Probleme diverse la primitive şi integrale

I. Primitiva unei funcţii f : I  R

Indicaţie: Se calculează F ( x)  C   f ( x) dx , apoi se determină constanta C din condiţia
A( x 0 ; y 0 )  G F  F ( x0 )  y 0 .
I.1 Să se determine primitiva funcţiei f : I  R , , graficul căreia trece prin punctul dat.
1
1. Să se determine primitiva funcţiei f (x)  , graficul căreia trece prin punctul A( 2 2; ;).
8  x2
3 
2. Să se determine primitiva funcţiei f (x)  , graficul căreia trece prin punctul A( 3; ;).
2 x  18 2
12
x  2x 2  1
3. Să se determine primitiva funcţiei f (x)  , graficul căreia trece prin punctul A 4;   .
x 2
 3
sin x  cos x  sin x
3 2

4. Să se determine primitiva funcţiei f (x)  , graficul căreia trece prin punctul A( ; 2).
2
sin x 2
x 2

5. Să se determine primitiva funcţiei f ( x)  2 , graficul căreia trece prin punctul A(2;  ).
x 4 4

I.2 Să se demonstreze, că funcţia F : I  R este o primitivă a funcţiei f : I  R .

Indicaţie: Se demonstrează, că F ( x )  f ( x), x  I
1) F : (0;  )  R, F ( x)  x 2 ln x  3 , f : (0;  )  R, f ( x)  2 x ln x  x ;
ln x 1  ln x
2) F : (0;  )  R, F ( x)   3 , f : (0;  )  R, f ( x)  ;
x x2
3) F : (0;  )  R, F ( x)  x 2  sin x  1 , f : (0;  )  R, f ( x)  2 x sin x  x 2 cos x ;
4) Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  e x  3x 2  2 . Să se arate că funcţia F : R  R, F ( x)  e x  x 3  2 x  1
este o primitivă a funcţiei f.
x 1
5) Se consideră funcţiile f , F :  0,    R , unde f ( x)  e x  şi F ( x)  e x  x  ln x  1 .
x
Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f .

II. Integrala nedefinită

II.1 Să se calculeze integralele nedefinite:
dx dx xdx cos xdx
1)  3 x  2 dx ; 2)  2 ; 3)  3 ; 4)  2 ; 5)  ;
x  25 4x  1 x  25 sin 3 x
xdx sin xdx xdx x 3 dx dx
6)  3 2 ; 7)  3 ; 8)  ; 9)  ; 10)  2 ;
x 1 2 cos x  1 2x  1
2
x 4
2
x 9
dx dx dx dx ( x x  x 2 )dx
11)  ; 12)  ; 13)  ; 14)  2x 2  8 ; 15)  .
1 x2 4  x2 4  9x 2 x3

2. Utilizând metoda integrării prin părţi să se calculeze integrala nedefinită:

1)  x  lnx dx 2)  x  cos xdx ; 3)  x  3 dx ; 4)  ( 2 x  1)  3 dx ;
x x

5)  ( 2 x  1)  e dx ; 6)  x  lnx dx ; 7)  x  arccos xdx ; 8)  x  arcsin xdx ;

x 3

9)  x  arctgxdx ; 10)  x  arcctgxdx ; 11)  lnx dx ; 12)  cos 2 xdx .

3. Să se arate că funcţia f admite primitive pe R şi să se calculeze integrala dată:
x  x  2, x  1
2

3.1 Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  

( x  1) ln x, x  1
. a) Să se arate că funcţia f admite primitive
pe R.
2
b) Să se calculeze 
0
f ( x ) dx .

x
2
 ex , x  0
3.2. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  

 x  1, x  0 . a) Să se arate că funcţia f admite primitive
pe R.
4
b) Să se calculeze 
1
f ( x ) dx .
 e x 1 , x  1
3.3. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  
2  x, x  1 . a) Să se arate că funcţia f admite primitive pe
R.
2
b) Să se calculeze  2
f ( x ) dx .


x
2
 ex , x  0
3.4. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  

 x  1, x  0 . Să se arate că funcţia f admite primitive pe R.
2
b) Să se calculeze  2
f ( x ) dx .

 x 1
 , x 1
3.5. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x )   x  2

. Să se arate că funcţia f admite primitive pe R.
ln x  2, x  1

III. Integrala definită (Riemann)

1. Să se calculeze integralele (prin metoda substituţiei sau direct):
 
4 2 
2 dx 2 dx
   cos x  sin xdx ;
3
1)  sin xdx ; 2) ; 3)
e  sin x  cos xdx ; 4) ; 5)
cos x 2
0 x  16
2
0 x 9
2
0
0 0
3 0,5 3 10
dx dx xdx xdx
   
3
6) ; 7) 8) ; 9) ; 10)  (3 x  2)  x 2 dx ; 11)
0 4x 2
0 1 x 2
0 4x 2
5 x 92

2
 (3  4 x)  x 2 dx .

2. Utilizând metoda integrării prin părţi să se calculeze integrala definită:

 ln 2 e

 x 8  (2 x  3x
x 2
a) 
0
2 ( 2 x  1)  sin x dx b)
1
dx c)
1
) ln xdx

 ln 3 e

 x9  (3x  2 x) ln xdx

x 2
d)  0
2 (4 x  1)  cos x dx e)
1
dx f)
1
1 1 e e
h) 
0
2 x  arcsin x dx i) 0
x  arctgx dx g) 
1
x  ln x dx k) 1
ln x dx .

