FIŞĂ DE LECTURA

-O scrisoare pierdută-
Titlul operei: O scrisoare pierdută
Autorul operei: Ion Luca Caragiale
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului: Ion
Luca Caragiale (1/13 februarie 1852 – 9 iunie 1912) a fost un
dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru,
comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera
a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai
importanți scriitori români.
Gen literar: Dramatic
Specie literară: Comedie
Opera este structurată în: Acte si scene
Opera este scrisă în: Proză
Personaje: Ştefan Tipătescu, Agamemnon Dandanache, Zaharia
Trahanache, Tache Farfuridi, Iordache Brânzovenescu, Nae
Caţavencu, Ionescu, Popescu, Ghiţă Pristanda, un cetăţean
turmentat, Zoe Trahanache
Alte opere ale autorului: O noapte furtunoasă (1879), D-ale
carnavalului (1885), Năpasta (1890), În vreme de război (1898)
-Rezumat-
ACTUL 1
Sunt prezentaţi Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului şi Ştefan
Tipătescu, prefectul judeţului. Acesta citeşte un articol din
“Răcnetul Carpaţilor”, în care guvernul este acuzat că a lăsat unul
dintre cele mai frumoase judeţe ale ţării „în ghiarele unui
vampir”. Ghiţă Pristanda imită replicile prefectului printr-un tic
verbal „curat” pe care-l adaugă comentariilor acestuia: „curat
mişel”, „curat murdar”. Poliţistul îi povesteşte apoi lui Tipătescu
misiunea pe care a avut-o cu o noapte în urmă; aceea de a afla ce
discutau inamicii politici, trăgând cu urechea la fereastra casei lui
Nae Caţavencu, director-proprietar al ziarului „Răcnetul
Carpaţilor”. Ghiţă scoate în evidenţă dificila profesie de poliţist,
care „n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de
sculare, ca tot creştinul”. Acesta se plânge că are o familie
numeroasa, şi un venit mic „Famelie mare, renumeraţie mică,
după buget”, încercând să explice prefectului situaţia financiară,
dificilă, în care se află, evidenţiând faptul că statul este nepăsător
la greutăţile oamenilor: „Statul n-are idee de ce face omul acasă,
ne cere numai datoria.”.
Tipătescu îi reproşează lui Ghiţă despre afacerea pe care
acesta o făcuse cu steagurile cumpărate pentru a înfrumuseţa
oraşul, odată cu apropierea alegerilor. Poliţistul „câştigase” o
sumă de bani importantă, deoarece nu achiziţionase întreaga
cantitate necesară. Ca să se dezvinovăţească, bărbatul începe să
numere cele patruzeci şi patru de steaguri pe care susţinea că le-
a pus pe clădirile importante din oraş. Adună şi numără de mai
multe ori aceleaşi steaguri: „Două la primărie, optspce, patru la
şcoli, douăzeci şi patru, două la catridala Sf. Niculai, treizeci”,
fiind nevoit să recunoască la final „că a tras condeiul”.
Ghiţă îi povesteşte prefectului că în casa lui Nae Caţavencu
s-au adunat membrii partidului independent, aflat în opoziţie, din
care făcea parte „dăscălimea” oraşului: Ionescu, popa Pripici
„toată gaşca-n păr”. Pristanda îl auzise pe Caţavencu spunându-le
celorlalţi că se află în posesia unui document foarte important „şi
scoate o scrisorică din portofel”. Caţavencu susţinea că scrisoarea
este cauza pentru care toţi cei aflaţi acum la putere vor vota
pentru el. Tipătescu se întreba despre ce fel de scrisoare este
vorba, dar nu îşi facea griji, ci se pregătea să se ducă la Zaharia
