Sunteți pe pagina 1din 19

Distributie: GLORIA BEN [ Brusc usa e data de perete.

e. Ben intra, purtand-o pe Gloria pe umar, unde si-a aruncat-o ca pe un sac; capul si partea de sus a corpului sunt acoperite cu impermeabilul lui. ] GLORIA (in vreme ce da din picioare incercand sa scape ): Dati-mi drumul! Dati-mi drumul! BEN (ducand-o catre pat ): Potoleste-te odata ! Ajunge! Crezi ca-i cumva o joaca? Ai incaput pe mainile fortei, ale fortei brute, animale. Si-n fata fortei, nu sta nimeni la discutii. ( dupa ce o aseaza pe marginea patului, aprinde veieoza.) Nici o miscare. Fii cuminte. N-ai voie nici sa clipesti. O clipa si sunt al tau O singura clipa. (da fuga la usa o inchide, apoi trage perdeaua. Gloria se ridica, orbecaind prin camera. Ben pune mana pe ea si o taraie pana la scaunul din stanga.) Vrei sa o stergi ? Ia vino incoace. Asa. Aici. ( O aseaza cu forta, legandu-i la spate inchieturile mainilor, peste spatarul scaunului, cu cordonul de la impermeabilul lui.) GLORIA (inabusit): Ce faceti? Luati-mi asta de pe cap. Va rog. Nu pot sa respir. Ma sufoc BEN (striga): Ei hai , zbiara! Racneste cat vrei! Iti dau voie sa si urli, dar e pacat de osteneala. Aici unde te afli, nimic si nimeni nu te mai poate salva. Aici nu suntem decat noi doi, tu si cu mine, plus patru pereti. Asa ca nu-mi pune conditii. Clar? Eu nu sunt genul care sa stea la tocmeala. Sa-ti intre bine in cap! ( A legat-o de scaun si trece in fata ei) Asta-i situatia. Ce sa-i faci ? Fiecare avem locul pe care il meritam. (da la o parte impermeabilul, descoperind-o) Iti place sa cochetezi, stimata doamna. Pentru un pic de distractie ai fi in stare de orice. (ia de pe franghie un prosop si isi sterge fata) GLORIA: Dar n-am cochetat cu dumneavoastra. Credeti-ma. Va jur. E pur si simplu ridic ol. Lasati-ma sa plec. BEN: Sa pleci ? Sa te las sa pleci ? Dupa ce m-am spetit carandu-te pana aici ca un hamal prin toate stradutele dosnice? Dupa ce mi-am facut fleasca poftim- frumusete de pantaloni noi ?! A, nu! Ia-ti gandul, stimata doamna. Alte planuri am eu cu persoana dumitale. GLORIA: Nu inteleg ce urmariti. Chiar nu-mi dau seama. Totusi, va promit: nu voi spune o vorba nimanui. Ma voi purta ca si cum nu s-a intamplat nimic, niciodata. Nici nu v-am vazut la fata. Am stat tot timpul cu ochii inchisi. Pur si simplu nu stiu cum aratati. Nici macar vag. Dar lasati-ma sa plec(izbucneste in plans)

BEN: Plangi. Hai, boceste. E o desfatare sa te vad plangand. Toata noaptea as sta sa te admir dand apa la soareci. E-n firea dumitale sa plangi. La fel cum tigrului i-e-n fire sa-si haituiasca prada si hap- s-o devoreze. Plangi. Da-ti drumul, stimata doamna. Intreaga istorie a omenirii ce-i altceva decat o vale a plangerii? 2. GLORIA: Dar de ce pe mine? De ce din atatea altele tocmai eu ? BEN: Fiecare lucru isi are ratiunea de a fi in propria- i existenta, conforma cu predestinarea lui. Ai priceput? Asa-i ca nu? Trei ore am stat la usa papetariei aleia nenorocite peste trei ore, dracu mai stie. Sase ca tine mi s-au perindat pe sub nas, ba nu, sapte opt, dar le-am lasat sa-mi scape. Pe urma ai aparut - tupa, tupa, pe cataligele alea de tocuri si in aceeasi clipa am tresarit electrizat. Iat-o ! Dansa e, pe ea o asteptam. Intai am simtit asa un instinct dezlantuit, te-as fi sugrumat acolo, pe loc. Dar cand te-am atins, cand te-am simtit in labele mele, s-a ridicat o voce care mi-a soptit- Stai. Crut-o. Ai rabdare. Ia-o cu tine si oferati-o ca pe un festin de zile maridaca nu chiar sacruCeva, asa ca un ritualo liturghie pagana GLORIA: Nu pareti atat de neom. BEN: Atat de om, vrei sa spui! (isi pune ciorapii la uscat) Nu exista minte capabila sa vada realitatea. Nici macar a lui Schopenhauer sau sau a lui Nitzsche, da. Astia una-doua iti arunca momeala. Omule, cica, fii supraom, inalta-te deasupra omeniei tale, pana sus in sferele transcendentale- transcendentale am spus- si asa mai departe, tot mai sus, sus de tot . (trece la tabla) Fals! Altfel stau lucrurile. Realitatea ti-o spun eu! Omule, ca sa fii ce esti-terfeleste-te! (trage o linie pe tabla in jos) injoseste-te, coboara, mai jos, tot mai jos, jos de tot! (sterge tabla) GLORIA: Nu, nu se poate discuta cu dumneata. Esti BEN: Sunt ce? GLORIA: Nimic, nimic. BEN: Sunt intr-o ureche, da? Asta ai vrut sa spui? Alienat mintal- ori nu cunosti termenul? (da tarcoale scaunului ei) Nici nu-mi doresc altceva. Sunt tacanit, nu- i asa? Ai spus-o din proprie initiativa. M-ai intuit bine. Un om de valoarea mea, cu ideile mele, cu curajul opiniei este o exceptie abatuta de la regula. De acord, intr-adevar sunt nebun! GLORIA: Daca m-ati asculta ce vreau sa

