Teme Pentru Clasa A Xi-A

TEME PENTRU CLASA A XI-A
MEDA BOJOR
FLORIN BOJOR
Cuprins
Partea 1. ALGEBRĂ 1
Capitolul 1. PERMUTĂRI 2
Capitolul 2. MATRICE 5
Capitolul 3. DETERMINANŢI 9
Capitolul 4. RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE INVERSABILĂ. SISTEME DE

ECUAŢII 14
Partea 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ 21

Capitolul 5. ŞIRURI I 22
Capitolul 6. ŞIRURI II 24
Capitolul 7. ŞIRURI III 27

Capitolul 8. LIMITE DE FUNCŢII 30
Capitolul 9. FUNCŢII CONTINUE 33
Capitolul 10. FUNCŢII DERIVABILE 36

Capitolul 11. TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE 39
Capitolul 12. GRAFICE DE FUNCŢII 43
Capitolul 13. INDICAŢII ŞI SOLUŢII 45
iii
Partea 1
ALGEBRĂ
CAPITOLUL 1
PERMUTĂRI
TEMA 1
1. Să se calculeze σ · τ şi τ · σ unde:

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
a. σ = ,τ= b. σ = ,τ=
3 2 1 4 4 3 1 2 4 2 1 3 5 5 3 1 4 2
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
c. σ = ,τ= d. σ = ,τ= .
4 3 2 1 1 3 4 2 2 3 5 1 4 4 1 2 5 3

1 2 3 4 1 2 3 4
2. Se consideră permutările σ = şi τ = . Să se calculeze
4 1 3 2 1 4 2 3
σ · τ · σ; τ · σ · τ ; σ 2 · τ ; τ 2 · σ; σ · τ 2 .
p
3. Să se determine
cel mai
mic număr natural nenul p astfel ı̂ncât σ = e, unde:
1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 5
a. σ = ; b. σ = ; c. σ = ;
3 2 1 3 4 2 1 2 4 1 3 5
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
d. σ = ; e. σ = ; f. σ = .
4 5 1 3 2 4 5 6 1 3 2 5 1 6 2 4 3
1 2 3 4 1 2 3 4 5
4. Fie σ = şi τ = . Să se calculeze σ 120 , σ 200 , σ 2011 , τ 20 , τ 51 , τ 2015 .
2 4 3 1 3 4 1 5 2
TEMA 2
1. Să se calculeze
inversele
următoarelor permutări:

1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 5
a. σ = ; b. σ = ; c. σ = ;
2 3 1 4 1 3 2 2 3 1 4 5
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
d. σ = ; e. σ = ; f. σ = .
5 1 3 2 4 6 4 5 1 2 3 1 5 2 6 3 4
2. Să se
rezolve ecuaţiile:

1 2 3 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4
a. ·x= ; b. x · = ;
2 1 3 3 1 2 3 2 4 1 2 4 1 3
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 1 2 3 1 2 3
c. x · = ; d. ·x· = .
2 3 1 4 4 3 1 2 2 1 3 3 2 1 1 3 2
1 2 3 4 1 2 3 4
3. Fie σ = şi τ = . Să se rezolve ecuaţia σ 3 · x · τ 4 = e.
4 3 2 1 3 1 2 4

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
4. Fie σ = şi τ = .
2 1 4 3 5 3 2 1 5 4
Rezolvaţi ecuaţia x · σ 2009 = τ 1453 .
TEMA 3
semnul
următoarelor permutări:

1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 5
a. σ = ; b. σ = ; c. σ = ;
3 2 1 1 4 2 3 2 1 5 4 3
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
d. σ = ; e. σ = ; f. σ = .
5 3 2 1 4 6 4 5 1 2 3 1 5 2 6 4 3
2
1. PERMUTĂRI 3

1 2 3 4 5 6
2. Fie σ = ∈ S6 . Să se determine numărul tripletelor (i, j, k) ∈ N3
2 i 4 j 6 k
astfel ı̂ncât σ să fie o permutare impară.

1 2 3 4 ... n n + 1 n + 2 ... 2n
3. Să se determine semnul permutării σ = ,
2 4 6 8 ... 2n 1 3 ... 2n − 1
∗
unde n ∈N .
1 2 3 4 5
4. Fie σ = şi A = {σ n | n ∈ N∗ }.
2 3 4 5 1
a. Să se determine semnul permutării σ.
b. Să se determine cardinalul mulţimii A.
c. Demonstraţi
că toate permutările
din A sunt permutări pare.
1 2 3 4 5
5. Fie σ = o permutare de ordinul 5.
5 a 2 b c
a. Să se calculeze a + b + c.
b. Să se determine a ştiind că σ (σ (2)) = 5.
c. Să se determine tripletele (a, b, c) pentru care σ este o permutare pară.
6. Se consideră permutarea σ ∈ Sn , n ∈ N∗ cu proprietatea σ(1) σ(2) σ(n)
n = n−1 = ... = 1 . Să se
determine semnul permutării σ, discuţie după n.
TEMA 4
1. Să se scrie
următoarele
permutări ca unprodus de transpoziţii:

1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 5
a. σ = ; b. σ = ; c. σ = ;
2 3 1 4 1 3 2 5 1 4 3 2
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
d. σ = ; e. σ = ; f. σ = .
3 1 5 2 4 6 4 5 1 2 3 2 4 5 1 3 6
2. Să se demonstreze că orice transpoziţie este o permutare impară.
3. Să se determine n ∈ N∗ ştiind că ı̂n Sn există (n+2)!
84 permutări pare.
4. Să se determine n ∈ N∗ ştiind că ı̂n Sn există 55 de transpoziţii.
TEMA 5
1. Să se rezolve
ecuaţiile:

1 2 3 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4
a. σ · = · σ; b. ·σ =σ· ;
3 2 1 2 1 3 3 2 1 4 2 1 3 4
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
c. σ · ·σ = ; d. σ −1 · ·σ = .
3 2 1 1 3 2 2 3 1 3 1 2
2. Să
se demonstreze că ecuaţiile următoare
nu au soluţii
ı̂n S5 :
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
a. ·σ =σ· ;
2 1 4 5 3 5 4 3 1 2
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
b. σ · = · σ.
4 2 3 5 1 4 2 3 1 5
1 2 3 4 5 6
3. Se consideră permutarea σ = .
3 4 2 5 1 6
∗
a. Să se demonstreze că cel mai mic număr p ∈ N cu proprietatea σ p = e este p = 5;
b. Să se arate că ecuaţia σ · x = x · σ are cel puţin cinci soluţii ı̂n S6 .
4 1. PERMUTĂRI
TEMA 6
1. Să se rezolve
ecuaţiile:
2 1 2 3 4 2 1 2 3 4
a. σ = ; b. σ = ;
4 2 1 3 2 3 1 4
1 2 3 1 2 3 4
c. σ 3 = ; d. σ 3 = .
2 1 3 3 1 4 2
2. Să se demonstreze
că ecuaţiile
următoare nu au soluţii ı̂n S5 :
4 1 2 3 4 5 10 1 2 3 4
a. σ = ; b. σ = .
5 4 1 2 3 3 1 4 2

1 2 3 4 5 6
3. Fie permutarea σ = .
6 4 3 2 1 5
a. Să se calculeze numărul de inversiuni ale permutării σ 2 .
b. Să se determine o permutare care comută cu σ.
c. Să se arate că nu există τ ∈ S6 cu proprietatea că τ 4 = σ.
TEMA 7

1 2 3 4 5
1. Fie permutarea σ = .
3 1 2 5 4
a. Să se calculeze σ 2009 .
2
b. Să se dea un exemplu de permutare τ ∈ S5 astfel ı̂ncât τ σ 6= e şi (τ σ) = e.
∗
c. Să se demonstreze că, pentru orice τ ∈ S5 există p ∈ N astfel ı̂ncât τ p = e.
1 2 3 4 5 6
2. Se consideră permutarea σ = .
2 4 5 3 6 1
−1
a. Să se determine σ .
b. Să se arate că σ şi σ −1 au acelaşi număr de inversiuni.
c. Să se arate că ecuaţia x4 =σ nu are soluţii.

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
3. Se consideră permutările α = ,β = şi γ = ,.
2 3 4 1 3 1 4 2 4 3 1 2
a. Să se arate că γ este o soluţie a ecuaţiei αx = xβ.
b. Să se arate că α4 = β 4 .
c. Să se determine o soluţie a ecuaţiei α3 x = xβ 3 .
CAPITOLUL 2
MATRICE
TEMA 1
1. Să se determine numărul de elemente al următoarelor mulţimi:
a b
a. M2 ({0, 1}); b. M2,3 ({−1, 1}); c. M2,1 ({−1, 0, 1}); d. M = A ∈ M2 (N) A = , a 2 + b2 = 1 ;
−b a

a b
e. M = A ∈ M2 (Z) A = , a 2 + b2 = 1 .
−b a
2. Se consideră M mulţimea matricelor pătratice de ordinul trei cu elemntele 1 şi −1 şi care
verifică condiţia: produsul elementelor de pe fiecare linie este −1. Calculaţi cardinalul
mulţimii M.
3. Să se
determine x, y, z∈ R astfel
ı̂ncât să aibă loc egalităţile:
xy + x + y x2 + y 2

x x+y 1 2 3 2
a. = ; b. = ;
0 z − y2 0 3 √ 0 √z+3 0 3
2xy + x + 2y 2 x2 − y 2

10 3 x+1+y 2x + 3 − 2y 3 1
c. = ; d. 2 = .
0 log2 z 0 2 0 2z+z 0 64
a2 4b2 9c2

4. Să se determine numerele reale a, b, c ştiind că suma elementelor matricei A =  4b 6a 18c 
10 4 5
este zero.
TEMA 2

x − 1 2x
1. Pentru fiecare x ∈ R considerăm matricea A (x) = . Să se calculeze:
1−x x
a. A (0) + A (1) , A (10) − A (9) , A (−2) + A (−4).
b. 2A (1) − A (−1) , A (3) − 2A (−1) , 3A (−3) − 2A (2).
M2 (C) → M
2. Fie funcţia f : 2 (C) , f
(X) = 3X −
2I2 :
0 −1 −5 −3
a. Calculaţi f şi f .
2 3 4 1
b. Rezolvaţi ecuaţia f (X) = I2 .
c. Demonstraţi că funcţia f este bijectivă şi determinaţi inversa sa.
3. Să se
rezolve sistemele:

−1 −3

4 3
2X − 3Y =
 2X + Y =

 −3 −1  3 4
a. ; b. .
 5 1  7 5
4X + Y =
 3X + 2Y =

1 5 5 7
4. Să se calculeze:
k2 2k 3 · 4k
n
n

P k P
a. 2 ; b. 1 1 .
k=1 k (k + 1) (k − 1) k=1 k(k+1) (2k−1)(2k+1)
1 ε
5. Fie ε o rădăcină de ordinul trei nereală a unităţii şi matricea A = . Să se
ε2 1
demonstreze că A + At ∈ M (R).
5
6 2. MATRICE
TEMA 3
1. Să se calculeze,
unde
este posibil, A · B şi B · A unde:
1 0 0 0 1 0 3 1
a. A = ,B= ; b. A = ,B= ;
 2 0  2 2  0 1 2 2 
1 2 1 −1 0 0 1 −1 1
1 2 1
c. A =  3 0 1  , B =  2 1 1 ; d. A = , B =  2 1 −1 .
3 1 1
0 2 1 −1 1 −1 1 −1 2
2. Fie f : M3 (C) → M3 (C) , f (X) = X 2 − 3X + 2I3 :
a. Dacă A = 2I3 calculaţi f (A);
b. Să se arate că funcţia f nu este injectivă.
3. Să se calculeze A3 unde:      
0 1 0 0 a b 1 1 1
1 −1
a. A = ; b. A =  0 0 1 ; c. A =  0 0 c ; d. A =  2 2 2 .
1 1
1 0 0 0 0 0 3 3 3
4. Să se determine A ∈ M3 (R) ştiind că pentru orice x ∈ R are loc egalitatea
1 1 +x 1 + x2 = 1 x x2 · A.
2 2
5. Fie A = ∈ M2 (R) şi mulţimea M = {X (a) = I2 + aA |a ∈ R }. Să se demon-
3 3
streze că:
a. A2 = 5A.
b. X (a) · X (b) = X (a + b + 5ab) , ∀ a, b ∈ R.
TEMA 4

x y
1. Să se determine x, y ∈ R astfel ı̂ncât matricea X = să comute cu următoarele
0 2
matrice:

1 2 1 3 −1 0 −2 −1
a. ; b. ; c. ; d. .
0 1 2 1 2 4 2 1
2. Să se rezolve
ı̂n M2 (R)
următoarele
ecuaţii:

1 2 0 1 1 3
a. X · + ·X = ;
−1 3 2 1
1 4
1 1 1 0 0 1
b. ·X −X = ;
−1 2 1 1 −1 0
1 −1 0 −1 −3 0
c. · tX − X = .
1 −2  1 1 −4 1
1 0 1
3. Fie A =  0 1 0 . Să se determine p, q ∈ R astfel ı̂ncât A3 = pA2 + qA.
1 0 1
2 x 3 1
4. Să se determine x, y ∈ R astfel ı̂ncât matricele A = şi B = să verice
y 2 4 5
relaţia A2 − B 2 = (A − B) (A + B).
1 x 1 z
5. Să se determine x, y, z ∈ R astfel ı̂ncât matricele A = şi B = să
y 1 0 1
2
verifice relaţia (A + B) = A2 + 2AB + B 2 .
TEMA 5
ı̂n M
1. Să se rezolve 2 (R) următoarele
ecuaţii:
1 1 −1 2 9 −1
a. X 2 = ; b. X 2 = ; c. X = 2
;
1 1 −4 −1 0 4
1 0 11 6 3 4
d. X 2 = ; e. X 2 = ; f. X 2 = .
−4 1 12 11 2 3
2. MATRICE 7

a1 a2 b1 b2
2. Fie A = şi A2 = . Să se arate că dacă numerele a1 , a2 , a3 , a4
a3 a4 b3 b4
sunt ı̂n progresie aritmetică atunci şi numerele b2 − b1 , b3 − b2 , b4 − b3 sunt ı̂n progresie
aritmetică.
0 5 a 5b
3. Se consideră matricea A = şi mulţimea C (A) = X = a, b ∈ C .
1 0 b a
a. Să se arate că ∀X ∈ C (A) , XA = AX.
2
 Y ∈ C (A)
b. Să se arate că dacă  şi Y = O2 atunci Y = O2 .
0 0 0
4. Fie matricea A =  1 0 0 .
1 1 0
 
a 0 0
a. Dacă X ∈ M3 (C) şi XA = AX atunci există a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât X =  b a 0 .
c b a
b. Să se arate că ecuaţia X 2 = A nu are soluţii ı̂n M3 (C)
TEMA 6
1. Să se
determine
puterea
n a următoarelor
matrice:

1 0 1 1 2 2 1 2
a. ; b. ; c. ; d. .
0 2 1 1 1 1 0 3
2. Să se
determine  puterea n a următoarelor
 matrice:
   
1 0 0 2 2 2 0 0 2 1 0 1
a.  0 2 0 ; b.  2 2 2 ; c.  0 3 0 ; d.  0 3 0 .
0 0 3 2 2 2 5 0 0 1 0 1
1 + 2a −2a
3. Fie A (a) = , unde a ∈ R.
a 1−a
a. Să se arate că A (a) · A (b)= A ((a + 1)(b + 1) − 1) , ∀a, b ∈ R.

2 3
b. Să se arate că A2 (a) = A (a + 1) − 1 şi A3 (a) = A (a + 1) − 1 , ∀ a ∈ R.
c. Să se calculeze An (a) , n ∈ N∗ .
TEMA 7
1. Să se
determine
puterea
n a următoarelor
matrice:

1 2 1 0 1 2 a b
a. ; b. ; c. ; d. .
0 1 3 1 2 1 b a
2. Să se
determine  puterean a următoarelor
 matrice:
   
1 0 1 2 2 2 1 0 0 a 0 0
a.  0 1 0 ; b.  0 2 2 ; c.  −1 1 0 ; d.  b a 0 .
0 0 1 0 0 2 −2 −3 1 c b a
3. Fie A ∈ Mk (C) o matrice cu proprietatea că A2 = Ok .
n
Să se arate că (Ik + A) =  Ik + nA, ∀ n∈ N∗ .
1 x y
4. Se consideră matricea A =  0 1 z  ∈ M3 (C). Să se demonstreze că există n ∈ N∗
0 0 1
astfel ı̂ncât An = I3 dacă şi numai dacă x = y = z = 0.
8 2. MATRICE
TEMA 8
1. Să se
determine
puterea
n a următoarelor
matrice:
1 2 1 −2 2 2 a b
a. ; b. ; c. ; d. .
2 4 −3 6 1 −2 b −a
2. Să se
determine puterea  n a următoarelor
 matrice:
    
2 −1 −1 1 0 2 0 1 0 1 0 1
a.  −1 2 −1 ; b.  −2 1 −2 ; c.  1 0 1 ; d.  0 1 0 .
−1 −1 2 0 0 1 0 1 0 −1 0 1
3. Fie A ∈ Mk (C) o matrice cu proprietatea că A2 = A.
n
Să se arate că (Ik + A) = Ik + (2n − 1) A, ∀ n ∈ N∗ .
TEMA 9

a b
1. Fie matricea A = , a ∈ R şi b ∈ R∗ .
b a
a. Dacă X ∈ M 2 (R) verifică
relaţia AX = XA, demonstraţi că există u, v ∈ R astfel
u v
ı̂ncât X = .
v u
xn yn n n n n
n
b. Arătaţi că A = , xn = (a+b) +(a−b) 2 , yn = (a+b) −(a−b)
2 , ∀n ∈ N∗ .
yn xn
2 1
c. Rezolvaţi ecuaţia X 3 = .
1 2
 
0 1 1
2. Fie matricea A =  1 0 1 .
1 1 0
a. Să se demonstreze că A2 − A = 2I3 ;
b. Demonstraţi căA2009 + A2008 = 2
2008
(A + I3 ).
a b c
3. Fie matricea A =  2a 2b 2c  , a, b, c ∈ R∗ .
3a 3b 3c
a. Să se demonstreze că există d ∈ R astfel ı̂ncât A2 = dA;
b. Să se calculeze An , n ∈ N∗ ;
c. Arătaţi că există K ∈ M 3,1 (R) şi L ∈ M1,3 (R) astfel ı̂ncât A = KL.
1 2
4. Se consideră matricea A = şi funcţia f : M2 (R) → M2 (R) , f (X) = AX−XA.
1 3
a. Să se arate că f (X + Y ) = f (X) + f (Y ) , ∀X, Y ∈ M2 (R).
b. Să se arate că funcţia f nu este injectivă nici surjectivă.
c. Să se arate că ∀X1 , X2 , ..., Xn ∈ M2 (R) , f (X1 + X2 + ... + Xn ) 6= I2 .
CAPITOLUL 3
DETERMINANŢI
TEMA 1
1. Să se calculeze următorii

determinanţi:
√ √ √
cos a sin a 2− 3 2 − 1 x+y x−y 1+i 2i
; b. √ √ √ ; c.

a. ; d. .
− sin a cos a 2+1 2+ 3 x−y x+y 3i 1−i
2. Să se rezolve ecuaţiile:

x 2x + 1 x − 1 1 2 3x − 2 2−x 1+x 2 + x 3x + 5
a.
= 0; b. 2x
= ; c. 2 ·
=3· .
2x 4 2 4 2x 1 − 2x 2x 2x 6x − 1
3. Să se demonstreze că următorii determinanţi sunt mai mari sau egali ca zero pentru orice
a, b, c ∈ R:
2a + b 2a a+b 2a a + ib ib a−b b−c
a. ; b.
; c. ib
; d. .
b
b 2b a+b a − ib c−b a−c
1 2 −2 1
4. Fie A = şi B = . Să se calculeze det (A) , det (B) , det (A + B) , det (A − B) , det (2A + 3B).
2 3 3 −1
TEMA 2
1. Să se
calculeze următorii
determinanţi: 0
3 2 2 1+i 1 1 1! 2! 3! C5 C51 C52

a. 2 3 2 ; b. 1 1−i 1 ; c. 2! 3! 4! ; d. C51 C52 C53 .

2 2 3 1 1 1+i 3! 4! 5! C52 C53 C54
2. Să se
rezolve ı̂n C ecuaţiile:
x 2 3 2x x 1
2 x
a. 2 x 1 = 0;
b. 1
0 x = ;
1 1 1 2 −1 1 x+1 2
3
1 2 x 2 −1 x x x2 x x2 x 1

c. x 1 2 + −1 x 2 = 14; d. 1 2 3 + −1 −2 −3 = 0.

2 x 1 x 2 −1 1 1 1 2 5 4
   
−3 2 1 2 1 0
3. Fie A =  3 4 0  şi B =  0 −4 0 .
1 2 1 2 3 1
Să se calculeze det (A) , det (B) , det (A + B) , det (A − B) , det (3A − 2B).
TEMA 3
1. Să se
determinanţi:

1 2 −1 0 2 1 0 3 1 2 3 4 1 1 −1 1

2 3 4 2 4 3 1 −1 2 3 4 1 1 1 −1 2
a. ; b. ; c. ; d. ;
1 1 2 3 0 1 0 5

3 4 1 2
1 1 −1 3

4 2 5 −2 6 3 2 −2 4 1 2 3 1 −1 1 4

1 2 2 2 3 2 2 2 1 4 4 4 i 1 1 1

2 1 2 2 2 3 2 2 4 2 4 4 1 i 1 1
e.
;
f.
; g. ; h. .
2 2 1 2 2 2 3 2 4 4 3 4 1 1 i 1

2 2 2 1 2 2 2 3 4 4 4 4 1 1 1 i
9
10 3. DETERMINANŢI

1 1 1 1

1 4 + 2i 4 − 2i 1 − 3i
2. Să se determine x ∈ R astfel ı̂ncât determinantul să fie un
1 x + 2i x − 2i 1 + 3i

1 x+i 8 + 3i 1−i
număr real.
TEMA 4
1. Fără a calcula determinanţii să se demonstreze următoarele egalităţi

:
ab a + b a2 + b2 ab a + b (a + b)2

a − b d − e x − y
b. bc b + c b2 + c2 = bc b + c (b + c)2

a. b − c e − f y − z = 0; ;

c−a f −d z−x ca c + a c2 + a2 ca c + a (c + a)2
2 2

2ab a +b a+b ab bc ca 1
1 1
c. a2 + b2 2ab a + b = 0; d. a2 b2 c2 = a2 c ab2 bc2 .
a+b a+b 2 ac bc ab ac2 abc ab2

2. Fie A ∈ M3 (R) astfel ı̂ncât det (A) = 2. Să se calculeze det A3 şi det (5A).
3. Fie A ∈ M  n (R) astfel ı̂ncâtdet (A) = 3. Să se determine n ∈ N dacă det (5A) = 1875.
1 2 3 4
 −1 2 −1 4  3

4. Fie A =   0 1 4 3 , să se calculeze det A .

 2 4 6 8
1 2 3
5. Dacă A =  −1 1 1 , să se calculeze det (A · At · A).
2 3 1
1 −2 0
6. Dacă A = să se calculeze det (A · At ) şi det (At · A).
2 3 1
a1 a2 a3

7. Să se calculeze determinanantul d = a4 a5 a6 , ştiind că numerele a1 , a2 , ..., a9 sunt:
a7 a8 a9
a. ı̂n progresie aritmetică;
b. ı̂n progresie geometrică.
TEMA 5
1. Să se
calculeze următorii determinanţi:
a b c bc − a2 ca − b2 ab − c2

a. c a b ; b. ca − b2 ab − c2 bc − a2 ;
ab − c2 bc − a2 ca − b2
b3 c a 2

a 3a 3a 1 x y 0 1
2
a a2 + 2a 2a + 1 1 −y x −1 0
c. ; d. ;
a 2a + 1 a + 2 1 0 1 x −y

1 3 3 1 −1 0 y x

a 2 2 2 a+x y z t

2 a 2 2 x a+y z t
e. ; f. ;
2 2 a 2 x y a + z t

2 2 2 a x y z a+t

1−b−c−d a a a
a−b−c 2a 2a
b 1 − a − c − d b b
g. ; h. 2b b − c − a 2b .
c c 1 − a − b − d c
2c 2c c − a−b
d d d 1−a−b−c
3. DETERMINANŢI 11
2. Să se unde a ∈ R şi a1 , a2, a3 > 0:

rezolve ecuaţiile,
x 1 1 1 x−1 1 2 3

1 x 1 1 1 x−1 1 2
a. = 0; b. = 0;
1 1 x 1

2 2 x−1 1
1 1 1 x
3
3 3 x−1
a x x x 1+x 1 1 1

x a x x 1 1 + 2x 1 1
c.
= 0;
d. =0
x x a x 1 1 1 + 3x 1

x x x a 1 1 1 1 + 4x

ln x ln a1 ln a2 ln a3 2x −a −x

e
−a e 2x e−x

ln a1 ln x ln a3 ln a2
e. = 0; f. e−x e−x e 2a = 0 .

ln a2 ln a3 ln x ln a1 e e e
ln a3 ln a2 ln a1 ln x
TEMA 6
1. Să se
determinanţi:

1 1 1 1 1 1 1 1 1
1

a. 2a 2b 2c ; b. a b −c ; c. a + b b + c c + a ;
2 2 2 1 c2

a b c
a 2
b2 c 2
a2 b2

2 3 4 5 1 1 1 1
2 2 2
1
1 1 1
1 1 1 1 a b c d2 a b c d
d. ; e. 3 3 3 3 ; f.
2 2 2 2 .

