SUBIECT

O SCRISOARE PIERDUTĂ
(1884)
d e I. L. C a r a g i a l e (1852 – 1912)
COMEDIE ÎN PATRU ACTE

„PERSOANELE:
ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar,
Comițiului agricol și al altor comitete și comiții
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete și comiții
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
NAE CAȚAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al
Societății enciclopedice-cooperative <Aurora economică română>
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar și membru al acestei societăți
POPESCU, asemenea
GHIȚĂ PRISTANDA, polițaiul orașului
UN CETĂȚEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soția lui ZAHARIA TRAHANACHE
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂȚENI, PUBLIC
În capitala unui județ de munte, în zilele noastre”

ACTUL I
„(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul
din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu)
Scena I
TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu <Răcnetul Carpaților> în mână; e în haine de odaie;
PRISTANDA în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie”
Tipătescu citește indignat o frază din ziarul „Răcnetul Carpaților”, în care se vorbește despre orașul
care tremură în fața unui singur om, adică el, despre guvernul care lasă unul din cele mai frumoase județe
ale României în ghearele unui vampir.
Pristanda, polițistul orașului, îl întreabă pe prefect ce înseamnă cuvântul „bampir”. Tipătescu îi
explică că e vorba despre cineva „care suge sângele poporului”.
Polițistul, slugarnic, aprobă vorbele prefectului: „curat mișel”, „curat murdar”, „nu s-alege”.
Tipătescu jură pe mustățile lui că, în ciuda sprijinului dăscălimii, Cațavencu nu va câștiga
alegerile: „să-mi rază mie mustățile!”
Despre Pristanda aflăm că are nouă copii și optzeci de lei pe lună, iar soția lui tot îl îndeamnă să
ceară o mărire de salariu, deoarece are „Famelie mare, remunerație mică, după buget”.
Tipătescu e conștient de acest lucru: „Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e... decât tu nu ești băiat
prost; o mai cârpești, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... (…) mie-mi place să mă servească funcționarul
cu tragere de inimă... Când e om de credință...”
Prefectul îi reproșează lui Ghiță că în problema cu steagurile, pe care trebuia să le arboreze cu două
zile înainte, a „tras frumușel condeiul”. La comitet au fost plătite patruzeci și patru de steaguri. Când Zoe,
Tipătescu și Zaharia s-au plimbat cu trăsura în tot orașul, i-au numărat steagurile lui Ghiță. Polițistul este
dezamăgit că tocmai doamna Joițica a avut o astfel de idee.
La numărare, Pristanda nu poate enumera decât paisprezece – cincisprezece steaguri, dar insistă că
au fost sigur patruzeci și patru. Tipătescu îi atrage atenția, râzând: „Ghiță… apoi nu mă orbi de la obraz
așa.”
Cei doi revin la povestea pe care o spunea Pristanda în legătură cu ce întâmplase cu o seară înainte.
Polițistul, pe la ora unu noaptea, a trecut pe lângă ferestrele din dos ale lui Nae Cațavencu. Acestea erau
deschise și se vedea lumină la ele. Ghiță, pentru a auzi mai bine, s-a urcat pe uluci: „auzeam și vedeam cum
v-auz și m-auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru”.
Dăscălimea a jucat cărți. La întâlnire au fost prezenți: Ionescu, Popescu, popa Pripici, d. Tăchiță,
Petcuș, Zapisescu, „toată gașca-n păr”. Cațavencu înjura guvernul și pe Tipătescu și-și număra voturile.
Acesta le mărturisește invitaților că o să voteze cu el cineva „pe care contează bampirul (…) ca pe
Dumnezeu”. Și începe să le citească o scrisoare. Preotul își aprinde țigara și aruncă pe fereastră chibritul