BEN: Deocamdata nu ti-am dat voie sa vorbesti. Raporturile noastre, ale mele cu dumneata, se bazeaza pe un singur lucru: forta, puterea, superioritatea mea fizica, pumnul meu, bicepsii mei. Bicepsii, am spus. Asta seara, aici, unde vreau sa fiu cu adevarat om ti-am recunoscut singur : sunt dement. Spune si dumneata, nu- i impresionant? Dar nu pricepi o iota, zi drept. Cum pot niste biete circumvolutiuni de vrabiuta sa asimileze un concept si inca lingivistic? In sfarsit, n-am pretentii. Imi inchipui, de exemplu, ca esti placuta la pipait. Ai pielea catifelata. Iti clocoteste sangele in vine ( incearca sa o sarute. Ea intoarce capul. El, perseverand, isi indeasa nasul in obrazul e .) E momentul, ce parere ai ? E momentul sa pun capat sarmanei tale vieti ? Nu dureaza mult.. O secunda sipfft! ( priveste in jur) In ordine. Doamna va fi servita. (ia un disc, si il pune la pick-up/casetofon. Muzica: CeaikovskiConcertul nr.1) Trecem la fapte indata. Stai asa. Perfect. Te voi asasina dupa toate regulile artei. Sunt un virtuos al crimei, doamna mea(Gloria intoarce capul spre el. O saruta elegant, pe obraz si opreste gramofonul .) Ei da, asa mai merge. Uneori, cand tigroaica nu pricepe de buna voie, tigrul e nevoie sa o scarmene. 2 GLORIA: Sa va explic BEN: Ti-am dat eu voie sa deschizi gura? Cum indraznesti ? GLORIA: Imi permiteti ? BEN: Asa, da. Incepi sa te mai dai pe brazda. Daca simti nevoia sa vorbesti, iti permit. GLORIA: Eu Eu sunt casatorita. De sase ani sunt casatorita. Sotul meu e E un om cinstit, care munceste din greu. Avem casa noastra, inca n-am platit toate ratele. Si nu traim, cum se spune pe roze. Departe de asa ceva. Avem doi copii, doua fetite. Tot cartierul de vile ne cunoaste. Puteti lua informatii despre noi de la oricine BEN: Gura! Iti permit sa plangi dar nu-mi impuia capul cu flecareala ta. O femeie care-si lasa singuri copiii ca sa iasa noaptea la agatat e o tarfa ordinara si ipso facto ipso facto am zis merita sa o tratezi ca atare . GLORIA: Dar eu n-am BEN: Ce n-ai ? GLORIA: Imi permiteti ? BEN: Ei, vezi ! Asa-mi place .

GLORIA: Eu n-am iesit noaptea laCum ati spus? BEN: Agatat. GLORIA: Da. Eu, in fiecare joi searaFac parte dintr-un cerc de bridgeImpreuna cu cateva prietene- fostele mele colege, dinaintea casatorieiCastigurile la carti le donam pentru o opera filantropica! BEN: Zi, zi, exteriorizeaza-te, ti-am dat eu ordin sa taci ? GLORIA: O seara pe saptamana, nu mai mult. Celelate seri stau acasa. Am atat de rar ocazia sa ies, incat BEN (din spatele ei, in picioare, mangaindu-I gingas parul )Iar barbatu-tu, saracul, iti ofera distractii la sfarsit de saptamana. Sambata seara, pe toti ii vezi la brat cu nevestica prin oras. GLORIA: De un timp incoace, nu. V-o jur, credeti-ma.. La sfarsit de saptamana e atat de extenuat, incat BEN (a trecut in fata ei): Saruta-ma. Iti ordon. GLORIA: Nu, nu BEN: Am spus iti ordon. GLORIA: Mi-e imposibil. Va jur (lasa capul in jos) 3. BEN: Capul sus! Hai capul sus! (ea ridica capul, dar el n-o saruta) Deocamdata ma multumesc cu atat. Iti recomand insa sa fii fata desteapta si inca repede. Nu sunt tipul caruia sa nu i se supuna cineva, nici mental, nici verbal, nici corporal. Asta seara tot universul tau sunt eu. Sa-ti intre bine in cap. GLORIA: Ganditi-va va rog nu la mine si la tortura la care ma supuneti. Mie in clipa asta mie indiferent. Dar am un sot, m-asteapta copiii. Cei care vor suferi vor fi dansii. Toti, nu numai eu. De ce nu va ganditi la familia mea ? Vad in dumneavoastra o mare bunatate, Vi se citeste in ochi. Oare nu exista nimeni, nici o fiinta, pe care s-o iubiti mult, mult de tot? BEN: Cel mai mult ma iubesc pe mine.

