Spaţii vectoriale şi misterioasele baze Hamel sau cum să frustrezi

copiii de clasa a IX-a la un concurs

Stefan Tudose

Backstory: Cand eram a IX-a, la Danube, problema 4 era ceva shiggy-diggy cu baze Hamel. In
concurs m-am gandit ceva timp la cum se face, dar oricum eram vai de capul meu1 , asa ca m-am
dat batut destul de repede. Dupa concurs, am vazut solutia oficiala care folosea baze Hamel. I-am
intrebat pe toti oamenii care au facut problema cum au facut-o 2 si toti mi-au zis cu baze Hamel.
M-am gandit ca trebuie sa fie ceva ezoteric cu bazele astea Hamel. L-am rugat pe Bocanu la un
moment dat inaintea unei pregatiri de mate sa imi explice cu ce se mananca aceste minunatii. In
mai putin de cinci minute mi-a explicat toata teoria de care aveam nevoie. Nu iti inchipui ca as fi
fost in stare sa o aplic dupa in probleme, dar macar acum intelegeam in linii mari despre ce este
vorba.

In articolul asta o sa incerc sa lamuresc toata povestea cu spatiile vectoriale si, ca sa fie totul
frumos, o sa inchei cu cateva aplicatii de la bazele Hamel. Dar ca sa nu trecem ca lebada prin
apa, voi introduce relativ riguros si teoria necesara, respectiv cateva aplicatii ale teoriei ca sa te
obisnuiesti cu conceptele.

Un grup (G, ?) este o multime G inzestrata cu o operatie binara ? care are urmatoarele propri-
etati:

• a ? b ∈ G ∀a, b ∈ G (grupul G este inchis in raport cu operatia ?)

• (a ? b) ? c = a ? (b ? c) ∀a, b, c ∈ G (asociativitate)

• Exista un element e ∈ G cu proprietatea ca e ? a = a ? e = a ∀a ∈ G (e se numeste elementul

neutru)

• Pentru orice element a ∈ G exista b ∈ G cu proprietatea ca a ? b = b ? a = e (b se numeste

inversul lui a si reciproc)

Ca un exercitiu scurt de introducere, demonstreaza ca elementul neutru este unic, respectiv ca

inversul unui element este unic. Exemple de grupuri:

(Z, +), (R, +), (Q? , ·), (Z?p , ·), (P(A), ∆), (Sn , ◦)

unde P(A) este familia submultimilor lui A, iar X∆Y = (X − Y ) ∪ (Y − X); Sn este multimea
permutarilor de ordin n, i.e. Sn = {f : {1, 2, ..., n} → {1, 2, ..., n}| f bijectiva}, iar ◦ este operatia
1
A se vedea si punctajul meu nebun de 3 puncte de atunci
2
Au facut-o majoritatea celor buni de la a 10a in sus

1
de compunere.

De regula, voi folosi notatia multiplicativa la grupuri, adica ” · ” in loc de ” ? ” : (G, ·) pentru
ca este mai usor la scris solutii. Prin notatie a−1 va fi inversul lui a la ·, iar ak = a · a · .... · a de k
ori. In probleme nu o sa mai scriu a · b ci direct ab. Daca foloseam notatia aditiva (G, +), notam
cu −a inversul lui a si ka = a + a + ... + a de k ori. Este clar ca nu are nicio importanta cum notezi
operatia din G.

Daca H ⊂ G, H se numeste subgrup a lui G daca H este grup cu operatia lui G. Daca folosim
notatia multiplicativa, H ⊂ G este un subgrup a lui G daca (H, ·) este grup, iar acest lucru se
intampla daca si numai daca
a · b−1 ∈ H ∀a, b ∈ H
(vezi de ce). Daca H este subgrup a lui G se scrie H ≤ G.

