Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.

ro

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

lect.dr. Mihai Chiş
Facultatea de Matematicǎ şi Informaticǎ
Universitatea de Vest din Timişoara
Viitori Olimpici ediţia a 9-a, etapa I, clasa a XII-a

1 Definiţii şi ecuaţii canonice

1.1 Elipsa
Definiţie 1.1. Fie F1 , F2 ∈ Π douǎ puncte oarecare fixate ı̂n plan, iar d ∈ (0, ∞) un numǎr
pozitiv cu proprietatea cǎ d > F1 F2 . Elipsa de focare F1 şi F2 şi axǎ mare d este locul geometric
al punctelor din plan pentru care suma distanţelor pânǎ la focarele F1 şi F2 este egalǎ cu d:

E = E(F1 , F2 , d) = {M ∈ Π| M F1 + M F2 = d}.

Observaţie 1.2. Cercul C = C(O, r) de centru O şi razǎ r este un caz particular de elipsǎ
pentru care F1 = F2 = O şi d = 2r.

Observaţie 1.3. Considerând un reper ortogonal cu originea O ı̂n mijlocul segmentului [F1 F2 ],
cu axa Ox = F1 F2 , notând |F1 F2 | = 2c şi d = 2a, coordonatele focarelor vor fi F1 (c, 0) şi
F2 (−c, 0). Atunci
p p
M (x, y) ∈ E ⇐⇒ M F1 + M F2 = 2a ⇐⇒ (x − c)2 + y 2 + (x + c)2 + y 2 = 2a ⇐⇒
p
⇐⇒ x2 + y 2 + c2 + (x2 + y 2 + c2 )2 − 4c2 x2 = 2a2 =⇒ (a2 − c2 )x2 + a2 y 2 = a2 (a2 − c2 ) ⇐⇒
2 2 2 2 x2 y 2
2 2
⇐⇒ b x + a y = a b ⇐⇒ 2 + 2 = 1, (1)
a b
√
unde b = a2 − c2 .

Reciproc, dacǎ coordonatele punctului M verificǎ ecuaţia (1), atunci

r r
p b 2 c2 2  c 
M F1 = (x − c)2 + y 2 = x2 − 2cx + c2 + b2 − 2 x2 = x − 2cx + a 2 =  a − x ,
a a2 a
 

şi analog  c 
M F 2 =  a + x .

a

Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

 Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

 
Dacǎ (x, y) verificǎ (1), atunci x2 ≤ a2 , astfel cǎ  ac x ≤ a şi
c c
M F1 = a − x , M F2 = a + x .
a a
Rezultǎ cǎ M F1 + M F2 = 2a = d, şi M ∈ E.
Prin urmare,
x2 y 2
M (x, y) ∈ E ⇐⇒ + 2 = 1.
a2 b
Ecuaţia (1) se numeşte ecuaţia canonicǎ a elipsei.

1.2 Hiperbola
Definiţie 1.4. Fie F1 , F2 ∈ Π douǎ puncte oarecare fixate ı̂n plan, iar d ∈ (0, ∞) un numǎr
pozitiv cu proprietatea cǎ d < F1 F2 . Hiperbola de focare F1 şi F2 şi axǎ mare d este locul
geometric al punctelor din plan pentru care valoarea absolutǎ a diferenţei distanţelor pânǎ la
focarele F1 şi F2 este egalǎ cu d:

H = H(F1 , F2 , d) = {M ∈ Π| |M F1 − M F2 | = d}.

Observaţie 1.5. Considerând un reper ortogonal cu originea O ı̂n mijlocul segmentului [F1 F2 ],
cu axa Ox = F1 F2 , notând |F1 F2 | = 2c şi d = 2a, avem cǎ
p p
M (x, y) ∈ H ⇐⇒ M F1 − M F2 | = 2a ⇐⇒ | (x − c)2 + y 2 − (x + c)2 + y 2 | = 2a ⇐⇒
p
⇐⇒ x2 + y 2 + c2 − (x2 + y 2 + c2 )2 − 4c2 x2 = 2a2 =⇒ (c2 − a2 )x2 − a2 y 2 = a2 (c2 − a2 ) ⇐⇒
x2 y 2
⇐⇒ b2 x2 − a2 y 2 = a2 b2 ⇐⇒ − 2 = 1, (2)
a2 b
√
unde b = c2 − a2 .