IV. Aplicaţii ale integralei definite

III.1. Să se calculeze aria figurii mărginite de graficele funcţiilor:
a) f ( x)  x 2  4 x  5 şi g ( x)  2 x  12 ; b) f ( x)   x 2  2 x  4 şi x  y  6  0 ;
c) f ( x)  x 2  4 x  4 şi 2 x  y  4  0 ; d) f ( x)  6  2 x, x  1, x  2, y  0 ;
e) f ( x)   x  4 x  5, g ( x)  0 ;
2
f) f ( x)   x 2  4 x  5, g ( x)  x  5 ;
h) f ( x)  x 2 , g ( x)  x ; i)

III.2 Aplicaţii diverse:

Probă de evaluare la matematică Tema: Aplicaţii ale integralei definite
Clasa a XII-a Varianta 1
Problema 1: Viteza unui corp se mişcă rectiliniu neuniform este determinată de ecuaţia v (t )  3t 2  2t  1 . Să
se determine distanţa parcursă de acest corp în secunda a treiea.
Problema 2: Să se calculeze lucrul efectuat la comprimarea unui arc cu 0,2 m, dacă pentru comprimarea lui cu
0,05 m este necesară o forţă egală cu 15 N.

Problema 3: Să se calculeze aria suprafeţei mărginită de liniile:

a) f ( x)  2 x  2, x  1, x  0, y  0 ;
b) f ( x)   x 2  2 x  3 şi g ( x)  0 ;
c) f ( x)   x 2  2 x  3 şi g ( x)   x  3 ;
d) f ( x)   x 2  2 x . Aria figurii mărginite de G f , axa ordonatelor şi tangenta trasată la grafic în punctul cu
abscisa x0  2 .
5
e) f ( x)  6  x şi g ( x)  .
x
f) x 2  y 2  6 şi y 2  5 x .
Problema 4: Să se calculeze volumul corpului obţinut la rotirea în jurul axei Ox a figurii plane mărginită de
liniile:
a) f ( x)  2 x  2, x  1, x  0, y  0 ;
 
b) f : 0;   R, f ( x)  sin 2 x şi g ( x )  0 ;
 2
c) f ( x)   x 2  2 x  3 şi g ( x)  0 .
d) f ( x)   x 2  2 x  3 şi g ( x)   x  3 .
Problema 5: Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene, determinate de
 
subgraficul  f al funcţiei f : 0;   R, f ( x)  sin 2 x .
 2

Probă de evaluare la matematică Tema: Aplicaţii ale integralei definite

Clasa a XII-a Varianta 2

Problema 1: Viteza unui corp se mişcă rectiliniu neuniform este determinată de ecuaţia v(t )  3t 2  2t  5 . Să
se determine distanţa parcursă de acest corp în secunda a cincea.
Problema 2: Să se calculeze lucrul efectuat la comprimarea unui arc cu 0,4 m, dacă pentru comprimarea lui cu
0,03 m este necesară o forţă egală cu 12 N.
Problema 3: Să se calculeze aria suprafeţei mărginită de liniile:
a) f ( x)  4  2 x, x  0, x  2, y  0 ;
b) f ( x)   x 2  4 x  5, g ( x)  0
c) f ( x)   x 2  4 x  5, g ( x)  x  5
d) x 2  y 2  8 şi y 2  2 x .
Problema 4: Să se calculeze volumul corpului obţinut la rotirea în jurul axei Ox a figurii plane mărginită de
liniile:
a) f ( x)  4  2 x, x  0, x  2, y  0 ;
b) f :  0;    R, f ( x )  sin x şi g ( x )  0 ;
 
c) f : 0;   R, f ( x)  sin 3 x şi g ( x )  0 ;
 3
d) f ( x)   x 2  4 x  5, g ( x)  x  5 .
Problema 5:
5.1 Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene, determinate de subgraficul  f
 
al funcţiei f : 0;   R, f ( x)  sin 3 x .
 3
5.2 Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene, determinate de subgraficul  f
al funcţiei f :  0; 4  R, f ( x)  x .

V. Itemi cu parametru (Teste, 2015, V. Iavorschi şi altele)

Proba de evaluare № 3
CLASA 12 A,C, profil real
Modulul 3: Integrale definite. Metode de calcul ale integralelor definite
Varianta 1
Itemul 1: Să se calculeze nemijlocit integralele definite:
2 9 
( x  x )dx  1 
a)  (3 x  2)( x  1)dx b)  c)  4  2 cos x  dx
2 4 x x 0
 cos 2 x 

Itemul 2: Să se calculeze prin metoda schimbului de variabilă integralele definite:

 2  /2 e
4 xdx cos xdx ln 2 xdx
a) 
0 1  2x 2
b) 
0 3 sin x  1
c) 
x
1

Itemul 3: Să se calculeze prin metoda integrării prin părţi integralele definite:

 ln 2 e

 x  8 dx c)  (2 x  3x
x 2
a)  0
2 (2 x  1)  sin x dx b)
1 1
) ln xdx

Itemul 4: Să se calculeze integrala definită:


cos 3 x dx
 0
6
1  sin 4 x

Proba de evaluare № 3
CLASA 12 A,C, profil real
Modulul 3: Integrala definită. Metode de calcul ale integralelor definite
Varianta 2
Itemul 1: Să se calculeze nemijlocit integralele definite:

2 16
( x  x )dx  1 
a)  ( x  1)(3 x  2)dx b)  c) 2  2 sin x  2 dx
2 9 x x 4  sin x 

Itemul 2: Să se calculeze prin metoda schimbului de variabilă integralele definite:

1  /2 e
10 xdx sin xdx ln 3 xdx
a)  b) 0 3 cos x  1 c) 1 x
0 5x 2  4

Itemul 3: Să se calculeze prin metoda integrării prin părţi integralele definite:

 ln 3 e  
(4 x  1)  cos x dx b)  x  9 dx  (3x  2 x) ln xdx d)
x 2
a) 
0
2
1
c)
1

0
2 x  cos x dx e) 
0
3 x  sin x dx
1
f)  0
2 x  arcsin x dx

Itemul 4: Să se calculeze integrala definită:

 
sin 3 x dx cos 3 x dx
a) 2
b) 0 1  sin 4 x c)
6

3
1  cos 4 x

Proba de evaluare № 2
CLASA 12 A,C, profil real
Modulul: Primitiva unei funcţii. Integrala nedefinită
Calculaţi integralele nedefinite (pe domeniul maxim de existenţă):