GLORIA: Si in afara de dumneavoastra? BEN: Nimeni. GLORIA: Imposibil. Doar aveti o mama BEN: Ma faci sa rad. GLORIA: O sotie? BEN: Atat de idiot ma crezi ? GLORIA: Prieteni ? BEN: Nimeni. Absolut nimeni. Pentru mine nu exist decat eu, eu singur. Eu si nevoia de a ma realiza, intai carnal si apoi spiritual, in adancul psihicului meu animalic. Uneori noptile dau tarcoale pe strazi. Umblu, umblu si iar umblu iar picioarele - ma uit la ele si parca-s niste labe de fiara, lungi, cu pernite, ca sa nu se auda pasulIar luna, cand o vad deasupra capului imi vine sa ridic fruntea sisi sa urlu la eaAsta noapte insa am scapat din frau. Sunt o fiara libera. Asta noapte te-am prins pe tine. Te tin intre labe si ma joc. Te sfasii. Fac ce vreau cu prada mea. Am chef sa ma saruti. Acuma, pe loc. GLORIA: Cand va ascult, simt ca-mi pierd mintile. BEN: Refuzi sa ma saruti? (ea il saruta pe obraz) ] Insuficient. GLORIA: Lasati-ma in pace. Lasati-ma in pace. BEN (da drumul gramofonului, muzica): Am inteles, stimata doamna. Pregateste-te! De aici incolo, cuvintele sunt de prisos. Vom sta cuminti amandoi, fara o vorba si vom asculta bataile inimilor noastre, ca niste lovituri de gong ( Simfonia Destinului) Pam, pam,pam,pam! Abia atunci vom deveni noi insine, esenta noastra, fiarele din preistorie, scutiti de orice prefacatorie ipocrita, eliberati de minciuni conventionale, de farsa bunului simt ( Gloria il mai saruta odata, scurt ) Tot insuficient! Ai sa ma saruti pe buze. Stii cat ? Pana iti dau eu semnalulgata. Astept. (pocneste din degete. Gloria il saruta. El opreste gramofonul ) Ceva mai bine. Se vede ca faci progrese constant . GLORIA: Ma dor mainile. BEN: Ai articulat niste sunete sau mi s-a parut mie?

GLORIA: Vreau sa va cer o favoare. BEN (incruntat) Exprima-te . Iti dau voie. GLORIA: Simt ca mi s-a oprit circulatia sangelui. Daca ati fi atat de bun sa ma dezlegati v-as ramane profund recunoscatoare. Nu voi incerca sa fug. BEN: N-am incredere deloc. Totusi Nu ma opun. Asta seara, animalul de la dresaj esti dumneata. Eu sunt dresorul. (o dezleaga) Sper ca-ti dai seama: incerci sa fugi, n-am incotro, trebuie sa te pedepsesc. Poate chiar sa te omor aici pe loc. Cand se dezlantuie fiara din mine, nu mai raspund de nimic. Fii prevazatoare, doamna! ( o ameninta cu cordonul impermeabilului.) 4. GLORIA: Multumesc. Vedeti ? Totusi exista ceva bun in dumneavoastra. Nu va puteti opune sa fiti si o fiinta rationala. BEN: Scoate-ti fusta. GLORIA: Dumnezeule, nu exista oare nici un argument care sa va BEN: Nu. Executarea! (pocneste in aer cordonul ca o biciusca ) N-ai auzit ordinul ? (Gloria isi scoate fusta, ramand intr-un jupon de o culoare tipatoare ) Splendid, splen-did! Da-o incoace. Stai jos! Misca! (se aseaza la loc. El examineaza fusta si o pune pe scrin. Apoi isi o tigara, chibrituri si asezandu-se pe trepte, si-o aprinde ) GLORIA: Pot indrazni sa va cer si eu una? BEN: Nu. GLORIA: E frig aici. Inghet. (el n-o ia in seama) Daca m-ati lasa sa plec ati castiga usor o suma frumoasa. Sotul meu ar fi foarte generos. De ce nu- i telefonati? Ati putea sa-i cereti oricat, cinci mii de dolari, zece mii. Face el rost. Spuneti si dumneavoastra v-ar prinde rau banii astia ? BEN: Nu acoperisul omului conteaza, doamna, ci zodia sa spirituala. Dar degeaba iti explic eu. Imi pierd vremea. Sunteti niste cretini. O lume de cretini si agramati ingusti la minte, incapabili sa priceapa legile fundamentale ale propriei lor existente. Asa sunteti. Va luati unii dupa altii, ca oilea sunat desteptatorul, scularea. Pe urma, plecarea, fuga la metrou, fuga pe strada, fuga la lucru. Trei, patru ore, suna de pranz- hai la masa, fuga la portioare, toata turma, mesteca, mesteca, mesteca si-si umple burdihanele, rumega, rumega, rumega. Suna

sfarsitul pauzei, fuga indarat la lucru, inca patru ore si iarasi fuga pe strada, fuga la metrou, fuga acasa, in coloane ca oile.milioane de oi. GLORIA: In cartierul nostru de vile. BEN: Ti-a cerut cineva parerea? GLORIA: Voiam sa spun BEN: Nu ma intereseaza ce voiai sa spui. Scoala mea, stimata doamna, functioneaza pe principii nedemocratice. Cel putin cursul care-l tin cu dumneata. ( se ridica) Fiecare se socoata dator sa spuna ceva, sa-si dea cu parerea. Dar ia intreaba-i: pe ce baza? Care ti-e cultura, domnule? Ca sa te hazardezi c-o ide, ai dumneata disciplina intelectuala? Obiectivitate? Orizont stiintific? Nici gand! Vid! Toti macina in gol. N-am dreptate? GLORIA: Da. BEN: Esti de acord ca am dreptate? GLORIA: Da. Sunt intru totul de acord cu dumneavoastra. BEN: Dar in ce privinta am dreptate stii? Implicatiile, ramificatiile, astea le sesizezi ? ( trece la tabla si scrie aici trei majuscule: A,B,C) Fii buna dumneata si repeta-mi demonstratia. Rezuma-mi pe scurt punctele principale. Astept. GLORIA: Ma tem ca n-am sa pot sa BEN: Esti la examen, cer sa-mi raspunzi imediat. Ei ? GLORIA: Am sa incerc. Da. Dupa parerea mea, spuneati ca intr-un regim democratic, nu- i asa? Unde toata lumea isi poate spune parerea asupra modului de guvernare, ei bine, in pofida inteligentei si a capacitatilor individului, se ajunge la ideea falsa ca BEN (sterge tabla cu un gest brusc, furios): Asta-i tot ce-ai inteles? GLORIA: Sa vedeti, eu BEN: Cine a scris Divina Comedie ? GLORIA: Dante. BEN: Razboiul de Seccesiune cand a avut loc?