4 9 16 25 a
4 4 4b c d a b c d
8 27 64 125 a b c d4 bcd acd abd abc
3 2
2. Fie x1 , x2 , x3 soluţiile
2 x 2 − 2x
ecuaţiei + 2x + 17 = 0. Să se calculeze determinanţii:
x1 x2 x3 x1 x2 x23 x21 x22 x23
2
a. x2 x3 x1 ; b. x2 x3 x1 ; c. x2 x23 x21 .
x3 x1 x2 x3 x1 x2 x23 x21 x22
 
1 1 1
3. Fie x1 , x2 , x3 soluţiile ecuaţiei x3 − 2x2 + x + 3 = 0 şi A =  x1 x2 x3  .
x21 x22 x23
t
a. Să se calculeze A · A;
b. Să se determine valorile posibile ale determinantului matricei A.
TEMA 7
1. Să se
calculeze următorii determinanţi de ordinul
n:
1 + a1 a 2 a 3 ... a n
1 x x ... x

a1 1 + a2 a3 ... an x 1 x ... x

a. a1
a2 1 + a3 ... an ; b. x x 1 ...
x ;

. . . ... .

. . . ...
.

a1 a2 a3 ... 1 + an x x x ... 1

2 1 0 0 ... 0 0 8 5 0 0 ... 0 0

1 2 1 0 ... 0 0 3 8 5 0 ... 0 0

c. 0 1 2 1 ... 0 0 ;
d. 0 3 8 5 ... 0 0 .
. . . . ... . . . . . . ... . .

0 0 0 0 ... 1 2 0 0 0 0 ... 3 8
2. Fie x1 , x2 , ..., xn rădăcinile de ordinul n ale unităţii, unde n ≥ 3. Să se calculeze
determinanţii:
2
x1 x2 ... xn x1 x22 ... x2n
2
x x1 ... xn−1 xn x21 ... x2n−1
a. n ; b. .
. . ... . .
2 .2 ... .
x2 x3 ... x1 x2 x3 ... x21
12 3. DETERMINANŢI
3. Se consideră polinoamele f = a + bX + cX 2 + dX 3 şi g = X 4 − 1, unde a, b, c, d ∈ C iar

g are rădăcinile x1 , x2 , x3 , x4 ∈ C.
   
a b c d 1 1 1 1
 d a b c 
 şi V =  x12 x2 x3 x4 

Se mai consideră matricele A =   .
c d a b   x1 x22 x23 x24 
b c d a x31 x32 x33 x34
a. Să se demonstreze că det (V ) 6= 0. 
f (x1 ) f (x2 ) f (x3 ) f (x4 )
 x1 f (x1 ) x2 f (x2 ) x3 f (x3 ) x4 f (x4 ) 
b. Să se demonstreze că A · V =  x21 f (x1 ) x22 f (x2 ) x23 f (x3 ) x24 f (x4 ) .

x31 f (x1 ) x32 f (x2 ) x33 f (x3 ) x34 f (x4 )

c. Să se demonstreze că det (A) = f (x1 ) · f (x2 ) · f (x3 ) · f (x4 ).
d. Dacă a = c şi b = d să se demonstreze că det (A) = 0.
TEMA 8
1. Să se demonstreze că dacă A ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia
A2 − tr (A) · A + det (A) · I2 = O2
ı̂n M2 (R)ecuaţiile:
2. Să se rezolve
3 9 −18 4 8 8 5 2 2
a. X = ; b. X = ; c. X = .
−9 18 8 8 1 1
3. Fie A ∈ M2 (C).
a. Demonstraţi că există şirurile (xn )n>1 şi (yn )n>1 astfel ı̂ncât An = xn A+yn I2 , ∀ n > 1
şi xn+1 = xn · tr (A) − xn−1 · det (A) , ∀n > 2, yn+1 = −xn · det (A) , ∀n> 1.
n 1 2 2 −1
b. Să se calculeze A , n ≥ 1 ı̂n cazurile A = şi A = .
3 2 −2 3
1 1
4. Fie matricea A = şi mulţimea G = {X ∈ M2 (R) |AXAt = O2 }.
−1 −1
a. Să se arate că dacă X, Y ∈ G atunci X + Y ∈ G;
b. Să se arate că dacă X ∈ G atunci suma elementelor lui X este 0;
c. Să se arate că dacă X ∈ G şi det (X) = 0 atunci X n ∈ G, ∀ n ∈ N∗ .
TEMA 9
1. Fie A (−1, 1) , B (2, 3) şi C (3, −2).
a. Să se demonstreze că punctele A, B şi C sunt necoliniare;
b. Calculaţi aria triunghiului ABC;
c. Scrieţi ecuaţia dreptei AC şi a medianei din C a triunghiului.
d. Să se determine coordonatele punctului P ∈ Ox astfel ı̂ncât punctele A, B, P să fie
coliniare.
2. Fie A (−1, 3) , B (2, −1) şi C (3, 6).
a. Să se scrie ecuaţia dreptei AC;
b. Să se scrie ecuaţia paralelei prin B la AC;
c. Să se scrie ecuaţia mediatoarei segmentuli BC;
d. Să se determine aria triunghiului ABG, unde G este centrul de greutate al triunghiului
ABC.
3. Fie A (−2, 2) , B (2, 4) , C (3, 0) şi M mijlocul segmentului BC. Să se determine coordo-
natele punctuli D ∈ AM astfel ı̂ncât SABD = SACD .
4. Fie A (−3, 1) , B (−1, 4) , C (4, 1).
a. Să se calculeze aria triunghiului ABC.
b. Să se calculeze lungimile ı̂nălţimilor triunghiului.
5. Să se calculeze aria patrulaterului ABCD, unde A (−2, −3) , B (−3, 2) , C (4, 2) , D (3, −1).
6. Se consideră punctele A (a, 3a + 1) , B (2, 2a + 2) , C (2a + 1, 3), unde a ∈ R.
3. DETERMINANŢI 13
a. Să se determine valorile lui a astfel ı̂ncât punctele A, B, C să fie coliniare.
b. Să se determine valorile lui a astfel ı̂ncât AABC = 24.
TEMA 10
3
1. Se consideră
numerele
reale a, b, c, funcţia f : R→ R, f (x) = x + 2x + 3 şi determinanţi
1 1 1 1 1 1

A = a b c , B = a b c .
a3 b3 c3 f (a) f (b) f (c)
a. Să se demonstreze că A = (a − b) (b − c) (c − a) (a + b + c);
b. Să se demonstreze că A = B;
c. Să se demonstreze că, pentru orice trei puncte distincte, cu coordonatele naturale,
situate pe graficul funcţie f , aria triunghiului cu vârfurile ı̂n aceste puncte este un
numărnaturaldivizibil cu 3.
a b
2. Fie A = ∈ M2 (R).
c d
a. Să se demonstreze că ∀ x ∈ R, det (A − xI2 ) = x2 − (a + d) x + ad − bc;
b. Dacă A2 = O2 , să se demonstreze că a + d = 0;
c. Dacă A2 = O2 , să se calculeze det (A + 2I2 ).
1 1 1
3. Fie A =  1 1 1  ∈ M3 (R).
1 1 1

a. Să se rezolve ecuaţia det I3 + xA2 = 0, x ∈ R;
b. Să se determine o matrice B ∈ M3 (R) astfel ı̂ncât B 2 = A;
c. Să se arate că ∀ C ∈ M3 (R) , ∀ x ∈ R, det (C + xA) det (C − xA) 6 det C 2 .
CAPITOLUL 4
RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE

INVERSABILĂ. SISTEME DE ECUAŢII
TEMA 1
1. Să se determine rangul următoarelor matrice:  

1 2
1 2 1 −1 2 2 −1 3
a. ; b. ; c. 3 6 ; d. ;
−2 −4 −2 2 3 −4 2 −6
−2 −4  
      6 4 1
1 2 3 −2 3 4 1 2 3 −1  −2 2 5 
e.  3 1 2 ; f.  4 6 8 ; g.  2 4 6 −2 ; h.   4 6 6 .

2 3 1 1 2 3 0 1 2 0
8 2 −4

2 2
2. Se consideră matricea A = . Să se demonstreze că rang (An ) = 1, ∀n ∈ N∗ .
3 3
3. Se consideră matricea A = (aij )16i,j6n astfel ı̂ncât numerele a11 , a12 , ..., a1n , a21 , a22 , ..., ann
formează o progresie aritmetică cu raţia nenulă. Să se calculeze rangul matricei A.
TEMA 2
1. Să se determine rangul următoarelor matrice:  

      1 1 1 1
1 −1 2 2 3 −4 1 4 −2  1 2 2 2 
a.  3 2 1 ; b.  3 2 5 ; c. 2 8 −4 ; d. 1 2 3
;
3 
2 −2 3 7 8 −3 −3 −12 6
  1 2 3 4 
    1 0 1 0 1 2 1 3 1 4
1 2 1 1 2 1 0 1  2 1 2 1 2   1 3 0
 1 1 2 1   1 1 1 1     0 0 

e.  1 1 1 2 ; f.  7 4 1 4 ; g.  1 0 1 0 1 ; h.  1 2 1 3 4
      .

 2 1 2 1 2   2 5 1 3 4 
3 4 4 4 6 4 2 4
  1 0 1 0 1 0 0 0 1 1
1 0 1
2. Fie A =  0 2 0 . Să se calculeze rangul matricei B = A + A2 + A3 + ... + An , unde
1 0 1
n ∈ N∗ .
TEMA 3
1. Să se determine rangul următoarelor matrice, discutie după

 parametrii reali a şi b:  
a−1 1 1 1 a
a−1 2 2 a 6
a. ; b. ; c. a 2 ; d. 1 1 a + 1 ;
3 a 1 3 b
a + 2 3  1 a 1 
    2 a 2 1 2 a 3
1 2 3 1 a a+1 1  1 2 −2 a   a 3 −2 
e.  2 a + 1 a ; f.  1 −a 1 1 ; g.   2 −4 4 2a ; h.  3 a + 1 4 .
  
1 3 a 2 0 a+2 2
1 1 1 1 2 −2 1
14
4. RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE INVERSABILĂ. SISTEME DE ECUAŢII 15
 
b 1 2 4
2. Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  1 a 2 3  să aibă rangul 2.
1 2a 2 4
 
a 1 2 3
 3 a 1 2 
3. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât matricea A = 
 2 3 a 1  să aibă rangul minim.

1 2 3 a 
2 −1 1 a
4. Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  1 1 a 1  să aibă rangul
1 −1 b b
minim.
TEMA 4
1. Să se verifice dacă următoarele matrice sunt inversabile şi ı̂n caz afirmativ să se determine
inversele lor:    
3 4 −6 1 −2 3
2 3 2 5
a. ; b. ; c. 1 5 −2 ; d. 2 −3 1 ;
1 5 1 3
2 1 −4   3 −1 2 
    0 0 0 1 1 1 1 1
1 2 3 1 2 1 1  0 0 1 0   0 1 1 1 
e.  2 3 4 ; f.  1 0 1 1 ; g.   0 1 0 0 ; h.  0 0 1 1 .
  
3 5 6 2 0 2 2
1 0 0 0 0 0 0 1
 
2 1 −1
2. Fie matricea A =  −1 m −1  ∈ M3 (R). Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât
3m + 4 1 0
matricea A să fie inversabilă şi A−1 = A∗ .  
2 x 3
3. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  x −1 x  să fie inversabilă
1 2 m
pentru orice x ∈ R.  
1 2 3
4. Se consideră matricea A =  2 3 + x 4 + x  , x ∈ R.
3 4+x 5+x
a. Calculaţi det (A (0)).
b. Determinaţi x ∈ R, astfel ı̂ncât matricea A (x) să fie inversabilă.
c. Demonstraţi că pentru orice x ∈ R rangul matricei A este cel puţin 2.
TEMA 5
 
0 1 1
1. Fie matricea A =  1 0 1  ∈ M3 (R).
1 1 0
a. Demonstraţi că A2 − A = 2I3 ;
b. Calculaţi A−1 ;
c. Demonstraţi
căA2010 + A2009 = 22009 (I3 + A).
a b
2. Fie A = ∈ M2 (R) cu proprietatea A2 = 2A.
c d

3 1
a. Să se arate că matricea B = verifică relaţia B 2 = 2B;
−3 −1
b. Să se arate că, dacă a + d 6= 2, atunci A = O2 sau A = 2I2 ;
c. Să se arate că, dacă a + d = 0, atunci det (A) = 0.
16 4. RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE INVERSABILĂ. SISTEME DE ECUAŢII
 
a b c d
 −b a −d c 
3. Fie matricea A =   ∈ M4 (R).
 −c d a −b 
−d −c b a
a. Pentru a = c = 1 şi b = d = 0 calculaţi det (A);
b. Arătaţi că A · At = αI4 , unde α = a2 + b2 + c2 + d2 ;
c. Dacă A 6= O4 demonstraţi cămatricea Aeste inversabilă şi calculaţi inversa sa.
0 1 0
4. Fie a, b, c ∈ R şi matricele A =  0 0 1  , B = aI3 + bA + cA2 .
1 0 0
a. Calculaţi A3 ;
b. Calculaţi A−1 ;
c. Demonstraţi că (a + b + c) det (B) > 0, ∀ a, b, c ∈ R.
TEMA 6
1. Să se rezolve ecuaţiile:    
1 1 −1 1 −1 3
2 1 5 4
a. ·X = ; b. X ·  2 1 0  =  4 3 2 ;
3 4 4 5
 1 −1  1 1 −2 5
1 1 0
2 1 −3 2 −2 4 1 1 0
c. ·X · = ; d. X ·  0 1 1  = .
3 2 5 −2 3 −1 0 1 1
0 0 1
2. Să se a ∈ R astfel ı̂ncât să existe matrice nenule X
determine ∈ M2 (R) cu proprietatea
a 1
X· = O2 .
1 a  
1 1 1
3. Fie matricea A =  2 3 x  , x ∈ R.
4 9 x2
a. Calculaţi det (A (5)).
b. Determinaţi valorile lui x ∈ R astfel ı̂ncât det (A (x))  = 182.

1
c. Determinaţi X ∈ M3,1 (R) astfel ı̂ncât A (4) · X =  0 
1
.  
0 1 0
4. Fie A =  0 0 1  şi funcţia f : M3 (R) → M3 (R) , f (X) = X 2011 .
0 0 0
a. Calculaţi rangul matricei A;
b. Demonstraţi că matricea I3 − A este inversabilă şi inversa sa este matricea A2 + A + I3 ;
c. Demonstraţi că dacă matricea f (X) este inversabilă atunci matricea X este inversabilă;
 Y ∈ M3 
d. Arăţi că dacă (R) verifică relaţia Y · A = A · Y atunci există a, b, c ∈ R astfel
a b c
ı̂ncât Y =  0 a b ;
0 0 a
 
a b c
e. Să se arate că dacă Z =  0 a b , unde a, b, c ∈ R şi det (Z) = 0 atunci Z 3 = O3 ;
0 0 a
f. Să se arate că funcţia f nu este injectivă şi nici surjectivă.
TEMA 7
1. Să se
rezolve următoarele sisteme:
x + 2y − z = 4 2x + y + 3z = 3 3x − y + 2z = 7
 
a. x + 4y − 2z = 7 ; b. x + 2y + 3z = 0 ; c. x + y + 2z = 5 ;
2x + 4y + z = 5 x + y + 3z = 2 −x + 2y + 2z = 2
  
x − 2y + z − t = 0 2x + y + z + t = 2
2x − y + z = a
  
2x + 3y − 4z + 2t = 0
 x + 2y + z + t = 2

d. x − 3y + 2z = 2a − 5 ; e. ; f. .
3x − y − z + t = 0 x + y + 2z + t = 0
4x − 2y − z = −a
 
 

 
x+y+z+t=0 x + y + z + 2t = 1
 
a a 0
2. Se considră matricea A =  0 a a , unde a ∈ R. Să se determine valorile lui a
0 0 a
   
x 9
astfel ı̂ncât sistemul A3 − I3  y  =  3  să fie un sistem de tip Cramer.
z 2
TEMA 8
Să se studieze compatibilitatea următoarelor sisteme:

2x + y − 5z + t = 8
x + 2y − 2z = 1 2x − y + z + 2t = 1
  
  x − 3y − 6t = 9

a. −4x + y + 2z = 7 ; b. x + y + 2z + t = 2 ; c. ;
2y − z + 2t = −5
2x − y + 3z = 5 3x − 2y + z + 3t = 1
  


x + 4y − 7z + 6t = 0
x + y − 3z = −1 x + y + z + t = 4
2x − y + 3z = 0
  
2x + y − 2z = 1 x + 2y + 3z + 4t = 10

 

d. 4x − 3y + z = 0 ; e. ; f. .
x+y+z =3 x − 2y + z − 2t = −2
−x + 2y + 6z = 0
 
 

 
x + 2y − 3z = 1 x + 3y + 2z + 4t = 10
TEMA 9
Să se rezolve următoarele sisteme:

x + 2y + 3z = 1 x + y − z = 0 2x − y + z + 3t = 5
  
a. 2x + y − z = 1 ; b. 2x − 2y + 3z = 1 ; c. x + y + 2z = 1 ;
3x + 3y + 2z = 2 3x − y + 2z = 1 3x + y + 4z + 2t = 5
  
x + 2y + 3z − t = 2 x + y + z = 2
x − 2y + z + t = 1
  
3x − y + 2z + 4t = 6
  2x − y − 2z = −2

d. ; e. x − 2y + z − t = −1 ; f. .
2x + y + 3z + t = 4 x + 4y + 5z = 8
x − 2y + z + 5t = 5

  

 
x−y+z−t=0 2x + 5y + 6z = 10
TEMA 10
Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme după

 parametrul real m:

mx + 2y = 4

(1 + m) x + y + 2z = 1 mx + 2y − 3z = 5
a. ; b. ; c. x − 2y + z = −1 ;
2x + my = 2m x + y + 2z = m
2x − y − z = m


mx + y + z = 1 (1 + m) x + y + z = 1 x − my + z = 2m

 
 
d. x + my + z = 1 ; e. x + (1 + m) y + z = m ; f. x − 2y + z = −1 .

x + y + mz = 1 x + y + (1 + m) z = m2
 mx + m2 y − 2z = 2

TEMA 11
1. Să se
rezolve următoarele sisteme :
2x − y − z = 0 x + y − 2z = 0 2x − y + z + 3t = 0
 
a. x + y − 2z = 0 ; b. 2x − y − z = 0 ; c. x + y + 4z − t = 0 .
x − 2y + 2z = 0 −x + 3y − 2z = 0 x−y+z+t=0
  
x − 2y + z−t=0



2x − y + 3z + (a − 3) t = 0

2. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât sistemul sa admită şi

 2x + (a − 1) y + 2z + at = 0

x+y+z+t=0

soluţii diferite
de soluţia
banală
şi să
se rezolve
ı̂n acest
caz.
1 2 0 2 m 3
3. Fie A = ,B = ,C = . Să se determine m ∈ R pentru
2 0 1 0 2 0
care există x, y, z ∈ R nu toate nule, cu proprietatea xA +  yB + zC = O2 .
4x + (a + 1) y + (a + 1) z = 0

4. Să se determine parametrul real a astfel ı̂ncât sistemul x + (a + 4) y − z = 0

(a + 2) x − y + (a + 1) z = 0

să admită numai soluţia nulă.
TEMA 12

x + 2y − 3z = 3

1. Fie sistemul 2x − y + z = m , unde m, n ∈ R.

nx + y − 2z = 4
a. Determinaţi m şi n pentru care (2, 2, 1) este o soluţie a sistemului;
b. Determinaţi n ∈ R pentru care sistemul admite soluţie unică;
c. Determinaţi m, n ∈ R pentru care sistemul este compatibil nedeterminat.
 x−y+z =1

2

2. Fie sistemul x + m − m − 1 y + (m + 1) z = 2 , unde m ∈ R.

2x + m2 − m − 2 y + 2 (m + 1) z = 3

a. Determinaţi m ∈ R pentru care sistemul admite soluţie unică;

b. Determinaţi m ∈ R pentru care sistemul este incompatibil;
y0 , z0 ) ∈ R3 este o soluţie a sistemului, demonstraţi că x0 − y0 + 2010z0 = 1.
c. Dacă (x0 , 
 x + my + 2z = 1

3. Fie sistemul x + (2m − 1) y + 3z = 1 , unde m ∈ R.

x + my + (m − 3) z = 2m − 1
a. Determinaţi m ∈ R pentru care sistemul admite soluţie unică;
b. Determinaţi m ∈ R pentru care sistemul este compatibil nedeterminat;
c. Pentru m = 1 să se determine soluţiile (x0 , y0 , z0 ) ∈ R3 ale sitemului pentru care
2x20 − y02 + 3z02 = 14.
TEMA 13

x + 2y = 1

1. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât sistemul 6x − 8y = 1 , să fie compatibil şi să se

5x + 2y = m
rezolve ı̂n acest caz. 
x + 2y − z = 8

2. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât sistemul 2x − y − 2z = 6 , să fie incompatibil.

mx + 2y + z = 4

x + 2y + 3z = 1

3. Să se determine m, n ∈ R astfel ı̂ncât sistemul 2x − y + mz = −3 , să fie compatibil

3x + y + 4z = n
nedeterminat şi să se rezolve ı̂n acest caz. 
2x − y + z − t = 1

4. Să se determine m, n, p ∈ R astfel ı̂ncât sistemul x + y + mz + t = −1 , să fie

x − y + z + nt = p
compatibil dublu nedeterminat şi să se rezolve
 ı̂n acest caz.
x + 3y − 2z = a

5. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare: ax − y + z = 1 , a ∈ R.

x + 2y − 3z = 0
a. Să se calculeze determinantul matricei sistemului.
b. Să se arate că sistemul este compatibil determinat pentru orice a ∈ Z.
c. Verificaţi dacă există a ∈ R astfel ı̂ncât sistemul să fie compatibil nedeterminat.
TEMA 14
Folosind metoda lui Gauss să

se rezolve următoarele sisteme:
x − 2y + 3z + 4t = 22 2x + y + z + t = 8
x + 2y − 2z = 1
  
 −4x + y + 2z + 3t = 6
 3x − 2y − 5z + 4t = 3

a. −4x + y + 2z = −1 ; b. ; c. ;
3x + 4y − z + 2t = −4 x + 3y + 2z − 3t = −1
2x − y + 3z = 4
 
 

 
2x + 3y + 4z − t = 6 x − y + z − t = −1
x + y + 2z + 3t = 1 x + 2y + 3z − 2t = 6 2x − y + z − t = 1
  
3x − y − z − 2t = −4
 2x − y − 2z − 3t = 8
 2x − y − 3t = 2

d. ; e. ; f. .

 2x + 3y − z − t = −6 
 3x + 2y − z + 2t = 4 
 3x − z + t = −3
  
x + 2y + 3z − t = −4 2x − 3y + 2z + t = −8 2x + 2y − 2z + 5t = −6
TEMA 15
 
a b c
1. Fie a, b, c ∈ Z şi matricea A =  c a b .
b c a
a. Să se arate că dacă a + b + c 6= 0 şi A nu este inversabilă ı̂n M3 (Q), atunci a = b = c;
1

 ax + by + cz = x


 2
1

b. Să se arate că sistemul cx + ay + bz = y admite numai soluţia banală.