Un grup (G, ·) se numeste comutativ (sau abelian) daca ab = ba pentru orice a, b ∈ G. In

general, grupurile nu trebuie sa fie comutative (vezi spre exemplu (Sn , ◦) pentru n ≥ 3). Se noteaza
cu Z(G) multimea elementelor din G care comuta cu toate elementele din G, respectiv cu C(x)
multimea elementelor din G care comuta cu x ∈ G. Este clar ca ambele multimi sunt nevide caci
e se afla in ele.
Z(G) = {x ∈ G| ax = xa ∀a ∈ G}
C(x) = {y ∈ G| xy = yx}
Demonstreaza urmatoarele proprietati de la grupuri ca sa te obisnuiesti cu conceptul ((hinturi
si solutii la sfarsitul articolului)):
1. C(x) ≤ G ∀x ∈ G, Z(G) ≤ G
2. Daca (G, ·) este un grup finit si H este un subgrup a lui G, atunci |H| divide |G|. In particular,
asta implica ca x|G| = e ∀x ∈ G si ca ord(x) divide |G| unde ord(x) este numarul natural
nenul k minim cu proprietatea ca xk = e.
3. Daca (G, ·) este un grup si p prim cu p divide |G| atunci exista x ∈ G a.i. ord(x) = p. Ca o
consecinta, daca |G| e prim, atunci G este ciclic, adica poate fi scris ca {e, x, x2 , ..., x|G|−1 }.
4. Daca (G, ·) este un grup si x2 = e ∀x ∈ G, atunci G este abelian.
O multime K se numeste corp impreuna cu operatiile ” + ” si ” · ” daca ai ca (K, +) este grup,
(K ? , ·)
este grup, unde K ? = K/{0} iar 0 este elementul neutru la adunare (adica ala pentru care
a + 0 = 0 + a = a) si in acelasi timp
• a(b + c) = ab + ac ∀a, b, c ∈ K
• (a + b)c = ac + bc ∀a, b, c ∈ K
Noi vom lucra doar cu corpuri comutative, adica corpuri in care (K, +) este comutativ.

Exemple de corpuri sunt (vezi de ce) (K, +, ·) unde K = C, R, Q, Zp , iar + si · sunt operatiile
obsinuite de adunare si inmultire; este (P (A), ∆, ∩) corp? Nu voi insista pe proprietatile corpurilor
pentru ca majoritatea lucrurilor interesante pe corpuri mai au nevoie de ceva teorie cu care nu este
cazul sa iti bati capul acum.

2
 Inarmati cu notiunile de corp si grup, putem sa definim acum un spatiu vectorial.

Fie (V, +) un grup comutativ si (K, +, ·) un corp comutativ. V se numeste K-spatiu vectorial
daca exista o operatie ? : K × V → V astfel incat

• 1 ? v = v ∀v ∈ V

• (a · b) ? v = a ? (b ? v) ∀a, b ∈ K, v ∈ V

• (a + b) ? v = a ? v + b ? v ∀a, b ∈ K, v ∈ V

• a ? (v1 + v2 ) = a ? v1 + a ? v2 ∀a ∈ K, v1 , v2 ∈ V

Mare atentie la ” + ”: nu este neaparat acelasi plus pentru V si K. Iti dai seama care ” + ”
este folosit in functie de ce elemente ai: daca ai v1 si v2 , care sunt din V , vei folosi in mod normal
adunarea din V . Daca ai a, b ∈ K, vei folosi adunarea din K. In practica, spre disperarea oamenilor
care abia invata spatii vectoriale, se foloseste ” · ” in loc de ” ? ”. Parca exista o conspiratie care
te testeaza sa vada daca esti atent la ce operatie folosesti. Din fericire, de cele mai multe ori este
foarte usor sa intelegi ce operatie este folosita. Ca sa te obisnuiesti cu notatia de · in loc de ?, astea
sunt proprietatile de mai sus transcrise cu operatia ” · ”:

• 1 · v = v ∀v ∈ V

• (a · b) · v = a · (b · v) ∀a, b ∈ K, v ∈ V

• (a + b) · v = a · v + b · v ∀a, b ∈ K, v ∈ V

• a · (v1 + v2 ) = a · v1 + a · v2 ∀a ∈ K, v1 , v2 ∈ V

Desi e o idee mai neclar care ” · ” e care, pare ca in forma asta sunt mai intuitive proprietatile
din spatiile vectoriale. Elementele lui K se numesc scalari, iar elementele lui V se numesc vectori
(suna cunoscut?) iar spatiul vectorial V peste K se noteaza V /K. Se mai spune ca V este spatiu
vectorial peste K.