1
aprins, chiar în ochii lui Pristanda. Polițistul alunecă de pe uluci și cade peste cineva, care începe să țipe.
Cei dinăuntru închid ferestrele și lasă perdelele. Tipătescu îl însărcinează pe polițist să descopere despre ce
este vorba. Acesta pleacă să-și schimbe haina, pentru a ieși împreună.
Scena II
Pristanda monologhează: „Grea
misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu
coana Joițica mai stau să-mi numere
steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice:
<Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că
sătulul nu crede la ăl flămând...> Zic: curat!
De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie,
foncția foncție, coana Joițica, coana Joițica:
trai, neneaco, cu banii lui Trahanache...
(luându-și seama) babachii... “
Scena III
Trahanache intră în casa lui
Tipătescu. E supărat pe societatea coruptă,
care nu mai are principii și doar interesul
primează. Cu două zile înainte, băiatul de la
facultate i-a trimis o scrisoare în care i-a spus:
„Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!...”
La întrebarea lui Zaharia Trahanache dacă Ștefan Tipătescu este acasă, Ghiță răspunde că
„momental, e dincolo”.
Zaharia dorește să-i spună ceva lui Fănică. Între timp sosește și Zoe, care discută în secret cu
Ghiță.
Scena IV
Trahanache îi povestește prefectului:
„Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul în odaie, — nici nu-mi băusem cafeaua, — îmi
dă un răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns... De la cine era răvășelul?” „De la onorabilul d. Nae
Cațavencu.”
În acesta scrie:
„Venerabilului d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului școlar,
al Comitetului electoral, al Comițiului agricol și al altor comitete și comiții... Loco. (scoate hârtia din plic)
Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetățean și de tată de familie, vă rugăm să treceți astăzi
între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biuroul ziarului <Răcnetul Carpaților> și sediul Societății Enciclopedice-
Cooperative <Aurora Economică Română> unde vi se va comunica un document de cea mai mare
importanță pentru d-voastră... Al d-voastră devotat, Cațavencu, director-proprietar al ziarului <Răcnetul
Carpaților>, prezident fundator al Societății Enciclopedice-Cooperative <Aurora Economică Română>..."
Cațavencu îi arată o scrisorică, a lui Tipătescu către Zoe Trahanache, soția lui Zaharia:
„Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara).
— Eu (adică tu) trebuie să stau acasă, pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe
dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu (adică nevastă-
mea, Joițica), la cocoșelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică...”
Trahanache comentează „cu candoare”: „Bine frate, înțeleg plastografie, până unde se poate, dar
până aci nu înțeleg... Ei, Fănică, să vezi imitație
de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu
altceva, să juri!”
Trahanache nu se lasă intimidat de
scrisoarea prezentată de Cațavencu: „Mi-a spus
că, dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea
publicul, pentru că scrisoarea o să se publice
duminică la gazetă și o să fie pusă în cercevea,
ca s-o vază oricine-o pofti.”
Tipătescu, „turbat”, amenință că-l
împușcă, că-i dă foc lui Cațavencu. Apoi îl strigă
pe polițist.
Zaharia comentează comportamentul
prietenului său: „E iute! n-are cumpăt. Aminteri

2
bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip...
trebuie să ai și puțintică diplomație!”
Reintrând în scenă, Tipătescu continuă invectivele la adresa lui Nae Cațavencu: „Infamul!
Canalia!”
Trahanache îl roagă să se calmeze și să discute lucruri mai serioase. În acea seară se desfășoară
întrunirea pentru anunțarea candidaturii lui Farfuridi. El a aflat că „mișelul de Cațavencu” va face scandal și
va lua cuvântul pentru a-i combate.
Zaharia îi mai amintește: „Deseară eu mă duc la întrunire, trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură.
După întrunire avem preferanță (n.n. joc de cărți)…”
Scena V
Zoe îi arată și ea lui Tipătescu biletul pe care l-a primit de la Cațavencu. Ștefan o întreabă cum de a
pierdut biletul pe care i l-a trimis. Zoe îi povestește: „alaltăieri seara, când am plecat de la tine, îl aveam;
când am ajuns acasă, nu știu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum și mi-a căzut scrisoarea: le
aveam tot într-un buzunar!”
Zoe l-a trimis pe Ghiță la Cațavencu să cumpere scrisoarea. Se aude zgomot, iar Zoe și Tipătescu
se ascund.
Scena VI
În scenă intră Farfuridi și Brânzovenescu. Aceștia discută despre faptul că Farfuridi l-a văzut pe
Trahanache intrând la Cațavencu pe la ora zece. Știe ora pentru că, mărturisește: „Eu, am n-am să-ntâlnesc
pe cineva, la zece fix mă duc în târg...” Doamna Trahanache a ieșit tot de la Cațavencu pe la unsprezece.
Brânzovenescu l-a văzut pe Pristanda intrând la Cațavencu cu foarte puțin timp înainte. Cei doi avocați se
întreabă dacă nu e vorba cumva de trădare. Farfuridi chiar afirmă: „trădare să fie, dacă o cer interesele
partidului, dar s-o știm și noi!...”
Farfuridi și Brânzovenescu îi spun lui Ștefan că se zvonește că partidul lor va da „la colegiul II
ajutor lui Cațavencu...”
„Unul dintre aspectele farsei electorale (…) o constituia și împărțirea alegătorilor după avere, în
colegii. Potrivit acestei discriminări cei ce dețineau averi însemnate puteau să aleagă un mai mare număr de
deputați decât oamenii simpli.”
La acuzația de trădare, Tipătescu îl ia la rost pe Farfuridi: „nu ți se pare d-tale că te faci mai catolic
decât Papa?”
Tipătescu se supără și le reproșează celor doi ingratitudinea: „D-voastră veniți la mine acasă, la
mine, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul — căci fără
mine, trebuie să mărturisiți, că d-voastră n-ați fi putut niciodată să fiți un partid — d-voastră veniți la mine
acasă să mă numiți pe față trădător...”
Brânzovenescu îi arată prefectului o hârtie care „se împarte acum prin târg, din partea lui d.
Cațavencu...”: „Dăm ca pozitivă știrea cum că desigur candidatura amicului nostru politic d. Cațavencu,
prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost de orice loviri din partea administrației. Din contra,
avem cuvinte puternice pentru a crede că atât bătrânul și venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului
electoral, cât și junele și onorabilul nostru prefect, ar fi convinși în fine că în împrejurările prin care trece
țara, județul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-
ța-ven-cu... D. Cațavencu va lua cuvântul la întrunirea de deseară... Comitetul grupului independent.”
Farfuridi repetă faptul că acceptă trădarea, „trădare să fie (cu oarecare emoție) dacă o cer
interesele partidului, dar s-o știm și noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai
Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenție), dar urăsc pe trădători...”
Scena VII, Scena VIII
Zoe și Tipătescu îl așteaptă îngrijorați pe Ghiță. Din păcate, pe ușă apare Cetățeanul turmentat, un
alegător care vine să întrebe pentru cine să voteze.
Când Tipătescu vrea să-l dea afară, Cetățeanul le spune că a găsit o scrisoare: „Am găsit-o
alaltăieri seara pe drum, când ieșeam de la
întrunire... Fă-ți idee, (sughiță) de alaltăieri
seara până azi-dimineață s-o duci într-un
chef!...”
„Când am găsit-o, de curiozitate am
deschis-o și m-am dus subt un felinar, s-o
citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... și haț!
pe la spate, d. Cațavencu dă să mi-o ia.”
Ca să-l convingă să i-o dea,
Cațavencu îl duce pe Cetățean la o țuică: „ne-
am abătut pe la o țuică... una-două-trei... pe
urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i