 2
bx + cy + az = 1 z



2 
ay + bx = c

2. Fie a, b, c lungimile laturilor unui triunghi şi sistemul cx + az = b .

bz + cy = a
a. Să se demonstreze că sitemul are soluţie unică;
b. Dacă (x0 , y0 , z0 ) ∈ R3 este
 o soluţie a sistemului, demonstraţi că x0 , y0 , z0 ∈ (−1, 1).
ax + by + cz = b

3. Fie a, b, c ∈ R∗ şi sistemul cx + ay + bz = a .

bx + cy + az = c

a. Detmonstraţi că determinantul sistemului este ∆ = (a + b + c) a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca ;
b. Rezolvaţi sistemul ı̂n cazul ı̂n care este compatibil nedeterminat;
c. Ştiind că a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca = 0, să se arate că sistemul admite o infinitate de
soluţii (x, y, z) ∈ R astfel ı̂ncât x2 + y 2 = z − 1.
x+y+z =0



4. Fie a, b, c ∈ R distincte două câte două şi sistemul ax + by + cz = 0 .
 3
a x + b3 y + c3 z = 1

a. Detmonstraţi că determinantul sistemului este ∆ = (a + b + c) (c − b) (c − a) (b − a);

b. Rezolvaţi sistemul ı̂n cazul a + b + c 6= 0;
c. Să se arate că dacă a + b + c = 0 atunci sistemul este incompatibil.
Partea 2
ANALIZĂ MATEMATICĂ
CAPITOLUL 5
ŞIRURI I
TEMA 1
1. Să se determine termenul general al următoarelor şiruri:
a. (xn )n≥1 , xn+1 = 5xn , x1 = 51 ; b. (yn )n≥1 , yn+1 = yn + 2, y1 = −1;
c. (zn )n≥0 , zn+1 = 2zn − 1, z0 = 2; d. (tn )n≥2 , 2tn+1 = 3tn + 1, t2 = 0;
e. (an )n≥0 , an = 3an+1 − 2, a0 = 0; f. (bn )n≥1 , 4bn+1 = 2bn − 3, b1 = 0;
g. (cn )n≥0 , 31 cn+1 = 12 cn + 1, c0 = 1; h. (dn )n≥1 , 51 dn+1 = 2dn − 1, b1 = −1.
a. (xn )n≥1 , xn+1 = xn + n, x1 = 0; b.(yn )n≥1 , yn+1 = yn + 2 − n2 , y1 = 2;
1 n
c. (zn )n≥0 , zn+1 = zn + (n+1)(n+2) , z0 = 2; d. (tn )n≥2 , tn+1 = n+2 tn , t2 = 61 ;
n2
e. (an )n≥1 , an+1 = 2an + 2n , a1 = 2; f. (bn )n≥2 , bn+1 = n2 −1 · bn , b2 = 1.
TEMA 2
a. (xn )n≥0 , xn+2 = 3xn+1 − 2xn , x0 = 1, x1 = 2; b. (yn )n≥0 , yn+2 = 6yn+1 − 9yn , y0 = 0, y1 = 2;
c. (zn )n≥0 , zn+2 = zn+1 − zn , z0 = 0, z1 = 21 ; d. (tn )n≥1 , tn+3 = 3tn+2 + 4tn+1 , t1 = 0, t2 = 5;
e. (an )n≥1 , an+1 + an−1 + 2an = 0, a1 = −2, a2 = 3; f. (bn )n≥1 , 2bn+1 = bn−1 + bn , b1 = −5, b2 = 1;
g. (cn )n≥1 , 4cn−1 + cn+1 − 4cn = 0, c1 = −2, c2 = 3; h. (dn )n≥1 , dn+1 + 2dn−1 = 2dn , d1 = 0, d2 = 2;
2. Se consideră şirul (xn )n≥0 definit prin xn+2 = xn+1 + 2xn + 4, x0 = 1, x1 = 5.
a. Să se determine α ∈ R astfel ı̂ncât şirul (yn )n≥0 definit prin yn = xn + α ∀n ∈ N să
verifice o relaţie de recurenţă liniară şi omogenă.
b. Să se determine termenii generali ai şirurilor yn şi xn .
·xn
3. Se consideră şirurile (xn )n>1 , (yn )n>1 cu proprietăţile xn+2 = 6xxnn+1
−5xn+1 , ∀ n > 1,
x1 = 2, x2 = 6 şi yn = x1n , ∀ n > 1.
a. Să se arate că yn+2 − 6yn+1 + 5yn = 0, ∀ n > 1.
b. Să se determine termenul general al şirurilor xn şi yn .
TEMA 3
a. (xn )n≥1 , xn+1 = x2n , x1 = 3; b.(yn )n≥1 , yn+1 = 2yn2 , y1 = 1;
√ √ p
c. (zn )n≥1 , zn+1 = zn · zn , z1 = 5; d.(tn )n≥0 , tn+1 = 3 tn+2 · t2n , t0 = 9, t1 = 27;
3 4
e. (an )n≥1 , an+1 = 2a2n + 1, a1 = 1; f.(bn )n≥1 , bn+1 = bnb+1

p
n
, b1 = 2.
xn
2. Se consideră şirul (xn )n≥1 definit prin xn+1 = n!·xn +n , ∀ n > 1 şi x1 = 1. Să se determine
termenul general al şirului (yn )n≥1 definit prin yn = x1n , ∀ n ≥ 1, după care deduceţi
termenul general al şirului xn .
1 1
3. Se consideră şirurile (xn )n>1 , (yn )n>1 cu proprietăţile xn+1 = 3 (n+1)! · xnn+1 , ∀ n > 1,
Qn
x1 = 1, bn = xk . Să se determine termenul general al şirurilor xn şi yn .
k=1 √
2xn
4. Se consideră şirul (xn )n>1 care verifică relaţia xn+1 = 1−x 2 , ∀ n > 1, x1 = 3. Să se
n
determine termenul general al şirului xn .
22
5. ŞIRURI I 23
TEMA 4
1. Să se studieze monotonia următoarelor şiruri:
2 (n+1)!−n!
a. (xn )n≥1 , xn = n n+1 ; b. (yn )n≥0 , yn = (n+2)!−(n+1)! ;
0 1 n
Cn +Cn +...+Cn
c. (zn )n≥1 , zn = 2n ; d. (tn )n≥1 , 2tn+1 = tn + 1, t1 = 2;
e. (an )n≥0 , an+2 = 5an+1 − 4an , a1 = 1, a0 = 2; f. (bn )n≥1 , bn+1 = bnb+2 n
, b1 = 1;
√ √ p
g. (cn )n≥0 , cn+1 = 3 + cn , c0 = 3 2
h. (dn )n≥0 , dn+1 = dn + 2dn + 3, d0 = 1.
2. Determinaţi α ∈ R astfel ı̂ncât şirul (xn )n>0 definit prin x0 = 1 şi xn+1 = αxn +1, ∀n > 0
să fie crescător.
3. Se consideră şirul (xn )n>0 definit prin x0 = 1, x1 = 2, xn+2 = x2n+1 + x3n , ∀ n ≥ 0. Să se
demonstreze că şirul xn este strict crescător.
4. Să se demonstreze că şirul (xn )n>0 definit prin x0 = 1, x1 = 1, 5xn+2 = 3xn+1 +2xn , ∀ n ≥ 0
este descrescător.
TEMA 5
Să se studieze monotonia şi mărginirea următoarelor şiruri:
a. (xn )n≥1 , xn = n2n+1 ; 2n
b. (yn )n≥0 , yn = n+1 ;
n 3n+1 2
c. (zn )n≥1 , zn = (−1) · 4n+2 ; d. (tn )n≥1 , tn = n + n;
1 1 1
; f. (bn )n≥2 , bn = 1 − 21 1 − 13 ... 1 − n1 ;

e. (an )n≥1 , an = 1·3 + 3·5 ... + (2n−1)(2n+1)
1 1 1 2
g. (cn )n≥1 , cn = n+1 + n+2 + ... + 2n h. (dn )n≥0 , dn+1 = n+1 · dn , d0 = 1.
TEMA 6
u2 +4
1. Se consideră şirurile definite prin u0 = 4, un+1 = 2u n
n
şi vn = uunn −2
+2 , ∀n ≥ 0.
2
a. Demonstraţi că vn+1 = vn , ∀n > 0;
b. Să se determine termenii generali ai şirurilor un şi vn ;
c. Să se studieze monotonia şi mărginirea celor două şiruri.
2. Se consideră şirurile definite prin a0 = 2, an − 2an+1 = 2n + 3, ∀n > 0 şi bn = an + 2n −
1, ∀n > 0.
a. Să se arate că şirul bn este o progresie geometrică şi să se determine termenul general;
b. Să se arate că an = 21n − 2n + 1;
c. Să se studieze monotonia şi mărginirea celor două şiruri.
3. Să se studieze monotonia şi mărginirea şirului (xn )n>0 definit prin x0 = 0 şi
√
xn+1 = xn + 2 xn + 1.
4. Să se studieze monotonia şi mărginirea şirului (xn )n>0 definit prin x0 = 1, x1 = 2 şi
1 3 2
xn+2 = xn+1 − xn .
5. Să se studieze monotonia şi mărginirea şirului (xn )n>0 definit prin x0 = 0, şi
xn+1 = x2n − 4xn + 6
TEMA 7
1. Să se scrie câte un interval deschis, centrat ı̂n x0 inclus ı̂n mulţimea A ı̂n fiecare din
cazurile: √
a. A = (0, 10) , x0 = 2; b. A = [2, 3] , x0 = 2, 2 ; c. A = 1, 7 , x0 = 32 .
2. Să se precizeze care dintre următoarele mulţimi sunt vecinătaţi pentru x0 , unde:
a. A = (−1; 0, (3)) , x0 = 13 ; b. A = (0, 1) ∪ (1, 3) , x0 = 1; c. A = (−1, ∞) , x0 = ∞.
3. Să se determine x0 ∈ A astfel ı̂ncât A să nu fie vecinătate a lui x0 unde:
a. A = (0, 5]; b. A = [−2, 0]; c. A = (2, 7) ∪ {−1}; d. A = N.
4. Să se determine câţi termeni ai sirului (xn )n>1 nu se găsesc ı̂n vecinătatea V a lui ` unde:
n2 +1
a. xn = n+1 1 9

n , V = 2 , 7 , ` = 1; b. xn = n , V = (5, ∞) , ` = ∞.
CAPITOLUL 6
ŞIRURI II
TEMA 1
Folosind teorema de caracterizare a limitei unui şir să se demonstreze că:
n
2n+1 n+1
a. lim 2n−1 = 1; b. lim 2n+3 = 21 ; c. lim 1−n
n
= −1; d. lim 22n −1+1
= 1;
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
n 2
e. lim n2 + 1 = ∞; f. lim 2 3+1 = ∞; g. lim 2−n n +n

n→∞ n→∞ 4 = −∞; h. lim 1−n = −∞.
n→∞ n→∞
TEMA 2
Să se calculeze limita şirului (an )n>1 dacă:
n−4 2n4 −4n3 +2 (n+1)3 −(n−1)3 1+2+3+...+n
a. an = 2n+1 ; b. an = n4 +1 ; c. an = n2 +n+1 ; d. an = (n+2)2
;
n n n
1·3+2·4+...+n(n+2) P 1
P 1
P 1
e. an = (n+1)+(n+2)+...+2n ; f. an = (3k−2)(3k+1) ; g. an = k(k+2) ; h. an = k!+(k−1)! ;
k=1 k=1 k=1
n n n
1 2 n
1 − k12 ; 2
Q Q Q
i. 1− k ; j. an = k. 1 − 2k+1 l. an = 3 ;
k=2 k=2 k=1
π n n
π n
n. an = sinn π5 an = π3n

m. an = 2 cos 3 . o. p. an = −e .
TEMA 3
1. Să se demonstreze că următoarele şiruri (an )n>1 sunt convergente:
n
P
k·k! n
n2 2n +3n k3 +1
k=1
Q
a. an = n+1 − n; b. an = 5n c. an = (n+1)! d. an = k3 −1
k=2
n
n n par ;
(2n+1)π 3n+1 2n
e. an = (−1) nn+1 f. an = 2n+1
g. an = sin h. an = (−1) 5n+1 .

2 +1 2n +1 2
n impar 2n+1 ;
2. Să se demonstreze că următoarele şiruri (an )n>1 sunt divergente:
n 2n2 +1 n2 (−1)3n +n+2
a. an = cos nπ
3 ; b. an = sin 3nπ
4 c. an = (−1) n2 +n+1 d. an = n2 −n+1
2n
n3 +1 2n+1 ; n par 5n+3 3n+1 4n
e. an = n2 +1 f. an = 2n +1 g. an = 2n h. an = (−1) 3n+1 .
2n+1 n impar
;
TEMA 4
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri (an )n>1 :
n
a. an = sinn
n+1 − n; b. an = 5n!n ; c. an = 2n2 ; d. an = 5nn ;
n 5n−1 3n
e. an = sin n+cos(n+1)
n ; f. an = (n+2) cos n 3nπ
n2 +n+1 ; g. an = (−1) cos 6n+1 ; h. an = (−1) 4n+1 .
2
2+22 n+n2
a. an = n21+1 + n22+2 + ... + n2n+n ; b. an = n1+1 3 +12 + n3 +22 + ... + n3 +n2 ;
3
1 1
c. an = √n+1 + √n+2 + ... + √12n ; d. an = √3 + 23n √ +n+2 √ ;
√ [ ] [ 2 3]+...+[n2 3]
n
nn +(n+1)n n n n
e. an = n f. an = n1 ln e√1 + e√2 + ... +√e n
sin π π
sin n [ 2]+[2 2]+...+[n 2]
g. an = nsin π
2 +1 + n2 +2 + ... + n2 +n
2
h. an = n · √3 + 22 √3 +...+ n2 √3 .
[ ] [ ] [ ]
24
6. ŞIRURI II 25
TEMA 5
1. Să se calculeze limitele următoarelor şirur (an )n>1 i:

1+ 21 + 13 +...+ n
1
ln 1+ln 2+...+ln n
a. an = n ; b. an = 2n2 +3n+2 ;
1!+2!+3!+...+n! 15 +25 +35 ...+n5
c. an = (n+1)! ; d. an = 6 +1 ;
3n
1·5+2·6+...+n(n+4) 1 12 22 n2
e. an = 2 2 2 f. an = n 2·3 + 3·4 + ... +
1 +2 +...+n (n+1)(n+2)
1
sin π2 + sin 2π nπ 1
cos π + cos π2 + cos π3 + ... + cos nπ .

g. an = n 3 + ... + sin n+1 h. an = n
2
+24 +...+22n 4 4
+34 +...+n4
a. an = 1+21!+2!+...+n! ; b. an = 1 +21!+2!+...+n! ;
1 +2 +...+np
p p
c. an = ln(1!)+ln(2!)+...+ln(n!)
2
n +3n+2 ; d. an = n p+1 −n+2 , p ∈ N∗ .
TEMA 6

n
n5
a. an = 1·3·5·...·(2n+1)
1·4·7·...·(3n+1) ; b. an = 5n ; c. an = (n+1)2
n! ;
n
d. an = (n+1) 3n
ln n
; e. an = n·2 n!ln n f. an = n!·ln n
n5 ·5n .
√ p p
a. an = n n + 10; b. an = n (n + 3)!; c. an = n n (n + 1) (n + 2) ... (3n) ;
q 1
(3n)! n
q √ √ √
d. an = n (2n)!
(n!)2
; e. an = (n!)3
; f. an = n
1 + 2 + 3 + ... + n.
TEMA 7

(n+2)2 −(n−2)2 (n−2)3 −(n+1)2 2
a. an = ; b. an = ; c. an = √n+1 ; d. an = √ n +2n+1 ;
4−4n (n+1)3 −n3 n2 +1 √4n4 +3n 2 +2
√ √ √
(n+1)3 −(n−1)3 2
n +n+2 4n3 +2n2 +2 3n+2 2n2 +1
e. an = √
4 6 ; f. an = √
3 ; g. an = √3 ; h. an = √ √ √ .
n +3n3 +2 8n3 +3n2 −1 27n4 +4n+3 3 n+ 3 n n+2
n+1
+2n+2 +2n+3 n n
+5n 4n +3n +6n
a. an = 23n +3 n+1 −3n+2 ; b. an = 3 3n+4+2·5n ; c. an = 3√n +7n +2·5n
√
;
7n +6n +5n 1+32 +34 +...+32n 2√n +3 √n
d. an = 7n+1 −6n−1 +5n+2 ; e. an = 1−32n+1 f. an = 3n 3 .
4 +9 n
TEMA 8

2 2
a. an = n +2n+2 − 2n n+2+3n+1

; b. an = ln n2 + 3n + 2 − ln 2n2 + 3n − 1 ;
n−1 √ √
c. an = n √ − ln n5 + 4n4 + 1√; d. an =√ 4n2 + 2n + 1 −√ n2 + 3n + 2;
3
e. an = √ 27n3 + 4n√2 + 1 − 3 n3 + n + 1; f. an = √n2 + 3n √
+ 2 − 3 8n3 + 3n2 + 3n − 2;
n2 +3n+2− 4n 2 +n−3 n+2+ n+3
g. an = √
n2 +2n
; h. an = √n+4−√4n+5 .
√ √ √
a. an = n − n2√− n + 1; b. an = √n2 + n +√1 − n2 − n + 3;
c. an = n + 1 − n2 − n ; d. an = √3 n + √
2 − 3 n − 1;
√ √
e. an = 3 n3 + n2 + 1 − 3 n3 − n + 2 f. an = √n+1−
n+2−
√n−1 ;
√ √ √ q n−2 q
n n+2
g. an = n2 + n + 1 − n2 + n n2 + n; h. an = n2 n+1 − n+3
√
n2 +1−n
√
3
i. an = n+2+ n+1
√ √ 3
j. an = n − 2 − n + n + 1.
TEMA 9
26 6. ŞIRURI II

√ √ √ √ √
a. an = √ n + 2 − 2 n + 3√+ n; b. an = √n2 + n + 1 + n√2 − n + 2 − 2n;
c. an = 4n2 + 2n + 5 + 9n2 + n − 4 − 5n; d. an = √ 4n2 + 4n + 3 − n2 + 1 − n;
√ √ √ e 9n2 +3n+1
e. an = 4n2 + n + 1 − n2 + n − n2 + n + 1; f. an = 2n+√n2 −2n+2 .
e
2. Să se calculeze limitele următoarelor şirur (an )n>1 i:
√3
√ √ √
a. an = √ n3 + 3 + 3 n3 −√3 − 2n; b. an = √n2 + n + 1 + 3√ n3 + 2n2 − 2n;
3 3 3
c. an = n + 3n + 1 − n + n + 1; d. an = 8n + n + 2 − n3 + 2n2 + 1 − n;
3 2 2 3
3. Fie a1 , a2 , ...ak ∈ R astfel ı̂ncât a1 +a2 +...+ak = 0. Să se calculeze limitele următoarelor
şiruri (an )n>1 :
√ √ √
a. xn = a1 √n + 1 + a2 √ n + 2 + ... + ak n√+ k;
b. xn = a1 n2 + 1 + a2 n2 + 2 + ... + ak n2 + k.
CAPITOLUL 7
ŞIRURI III
TEMA 1
1. Să se demonstreze că următoarele şiruri (an )n≥1 sunt convergente:

a. an = 113 + 213 + ... + n13 ; b. an = 12 + 2·4
1 1
+ 2·4·8 1
... + 2·4·8·...·2n;
1 1 1 1 1 1 1 1
c. an = n+1 + n+2 + n+3 ... + 2n ; d. an = 2n+1 + 2n+2 + 2n+3 ... + 3n ;
1 1 1 1 1 1 1 1
e. an = 2·1 2 + 3·22 + 4·32 ... + (n+1)n2 ; f. an = 2·1! + 3·2! + 4·3! ... + (n+1)·n! .
2. Să se demonstreze următoarele inegalităţi:
2 2
a. 112 + 212 + ... + n12 + n+1 1
< π6 , ∀n ≥ 1; b. 112 + 212 + ... + n12 + n1 > π6 , ∀n ≥ 1;
1 1 1 1 1 1 1 1
c. 1 + 1! + 2! + ... + n! + (n+1)! < e, ∀n ≥ 1; d. 1 + 1! + 2! + ... + n! + n·n! > e, ∀n ≥ 1;
TEMA 2
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

3n 2 n+5 2 n2
1 n +2n+1 n+2
a. an = 1 + n+1 ; b. an = 2n2n+3n+1
2 +1 ; c. an = n2 +n+1 ;
n een2n n n2 +3n
+3
2n+2
2 2n+1
d. an = een −1+3
; e. an = 2 4n+1+1 ; n·n!+2n
f. an = (n+1)!+4n+2 .
q √n+3 4 ln n2 +3 2 n2 +1
2n+1 ln n +ln n2 +3 n +2n3 +3 n+2
a. an = 2n+4 ; b. an = ln n5 +ln n+1 ; c. an = n3 +n+5 ;
2
n! 2n −n n
n
1+n+n 1 n+1 n+5 3 +5
d. an = 2n 2 +n+1 ; e. an = 1 + n+1 n+2 ; f. an = n−1 · 3n −2 .
TEMA 3

n 1+(1+2)+...+(1+2+...+n) n
1·2+2·3+...+n(n+1)
a. an = ene+1 ; b. an = 1·2+2·3+...+(n−1)·n ;
n n
1 1 1
c. an = 1·2 + 2·3 + ... + n(n+1) ; d. an = 1·3 + 2·4 + ... + n(n+2) + 12 ;
1 1 1
n 2
n+2
+2
n n
n(n+2)
e. an = 1+2+...+2
2 n+1 ; f. an = 1·3 2·4
2 2 · 3 2 · ... · (n+1) 2 · 2n+1
n+2 .
√ limitelen următoarelor şiruri: √ √ n
n+2+1 n+1+ n+2
a. an = √
n+1
; b. an = √
4n+1
;
√ √ √ n √ √ 1+n
c. an = 2 n n + 2 − n + 1 ; d. an = √n+1+ n+2+ n
√
n
.
TEMA 4

2
1 n sin n+1
a. an = n2 sin (n+1) 2; b. an = n2 arctg 4n2+1 ; c. an = n
tg 2n2 +n+1 ;
3n
π 1 arcsin 9n +3n +1 n 2n
d. an = n2 sin 3n · sin n+1 ; e. an = 2n
arctg 4n +2n +1
;
f. an = (n + 2) tg n+1 − tg 2n+3 ;

1
− sin nn+1 h. an = n2 1 − cos n2n+1 ; i. an = 22n cos 2−n − cos 21−n .

g. an = n2 sin n+1 2 −n ;
27
28 7. ŞIRURI III
2. Să se calculeze limitele următoarelorşiruri:

√ √ √ 2
a. an = 2n + 1 · tg n + 1 − n ; b. an = 3n arcsin nn! ;
√ √ √
c. an = n2 + 1 arctg n2n+1 n+2

+n+1 − 2
n +n+2 ; d. an = n 3 n 1 − cos 3 n + 1 − 3 n ;
q
1 1
3
e. an = n cos √n2 +n+1 − cos √n2 +1 ; f. an = n2 1 − cos2 2n3n+2 .
TEMA 5

2
n+1
b. an = nn+2 +1

a. an = n ln n+2 ; ln n2 + n + 1 − ln n2 + 2n + 3 ;
3n2 +1
c. an = n ln n+1 n+2
n + ln n+1 ; d. an = n3 ln 2n+1
2n+2 · ln 3n 2 +2 ;

e. an = n ln n+1 n+2 n+10 n

n + ln n + ... + ln n ; f. a n = n ln 2
2n +1 + ln (2n) .
ln 2n √ √
a. an = n22n+1 ; b. an = n ln n + 2 − ln n + 1 ;
ln n+n+1
2√ +2
√ 2n
+en +1
c. an = n ln 3 n3 + n2 + 1 − ln n2 + n + 2 ; d. an = (2n)! ln e e2n

+2 ;
2
n n
e. an = ln enn2+n+2 1
P
+1 ; f. an = n ln k(k+1) .
k=1
TEMA 6
∗
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri, unde a, b,c > 0 şi p ∈ N
:
n+2 √ √ 1 √
a. an = (2n + 1) 4 n2 +1 − 1 ; b. an = 3 n6 + 3n2 e 4n4 +1 − 1 ; c. an = (n + 2) n 4 − 1 ;
√ √ √
n √
n
4− √ 2
√n √ n
3+ n 2
d. an = n2 n 5 − n 6 ; e. an = √ n n ;
9− 3
f. a n = 2 ;
√ √ √ √ √ √ √ √
n a+ n b+ n c n n n n
n
1+ 3+...+ 2p−1−p
g. an = 3 ; h. an = n sin ( n π) − sin 2π ; i. an = √ n √
n √
2+ 4+...+ n 2p−p
.
h limitele următoarelor
i şiruri:
π 10 2
a. an = n 1 + sin 2n −1 ; b. an = n2 cos5 n+1 −1 ;
100 q
n2 +2n+1 2 +n+1
c. an = n 1 + ln n2 +2 −1 ; d. an = n 5 nn2 −n+1 −1 ;
√ √ √ √ √
e. an = 4 n 4 n3 + 2n2 − 4 n3 + n + 1 ; f. an = n2 10 2n2 + 3n + 1 − 10 2n2 + 3n − 1 .
TEMA 7
1. Să se studieze convergenţa următoarelor şiruri şi calculaţi limitele lor:

a. (an )n≥0 , a0 = 1, an+1 = 12 an + 23 ; 1
b. (an )n≥1 , a1 = 1, an+1 = an + (2n+1)(2n+3) ;
c. (an )n≥0 , a0 = 2, a1 = 5, an+2 = 5an+1 − 6an ; d. (an )n≥1 , a1 = 0, a2 = 9, an+2 = 6an+1 − 9an ;
q 5
6 an+1
e. (an )n≥0 , a0 = 2, a1 = 4, an+2 = a√ n+1
4 a
n
; f. (a )
n n≥0 , a0 = 3, a 1 = 9, an+2 = an .
2
2. Se consideră şirul (xn )n≥0 definit prin x0 = a ∈ R şi xn+1 = xn + 4xn + 2, ∀n ≥ 0.
a. Să se determine o relaţie de recurenţă pentru şirul yn = xn + 2;
2n
b. Să se demonstreze că yn = (a + 2) , ∀n ≥ 0;
c. Să se studieze convergenţa şirului xn , discuţie după a ∈ R.
TEMA 8
1. Să se studieze convergenţa

√ următoarelor
√ şiruri şi calculaţi limitele lor: √
a. (an )n≥0 , a0 = 3, an+1 = 6 + an ; b. (an )n≥1 , a1 = 5, an+1 = 12 + an ;
√
c. (an )n≥0 , a0 = 1, an+1 = 3 6 + an ; d. (an )n≥1 , a1 = 2, an+1 = a2n − an + 1;
e. (an )n≥0 , a0 = 0, an+1 = an + 3an + 1; f. (an )n≥0 , a0 = 1, an+1 = a3n − 3a2n + 3an .
2
2. Se consideră şirul (xn )n≥0 definit prin x0 = 1 şi xn+1 = xn + x1n , ∀n ≥ 0.