Trahanache, unde era aşteptat, ce de obicei, la micul dejun.
Pristanda rămâne singur şi începe să contemple despre
meseria sa de poliţist „Grea misie, misia de poliţai. Soţia sa îl
sfatuia despre cum să se comporte cu şefii lui: „Ghiţă. Ghiţă,
pupă-l în bot şi-i papă tot, că satul nu crede la ăl flămând...”.
Domnul Trahanache se duce la Tipătescu înainte de dejun ca
să îi povesteasca ceva fără ca Zoe, soţia lui, să afle. Prefectul îl
trimite pe Pristanda acasă la Zaharia Trahanache, „prezidentul
Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar,
Comiţului agricol şi al altor comitete şi comiţii”,să o anunţe pe
Zoe că vor întarzia pentru micul dejun.
Trahanache îi povestește lui Tipătescu despre biletul pe
care l-a primit din partea lui Cațavencu în care scria că își dorește
să îl vadă pentru a-i arăta un document foarte important.
Caţavencu îi înmânează o scrisoare domnului Trahanache, când s-
a dus la biroul ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, de laTipătescu
adresata soţiei lui, Zoe, ameninţându-l că o va publica în gazetă.
Prefectul se enervează şi spune lui Trahanache că la întâlnirea din
searab aceea, Nae Caţavencu nu va veni.
După ce Trahanache pleacă, Zoe se duce speriată la Tipătescu şi
îi spune despre scrisoarea primită de la Caţavencu în care îi
ameninţa că le va da înapoi documentul în schimbul asigurării
alegerii lui. Femeia îi spune prefectului că nu își amintește când a
pierdut scrisoarea, crezând că a căzut când şi-a scos din buzunar
batista. Acesta se enervează, dar femeia îl linişteşte spunându-i
că l-a trimis pe Ghiță la Cațavencu, să cumpere scrisoarea.
În timp ce îl așteaptă pe Tipătescu, Brânzovenescu şi
Farfuridi, avocați și membrii ai comitetelor şi comiţiilor, se
întreabă dacă nu cumva sunt trădați de Trahanache, de Zoe sau
chiar de prefect, fiind toți în același comitet. Când Tipătescu află
ce cred cei doi, le reproșează că au venit să-i ceară socoteală
tocmai lui, care și-a sacrificat cariera pentru a le înființa
comitetul. Avocații sunt încă convinși că au fost trădați, dar se
îndreaptă spre ieșire, conduși de Tipătescu.
Un cetăţean „turmentat” din gruparea politică liberală
reprezentată de Caţavencu, intră şi susţine că a găsit o scrisoare
adresată doamnei Trahanache. Cei doi îl iau la întrebari în timp ce
acesta încearcă sa găsească scrisoarea, pe care, însă, a pierdut-o.
Îşi aminteşte că s-a întâlnit cu Nae Caţavencu, care a încercat să-i
smulgă scrisoarea, deoarece o văzuse la el în timp ce o citea, dar
nu a reuşit. În timp ce voia sa ducă scrisoarea „adrisantului”,
acesta îşi dă seama că nu o mai are, şi suspectează faptul că, cel
mai probabil, i-a luat-o Caţavencu în timp ce dormea.
 Pristanda, care reuşeşte să îl scoată afară pe cetaţeanul
disperat de întrebarea „eu pentru cine votez?”, spune că Nae
Caţavencu nu se lasă înduplecat „Se lasă greu, greu de tot: ori o
mie de poli, ori deputaţia..”. Tahanache vine și el, triumfator,
anunțându-i că l-a prins pe Cațavencu „cu alta mai boacănă”;
descoperise un fals in actele fundaţiei, prin care acesta îşi
însuşeşte ilegal banii societăţii. Zoe leşină imediat ce îşi vede
bărbatul, ca să nu intre la bănuieli. Acesta exclamă înfuriat,
referindu-se la Caţavencu: „Ce plastograf!”, iar Ghiţă îl aporbă în
mod automat: „Curat plastograf”.