3
cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! l-am băut!” „Ehei! d. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea;
zic: nu trebuie, onorabile, parale… slavă Domnului.. apropitar sunt (sughite), alegător... (sughite și se caută
mereu.) Vorba e... eu (sughite), eu pentru cine votez? (se oprește din căutat și cu simplicitate.) Am pierdut-
o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.) Am pierdut-o!”
Supărați pe Cetățean că a pierdut scrisoarea, Zoe și Tipătescu îi cer lui Ghiță să-l scoată pe acesta
din casă.
Scena IX
Pristanda îi anunță că Nae Cațavencu „se lasă greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăția…”
Trahanache apare și îi anunță că l-a „prins cu alta mai boacănă” pe Cațavencu, „cu altă
plastografie…” Zaharia concluzionează: „Ce plastograf!
PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă): Curat plastograf!
(Cortina cade)”

„ACTUL II
Același salon
Scena I
TRAHANACHE, FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele
electorale; fiecare are câte un creion în mână”
Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu îi numără pe votanții care țin cu ei, dar și pe cei care
votează cu tabăra adversă.
Unii alegători nu mai au drept de vot. Cei trei se gândesc că dacă ar vota cu ei, ar închide ochii, ca
să nu vadă această ilegalitate. Farfuridi și Brânzovenescu sunt supărați pentru că nu știu încă pe cine va
susține partidul lor pentru postul de deputat.
Întrunirea se va desfășura în acea seară, iar ziua următoare vor avea loc alegerile, iar cei doi nu știu
pentru cine vor vota.
Trahanache le explică: „Noi
votăm pentru candidatul pe care-l pune pe
tapet partidul întreg... pentru că de la
partidul întreg atârnă binele țării și de la
binele țării atârnă binele nostru...”
Trahanache e indigant din cauza
bănuielilor de trădare ale lui
Brânzovenescu și Farfuridi: „Ai puțintică
răbdare... zic: pentru mine să vie cineva
să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul
Fănică, totuna e... E un om cu care nu
trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt
ani, o jumătate de an după ce m-am
însurat a doua oară. De opt ani trăim
împreună ca frații, și nici un minut n-am
găsit la omul ăsta măcar atâtica rău...
Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect
aici și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu stăruiam eu și cu Joițica... și la dreptul vorbind, Joițica a
stăruit mai mult…”
Trahanache iese indignat din scenă, supărat pe Farfuridi și Brânzovenescu, pentru că l-au acuzat de
trădare pe Tipătescu.
Scena II
Farfuridi și Brânzovenescu se tem că-l vor vedea pe „d. Cațavencu, care ne-a înjurat și ne-a
batjocorit de atâta vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II... “
Farfuridi hotărăște să trimită o depeșă la București: „Trădare! Prefectul și oamenii lui trădează
partidul pentru nifilistul Cațavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II... trădare! trădare! de trei ori
trădare!"
Brânzovenescu este convins să o semneze, după ce Farfuridi îi explică: „Trebuie să ai curaj ca
mine! trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă!” Hotărăsc să o iscălească: „O iscălim: <Mai mulți membri ai
partidului...>“
Pentru că la ora șase se închide telegraful și deja este ora cinci, cei doi pleacă să găsească pe cineva
care să le-o ducă.
Scena III
Ghiță povestește că l-a arestat pe Cațavencu și apoi a făcut percheziție acasă la el. E supărat că nu a
găsit nicăieri scrisoarea.