a. Să se calculeze limita şirului xn ;
7. ŞIRURI III 29
n
b. Să se calculeze lim 2 .
n→∞ xn
TEMA 9
1. Se consideră şirul (an )n≥1 , definit prin an = 1
12 + 1
22 + ... + 1
n2 , ∀ n ∈ N∗ . Admitem
2
π
cunoscut faptul că lim an = 6 şi considerăm şirurile (bn )n≥1 şi (cn )n≥1 definite prin
n→∞
1
bn = an + şi cn = an +
n
1
∀ n ∈ N∗ :
n+1 ,
a. Să se arate că şirul (bn )n≥1 este strict descrescător;
b. Să se arate că şirul (cn )n≥1 este strict crescător;
π2
c. Să se arate că lim bn = lim cn = 6 ;
n→∞ n→∞
2
π ∗
d. Să se arate că cn < < bn , ∀n
6
2
∈ N ;
e. Să se calculeze lim n an − π6 .
n→∞
2. Se consideră şirurile (xn )n≥1 şi (yn )n≥1 definite prin xn = 1 + √12 + ... + √1
n
şi
√
yn = xn − 2 n, ∀n ≥ 1. √ √
1
a. Să se arate că 2√n+1 < n + 1 − n < 2√1 n , ∀n ≥ 1;
√ √
b. Să se deducă inegalitatea 2 n + 1 − 2 < xn < 2 n − 1, ∀n ≥ 1;
c. Să se arate că lim xn = +∞;
n→∞
xn
d. Să se calculeze lim √
n
;
n→∞
e. Să se arate ca sirul (yn )n≥1 este convergent;
f. Să se arate că −2 ≤ lim yn < −1.
n→∞
TEMA 10
√
1. Se consideră şirul (an )n≥1 , definit prin a1 ∈ (0, 1) şi an+1 = an 1 − an , ∀ n ∈ N∗ .
a. Să se arate că an ∈ (0, 1) , ∀ n ≥ 1 ;
b. Să se arate că şirul (an )n≥1 este strict descrescător;
c. Să se arate că şirul bn = a21 + a22 + ... + a2n este mărginit superior de a1 .
2. Se consideră şirul (xn )n≥1 , definit prin x1 > 0 şi xn+1 = x2x ∗
2 +1 , ∀ n ∈ N .
n
n
a. Să se arate că xn ∈ (0, 1] , ∀ n ≥ 2 ;
b. Să se arate că şirul (xn )n≥1 este convergent şi calculaţi limita sa;
xn+1 −1
c. Să se calculeze lim (x −1)2
.
n→∞ n
x5 +3x
3. Se consideră şirul (xn )n≥1 , definit prin x1 ∈ (0, 1) şi xn+1 = n 4 n , ∀ n ∈ N∗ .
a. Să se arate că xn ∈ (0, 1) , ∀ n ≥ 1 ;
b. Să se arate că şirul (xn )n≥1 este convergent;
c. Să se arate că lim xxn+2n
9
= 16 .
n→∞ √ √
4. Se consideră şirul (an )n≥0 , definit prin a1 = 3 şi an+1 = 2 + an , ∀ n ∈ N.
a. Să se arate că şirul (an )n≥0 este convergent ;
b. Să se calculeze lim an ;
n→∞
an+2 −an+1
c. Să se calculeze lim an+1 −an .
n→∞ √ n
5. Fie (xn )n>0 şi (yn )n>0 două şiruri de numere raţionale care verifică relaţia 2 + 5 =
√
xn + yn 5, ∀ n ∈ N. Calculaţi lim xynn .
n→∞
CAPITOLUL 8
LIMITE DE FUNCŢII
TEMA 1
1. Aplicând definiţia limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct, demonstraţi că:

x2 +3
a. lim x2 − 3x + 2 = 2; b. lim x3 − 4x + 2 = ∞; c. lim 2x+3

x→0 x→∞ x→1x+4 = 1; d. lim
x→3 3x−6 = 4;
4x+3 2x2 −5 2x+3 5
e. lim = 2; f. lim = ∞; g. lim 2 = ∞: h. lim (x+1)6 = ∞.
x→∞ 2x+4 x→∞ 4x+4 x→1 (x−1) x→−1
2. Să se demonstreze că nu există următoarele limite:
a. lim (2 sin x + 4); b. lim cos x1 ; c. lim tg x−11
; 1
d. lim ctg 3x−9 .
x→∞ x→0 x→1 x→3
TEMA 2
1. Să se calculeze următoarele limite: √

d. lim 2x+4
3

a. lim x3 − 3x2 + 2x + 3 ; b. lim x4 − 4x3 + 2 ; c. lim 3x2 ; ;
x→0 x→−∞ x→3 x→∞ x−4
x3 +3x2 2 x x
lim 2x −5 ; g. lim 25 : h. lim 14 ;

e. lim x4 +4 ; f.
x→∞ x→−∞ 4x+4 x→∞ 2 x→∞
−x
i. lim 34 ; j. lim ln (3x) ; 3x +2x+1
k. lim ln x4 +x+1 ; l. lim log 31 x.
x→−∞ x→∞ x→−∞ x→∞
următoarelelimite:
2
a. lim arctg x + x2x+1 +x+1 ; b. lim arctg x + x−1x+2
; c. log 31 |x| + 2x
lim x
+2
2 −1 ;
x→∞ x→−∞ x→−∞
3
2x +2
√ 2
p √ x p √ x
d. lim log3 x + 2x 2 −1 ; e. lim 4 x + 2xx3 −x+2
+2x
: f. lim 3−2 2 + 3+2 2 .
x→∞ x→∞ x→∞
TEMA 3
1. Să se calculeze limitele următoarelor funcţii f : D → R ı̂n punctele indicate:

a. f (x) = x14 , x0 = 0; 1
b. f (x) = (x−1) 2 , x0 = 1;
1 1
c. f (x) = x2 −4 , x0 = −2; d. f (x) = |x−2| , x0 = 2 ;
e. f (x) = x
|x+3| ,
x0 = 2; f. f (x) = ln|x+3| , x0 = −3;
( x+1
2x − 2; x > 0 2x + 3; x > 1

g. f (x) = ; x0 = 0: h.f (x) = ; x0 = 1;
4x − 2; x < 0 x3 − x2 + 5; x < 1
  2
log2 (3x − 1) ; x > 3 x − 4
; x < −2
i.f (x) = π ; x0 = 3; j.f (x) = x+2 ; x0 = −2.
3 sin ; x63 −x · log 1 4; x > −2
x−1 2
2. Să se determine parametrul real m astfel ı̂ncât să existe limtele următoarelor funcţii,
f : D → R ı̂n punctele indicate: (

x + 2m; x<1 x + 2; x < −1
a. f (x) = ; x0 = 1; b. f (x) = p ; x0 = −1;
3mx + 2; x > 1 4mx2 + 3; x > −1
sin x ;
(p 
(3m − 2) x2 − m; x < 1 x<π
c. f (x) = , x0 = 1; d. f (x) = 6 , x0 = π;
(2m − 1) x − 3; x>1  2
cos x − m cos x; x > π
( (
2x + 1; x<0 (5m − 3) x + 2; x<2
e. f (x) = 2 , x0 = 0 f. f (x) = 2
, x0 = 2.
(2m + 1) x + m ; x > 0 2m − 1 x + 2; x > 2
30
8. LIMITE DE FUNCŢII 31
TEMA 4
1. Să se calculeze următoarele limite:
a. lim sinx2x ; b. lim cos(4x+3)
2x ; c. lim x+sin √
x+cos 3x
x
; d. lim 2 ln x+{x}
ln x .
x→∞ x→∞ x→∞ x→∞
∗
2. Să se calculeze următoarele limite, unde n ∈ N :
a. lim x+sin x
2x
; b. lim 2x+cos
3x
x
; c. lim 4x+cos x
;
x→∞ x→∞ x→∞ 2x+sin x
2
x +{x} x2 +3x+1
d. lim ; e. lim [2x+1] f. lim 3 ;
x→∞ x+cos x x→−∞ 3x+4 x→∞ [2x +4]
[x]+[3x]+...+[(2n−1)x] [ x ]+[ x ]+...+[ n(n+1)
x
] x
g. lim x ; h. lim 1·2 2·3 x ; i. lim 2 · cos x.
x→∞ x→∞ x→∞ x +1
TEMA 5
1. Să se calculeze2 următoarele limite: √
2
(x+1) −5x+3 x4 +4x2 +1 x2 −3x+1
a. lim (2x+2) 2; b. lim 4x x+3 ; c. lim 2 ; d. lim ;
x→∞ √ x→−∞ x→−∞ x −x+1 x→−∞ 2x+1
3 x x x x+1 x−1
x4 −3x+2 6x +4x +3
e. lim 4x+2 ; f. lim 2 +3x +4x ; g. lim 2 3+5 x −2x
+1
; h. lim x−1 +5x +1 .
x→−∞ x→∞ 1+5 +6 x→∞ x→∞ 6
2 următoarele limite:

x2 +3x+1
a. lim x +3x+1

x+1 − x ; b. lim ln x2 + 3x + 2 − ln ex2 + 3x + 1 ;
x→∞ √ √ x→∞ √
c. lim x2 + 2x − 1 − x2 − x + 1 ; d. lim x2 + x + 1 + x ;
x→−∞ √ √ x→−∞√ √
3
e. lim x2 + 2x − 1 − 1 − x ; f. lim x2 + 3x + 1 − 4 16x4 − 4x2 + 3 ;
x→−∞ √ √ √ x→∞ √ √ √
g. lim x + 2 x + 1 − x ; h. lim x+1+ x+2−2 x+3 ;
x→∞ √ √ x→∞ √ √
3 3
i. lim √ x+2−√x+1 ; j. lim √2x+2− √
3 3
2x+1
.
x→∞ 2x+4− 2x+2 x→∞ x+4− x+2
TEMA 6
1. Să se calculeze următoarele limite, unde m, n ∈ N∗ :
2 3 2
−x6 +6x−5 x10 −1
a. lim x x−3x+2
2 −4 ; b. lim x −x +x−1
x3 −1 ; c. lim (x−1)2
; d. lim 12 ;
x→2 x→1 x→1 x→1 x −1
xn −nx+n−1 x2n +2nx+2n−1 (1+2x)3 −(1+3x)2 (1+mx)n −(1+nx)m
e. lim (x−1)2
; f. lim (x+1)2
; g. lim x2 ; h. lim x2 .
x→1 x→−1 x→0 x→0
√ √următoarele limite: √ √ √ √
a. lim x+3− x−1
3x+1
; x+4−1
b. lim √x+12−3 ; c. lim √x+23−5 ; d. lim 2x+2− 3x+1
x 2 −x ;
x→1 √ √ x→−3 x→2 √ x+2−2 x→1 √ √
3 3
3x+4− 7x+8 x7 −7x+6 x+25−3
e. lim √
x+5−2
; f. lim √ 2; g. lim √3
x+6−2
; h. lim 2x+2−
x2 −x
7x+1
.
x→−1 x→1 ( x+3−2) x→2 x→1
TEMA 7
2 3√
arcsin x
a. lim sinx5x ; b. lim tg3x2x
2 ; c. lim √
x x
; d. lim 1−cos 4x
x2 ;
x→0 x→0 x→0 x→0
3
cos x−cos 5x 1−cos x 1−cos4 x sin x+sin 3x+sin 5x
e. lim x sin 3x ; f. lim ; g. lim ; h. lim x+x3 +x5 .
x→0 x→0 x tg 3x x→0 cos x−cos 3x x→0
x
sin(x2 −5x+4) sin(x3 −3x+2) sin x2 +3x+1
a. lim x3 −1 ; b. lim x2 −2x+1 ; c. lim tg( 3x+2 )1 ; d. lim x2 arcsin x2x+1
3 +3x ;
x→1 x→1 √ x→∞ x→∞
arcsin( x+3−1) √ √
3 x
1−cos 4(x−4)
e. lim √4x−8 ; f. lim √ ; g. lim 2 ; h. lim cos x−cos .
x→4 x −8x+16
3 x−1
x→2 sin( 2x+5−3) x→−2 sin( x+3−1) x→1
TEMA 8
Să se calculeze următoarele 2limite:
a. limπ 2 sin x−1
cos 3x ;
sin x
b. lim sin 2 2x ; c. limπ cos x
; d. limπ sin x−cos x
;
x→ 6 x→π x→ 2 cos 3x x→ 4 4x−π
tg2 x−1 1−cos3 x
e. limπ ; f. lim ; g. lim 1−tg x ; h. limπ sin x+cos 2x
2 .
x→ 4 cos x−sin x x→0 x tg 3x x→ π cos 2x
4 x→ 2 sin 2x+cos 2x+1
32 8. LIMITE DE FUNCŢII
TEMA 9
4x 4x3 −1 −x x2 +1
2x+4 2x2 +1 1−2x+x2 2x+1 x−1
a. lim 1 + x23x +1 ; b. lim ; c. lim 2 ; d. lim ;
x→∞ x→∞ 2x−1 x→∞ x +4 x→∞ 3+2x
2x+5 q 4x+5 √ x+1 √ 2−x
x+cos 0 x+3 4x+1 x2 +x
e. lim sin π ; f. lim ; g. lim ; h. lim .
x→∞ 2 +x x→∞ x+1 x→∞ 2x+2 x→∞ x+1
2. Să se calculeze următoarele limite: 1
ctg2 x cos x x2 tg x tg πx
a. lim (cos x) ; b. lim cos 2x ; c. limπ (sin x) ; d. lim (7 − 2x) 6
;
x→0 x→0 x→ 2 x→3
tg 2x 1 cos x−1
1+sin x sin x tg x
e. limπ 1+cos x ; f. limπ 1 + ctg2 x 1−sin x ; g. lim x
x−sin x
; h. limπ (1 + cos x) .
x→ 4 x→ 2 x→0 x→ 2
TEMA 10
1. Să se calculeze următoarele limite: √ √
ln(1+sin2 3x) ln(1+x)−ln(1−x) ln( x+1− 3 x−2)
a. lim x1 ln x2 + 1 ; b. lim 1−cos 2x ;

c. lim sin 3x ; d. lim arcsin(x−3) ;
x→0 x→0 x→0 x→3
ln(1+x+x2 )

ln(1+sin 2x)
1+2x
e. lim x ln 2x−1 ; f. lim √x+1−1 ; g. lim 1+cos x ; h. lim ln tg x ;.
x→∞ x→0 x→π x→ π 1−ctg x
4
2. Să se calculeze următoarele limite: 2
√
2 sin 2x −1
ex −1 esin 2x −1 e x+1
−e
a. lim 2 ; b. lim 2 ;; c. lim ;; d. lim x3 +3x ;
x→0 sin x x→0 x +x x→0 1−cos 4x x→0 2
ln 2tg 3x
2x −2 2cos x −2 3x−1 −3
e. limx 2 −3x+2 f. lim√ ; g. lim x 2 −3x+2 h. lim 1+cos x .
x→1 x→0 x+1−1 x→2 x→π
TEMA 11
√ 3
x)5 −1 6 (1+arcsin x2 )
−1
a. lim (1+sintg 5x
1+x−x2 −1
; b. lim √1+arcsin x−1
; c. lim tg2 3x ;
x→0 √ x→0 x→0 √
3 √ √ 5 √5
d. lim 2−cos 4x−1
lim sintgx−x−1+cos x
4

ln(1+x2 ) ; e. lim x x3 + x − 4 x3 + 1 ; f. ;
x→0 x→∞ x→ π2
( π2 )
2 parametrii reali a şi b astfel ı̂ncât:
ax +bx+2
√ √
− x = 2; b. lim x − ax2 + bx − 1 = 21 ;

a. lim x+1 c. x2 − 3x + 4 − ax − b = 1;
lim
x→∞ x→∞ x→−∞
2x+1
a sin x+cos 2x−1 sin ax+cos 2x−1
d. lim tg 2x = 3; e. lim tg 2x = −1 f. lim ax+b
x+2 = e2 .
x→π x→0 x→∞
CAPITOLUL 9
FUNCŢII CONTINUE
TEMA 1
Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii, f : R → R,  ı̂n punctele indicate:

arctg 1 ;
(
2
x + x; x > 0 x>0
a. f (x) = , x0 = 0; b. f (x) = x , x0 = 0;
sin x; x < 0 arcsin (x + 1) ; x 6 0

 sin 3x
(
x3 − 7x − 2; x < 3 ; x>0
c. f (x) = , x0 = 3; d. f (x) = x , x0 = 0
log2 (5x + 1) ; x > 3 3 cos x + sin x; x 6 0
 1 − cos 2x ;  2x − 5 ; x < 3
 
3
x > 0 1
e. f (x) = x + 3x sin x , x0 = 0; ; f. f (x) = 1 + 4 x−3 , x0 = 3;
 2
x + 2x + 1; x 6 0 log (x + 1) ; x > 3

 4
 x+1 ; x>1
 1
(2x − 1) x−1 ; x>1
1
g. f (x) = x + e x−1 , x0 = 1; h. f (x) = x+1 x0 = 1;
e 2x2 −1 ; x 6 1
sin πx; x 6 1

 4
x − 16 
ln (x − 2)
, x > 2

, x>3
 

tg (x 2 − 4) 
 ex−3 − 1

 


i. f (x) = 8, x=2 , x0 = 2; j. f (x) = 0, x = 3 , x0 = 3.
3
x −8
 

  sin 6πx

 √ ; x < 2 ;x < 3

 

3 x−1−1 πx2 − 9π
TEMA 2
1. Să se determine domeniul de continuitate al următoarelor funcţii, f : R → R, precizând

eventualele puncte de discontinuitate şi natura lor:
x+|x|
a. f (x) = |x + 3|; b. f (x) =  x2 +1 ;
5
 x+2  (1 + 2x) − 1
e ; x 6 1 
 ; x<0


2

 x
c. f (x) = x x−1 ; x > 1 ; d. f (x) = arcsin 10x ;
  ; x>0
 3
e ; x=1


 x
10; x=0

1

arctg
 ; x<2
ln |x + 1| , x 6= −1
e. f (x) = 2−x ; f. f (x) = ;
arcsin 2 ; x > 2
 0, x = −1
x
g. f (x) = 2x + [x]; h. f (x) = ([x] − 1) ([x] − 2).
33
34 9. FUNCŢII CONTINUE
2. Să se determine parametrul real a astfel ı̂ncât următoarele funcţii să fie continue pe
domeniul de definiţie:  2
x − 4
( 1
− x2
2 ; x 6= 0 ; x 6= −2
a. f (x) = ; b. f (x) = x+2 ;
a; x = 0 
a; x = −2
√
 ln (2x − 3) ; x 6= 2
 5
 3x − 5 − 1
; x 6= 2
c. f (x) = sin (x − 2) ; d. f (x) = x2 − 3x + 2 ;
a; x=2 a; x=2
 
 3
a−x
 1 − cos ax ; x < 0

 x+a
 a
; <x<a
e. f (x) = x2 f. f (x) = 3x − a 3 .
ln e2 + x ; x > 0  x2 +2a

e ; x>a
TEMA 3
1. Să se determine domeniul de continuitate al următoarelor funcţii, f : R → R:

2
+x·enx nx
a. f (x) = lim x1+2·e nx ; b. f (x) = lim x2x+e
+2·e2nx ;
n→∞ n→∞
x+sin x·enx arctg x+cos x·enx
c. f (x) = lim x nx ; d. f (x) = lim enx −|x| .
n→∞ e +e n→∞
2. Să se determine domeniul de continuitate al următoarelor funcţii, f : R\ {−1} → R:
1 2x−2
a. f (x) = lim 1+x n; b. f (x) = lim 1+x n;
n→∞ n→∞
n+1 n (x +x)xn −x+2
2
c. f (x) = lim x 3+x−x
2n ; d. f (x) = lim 1+2xn .
n→∞ n→∞
TEMA 4
( domeniul de continuitate al următoarelor
( funcţii, f : R → R:
x + 2; x ∈ Q 3 2
x − 2x ; x ∈ Q
a. f (x) = ; b. f (x) = ;
x2 ; x ∈ R\Q 5x − 6; x ∈ R\Q
(p ( x
x2 + 3; x ∈ Q 4 + 7; x∈Q
c. f (x) = ; d. f (x) = x+1 .
3x − 1; x ∈ R\Q 3·2 − 1; x ∈ R\Q
 ppunctele de discontinuitate şi natura acestora pentru următoarele funcţii:
|x| − 2 √ p
 1 − x + |1 + x|; x 6 0


 ; x 6= 4
a. f (x) = x−4 ; b. f (x) = ;
 1 e− x1 sin 1 ; x > 0
− ;
 x=4 x
4
sin x + 1; x ∈ Q nx+1
c. f (x) = ; d. f (x) = lim x+e 2 nx .
2 sin x; x ∈ R\Q n→∞ x +e
TEMA 5
 că următoarele funcţii sunt mărginite:

 sin x ; x ∈ [−1, 0) 2x − 1; x ∈ [0, 1]
a. f (x) = x ; b. f (x) = ln x ;
x2 + 3x + 1; x ∈ [0, 3]  ; x ∈ (1, 3]
 1  x − 12
 x+1 x
  sin x
; x ∈ (0, 1] ; x ∈ [0, π)
c. f (x) = 2x + 1 ; d. f (x) = 1 + cos x .
 2x−1 sin x − 2 cos x; x ∈ [π, 2π]
 
e ; x ∈ [−1, 0]
2. Fie f : [a, b) → R o funcţie continuă astfel ı̂ncât există lim f (x) şi este finită. Să se
x→b
x<b
demonstreze că funcţia f este mărginită.
3. Fie f : [a, ∞) → R o funcţie continuă astfel ı̂ncât există lim f (x) şi este finită. Să se
x→∞
demonstreze că funcţia f este mărginită.
9. FUNCŢII CONTINUE 35
TEMA 6
1. Să se demonstreze că următoarele funcţii au proprietatea lui Darboux:
a. f : R → R, f (x) = (max {2x, 3x + 2}; b. f : R → R, f (x) = |x + 1| + 3x;
x2 −1
2 1
c. f : R → R, f (x) = x 3 −1 ; x > 1
; d. f : R → R, f (x) = π arctg x+2 ; x > −2 .
x+1 sin πx + cos πx; x ≤ −2
x+2 ; x ≤ 1
2. Să se demonstreze că următoarele funcţii nu au proprietatea lui Darboux:
a. f : R → R, f (x) = sgn (2x − 1); b. f : R → R, f (x) = [2x + 1];
2  x2 + 3x; x < 0
x + 3x; x > −1
c. f : R → R, f (x) = ; d. f : R → R, f (x) = x; x ∈ [0, 2] .
x + ln |x| ; x ≤ −1
x + 3; x>2