№
I variantă II variantă III variantă
d/o
1. (2 x  6)dx ( 2 x  10) dx (2 x  8)dx
x 2
 6 x  25 x 2
 10 x  34 x 2
 8 x  25
2. (5 x  3) dx (3 x  10)dx (4 x  8)dx
x 2
 6x  5 x 2
 10 x  9 x 2
 8x  7
 3.
 sin 7 x cos 3xdx  cos 6 x cos 4 xdx  sin 8 x sin 2 xdx
4.
ln x  7 ln x  2 ln x  32
 x
dx  x
dx  x
dx

5. cos 2 x sin 2 x x2 1
 sin x dx  cos x dx  x
dx

6.
 x cos 2 xdx  x sin 3 xdx x
2
ln xdx

7.
 x arcsin xdx  x arccos xdx  xarctgxdx
8.
x x 2  4 dx x 9  x 2 dx x 16  x 2 dx
3 3 3

9. arcsin 2 xdx arccos 2 xdx arctg 2 xdx

 1 x2
 1 x2  1 x2
10. x 2 dx x 3 dx x dx
 1 x 3  1 x 4  1 x2
11.
*  x arcsin x dx *  x arccos x dx *  xarctg x dx

12. (5 x  3) dx (3 x  10) dx (4 x  8)dx

*  x3  4x
*  x 3  9x
*  x3  x
13.
 | 2 x  4 | dx, x  [0; 5]  | 4 x  8 | dx, x  [3; 0]  | 2 x  4 | dx, x  [0; 5]
14.

15.

Proba de evaluare № 3
Modulul: Primitiva unei funcţii. Integrala definită.
CLASA 12 A,C, profil real
Varianta I

№ Răspunsuri Punctaj
d/o Varianta I Primitiva de
apreciere
1a) 2
 3 x2 
 (3x  2)( x  1)dx  x   2 x  8
2

 2 
2
8 11
2

1b) 9
(x  x )dx (2 x  ln x) 9
3
2  2  ln

4

2 10
4 x x
1c) 

2 1 10
 1   2 sin x  tgx  4

  2 cos x  dx
0
4
0
 cos 2 x 
2a) 2
4 xdx 8
 0 1  2x 2
2t 3
1 6-2 = 4

2b)  /2 2t 2 2 2 8
cos xdx 2
 (2  1) 

0 3 sin x  1
3
1
3 3 3

2c) e t3 1 1 7
ln 2 xdx 1

1 x 3
0
3 3

3a)    ( 2 x  1) cos x  2 sin x 


2
3
12

0
2 (2 x  1)  sin x dx 3
0

3b)  x  8x 8 x  ln 2 3 ln 2 2  8 ln 2  8 ln 2  24 ln 2  8 10
ln 2
   1
 x 8
x
dx 2
 3 ln 2 9 ln 2  9 ln 2 2
1

3c) e  2 x2 x3  e 3e 2  4e 3  1 12
 ( x  x 3 )  ln x   1
 (2 x  3x 3 
2
) ln xdx  2 6
1

4  1 12
cos 3 x dx
1

arctg
 6 arctg t 2
0
2
0 1  sin 4 x
Tota 100 p.
l

Proba de evaluare № 3
Modulul: Primitiva unei funcţii. Integrala definită.
CLASA 12 A,C, profil real
Varianta II

№ Răspunsuri Punctaj
d/o Varianta II Primitiva de
apreciere
1a) 2

 ( x  1)(3x  2)dx
2
8 11

1b) 16
( x  x )dx
4
2  ln 2
9 x x 3 10
 1c) 
 1  2 1 10

2
 2 sin x 
 sin 2
dx
x
4

2a) 1
10 xdx 8
a) 
0 5x 2  4
6-4 = 2

2b)  /2
sin xdx 2 8
0 3 cos x  1 3

2c) e
ln 3 xdx
1 7
1 x 4

3a) 12
 2  3
0
2 (4 x  1)  cos x dx

3b) ln 3 2 ln 2 3  9 ln 3  9 ln 3  18 ln 3  9 10
 x  9 dx
x
4 ln 2 3
1

3c) e 4e 3  3e 2  1 12
 (3x  2 x) ln xdx
2
6
1

4 
sin 3 x dx 1 12
arctg
 
3
2
1  cos 4 x
2

Tota 100 p.
10 itemi
l

Suplimentare (pentru pregătire):

1 9   /2
(x2  x  1) dx  1  cos xdx
 (4 x  3)( x  2) dx 2.    4 sin x  
2
1. 3. 4
dx 4.
1 4 x x 0
 cos 2 x 0
3 sin x  1
 /2 1 e2 ln 5 
sin xdx 6 xdx dx
5. 
0
3 cos x  1
6. 
0 3x  1
2
7.  x  ln
e
3
x
8.  x  10
1
x
dx 9. 