4
 Scena IV
Zoe îl ceartă pe Ghiță pentru că l-a arestat pe Cațavencu. Aflase despre aceasta de la doctor, pe
când se afla în Lipscani. Doamna Trahanache e disperată: „Ghiță, m-ați nenorocit! Scrisoarea o să fie
publicată mâine și ați făcut și scandal degeaba. Dăscălimea o să urmeze înainte cu gazeta și în lipsa lui...
Ce-o să zică la București guvernul, când o afla că ați violat domiciliul lui Cațavencu și l-ați arestat în ajunul
alegerilor, după ce guvernul era asigurat că toate au să se petreacă cu bine și cu liniște?... Cum o să mai
poată rămâne Fănică prefect?”
Aflând că Nae Cațavencu nu vrea să vorbească decât cu ea, Zoe îi ordonă lui Ghiță să-l aducă pe
Cațavencu la Tipătescu acasă. Îi cere să se poarte frumos cu el.
Scena V
Zoe citește din ziar: „În numărul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare
sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență. Originalul va sta de mâine
la dispoziția curioșilor, în biuroul nostru de redacție.”
După ce meditează, Zoe concluzionează: „Ei! ș-apoi! mai la urmă Cațavencu poate fi tot așa de
bun deputat ca oricare altul...”
Scena VI
Tipătescu îi reproșează din nou lui Zoe neglijența: „Se poate atâta distracție! atâta nebăgare de
seamă! o scrisoare de amor s-o arunci în neștire într-un buzunar cu batista, și s-o pierzi ca și cum ai pierde o
hârtie indiferentă, ca un afiș, după ce ai ieșit de la reprezentație... La atâta lipsă de judecată, să-ți spui drept,
nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! ești femeie în toată firea, nu mai ești copil. Atâta neglijență nu se
pomenește nici în romane, nici într-o piesă de teatru.”
Tipătescu îi propune doamnei Trahanache, soția prietenului său: „Să fugim împreună...”
Zoe refuză, iar prefectul îi arată depeșa pe care a pus mâna cu puțin timp înainte. A adus-o la
telegraf „bețivul de ieri”. Doamna Trahanache încearcă să-l convingă pe Tipătescu să-i sprijine candidatura
lui Cațavencu. Pentru că el nu vrea, ea îi reproșează aceasta: „Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai
amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată...”
Zoe e hotărâtă: „Da, îl aleg eu. Eu sunt pentru Cațavencu, bărbatul meu cu toate voturile lui trebuie
să fie pentru Cațavencu. În sfârșit, cine luptă cu Cațavencu luptă cu mine...”
Scena VII
Pristanda l-a scos din arest pe Cațavencu și îl însoțește în casa lui Tipătescu: „Poftiți, cocoane
Nicule, poftiți... (umilit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim
scrofuloși la datorie.”
Înainte de a o anunța pe Zoe de venirea lui Cațavencu, Pristanda meditează: „Mare pișicher!
Strajnic prefect ar fi ăsta! (Iese aruncând priviri furișe de admirație cătră Cațavencu.)”
Scena VIII
Rămas singur, Cațavencu se gândește: „Farfuridi!... (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis
nemuritorul Gambetta!...” (n.n. de fapt Machiavelli)
Scena IX
Tipătescu îl găsește pe Cațavencu în casa lui și-l întreabă ce vrea în schimbul scrisorii. Nu e de
acord să-i sprijine candidatura, așa că-i face alte oferte: un loc în Comitetul Permanent, postul de avocat al
statului, locul de primar, locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae, moșia „Zăvoiul” din marginea orașului.
Cațavencu refuză, explicându-i ce vrea: „Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau
ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi... între fruntașii politici... (…) Vreau...
mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! nimic! nimic! (…) Poimâine, în momentul când voi fi
proclamat cu majoritatea cerută,... în momentul acela vei avea scrisoarea (cu multă căldură)... pe onoarea
mea!”
Indignat de atitudinea lui Cațavencu, Tipătescu i se adresează cu apelativele: „Mizerabile! (…)
Canalie nerușinată! (…) Mișelule!”
„CAȚAVENCU (tremurând, strigă la fereastră în afară) : Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul!
prefectul asasin! ajutor!”
Scena X
Zoe întervine în conflict și-i promite lui Cațavencu faptul că va ajunge deputat. Cațavencu îi
garantează că, peste două zile, când va fi proclamat, îi va înapoia scrisoarea compromițătoare. Într-un final,
cedează și Tipătescu, acceptându-i candidatura.
Scena XI
Trahanache intră în casa lui Tipătescu și nu găsește pe nimeni. Îi scrie un bilet lui Tipătescu, în
care îi cere să se întâlnească înainte de întrunire, apoi pleacă.
Scena XII
Tipătescu îi promite lui Cațavencu că în acea seară va fi anunțată candidatura lui. Pleacă la
telegraf, să anunțe aceasta și la București.