ACTUL 2
Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu s-au aşezat în jurul
unei mese discutând şi studiind alegerile electorale. Cei doi
avocaţi îi spun lui Trahanache că se tem de posibilitatea ca
Tipătescu să îi trădeze. Domnul Zaharia îi ia apărarea prefectului
spunându-le că este un om de încredere care a făcut multe
servicii partidului „Ai puţintică răbdare... zic: pentru mine să vie
cineva să bănuiască pe Joiţica, ori pe amicul Fănică, totuna e... E
un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o
jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani
trăim împreuna ca fraţii, şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta
măcar atitica rău…”. Nervos şi tulburat, Trahanache iese pe uşa
din spate.
Farfuridi şi Brânzovenescu discută în continuare despre ce
cred ei că se va întâmpla la sedinţa din acea seară. Sunt convinşi
ca Tipătescu o sa îi trădeze, şi hotărasc să trimită, o scrisoare
anonimă împotriva lui, „la Bucureşti, la Comitetul central, la
minister, la gazete, scurt si cuprinzător: […]<<Trădare! Prefectul
şi oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Caţavencu, pe
care voi să-l aleagă la colegiul II… trădare! Trădare! Trădare! de
trei ori trădare!>>”.
Între timp, Pristanda s-a dus împreună cu poliţiştii, acasă la
Caţavencu, pe care l-au luat şi l-aiu dus la secţie pentru a-I pune
mai multe întrebări legate de scrisoare. O caută apoi pe Zoe, pe
care cu greu o găseşte, după multe încercări. Aceasta află de la
Ghiţă ca Tipătescu a dat ordin să îl aresteze pe Caţavencu pentru
a pune mâna pe scrisoare. Zoe este foarte agitată şi enervată la
culme pentru arestarea lui Caţavencu de către Pristanda, care
avusese "ordin verbal de la conul Fănică".
Femeia află ca Nae Caţavencu nu vrea să vorbeasca decât cu ea,
devine neliniştită, şi îl trimite pe Pristanda să îl elibereze şi să îl
trimită la ea. Rămânând singură si citind ziarul, Zoe află că în ziua
următoare va fi afişată scrisoarea pentru ea. Se gândeşte că ar fi
mai bine dacă ar asigura alegerea lui Caţavencu, pentru a
împiedica publicarea ei.
Zoe îl aşteaptă pe Tipătescu, iar când acesta vine, ea îl întreabă
dacă ştie ce a făcut şi dacă s-a gândit bine înaite să îl aresteze pe
Cațavencu. Prefectul, nervos, îi spune că a făcut-o pentru
“nerozia” ei, ca să evite o nenorocire pe care ea a cauzat-o din
neglijenţă. Este indignat de nepăsarea de care a dat dovadă, fapt
ce reiese din replicile acestuia „Se poate atâta distracție! atâta
nebăgare de seamă! o scrisoare de amor s-o arunci în neștire într-
un buzunar cu batista, şi s-o pierzi ca şi cum ai pierde o hârtie
indiferentă, ca un afiş, după ce ai ieşit de la reprezentație... La
atâta lipsă de judecată, să-ţi spui drept, nu m-așteptam! Ce
Dumnezeu! eşti femeie în toată firea, nu mai eşti copil. Atâta
neglijenţă nu se pomeneşte nici în romane, nici într-o piesă de
teatru.” Zoe ruşinata, îi spune că poate să o judece şi că ştie că a
fost neglijentă, dar greşeala ei trebuie îndreptată. Ea se foloseşte
de dragostea lui pentru a îl convinge să o salveze  „Fănică, dacă
mă iubeşti, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viaţa ta,
scapă-mă... scapă-mă de ruşine!” Tipătescu încearcă să o
liniştească, spunându-i că de aceea s-a ocupat de Caţavencu, dar
femeia continuă, spunând că va fi judecată de toată lumea şi că
ea nu va mai putea trăi după scandal. Atunci Tipătescu, îi spune
să fugă împreună, dar Zoe se retrage indignată, ea de fapt voind
să îl convingă că nu există altă cale de scăpare decât susținerea
lui Caţavencu  „Eşti nebun? dar Zaharia? dar poziţia ta? dar
scandalul şi mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?.../Atunci nu ne mai rămâne nimica de făcut?/ Ba da!/
Ce?/ Să sprijinim candidatura lui Cațavencu!” Tipătescu refuză să
se gândească la ideea femeii, iar Zoe devine din ce in ce mai
disperată şi ia rolul victimei, în încercarea de a îl îndupleca
„Atunci... (înecată) lasă-mă, lasă-mă în nenorocire... lasă-mă să
mor de rușine... Omoară-mă pe mine care te-am iubit, care am
jertfit tot pentru tine... Iată unde m-ai adus! iată cât plăteau