6
2 (6 x  3)  sin x dx
e 1 1
x  arctgx dx x  arcctgx dx
10.  ( 4 x  3x ) ln xdx  
3 2
11. 12. .
e 0 1 x2 0 1 x2

Suport teoretic
1. Unele proprietăţi ale integralei nedefinite
Teorema 9: Dacă funcţiile f: I R şi  : I R admit primitive pe intervalul I şi funcţia f are derivata continuă pe
intervalul I, atunci au loc următoarele proprietăţi:
1)   f ( x)   ( x )dx   f ( x) dx    ( x )dx
2)   k  f ( x)  m   ( x)dx  k   f ( x)dx  m    ( x)dx , unde k, m  R 

3)  kf ( x)dx  k  f ( x)dx , unde k  R 

4)  f ( x)dx  f ( x)  C , unde constanta C  R
5) (  f ( x )dx )  f ( x )
1
6)  f (kx  b)dx  k F (kx  b)  C , unde constanta C  R
7)  df ( x)  f ( x )  C , unde constanta C  R
8)  f (u )du  F (u )  C , unde u  u ( x)
9)  f (u )  u ( x)dx  F (u )  C , unde u  u ( x)
10)  d ( F ( x))   f ( x)dx  F ( x)  C .
2. Tabelul integralelor nedefinite (primitive imediate)
1)  1  dx   dx  x  C , unde x  R ;
2)  0 dx  C , unde x  R ;
x n 1
 x dx   C , unde n  Z , n  1 şi x  (; 0) sau x  (0;  ) ;
n
3)
n 1
x  1
  C , unde   R ,   1 , x  (; 0) sau x  (0;  ) ;

4) x dx 
 1
ax
   C , unde a  0, a  1 , x  R ;
x
5) a dx
ln a
 e dx  e  C , x  R ;
x x
6)
dx
7)  x  ln x  C , unde x  (; 0) sau x  (0;  ) ;
8)  sin xdx   cos x  C , unde x  R ;
9)  cos xdx  sin x  C , unde x  R ;
dx  
10)  cos x 2
 tgx  C , unde x  ( 
2
 2n;  2n), n  Z ;
2
dx
11)   ctgx  C , unde x  (n;   n), n  Z ;
sin 2 x
dx
12)   arctgx  C , unde x  R ;
1 x2
dx 1 x
13)  2  arctg  C , unde x  R şi a  0 ;
a x 2
a a

dx
14)  1 x2
 arcsin x  C , unde x  (1;1) ;

dx x
15)  a x
2 2
 arcsin
a
 C , unde x  (  a; a ) ;

dx 1 x 1
16)  x 2  1  2 ln x  1  C , unde x  (;  1) sau x  (1;  ) ;

dx 1 xa
17)  x 2  a 2  2a ln x  a  C , unde x  (;  a) sau x  ( a ;  ) şi a  0 ;

dx 1 x 1
18)  1  x 2  2 ln x  1  C , unde x  (;  1) sau x  (1;  ) ;

dx 1 xa
19)  a 2  x 2  2a ln x  a  C , unde x  (;  a) sau x  ( a ;  ) şi a  0 ;
dx x
20)  sin x  C , unde x  (n;   n), n  Z ;
 ln tg
2
dx x   
21)   ln tg (  )  C , unde x  (   2n;  2n), n  Z ;
cos x 2 4 2 2
dx
22)  x a
2 2
 ln( x  x 2  a 2 )  C , unde a  0 şi x  R ;

dx
23)  x a
2 2
 ln( x  x 2  a 2 )  C , unde a  0 şi x  ( ; a )  (a;) ;

dx
24)   ln x  x 2    C , unde   R  şi x2  
x 
2

x 
25)  x 2   dx 
2
x 2    ln( x  x 2   )  C , unde   R şi x2  
2
 x 2 a2
 x 2  a 2 dx 
  ln( x  x 2  a 2 )  C , unde a  0 şi x  R
2
26) x a
2 2
x a2
27)  x 2  a 2 dx  x2  a2  ln( x  x 2  a 2 )  C , unde a  0 şi x  ( ; a )  (a;) ;
2 2
1 a2 x
28)  a 2  x 2 dx  x a 2  x 2  arcsin  C , unde a  0 şi x  (  a; a ) ;
2 2 a
29)  tgxdx   ln cos x  C ; 30)  ctgxdx  ln sin x  C ;
31) Integralele funcţiilor hiperbolice:
dx dx
a)  shxdx  chx  C ; b)  chxdx  shx  C ; c)  sh 2
x
 cthx  C ; d)  ch 2
x
 thx  C .
1 1
32)  sin(kx  b)dx   k cos(kx  b)  C , unde x  R ; 33)  cos(kx  b)dx  k sin( kx  b)  C , unde x  R ;
1 kx  b
e
kx  b
34) dx  e  C , unde x  R ;
k
dx 1 b b
35)  kx  b  k  ln kx  b  C , unde k  0, x  (; k ) sau x  (
k
; ) ;
dx 1
36)  x 
(  1)  x  1
 C , unde x  R  ,   R \{1}.
m
m 1
xn
 x m dx   x dx 
n n
37) m +C, unde n  N , n  2, m  Z , x  0 .
1
n
m
m  1
dx  x n

38)  n
x m
 x n
dx 
m +C, unde n  N , n  2, m  Z , x  0 .
 1
n

3. Teorema şi formulele de integrare prin părţi

Teorema 10: Dacă funcţiile f:I R şi g:I R sunt derivabile şi au derivata continuă pe intervalul I, atunci funcţiile
f  g  şi f   g admit primitive pe intervalul I şi are loc formula:
 g ( x)  f ( x)dx  g ( x)  f ( x)   f ( x)  g ( x)dx (1)
Remarcă: Dacă notăm u  f (x) şi v  g (x ) , atunci formula (1) capătă forma mai utilă:
 udv  u  v   vdu (2)
Formulele (1) şi (2) se numesc formulele integrării prin părţi pentru integrala nedefinită .