GLORIA: 1861-1865 BEN: Cine a strigat evrika? GLORIA: Arhimede? BEN: Cum e corect ? Incongruenta sau incomgruenta ? GLORIA: Incongruenta. Pulritudine sau putritudine ? BEN: Putritudine. Sigmund Freud, Norman Freud sau Adolf Freud ? GLORIA: Sigmund Freud. Escrescenta e bine? BEN: Excrescenta. Minscellanea, Miscellanea sau micellanea ? GLORIA: Minsce BEN (scrie pe tabla SCE, SCE): Sce, sce, scellanea! Esti o gasca. Cu mine sa nu mai mistofilesti radicalele, ca nu-ti merge. Decat daca te-ai hotarat sa suporti consecintele. ( o ameninta cu degetul) Asta sa-ti intre bine in cap. GLORIA: Ma voi stradui. Va promitSunteti bun? As vrea un pahar cu apa. BEN: Da ce-s eu ? Servitorul dumitale? Categoric nu, stimata doamna. GLORIA: Daca ma refuzati, ma duc singura BEN: Ti-a dat cineva voie sa te misti ? Gura! (trece in bucatarie inchizand usa in urma lui. Gloria se ridica isi ia poseta fusta si urca repede primele trepte. Usa de la intrare se deschide brusc. Gloria coboara intr-un salt) Doreati afara ? GLORIA: Nu, voiam doar BEN: Hai, hai, nu te mai osteni. Stiu eu ce voiai doar. Mars la locul tau. GLORIA (se aseaza): N-am sa mai incerc sa fug. Credeti-ma. Dar fiti bun, dati-mi o tigara! BEN (scoate niste ciorapi dintr-un sertar al scrinului ): Fir-ar ea de viata, iar sunt in criza de ciorapi! Daca mai incerci odata sa o stergi, te previn, are sa fie ultima tentativa. Tentativa! Sper ca esti destul de culta ca sa intelegi cuvantul. Ori n-ai de loc studii la baza ? Poftim ?

GLORIA: Probabil n-o sa ma credeti, dar am si studii superioare. Sotul meu la fel. De altfel, la colegiu ne-am cunoscut. Urmam aceleasi cursuri. Stateam amandoi in aceeasi banca. BEN: Ei, vezi ? Asa se explica de ce ai ramas o ignoranta. Odata, tin minte, am intrat sa vad si eu ce-i aia cursuri la un colegiu de lux. Ma asteptam sa sorb intelepciunea secolelor, sa aud din gura unui intelectual glasul profetilor! Cand colo, la catedra un mucos si pe deasupra sasiu.Cu o mana in buzunar, cu cealalta in aer, parca dirija o orchestra. Doamnelor si domnilor, zice, complexa problema a ambalajului marfii depaseste sfera unor reguli elementare. Ea trebuie examinata nu numai in lumina articolului ce trebuie ambalat, dar si a conditiilor in care acest articol urmeaza sa fie vandut . A trebuit sa-mi pun o batista pe fata si sa fug afara, da, parca eram beat de ras. ( implacabil) Astfel stimata doamna, s-au incheiat si studiile mele superioare. GLORIA: Vreti sa spuneti ca nu aveti o diploma? BEN: Ti-am spus eu ca am ? GLORIA: Nu, bineinteles ca nu. Dar vocabularul dumneavoastra, maniera de a intretine o conversatie. Puteam sa jur ca. BEN: Alienatii mintali, oile, oitele, alde bee, bee si mee,mee uite cine nu poate fara studii superioare. Eu tot ce stiu am invatat de unul singur. ( ridica un teanc de carti de pe jos) Am citit, am buchisit, am tocit: profetii, filosofii, antropologii, poetii, savantii. Ani si ani in sir, pana candpana cand mi-am oferit singur o diploma. M-am proclamat doctor in ontologia cunosterii (pune cartile la loc pe dusumea) In clipa aceea intelesesem, dincolo de valul ipocriziei si minciunilor, vazusem, limpede ca cristalul, adevarul. Voiau sa ma dezumanizeze. Da, da. Asta voiau dumnealor, sa ma transforme si pe mine intr-un mee-mee, o oita. Dar nuAveam datoria sa ma salvez, sa ma rascumpar, sa smulg din lanturi: eu-ul in stare pura, fiara,ceea ce nu fusese corupt in mine, salbaticia primitiva. Iata deci pe altarul cui, al dreptului meu de a fi om, si ca sa traiesc trebuie sa fiu, iata pe ce altar te voi jertfi, doamna in seara aceasta de 22 mai . GLORIA: De ce trebuie neaparat sa jertfiti o fiinta omeneasca ? BEN: Tu, sarman creieras de vrabiuta! Ce cunosti tu despre fiinta? Sau nefiinta? Sau nonfiinta? HA! Ce cunosti despre propriul tau corp, despre procesele chimice elementare din fiziologia ta? Sa-ti dau un exemplu. Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce- i atat de mic? (ii arata de departe cu degetul, sanul) GLORIA (cauta din privire): Ce? Ce am mic?