5
 Scena XII
În scenă intră Cetățeanul turmentat, care a venit din nou ca să întrebe cu cine să voteze a doua zi.
Prefectul îi răspunde să voteze cu cine poftește, dar el precizează: „Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba
de poftă...”
Supărat, Tipătescu îi reproșează că s-a lăsat
păcălit de Cațavencu, că e „bețiv... vițios... păcătos”.
Cetățeanul se disculpă:
„CETĂȚEANUL (șovâind): Ăsta este mirosul
meu naturel...
TIPĂTESCU: Miroși a rom...
CETĂȚEANUL: Ei bravos! Vrei să miros a gaz?
TIPĂTESCU: Ei! pentru toate astea trebuie să-ți
dai votul lui onorabilul d. Cațavencu... Pentru așa
alegător, mai bun ales nici că se putea...”
Scena XIII
La acuzațiile repetate de trădare ale lui
Brânzovenescu și Farfuridi, Cațavencu îl prezintă pe
Tipătescu ca pe „prefectul cel mai onest”, „cel mai
integru”, „cel mai credincios”.
Scena XIV
Tipătescu primește „o depeșă fe-fe urgentă!”:
„Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul
d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon
Dandanache. (toți mișcare.) Se face din aceasta pentru d-voastră o înaltă și ultimă chestie de încredere...”
Zoe și Cațavencu sunt hotărâți să lupte contra guvernului, spre deosebire de Cetățean.
(Cortina)

„ACTUL III

(Teatrul înfățișează sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de hexagon din care se văd trei
laturi. Trei uși în fund; cea din mijloc dă în coridorul de intrare; pe cea din dreapta se citește: „Ofițer
țivil"; pe cea din stânga: „Arfiva". În stânga la planul al doilea, o ușă cu inscripția „Cabinetul
Primarelui". În dreapta, același plan, altă ușă cu inscripția: „Reghistratura". — Partea din stânga până la
ușa „Arfivei" este despărțită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluțe de chembrică[6] verde.
Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt așezate masa și jețul prezidențial. Înaintea
mesei, puțin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări și un clopoțel. Pe tribună
o sticlă și un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese și scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot
sunt bănci și scaune, afară de o cărare lăsată liber de la ușa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe
unde vine și se duce lumea. Pe pereți câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea
perdelii, Trahanache este la masa prezidențială în jețul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii,
Brânzovenescu și alți cetățeni. —Înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii
șezând jos, alții în picioare. Pe bănci, pe scaune și împrejur asemenea. În capul băncilor din față e
Cațavencu împreună cu Ionescu, Popescu și alți dascăli și partizani. — Farfuridi e la tribună. — Perdeaua
se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoțelul)”
Trahanache conduce ședința. Farfuridi ține un discurs, întrerupt permanent de Cațavencu. El
vorbește de plebiscitul inițiat de Al. I. Cuza și M. Kogălniceanu, prin care s-a aprobat prima reformă agrară.
Atât Farfuridi, cât și publicul pronunță greșit cuvântul: „plebicist”.
Cațavencu critică discuțiile inactuale
despre anul 1864, deoarece ei se află „în anul
de grație 1883”.
Farfuridi, obosit de întreruperi, își
continuă discursul, referindu-se la problema
revizuirii Constituției și Legii Electorale: „Din
două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască,
primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să
nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se
schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele...
esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși...
Am zis!”