Exemple de spatii vectoriale (vezi de ce) peste R sunt

Rn , C, {ax2 + bx + c| a, b, c ∈ R}, {(x, y, z)| x + y + z = 0, x, y, z ∈ R}, R[X]

O observatie aparent benigna este ca R este spatiu vectorial peste Q: doar definesti

q ? x = q · x ∀q ∈ Q, x ∈ R

unde q · x este rezultatul inmultirii normale din R dintre numarul rational q si numarul real x (cu
alte cuvinte, ”?” este de fapt inmultirea normala de pe R). Vom vedea in foarte putin timp aplicatii
ale faptului ca R este spatiu vectorial peste Q.

3
 Ca sa ajungem la punctul culminant, vom avea nevoie de doua notiuni destul de importante.
Fie V /K un spatiu vectorial si M ⊆ V . M se numeste sistem liniar independent daca pentru orice
v1 , v2 , ..., vk ∈ M cu
λ1 v1 + λ2 v2 + ... + λk vk = 0
unde λi ∈ K, atunci λi = 0 pentru toti i. M se numeste sistem de generatori daca pentru orice
v ∈ V , exista v1 , .., vk ∈ M si λ1 , ..., λk ∈ K a.i.

v = λ1 v1 + λ2 v2 + ... + λk vk

Fie V /K un spatiu vectorial si B ⊂ V . Atunci B se numeste bază daca este si un sistem liniar
independent si un sistem de generatori in acelasi timp. Este usor de demonstrat ca o bază are pro-
prietatea ca orice element din V se scrie ca o combinatie liniara de elemente din baza in mod unic.
O baza a lui Rn peste R este multimea {ei |1 ≤ i ≤ n} unde ei are 0 pe toate pozitiile, mai putin
pe pozitia i unde are 1. O baza a lui C peste R este {1, i}. O baza a lui {ax2 + bx + c| a, b, c ∈ R}
peste R este {1, x, x2 }. Acum urmeaza punctul culminant:

Teoremă: Orice spaţiu vectorial admite cel puţin o bază. Mai mult, orice două baze au aceeşi
cardinalitate.

Demonstratia teoremei este ceva aplicatie erudita a Axiomei Alegerii3 . Sincer nu imi este foarte
clar cum functioneaza aceasta demonstratie. Vorba prietenului Thomas Gray- ”ignorance is bliss”.
Tot pe acest principiu, avem si urmatoarele doua leme:
• Orice sistem liniar independent poate fi extins la o baza. Mai exact, fie M un sistem liniar
independent. Atunci exista B ⊃ M astfel incat B este baza.

• Orice sistem de generatori poate fi redus la o baza. Mai exact, fie M un sistem de generatori.
Atunci exista B ⊂ M astfel incat B este baza.
Cardinalul unei baze se numeste dimensiunea spatiului vectorial si se noteaza cu dim(V /K).
Daca dimensiunea este finita, lucrurile se mai simplifica si poti sa demonstrezi cele doua leme de
mai sus. Mai exact, demonstreaza ca daca dim(V /K) = n si ai n + 1 vectori din V , atunci ei sunt
liniar dependenti4 . Ca sa faci asta, scrii fiecare din cei n + 1 vectori in functie de termenii unei baze
B (aici folosesti ca B este sistem generatori) si dupa demonstrezi ca toti scalarii implicati in afacere
sunt zero (aici folosesti ca B este sistem liniar independent). Pentru cealalta, iti iei un element
care nu se poate scrie ca o combinatie liniara de elemente din M si demonstrezi ca M reunit cu
elementul ala este inca sistem liniar independent.