jurămintele tale! M-ai adus la moarte — pentru că (hotărâtă) mă
omor înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! — m-
ai adus la moarte, şi mă poți scăpa, şi mă laşi să mor... (plânge)”,
„Lasă-mă... Dacă ambiţia ta, dacă nimicurile tale politice le pui
mai presus de rușinea mea, de viaţa mea, lasă-mă! Să mor...
(plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit în
fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată...
niciodată...”, „Nu mai e vreme de gândit, Fănică! Fiecare minută
care trece mă apropie de pieire... Trebuie să te hotărăști!” Văzând
că Tipătescu nu se lasă înduplecat, ea admite că va lupta
împotriva tuturor, chiar şi a lui, acuzându-l ca fiind  „om ingrat și
fără inimă”, şi spunându-i că i-a poruncit lui Ghiță să îi dea drumul
lui Cațavencu şi că toate voturile bărbatului ei i le va da lui. Atunci
femeia iese din cameră, cu Tipătescu pe urmele ei, strigând-o.
Pristanda, la cererea lui Zoe, îl eliberează pe Caţavencu, apoi
îl duce la casa prefectului deoarece doamna Trahanche voia sa
vorbească cu el. În timp ce o aşteaptă pe Zoe, Caţavencu îşi
închipuie ce urmează să se întâmple la întrunirea din acea seară
şi cum îl va proclama Zaharia candidat. Înainte să apară doamna
Zaharia, intră în cameră Tipătescu, care este uimit de prezenţa
acestuia. Astfel, Caţavencu îi spune şi lui Tipătescu că în schimbul
scrisorii, vrea să-i asigure alegerea şi dacă nu o va face, va
publica srisoarea. Atunci Tipătescu, nervos, strigă că vrea să îl
omoare, iar Caţavencu ţipă speriat după ajutor. Zoe intervine şi îi
desparte pe cei doi, apoi îi spune lui Caţavencu hotărârea pe care
a luat-o, şi anume aceea de a-l alege deputat. Neavând de ales,
Tipătescu decide să îl sprijine pe Caţavencu. Auzind că a venit
Trahanache, cei trei se ascund, şi cum acesta nu găsește pe
nimeni, îi lasă un bilet lui Tipătescu şi pleacă. După plecarea lui
Trahanache, apare cetățeanul turmentat, iar prefectul, ironic, îi
spune să voteze cu Cațavencu. Farfuridi și Brânzovenescu ascultă
discuţia celor trei, iar Tipătescu le spune că lucrează pentru
Cațavencu, dar aceştia îl ameninţă că vor spune totul ziarelor,
comitetului electoral şi guvernului. La un moment dat, Pristanda
intră în fugă în cameră, aducând o scrisoare în care scria că cei
din comitetul lui Tipătescu trebuie să voteze cu Agamemnon
Dandanache. Aflând aceasta, Zoe, soțul ei şi Caţavencu se
enervează, şi sunt hotărâţi să lupte împotriva tuturor.
ACTUL3
În „sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din
care se văd trei laturi”, are locîntrunirea partidului de
guvernământ, pentru desemnarea candidatului în alegeri.
Farfuridi ţine un discurs recapitulativ care începe cu „anul
unamieoptsutedouăzecişiunufix”, dar este întrerupt de către
adunare. Trahanache, preşedinte, încearcă şi el să facă linişte, iar
în final Farfuridi reuşeşte să îşi ţină discursul despre politica şi
viitorul ţării. Pristanda îl anunţă pe Zaharia că trebuie să
suspende şedinţa deoarece este aşteptat în cabinet. În acest
timp, comitetele lui Farfuridi şi a lui Caţavencu discută despre
alegerile electorale şi se contrazic pe tema lor, Caţavencu
apărând individualismul electoral extermist „Ştii ca şi mine
principiul de drept, fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale...
oneste bibere…”.
Trahanache, fiindu-i solicitat sprijinul pentru numirea lui
Caţavencu drept candidat, de către Zoe si Tipătescu, nu acceptă
şi iese in fugă din cabinet, urmat de cei doi, care îl rugau să nu
renunţe. Acesta îşi argumentează poziţia prin simplul fapt că îl are
pe Caţavencu, la mână, cu altceva: faptul că a falsificat
semnăturile de garanţie pe o poliţă cu care a ridicat nişte bani. La
auzitele spuselor lui Trahanache, Tipătescu exclamă de fericire
„Suntem scăpaţi!”. Zaharia se întoarce în sală. Cațavencu cere
cuvântul domnului Trahanache, dorind să spună tuturor părerea
lui depre țară, însă este întrerupt de cetățeanul turmentat. După
discursul lui Cațavencu, Trahanache anunță că îl va sprijini pe
Agamemnon Dandanache. Cațavencu, indignat, strigă că a fost
trădat, dar este scos afară de Pristanda și cei doi avocați