6
 Cât timp Farfuridi și Cațavencu vorbesc cu cei din grupul lor, Pristanda îl strigă pe furiș pe
Trahanache.
Scena II
Pristanda îl roagă să suspende ședința pentru cinci minute, pentru a vorbi cu Zoe și Tipătescu.
Scena III
În pauză se iscă
mai multe discuții, în care
cei doi candidați, Farfuridi
și Cațavencu își prezintă
opiniile. Cațavencu afirmă
că „istoria ne învață anume
că un popor care nu merge
înainte stă pe loc, (publicul
începe să-i ia aminte că
perorează și se grupează
încet-încet împrejurul lui ca
să asculte) ba chiar dă
înapoi, că legea progresului
este așa, că cu cât mergi mai
iute, cu atât ajungi mai
departe.”
Tot Cațavencu
spune: „Știi ca și mine
principiul de drept, fiecare
cu al său, fiecare cu
treburile sale... oneste
bibere...” (n.n. de fapt oneste vivere, să trăiești cinstit)
La acuzațiile lui Farfuridi că e „candidatul prefectului”, Cațavencu afirmă: „Eu sunt candidatul
grupului tânar, inteligent și independent...”
Farfuridi e foarte supărat. Cele două tabere ies din sală, susținându-și favoriții.
Scena IX
Zoe, Tipătescu și Trahanache discută misterios și repede. Trahanache îi întreabă: „Cum putem noi
să punem candidatura unui plastograf?” În sprijinul opiniei sale, „scoate o hârtie din buzunar și o desface –
o poliță”: „Asta tot pentru politică e? Girurile astea două cu care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii
de lei de la Soțietate, sunt tot pentru enteresul țării?”
Tipătescu, ușurat, e de acord ca Trahanache să anunțe candidatura lui Agamiță Dandanache.
Zaharia îi atrage atenția lui Tipătescu să nu piardă polița lui Cațavencu. Prefectul îi răspunde: „N-ai grijă,
neică Zahario, eu nu pierz hârtiile de preț... (sărută repede pe Zoe.)”
Scena V
Cațavencu ia și el cuvântul. Se declară ultra-progresist, liber-schimbist. Afirmă: „Industria română
e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. Soțietatea noastră dar, noi, ce aclamăm?
Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în țara noastră!”
Cetățeanul turmentat intervine în discursul lui Cațavencu, enervându-l. Dascălii îl dau afară pe
Cetățean.
Pristanda îi spune lui Trahanache să proclame candidatul și apoi să iasă repede pe portiță când va
tuși el de trei ori.
Când Trahanache anunță numele candidatului susținut de partid, Agamiță Dandanache, Cațavencu
începe să țipe că e vorba de trădare.
La ordinul lui Tipătescu, Ghiță își pune oamenii să-l apuce de gât pe Cațavencu și să-l tragă afară.
„(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița
grilajului, a dat dincolo de Zoe și de Tipătescu, și toți trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda,
Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Cațavencu și-l târăsc afară. Grupul Ionescu și Popescu sunt
grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele și mișcările acestea din urmă se fac deodată și într-o clipă. —
Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului.)”

„ACTUL IV
(Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva
orășelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întâi și al doilea, intrarea, cu trei
trepte de piatră, în casele lui Trahanache.
La stânga boschete. Mobile de grădină)”

7
 Scena I
Zoe e foarte îngrijorată, pentru că nu se știe unde a dispărut Cațavencu. Tipătescu e liniștit, pentru
că „de două zile, oamenii noștri aleg pe Dandanache, pe care-l așteptăm din minut în minut, — am ordine
să-i fac o primire strălucită...”
Amândoi se întreabă de ce Cațavencu nu a publicat scrisoarea, deși de două zile oamenii îl aleg pe
Agamemnon Dandanache. Zoe mărturisește că aceste două zile au fost un chin pentru ea. E îngrijorată
deoarece Nae Cațavencu nu știe că Tipătescu are actul falsificat al lui și femeia se teme că avocatul va
publica scrisoarea care o compromite.
Scena II
Trahanache vine cu Agamiță Dandanache, pe care îl prezintă soției și lui Ștefan Tipătescu.
Dandanache „vorbește peltic și sâsâit”. El îl confundă pe Tipătescu cu soțul Zoei. Crede că Trahanache este
prefectul. La întrebarea lui Ștefan cu ce ocazie îi vizitează, răspunde: „Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu
ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziția si colo, si dincolo, si dincolo... si rămăsesem eu... care familia
mea de la patuzsopt în Cameră... rămăsesem mă-nțeledzi fără coledzi... si asa am venit pentru aledzere. (…)
Închipuieste-ți să vii pe drum cu birza ținți postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca... Stii, m-a
zdrunținat!... si clopoțeii... (gest) îmi țiuie urechile... stii asa sunt de amețit si de obosit... nu-ți fați o idee,
conița mea, (cătră Trahanache) nu-ți fați o idee, d-le prefect, neicusorule, (cătră Tipătescu) nu-ți fați o
idee, d-le prezident puicusorule...”
La întrebarea lui Zoe dacă nu era mai bun Cațavencu, Tipătescu afirmă: „E simplu, dar îl prefer,
cel puțin e onest, nu e un mișel!”
Peste jumătate de oră se deschide urna, așa că Trahanache pleacă să vadă dacă totul e în ordine.
Scena III
Dandanache le povestește lui Zoe și lui Tipătescu cum a ajuns să candideze în orașul lor: „Cum îți
spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea... Eu, familia mea, de la patuzsopt... luptă, luptă si dă-i, si dă-i
si luptă... si eu mă-nțeledzi tocmai acuma să remâi pe dinafară... fără coledzi!... si cât p-ați, neicusorule, să
nu m-aleg...”
„Ei, uite asa, cu meritele mele, coniță, vezi! era cât p-ați, dar stii, cât p-ați... (…) nu vrea Comitetul
țentral si pațe; zițea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant... Am avut noroc, mare noroc am avut.
Să vedeți. Într-o seară... țineva — nu spui ține... persoană însemnată... da' becher — vine si zoacă la mine
cărti... si când pleacă îsi uită pardesiul la mine... A doua zi, voi să-l îmbrac... gândeam că-i al meu... văz că
nu-i al meu; îl caut prin buzunare si dau... peste țe te gândesti?” „Peste o scrisorică.” „O scrisorică de amor
cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin, — nu spui ține... persoană însemnată.” „Mă sui în birze si mă
duc la persoana, la becherul, — nu spui ține — e persoană însemnată —: Găseste-mi, mă-nțeledzi, un
coledzi, ori dau scrisoarea la „Răsboiul"... De colea până colea... gâri-mâr... a trebuit, conița mea, să
țedeze, si tranc! depesa aiți, neicusorule...”
„O am pusă acasă la păstrare... dar stii, la loc sigur...” „Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi?
S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată... La un caz iar... pac! la <Răsboiul>.”
Zoe îl roagă să nu povestească la masă istoria cu scrisoarea becherului. Agamemnon îi asigură pe
Tipătescu și pe Zoe: „Nu spui, neicusorule; dar dacă oi uita — aminteri, am memorie bună... dar stii, cum
sunt amețit de drum, poate să uit si să-nțep — să-mi fațeți semn. Eu la masă o să stau ori lângă d-ta, ori
lângă consoarta d-tale...”
Scena IV
Tipătescu își face mustrări de
conștiință: „Și-l aleg pe d. Agamiță
Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta
vreme liniștea mea și a femeii pe care o
iubesc… Unde ești, Cațavencule, să te vezi
răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare că ți-am
preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul,
pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul
Dandanache... Ce lume! ce lume! ce lume!...”
Scena V
Zoe e îngrijorată de tăcerea lui
Cațavencu. Tipătescu o încurajează: „Zoe!
Zoe! Fii bărbată…”
Pristanda le spune că „Răcnetul
Carpaților” nici nu a apărut în acea zi. „După
ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, și nici vorbă să
mai scoață gazeta… S-a spart partidul independent… s-a spart.”