Reciproc, dacǎ coordonatele punctului M verificǎ ecuaţia (2), atunci

 c   c 
M F1 = a − x şi M F2 = a + x .
 
a a
 
Dacǎ (x, y) verificǎ (2), atunci x2 ≥ a2 , şi  ac x ≥ a. Dacǎ x ≥ a, atunci
c c
M F1 = x − a , M F2 = x + a , şi M F1 − M F2 = −2a =⇒ M ∈ H.
a a
Dacǎ x ≤ −a, atunci
c c
M F1 = − x + a , M F2 = − x − a , şi M F1 − M F2 = 2a =⇒ M ∈ H.
a a
Prin urmare,
x2 y 2
M (x, y) ∈ H ⇐⇒ − 2 = 1.
a2 b
Ecuaţia (2) se numeşte ecuaţia canonicǎ a hiperbolei.

Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

 Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

1.3 Parabola
Definiţie 1.6. Fie F ∈ Π un punct, iar δ ⊆ Π o dreaptǎ ı̂n plan. Parabola de focar F şi
dreaptǎ directoare δ este locul geometric al punctelor egal depǎrtate de focarul F şi dreapta
direcoare δ:
P = P(F, δ) = {M ∈ Π| M F = dist(M, δ)}.
Observaţie 1.7. Considerǎm un reper ortogonal cu originea O ı̂n mijlocul segmentului [F P ],
unde P = prδ (F ) este proiecţia focarului F pe directoarea δ, cu axa Ox = F P (şi deci Oy k δ).
Dacǎ p = dist(F, δ), atunci focarul F are coordonatele F ( p2 , 0), iar directoarea δ are ecuaţia
x = − p2 . Avem atunci:
r
p 2 2
 p 
M (x, y) ∈ P ⇐⇒ M F = dist(M, δ) ⇐⇒ x− + y = x +  ⇐⇒

2 2
 p 2  p 2
⇐⇒ x − + y2 = x + ⇐⇒ y 2 = 2px . (3)
2 2

1.4 Excentricitate
Propoziţie 1.8. Fie F ∈ Π un punct, δ ⊆ Π o dreaptǎ ı̂n plan, iar e ∈ (0, 1). Atunci locul
geometric L al punctelor M din plan cu proprietatea cǎ M F = e · dist(M, δ) este o elipsǎ având
un focar ı̂n F şi pentru care raportul dintre distanţa focalǎ şi axa mare este egal cu e.
Demonstraţie. Considerǎm un reper ortogonal xOy ı̂n care δ coincide cu axa Oy şi are ecuaţia
x = 0, iar F are coordonatele (p, 0), unde p = dist(F, δ). Atunci
p
M ∈ L ⇐⇒ M F = e · dist(M, δ) ⇐⇒ (x − p)2 + y 2 = e · |x| ⇐⇒
2
y2 p2 e2

2 2 2 2 p
⇐⇒ (1 − e )x − 2px + p + y = 0 ⇐⇒ x − + = (∗).
1 − e2 1 − e2 (1 − e2 )2
p
Considerând un nou reper ortogonal x0 O0 y 0 cu O0 1−e


2 , 0 , ı̂n raport cu care coordonatele sunt
p pe √ pe , atunci
x0 = x − 1−e 0
2 , y = y, notând a = 1−e2 şi b =
1−e2

x02 y 02
(∗) ⇐⇒ + 2 = 1.
a2 b
pe √ pe
Prin urmare, L este o elipsǎ cu centrul ı̂n O0 , semiaxǎ mare a = 1−e 2 , semiaxǎ micǎ b =
1−e2
√ pe2 0 p pe2
2 2
şi semidistanţǎ focalǎ c = a − b = 1−e2 . Deoarece F O = |p − 1−e2 | = 1−e2 = c, punctul F
este unul dintre focare, al doilea fiind simetricul lui F faţǎ de centrul elipsei O0 . În plus, avem
cǎ
c pe2 1 − e2
= · = e.
a 1 − e2 pe

Observaţie 1.9. Numǎrul e = ac se numeşte excentricitatea elipsei. Deoarece cercul este un

caz particular de elipsǎ, de semidistanţǎ focalǎ c = 0, cercul poate fi considerat o elipsǎ de
excentrictate nulǎ.

Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

 Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

Propoziţie 1.10. Fie F ∈ Π un punct, δ ⊆ Π o dreaptǎ ı̂n plan, iar e ∈ (1, ∞). Atunci locul
geometric L al punctelor M din plan cu proprietatea cǎ M F = e · dist(M, δ) este o hiperbolǎ
având un focar ı̂n F şi pentru care raportul dintre distanţa focalǎ şi axa mare este egal cu e.