Am vazut mai devreme ca R este spatiu vectorial peste Q. Teorema de mai devreme, in toata
splendoarea ei, iti spune ca exista o baza B a lui R/Q. Daca vrei un exercitiu de echilibristica,
demonstreaza ca dimensiunea spatiului R/Q este infinita (chiar nenumarabila).5
3
Cunoscută pe maidan şi sub numele de Lema lui Zorn sau chestia aia pe care toată lumea o presupune adevarată
şi nimeni nu o ı̂nţelege. X
4
Adica opusului de la liniar independenti: exista λ1 , .., λn cu λi vi = 0 si cel putin un λi 6= 0
5
Daca ar fi finita, sa zicem dim = n, ar da ca R este izomorf cu Qn ; dar Q este numarabil si se arata usor inductiv
ca si Qn este numarabil, de unde R este numarabil, contradictie. Un argument asemanator demonstreaza direct ca e
nenumarabila

4
 O bază B a lui R peste Q se numeşte o bază Hamel. Atunci pentru orice x ∈ R exista si sunt
unice a1 , a2 , ..., ak ∈ B si q1 , ..., qk ∈ Q a.i.
x = q1 a1 + q2 a2 + ... + qk ak
Iar asta este toata marea poveste cu bazele Hamel. Apare acum intrebarea: la ce sunt bune mai
exact aceste obiecte matematice? De cele mai multe ori ele functioneaza ca un mod de a extinde
in probleme o proprietate de pe Q pe R. Exemplul cel mai des intalnit sunt ecuatiile Cauchy:
f (x + y) = f (x) + f (y) ∀x, y ∈ R
Este usor de vazut ca f (q) = qf (1) pentru q ∈ Q. In probleme de obicei mai apare o proprietate
care permite sa demonstrezi ca f este liniară peste tot: f continua, f monotona, f (x) ≥ 0 ∀x ∈ I
pe un interval nedegenerat I. In absenta unor astfel de conditii, nu pot fi trase prea multe concluzii
despre cum arata f . In schimb, cu baze Hamel, poti sa vezi exact forma. Pentru usurinta o sa
notez B = {eα |α ∈ I} (pentru ceva multime nenumarabila I). Atunci iti fixezi dupa cum iti doreste
sufletelul f (eα ) = bα pentru α ∈ I. Atunci, daca x = q1 eα1 + q2 eα2 + ... + qk eαk cu qi ∈ Q si eαi ∈ B
f (x) = f (q1 eα1 + q2 eα2 + ... + qk eαk ) = f (q1 eα1 ) + f (q2 eα2 ) + ... + f (qk eαk )
f (x) = q1 f (eα1 ) + q2 f (eα2 ) + ... + qk f (eαk )
f (x) = q1 bα1 + q2 bα2 + ... + qk bαk
si este clar ca f (x) este unic determinat. Nu prea poti sa zici prea multe despre f cand o vezi in
forma asta, dar macar poti sa dormi cu gandul impacat ca stii sa caracterizezi toate functiile aditive.

Am vazut ce sunt spatiile vectoriale si bazele Hamel, am vazut cam cum functioneaza, acum
este timpul sa indeplinesc promisiunea de la inceput. Urmeaza... problemele!
1. Fie x1 , x2 , ..., x2n+1 numere reale cu proprietatea că pentru orice 1 ≤ i ≤ 2n + 1, dacă ı̂l scoţi
pe xi , cele 2n numere rămase pot fi ı̂mpărţite ı̂n două grupe cu sume egale. Demonstrează că
toate numerele xi sunt egale.
2. Fie a1 , a2 , ..., a2007 numere reale cu proprietatea că oricum alegi 13 din ele, exista 8 numere din
cele 2007 care au media artimetică egală cu media aritmetică a celor 13 alese. Demonstrează
că toate numerele sunt egale.
3. Demonstrează că fiind date 2n + 1 numere iraţionale, există n + 1 printre ele astfel ı̂ncât suma
oricăror k dintre ele este un număr iraţional, pentru orice 1 ≤ k ≤ n + 1.
4. Demonstrează că există o submulţime proprie nevidă S a numerelor reale cu proprietatea că
pentru orice număr real x, mulţimea {nx+S| n ∈ N} este finită, unde nx+S = {nx+s| s ∈ S}.
5. Fie n un număr natural nenul şi S o mulţime de puncte ı̂n plan cu următoarele proprietăţi:
• Nu există n drepte ı̂n plan astfel ı̂ncât orice punct din S să se afle pe cel puţin una din
aceste n drepte.
• Pentru orice punct x ∈ S, există n drepte ı̂n plan astfel ı̂ncât orice punct din S/{x} să
se afle pe cel puţin una din aceste n drepte.
Să se determine care este numărul maxim de puncte pe care S ı̂l poate avea.

