Caracterizarea personajului principal Ghita din opera „Moara cu noroc” de Ioan

Slavici

Personajul literar, “fiinta de hartie” (Roland Barthes), reprezintă o creatie imaginara a

autorului prin care acesta isi exrpima trairile si viziunile asupra lumii ori asupra unei teme
literare sau ofera un model moral sau comportamental cititorilor sai.

Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela

lui Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic
intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura
definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex,
reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si
ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le
are setea de avere asupra omului.

Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar autocaracterizarea si opiniile
celorlalte personaje subliniaza atat trasatura dominanta a personajului – dorinta de castig, cat si
alte trasaturi. In mod indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza tot mai bine pe
parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou trasatura lui principala.
Portretul lui fizic nu este evidentiat, accentul cazand pe cel moral.

Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate
de narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a
taranului muncitor si iubitor al familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus
pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de
avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta
averea ce il va transofmra in alt om (“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice
lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el”,
“cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe
brate”). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile
celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile
prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita
si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (“Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un
om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania
oamenilor rai”), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie,
vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (“Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi
tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara
zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!”). Vorbele Anei
demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau
admiratie, din contra, il considera las si nedemn (“Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o
muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).

Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva
la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje
si relatia cu ele.Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa
conduca la un final tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa
demnitatii asa ca alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei
vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al
patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta
influentat de Lica Samadaul, stapanul locurilor care fiind un bun cunoscator al psihologiei
umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita, transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era
cand a ajuns la moara.Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala incertitudinea si
nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv in sufletul lui. Desi Ghita
incearca sa isi asigure cateva masuri de protectie in momentul in care devine oficial aliatul lui
Lica, probabil doar din dorinta subconstienta de siguranta, frica si smeneria fortat de Samadau nu
dispare.

Relatiile lui Ghita cu personajele din opera variaza in functie de ipostaza morala in care
se afla acesta si evidentiaza trasaturile caracteriale ale acestuia. In prima parte a nuvelei, Ghita se
dovedeste a fi un sot credincios, intelegator si grijuliu in timp ce in cea de-a doua parte devine un
om ursuz, inchis in sine, apasat sufleteste din pricina constiintei incarcate si in cele dinurma
ucigas. Relatia cu sotia sa se destrama si si se raceste pe parcursul subiectului, el devenind
violent in timp ce ea devine dezamagita de propriul sot. Ea incepe sa il aprecieze pe Lica tot mai
mult pentru ca ii acorda mai multa atentie decat sotul ei, fiind mai sigur pe sine, inspirandu-i
protectie si siguranta, iar in final ea i se daruieste Samadaului.Relatia dintre Lica si Ghita este
reprezentanta de un permanent conflict constient sau inconstient, Ghita dorind initial sa i se
impuna Samadaului, dar cedeaza in postura de supus in fata stapanului pamanturilor din zona
Morii cu noroc si celui care i-ar fi putut curma viata. Lica il implica asadar pe Ghita in afacerile
lui necurate, personajul principal ne mai avand posibilitatea sa renunte la necurate odata
implicat, fapt ce duce la decaderea lui morala, conflicatul interior si schimbarea totala a
caracterului personajului condus de setea banilor.

In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si conform vorbelor
sotiei sale, o muiere imbracata in haine barbatesti care desi este un om bun, este condus de
propriile vicii, fiind insa constient de acest lucru, dar considera ca nu are de ales.