BEN: Acolo! Acolo! Asa, acum te uiti bine. Glandele mamare. Bag mana-n foc, nici maica-ta nu le avea mai dezvoltate! Ereditate. Evolutia speciilor E un domeniu fascinant. Fascinant. Darwin, Lisenko, Dobzansky. Peste o suta de ani nu o sa le mai ai deloc. Nici n-are sa se mai stie ce-s alea. Nimeni n-are sa mai aiba. Asculta-ma pe mine (deseneaza o schema pe tabla) Punctul unu: gatul la girafa. Punctul doi: coada la maimuta. Punctul trei: sanul la femeie. (se intoarce spre ea) Toate astea sunt pe cale de disparitie. Un, doi, trei. Gata! (pocneste din degete) Explicatia?Lisenko! Iata explicatia. Dar bineinteles si in domeniul asta esti de o ignoranta totala. GLORIA : Ba nu, ma intereseaza grozav . De ani de zile sunt abonata la o revista stiintifica, unde in fiecare luna apare un studiu din alta specialitate. Din biologie, de exemplusau BEN: Da-mi incoace si pantofii. GLORIA : Pantofii mei? BEN: Dar ai cui? Esti surda? GLORIA: Ce vreti sa faceti cu ei ?(ii da) BEN: Treptat-treptat ne apropiem de acel capat al drumului care-i un inceput de drum. Orice sfarsit cuprinde in sine un inceput si orice inceput, un sfarsit. Timpul e ca un ou iar viata ca gaina care-l oua. GLORIA: AstaAsta ati spus-o dumneavostra? BEN: Dar cine credeai ca a spus-o ? GLORIA: Imi place. Serios, imi place. BEN (se aseaza in fotoliu): Ei, da, noapte dupa noapte, singur intre astia patru pereti, citind si rascitind toti acesti mari ganditori, scrutand abisurile dinlauntrul meu . 5. GLORIA: In ciuda celor petrecute, cand va ascult am, fara sa vreau, o reala placere. Inainte de a ma marita am lucrat la Departamentul Sanatatii, ca asistenta sociala. Printre sarcinile mele era si aceea de a indruma oamenii catre o profesiune care temperamental si ca studii sa li se potriveascaEram foarta pasionataam renuntat foarte greu la ea, credeti-ma. Dupa parerea mea ati fi fost un profesor excelent. BEN: Odata, da, si eu ma visam profesor. Profesor universitar ! Profesor de epistemologie si

lingvistica! M-au sapat leprele, doamna! Scuip pe ei desi nu merita. Am nevoie eu de ei ? Nam nevoie de nimeni! GLORIA: In fond, ce s-a intamplat? BEN: Ti-am dat eu voie sa vorbesti ? (pauza) Am cazut. M-au trantit la afurisita aia de admitere fiindcafiindca nu pot sa vorbesc frantuzeste. Iar dumnelor nu te admit decat daca stii o limba straina.(aproape urland) Si ce n-am facut! Ce n-am facut! Degeaba. Absolut degeaba! Ei hai! Nu te sfii! Razi! Nu-i asa ca-i de ras ? GLORIA: Din contra. Pur si simplu e de neinteles. Dumneata? Dar nu pari deloc omul care sa intampine greutati la o limba straina. BEN (scoate carti dintr-un sertar al scrinului si i le da ): Vezi toate cartoaiele astea? Manuale de franceza! Le-am studiat lectie cu lectie. Mi-am luat preparatori, am invatat dupa ele cu francezi get-beget si cu cine se nimerea. Degeaba. Nu-mi vine pe limba si pace. Impotenta nervoasa, ochiul dracului, zi-i cum vrei, dar m-am lasat de porcaria asta. Acuma altceva ravnesc. Ceva mult mai important. Sa-mi traiesc viata, asta e. Fara diplome, fara aplauze, fara s-ajung laolata cu turma! Eu le reneg pe toate. Pricepi ? Le reneg! GLORIA: Dar inca mai e timp. Mai poti sa BEN: Sa ce? Stii dumneata cati ani am eu ? GLORIA: La prima vedere, asa, treizecisiunu, treizecisidoi. BEN: Douazecisisapte, in august. De aici incolo, zadarnic, la ce bun? GLORIA: Dar la douazecisisapte de ani omul este inca tanar. Vezi ? In privinta asta gresesti dumneata. Esti in floarea varstei. Ce te impiedica sa-ti completezi studiile? BEN: Ai surzit de tot? Ti-am spus doar ca m-au respins. GLORIA: Da, dar numai pentru ca nu vorbeai franceza. Daca ai sti ce dureri de cap imi dadeau si mie examenele la franceza. N-am uitat nici pana in ziua de azi. BEN: Tu stii frantuzeste? GLORIA (modesta): Oui, un petit. (Ben sare enervat ii ia cartile din mana si le arunca in sertar) BEN: Mars! Treci la locul tau. Hai!