8
 Pristanda îi spune lui Tipătescu: „miniștrii, toți șapte, vă cheamă la telegraf numaidecât… de-aia
vă căutam așa de zor…”
Scena VI
Pristanda o anunță pe Zoe că d. Nae Cațavencu dorește să o vadă.
Scena VII
Zoe îi explică lui Cațavencu: „D-le Cațavencu, ai voit să mă pierzi pe mine și te-ai pierdut și pe d-
ta. La ce-ai fugit, pentru Dumnezeu! la ce-ai dispărut? Fănică are în mână o poliță, ale cărei giruri le-ai
plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei de la Societate... Știi?”
Cațavencu îi confirmă faptul că știa de polița din posesia lui Tipătescu. Ar vrea să facă schimb de
documente, dar nu poate, pentru că a pierdut scrisoarea în scandalul de la întrunire, cu două zile înainte.
Cineva i-a smuls pălăria de pe cap. Scrisoarea o avea „în căptușeala pălăriei”.
Scena VIII
Cetățeanul turmentat intră în scenă. Mărturisește: „nu v-am spus tot. Eu până să nu intru în politică,
cum am zice, care va să zică până să nu deviu negustor și apropitar, am fost împărțitor... la poștie... “ El îi
spune doamnei Trahanache: „Eu am găsit alaltăieri, în învălmășeala de la primărie, o pălărie... (…) O
pălărie, da, asta... și astăzi tot îndesând-o pe capul meu s-o potrivesc — că mi-era strâmtă — am vrut să-i
scot căptușeala s-o mai lărgesc... când colo în căptușeală peste ce dau? (…) O scrisoare! (…) E de la conul
Fănică: andrisantul sunteți d-voastră.”
Zoe îi este recunoscătoare Cetățeanului și îl întreabă cum îl cheamă. Acesta răspunde: „Ce trebuie
să mai spui cum mă cheamă? (…) Iacă un cetățean și eu...”
Singurul lucru pe care îl cere de la Zoe ca recompensă e să-i spună pentru cine să voteze, pentru că
mai e doar un sfert de oră până se încheie votarea.
Cațavencu îi scrie votul Cetățeanului turmentat, cu numele lui Agamiță Dandanache. Cetățeanul
pleacă repede să voteze.
Scena IX
Cațavencu îngenunchează în fața doamnei Trahanache. Aceasta îi spune: „Ești un om rău... mi-ai
dovedit-o… Eu sunt o femeie bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin îmi pasă dacă ai vrut
să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru că eu voi să-mi ajute
totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma.” „Pe parola mea de onoare, ești scăpat... (…) Cu o condiție:
după alegere, o să fie manifestație publică, ... d-ta ai s-o conduci. (…) D-ta o să prezidezi banchetul popular
din grădina primăriei... (…) O să chefuiești cu poporul... (…) Și o să vii aici cu toții, să saluți, în numele
alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect... (…) Du-te și ia loc în capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din
urmă Cameră!”
Emoționat, Cațavencu iese din scenă.
Scena X
Zoe e foarte fericită că a recuperat scrisoarea.
Scena XI
Tipătescu se întoarce de la telegraf. E furios pe Ghiță că l-a trimis acolo degeaba.
Scena XII
Trahanache îi povestește lui
Agamiță Dandanache ce s-a întâmplat
înainte de alegeri la ei în oraș: „aici la
noi, stimabile, a fost luptă crâncenă,
orice s-ar zice... s-au petrecut comèdii
mari. (…) Infamii! Închipuiește-ți d-ta,
un caraghios, un mișel, ca să
enfluanseze pe Tipătescu... pe Fănică
de!... pe prefect. (…) Or să-l
învrăjbească cu mine și cu familia
mea... s-apucă și face o scrisorică de
amor ca din partea lui Fănică,
prefectul... cătră Zoițica, nevastă-mea,
și-i imitează slova băiatului,... știi, să
juri, nu altceva... Închipuiește-ți
plastografie!”
Agamiță îi spune că la el „a
fost cazul adevărat!… (…) Scrisoarea
era a persoanei... da... becher. (…) Adică necăsătorit… (…) Nu spui ține, — persoană însemnată... Când i-
am pus pițorul în prag, — ori coledzi, ori „Răsboiul" mă-nțeledzi, — tranc! depesa aiți... “