4. Teoreme şi formulele de integrare prin schimbare de variabilă (substituţie ) pentru

integrala nedefinită
Teorema 11 (prima formulă de schimbare de variabilă): Dacă funcţia  : I  J este derivabilă pe intervalul I, iar
funcţia f : J  R admite primitive pe intervalul J şi F : J  R este o primitivă a funcţiei f : J  R , atunci funcţia
F   : I  R este o primitivă a funcţiei f   : I  R şi are loc formula
 f ( ( x))   ( x)dx  F ( ( x))  C
Metoda substituţiei la calculare integralei nedefinite (prima metodă de schimbare de variabilă):
a) Dacă se face substituţia  ( x )  t :
 ( x)  t
 f ( ( x ))   ( x ) dx  d ( ( x ))  dt 
  f (t ) dt = F (t )  C  F ( ( x ))  C .
 ( x ) dx  dt
b) Dacă se face substituţia  ( x )  g (t ) :
 ( x )  g (t )
 f ( ( x ))   ( x ) dx  d ( ( x ))  d ( g (t ))   f ( g (t )) g (t ) dt = F ( g (t ))  C  F ( ( x ))  C .
 ( x ) dx  g (t ) dt
Teorema 12: (a doua formulă de schimbare de variabilă): Dacă funcţia  : I  J este bijectivă şi derivabilă pe
intervalul I, funcţia f : J  R admite primitive pe intervalul J şi H este o primitivă a funcţiei h  ( f   )    , atunci
funcţia f : I  R admite primitive şi funcţia H   1 este o primitivă a funcţiei f şi are loc formula
 f ( x)dx  H (
1
( x ))  C
Remarcă: Practic la calculare integralei nedefinite prin a doua metodă de schimbare de variabilă se notează x   (t ) ,
de unde se află t   1 ( x) şi se aplică formula:
 f ( x)dx   f ( (t ))   (t )dt H (t )  C  H ( ( x))  C .
1

5. Sensul fizic al integralei nedefinite

I sens fizic al integralei nedefinite:
• Dacă un mobil (punct material) se deplasează neuniform şi legea deplasării lui este s  s (t ) , iar legea variaţiei vitezei
lui este v  v (t ) , atunci:
1) Din sensul fizic al derivatei avem: v (t )  s (t ) ;
2) Din sensul fizic al integralei nedefinite avem: s (t )   v (t ) dt
II sens fizic al integralei nedefinite:
• Dacă un mobil (punct material) se deplasează neuniform şi legea deplasării lui este s  s (t ) , legea variaţiei vitezei lui
este v  v (t ) , iar legea variaţiei acceleraţiei lui este a  a (t ) , atunci:
1) Din sensul fizic al derivatei avem: a (t )  v (t ) sau a (t )  s (t ) ;
2) Din sensul fizic al integralei nedefinite avem: v (t )   a(t )dt ;
3) Din sensul fizic al integralei nedefinite avem: s (t )   (  a (t ) dt ) .
III sens fizic al integralei nedefinite:
Dacă un punct material se mişcă de-a lungul axei Ox sub acţiunea forţei F  F (x) ,

57. Aplicaţii ale integralei definite

57.1 Sensul geometric al sumei Riemann. Aria figurii plane.
57.1.1 Noţiuni şi notaţii
Definiţia 1: Mulţimea tuturor punctelor din planul de coordonate  f  ( x, y )  R  R a  x  b, 0  y  f ( x) se
numeşte subgraficul funcţiei f : [a; b]  R, y  f ( x) (sau trapez curbiliniu).
Definiţia 2: Figura plană (domeniul plan) mărginită de segmentul  a; b  al axei Ox, dreptele verticale x  a şi
x  b şi graficul G f al funcţiei f : [a; b]  R, y  f ( x) se numeşte subgraficul funcţiei f sau trapez curbiliniu
determinat de graficul funcţiei f .
• Subgraficul funcţiei f : [a; b]  R, y  f ( x) se notează:  f sau ( f ) .
•  f se numeşte subgraficul funcţiei f : [a; b]  R sau trapez curbiliniu. (Vezi Fig. 57.1)
• Aria subgraficului funcţiei f : [a; b]  R , y  f ( x) , unde funcţia f este continuă şi nenegativă pe intervalul
[ a; b] se notează: A( f ) sau S ( f ) .

Fig. 57.1 Fig. 57.2

57.1.2 Calculul ariei subgraficul funcţiei f conform definiţiei

• Dacă funcţia f este continuă şi nenegativă pe intervalul [ a; b] , atunci pentru determinarea ariei A( f ) a
subgraficului funcţiei f : [a; b]  R , y  f ( x) se procedează în modul următor:
1) Se construieşte subgraficul  f al funcţiei f . (Vezi Fig. 57.1 sau Fig. 57.2);
2) Se alege o diviziune arbitrară a intervalului  a; b  , adică diviziunea    x0 , x1 , x 2 , ..., x n  ;
3) Se alege un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii  , adică sistemul de puncte
    0 , 1 ,  2 ,... ,  n 1  ;
4) Se construiesc dreptunghiurile elementare Dk cu baza [ x k ; x k 1 ] şi înălţimile f ( k ) , unde k  0, n  1 .
• Dreptunghiul elementar Dk are lăţimea x k  x k 1  x k şi înălţimea f ( k ) , de aceea aria lui este:
A( Dk )  f ( k )  x k  f ( k )  ( x k 1  x k ) (57.1)
n 1

5) Se notează: E  Dk – reuniunea dreptunghiurilor elementare în care a fost divizat subgraficul  f funcţiei
k 0

f : [a; b]  R .
 n 1  n 1
6) Se calculează aria mulţimii E, adică A( E )  A Dk    A( Dk ) .
 k 0  k 0
n 1
Concluzie: A( f )  A( E )   A( D
k 0
k ) (57.2)
n 1 n 1
7) Se calculează aria A( f ) a subgraficului funcţiei f : A( f )  lim A( E )  lim
n  n 
 A( Dk )  lim  f ( k )  xk
k 0
n
k 0
(57.3)
Observaţii:
1. Din punct de vedere geometric suma ariilor dreptunghiurilor elementare Dk este suma Riemann asociată
n 1 n 1
funcţiei f , adică: A( E )   A( Dk )   f ( k )  xk   ( f , ,  )
k 0 k 0
(57.4)