Demonstraţie. La fel ca ı̂n cazul elipsei, considerǎm un reper ortogonal xOy ı̂n care δ coincide
cu axa Oy şi are ecuaţia x = 0, iar F are coordonatele (p, 0), unde p = dist(F, δ). Atunci
p
M ∈ L ⇐⇒ M F = e · dist(M, δ) ⇐⇒ (x − p)2 + y 2 = e · |x| ⇐⇒
2
y2 p2 e2

2 2 2 2 p
⇐⇒ (1 − e )x − 2px + p + y = 0 ⇐⇒ x− + = (∗∗).
1 − e2 1 − e2 (1 − e2 )2
p
Procedǎm ı̂n continuare ca ı̂n cazul elipsei şi considerǎm reperul ortogonal x0 O0 y 0 cu O0 1−e


2,0 ,
p pe √ pe
ı̂n raport cu care coordonatele sunt x0 = x − 1−e 0
2 , y = y. Notǎm a = e2 −1 , b =
e2 −1
şi
√ 2
c = a2 + b2 = epe 2 −1 . Atunci

x02 y 02
(∗∗) ⇐⇒ 2 − 2 = 1 ,
a b
astfel cǎ L este o hiperbolǎ cu centrul ı̂n O , semiaxa mare a = e2pe−1 şi semidistanţa focalǎ
0
2
c = epe 0
2 −1 . Deoarece F O = c, rezultǎ cǎ unul dintre focarele hiperbolei este punctul F . De

asemenea, are loc egalitatea ac = e. La fel ca ı̂n cazul elipsei, e se numeşte excentricitatea
conicei.

2 Ecuaţia generalǎ a unei conice. Polara unui punct ı̂n

raport cu o conicǎ. Pol al unei drepte ı̂n raport cu o
conicǎ
Fǎrǎ demonstraţie dǎm urmǎtoarea propoziţie:

Propoziţie 2.1. Fie xOy un reper ortogonal fixat, iar a11 , a12 , a22 , b1 , b2 , c∈ R, astfel ı̂ncât
  a11 a12 b1
a11 a12
matricea A = este nenulǎ, iar matricea D =  a12 a22 b2  este inversabilǎ.
a12 a22
b1 b2 c
Locul geometric C al punctelor din plan ale cǎror coordonate verificǎ ecuaţia

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0

este atunci o conicǎ :

- o elipsǎ dacǎ δ = det(A) > 0,
- o hiperbolǎ dacǎ δ < 0,
- o parabolǎ dacǎ δ = 0.

În continuare vom considera cǎ o conicǎ C este datǎ de ecuaţia

(C) : a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0 (C)

Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

 Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

Observaţie 2.2. O dreaptǎ oarecare din plan poate avea cel mult douǎ puncte de intersecţie
cu conica C. Dacǎ dreapta d are ecuaţia αx + βy + γ = 0, acestea se determinǎ rezolvând
sistemul de ecuaţii

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0
d∩C :
αx + βy + γ = 0

Când soluţiile sistemului de mai sus nu sunt perechi de numere reale vom spune cǎ dreapta şi
conica au puncte de intersecţie imaginare. Astfel, orice dreaptǎ intersecteazǎ o conicǎ ı̂n douǎ
puncte(reale sau imaginare, care eventual pot coincide).

Definiţie 2.3. Fie M (x0 , y0 ) ∈ Π un punct oarecare din plan. Dreapta pM de ecuaţie

(pM ) : (a11 x0 + a12 y0 + b1 )x + (a12 x0 + a22 y0 + b2 )y + b1 x0 + b2 y0 + c = 0

se numeşte polara punctului M ı̂n raport cu conica C.

Observaţie 2.4. Deoarece det(D) 6= 0, pentru orice α, β, γ ∈ R(cu (α, β) 6= (0, 0)) existǎ un
unic punct M (x0 , y0 ) ∈ Π cu proprietatea cǎ

a11 x0 + a12 y0 + b1 a12 x0 + a22 y0 + b2 b1 x 0 + b2 y 0 + c

= = .
α β γ
Atunci dreapta d de ecuaţie αx + βy + γ = 0 este exact polara pM a punctului M , iar M se
numeşte polul dreptei d ı̂n raport cu conica C.

Propoziţie 2.5. Dacǎ d este o dreaptǎ oarecare care trece printr-un punct M , N ∈ d ∩ pM ,
iar d ∩ C = {P, Q}, atunci M şi N sunt conjugate armonic faţǎ de P şi Q.