9
 Dandanache e dezamăgit că „prefectul” nu înțelege o istorie pe care, crede el, i-a spus-o de două
ori.
„(În toată scena aceasta și în cea următoare, până la intrarea mulțimii, se aude marșul și uralele
treptat, din ce în ce mai aproape și mai distinct)”
Scena XIII
Zaharia crede despre Dandanache că e „deștept… dar mi se pare că e cam șiret”. Zoe îl întrerupe
din povestit pe Agamiță, care uitase că a promis să nu mai spună istoria cu scrisoarea.
„(Uralele s-au apropiat cu desăvârșire. Lumea toată intră cu muzica)”
Scena XIV
„(Brânzovenescu și Farfuridi cu alți alegători mai spălați, în costume de pretenție provincială,
intră, venind din casă, coborând pe treptele din dreapta; salutări de toate părțile. Prin fund, Cațavencu,
Ghiță polițaiul, îmbrăcat țivil, Cetățeanul turmentat, Ionescu și Popescu intră, conducând manifestația
publică. Cei ce vin prin fund sunt toți amețiți, și mai ales Cațavencu și Cetățeanul turmentat, care înghite și
sughite mereu. După ei vin o mulțime de cetățeni cu ramuri verzi și steaguri, asemenea foarte chefuiți.
Toată lumea cu borcane de băutură în mâini. — Din casă, în urma lui Farfuridi, Brânzovenescu și a
celorlalți alegători, vin feciorii cu sticle de șampanie. — Ghiță Pristanda, îndată ce sosește în scenă, face
semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de șampanie fruntașilor. — Tipătescu, Zoe,
Trahanache, Dandanache sunt în stânga)”
Farfuridi ține un toast în sănătatea domnului Agamiță Dandanache, cel care a câștigat alegerile.
Dandanache spune un discurs incoerent: „În sănătatea alegătorilor... cari au probat patriotism si mi-au
acordat... (nu nemerește) asta... cum să zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de
la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zica... cum am zițe... în sfârsit să trăiască!
(urale și ciocniri)”
Trahanache îl laudă pe Cațavencu pentru că a trecut în tabăra lor.
Cetățeanul turmentat închină „În sănătatea coanii Joițichii! că e (sughite) damă bună! (ciocnește cu
ea: ea-i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)”
Cațavencu își cere iertare de la Tipătescu și închină în sănătatea lui. La sfârșit, în mijlocul scenei,
tot Cațavencu ține un discurs: „Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat
aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat
și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi
veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!”
Pristanda concluzionează: „Curat constituțional! Muzica! Muzica!
(Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mișcă. Toată lumea se sărută,
gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dandanache, care se strâng în brațe, în mijloc. Dandanache face
gestul cu clopoțeii. Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte mișcarea. Cortina cade repede asupra
tabloului)”

Bibliografie
Caragiale, I. L., „O scrisoare pierdută”, în „Teatru”, Editura Albatros, București, 1985
Imaginile sunt luate de pe Internet, din spectacolul de teatru preluat de televiziunea Română de la teatrul
Lucia Sturdza Bulandra, în anul 1982 (regia: Liviu Ciulei; distribuţie: Victor Rebengiuc – Ştefan Tipătescu,
Mariana Mihuț - Zoe, Dem Rădulescu – Farfuridi, Mircea Diaconu – Brânzovenescu, Octavian Cotescu –
Nae Cațavencu, Ştefan Bănică – Pristanda).

10