2. Conform formulei (57.3) şi definiţiei integralei definite în sensul lui Riemann se obţine formula ariei subgraficului
f :
n 1 b
A( f )  lim  f ( k )  x k   f ( x)dx (57.5)
n
k 0 a

• Au loc următoarele teoreme:

Teorema 32: Dacă funcţia f : [a; b]  R , y  f ( x) este continuă şi nenegativă pe intervalul  a; b  , atunci suma
Riemann asociată funcţiei f , diviziunii  şi sistemului de puncte intermediare     0 ,  1 ,  2 ,... ,  n 1  este egală
aproximativ cu aria subgraficului funcţiei f .
• Conform teoremei 32 avem:
n 1
  ( f ,  )  A( f ) sau A( f )   f (
k 0
k )  x k (57.6)

Teorema 33: Dacă funcţia f : [a; b]  R , y  f ( x) este continuă şi nenegativă pe intervalul [ a; b] , atunci
subgraficul funcţiei f are arie şi aria lui este egală numeric cu valoarea integralei definite de la a la b a funcţiei f .
• Conform teoremelor 32 şi 33 avem:
n 1
1) A( f )  lim   ( f ,  ) sau A( )  lim
 0 f
n 
 f (
k 0
k )  x k (57.8)

2) A( f )   f ( x)dx
a
(57.9)

Pe scurt: Dacă f ( x )  0 , x  [ a; b] şi funcţia f este continuă pe intervalul compact  a; b  , atunci

b
A( f )   f ( x)dx .
a

Teorema 34: Dacă funcţiile f : [a; b]  R şi  : [a; b]  R sunt continui şi nenegative pe intervalul [ a; b] şi
0   ( x )  f ( x ) , x  [ a; b] , atunci aria A( f , ) a subgraficului mărginit de funcţiile f şi  şi dreptele
b

verticale xa şi x  b există şi ea se calculează conform formulei: A( f , g )    f ( x)   ( x)dx

a
(57.10)
• Cazul descris în teorema 34 este reprezentat în Fig. 57.6.

57.1.3 Cazuri pentru calcularea ariei subgraficului, trapezului curbiliniu sau figurii plane
b

a) Dacă f ( x)  0 , x  [ a; b] , atunci A( f )   f ( x)dx .

a
(Vezi Fig. 57.3).

Fig. 57. 3 Fig. 57.4

 Fig. 57.3 Fig. 57.4 Fig. 57.5
b a

b) Dacă f ( x)  0 , x  [ a; b] , atunci A( f )   f ( x)dx    f ( x)dx .

a b
(Vezi Fig. 57.4).

c) Dacă c  [ a; b] şi f ( x )  0 pentru x  [a; c] , iar f ( x)  0 , x  [c; b] , atunci

c b c b
A( f )   a
f ( x)dx   f ( x)dx sau A( f )    f ( x)dx   f ( x)dx
c a c

(Vezi Fig. 57.5).

d) Aria figurii mărginite de graficele funcţiilor f : [a; b]  R şi  : [a; b]  R continui pe intervalul  a; b  se
calculează conform formulei:
b
A( f , )  
a
f ( x)   ( x) dx (57.11)

e) Dacă funcţiile f : [a; b]  R şi  : [a; b]  R sunt continui şi nenegative pe intervalul  a; b  si f ( x)   ( x )

, x  [a; c] şi  ( x)  f ( x ) , x  [c; b] , atunci figura mărginită de graficele funcţiilor f şi  şi dreptele
x  a şi x  b are arie şi ea se calculează conform formulei:
c b
A( f , )    f ( x)   ( x)dx    ( x) 
a c
f ( x)dx (57.12)

Fig. 57.6a Fig. 57.6b Fig. 57.7

• Cazul e) în care se aplică formula (57.12) este reprezentat în Fig. 57.7.

57.1.4 Algoritmul de calculare a ariei figurii plane mărginite de graficele a două funcţii continui şi
mărginite: (Vezi Fig. 57.6a şi Fig. 57.6b)
Dacă trapezul curbiliniu (sau figura plană) e mărginit de graficele funcţiilor continui şi mărginite y  f (x) şi
y   (x ) , atunci pentru calcularea ariei procedăm astfel:
 y  f ( x)
1) Se află punctele de intersecţie ale graficelor funcţiilor date f şi  rezolvând sistemul de ecuaţii  .
 y   ( x)
• Abscisele punctelor de intersecţie ale graficelor (de exemplu x1 şi x 2 , unde x1  x 2 ) sunt limitele de integrare:
a  x1 şi b  x 2 .
2) Se construieşte în acelaşi sistem de coordonate graficele funcţiilor f şi  şi se determină figura plană mărginită de
grafice, care se notează prin  f , .
3) Se calculează aria figurii plane obţinute, folosind formula:
b

a) A( f , )    f ( x)   ( x)dx , dacă

a
f ( x )   ( x) , x   a, b  (57.13)
b

b) A( f , )    ( x ) 
a
f ( x)dx , dacă  ( x)  f ( x ) , x   a, b  (57.14)

• Cazul în care se aplică formula (57.13) este reprezentat în Fig. 57.6a, b.

57.2 Volumul corpului de rotaţie

57.2.1 Noţiuni şi notaţii
1) Corpul de rotaţie obţinut prin rotirea subgraficului funcţiei f în jurul axei Ox se notează prin: C f sau C ( f )
sau C Ox sau C Ox ( f ) ;
2) Volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea subgraficului funcţiei f în jurul axei Ox se notează prin: V (C f )
sau Vol (C f ) sau VOx sau VOx ( f ) ;
3)  f este subgraficul funcţiei f : [a; b]  R .