TEMA 7
1. Să se studieze dacă următoarele funcţii au proprietatea lui Darboux:
3 2
a. f : [0, 3) → R, f (x)= {x} (1 − {x}); b. f : [0, 3) → R, f (x)= [x] − 3 [x] + 2 [x] ;
1
x; x ∈ Q sin x ; x 6= 0
c. f : R → R, f (x) = ; d. f : R → R, f (x) = .
3x; x ∈ R\Q 1; x=0
2. Să se determine parametrul real a pentru care următoarele funcţii au proprietatea lui
Darboux: sin ax+cos x−1
x2 + 2ax + 3; x > 1 x ; x>0
a. f (x) = ; b. f (x) = ;
x + 3; x≤1 ( √3 sin x + cos x; x≤0
ln(cos ax) 5
1+2ax+x2 −1
x2 ;x>0 x2 +x ;x<0
c. f (x) = ; d. f (x) = .
3x − 2; x≤0 log2 (3x + 4) ; x≥0
TEMA 8
1. Să se arate că următoarele ecuaţii au cel puţin o soluţie ı̂n intervalele indicate:
a. x3 + 2x + 1 = 0, I = (−1, 0); b. 2x + sin x + 1 = 0, I = (−π, 0) ;
c. 2arctgx = 1 + sin πx, I = (0, 1) ; d. ln x = 2 − x, I = (1, e).
2. Să se arate că următoarele ecuaţii nu au toate soluţiile ı̂ntregi:
a. x2 = 2x ; b. log2 (x + 2) = x2 ; c. 1 + sin πx = 2 log2 (x + 2).
3. Fie f : [−1, 1] → [−1, 1] o funcţie continuă. Demonstraţi că există cel puţin un punct
c ∈ [−1, 1] astfel ı̂ncât f (b) = −b.
4. Fie f, g : [−1, 1] → [−1, 1] două funcţii continue cu proprietăţiile g (−1) = −1 şi g (1) = 1.
Demonstraţi că ecuaţia f (x) = g (x) are cel puţin o soluţie.
TEMA 9
1. Să se
√rezolve urmatoarele
√ √ inecuaţii:
a. x + 3 − x ≤ 3x − 2; b. (2x − 1) (2x − 2) (2x − 3) < 0;
ln(2x2 −3x+1) √
c. x2 −5x+6 ≤ 0; d. 4x 2x+3−x
−3·2x +2 > 0.
2. Să se demonstreze ca nu există funcţii f : R → R care au proprietatea lui Darboux si
verifică relatia: (f ◦ f ) (x) = −ex , ∀x ∈ R .
3. Se consideră funcţia f : R → R , continua pe R , care verifica proprietatile: f (2x) =
f (x) + x, ∀x, ∈ R şi f (1) = 1.
a. Să se calculeze f (2);
b. Să se demonstreze că f (x) = f x2 + x2 , ∀x ∈ R;

c. Să se demonstreze că f 2xk = f 2k+1 x x

+ 2k+1 , ∀x
∈ R şi ∀k 1∈ N;
x

d. Folosind c. să se demonstreze că f(x) = f 2n+1 + x 1 − 2n+1 , ∀n ∈ N şi ∀x ∈ R;
x
e. Să se demonstreze că lim f 2n+1 = f (0) , ∀x ∈ R;
n→∞
f. Să se demonstreze că f (x) = x, ∀x ∈ R.
CAPITOLUL 10
FUNCŢII DERIVABILE
TEMA 1
1. Să se calculeze derivata următoarelor funcţii ı̂n punctele indicate:

a. f (x) = x2 + 3x + 2, x0 = 0; b. f (x) = e2x − ex + 2, x0 = 0 ;
x+1
c. f (x) = sin x + cos x x0 = 0; d. f (x) = x−1 x0 = 2.
2 că următoarele funcţii sunt derivabile
ı̂n punctele indicate:
x − x + 4; x > 1 x; x ≥ 0
a. f (x) = ; b. f (x) = ; x0 = 0;
x + 3; x ≤ 1 sin x; x < 0
arctgx; x ≥ 0 3 ln x + 3; x ≥ 1
c. f (x) = x ; x0 = 0; d. f (x) = ; x0 = 1.
x+1 ; x < 0 x2 + x + 1; x < 1
3. Să se determine parametrii reali a şi b astfel ı̂ncât următoarele funcţii să fie derivabile
ı̂n punctele indicate:

a sin x; x ≥ 0 3x + ln x; x ≥ 1
a. f (x) = ; x0 = 0; b. f (x) = ; x0 = 1;
b cos x; x < 0 ax√+ b; x < 1
a x + x; x ≥ 4
c. f (x) = a |x − 2| + bx; x0 = 2; d. f (x) = ; x0 = 4.
x + b; x<4
TEMA 2
1. Să se scrie ecuaţia tangentei la graficele următoarelor funcţii ı̂n punctele indicate:
a. f (x) = x3 − 3x + 1, x0 = 0; b. f (x) = ex + x + 2, x0 = 1 ;
2x+1
c. f (x) = sin 2x + cos x x0 = π; d. f (x) = 3x−1 x0 = 0.
2 natura punctelor indicate: 2
a. f (x) =
x + x + 1; x ≤ 0
, x0 = 0; b. f (x) = √ + 2x + 1; x ≤ −1 , x0 = −1;
x
2 sin x +1 √ x + 1; x > −1
c. f (x) = x2 + x − 2 , x0 = 1; d. f (x) = 3 x2 − 4x + 4, x0 = 2.
TEMA 3
Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:

a. f (x) = x2 − 4x + 5,; b. f (x) =√ex + 2x − 2,; c. f (x) = sin x − cos x;
2
d. f (x) = ln x + x ; e.f (x) = √ x − x1 ; √ f. f (x) = 2x + 4x ;
i. f (x) = √1x .
3 5
g. f (x) = log2 x − log4 x; h. f (x) = x2 + x4 ;
TEMA 4
1. Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii, precizând domeniul maxim de definiţie şi
domeniul de derivabilitate :
3 2 x
√ − 4x + 5; b. f (x) = xe√+ 2x ln x − 2;
a. f (x) = 2x c. f (x) = sin x · cos x;
d. f (x) = x cos x; e. f (x) = 2x√
x; f. f (x) = xx+3
2 +1 ;
2x+3 x xex
g. f (x) = x2 −1 ; h. f (x) = x+2 ; i. f (x) = 2x−2 ;
√ 2
j. f (x) = x2 ln 2 + e2 ; k. f (x) = 2 ln x + cos x; l. f (x) = x lnsin3 x .
36
10. FUNCŢII DERIVABILE 37
2. Să se rezolve ecuaţia f 0 (x) = 0 pentru funcţiile:

a. f (x) = x6 − 6x4 ; b. f (x) = 2x√3
− 21x2 + 60x − 36; c. f (x) = x4 ln x;
x 2 x 2 3 2x
d. f (x) = e x − 2xe ; e. f (x) = x x; f. f (x) = x√
2 +1 ;
x2 +3 xex x
g. f (x) = x2 −1 ; h. f (x) = x+2 ; i. f (x) = 2x+2 ;
2 x
√ cos x·sin x
j. f (x) = x · e + cosπ; k. f (x) = 3 cos x + sin 1; l. f (x) = ln 10 .
TEMA 5
domeniul de derivabilitate 10: √ x
a. f (x) = x2 − 3x + 1 ; b. f (x) = 4x + 4; c. f (x) = p e x+1 ;
√
d. f (x) = ln x + x2 + 1 ; e. f (x) = sin2 (3x + 2); f. f (x) = √ tg2 x + 2;

9−x2
√
g. f (x) = ln 5−x2 ; h. f (x) = ln 3x + 2; i. f (x) = x2x+2
2 +1 ;
2
sin 2x
x +x 2
2
2

j. f (x) = e x +x ; k. f (x) = sin x + 1 sin 1 − x ; l. f (x) = 1−cos 4x .
2. Să se rezolve ecuaţia f 0 (x) = 0 pentru funcţiile:
4 √ 2
a. f (x) = x2 + x + 1 ; b. f (x) = x2 + 4x + 5; c. f (x) = √eln x−ln x+3 ;
2
d. f (x) = ln x3 + 3x2 ; e. f (x) = sin (2x); f. f (x) = √ sin x + cos x + 4;
2 √ 2 +2
g. f (x) = ln 1+x
2+x 2 ; h. f (x) = ln x2 + 2; i. f (x) = xx2 +1 ;
q
3 x2 −3x
2x+1 2

j. f (x) = e x − x ; k. f (x) = sin (2x + 1) sin (2x − 1); l. f (x) = x+1 .
TEMA 6
domeniul deq derivabilitate : q
1+x2
a. f (x) = 1−x 2; b. f (x) = ln √xx2 +1 ; c. f (x) = ln 1−sin x
1+sin x ;
q 4
3
d. f (x) = 1−cos x
; e. f (x) = sin2 (2x + 3) ; f. f (x) = ln3 1−x
x+2
;
r2+cos x
3 2 x
g. f (x) = 1+ln x
2+ln x ; h. f (x) = cos2 (3x + 1) sin3 (2x + 1); i. f (x) = xx2 +2
+1 .
0
q f (1) pentru funcţiile: q
2+2x
a. f (x) = 1+3x 2; b. f (x) = ln √xx+2
2 +x+1
; c. f (x) = ln 1−sin πx
1+sin πx ;
q 4
d. f (x) = 2+cos πx
; e. f (x) = cos2 (2πx); f. f (x) = ln3 2x+1
x+2
;
r2+cos πx
3 2
x
3+ln2 x
g. f (x) = 2+ln2 x
; h. f (x) = x1+cos πx ; i. f (x) = xx2 +2x+1
+x+2
.
TEMA 7
1. Fie funcţia f : (0, ∞) → R definită prin f (x) = x + ln x.
a. Să se demonstreze că funcţia f este bijectivă;
b. Să se demonstreze că inversa funcţiei f , f −1 : R → (0, ∞) este derivabilă şi calculaţi
0 0
f −1 (1) şi f −1 (1 + e).
2. Fie funcţia f : R → R definită prin f (x) = x3 + 3x + 1.
b. Să se demonstreze că inversa funcţiei f , f −1 : R → R este derivabilă şi calculaţi
0 0
f −1 (−3) şi f −1 (5).
3. Fie funcţia f : R → R definită prin f (x) = ex + 3x + 1.
b. Să se demonstreze că inversa funcţiei f , f −1 : R → R este derivabilă şi calculaţi
0 0
f −1 (2) şi f −1 (e + 4).
4. Fie funcţia f : (0, ∞) → (0, ∞) definită prin f (x) = x1 + e−x .
38 10. FUNCŢII DERIVABILE
−1
b. Să se demonstreze că inversa funcţiei
√ f , f : (0, ∞) → (0, ∞) este derivabilă şi
0 0 2 e+1
calculaţi f −1 e+1 −1

e şi f √
e
.
5. Fie funcţia f : R → R definită prin f (x) = ex + 2x + 1.
0
b. Să se calculeze f −1 (2);
ln x
c. Să se calculeze lim f −1 (x) .
x→∞
TEMA 8
Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii, precizând domeniul maxim de definiţie
şi domeniul de derivabilitate :
c. f (x) = arcsin x

a. f (x) = x2 + 1 arctgx; b. f (x) = 4x2 + 1 arcctg2x; √
1−x2
;
√ 2
√
1−x2 x 2 x +x√2+1
d. f (x) = arccos x ; e. f (x) = 2arctg 1−x 2 + ln 2
x −x 2+1
; f. f (x) = arcsin x1 ;
√ 2
g. f (x) = (1 + x) earctg x
; h. f (x) = arcsin 1−x
1+x2 + arctgx;
2x
i. f (x) = arcsin 1+x 2.
TEMA 9
1. Să se calculeze derivatele de ordinul al doilea pentru următoarelor funcţii, precizând
domeniul maxim de definiţie şi domeniul √ de derivabilitate :
a. f (x) = x2x+1 ; b. f (x) = x2 + x + 1; c. f (x) = ln x−1 x+1
;
3

d. f (x) = sin x · cos2 x; e. f (x) = tg x; f. f (x) = e2x x2 + x + 1 ;
g. f (x) = x+1

√3 x ; h. f (x) = arcsin 2x; i. f (x) = xarctgx − ln 1 + x2 .

ln x; x>1
2. Să se determine parametri reali a, b, c astfel ı̂ncât funcţia f : R → R, f (x) =
ax2 + bx + c; x ≤ 1
să fie de două ori derivabilă pe R.
3. Să se arate că funcţia f : R → R, f (x) = e2x (3 + 4x) verifică egalitatea:
f 00 (x) − 2f 0 (x) + f (x) = e2x (4x + 11) , ∀ x ∈ R.
TEMA 10
1. Să se calculeze derivatele de ordinul n pentru următoarelor funcţii, precizând domeniul
maxim de definiţie şi domeniul de derivabilitate :
1 x
a. f (x) = x−2 ; b. f (x) = x−2 ; c. f (x) = x22x
−4 ;
1
d. f (x) = x2 −4x+3 ; e. f (x) = ln (x − 2); f. f (x) = ln [(x + 1) (x + 2)];
g. f (x) = √1x ; h. f (x) = ln x−2
x+1 ; i. f (x) = e3x .
x 2
2. Fie funcţia f : R → R definită prin f (x) = e x .
a. Să se demonstreze că f (n) (x) = ex x2 + 2nx + n2 − n , ∀ n ≥ 1;
f (n) (0)+f (n−1) (0)+...+f 0 (0)
b. Să se calculeze lim n3 .
n→∞
TEMA 11
1. Să se determine ordinul de multiplicitate al soluţiei scrise ı̂n dreptul ecuaţiei:
a. x5 − 5x4 + 7x3 − 2x2 + 4x − 8 = 0, x0 = 2;
b. x4 − 3x3 − 6x2 + 28x − 24 = 0, x0 = 2;
c. x6 + 3x5 − 3x4 − 11x3 + 6x2 + 12x − 8 = 0, x0 = 1.
2. Să se determine parametri reali a, b astfel ı̂ncât ecuaţia x3 + ax2 + bx + 18 = 0 să admită
rădăcina dublă x0 = 3.
.
3. Ss̆e demonstreze că 2nX 2n+1 + (2n + 1) X 2n − 1.. (x + 1)
2
4. Să se determine parametri reali a, b astfel ı̂ncât ecuaţia x4 − 10x3 + 36x2 + 4ax − 3b = 0
să admită o rădăcină triplă.
3
5. Să se determine restul ı̂mpărţirii polinomului f = X 50 + X + 1 la (X − 1) .
CAPITOLUL 11
TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE
TEMA 1
Să se determine punctele de extrem pentru următoarele funcţii şi calculaţi derivata lor ı̂n
punctele de extrem:
a. f : R → R, f (x) = x2 + 4x + 2; b. f : [−1, ∞) → R, f (x) = −x2 + 2x + 5;
c. f : [2, 4) → R, f (x) = 2x + 3; d. f : [0, π] → R, f (x) = 2 sin x;
e. f : [0, π) → R, f (x) = cos 2x; f. f : (0, ∞) → R, f (x) = x + x1 .
TEMA 2
1. Să se determine parametrul real m astfel ı̂ncât funcţia f : R → R, f (x) = xx+m2 +1 să admită
un punct de extrem ı̂n x0 = −2.

2. Să se determine parametri reali a, b astfel ı̂ncât funcţia f : R → R, f (x) = x3 +ax2 +bx+1
să admită x0 = −1 şi x0 = 1 puncte de extrem.
3. Să se determine parametrul real a ∈ (0, ∞) astfel ı̂ncât ax ≥ 2x + 1, ∀x ∈ R.
4. Să se determine parametrul real a ∈ (0, ∞) astfel ı̂ncât 2x + ax ≥ 3x + 4x , ∀x ∈ R.
x
5. Să se determine parametrul real a ∈ (0, ∞) astfel ı̂ncât ax + a + 23 ≥ 2, ∀x ∈ R.
TEMA 3
1. Să se verifice aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru următoarele funcţii şi ı̂n caz afir-
mativ determinaţi constanta din teoremă.
a. f : [−1, 2] → R, f (x) = x2− x − 2 ; b. f : [1, 3] → R, f (x) = x3 − 4x2 + 3x;
2x + 4; x ∈ [−1, 0)
c. f : −1, π2 → R, f (x) =

π
; d. f : [−3, 3] → R, f (x) = x4 − 9x2 ;
x; x ∈ 0, 2
2 sin x + 4 cos
π tgx; x ∈ − π4 , 0
e. f : − 4 , 1 → R, f (x) = 2 ; f. f : [−1, 2] → R, f (x) = max x2 , 3x − 2 .
x − 2x; x ∈ [0, 1]
2. Să se determine parametri reali a, b, c astfel ı̂ncât să fie aplicabilă teorema lui Rolle
următoarelor funcţii:
2x + a; x ∈ [−1, 0)
a. f : [−1, 1] → R, f (x) = 2 ;
bx + cx + 1; x ∈ [0, 1]
sin x; x ∈ [−π, 0)
b. f : [−π, 1] → R, f (x) = .
ax2 − bx + c; x ∈ [0, 1]
3. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x (x + 1) (x + 2) (x + 3). Să se arate că ecuaţia, f 0 (x) = 0
are trei soluţii reale şi distincte.
TEMA 4
1. Să se determine numărul de rădăcini reale ale ecuaţiilor:
a. 3x4 − 8x3 − 6x2 + 24x − 10 = 0; b. x2 − 2 ln x − 1 = 0; c. 2x3 − 9x2 + 12x − 6 = 0.
2. Să se discute după parametrul real m numărul de rădăcini reale ale ecuaţiilor.
a. x3 − 3x + m = 0; b. 4x4 − 4x3 − 3x2 − 5x + m = 0; c. x3 − 6arctgx + m = 0.
39
40 11. TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE
TEMA 5
1. Să se verifice aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru următoarele funcţii şi ı̂n caz
afirmativ determinaţi constanta
√ din teoremă.
a. f : [0, 2] → f (x) = 4 − 2
R, ;
x
b. f : 2 , 3 → R, f (x) =max 2 − x, x1 ;
1
2
3−x
c. f : [0, 2] → R, f (x) = 2 ; x ∈ [0, 1] ;
1
x ; x ∈ (1, 2]
sin x; x ∈ 0, π2
d. f : [0, π] → R, f (x) =
1 + cos x; x ∈ π2 , π
2. Să se determine parametri reali a, b astfel ı̂ncât să fie aplicabilă teorema lui Lagrange
următoarelor funcţii: 3
x + 3x + a; x ∈ [0, 1]
a. f : [0, 2] → R, f (x) = ;
bx + 1; x ∈ (1, 2]
ax + b; x ∈ [0, 1]
b. f : [0, 2] → R, f (x) = .
ln x; x ∈ (1, 2]
3. Să se demonstreze că |cos x − cos y| ≤ |x − y| , ∀ x, y ∈ R.
TEMA 6
1. Să se demonstreze că următoarele funcţii sunt constante şi determinaţi aceste constante:
a. f : [−1, 1] → R, f (x) = arcsin x
√+ arccos x;
b. f : [−1, 0] → R, f (x) = arcsin 1 − x2√+ arccos x;
2
+ arctg 1−x
c. f : (0, 1] → R, f (x) = arcsin xq x q ;
d. f : (−1, 1) → R, f (x) = arctg 1−x 1+x + arctg
1+x
1−x .
2. Să se demonstreze că următoarele funcţii diferă printr-o constantă şi determinaţi această
constantă: 2
a. f, g : [0, ∞) → R, f (x) = arccos 1−x 1+x2 , g (x) = 2arctgx + 1;
b. f, g : (−1, ∞) → R, f (x) = arctg x, g (x) = arctg x−1 x+1 .
3. Să se demonstreze egalităţile:
√
2 − π2 ; x ∈ [−1, 0)
a. arctg 1−x + arcsin x = π ;
2 ; x ∈ (0, 1]
x
b. arctg √ sin x 2 − arcsin (tgx) = 0, ∀x ∈ − π4 , π4 .

1−2 sin x
TEMA 7
1. Să se determine domeniul de derivabilitate a următoarelor funcţii:

a. f : R → R, f (x) = |2x − 4|;
b. f : R → R, f (x) = min x2 + x + 1, 3x + 1 ;
ln x2 + 2x ; x ≥ 1
c. f : R → R, f (x) = ln 27+4(x−1) ;
√ 3 ;x<1
4x2 − 8x + 5; x ≤ 1
d. f : R → R, f (x) = 6 x .
π arcsin 1+x2 ; x > 1
x2 sin x12 ; x ∈ R\ {0}
2. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = .
0; x=0
a. Să se arate că funcţia este derivabilă pe R.
b. Să se arate că nu există lim f 0 (x).
x→0
3. Să se determine punctele ı̂n care funcţia f : [−1, 1] → R, f (x) = (x − 1) arcsin x nu este
derivabilă.
11. TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE 41
4. Se consideră funcţia f : [0, 3] → R, f (x) = {x} (1 − {x}), unde {x} este partea fracţionară
a lui x.
a. Să se determine domeniul de continuitate al funcţiei f .

b. Să se determine punctele ı̂n care funcţia f nu este derivabilă..
TEMA 8
1. Să se determine intervalele de monotonie pentru următoarele funcţii, pe domeniul maxim
de definiţie:
b. f (x) = ln x2 − 3x + 2 ; c. f (x) = x22x

a. f (x) = x3 − 3x; +1 ;
√ |x+2|
√
x+ x
d. f (x) = x 1 − x ; 2 e. f (x) = x2 +1 ; f. f (x) = √ √ ;
√ x+ x
3 3 2 xex −|x|
g. f (x) = 2x − x − 8x + 4; h. f (x) = x+1 ; i. f (x) = xe .
2. Să se determine punctele de extrem pentru următoarele funcţii, pe domeniul maxim de
definiţie:
4 2
−6
a. f (x) = x3 − 3x + 4; b. f (x) = x3 − 23 x4 ; c. f (x) = x +3x ;
(x+1)3 √
3 √ xe 2x
2
d. f (x) = √x3 ; 2
e. f (x) = x − 2 x + 5; f. f (x) = x+1 ;
e|x|
p
g. f (x) = x ln x + 4; h. f (x) = |x2 − x|; i. f (x) = x+2 .
TEMA 9
1. Să se demonstreze următoarele inegalităţi:
2
< ln 1 + x1 , ∀ x > 0;

a. e2x − 1 ≥ 2x, ∀ x ∈ R; b. 2x+1
c. ln x ≥ 2(x−1)

x+1 , ∀ x > 1; d. xarctgx ≥ ln x2 + 1 , ∀ x ∈ R;
3
e. sin x + x6 ≥ x, ∀ x ≥ 0; f. 0 < arctg (x + 2) − arctgx ≤ π2 , ∀x ∈ R;
g. x+1 + ln x + 2 < ln x + 2 , ∀ x ≥ 0; h. x2x+1 < arctgx, ∀ x ∈ (0, ∞).
1 1 3

x2 x3 x4 x5
2. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = ex − 1 − x − 2! − 3! − 4! − 5! . Să se rezolve
inecuaţia f (x) ≤ 0.
TEMA 10
1. Să se determine imaginea următoarelor funcţii:
a. f : R → R, f (x) = x − ex ; b. f : R → R, f (x) = x24x+1 ;
ln x
c. f : R → R, f (x) = xarctgx;√
d. f : (0, ∞) → R, f (x) = x ;
x x 1
e. f : [0, ∞) → R, f (x) = x+1 ; f. f : (0, ∞) → R, f (x) = x x .
2. Să se demonstreze că următoarele funcţii sunt bijective:
3
a. f : R → R, f (x) = 2x − sin x; b. f : R → R, f (x) = x − 3x + 3 arctg x;
2
c. f : R → R, f (x) = 2x + ln x + x + 1 ; d. f : (0, ∞) → (−∞, 0) , f (x) = ln (x + 1) − x;
2 3
e. f : [1, ∞) → [1, ∞) , f (x) = x −x+1
x ; f. f : R → R, f (x) = x2x
2 +1 .
TEMA 11
1. Se consideră funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = 12 ln2 x.
a. Să se determine monotonia funcţiei f 0 .
b. Să se demonstreze că ln(k+1) ln k
k+1 < f (k + 1) − f (k) < k , ∀k ≥ 3.
c. Să se arate că şirul (an )n>3 , dat de an = ln33 + ln44 + ... + lnnn − f (n) este convergent.
2. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = √1x şi şirul (an )n>1 , an = √11 + 2√ 1
2
1
+ 3√ 3
1
+ ... + n√ n
.
a. Să se determine monotonia funcţiei f 0 .
b. Să se demonstreze că 2(k+1)1√k+1 < √1k − √k+1 1
< 2k1√k , ∀ k > 1.
c. Să se arate că şirul (an )n>1 , este convergent.
√
3. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 23 x2 şi şirul an = √ 1 1 1 1
3
3 + √ 3 + √
3 3 n − f (n).
+ ... + √
1 2 3
a. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f .
42 11. TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE
b. Să se demonstreze că, pentru orice k ∈ (0, ∞), există c ∈ (k, k + 1) astfel ı̂ncât
1
f (k + 1) − f (k) = √ 3 c.
c. Să se arate că şirul (an )n>1 , este convergent.

TEMA 12
2 2
ln2 x ln(1+2x+ex )
a. lim x +3x+1
ln x ; b. lim 3x −4x+6
ex ; c. lim ; d. lim 3x ;
x→∞ x→∞√ √ x→∞ 2x+1 x→∞ ln(2+4x+e )
3
2x+1− 4 sin x+1 (3x+1)7 −(1+7x)3 2
(x+1)+x2
e. lim x arctg3 x ; f. lim x2 +x ; g. lim x2 ; h. lim ln 1−cos .
x→∞ ln x x→0 x→0 x→0 x
m m−1 ln(sin( x
a
))
a. lim x +x m√x−1 +...+x−m
; b. limπ cos 3x
x− π ; c. lim sin 3x+cos 2x−1
; d. lim ;
x→π cos x+sin x+1 x→∞ ln(tg ( x ))
b
x→1 x→ 2 2
n+1
esin 2x −1 2cos x −2 −(n+1)xn +1
e. lim x2 +x ; f. lim √
x+1−1
; g. lim nx (x−1) 2 ; h. lim sin x+cos x+1
tg2x .
x→0 x→0 x→1 x→π
TEMA 13
Să se calculeze următoarele limite:
sin(πx)−1
a. lim sinxx−x c. lim x π2 − arctg x ;

3 ; b. lim1 6 arcsin x−π ;
x→0 x→ 2 x→∞

d. lim e−x (2 arctg x + π); e. lim x2 (arctgx − arctg (x + 2)); x
f. lim 6 arcsin x+1 − π ln (x − 1);
x→−∞ x→∞ x→1
g. lim xsin x ; x
h. lim x π2 − arcsin x+1 ; i. lim 1−cos x cos 2x... cos nx
x2 .
x→0 x→∞ x→0
x≥0
CAPITOLUL 12
GRAFICE DE FUNCŢII
TEMA 1
1. Să se determine intervalele de concavitate şi convexitate pentru următoarele funcţii:
a. f (x) = x3 − 3x2 + 1; b. f (x) = x + ln x; c. f (x) = arctgx
√ − x; d. f (x) = arcsin x − ln x;
e. f (x) = x2x+1 ; x
f. f (x) = 2x+1 ; g. f (x) = x2 + 1; h. f (x) = √xx2 −4 .
2. Să se determine punctele de inflexiune pentru următoarele funcţii: √
√
a. f (x) = ex − 2x2 ; b. f (x) = 18x2 + ln x; c. f (x) = 2 x (ln x − 2); d. f (x) = 2 3 3 arctg 2x+1 √
3
;
2(x−1)
e. f (x) = ex ln x ; f. f (x) = x − sin x; g. f (x) = ln x − x+1 ; h. f (x) = xarctgx − ln x2 + 1 .
TEMA 2
Să se determine asimptotele orizontale sau oblice ale următoarele funcţii: √
2
x+1 x2 +1
a. f (x) = x+2 ; b. f (x) = x x+x+1
3 +2 ; c. f (x) = arctg (x + 1) + arctgx; d. f (x) = x+1 ;
3
x2
√ 2
e. f (x) = x2x+1 ; f. f (x) = 2x+1 ; g. f (x) = x2 + 1; h. f (x) = √ x
x2 −2x
;
| x 3
−1 |
i. f (x) = |x+1|
1
x+2 ; j. f (x) = x2 +2x+1 ; k. f (x) = xe x ; l. f (x) = ln 1−x
1+x .
TEMA 3
Să se determine toate asimptotele următoarelor funcţii:
2 3
x
a. f (x) = x−1 ; b. f (x) = x x+x+1
2 −4 ; c. f (x) = 2 ln x + 1; d. f (x) = xx3 −1
+1 ;
1 ex 1 √
e. f (x) = e ;
x f. f (x) = x ; g. f (x) = (x − 1) e− x ; 3
h. f (x) = x3 − 3x + 2;
i. f (x) = x+1
√ ;
x
2+x
j. f (x) = x + ln x; k. f (x) = ln 2−x ; l. f (x) = (x + 1) ln x+1
x .
TEMA 4
Să se traseze graficele următoarelor funcţii:
x x2
a. f (x) = x3 − 3x + 2; b. f (x) = x4 + 2x2 − 3; c. f (x) = x+1 ; d. f (x) = x2 +1 .
TEMA 5
Să se traseze graficele următoarelor funcţii:
x2 2
x3 x4
a. f (x) = x+1 ; b. f (x) = x x+1 ; c. f (x) = x2 +1 ; d. f (x) = x3 +1 .
TEMA 6
Să se traseze graficele următoarelor
√
funcţii:
x x 1 1−x
a. f (x) = √x2 +1 ; b. f (x) = x−1 ; c. f (x) = xe x ; d. f (x) = ln 1+x .
TEMA 7
2
−4x+3
1. Se consideră funcţia f : D → R, f (x) = x ax+3 .
a. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât graficul funcţiei f să admită un punct de extrem
situat pe axa Ox.
b. Pentru a = −4 să se traseze graficul funcţiei f .
43
44 12. GRAFICE DE FUNCŢII
3
2. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x(ax+b)
2 +x+1 .
a. Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât graficul funcţiei f să admită ca asimptotă dreapta
y = x − 4.
b. Pentru a = −b = 1 să se traseze graficul funcţiei f .
c. Să se determine aria poligonului cu vârfurile ı̂n punctele de inflexiune ale graficului
funcţiei f .
x+1
3. Se consideră funcţia f : D → R, f (x) = ax2 +bx+10 .
a. Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât graficul funcţiei f să admită un punct de extrem
ı̂n x = −3 iar dreapta x = −5 este o asimptotă.
b. Pentru a = 1 şi b = 7 să se traseze graficul funcţiei f fără a folosi derivata a doua.
c. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât ecuaţia f (x) = m să admită un număr maxim de
soluţii reale.
CAPITOLUL 13
INDICAŢII ŞI SOLUŢII
ALGEBRA
PERMUTĂRI