ACTUL4

Zoe şi Tipătescu sunt în grădina lui Trahanache foarte agitaţi şi

îngrijoraţi pentru că Nae Caţavencu a dispărut din seara adunării
electorale. Au trecut două zile şi aceştia presupun că pune la cale
un plan pentru a face publică scrisoarea de amor dintre cei doi, şi
a-i distruge. Mai încolo, Trahanache vine spre Zoe și Tipătescu
însoţit de Agamemnon Dandanache, face prezentările, apoi îşi
cere scuze şi pleacă, fiind nevoit să se ducă la alegeri.
Dandanache povesteşte despre o scrisoare de amor găsită în
pardesiul unei persoane importante, cu ajutorul căreia a convins
comitetul să îl propună drept candidat. După terminarea poveştii,
Zoe îl conduce la culcare, fiind obosit dupa drum. Rămânând
singur, Tipătescu meditează asupra alegerii lui Dandanache de a
păstra scrisoarea de amor. Când Zoe se întoarce, îşi exprimă
îngrijorarea față de scrisoarea lui Agamemnon. La un moment
dat, vine Pristanda şi anunţă că partidul lui Cațavencu s-a
destrămat, că gazeta lui nici nu a ieşit şi că nu-l poate găsi pe
Caţavencu. După ce Tipătescu pleacă, Pristanda îi spune coanei
Joiţica că l-a minţit pe prefect şi că Caţavencu vrea să se
întâlnească cu ea. Caţavencu îi spune lui Zoe că a pierdut
scrisoarea, iar femeia, plecând din cameră, îl strigă pe Ghiţă şi se
întâlneşte cu cetăţeanul turmentat, care avea pălăria lui
Caţavencu, iar în pălărie se afla scrisoarea. După ce Zoe i-a
mulţumit şi i-a spus cu cine să voteze, a pus scrisoarea în sân şi s-
a întors la Cațavencu.

Caţavencu se pune în genunchi şi o imploră pe Zoe să îl ierte

„Iartă-mă, iartă-mă...”. Zoe, râzând, îi spune să se ridice în
picioare şi îl iartă, demonstrându-şi bunatatea „Eu sunt o femeie
bună... am să ţi-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puţin îmi pasă
dacă ai vrut să-mi faci rău şi n-ai putut. Nu ţi-a ajutat Dumnezeu,
pentru că eşti rău; şi pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am
să fiu tot bună ca şi până acuma.”. Ea mai spune că, pentru a fi în
totalitate iertat, trebuie să conducă manifestaţia publică de după
alegeri, să sărbătorească cu ceilalţi şi să îl salute pe deputatul
ales şi pe prefect. Caţavencu, uimit de bunătatea femeii, îi spune
că este „un înger” şi, la îndrumările acesteia, pleacă să se ocupe
de ce îi fusese atribuit.

Zoe, rămânând singură, citeşte scrisoare şi o sărută, apoi îşi

șterge lacrimile şi urcă repede scările. Tipătescu se întoarce
nervos de la telegraf, fiind supărat pe Ghiţă că îl păcălise.
Dandanache îi spune lui Trahanache că scrisoarea de la Tipătescu
pentru Zoe este adevărată, iar acesta nu ştie ce să îi răspundă,
fiind uimit de cele aflate. Zoe coboară treptele împreună cu
Tipătescu şi se întâlnesc cu Dandanache și Trahanache, care îi
anunță că Trahanache este noul prefect. În final, toţi alegătorii se
aduncă, sărbătorind pentru sănătatea preşedintelui şi a
prefectului, Caţavencu anunţând că visul poporului s-a împlinit.