 
Definiţie: Mulţimea C f  ( x; y; z ) ( x; y; z )  R 3 , x   a; b, y 2  z 2  f ( x) se numeşte corp de rotaţie obţinut
(generat) prin rotirea în jurul axei Ox a subgraficului funcţiei continui şi nenegative f : [a; b]  R (Vezi Fig. 57.8a,
b)

Fig. 57.8a Fig. 57.8b

Fig. 57.9 Fig. 57.10

57.2.2 Calculul volumului corpului de rotaţie conform definiţiei

• Pentru determinarea volumului V (C f ) a corpului de rotaţie obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox a subgraficului
funcţiei continui f : [a; b]  R se procedează în modul următor:
1) Se construieşte subgraficul  f al funcţiei f . (Vezi Fig. 57.8a);
2) Se roteşte subgraficul  f în jurul axei Ox şi se obţine corpul de rotaţie C f (Vezi Fig. 57.8a şi Fig. 57.8b);
3) Se alege o diviziune arbitrară a intervalului [ a; b] , adică diviziunea    x 0 , x1 , x 2 , ..., x n  . (Vezi Fig. 57.9)
4) Se alege un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii  , adică sistemul de puncte
    0 , 1 ,  2 ,... ,  n 1  . (Vezi Fig. 57.10)
5) Se construiesc dreptunghiurile elementare Dk cu bazele [ x k ; x k 1 ] şi înălţimile f ( k ) , unde k  0, n  1 .
(Vezi Fig. 57.9 sau Fig. 57.10).
• Dreptunghiul elementar Dk are lăţimea x k  x k 1  x k şi înălţimea f ( k ) .
6) La rotaţia subgraficului  f al funcţiei f în jurul axei Ox dreptunghiurile elementare Dk descriu cilindri
elementare C k cu raza bazei Rk  f ( k ) şi înălţimea H k  x k  x k 1  x k , de aceea volumul V (C k ) al
cilindrului elementar C k este:
V (C k )    Rk2  H k    f 2 ( k )  x k (57.15)
n 1

7) Se notează: C  C k – reuniunea cilindrilor elementare C k în care a fost divizat corpul de rotaţie C f şi se

k 0

calculează volumul mulţimii C, adică:

 n 1  n 1 n 1
V (C )  V  C k    V (C k )    f 2 ( k )  x k (57.16)
 k 0  k 0 k 0

n 1
Concluzii: a) V (C f )  V (C )  V (C
k 0
k );

 
n 1
b) Suma V ( f , ,  )     f , ,     f ( k ) x k este suma Riemann asociată funcţiei   f 2 , diviziunii
2 2

k 0
 şi sistemul de puncte intermediare  ;
c) Funcţia   f 2 ( x) este continuă, deci şi integrabilă pe intervalul [ a; b] şi atunci trecând la limită, când ||  || 0
sau n   , se obţine volumul corpului de rotaţie V (C f ) :
n 1 n 1
V (C f )  lim V (C )  lim  V (C k )    lim  f 2 ( k )  x k (57.17)
n n  n 
k 0 k 0
Observaţii:
1. Din punct de vedere geometric suma volumelor cilindrilor elementare C k este suma Riemann asociată funcţiei
n 1 n 1
  f 2 , adică: V (C )  V (C k )     f 2 ( k )  xk    (  f 2 ,  )
k 0 k 0
(57.18)

2. Conform formulei (57.17) şi definiţiei integralei definite în sensul lui Riemann se obţine formula volumului corpului
de rotaţie C f :
n 1 b
V (C f )    lim  f 2 ( k )  x k    f 2 ( x)dx (57.19)
n 
k 0 a

57.2.3 Teoreme referitoare la calculul volumului corpului de rotaţie

• Conform celor deduse mai sus are loc teorema:
Teorema 35: Dacă funcţia f : [a; b]  R este continuă şi nenegativă pe intervalul [ a; b] , atunci corpul de rotaţie
C f obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox a subgraficului  f al funcţiei f are volumul V (C f ) şi el este egal cu
b b
V (C f )  VOx    f ( x) dx sau VOx (C f )    f 2 ( x)dx
2
(57.20)
a a

• Corpul de rotaţie C f în jurul axei Ox este reprezentat în Fig. 57.8a,b.

Teorema 36: Dacă funcţia f : [a; b]  R este continuă şi nenegativă pe intervalul [ a; b] , atunci corpul de rotaţie
C f obţinut prin rotirea subgraficului funcţiei f în jurul axei Oy are volumul V (C f ) şi el este egal cu
b
VOy  2  x  f ( x)dx (57.21)
a

Teorema 37: Dacă funcţia  : [c; d ]  R , x   ( y ) este continuă şi nenegativă pe intervalul [c; d ] , atunci corpul
de rotaţie C obţinut (generat) prin rotirea subgraficului  al funcţiei x   ( y ) în jurul axei Oy are volumul V (C )
d

şi el este egal cu VOy     2 ( y )dy (57.22)

c

• Corpul de rotaţie C în jurul axei Oy este reprezentat în Fig. 57.12 şi Fig. 57.13.

Teorema 38: Dacă funcţia f : [a; b]  [c; d ] este bijectivă (deci şi inversabilă) şi nenegativă, pe intervalul [ a; b] şi
 : [c; d ]  [ a; b], x   ( y ) , este funcţia inversă a ei, continuă pe intervalul [c; d ] , atunci corpul de rotaţie obţinut
d

prin rotaţia subgraficului funcţiei  în jurul axei Oy (Vezi Fig. 57.13) are volum şi el este egal cu VOy     ( y )dy
2

c
57.23)

Fig. 57.11 Fig. 57.12 Fig. 57.13

Teorema 39: Dacă funcţiile f : [a; b]  R şi g : [ a; b]  R  sunt continui şi nenegative pe intervalul [ a; b] si
f ( x)  g ( x) , pentru x  [ a; b] , atunci corpul de rotaţie obţinut (generat) prin rotaţia în jurul axei Ox a figurii
mărginite de graficele funcţiilor f şi g şi dreptele x  a şi x  b are volum şi el este egal cu

 
b
VOx (C f , g )    f 2 ( x )  g 2 ( x) dx (57.24)
a

• Corpul de rotaţie C f , în jurul axei Ox este reprezentat în Fig. 57.11.