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 5
T1 1 a σ · τ = , τ ·σ = . bσ · τ = ,
4 1 3 2 1 3 4 2 5 1 4 3 2

1 2 3 4 5 1 2 3 4 1 2 3 4
τ ·σ = . c. σ · τ = , τ ·σ =
4 3 5 1 2 4 2 1 3 2 4 3 1
d σ · τ = e, τ· σ = e.
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
2. σ · τ · σ = ; τ ·σ·τ = ; σ2 · τ = ;
3 4 1 2 3 4 1 2 2 1 4 3

1 2 3 4 1 2 3 4
τ2 · σ = ; σ · τ2 = .
2 1 4 3 4 3 2 1
2 2 3 5
3. a. 2 b. 4 c. 4 d. 6 e. 4 f. 4 4.e, σ , σ, , τ , τ , τ .
−1 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 5
T2 1. a. σ = . b. σ −1 = . c. σ −1 = .
3 1 2 2 4 3 1 3 1 2 4 5

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
d. σ −1 = . e. σ −1 = . e. σ −1 = .
2 4 3 5 1 4 5 6 2 3 1 1 3 5 6 2 4

1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 1 2 3 4
2. a. b. c. d. 3.
3 2 1 3 4 2 1 1 4 3 2 1 3 2 3 2 4 1

1 2 3 4 5
4. .
2 3 5 1 4
T3 1. a. −1 b. 1 c. 1 d. −1 e. −1 f. 1 2. 2 3. ε (σ) = 1, pt. n = 4k, 4k + 3 şi ε (σ) = −1, pt.
n = 4k + 1, 4k + 2, k ∈ N ∗ 4. a. 1 b. 5. 5. a. a + b + c = 9; b. a = 1; c. (1, 3, 4) ; (3, 4, 1) ; (4, 1, 3).
6. Aplicând proprietatea unui şir de proporţii vom avea că şirul este egal cu σ(1)+σ(2)+...+σ(n) 1+2+...+n
=1

1 2 3 ... n − 1 n
deci σ = , de unde m (σ) = n−1+n−2+...+2+1 = n(n−1) .
n n − 1 n − 2 ... 2 1 2
În consecinţă ε (σ) = 1, pentru n = 4k sau n = 4k + 1 şi ε (σ) = −1, pentru n = 4k + 2 sau n =
4k + 3 .
T4 1. a. (12)·(23) b. (14)·(24) c. (15)·(25)·(34) d. (13)·(23)·(35)·(45) e. (16)·(24)·(35)·(46)·(56)
1 2 3 ... i i + 1 ... j − 1 j j + 1 ... n
f. (12) · (24) · (35). 2. Fie (ij) = ,
1 2 3 ... j i + 1 ... j − 1 i j + 1 ... n
atunci inversiunile sunt (i, i + 1) , (i, i + 2) , ..., (i, j), ı̂n număr de j−i şi (i + 1, j) , (i + 2, j) , ..., (j − 1, j)
ı̂n număr de j − i − 1, deci m ((ij)) = 2j − 2i − 1 ⇒ ε ((ij)) = −1.
3. n!2
= (n+2)!
84
⇔ (n + 1) (n + 2) = 42 ⇔ n = 5.
n(n−1)
4. 2
= 55 ⇔ n = 11.

1 2 3 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
T5 1. a. , b. , , ,
1 3 2 2 3 1 1 3 2 4 1 3 4 2 3 1 2 4 3 1 4 2

1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
c. d. , , .
2 1 3 1 3 2 2 1 3 3 2 1
2. Presupunem că ecuaţia are soluţia σ ∈ S5 şi notăm permutările cu τ respectiv ρ. Ecuaţia devine
τ · σ = σ · ρ de unde ε (τ · σ) = ε (σ · ρ) ⇔ ε (τ ) · ε (σ) = ε (σ) · ε (ρ) ⇔ ε (τ ) = ε (ρ). Dar ε (τ ) = 1
şi ε (ρ) = −1 contradicţie, prin urmare ecuaţia nu are soluţii. Analog b.
3. Din a. mulţimea {σ n |n ∈ N } are cinci elemente prin urmare permutările e, σ, σ 2 , σ 3 , σ 4 sunt
soluţii pentru ecuaţia dată.
45
46 13. INDICAŢII ŞI SOLUŢII

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 1 2 3 4
T6 1. a. b. c. d. .
3 2 4 1 3 1 2 4 2 1 3 2 4 1 3
2. a. Notăm permutarea cu τ . Presupunem că ecuaţia are soluţia σ ∈ S5 deci σ = τ ⇔ ε σ 4 =
4

ε (τ ) ⇔ (ε (σ))4 = −1 (F ) deci ecuaţia nu are soluţii.

3. a. m (σ)
= 11; b. σ; c. Vezi 2.
1 2 3 4 5
b. τ = σ 2 2. b. m (σ) = m σ −1 = 7 3. c.γ.

T7 1. a.
2 3 1 5 4
MATRICE
T1 1. a. 16 b. 64 c. 9 d. 1 e. 4 2. Pe fiecare linie primele două elemente pot avea orice

valoare şi al treilea ı̂l alegem astfel ı̂ncât să fie verificată condiţia, adică 1 dacă produsul primelor
două elemente este −1 şi −1 dacă produsul primelor două elemente este 1. Prin urmare primele
două elemente de pe fiecare linie pot fi alese arbitrar 1 sau −1, prin urmare card (M) = 26 = 64 3.
a. x = y = 1, z = 4 b. x = y = 1, z = 0 c. x = ±2, y = ±1, z = 4 şi x = ∓ √85 , y = ± √75 , z = 4 d.
x = 3, y = 1, z ∈ {−3, 2} şi x = 143, y = −9, z ∈ {−3, 2}.
4. Suma elementelor este a2 + 4b2 + 9c2 + 4b + 6a + 18c + 19 şi condiţia devine (a + 3)2 + (2b + 1)2 +
9 (c + 1)2 = 0 ⇒ a = −3, b = − 21 , c = −1.

−1 2 1 2 −8 −12 2 6 6 10 −14 −26
T2 1. a. ; ; . b. ; ; .
1 1 −1 1 6 −6 −2 3 −6 5 14 −13

−2 −3 −17 −9 1 0 1 1
2. a. , b. I2 3. a. X = ,Y =
6 7 12 1 0 1 1 1
!
n(n+1) n(n+1)(2n+1) n+1
− 2 4n+1 − 4

1 1 2 1 2 6
2
b. X = ,Y = 4. a. n(n+1)(n+2) n(n−1)(2n−1) d. n n .
1 1 1 2 3 6 n+1 2n+1
 
2 3 1
0 0
T3 1. a. AB = O2 , BA = b. A · B = B · A = B c. A · B =  −4 1 −1  , B · A =
6 0
3 3 1
 
−1 −2 −1
6 0 1
 5 6 4  d. A · B = , 6 ∃ B · A 2. a. f (A) = O2 b. f (I2 ) = O2
6 −3 4
2 −4 −1
 
1 1 1
−2 −2
3. a. b. I3 c. O3 d. 36A 4. A =  0 1 0 .
2 −2
0 0 1

1 1 1 2
T4 1. a. x = 2, y ∈ R b.c.d. x = 2, y = 0 2. a. I2 b. c. 3. p = 3, q = −2
1 1 2 1
4. (A − B) (A + B) = A2 + AB − BA − B 2 atunci relaţia din ipoteză devine AB = BA de unde
x = y = 0. 5. (A + B)2 = (A + B) (A + B) = A2 + AB + BA + B 2 atunci relaţia din ipoteză devine
AB = BA de unde y = 0,!x, z ∈ R sau z = 0, x, y ∈ R.
√1 √1 3 − 15

2 2 1 1 −3 1 1 0
T5 1. a. ± 1 1 b. ± c ± , ± d. ±
√
2
√
2
−2 1 0 2 0 2 −2 1
√ 3
! √ √ !
3 1 2 √ 1 2 2 2
e. ± , ± √ √2 . f. ± , ± √
2
√ .
2 3 3 2 2 1 1 2
2
2. Fie a2 = a1 +r, a3 = a1 +2r, a4 = a1 +3r şi avem b1 = 2a2 +3ar+2r2 , b2 = 2a2 +5ar+3r2 , b3 =
2a2 + 7ar + 6r2 , b4 = 2a2 + 9ar + 11r2 , atunci numerele b2 − b1 ; b3 − b2 , b4 − b3 formează o progresie
aritmetică cu raţia 2r2 . 2
a + 5b2

a 5b 10ab
3. a. Calcul direct. b. Fie Y = , a, b ∈ C Atunci Y 2 = =
b a 2ab a2 + 5b2
(
ab = 0
O2 ⇔ ⇔ a = b = 0 ⇔ Y = O2
a2 + 5b2 = 0
a.
4. a. Calcul
direct.b.
Pp. că Xeste o soluţie atunci
AX =XA ⇒ a = 0 (F).
1 3n − 1

1 0 n−1 1 1 n−1 2 2
T6 1. a. b. 2 c3 d.
0 2n 1 1 1 1 0 3n
13. INDICAŢII ŞI SOLUŢII 47
   
1 0 0 2 2 2
2. a.  0 2n 0  b. 6n−1  2 2 2  c Pentru n = 2k, k ∈ N prin inducţie se demon-
0 0 3n 2 2 2
10k 2 · 10k
   
0 0 0 0
2
strează că A2k =  0 3 k 0  iar A2k+1 = A2k · A =  0 32k+1 0 .
0 0 10k 5 · 10k 0 0
 n−1
0 2n−1

2
n
d.  0 3 0 .
2n−1 0 2n−1
3. a.Calcul direct. c. Se demonstrează
prin inducţie că An (a) = A ((a + 1)n −1) , ∀n > 1.
n n
n n
(a + b)n + (a − b)n (a + b)n − (a − b)n

1 2n 1 0 3 + (−1) 3 − (−1)
T7 1. a. b. c 21 n n n n d. 12 n n n n
0 1 3n 1 3 − (−1) 3 + (−1) (a + b) − (a − b) (a + b) + (a − b)
1 n n(n−1) an 0 0
       
1 0 n 2
1 0 0
n n−1 n
2. a.  0 1 0  b. 2  0 1 n  c.  −n 1 0  d.  nba a 0 .
n−2 2
0 0 1 0 0 1 2n (2n − 3) −3n 1 nan−1 c + n(n−1)a
2
b
nba n−1
an
n
3. A = Ok , ∀ n ≥ 2 şi se aplică binomul lui Newton.
4. Dacă x = y = z = 0 atunci A = I3 deci relaţia este adevărată pentru n = 1. Dacă ∃n ∈ N∗ a.i.
An = I3 atunci calculând An se obţine x = y = z = 0. n
T8 1. a. 5n−1 A b. 7n−1 A c A2n = 6n I2 d. A2n = −a2 − b2 I2 2. a. 3n−1 A
(−4)n 0
   
1 0 2n 0
b.  −2n 1 −2n2  c. A2n+1 = 2n A d. A4n =  0 1 0 .
0 0 1 0 0 (−4)n
√ √
 
1+ 3 3 1− 3 3
!
1
T9 1. c X = 2√ 2√ 3. c. L = a b c , K =  2 .
1− 3 3 1+ 3 3
2 2 3
DETERMINANŢI
T1 1. a.1 b. −2 c. 4xy d.8

2. a. x = 0, x = 21 ;b. x = 54 ;c. x = 13
17
.
3. a. b2 ≥ 0;b. (a − b)2 > 0;c. a2 + 2b2 ≥ 0;d. 21 (a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 > 0. 4. det (A) =

det (B) = −1, det (A + B) = −17, det (A − B) = 13, det (2A + 3B) = −103.
T2 1. a.7 b. 1 + i c. 24 d. −175. √
2. a. x = 2;b. x = ±1;c. x = −1;d. x = 1, x = 2 ± 13.
3. det (A) = −16; det (B) = −8, det (A + B) = −3, det (A − B) = 5, det (3A − 2B) = −236.
T3 1. a.−69 b. −26 c. 160 d.0 e.−7 f. 9 g. −24 h. 8i + 4 2. x ∈ {0, 6}.
T4 1. a. L1 := L1 + L2 + L3 ;b. La al doilea det. se face C3 = C3 − 2C1 ;c. L2 := L2 + L1 şi se scoate
factor comun de pe L2 ;d. Se scoate factor comun ab de pe C1 , bc de pe C2 şi ca de pe C3 . După
care introducem un abc pe L2 şi pe L3 .
2. det A3 = det3 (A) = 8, det (5A) = 53 det (A) = 250. 3. det (5A) = 5n det (A) = 5n · 3 ⇒ n = 4.

4. det (A) = 0 ⇒ det A3 = det3 (A) = 0.

5. det (A) = det At = −11 ⇒ det A · At · A = −1331.

6. det A · At = 54; det At · A = 0.7. a. 0; b. 0.

T5 1. a. C1 := C1 + C2 + C3 , (a + b + c) a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca ; b. Se notează bc − a2 =

2
x, ca − b2 = y, ab − c2 = z, şi se obţine (a + b + c)2 ab + ac + bc − a2 − b2 − c2 ; c. (a − 1)6 ;
2
d. 1 + x2 + y 2 ; e. (a + 6) (a − 2)3 ; f. a3 (a + x + y + z + t); g. (1 − a − b − c − d)3 ; h (a + b + c)3 ;
2. a.{−3, 1} b. {−5, 2, 3, 4} c. − a3 , a d. 0, − 25 e. a1 a12 a3 , aa1 a3 2 , aa2 a1 3 , aa1 a2 3 f. − a2 .

12
T6 1. a.2 (c − b) (c − a) (b − a) b. b12 (bc + 1) (c + a) (1 − ab) c. Se scrie L2 : a + b + c − a; a +
b + c − b; a + b + c − c se desparte determninantul ı̂ntr-o sumă de determinanti după L2 şi avem
(a − b) (a − c) (b − c). d. −12; e. Se face L2 = L2 − a2 L1 ; L3 = L3 − a3 L1 ; L4 = L4 − a4 L1
şi se obţine (abc + abd + acd + bcd) (d − a) (d − b) (d − c) (c − a) (c − b) (b − a) f. Se scoate factor
comun forţat abcd de pe L4 şi se introduce a pe C1 , b pe C2 , c pe C3 şi d pe C4 şi se obţine
− (d − a) (d − b) (d − c) (c − a) (c − b) (b − a). √
2. a.4 b. 110 c. 0 3. b. Se calculează det2 (A) = det (A) · det At = det A · At =±i 255.

T7 1. a.1 + a1 + a2 + ... + an b. (1 − x)n−1 [1 + (n − 1) x] c. Fie dn determinantul dat, pe care-l

liniarizăm după L1 şi obţinem dn = 2dn−1 − dn−2 şi d1 = 2, d2 = 3 de unde se obţine dn = 1 + n.

d. Fie dn determinantul dat, pe care-l liniarizăm după L1 şi obţinem dn = 8dn−1 − 5dn−2 şi
d1 = 8, d2 = 49 de unde se obţine dn = 12 5n+1 − 3n+1 .
2. a. x1 + x2 + ... + xn = 0 de unde determinantul este zero.
b. x21 + x22 + ... + x2n = (x1 + x2 + ... + xn )2 − 2 (x1 x2 + x1 x3 + ... + xn−1 xn ) = 0 de unde determi-
nantul este zero.
4. a. det (V ) = (x4 − x3 ) (x4 − x2 ) (x4 − x1 ) (x3 − x2 ) (x3 − x1 ) (x2 − x1 ) şi x1 = 1, x2 = −1, x3 =
i, x4 = −i de unde det (V ) 6= 0.
b. Calcul direct.
c. det (A · V ) = f (x1 ) f (x2 ) f (x3 ) f (x4 ) det (V ) ⇒ det (A) = f (x1 ) f (x2 ) f (x3 ) f (x4 ).
d. f (x3 ) = f (i) = a − c + i (b − d) = 0 ⇒ det (A) = 0.
T8 1. Calcul direct.
2. Se aplică determinantul, se obţine det (X) = 0 de unde X 2 = tr (X) · X ⇒ X n = trn−1 (X) · X ⇒
trn (X) = tr (X n ) şise obţine:
1 −2 1 1 1 2 2
a. X = b. X = ± c. X = √5 .
−1 2 1 1 3 1 1
3. a. Se demonstrează prin M.I.M.
b. Se aplică a. şi avem xn+1 = 3xn +4xn−1 de unde xn = 15 (−1)n+1 + 4n , yn = − 45 (−1)n + 4n−1

3 (−1)n + 2 · 4n 2 (−1)n+1 + 2 · 4n

şi deci An = 15 n+1
3 (−1) +3·4 n
2 (−1)n + 3 · 4n
2 + 4n 1 − 4n

. Analog pentru a doua matrice şi se obţine An = 31 .
2 − 2 · 4n 1 + 2 · 4n
4. a. Fie X, Y ∈ G atunci X, Y ∈ M2 (R) ⇒ X + Y ∈ M2 (R) şi AXAt = O2 , AY At = O2 , adunând
cele două relaţiise obţineA (X + Y ) At = O2 ⇒ X + Y ∈ G.
a b
b. Alegem X = , a, b, c, d ∈ R şi efectuând calculele se obţine a + b + c + d = 0.
c d
c. Deoarece det (X) = 0 ⇒ X n = trn−1 (X)·X atunci AX n At = A trn−1 (X) · X At = trn−1 (X) AXAt =

O2 ⇒ X n ∈ G.
xA yA 1

T9 1. a. Calculăm ∆ = xB yB 1 = −17 6= 0 ⇒ A, B, C sunt necoliniare.
xC yC 1
b. 2 c. AC : 3x + 4y − 1 = 0, CM : 8x + 5y − 14 = 0 d. P − 25 , 0 .
17

2. a.3x − 4y + 15 = 0 b. 3x − 4y − 10 = 0 c. x + 7y − 20 = 0 d. 25 6
3. D (1, 3).
0 0
4. AABC = 21 2
b. AA = √21
34
, BB = 3, CC = √21 .
13
5. AABCD = AABC + ADBC = 35 2
+ 21
2
= 28.
6. a. ∆ = 4a2 − 8a + 3, ∆ = 0 ⇔ a = 21 , a = 23 b. |∆| = 48 ⇔ ∆ = ±48 ⇒ a = − 52 , a = 92 .
T10. 1. a. Se fac transformările L2 := L2 − aL1 , L3 : şi se s scoate factor comun.
b. Se face L3 := L3 − 2L2 − 3L1 .
c. Fie A (a, f (a)) , B (b, f (b)) , C (c, f (c)) , a, b, c ∈ Z, atunci
b) a)
AABC = 12 |det (B)| = 12 |det (A)| = 12 |(a − b) (b − c) (c − a) (a + b + c)| Din cele trei numere a, b, c
cel puţin două au aceeaşi paritate atunci diferenţa lor este un număr par deci AABC ∈ N. Dacă
cel puţin două dintre numerele a, b, c dau acelaşi rest la ı̂mpărţirea cu 3 atunci diferenţa lor este
divizibilă cu 3 deci şi aria. Dacă nu atunci {a, b, c} = {3k, 3p + 1, 3q + 2} , k, p, q ∈ Z de unde
a + b + c = 3 (k + p + q + 1) deci aria este multiplu de trei.
2. a. Calcul direct.
b. A2 = O2 ⇒ det (A) = 0 ⇒ A2 = tr (A) · A = O2 ⇒ tr (A) = 0 sau A = O2 de unde tr (A) = 0.
c. Deoarece A2 = O2 ⇒ tr (A) = det (A) = 0 ⇒ det (A − xI2 ) = x2 , ∀x ∈ R atunci det (A + 2I2 ) =
(−2)2 = 4.
1 + 3x 3x 3x

3. a. det I3 + xA2 = 3x 3x = 1 + 9x = 0 ⇔ x = − 19 .

1 + 3x
3x 3x 1 + 3x
√
b. Alegem B = aA ⇒ B 2 = 3a2 A ⇒ 3a2 = 1 ⇒ a = ± 33 . c. Prin calcul se obţine det (C + xA) =
mx + n, m, n ∈ R unde n = det (C). Atunci det (C + xA) · det (C − xA) = (n + mx) (n − mx) =
n2 − x2 m2 6 n2 = det C 2 .
Rangul unei matrice. Matrice inversabilă. Sisteme de ecuaţii
T1 1. a.1 b. 2 c. 1 d. 1 e. 3 f. 2 g. 2 h. 2.
Ind. ∗
2. A2 = 5A ⇒ An = 5n−1 A ⇒ rang (A n
) = rang (A) = 1, ∀n ∈ N .
a11 a12 a11 a11 + r
3. Fie r raţia progresiei atunci m2 = = = nr2 6= 0 deci
a21 a22 a11 + nr a11 + (n + 1) r
rang (A)
> 2. Orice minor de ordinul trei are forma

a11 + ir a11 + jr a11 + kr L2 :=L2 −L1 a11 + ir a11 + jr a11 + kr

m3 = a11 + (mn + i) r a11 + (mn + j) r a11 + (mn + k) r
= mnr mnr mnr =
L :=L −L
a11 + (pn + i) r a11 + (pn + j) r a11 + (pn + k) r 3 3 1 pnr pnr pnr
0 ⇒ rang (A) = 2.
T2 1. a.3b. 2 c. 1 d. 4 e. 3 f.2 g. 2 h. 4.
2n−1 0 2n−1 2n − 1 2n − 1

0
n n n
2. A =  0 2 0 ⇒B= 0 2 −2 0  ⇒ rang (B) = 2.
2n−1 0 2n−1 2n − 1 0 2n − 1
T3 1. a.1 pt a ∈ {−2, 3} şi 2 ı̂n rest b. 1 pt a = 6, b = 3 şi 2 ı̂n rest c. 2 d. 2 pt a = 1 şi 3 ı̂n rest
e. 3 f. 2 g. 3 pt a ∈ {0, 3} şi 4 ı̂n rest h. 3 2. a = 21 , b = 1 3. a ∈ {−6, 2} 4. a = 1, b = 31 .
   
−5 1 7 −2 3 −1
1 5 −3 3 −5 1 
T4 a. 7 b. c. Nu d. 18 −1 −7 5  e.  0 −3 2 
−1 2 −1 2
7 −5 1 1 1 −1
 
1 −1 0 0
 0 1 −1 0 
f. Nu g. A−1 = A h.   2. m = −1, m = 2 3. −∞, 1 ∪(2, ∞). 4. a. det (A (0)) =

 0 0 1 −1  3 2
0 0 0 1
1 2
0, b. x = 0, c. Avem = x − 1, deci pentru x 6= 1 avem rang (A) > 2.
2 3 + x

1 2
Pentru x = 1 = −1 6= 0 ⇒ rang (A) > 2.
3 5
T5 1. a. Calcul direct b. A−1 = 21 (A − I2 )
c. Se demonstrează prin inducţie că An+1 + An = 2n (I3 + A) , ∀n > 1.
2. a. Calcul direct b. Se efectuează calculele din relaţia din ipoteză. c. Pp că det (A) 6= 0 ⇒ A
este inversabilă atunci A2 = 2A ·A−1 ⇒ A = 2I2 ⇒ a + d = 4 (F ) ⇒ det (A) = 0.

3. a. 4 b. Calcul direct c. A−1 = α1 At

4. a. I3 b. A2 . c. (a + b + c) det (B) = 21 (a + b + c)2 (a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 > 0.