5
Hinturi la grupuri:

1. Faci cu H ≤ G ⇔ ab−1 ∈ H ∀a, b ∈ H

2. Voi folosi notatia xH = {xh| h ∈ H}. Il iei pe x0 = e si ai x0 H = eH = H. Dupa iei x1 ∈ / H.

Atunci x1 H ∩ H = ∅ (daca y ∈ x1 H ∩ H,atunci x1 h1 = y = h2 , deci x1 = h2 h−1 1 ∈ H,
contradictie). Alegi x2 care sa nu fie nici in x0 H, nici in x1 H. Atunci x0 H, x1 H, x2 H sunt
doua cate doua disjuncte. Faci asta pana cand nu mai ai ai elemnte de ales. In acest caz ai
impartit G in multimi disjuncte de cate |H| elemente. Chestia asta se numeste Teorema lui
Lagrange.

Ai ca multimea hxi = {e, x, x2 , .., xord(x)−1 } este subgrup in |G| (se numeste subgrupul generat
de x). Atunci ord(x) = | hxi | si aplici teorema de mai devreme. Asta va implica si ca
xn = xord(x)·k = e.

3. Vezi cat este cardinalul multimii

M = {(a1 , a2 , ..., ap ) ∈ G × G × ... × G|a1 a2 ..ap = e}

Pe de-o parte, M are |G|p−1 elemente: le alegi pe primele p − 1 cum vrei, iar ultimul este
determinat in mod unic ca fiind inversul produsului primelor p − 1.

Pe de alta parte, daca (a1 , ..., ap ) ∈ M , atunci orice permutare circulare a lui (a1 , ..., ap )
apare in M . Daca ai a1 = a2 = ... = ap , atunci nu exista decat o singura permutare circulara.
In caz contrar, demonstreaza ca cele p permutari circulare sunt distincte. De aici rezulta
|G|p−1 = pk + a unde a este nr p-tupletelor cu a1 = a2 = ... = ap , deci numarul p-tupletelor
e divizibil cu p. Cum (e, e, ..., e) ∈ M , numarul a este nenul si divizibil cu p, de unde rezulta
ca ai macar un element a 6= e a.i. ap = e.

4. Daca x2 = e atunci x = x−1 ∀x ∈ G. Atunci

xyx−1 y −1 = xyxy = (xy)2 = e ⇔ xy = yx

Hinturi şi soluţii la problemele finale:

1. Mai intai demonstrezi problema daca ai urile sunt numere intregi: daca sunt toate pare imparti
la 2 si ramane ipoteza; iar din impar poti sa ajungi prin par − 1. La un moment dat trebuie
sa ajunga egale. Dupa demonstrezi ca rationalele se reduc la intregi. Ca sa demonstrezi ca
realele se reduc la rationale, iei o baza Hamel si scrii fiecare element in functie de baza, iar
apoi vezi ca ipoteza e echivalenta cu ipoteza pentru fiecare element folosit din baza, care in
schimb iti va reduce la rationale.

2. Acelasi lucru: o demonstrezi mai intai pe intregi, dupa pe rationale si dupa, cu baze Hamel,
extinzi pe reale. Pentru intregi e suficient sa observi ca oricare doua ai uri sunt congruente
mod 13, deci poti sa scazi restul r comun tuturor si sa imparti cu 13.

3. Solutie

6
4. Il scrii pe R in functie de o baza Hamel si alegi realele cu scalari intregi. Vezi aici pentru o
solutie completa.

5. Solutie