GLORIA: Dar aici e locul meu .aici. BEN: Nu (arata catre fotoliu) Dincoace! In fotoliu. Hai, misca! Sa nu mai aud o vorba. Ai inteles? Vreau linisteliniste desavarsita. Oricum ai flecarit prea mult. Toata lumea se socoate datoare sa spuna ceva. Dar cine stie( scoate un mic sunet pentru ca intr-o doara a pus mana pe teava de apa calda si s-a fript ) Cine are habar ce vorbeste ? Nimeni. Bine ca toti dau din gura. Oamenii nu vorbesc unul cu altul. Isi vorbesc lor insile. GLORIA: Da. Remarca dumitale este foarte patrunzatoare. Oamenii au incetat sa mai comunice intre ei. BEN: Ti-am dat eu ordin sa taci ?... Fii atenta . Poate ai ceva de invatat . ( o pauza scurta) Da oamenii au incetat sa mai comunice intre dansii. Fiecare vietuieste inaluntrul sau, inchis in propria carapace egocentrista, am spus. Te intalnesti cu unul pe strada si-l vezi ca te intreaba Ce mai faci ? Crezi cumva ca intr-adevar il preocupa ce faci tu ? Ha! Ia aminte am ras! Le curg vorbele din gura ca balele. Sentimente, preocupare reala pentru soarta ta, omenie ? Nimic! Ce mai faci ? Teatru ! Tu raspunzi multumesc, bine Iar ei nici nu stau sa te asculte. GLORIA: Nu, nici nu stau sa te asculte. BEN: Asta ma inebuneste pe mine. GLORIA: Toata lumea-i la fel. Omul in sine nu intereseaza pe nimeni. Toti au o singura grija: sa faca bani, bani si dupa bani, casa, masina, frigiderul.standardul de viata ! BEN: Ti-a dat cineva voie sa vorbesti ? Ti-am cerut liniste desavarsita. Concentreaza-te. (scurta pauza) Omul in sine nu intereseaza pe nimeni. Tot ce-l intereseaza e casa, masina, frigiderul, standardul de viata! Si s-apuce fiecare cat mai mult. Asta- i singura lor grija. Banul, vitelul de aur! Lui i se inchina toti. GLORIA: Si raman orbi la ce-i mai important: cunoasterea de sine. De aceea nu exista in ziua de azi caractere adevarate. 6. BEN: Da, da. Asa e. GLORIA: Toata lumea se imbraca la fel, are acelasi fel de activitate si aceleasi, aceleasi subiecte de conversatie.

BEN: Parc-ar fi iesit cu totii din hala de asamblare a lui Ford, la Detroit. Fabricati in serie. GLORIA: Admirabila comparatie! Tocmai la asta se refera discutiile care au loc despre conformism . BEN: Stiu, stiu. Nu-mi spune tu mie. Lucrurile au ajuns atat de departe, incat oamenii au inceput sa-si semene intre dansii. La propriu vorbesc. Fizic. Crezi poate ca glumesc? De sapte ani locuiesc aici. Sapte ani ! Ia ghici, ultima data cand m-am dus sa-mi platesc chiria, cu ce cuvinte crezi ca m-a intampinat propietareasa? Domnule, zice, imi pare rau, dar nu mai am camere libere. GLORIA: Nu te-a recunoscut. BEN: Dupa sapte ani! In plus, am inceput sa ne confundam unii cu altii! Iata ce ne rezerva viitorul. Imagineaza-ti numai. Astepti autobuzul si in aceeasi statie inca trei milioane de oameni, toti cu aceiasi palarie pe cap si aceleasi haine. GLORIA: Daca ploua nici n-ai loc sa-ti deschizi umbrela. BEN: Bineinteles ca nu. GLORIA: Nimeni nu se gandeste. Asta-i situatia. Abia cand va fi prea tarziu se va gandi cineva sa ia masuri. BEN: Cine stie? Deocamdata e o situatie in care se complac toti. Ei vezi? Asta ma innebuneste pe mine. Ca se complac! GLORIA: Abia in cartierul nostru de vile poti sa-ti dai seama de ce se petrece. E incredibil ce existenta cenusie duc oamenii astia si cat de plicticos traiesc toti, dupa acelasi tipic. Cand se muta cineva nou ai impresia ca-i un om deosebit cu multe preocupari. Ei bine, dupa sase luni n-ai sa-l vezi discutand decat despre gradinarit, popice si nevasta vecinului. Iata in ce consta pericolul. La urma urmei nu-i vorba de faptul ca semanam fizic, dar avem si acelasi fel de a gandi, acelasi fel de a ne comporta in societate, da pur si simplu ma obsedeaza acelasi comportament social. Adevaratul pericol in asta consta ! BEN: Mie-mi spui, stimata doamna! De ani de zile, ce fac altceva decat sa ma bat cu .cu fenomenul ?! GLORIA : Si bine faci ca te bati! Cu totii ar trebui sa ne batem! Aveti ide de cate paturi dispunem pentru fiecare bolnav care cere sa fie spitalizat? Sunt trei bolnavi la un pat ! Eu si fetele, partenerele mele de bridge am hotarat: ca asa nu se mai poate. Am trecut la actiune. Am organizat o tombola. In ce scop? Pentru ca fiecare spital sa aiba numarul de paturi