 
−3 2 0
1 16 11 1 31 13 1 0 0
T6 1. a. 5 b.  −4 5 −2  c. 4 d. 2. Dacă a 6=
−7 −2 −46 −18 0 1 0
−5 3 0

a 1
±1 atunci matricea B = este inversabilă atunci X = O2 (F) Pentru a = ±1 se pot găsi
1 a
matrice nenule X care verifică ipoteza.
3. a. det (A (5)) = (5 − 3) (5 − 2) (3 − 2) = 6. b. Ecuaţia devine (x − 3) (x − 2) (3 − 2) = 182 ⇔
x ∈ {−11, 16}.  c. Deoarece
  det (A  (4)) = 2 6= 0 ⇒ A (4) este inversabilă, atunci
1 6, 5
X = A−1 (4)  0  =  3, 5 .
1 −9
4. a. rang (A) = 2. b. (I3 − A) I3 + A + A2 = I3 de unde rezultă concluzia. c. f (X) inv ⇒

det (f (X)) 6= 0 ⇒ det (X) 6= 0 ⇒ X e inv. f. f (O3 ) = f (A) ⇒ f nu e injectivă. Se dem că
f (X) 6= O3 , ∀X ∈ M3 (R), deci f nu e surjectivă.
T7 1. a.(1, 1, −1) b. (1, −2, 1) c. (2, 1, 1) d. (1, 2, a) e. (0, 0, 0, 0) f. (1, 1, −1, 0).
2. (S) e de tip Cramer atunci det A3 − I3 6= 0 ⇒a 6= 1.
T8 a.comp. det. b. comp. dublu nedet. c. comp. det. d. comp. simplu nedet. e. incomp.
f. comp. simplu nedet.
T9 a. 1+5α , 1−7α , α , α ∈ C b. 1−α , 5α−1

3 3 4 4
, α , α ∈ C c. (2 − α − β, −1 − α + β, α, β) , α, β ∈ C
d. (4 − 4α, 2 − 2α, 3α − 2, α) , α ∈ C e. (α, β, −α + 2β, 1) , α, β ∈ C f. α3 , 6−4α

3
, α , α ∈ C.
T10 a. m 6= ±2, x = 0, y = 2, pt. m = 2, S = (2 − α, α), pt. m = −2, S = (α − 2, α) , α ∈ C

1−m m2 +m−1
b. m 6= 0, S = m
, m
− 2α, α , α ∈ C, pt. m = 0, S = ∅ c. m 6= 1 e comp. det. pt
1
m = 1 S = ∅ d. m ∈ R\ {−2, 1} , x = y = z = m+2 , pt. m = 1 S = (1 − α − β, α, β) , α, β ∈ C,

2−m2 2m−1 3 2
−m−1
pt.m = −2, S = ∅ e. m ∈ R\ {−3, 0} S = m(m+3) , m(m+3) , m +2m
m(m+3)
, pt m ∈ {−3, 0} , S =
2

2(m +m−1)
∅ f. m ∈ R\ {±2} , S = 2m + 1, 2m+1 , pt m = −2, S = −2α−5 , − 34 , α , α ∈ C şi

2−m
, 2−m 2
pt. m = 2, S = ∅ .
T11 1. a.(0, 0, 0) b. (α, α, α) , α ∈ C c. −2α, − α5 , 4α , α , α ∈ C 2. a = 1, S = 7α , − 3α , 9α

5 4 4 4
,α ,α ∈
C 3. 12 4. a ∈ R\ {−5, 0}.
T12 1. a. m = 3, n = 2 b. n 6= 3 c. m = 1, n = 3 2. a. R\ {0, 1} b. 0, 1 3. a. R\ {1, 5} b. m = 1
c. (−5, 6, 0) , (3, −2, −0).
1 1
T13 1. m = 3, S = ,
2 4
2. m = −1 3. m = 1, n = −2, S = {(−1 − α, 1 − α, α) |α ∈ C }
4. m = −1, n = −1, p = 1, S = {(0, −1 + α − β, α, β) |α, β ∈ C }. 5.a. 5a + 2, b. deoarece
5a + 2 6= 0, ∀a ∈ Z sistemul este compatibil determinat.c. Presupunem că sistemul este compat-
ibil nedeterminat atunci det (A) = 0 ⇒ a = − 25 , \, \, ∀mc = 0 ⇒ a = −1 (F ).
T14 a.(1, 1, 1) b. (1, −2, 3, 2) c. (1, 1, 2, 3) d. (−1, −1, 0, 1a) e. (1, 2, −1, −2) f. 0, 2, 53 , − 43 .

ANALIZĂ MATEMATICĂ
ŞIRURI I
n−2 3 n
T1 1.a. 5n−2 , b. 2n − 3, c. 2n + 1, d. 32 − 1, e. 1 − 2−n , f. 3
− 32 . g. 7

2n 2
− 6;
1 n
h. 18 (10 − 10 ).
n(−n2 +3n+11)
2.a. n(n−1)
2
; b. 6
; c. 3n+2
n+1
1
; d. n(n+1) ; e. 2n−1 (n + 1); f. 2n−2
n
√ n
T2 1. a. 2n ; b. 2n3n−1 ; c. 33 sin nπ ; d. (−1)n + 4n−1 ; e. (−1)n (n + 1); f. −1 + 8 − 21 ;
n−2
√ n 3
g. 2 (7n − 11); h. 2 2 sin nπ 4
.
2. a. Se inlocuieşte xn = yn −α ı̂n relaţia de recurenţă şi se obţine α
= −2. b. Din a. avem că yn+2 =
yn+1 + 2yn , y0 = −1, y1 = 3 şi se obţine yn = 31 2n+1 − 5 (−1)n şi xn = 13 2n+1 − 5 (−1)n − 2.
3. a. Se ı̂nlocuieşte xn = y1n . b. yn = 12 1
(7 − 5n ) , xn = 7−5
12
n.
2 n−1
2 n−1
−1 ( 7
) n−1
1+2n √ n(n−1)
T3 1. a. 3 b. 2 c. 5 12 d. 3 e. 2 − 1 f. 2 g. 3 2 .
n
2n−1
1
2. Înlocuind ı̂n relaţia de recurenţă se obţine yn+1 = nyn + n! de unde yn = n! şi deci xn = n!
.
1 1 1 2 n−1
3. x1 = 1 ⇒ x2 = 3 ⇒ x3 = 3 ·3 = 3 şi se demonstrează prin inducţie că xn = 3
2! 3! 3! 3! n! , ∀ n > 1.
n n n
n n
Pk−1 P 1 P 1
k−1 k! (k−1)!
− k! 1
Q Q 1−
Atunci yn = xk = 3 k! = 3k=1 = 3k=1 k=1 = 3 n! .
k=1 k=1
n−1 n
T4 1. a. s.c. b. s.d. c. constant d. tn = 12 +1, s.d. e. an = 7−4 , s.d. f. 2n1−1 , s.d.g. s.c. h. s.c.

3
n n−1 n+1
2. Se obţine xn = a + a + ... + a + 1, xn+1 − xn = a deci α ≥ 0.
3. Prin inducţie se demonstrează că xn > 0, ∀ x ≥ 0. Vom demonstra că xn < xn+1 , ∀ n ≥ 0
prin inducţie ı̂n doi paşi. Verifică pentru n = 0, x0 < x1 şi pentru n = 1, x1 < x2 ⇔ 2 < 5 (A).
Presupunem inegalitatea adevărată pentru n = k şi n = k + 1 adică xk < xk+1 , xk+1 < xk+2 atunci
xk+2 = x2k+1 + x3k < x2k+2 + x3k+1 = xk+3 .
5. Se aplică metoda de la 4.
T5 a. s.d. xn ∈ 0, 21 b. s.c. yn ∈ [0, 2] c. nemonoton zn ∈ [−1, 1] d. s.c. nemărginit
n
e. an = 2n+1 s.c. şi an ∈ (0, 1) f. bn = n1 s.d. bn ∈ (0, 1) g. cn+1 − cn = (2n+1)(2n+2) 1
≥ 0 deci s.c.
1 1 1 n
1
şi cn < n+1 + n+1 + ... + n+1 = n+1 < 1 prin urmare cn ∈ 2 , 1 h. Prin inducţie se demonstrează
dn+1 2
că dn > 0 atunci d
= n+1 < 1, ∀ n > 2 ⇒ s.d. şi dn ∈ (0, 1).
nn
1 2
n
32 +1
∈ 0, 13 , vn ∈ (0, 4]. 2. a. bn+1 = 21 bn , bn =

T6 1. b. vn = 3
un = 2 32n −1 c. un , vn s.d., un
1
2n
c. an , bn s.d., an nemărginit, bn ∈ (0, 1]. 3. xn = n2 . 4 Fie yn = x1n , xn = 3−2 2
n , xn s.c.
n
xn ∈ −1, 32 . 5. Fie yn = xn − 2, xn = 2 + (−2)2 s.c., nemărginit.

T7 2. a. Nu; b. Nu; c. Da. 3. a.x0 = √

5; b. x0 ∈ {−2,
√
0}; c. x0 = −1; d. x0 ∈ N. 4. a. an ∈
/V ⇒n6
7 5− 21 5+ 21
2
⇒ n ∈ {1, 2, 3}; b. an ∈
/ V ⇒ 2
6 n 6 2
⇒ n ∈ {1, 2, 3, 4}.
ŞIRURI II
T1 a. nε = 2+ε + 1; b. nε = max 0, 1−6ε + 1 ; c. nε = 1ε + 2; d. nε = log2 ε+2

2ε
+ 1;
4ε ε
ε − 1 + 1 pt. ε > 1 f. nε = 0 pt. ε ∈ 0, 31 şi
√
e. nε = 0 pt. ε ∈ (0, 1] şi nε =
√
a−1+ a2 −6a+1
nε = [log2 (2ε − 1)] + 1 pt. ε > 13 g. nε = [4ε] + 3 h. nε = max 2, 2
+ 1 .
T2 a. 12 ; b. 2; c. 6; d. 21 ; e. ∞; f. 31 ; g. 34 ; h. 21 ; i. 0 ; j. 12 ; k. 0; l. 0; m 1; n. 0; o. ∞; p. 6 ∃.
T3 1. a. lim an = −1 b. lim an = 0 c. lim an = 1 d. lim an = 32 e. lim a2n = lim a2n+1 = 0
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
1
f. lim a2n = lim a2n+1 = 2
g. lim a2n = lim a2n+1 = 1 e. lim a2n = lim a2n+1 = 0
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞√ n→∞
1 2
2. a. lim a6n = 1 lim a6n+1 = 2
b. lim a8n = 0 lim a8n+1 = − 2
c. lim a2n = 2 lim a2n+1 =
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
1
−2 d. lim a2n = 1 lim a2n+1 = −1 e. lim an = ∞ f. lim a2n = 1 lim a2n+1 = 2
g. lim an =
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
∞ f. lim a2n = −∞ lim a2n+1 = ∞.
n→∞
n→∞
5 6 n−1 n

T4 1. a. Deoarece sin
n 1 n!
n+1
6 n+1 → 0 atunci lim an =−∞; b. 5n
= 15 · 52 · 35 · 45 · · · ... · · >
n→∞ n→∞ 5
| 5 {z 5 } 5
>1
24n
→ ∞
55 n→∞
deci lim an = ∞ c. Se demonstrează prin inducţie că 2n ≥ n3 , ∀ n ≥ 10 deci
n→∞
lim an = ∞; d. Se demonstrează prin inducţie că n ≤ 4n , ∀ n ≥ 0 deci lim an = 0; e. |an | 6
n→∞ n→∞

+ cos(n+1)
sin n 2 n+2
→ 6 n2n+2
→
6 0 deci lim a = 0; f. |a | = · |cos n| 0 deci

n n
2 +n+1
n n n n→∞ n→∞
n +n+1
n→∞
3nπ π 3n 1 3 n

lim an = 0; g. |an | = cos 6n+1 → cos 2 = 0 deci lim an = 0; h. |an | = 4n+1 = 4 · 4 → 0
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
deci lim an = 0.
n→∞
n(n+1) n(n+1)(2n+1) n(n+1) n(n+1)(2n+1)
n(n+1) n(n+1) + +
2. a. 2(n2 +n)
6 an 6 2(n2 +1)
⇒ lim an = 12 ; b. 2
n3 +n2
6
6 an 6 2
n3 +1
6
⇒
n→∞
1 √n √n 3n3 +n+2 3n3 +n+2
lim an = c. 3
6 an 6
2n n+1
⇒ lim an
= ∞ d. √
3(12 +22 +...+n2 )
6 an 6 √ ⇒
3(12 +22 +...+n2 )−n
n→∞ n→∞
√ √ √
n 2(n+1)n n
n n n
lim an = 3 3 e. 2n
n
6 an 6 n
⇒ lim an = 1 f. 1
n
ln e 1 6 an 6 1
n
ln ne 1 ⇒
n→∞ n→∞
lim an = 1 g. Deoarece πk ∈ (0, π] ∀ k ≤ n atunci 0 6 an 6 n2n+1 ⇒ lim an = 0;
n→∞ n→∞
√ √ √ √ √
h. Deoarece 2 · n(n+1) −n< 2 + 2 2 + ... + n 2 6 2 · n(n+1) şi
√ n(n+1)(2n+1) 2 √ 2 √ 2 √ √ n(n+1)(2n+1)
2
3· 6
− n < 3 + 2 3 + ... + n 3 6 3 · 6
atunci
√ n(n+1) √ n(n+1) √
2· −n 2·
2 2
n √ n(n+1)(2n+1) 6 an 6 n √ n(n+1)(2n+1) ⇒ lim an = 6.
3· 6
3· 6
−n n→∞
1 1
T5 1. a. 0 b. 0 c. 1 d. 18 e. 1 f. 1 g. 0 h. 1. 2. a. 0 b. 0 c. ∞ d. p+1 .
T6 1. a. 0 b. 0 c. 0 d. 0 e. 0 f. ∞. 2. a. 1 b. ∞ c.√∞ d. 4. e. 27 f. 1.
T7 1. a. −2 b. ∞ c. 1 d. 12 e. ∞ f. 21 g. ∞ h. 1+4 2 . 2. a. 0 b. 12 c. 0 d. 17 e. − 38 f. ∞.
T8 1. a. −∞ b. − ln 2 c. ∞ d. ∞ e. ∞ f. −∞ g. −1 h. −2. 2. a. 12 b. 1 c. 23 d. 0 e. 13 f. 12 g. 12
h. −1 i. 0 j. −2.
√
T9 1. a. 0 b. 0 c. 23 d. 1 e. − 34 f. e e. 2. a. 0 b. 76 c. 12 d. − 23 3. a. Din ipoteză ak = −a1 −a2 −...−
√ √ √ √ √ √
ak−1 şi scriem limita lim a1 n + 1 − n + k + a2 n + 2 − n + k + ... + ak−1 n+k−1− n+k =
n→∞
0; b. Analog cu a. şi se obţine 0.
ŞIRURI III
1 1
T1 1. a. an s.c. deci an > a1 = 1 şi an 6 1 + 1·2 + ... + (n−1)n = 2 − n1 < 2 ⇒ an ∈ [1, 2);
b. an s.c. deci an > a1 = 12 şi an 6 12 + 14 + ... + 21n = 1 − 21n < 1 deci an ∈ 12 , 1 ;

c. an s.c. deci an > a1 = 21 şi an 6 n+1 1 1 1 n

< 1 ⇒an ∈ 12 , 1 ;

+ n+1 + ... + n+1 = n+1
1 1
d. an s.c., an ∈ 3 , 2
2
h 2

e. an s.c. şi an < 112 + 212 + ... + n12 < π6 ⇒an ∈ 12 , π6 ;
1 1 1
< e − 1 ⇒an ∈ 12 , e − 1 .

f. an s.c., şi an 6 1! + 2! + ... + n!
π2 π2 π2 π2
2. a. an s.c., lim an = 6
⇒ an > 6
; b. an s.d., lim an = 6
⇒ an < 6
;
n→∞ n→∞
c. an s.c., lim an = e ⇒ an > e; d. an s.d., lim an = e ⇒ an < e.
n→∞ n→∞
√ 2
T2 1. a. e3 b. e e c. e d. e4 e. 1 f. √1e . 2. a. 1 b. e 3 c. ∞ d. 0 e. e3 f. e6 .
5 3 1
T3 1. a. 1 b. e3 c. 1
e
d. 1
√
e
e. 1
e2
f. 1
√
e
. 2. a. ∞ b. e 8 c. e− 4 d. e− 4 .
√
π 1 1
T4 1. a. 1 b. 0 c. 4 d. 3
e. 0 f. 2cos2 1
g. −3 h. 2
i. 32 . 2. a. 2
2
b. 0 c. −1 d. 1
18
e. 1
2
f. 12 .
1
T5 1. a. −1 b. −1 c. 2 d. 61 e. 55 f. 0. 2. a. − 12 b. 12 c. − 61 d. ∞ e. e f. −1. e
√ √
T6 1. a. 2 ln 4 b. 21 c. ln 4 d. −∞ e. ln 2
ln 3
f. 6 g. 3 abc h. − ln 2 · cos1 i. lnln1·3·...·(2p−1)
2·4·...·(2p)
. 2. a. 5π
b. −10 c. 200 d. 52 e. 12 f. ∞.
n
T7 1. a. an = 43 − 13 12 → 43 , an e conv. b. an = 67 − 4n+2 1
→ 76 , an e conv.
n n n
c. an = 2 + 3 → ∞, an e div. d. an = 3 (n − 1) → ∞, an e div. e. Not. bn = log2 an ,
1 n 1 n 1 n
an = 2( 2 ) (3n+1) → 1, an e conv. f. Not. bn = log3 an , an = 310( 2 ) −9( 3 ) → 1, an e conv.
2
2. a. yn+1 = yn c. Dacă a ∈ [−3, −1] atunci an e convergent şi divergent ı̂n rest.
T8 1. a. Se dem. prin inducţie că an este strict crescă tor şi mărginit superior de 3 iar ` = 3;
b. Se dem. prin inducţie că an este strict descrescă tor şi mărginit inferior de 4 iar ` = 4;
c. Se dem. prin inducţie că an este strict crescă tor şi mărginit superior de 2 iar ` = 2;
d. an+1 − an = (an − 1)2 > 0 deci şirul este crescător. Presupunem că este mărginit superior
atunci el este convergent. Notăm limita cu ` şi trecând la limită se obţine ` = 1 contradicţie cu
a1 = 2, deci ` = ∞;
e. Analog cu d. se obţine ` = ∞;
f. Se demonstrează prin inducţie că an = 1, ∀n ≥ 0, deci ` = 1;
2. a. Se demonstrează prin inducţie că xn > 0, ∀n ≥ 0, atunci xn+1 − xn = x1n ≥ 0 deci xn este
strict crescător. Presupunem că este mărginit superior atunci el este convergent. Notăm limita cu
` şi trecând la limită se obţine 1` = 0 contradicţie rin urmare limita şirului este ∞;
n L. SC
b. lim 2 = lim xn+1−n
2 2 = lim
1
2 = lim 1
1 = 1
2
.
n→∞ xn n→∞ n+1 −xn n→∞ xn + x1 −x2
n
n→∞ 2+ x2
n n
1 1 π2
T9 1. a. bn+1 − bn = − n(n+1)2 ; b. cn+1 − cn = (n+1)2 (n+2)
; c. Deoarece lim an = 6
atunci
n→∞
π2
lim bn = lim cn = 6
; d. Se aplică a.,b. şi c. e. Se foloseşte d. şi criteriul cleştelui şi avem −1.
n→∞ n→∞
x2
n xn
2 a. Calcul direct ; b. Se aplică a.; c. Se aplică b.; d. Se calculează lim = 4 de unde lim √ =
√ √ n→∞ n n→∞ n
n− n+1
2; e. yn+1 − yn = √ √ √
n+1( n+ n+1)
< 0 deci şirul yn este s. desc. şi aplicând b. rezultă că
√ √ √ √
yn > 2 n + 1 − n − 2 > −2. f. Din b. rezultă că 2 n + 1 − n − 2 < yn < −1, de unde
rezultă concluzia.
T10 1. a. Se demonstrează prin inducţie. b. an+1 − an < 0 c. Se dem. că a2n < an − an+1 .
2x
2. a. Se dem. prin inducţie că xn ≥ 0, ∀n ≥ 1, după care xn 6 1 ⇔ x2 n−1
+1
6 1 ⇔ (xn−1 − 1)2 >
n−1
xn −x3 2`
0 (A); b. xn+1 − xn = 1+x2
n
> 0 deci xn este convergent. Trecând la limită se obţine ` = `2 +1
⇔
n
−(xn −1)2
xn+1 −1 x2
n +1
`3 − ` = 0 ⇔ ` ∈ {−1, 0, 1} de unde ` = 1; c. lim 2 = lim (xn −1)2
= − 12 .
n→∞ (xn −1) n→∞
x5
n −xn
3. a. Se dem. prin inducţie că xn ∈ (0, 1) , ∀n ≥ 1; b. xn+1 − xn = 4
< 0, ∀ n > 1 deci
`5 −`
xn este convergent. Trecând la limită se obţine ` = 4 ⇔ ` ∈ {−1, 0, 1} de unde ` = 0;
xn+1 x4
n +3 3 xn+2 xn+2 xn+1 9
c. lim = lim = ⇒ lim = lim · lim = .
n→∞ xn n→∞ 4 4 n→∞ xn n→∞ xn+1 n→∞ xn 16
4 a. Se demonstrează prin inducţie√că an este strict crescător şi mărginit superior de 2.
√ ` = `√+ 2 ⇔ ` = 2.
b. Trecând la limită se obţine
an+2 −an+1 n+1 2+a
n − 2+a
c. lim = lim
an+1 −an an+1 −an
= lim √2+a 1 +√2+a = 41 .
n→∞ n→∞ n→∞ n+1 n
√ n √
√ n √ (2+ 5) +(2− 5)n
5. 2 − 5 = xn − yn 5 ⇒ xn = 2
şi
√ √ n
(2+ 5)n √
−(2− 5) xn
√
yn = 2 5
atunci lim yn = 5.
n→∞
LIMITE DE FUNCŢII
T1 1. a. Fie f : R → R, f (x) = x2 − 3x + 2 şi (xn )n>0 ⊆ R cu lim xn = 0, atunci

n→∞
lim f (xn ) = lim x2n − 3xn + 2 = 2 ⇒ lim f (x) = 2.

n→∞ n→∞ x→0
b. Fie f : R → R, f (x) = x3 − 4x + 2 şi (xn )n>0 ⊆ R cu lim xn = ∞, atunci
n→∞
3 3 4
lim f (xn ) = lim xn − 4xn + 2 = lim xn 1 − x2 + x23 = ∞ ⇒ lim f (x) = ∞.

n→∞ n→∞ n→∞ n n x→∞
2x+3
c. Fie f : R\ {−4} → R, f (x) = x+4
şi (xn )n>0 ⊆ R\ {−4} cu lim xn = 1, atunci
n→∞
2xn +3 5
lim f (xn ) = lim = = 1 ⇒ lim f (x) = 1....
n→∞ n→∞ xn +4 5 x→1
2. a. Fie f : R → R, f (x) = 2x + 4 şi (xn )n>0 , (yn )n>0 ⊆ R definite prin xn = 2nπ, yn =
π
2
+ 2nπ, ∀n > 0, atunci lim xn = lim yn = ∞, dar lim f (xn ) = lim (2 sin (2nπ) + 4) = 4
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
şi lim f (yn ) = lim 2 sin π2 + 2nπ + 4 = 6. Deci lim xn = lim yn şi lim f (xn ) =6=

n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
lim f (yn ) deci 6 ∃ lim f (x).
n→∞ x→∞
1 1
b. Analog cu a. pentru xn = 2nπ
, yn = π +2nπ .
2
1 1
c. Analog cu a. pentru xn = 1 + nπ , yn = 1 + π +nπ .
4
1 1
d. Analog cu a. pentru xn = 3 + 3nπ , yn = 3 + 3π +3nπ .
4
T2 1. a. 3 b. ∞ c. 3 d. 2 e. 0 f. −∞ g. ∞ h. 0 i. 0 j. ∞ k. −∞ l. −∞
2. a. π2 b. 2−π
2
c. −∞ d. ∞ e. ∞ f. ∞ .
T3 1. a. ∞ b. ∞ c. 6 ∃ d. ∞ e. 25 f. ∞ g. −2 h. 5 i. 3 j. 4 . 2. a. −1 b. − 12 c. 3
d. − 21 e. ±1 f. 2, 12 .
T4 1. a. 0 b. 0 c. ∞ d. 2 . 2. a. 1 b. 32 c. 2 d. ∞ e. 23 f. 0 g. n2 h. n+1 n
i. 0 .
T5 1. a. 4 b. −∞ c. ∞ d. − 2 e. −∞ f. 0 g. ∞ h. 6 2. a. −1 b. −1 c. − 2 d. − 12
1 1 3
√ √
3
e. ∞ f. −∞ g. 21 h. 0 i. 22 j. 42 .
T6 1. a. − 41 b. 23 c. −15 d. 56 e. n(n−1)2
f. n (2n − 1) g. 3 h. mn(n−m)
2
2. a. − 12 b. 3 c.
2 1 4 1
5
d. − 4 e. −8 f. 336 g. 9 ; h. − 12 .
T7 1. a. 5 b. 34 c. 1 d. 8 e. 4 f. 12 g. 21 h. 9 2. a. −1 b. 3 c. 3 d. 2 e. 12 f. 32
g. 8; h. − sin6 1 .
√ √ √
T8 1. a. − 33 b. 41 c. − 13 d. 4
2
e. −2 2 f. 21 g. 1 h. 14 .
√ √ π
T9 1. a. e1 2 b. e5 c. e2 d. 1e e. e2 f. e4 g. 0 h. e 2. a. √1e b. e e c. 1 d. e 12
√
e. e1− 2 f. e2 g. 1 h. e.
T10 1. a. 0 b. 92 c. 32 d. − 12
1
e. 1 f. 2 g. 6 ∃ h. 1. 2. a. 1 b. 2 c. ln82 d. 6e
e. − ln 4 f. 0 g. ln 27 h. 0.
T11 1. a. 1 b. 13 c. 13 d. 83 e. 0 f. 15 . 2. a. a = 1, b = 3 b. a = 1, b = −1 c. a = −1, b = 1
2
d. a = 3 e. a = −2 f. a = 1, b = 3.
FUNCŢII CONTINUE
T1 a. lim f (x) = lim x2 + x = 0, lim f (x) = lim sin x = 0, f (0) = 0 ⇒ f e continuă ı̂n x0 = 0.