Teorema 40: Dacă funcţiile f : [a; b]  R şi g : [ a; b]  R  sunt continui şi nenegative pe intervalul [ a; b] si
f ( x)  g ( x) , x  [a; c] şi g ( x)  f ( x) , x  [c; b] , atunci corpul de rotaţie obţinut (generat) prin rotaţia în
jurul axei Ox a figurii mărginite de graficele funcţiilor f şi g şi dreptele xa şi x  b are volum şi el este egal cu

   
c b
VOx (C f , g )    f 2 ( x )  g 2 ( x ) dx    g 2 ( x )  f 2 ( x ) dx (57.25)
a c
Teorema 41: Dacă T este un corp, care are ariile secţiunilor perpendiculare pe axa Ox variabile, adică S  S (x ) , unde
S este o funcţie continuă pe intervalul compact [a;b] , atunci volumul acestui corp este egal cu
b
V (T )   S ( x)dx
a
(57.26)

57.5 Sensul fizic al integralei definite

I. Sensul fizic unu al integralei definite (Lucrul mecanic)
Teorema 46: Lucrul mecanic A efectuat la deplasarea unui punct material din poziţia x  a până în poziţia x  b de
forţa F : [ a; b]  R , F  F ( x) , unde F este o funcţie continuă şi are direcţia forţei ce coincide cu direcţia axei Ox
b

este egal cu A   F ( x)dx

a
(57.47)

II. Sensul fizic doi al integralei definite (mişcare rectilinie)

Teorema 47: Dacă un punct material (un corp) se deplasează rectiliniu şi neuniform în intervalul de timp [t1 ; t 2 ] cu
viteza v  v(t ) , unde v este o funcţie continuă pe intervalul de timp [t1 ; t 2 ] , atunci drumul S ([t1 ; t 2 ]) parcurs de
t2

acest corp este egal cu S  S ([t1 ; t 2 ])   v(t )dt

t1
(57.48)

Teorema 48: Dacă în intervalul de timp [t1 ; t 2 ] acceleraţia corpului este o funcţie de timp, adică a  a (t ) , atunci
t2

viteza corpului în intervalul de timp [t1 ; t 2 ] este egală cu: v  v ([t1 ; t 2 ])   a(t )dt
t1

(57.49)
III. Sensul fizic trei al integralei definite (elemente ale liniei materiale)
Teorema 49: Dacă linia materială L reprezintă graficul funcţiei f : [a; b]  R , y  f (x) derivabilă cu derivata
continuă pe intervalul [ a; b] şi are densitatea liniară    (x) , unde  este o funcţie pozitivă şi continuă pe
intervalul [ a; b] , atunci:
a) Masa liniei materiale L se calculează cu ajutorul formulei
b

M    ( x) 1   f ( x) dx (57.50)
2

a
b) Momentele statice în raport cu axele de coordonate Ox şi Oy se calculează cu ajutorul formulelor:
b

 f ( x)   ( x) 1   f ( x) dx (57.51)
2
M Ox 
a
b
M Oy   x   ( x ) 1   f ( x) 2 dx (57.52)
a

c) Momentele de inerţie în raport cu axele de coordonate Ox şi Oy se calculează cu ajutorul formulelor:

b

f ( x)   ( x) 1   f ( x) dx (57.53)
2 2
I Ox 
a
b

x   ( x) 1   f ( x) dx (57.54)
2 2
I Oy 
a

M Oy M Ox
d) Coordonatele centrului de greutate G ( x c ; y c ) se calculează cu ajutorul formulelor: x c  , yc 
M M
(57.55)
e) Dacă funcţia f : [a; b]  R este continuă şi nenulă pe intervalul [ a; b] , atunci coordonatele centrului de greutate
G ( xG ; y G ) al subgraficului  f al funcţiei f se calculează cu ajutorul formulelor:
b b

 xf ( x)dx f
2
( x)dx
1
xG  , yG  
a a
b b (57.56)
2
 f ( x)dx
a
 f ( x)dx
a
 57.6 Calcularea limitelor unor şiruri cu ajutorul integralei definite
a) Calcularea limitelor unor şiruri utilizând diviziunea echidistantă a intervalului compact [0; 1] .
1) Fie dată funcţia f : [0; 1]  R continuă (şi integrabilă) pe intervalul [0; 1] ;
 1 2 3 n 1 n 
2) Diviziunea  n   0, , , ,..., ,  este o diviziune echidistantă a intervalului [0; 1] ;
 n n n n n
 1 2 3 n 1 k
3)    0, , , , ...,  este sistemul de puncte intermediare asociat diviziunii  n , unde  k  ,
 n n n n  n
k  0, n  1 şi n  2, n  N ;
ba
4) Norma diviziunii  n este constantă şi tinde la 0, când n   , adică ||  n ||  0,
n
b  a 1 0 1
||  n ||    0 , când n   .
n n n
Dacă pentru funcţia f se îndeplinesc condiţiile 1) – 4), atunci:
1
1 n 1  k 
lim   f     f ( x)dx (57.57)
n  n
k 0  n  0

1 2 3 n 1 n 
Remarcă: Dacă în condiţiile 1) – 3) se consideră sistemul de puncte intermediare    , , , ..., ,  1 ,
 n n n n n 
k
unde  k  , k  0, n  1 , atunci avem:
n
1 1
1 n 1  k 1 1 n k
lim   f  
 f ( x ) dx sau lim   f     f ( x)dx (57.58)
n  n
k 0  n  0 n  n
k 1  n  0

Radion Blîndu, profesor de matematică, grad didactic superior, Liceul teoretic „Mihai
Eminescu”, mun. Bălţi, Republica Moldova