corespunzator, iar fiecare bolnav patul sau, chiar daca pentru asta a trebuit sa facem imposibilul. (scoate din poseta un carnet de bilete de tombola. Se ridica.) Numai un dolar biletul sau prt redus - nouasprezece dolari carnetul de douazeci. ( o pauza apoi retrage carnetul. Ben o contempla impasibil.) PotiPuteti castiga un televizor, un aparat cu tranzistori sau un aspirator de praf.. BEN (dupa inca o pauza, se ridica si cu o inflacarare neasteptata ): Dar despre bomba, despre bomba atomica ce parere ai, a? Nebuni cu totii. Inconstienti. Cui sa-i pese de tine cand, fir-ar sa fie de viata, exista un million de oameni care abia astepta sa-ti ia locul?! GLORIA: Adeptii bombei nu mi-au inspirat niciodata incredere. BEN: Singura cale de a supravietui este sa ne transformam in cartite, sa ne sapam barloagele si sa ne inghesuim inauntru pentru o existenta larvara. Larvara am spus. GLORIA: Si in acelasi timp, tot ei bat toba despre spatiul cosmic si marile progrese stiintifice pe care, chipurile, le facem. BEN: Spatiu cosmic! Spatiu comsic! Duca-se dumnnealor in spatiul comsic. Nici acolo nu-i aer. Mie-mi ajunge cat ma sufoc aici. GLORIA: Probabil isi inchipuie despre noi ca suntem o adunatura de gura casca. Chiar discutam intr-o zi cu cineva problema asta. Elpersoana respectiva sustinea ca defapt navem nici un motiv serios sa ne temem. Dar incearca sa discuti serios cu cineva cand singura lor preocupare sunt popicele si gradinaritul. La noi in cartierul de vile se ia totul in gluma. BEN: Nu se poate, chiar in halul asta ? GLORIA: Uneori pur si simplu nu stiu incotro sa o apuc. Trec zile intregi si nu am cu cine discuta. Nu tu orizont intelectual, nu tu sensibilitate artisticaNimic! Am senzatia ca-s rupta de lume. Ca sa respir un pic de aer curat trebuie sa vin tocmai aici in centru. BEN: A, eu nici nu as putea trai in alta parte! GLORIA: Primii ani am stat si noi mai aproape de centru dar a trebuit sa ne gandim la copii. Incepeau scoala si stii cat valoreaza scolile din centru. BEN: Idiotii. Intreg sistemul e impanat cu idioti. Eh! Ca si cum vorbaria noastra ar ajuta la ceva. GLORIA: Ajuta. Sa stii ca ajuta. Discuti si parca te simti usurat. ( scurta pauza) Dupa parerea

mea, crede-ma, faci o greseala. Ai putea studia franceza cu mine. Nu vad nici un motiv pentru care BEN: Iar esti surda? Ti-am explicat ca- i prea tarziu. GLORIA: Dar nu e tarziu deloc. Cum sa te conving ca nu e? BEN: Pe dracu! Stii cati ani am ? 7. GLORIA: Ei, ma pricep si eu la oameni. Pe dumneata, pot spune, te cunosc si crede-ma, mam convins de ce esti capabil. Ia loc. Doar nu ne grabeste nimeni, nu- i asa? Avem tot timpul. Sotul meu, la noua fix, e-n pat. Nu sta niciodata sa ma astepte si nici nu intreaba la ce ora m-am intors. Care manual il vrei ? ( ia o carte din sertarul scrinului apoi revine la fotoliu.) Asta pare tocmai bun. Incercam cu el, da? Ia loc. Te rog. Incepem de la lectia intai. (a adus scaunul mai aproape de fotoliu: lectia e una pentru incepatori, citita prost de o incepatoare) Bonjour, monsieur. (nici un raspuns) Esti de acord sa inveti cu mine, da sau nu ? BEN (se aseaza pe scaun si citeste complet lipsit de entuziasm ): Bonjour, mademoiselle. GLORIA: Foarte bine. A fost foarte bine. Je m`appelle Gloria. Comment vous appellez-vous? BEN: Je m`appelle Benjamin. GLORIA: Ai un accent foarte frumos! Comment allez-vous, monsieur Benjamin? BEN (citeste): Tres bien, merci, et vous? GLORIA: Pas trop mal, merci. Mais mon frere est malade. BEN: C`est dommage. Je regrette beaucoup. GLORIA: Minunat. Pur si simplu minunat! BEN: A, ce zici n-a sunat rau ? GLORIA: Rau? Dar a fost perfect, crede-ma. Cum sa-ti spun? Eu ca o frantuzoaica, tu ca un francez si amandoi ca o pereche de parizieni care stau la o sueta in apartamentul lor de pe Champs- Elysees. Nu cumva ti-ai batut joc de mine cand mi te-ai plans ca nu poti invata franceza?

BEN: Acum mi se pare simplu, de o mie de ori mai simplu, dar( se ridica) Ce dracu ne pierdem vremea? Stii tu ce viata duc eu ? Afla ca lucrez la posta. Da. Sunt factor postal. (trece in bucatarie de unde revine imediat cu o punga cu mandarine si incep amandoi sa manance) Viata mea e ca merg din usa in usa, sun si deschid cutiile postale. Eu, cu cultura mea, cu cunostiintele pe care le posed! Ma rog asta- i situatia si gata. De altceva nu-s bun, zic dumnealor.Si cuvantul dumnealor este lege. Uite la ce trebuie sa te pretezi. Ei bine, nu. Eu le strig nu. GLORIA: Nu-i pacat sa renunti acum la tot ? Eu sunt absolut sigura ca ai toate calitatile sa ajungi un profesor. Nu te da batut! BEN: Nu e atat de simplu cum spui tu. GLORIA: N-am spus ca e simplu, dar de ce sa suferi, cand ai curajul de a-ti trai viata asa cum vrei tu, fara sa faci compromisuri? Cand ma gandesc cui i-e dat azi sa ajunga cineva Sa-l luam de exemplu, pe sotul meu, care nu-i dotat pentru nimic. Dar absolut nimic. Sincer vorbind, nu tin minte sa fi auzit sau vazut vreodata la dansul cevaasaoriginal. Cat despre ce citeste elConvinge-l sa deschida o carte: imposibil. Crede-ma. Nici macar de ochii copiilor. Dar in sfarsit asta-i alta problema. Ce voiam sa spun este ca acest sot al meu e..Ia ghici , ce e? Fii atent! Ei, da, el e director adjunct. Si unde? La una din cele mai mari fabrici de textile din oras, cu un salariu anu al de nici mai mult nici mai putin de douasprezece mii de dolari pe an. Pentru ce? Pentru ca sta toata ziua la birou si-si face din mostre de stofa papusele - mania lui.! BEN: Pun ramasag ca are o diploma. GLORIA: Stii cum a pus mana pe diploma? Intreaba-ma pe mine, care am fost de fata. Stiu tot. In timp ce profesorii isi tineau cursul, el statea in banca, asa teapan c-o fata ca de sfinx. Nu i se clintea un muschi, auzi? Statea si facea ochii mari de parca asculta preotul din amvon, in schimb avea vata in urechi, de altfel nici azi nu suporta sa vorbeasca cineva in afara de el. La sfarsitul fiecarui curs ce crezi ? Se ducea la profesor si se recomanda William Hamelin. Tin sa va spun, domnule profesor, ca rareori mi-a fost dat sa aud un curs atat de sclipitor. BEN: Ce le pasa lor de valoarea omului, de capacitatile individului? Afla ca fara un zece la psihologia sociala, nici gand sa avansezi de la tasca la ghiseu. Eu si la asta am dat chix. GLORIA: Atunci de ce sa nu lupti pentru o diploma? Dovedeste-le ca esti de o mie de ori mai capabil, de o mie de ori ma destept decat ei. Daca n-as stii ca poti nu ti-as spune.

BEN: De unde pana unde esti tu atat de sigura ? GLORIA: Am incredere in tine, Ben. BEN: Vorbesti serios? 8. GLORIA: Da, Ben. (dupa un schimb de priviri cu el, ia cartea si citeste ) Bonsoir, monsieur ! BEN (citeste acum plin de lan): Comment vous portez-vous ce soir? GLORIA: Bravo! Je me porte tre bien, merci. BEN: Comment va votre soeur? GLORIA (incuviinteaza din cap ): Elle a mal a la tete . BEN: C`est tres desagreable. GLORIA: Excelent! Excellent, Ben. BEN: (privind-o tinta pe ea si fara sa se mai uite in carte ): Mademoiselle? GLORIA: (pune cartea la o parte): Monsieur? BEN: Comment vous appelez-vous? GLORIA: Je m`appelle Gloria, monsieur. Et vous? BEN: Je m`appelle Benjamin. GLORIA: Comment allez-vous, monsieur Benjamin ? BEN: Tres bien, merci. Et vous ? GLORIA: Tres bien. BEN (stangaci o strange de brat): Mademoiselle GLORIA (timida, se ridica): Monsieur? BEN (se ridica fierbinte): Mademoiselle!

GLORIA (pierduta): Monsieur! BEN (strangand-o in brate): Oh, mademoiselle, ma cherie, mademoiselle GLORIA (raspunzandu-i patimas la imbratisare) Monsieur, mon magnifique monsieur ! BEN (luand-o in brate si ducand-o triumfator in pat ): Oh, mademoiselle, ma cherie, ma cherie.. GLORIA (da din picioare, mimand cea mai strasnica impotrivire ): Oh, non, monsieur. Non, non, non. Monsieur, monsieur !

BEN: Oui, mademoiselle. Oui, oui, oui, oui (ea stinge veioza. Ben pune gramofonul.Intuneric complet. Peste cateva clipe, Gloria aprinde lumina.Ben lipseste din scena Gloria isi imbraca fusta si isi pune pantofii . Ben vine din bucatarie. Amandoi sunt oarecum stanjeniti) 9. GLORIA: Oare am sa te mai vad ? BEN; De tine depinde. GLORIA: As vrea sa ne mai intalnim. Tot ce ti-am spus a fost adevarat. Imi promiti ca ai sa continui sa inveti? BEN: Poate. Intotdeauna am vrut sa invat. GLORIA: Atunci precis ai sa reusesti. Sunt sigura ca ai sa reusesti. Stii ce? Daca vrei, eu pot sa vin in fiecare joi seara ca sa te ajut la franceza. Ce zici? Putem invata impreuna? Iti garantez ca ai sa treci examenul fara emotii. ( cu cartea in mana.) Pentru data viitoare te rog sa citesti de aici pana aicisi sa faci pe caiet exercitiile unu si doi de la paginile cinci si sase. Nu-i prea mult pentru tine? BEN: Nu, nu. Fac eu fata. Dar ce are sa spuna sotul tau ? GLORIA (sezand pe un brat al fotoliului): Ei! Poti sa tai lemne pe el si nu observa. Are sa ma creada la bridge cu fetele. Ne intalnim in acelasi loc, da?

BEN: In fata papetariei ? GLORIA: La sapte jumate. BEN: La sapte jumate. GLORIA: Cine-i da fetitei un pupic? (Ben, concentrat o saruta.) Insuficient (o mai saruta odata) E ceva mai bine. (o saruta si a treia oara) AsaAsa da. Faci progrese. Data viitoare sa stii ca fac eu curatenie pe aici. E o harababura la tine! ( de pe ultima treapta) Bonsoir, my darling! BEN: Bonsoir! ~~~ The End ~~~