x&0 x&0 x%0 x%0
1 π π π
b. lim f (x) = lim arctg x
= , lim
2 x%0
f (x) = lim arcsin (x + 1) = 2
, f (0) = 2
⇒ f e cont. ı̂n
x&0 x&0 x%0
x0 = 0.
c. lim f (x) = lim log2 (5x + 1) = 4, lim f (x) = lim x3 − 7x − 2 = 4, f (3) = 4 ⇒ f e continuă

x&3 x&3 x%3 x%3
ı̂n x0 = 3.
sin 3x
d. lim f (x) = lim x
= 3, lim f (x) = lim (3 cos x + sin x) = 3, f (0) = 3 ⇒ f e cont. ı̂n x0 = 0.
x&0 x&0 x%0 x%0
lim 31−cos 2x = 23 , lim f (x) = lim x2 + 2x + 1 = 1, ⇒ f nu e cont. ı̂n x0 = 0.

e. lim f (x) =
x&0 x&0 x +3x sin x x%0 x%0
2x−5
f. lim f (x) = lim log4 (x + 1) = 1, lim f (x) = lim 1 = 1, f (3) = 1 ⇒ f e continuă ı̂n
x&3 x&3 x%3 x%3 1+4 x−3
x0 = 3.
x+1
g. lim f (x) = lim 1 = 0, lim f (x) = lim sin πx = 0, f (1) = 0 ⇒ f e continuă ı̂n x0 = 1.
x&1 x&1 x+e x−1 x%1 x%1
1 x+1
h. lim f (x) = lim (2x − 1) x−1 = e , lim f (x) = lim e 2x2 −1 = e2 , f (1) = e2 ⇒ f e continuă ı̂n
2
x&1 x&1 x%1 x%1
x0 = 1.
x4 −16 3
−8
i. lim f (x) = lim = 8, lim f (x) = lim 3 √xx−1−1 = 8, f (2) = 8 ⇒ f e continuă ı̂n x0 = 2.
x&2 tg(x −4) x%2 ( )
2
x&2 x%2
j. lim f (x) = lim ln(x−2) sin 6πx
x−3 −1 = 1, lim f (x) = lim πx2 −9π = 1, f (3) = 0 ⇒ f nu e continuă ı̂n x0 = 3.
x&3 x&3 e x%3 x%3
T2 1. a. R b. R c. R\ {1} şi x0 = 1 e punct de discont. de speţa I. d. R e. R f. R\ {−1} şi
x0 = −1 e punct de discont. de speţa a II-a. g. R\Z şi ∀x0 ∈ Z e punct de discont. de speţa I.
h. R\Z ∪ {2} şi ∀x0 ∈ Z\ {2} e punct de discont. de speţa I.
2. a. 0 b. −4 c. 2 d. 35 e. ±2 f. 1
x 0, x > 0
 , x > 0 

2
 1

T3 1. a. f (x) = 0, x = 0 ⇒ Dcont = R; b. f (x) = 2 , x = 0 ⇒ Dcont = R\ {0};
 
 2 1, x < 0
 
x , x<0

 x
cos x, x > 0

 sin x, x > 0 
 
1, x = 0
 
c. f (x) = 0, x = 0 ⇒ Dcont = R; d. f (x) = ⇒ Dcont = R.
 x
 , x<0
  arctg x , x < 0


ex x
0, x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)

0, x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)


 
1

2. a. f (x) = , x=1 ⇒ Dcont = R\ {±1}; b. f (x) = 0, x = 1 ⇒
 2 
2x − 2, x ∈ (−1, 1)
 
1, x ∈ (−1, 1)

 2
x +x

 , x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
 2
Dcont = R\ {−1} c. f (x) = 0 ⇒ Dcont = R\ {−1} d. f (x) = 1, x = 1 ⇒



−x + 2, x ∈ (−1, 1)
Dcont = R\ {−1}.
T41. a. {−1, 2} b. {−2, 1, 31} c. {1} d. {1, 2}. 2. a. x0 = 4, sp I b. x0 = 0, sp I c.
R\ π2 + 2kπ, k ∈ Z sp II d. x0 = 0, sp II.
T5 1. Se dem. că funcţiile sunt continue.
2. Presupunem că funcţia nu e mărginită superior, atunci există un şir (xn )n>0 ⊆ [a, b) cu
f (xn ) > n, ∀n > 0 adică lim f (xn ) = ∞. Şirul xn fiind mărginit admite un subşir conver-
n→∞
gent pe care-l notăm cu (xkn )n>0 . Notăm cu ` limita acestui subşir, evident ` ∈ [a, b]. Dacă ` < b,
cum funcţia f este continuă pe [a, `] va fi mărginită, contradicţie cu lim f (xkn ) = ∞. Dacă ` = b
n→∞
atunci lim f (x) = lim f (xkn ) = ∞, contradicţie cu ipoteza. Prin urmare presupunerea făcută
x%b n→∞
este falsă deci f este mărginită. Analog dacă funcţia este nemărginită inferior.
3. Analog cu 2.
T6 1. Se dem. că funcţiile sunt continue. 2. a.,b. Imf nu e interval c.,d. au pct. de disc. de sp I.
T7 1. a. Da b. Da c. N u d. Da. 2. a. a = 0 b. a = 1 c. a = ±2 d. a = 5.
T8 2. a. x0 ∈ (−1, 0) b. x0 ∈ (1, 2) c. x0 ∈ (−1, 0).
T9 1. a. [1, ∞) b. (−∞, 0) ∪ (1, log2 3) c. 0, 21 ∪ 1, 32 ∪ (2, 3) d.
3
− 2 , 0 ∪ (1, 3). 2. Pp că
există. Atunci f este injectivă şi are P.D. deci e s. monotonă(F).
FUNCŢII DERIVABILE
T1 1. a. 3 b. 1 c. 1 d. −2. 3. a. a = b = 0 b. a = 4, b = −1 c. a = 0, b ∈ R d. a = b = 0.
T2 1. a. 3x + y − 1 = 0 b. (e + 1) x − y + 2 = 0 c. 2x − y − 2π − 1 = 0 d. 5x + y + 1 = 0.
2. a.,b.,c. punct unghiular d. punct de ı̂ntoarcere. √
2
T3 a. 2x − 4; b. ex + 2; c. cos x + sin x; d. 2x x+1 ; e. x 2xx+2 ; f. 2x + 22x+1 ln 2; g. x ln
1

2 4
;
2 4 1
h. 3 √3 x + 5√
5 x ; i. − 2x x .
√
T4 1. a. D = D0 = R, f 0 (x) = 6x2 − 8x b. D = D0 = (0, ∞) , f 0 (x) = ex (x + 1) + 2 ln x + 2

c. D = D0 = R, f 0 (x) = cos 2x d. D = [0, ∞) , D0 = (0, ∞) , f 0 (x) = cos x−2x
√ sin x ;
2 x
√ 2
e. D = D0 = [0, ∞) , f 0 (x) = 3 x f. D = D0 = R, f 0 (x) = 1−6x−x
(x2 +1)2
0 0 −2x2 −6x−2
g. D = D = R\ {±1} , f (x) = h. D = [0, ∞) , D0 = (0, ∞) , f 0 (x) = 2√x(x+2)
2−x
2;
(x2 −1)2
x 2
e (x −x−1)
i. D = D0 = R\ {1} , f 0 (x) = 2(x−1)2 j. D = D0 = R, f 0 (x) = 2x ln 2
√ 2
k. D = D0 = (0, ∞) , f 0 (x)n= xo2 − sin x l. D = D0 = R, f 0 (x) = 2x sin x+x
ln 3
cos x
.
1
√
2. a. {0, ±2} b. {2, 5} c. √
4e d. ± 2 . e. {0} f. {±1} g. {0} h. ∅; i. {1} j. {0, 2}
π+2kπ
k. {kπ, k ∈ Z} l. 4
,k ∈ Z .
9 x
T5 1. a. f 0 (x) = 10 x2 − 3x + 1 (2x − 3) b. f 0 (x) = √x+1
1
c. f 0 (x) = e x+1 · (x+1) 1
2
d. f 0 (x) = √ 1
; e. f 0 (x) = 3 sin (6x + 4); f. f 0 (x) = tgx
√ g. f 0 (x) = 9−x28x5−x2
x2 +1 cos2 x tg2 x+2 ( )( )
2 x2 +x
f 0 (x) = 3
; i. f 0
(x) = 21−4x−3x j. f 0 (x) = e (2x + 1) x2 + x + 1

h. 6x+4 2√
(x +1) 2x+2
k. f 0 (x) = −2x sin 2x2 l. f 0 (x) = − sin ctg2x

2 2x .
√
2. a. − 2 b. {−2} c. { e} d. {−2}; e. kπ
1
, k ∈ Z f. π4 + kπ, k ∈ Z g. {0} h.

4
{0};
n √ o
i. {0} j. ± 22 k. kπ

4
, k ∈ Z l. {−3, 1}.
q
T6 1. a. f 0 (x) = 2x
√ b. f 0 (x) = x(
1
c. f 0
(x) = − 1
d. f 0
(x) = 3 sin x
2
2+cos x
;
( )
1−x2 1−x4 x2 +1) cos x (2+cos x) 1−cos x
q
e. f 0 (x) = 6 (2x + 3)2 sin 2 (2x + 3)3 ; f. f 0 (x) = 2−x−x 576
ln2 1−x g. f 0 (x) = 2x(2+ln
x+2 3 1+ln x
( 2) x)2 2+ln x
2 x 2 2

h. f 0 (x) = 6 cos (3x + 1) sin2 (2x + 1) cos (5x + 2); i. f 0 (x) = xx2 +1 +2
ln xx2 +2
+1
− 22x 2 .
(x +1)
2. a. − 21 ; b. − 61 c. 2π d. 0. e. 0 f. 0 g. 0 h. 0; i. − 14 .
T7 1. a. Funcţia este strict crescătoare deci injectivă √
iar Im f = R deci este surjectivă.
4 e+1
b. 21 , e+1
e
2. b. 1 1
,
6 6
3. b. 1
,
4 e+3
1
4. b. − e+1
e
, − √
e
.
5. b. 12 , c. Notăm f −1 (x) = y ⇒ x = f (y), pentru x → ∞ avem că y → ∞ şi limita devine
y ln(ey )+ln(1+2 eyy + e1y )
lim ln(fy(y)) = lim f (e +2y+1) y
= lim y
= 1. T8 a. 2xarctgx + 1, D = D0 = R
y→∞ y→∞ y→∞
√ √
1−x2 +x arcsin x 1−x2 −2x arccos x
b. 8xarcctg2x − 2, D = D0 = R c. q
3
, D = D 0
= (−1, 1) d. arccos2 x
, D=
√
( 1−x2 )
D0 = [−1, 1) e. 1+x 4 2 0
4 , D = D = R\ {±1} f. √−1 , D = (−∞, −1] ∪ [1, ∞) , D0 = (−∞, −1) ∪
|x| x2 −1

√ 0, x > 0
0 0
(1, ∞) g. earctg x 1 + 2√ 1
x
, D = [0, ∞) , D = (0, ∞). h. f (x) = 2 ,D =
 ,x<0
x2 + 1
R, D0 = R\ {0}.
 1

 2 , x ∈ (−1, 1)
x +1
i. f 0 (x) = D = R, D0 = R\ {±1}.
− 1 , x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)

x2 + 1
3
T9 1. a. 2x2 −6x3 , D = D0 = R b. q 2 3 , D = D0 = R c. 4x
, D = D0 = (−∞, −1) ∪
(x +1) 4 (x +x+1)
3
(x2 −1)2
6 sin x(1+sin2 x)
n o
(1, ∞) d. sin x 2 − 9 cos2 x , D = D0 = R; e. , D = D0 = R\ (2k+1)π

cos5 x 2
|k ∈ Z ; f.
e2x 4x2 + 12x + 10 , D = D0 = R g. 9x 4−2x 0

2 3 x , D = D = R\ {0}
√
2
h. q 8x 2 3 , D = − 21 , 12 , D0 = − 21 , 12 i. 2x 2 2 , D = D0 = R.

(1−4x ) (1+x )
2. a = − 12 , b = 2, c = − 32 .
(−1)n n! 2(−1)n n! n
T10 1. a. (x−2)n+1
b. c. (−1)n n! (x−2)
(x−2)n+1
1 1
n+1 + (x+2)n+1 d. (−1)2 n! 1
(x−3)n+1
+ 1
(x−1)n+1
n−1
2n+1
e. (−1)(x−2)(n−1)!
n f. (−1)n−1 (n − 1)! (x+1)
1 1
n + (x+2)n g. 1·3·...·(2n−1)
2n
· x− 2

h. (−1)n−1 (n − 1)! (x−2) 1 1
n + (x+1)n i. 3n · e3x . 2. b. 13 .
T11 1. a.,b.,c. triplă 2. a = −4, b = −3 5. r = 1225X 2 − 2399X + 1177.
TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE
T1 a. f 0 (−2) = 0 b. f 0 (−1) = 4, f 0 (1) = 0 c. f 0 (2) = 2 d. f 0 (0) = 2, f 0 π2 = 0, f 0 (π) = 2

0 0 π 0

e. f (0) = f 2 = 0 f. f (1) = 0.
T2 1. m = 34 2. a = 0, b = −3 3. a = e2 4. an= 6. 5. ao= 21 .
√ √
T3 1. a. 12 b. c = 4±3 7 c. c = arctg 21 d. c ∈ 0, ± 3 2 2 e. Nu f. Nu.
2. a. a = 1, b = −4, c = 2 b. a = b = −1, c = 0.
3. Ec. f (x) = 0 are patru soluţii, deci ec.f 0 (x) = 0 are cel puţin trei soluţii, iar gr (f 0 ) = 3, deci
concluzia.
T4 1. a. 4 b.√1 c. 1. √ √
T5 1. a. c = 3 b. c = 26 c. c ∈ 21 , 2 d. Nu. 2. a. a = 3, b = 6 b. a = 1, b = 0.
3. Pentru x = y inegalitatea este adevărată. Dacă x > y atunci aplicăm teorema lui Lagrange
funcţiei f (t) = cos t pe intervalul [y, x], interval pe care funcţia este continuă şi derivabilă. Prin ur-
f (x)−f (y) 0 cos x−cos y
mare există c ∈ (y, x) astfel ı̂ncât x−y
= f (c) ⇔ x−y = |sin c| 6 1 ⇒ |cos x − cos y| 6
|x − y|. Dacă x < y analog cu cazul anterior.
T6. 1. a. f 0 (x) = 0, ∀x ∈ (−1, 1) ⇒ f (x) = f (0) = π2 , ∀x ∈ (−1, 1) , f (−1) = f (1) = π2 ⇒
f (x) = π2 , ∀x ∈ [−1, 1].
b. f 0 (x) = 0, ∀x ∈ (−1, 0] ⇒ f (x) = f (0) = π, f (−1) = π ⇒ f (x) = π, ∀x ∈ [−1, 0].
c. f 0 (x) = 0, ∀x ∈ (0, 1) ⇒ f (x) = f 21 = π2 , ∀x ∈ (0, 1) , f (1) = π2 ⇒ f (x) = π2 , ∀x ∈ (0, 1].
d. f 0 (x) = 0, ∀x ∈ (−1, 1) ⇒ f (x) = f (0) = π2 , ∀x ∈ (−1, 1).
2. a. Fie h (x) = f (x)−g (x) ⇒ h0 (x) = 0, ∀ x ∈ (0, ∞) ⇒ h (x) = h (1) = −1, ∀x ∈ (0, ∞) , h (0) =
−1 ⇒ h (x) = −1, ∀x ∈ [0, ∞).
b. Fie h (x) = f (x) − g (x) ⇒ h0 (x) = 0, ∀ x ∈ (−1, ∞) ⇒ h (x) = h (0) = π4 , ∀x ∈ (−1, ∞).
3. Vezi ex 1.
T7 1. a. R\ {2} b. R\ {0, 2} c. R d. R\ {1}. 2. a. f 0 (0) = lim f (x)−f x
(0)
=0∈R
x→0

b. lim f 0 √2nπ 1
= ∞ şi lim f 0 √ 1 = −∞ deci 6 ∃ lim f 0 (x).
n→∞ n→∞ (2n+1)π x→0
3. Funcţia arcsin x este derivabilă pe (−1, 1) deci şi funcţia f . Dar f 0 (1) = fs0 (1) = lim f (x)−f
x−1
(1)
=
x%1

π
2
şi f 0 (−1) = fd0 (−1) = lim f 0 (x) = lim arcsin x + √x−1 = −∞ deci funcţia f nu este
x&−1 x&−1 1−x2
derivabilă ı̂n x0 = −1.
x (1 − x) ; x ∈ [0, 1)



(x − 1) (2 − x) ; x ∈ [1, 2)

4. Se explicitează funcţia f şi se obţine f (x) = .

(x − 2) (3 − x) ; x ∈ [2, 3)


0; x=3
a. [0, 3] b. {1, 2}.
T8 1. a. f e s.d. pe [0, 1] şi s.c. ı̂nh rest b. fi e s.d. pe (−∞, 1] şi s.c. pe [2, ∞) c. f e s.c. pe
√
[−1, 1] şi s.d. ı̂n rest d. f e s.c. pe − √12 , √12 şi s.d. ı̂n rest e. f e s.c. pe −∞, −2 − 5 şi pe
√
−2; −2 + 5 şi s.d. ı̂n rest f. f e s.c. pe (0, ∞) g. f e s.d. pe −1, 43 şi s.c. ı̂n rest h. f e s.c.

pe (−∞, −1) şi pe (−1, ∞) i. f e s.c. pe [−1, 1] şi s.d. ı̂n rest.
2. a. x0 = −1 max şi x0 = 1 min b. x0 = 12 max şi x0 = 0 min c. x0 = 0 min d. x0 = 1 min
e. x0 = 72964
min f. 6 ∃ g. x0 = 1e min h. x0 = 0, x0 = 1 min şi x0 = 21 max. i. x0 = 0 min şi
x0 = −3 max.
T9 2. x = 0. i
1
T10 1. a. (−∞, −1] b. [−2, 2] c. [0, ∞) d. −∞, 1e e. [0, ∞) f. 0, e e .

T11 1. a. s.c. pe (0, e] şi s.d. pe [e, ∞) b. Se aplică T.L 2. a. s.c. b. Se aplică T.L.
3. a. D0 = R\ {0} b. Se aplică T.L. .
2
T12 1. a. ∞ b. 0 c. 0 d. 13 e. ∞ f. 12 5
g. 42 h. 4 2. a. m (m+1)
2
b. 3 c. 3 d. 1 e. 2 f. 0 g. n(n+1)
2
1
h. − 2 .
T13 1. a. − 16 b. 0 c. 1 d. ∞ e. −2 f. 0 g. 1 h. ∞ i. n(n+1)(2n+1)
12
.
GRAFICE DE FUNCŢII
T1 1. a. conc. pe (−∞, 1] şi conv. pe [1, ∞) b. conc.

√ pe (0, ∞)
√ c. conv. pe (−∞, 0] şi conc.
pe [0, ∞) d. conv. pe (0, 1] e. conc. pe −∞, − 3 şi pe 0, 3 şi conv. ı̂n rest f. conv. pe
−∞, − 12 şi conc. pe − 21 , ∞ g. conv. pe R h. conc. pe (−∞, −2] şi conv. pe [2, ∞) 2. a. ln 4

√
b. 61 c. e2 d. − 21 e. 6 ∃ f. kπ, k ∈ Z g. 1, 2 ± 5 h. 6 ∃.
T2a. y = 1 oriz. la ±∞ b. y = 0 oriz. la ±∞ c. y = π oriz. la +∞ şi y = −π oriz. la −∞
d. y = 1 oriz. la +∞ şi y = −1 oriz. la −∞ e. y = x obl. la ±∞ f. y = 12 x − 14 obl. la ±∞
g. y = x obl. la +∞ şi y = −x obl. la −∞ h. y = x + 1 obl. la +∞ şi y = −x − 1 obl. la −∞
i. y = 1 oriz. la +∞ şi y = −1 oriz. la −∞ j. y = x − 2 obl. la +∞ şi y = −x + 2 obl. la −∞
k. y = x + 1 obl. la ±∞ l. 6 ∃.
T3a. y = 1 oriz. la ±∞ şi x = 1 vert. b. y = 1 oriz. la ±∞ şi x = 2,x = −2 vert. c. x = 0 vert.
la dr. d. y = 1 oriz. la ±∞ şi x = −1 vert. e. y = 1 oriz. la ±∞ şi x = 0 vert. la dr.

f. y = 0 oriz. la −inf ty şi x = 0 vert., g. y = x − 2 obl. la ±∞ şi x = 0 vert. la st. h. y = x
obl. la ±∞ i. x = 0 vert. la dr. j. x = 0 vert. la dr. k. x = −2 vert. la dr. şi x = 2 vert. la st.
l. x = 0 vert. la dr şi x = −1 vert. la st.
Aici se termina

Teme Pentru Clasa A Xi-A

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teme Pentru Clasa A Xi-A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEME PENTRU CLASA A XI-A

Capitolul 4. RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE INVERSABILĂ. SISTEME DE

Partea 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ 21

Capitolul 7. ŞIRURI III 27

Capitolul 10. FUNCŢII DERIVABILE 36

1. Să se calculeze următorii

1. Fără a calcula determinanţii să se demonstreze următoarele egalităţi

2. Să se unde a ∈ R şi a1 , a2 , a3 > 0:

3. Se consideră polinoamele f = a + bX + cX 2 + dX 3 şi g = X 4 − 1, unde a, b, c, d ∈ C iar

x31 f (x1 ) x32 f (x2 ) x33 f (x3 ) x34 f (x4 )

RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE

1. Să se determine rangul următoarelor matrice:  

1. Să se determine rangul următoarelor matrice:  

1. Să se determine rangul următoarelor matrice, discutie după

Să se studieze compatibilitatea următoarelor sisteme:

Să se rezolve următoarele sisteme:

Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme după

a. Determinaţi m ∈ R pentru care sistemul admite soluţie unică;

Folosind metoda lui Gauss să

a. Detmonstraţi că determinantul sistemului este ∆ = (a + b + c) (c − b) (c − a) (b − a);

e. (an )n≥1 , an+1 = 2a2n + 1, a1 = 1; f.(bn )n≥1 , bn+1 = bnb+1

1. Să se calculeze limitele următoarelor şirur (an )n>1 i:

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri (an )n>1 :

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri (an )n>1 :

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri (an )n>1 :

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri (an )n>1 :

1. Să se demonstreze că următoarele şiruri (an )n≥1 sunt convergente:

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

2. Să se calculeze limitele următoarelorşiruri:

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

1. Să se studieze convergenţa următoarelor şiruri şi calculaţi limitele lor:

1. Să se studieze convergenţa

2. Se consideră şirul (xn )n≥0 definit prin x0 = 1 şi xn+1 = xn + x1n , ∀n ≥ 0.

1. Aplicând definiţia limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct, demonstraţi că:

1. Să se calculeze următoarele limite: √

1. Să se calculeze limitele următoarelor funcţii f : D → R ı̂n punctele indicate:

Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii, f : R → R,  ı̂n punctele indicate:

1. Să se determine domeniul de continuitate al următoarelor funcţii, f : R → R, precizând

1. Să se determine domeniul de continuitate al următoarelor funcţii, f : R → R:

c. Să se demonstreze că f 2xk = f 2k+1 x x

1. Să se calculeze derivata următoarelor funcţii ı̂n punctele indicate:

Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:

2. Să se rezolve ecuaţia f 0 (x) = 0 pentru funcţiile:

TEOREMELE FUNCŢIILOR DERIVABILE

un punct de extrem ı̂n x0 = −2.

b. arctg √ sin x 2 − arcsin (tgx) = 0, ∀x ∈ − π4 , π4 .

1. Să se determine domeniul de derivabilitate a următoarelor funcţii:

a. Să se determine domeniul de continuitate al funcţiei f .

c. Să se arate că şirul (an )n>1 , este convergent.

INDICAŢII ŞI SOLUŢII

ε (τ ) ⇔ (ε (σ))4 = −1 (F ) deci ecuaţia nu are soluţii.

T1 1. a. 16 b. 64 c. 9 d. 1 e. 4 2. Pe fiecare linie primele două elemente pot avea orice

T1 1. a.1 b. −2 c. 4xy d.8

4. det (A) = 0 ⇒ det A3 = det3 (A) = 0.

5. det (A) = det At = −11 ⇒ det A · At · A = −1331.

6. det A · At = 54; det At · A = 0.7. a. 0; b. 0.

T7 1. a.1 + a1 + a2 + ... + an b. (1 − x)n−1 [1 + (n − 1) x] c. Fie dn determinantul dat, pe care-l

liniarizăm după L1 şi obţinem dn = 2dn−1 − dn−2 şi d1 = 2, d2 = 3 de unde se obţine dn = 1 + n.

Rangul unei matrice. Matrice inversabilă. Sisteme de ecuaţii

3. a. 4 b. Calcul direct c. A−1 = α1 At

T7 2. a. Nu; b. Nu; c. Da. 3. a.x0 = √

2. Să se unde a ∈ R şi a1 , a2, a3 > 0: