Actul 1

Într-o zi, cu puțin înainte de alegeri, Ştefan

Tipătescu, prefect al judeţului, se afla cu Ghiţă
Pristanda, poliţistul oraşului. Citea jurnalul
"Răcnetul Carpaţilor", furios că era făcut
acolo "vampir", de către adversarii politici.

Lăsă jurnalul de o parte şi îi ceru lui Ghiţă

să continue ceea ce începuse să
povestească mai devreme. Ghiţă începu
întâi să se vaite de viața lui, că are familie
mare (avea nouă copii şi nevastă) şi
"renumeraţie", adică leafă, mică.
Prefectul îi spuse că îi mai pică lui şi începu
să numere câte a pus din cele patruzeci şi
patru de steaguri pe care trebuia să le
pună prin oraş. Nu ieşeau nici jumătate la
numărătoare. Prefectul renunţă la discuţie
şi reveni la ceea ce incepuse polițistul să
spună.
Cu o noapte înainte, Ghiță trecuse pe sub
ferestrele deschise ale casei avocatului
Nae Caţavencu, şeful independenţilor din
oraş. El era adversarul politic al lui
Tipătescu şi al domnului Zaharia
Trahanache. Acesta era preşedintele
comitetului electoral şi al altor comitete şi
"comiţii". Caţavencu era şi director şi
proprietar al jurnalului care îl vorbise de
rău pe prefectul Tipătescu.
La Caţavencu se aflau cei din tabăra lui,
dascălii, popa și alţii. Jucaseră cărţi şi
şedeau de vorbă, numărându-şi voturile
pe care se bazau la alegeri. Caţavencu le
spuse celorlalţi că va vota cu ei unul pe
care contează "bampirul", adică prefectul
Tipătescu. Şi se pregăti să le citească o
scrisoare pierduta de cineva. Tocmai
atunci unul dintre ei aruncă chibritul
aprins pe fereastră chiar în ochii
poliţistului. Acesta căzu de pe gardul pe
care se urcase, peste un om care tocmai
trecea pe acolo şi care începu să strige.
Fireşte, cei din casă închiseseră ferestrele
şi Ghiţă nu a mai apucat să afle despre ce
scrisoare era vorba.
Sosi şi Trahanache, iar Tipătescu îl trimise
pe Ghiţă să afle neapărat ce este cu acea
scrisoare. Întâi trebuia să o anunţe pe
coana Joiţica, adică doamna Zoe
Trahanache, soţia domnului Zaharia
Trahanache şi amanta lui Tipătescu, că vor
întârzia la masă.
Coana Joiţica sosise însă şi ea la Tipătescu
acasă şi îi făcu de după uşă semn lui Ghiţă
să vină în camera unde era ea, să-i spună
ceva.
Trahanache îi povesti lui Tipătescu că Nae
Caţavencu îl invitase în biroul de la ziar ca
să-i arate o scrisoare pierduta. Era o
scrisoare de amor de la Tipătescu către
Zoe Trahanache. Încrezător, soţul înşelat
luase scrisoarea drept un fals, o
plastografie. Credea că avocatul o făcuse
ca să îl şantajeze. Dacă nu trecea în tabăra
lui politică, ar fi publicat scrisoarea în ziar
şi i-ar fi compromis familia.
Trahanache spuse că oamenii lui
Caţavencu vor face totul ca să tulbure
întrunirea ce urma să aibe loc în seara
aceea, pentru desemnarea lui Farfuridi
drept candidat la deputăţie. Fierbând
furios, Tipătescu îi spuse lui Trahanache să
se ducă singur la masă. Să nu aibă grijă,
căci domnul Caţavencu va fi la păstrare în
seara aceea.
Nici nu ieşi bine Trahanache şi apăru Zoe
din camera în care stătuse ascunsă de
soţul ei. Era distrusă că putuse să piardă
scrisoarea. Femeia primise şi ea veste de la
Caţavencu despre o scrisoare pierdută.
Vorbise cu el și omul îi promisese că, dacă
îl ajută să se aleagă, îi dă documentul
înapoi. Dacă nu, îl publică în ziar. Acum, ea
îl trimisese pe Ghiţă să încerce să cumpere
scrisoarea compromițătoare.
Actul I (continuare)
Auzind că vine cineva, Zoe se ascunse din
nou. Veniseră Farfuridi, viitorul candidat,
şi Brânzovenescu, colegul său de partid.
Erau intrigaţi că în interval de două ore îi
văzuseră intrând pe rând la ziarul lui
Caţavencu pe Trahanache, apoi pe madam
Trahanache şi după aceea pe Ghiţă
poliţistul.

Stârniră mânia prefectului, vorbind despre

trădare, dar acesta se înfurie și mai tare
aflând că domnul Caţavencu răspândise
prin târg un afiş care dădea ca sigure
desemnarea lui drept candidat la alegeri şi
sprijinul lui Trahanache şi Tipătescu.
Cei doi plecară şi Zoe, care auzise totul,
intră disperată în odaie. Tocmai atunci sosi
şi un cetăţean turmentat, care le povesti
cucoanei Zoe şi amantului ei, prefectul, că
el era cel care găsise o scrisoare pierduta.
O deschisese, Caţavencu văzuse că e o
scrisoare pierduta a prefectului, îl dusese
la băutură şi, când adormise beat, i-o
luase.
Veni Ghiţă, cu vestea că avocatul vrea
pentru scrisoare ori o sumă uriaşă de bani,
ori deputăţia. În urma lui sosi şi
Trahanache, care le spuse că l-a prins cu
altă plastografie pe Caţavencu.
Actul II
Mai târziu, tot acasă la Tipătescu, în
aceeaşi odaie, stăteau Trahanache,
Brânzovenescu şi Farfuridi. Ei studiau
listele electorale şi notau numele
alegătorilor care vor vota cu ei.
Trahanache fu încolţit de cei doi, care se
temeau de trădare din partea lui
Tipătescu. Le spuse clar că îl vor vota pe
candidatul ales de partid, iar numele lui va
sosi în curând, printr-o telegramă, apoi
plecă supărat. Puţin mai târziu plecară şi
cei doi, hotărâţi să trimită la guvern o
scrisoare anonimă în caz de trădare.
Zoe îl întâlni, în sfârşit, pe Ghiţă şi află că îl
arestase pe Caţavencu, dar scrisoarea nu o
găsise. Se duse înnebunită şi îl eliberă pe
Caţavencu, iar acesta veni acasă la
Tipătescu să vorbească cu el. Prefectul îi
oferi fel de fel de funcţii şi de bunuri, dar
Caţavencu nu voia decât deputăţia. Furios,
Tipătescu sări la el şi atunci se repezi Zoe
să îi despartă.
Supărată că Tipătescu nu cedează şi riscă
să o facă de râs în târg pentru o scrisoare
pierduta, Zoe îi promise lui Caţavencu să îl
sprijine în alegeri ea şi bărbatul ei.
Sosiră cetăţeanul turmentat,
Brânzovenescu şi Farfuridi, care rămaseră
uluiţi aflând că partidul lor îl va sprijini pe
Caţavencu. Tocmai atunci sosi şi telegrama
de la guvern. La colegiul lor trebuia să se
aleagă neapărat domnul Agamemnon
Dandanache.

Partea a III-a a povestirii pe scurt

Actul III
În sala cea mare a primăriei avea loc
adunarea electorală, condusă de
Trahanache. Pe locurile din faţă se aflau
Caţavencu şi oamenii lui. Farfuridi îşi
rostea discursul electoral, întrerupt mereu
de dascălii din opoziție, grupul lui
Caţavencu. Bătea apa în piuă şi spunea
lucruri care nu aveau legătură cu subiectul
discuţiei: revizuirea Constituţiei şi a legii
electorale.

Strigătele oamenilor şi rugăminţile lui

Trahanache, îl făcură să treacă la
"cestiune" şi să-şi spună opinia. Farfuridi
era de părere că ori să se revizuiască, dar
să nu se schimbe nimic, ori să nu se
revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici
pe colo şi anume în punctele esenţiale !
După discursul lui Farfuridi,Trahanache
dădu o pauză de cinci minute şi ieşi,
chemat de Ghiţă în cabinetul primarului,
unde îl aşteptau conu Fănică, prefectul, şi
coana Joiţica. În timpul acesta Caţavencu
şi grupul lui se luară la harţă cu Farfuridi şi
grupul acestuia. Până la urmă, Farfuridi nu
mai rezistă şi îi reproşă că e lipsit de
onestitate, că se preface că e în opoziţie,
dar de fapt e susţinut de prefect.
Zoe şi Tipătescu îl chemaseră pe
Trahanache ca să îl mai roage o dată să
pună candidatura lui Caţavencu. Voiau să
prevină scandalul provocat dacă se publica
o scrisoare pierduta, deşi Trahanache
credea în continuare că este falsă. El le
spuse că mai găsise o poliţă, un document
falsificat de Caţavencu pentru a încasa o
sumă mare de bani. Tipătescu îi spuse că
atunci poate să anunţe numele
candidatului pe care îl primiseră prin
telegramă, Agamiţă Dandanache.
Mulţumit, Trahanache reveni în sală şi îi
dădu cuvântul lui Caţavencu. Discursul
rostit cu glasul când tremurat de plâns,
când vioi şi lătrător, puse în atenţia
ascultătorilor că industria română e
admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu
desăvârşire.
Sosi în sală şi cetăţeanul turmentat, care
începu să îl întrerupă pe orator, spre
distracţia celor din grupul lui Farfuridi şi
supărarea susţinătorilor lui Caţavencu. La
un moment dat, când Ghiţă îi dădu de
veste că i-au sosit oamenii, Trahanache îl
întrerupse şi anunţă numele candidatului,
Agamiţă Dandanache.
Furios că fusese înşelat în aşteptările sale,
Caţavencu începu să strige despre o
scrisoare pierduta, despre scrisoarea de
amor a prefectului către soţia lui
Trahanache. Nu îl mai auzi nimeni pentru
că oamenii lui Ghiţă şi ai lui Farfuridi
năvăliră cu mult zgomot în faţă, peste
grupul lui Caţavencu, aceştia săriră şi ei şi
se iscă o bătaie generală.

Partea a IV-a a povestirii pe scurt

Actul IV

În grădina din faţa casei lui Trahanache

stăteau Zoe şi Tipătescu, în aşteptarea lui
Trahanache. El trebuia să îl aducă pe
candidatul lor în alegeri, pe domnul
Agamemnon Dandanache.
Zoe era distrusă şi plângea, pentru că Nae
Caţavencu dispăruse din seara discursului.
Femeia era sigură că atunci când se vor
termina alegerile el va publica o scrisoare
pierdută, drept răzbunare.

Trahanache sosi, împreună cu

Dandanache. Acesta era cam ameţit de
drum, nu reuşea să priceapă cine ce este.
Îi zicea prefect lui Trahanache şi prezident
lui Tipătescu și despre Zoe înțelese că ar fi
nevasta lui Tipătescu.
Dandanache le spuse o poveste foarte
asemănătoare cu povestea lor. Folosise și
el un șantaj cu o scrisoare pierdută. Găsise
o scrisoare de amor de la nevasta unei
persoane importante către un bărbat, şi el
persoană importantă. Îl şantajase pe
acesta că dă scrisoarea la ziar dacă nu îi
găseşte un colegiu electoral la care să
candideze. Îi găsise până la urmă colegiul
lor. El, însă, nu dăduse scrisoarea înapoi, o
păstrase şi pentru altă ocazie.
Zoe şi Tipătescu îl rugară pe Dandanache
să nu povestească istoria cu o scrisoare
pierdută la banchetul ce avea să fie seara,
după încheierea alegerilor. Se temeau să
nu facă impresie proastă asupra
alegătorilor. Dandanache fu condus apoi
de Zoe în casă, ca să se odihnească puţin.
Puţin mai târziu, veni Ghiţă. Acesta îl minţi
pe prefect că e căutat, ca să plece şi să
poată veni acolo chiar domnul Nae
Caţavencu. El voia să vorbească numai şi
numai cu Zoe Trahanache.
Caţavencu îi spuse cucoanei că avusese
scrisoarea în căptuşeala pălăriei. În bătaia
de la adunarea electorală, cineva i-a smuls
pălăria din cap şi a dispărut. Scrisoarea era
din nou pierdută.
Tocmai când Zoe striga disperată de o
asemenea veste, apăru cetăţeanul
turmentat. Chiar el găsise pălăria şi voise
să o pună pe cap, dar era strâmtă. Atunci,
îi scosese căptuşeala şi dăduse de
scrisoare. Văzuse că e a coanei Joiţica şi
venise să i-o aducă înapoi.
Fericită că scăpase de grijă, Zoe îl iertă pe
Caţavencu. Condiția pusă era să conducă
banchetul popular din grădina primăriei şi
să vină apoi în fruntea alegătorilor să îi
salute pe ales şi pe prefect.
Într-adevăr, seara alegătorii făcură, în
frunte cu Caţavencu, o manifestaţie
publică. Îmbrăcaţi de sărbătoare, cu
ramuri verzi şi cu steaguri, veniră să îi
salute pe fruntaşii oraşului şi pe alesul lor,
domnul deputat Agamiţă Dandanache. În
sunetul muzicii şi gălăgia mulţimii ameţite
de băutură, închinară cupe de şampanie şi
rostiră mici discursuri de felicitare.