Demonstraţie. Dacǎ Mx , Nx , Px , Qx sunt proiecţiile punctelor M, N, P, Q pe axa Ox, atunci

(M, N |P, Q) = −1 ⇐⇒ (Mx , Nx |Px , Qx ) = −1 ⇐⇒

⇐⇒ (xM −xP )(xN −xQ )+(xM −xQ )(xN −xP ) = 0 ⇐⇒ 2(xM xN +xP xQ ) = (xM +xN )(xP +xQ ) . (∇)
Pentru o dreaptǎ oarecare d care trece prin punctul M vom determina ı̂n funcţie de panta sa
m abscisa punctului N , precum şi valorile sumei xP + xQ şi produsului xP xQ . Notând

α = a11 x0 + a12 y0 + b1 , β = a12 x0 + a22 y0 + b2 , γ = b1 x0 + b2 y0 + c ,

ecuaţia polarei pM devine αx + βy + γ = 0, iar abscisa punctului N este

mβx0 − βy0 − γ
xN = .
α + mβ
Coordonatele punctelor P şi Q sunt date de sistemul de ecuaţii

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0
d∩C :
y = m(x − x0 ) + y0

Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

 Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro

Fǎcând substituţia y = m(x − x0 ) + y0 ı̂n ecuaţia conicei, abscisele xP şi xQ sunt atunci soluţiile
ecuaţiei

a11 x2 + 2a12 x(m(x − x0 ) + y0 ) + a22 (m(x − x0 ) + y0 )2 + 2b1 x + 2b2 (m(x − x0 ) + y0 ) + c = 0 ⇐⇒

⇐⇒ (a11 + 2ma12 + m2 a22 )x2 + 2(−ma12 x0 + ma22 (y0 − mx0 ) + b1 + mb2 )x+
+a22 (y0 − mx0 )2 + 2mb2 (y0 − mx0 ) + c = 0.
Din relaţiile lui Viète rezultǎ atunci cǎ
−ma12 x0 + ma22 (y0 − mx0 ) + b1 + mb2
xP + xQ = −2 · ,
a11 + 2ma12 + m2 a22
respectiv
a22 (y0 − mx0 )2 + 2mb2 (y0 − mx0 ) + c
xP xQ = .
a11 + 2ma12 + m2 a22
Egalitatea (∇) se verificǎ atunci uşor.
Rezultatul din propoziţia de mai sus justificǎ urmǎtoarea definiţie:

Definiţie 2.6. Fie M, N ∈ Π douǎ puncte ı̂n plan. Spunem cǎ N este conjugat cu M ı̂n raport
cu conica C dacǎ N ∈ pM .

Observaţie 2.7. Relaţia de conjugare definitǎ mai sus este simetricǎ:

N ∈ pM ⇐⇒ (a11 xM + a12 yM + b1 )xN + (a12 xM + a22 yM + b2 )yN + b1 xM + b2 yM + c = 0

⇐⇒ a11 xM xN + a12 (xM yN + yM xN ) + a22 yM yN + b1 (xM + xN ) + b2 (yM + yN ) + c = 0

⇐⇒ M ∈ pN .

Observaţie 2.8. Cu notaţiile din propoziţia de mai sus, dacǎ P = Q(i.e., d este tangentǎ la
conica C), atunci N = P = Q, astfel cǎ d ∩ pM = d ∩ C. Acest lucru este rǎmâne atunci valabil
pentru orice punct M ∈ d. Cum M ∈ pN ⇐⇒ N ∈ pM , deducem cǎ pentru un punct N ∈ C
polara pN este exact tangenta ı̂n N la conica C.

Observaţie 2.9. Din simetria relaţiei de conjugare ı̂n raport cu conica C deducem şi cǎ pentru
trei puncte M, N, P ∈ Π are loc echivalenţa

P ∈ pM ∩ pN ⇐⇒ M, N ∈ pP ⇐⇒ M N = pP .

Observaţie 2.10. Pentru M, N, P ∈ Π sunt atunci echivalente afirmaţiile

M, N, P − coliniare ⇐⇒ pM , pN , pP − concurente.

Observaţie 2.11. Dacǎ pentru o dreaptǎ d ⊆ Π notǎm cu Pd polul dreptei d ı̂n raport cu
conica C, atunci pentru trei drepte a, b, c ⊆ Π avem echivalenţa

a, b, c − concurente ⇐⇒ Pa , Pb , Pc − coliniare.

Concursul Gazeta Matematică și ViitoriOlimpici.ro