an 0

I. a∈(0,1) ⇒ lim xn = lim = =0

n →∞ n →∞ 1 + a 2 n
1
1 1
II. a =1 xn = şi lim xn =
2 n →∞ 2
2n
an 1 ⎛1⎞
III. a > 1 ⇒ xn = = şi cum lim ⎜ ⎟ = 0 (a >1) ⇒
(
a 2 n 1 + a12 n ) (
a n 1 + a12 n ) ⎝ ⎠
n →∞ a

⎧1
1 1 ⎪ ; a =1
lim xn = lim n ⋅ lim = 0 ⇒ lim xn = ⎨ 2 .
n →∞ n →∞ a n →∞ 1 + 1 n →∞
⎩0; a ∈ ( 0,1) ∪ (1, ∞ )
a 2n ⎪

4. Serii de numere reale

Conceptul de “serie numerică” este o generalizare naturală a

noţiunii de “suma finită de numere reale” cu observaţia că se aplică unei
mulţimi infinite ale cărei elemente sunt termenii unui şir. Din acest mod de
determinare a unei serii numerice, vom preciza legăturile cu şirurile
numerice şi sumele finite din R.
Dacă A = {a1, ..., ap} cu ai∈R pentru i = 1, p atunci mulţimii A i se
asociază un număr real S numit sumă şi calculat, astfel:
a1 + a2 ; ( a1 + a2 ) + a3 ;...; ( a1 + ... + a p − 2 ) + a p −1 ; ( a1 + ... + a p −1 ) + a p = S

folosind proprietăţile adunării din R.

Teoria seriilor numerice a fost fundamentată de G. W. Leibnitz,
I. Newton şi alţi matematicieni. Până la o fundamentare riguroasă a teoriei
convergenţei seriilor numerice au fost multe probleme neclare. De
exemplu, pentru seria 1 – 1 + 1 – 1 + ...+ (-1)n + ... s-au asociat diverse
sume, ca:

109
 (1 - 1) + (1 - 1) + ...+ (1 - 1) + ... s-a atribuit suma S = 0
1 - (1 - 1) + (1 - 1) + ...+ (1 - 1) + ... s-a atribuit suma S = 1
1 – 1 + 1 – 1 + ... folosind identitatea algebrică 1– x + x2 – x3 + ... =
1 1
= cu x∈(-1, 1) s-a atribuit pentru x → 1 suma S = .
1− x 2
Teoria seriilor numerice va preciza în ce condiţii unui şir
numeric (an )n∈N ⊂ R, i se poate asocia un număr real numit "sumă" şi va
fi cadrul natural pentru studiul unor probleme "de aproximare" folosind
tehnicile moderne de calcul. De asemenea, se va preciza modul de
reprezentare a unui numar real într-o bază de numeraţie q∈N – {0, 1}.

Definiţia II.7. Fie (an )n∈N ⊂ R şi "şirul sumelor parţiale"

corespunzător:
n
(II.19) ( Sn )n≥0 ⊂ R cu S n = ∑ ak = a0 + a1 + K + an ; S n +1 = S n + an +1 , ∀n ≥ 0
k =0

1] Se numeşte serie numerică de termen general an şi cu şirul de

sume parţiale (Sn) perechea de şiruri:
∞
(II.20) ((an)n≥0; (Sn)n≥0) notat ∑a
n=0
n sau ∑a
n∈N
n sau a0+a1+...+an+...

∞
2] O serie numerică ∑a
n=0
n se numeşte serie convergentă, notat

∑a
n=0
n (C), dacă şirul sumelor parţiale (Sn) este convergent în R. Numărul

real S = lim Sn se numeşte "suma seriei convergente" notat prin acelaşi

n→∞

simbol:
∞
(II.21) S = ∑ an sau S =
n=0
∑a
n∈N
n sau S = a0+a1+...+an+....

110
O serie numerică care nu este convergentă se numeşte serie divergentă,
∞ def
notată ∑ an (D) ( ⇔ (Sn) este şir divergent din R).
n=0

∞
3] Natura unei serii numerice ∑a
n=0
n este: fie serie convergentă,

fie serie divergentă. Seriile divergente nu au sumă în R.

Observaţii:
1. În studiul seriilor numerice, rolul principal îl are şirul sumelor parţiale şi
din acest motiv se poate spune că "teoria seriilor numerice" este o
combinaţie între teoria sumelor finite din R şi teoria şirurilor numerice.
2. Nu este corect a defini o serie numerică sau suma sa ca fiind "o sumă
infinită", deoarece în R se lucrează numai cu sume finite. Seriile numerice
nu au, în general, proprietăţile sumelor finite, ca: comutativitate,
asociativitate, produs etc.
∞
3. Dacă într-o serie numerică ∑a
n =0
n se renunţă sau se adaugă un număr

∞
finit de termeni, seria nou obţinută ∑ b are
n =0
n aceeaşi natură cu seria

iniţială; se modifică numai suma în caz de convergenţă.

∞
4. Se va face distincţia netă între o serie convergentă ∑a
n =0
n (C), care este

un "concept matematic nou" definit ca o pereche de şiruri numerice cu

∞
anumite proprietăţi şi suma seriei S = ∑a
n =0
n (C), care este un număr real

( S = lim S n ∈R), deşi notaţia este aceeaşi.

n →∞

111
5. Studiul seriilor numerice cuprinde două mari probleme şi anume:
precizarea naturii unei serii: convergentă sau divergentă şi evaluarea
exactă sau aproximativă a sumei seriei numerice convergentă.
Exemple:
∞
1 1 n
1
1o ∑1 n ( n + 1) cu an =
n ( n + 1)
, ∀n ≥ 1 ⇒ S n = ∑
k =1 k ( k + 1)
=

∞
n
⎛1 1 ⎞ 1 1
= ∑ ⎜
k =1 ⎝ k
− S
⎟ n
k +1⎠
= 1 −
n +1
şi ∃ lim S n = 1 ⇒ ∑
1 n ( n + 1)
(C) cu S=1.

∞
1 1
2o ∑1 n + n −1
cu an =
n + n −1
= n − n − 1, n ≥ 1 ⇒

⎛ ⎞ ∞
( )
∞
1
Sn = ∑ ⎜ ⎟=∑ k − k − 1 = n şi S n şir divergent în R
k =1 ⎝ k + k − 1 ⎠ k =1
∞
1
( lim Sn= + ∞) ⇒ ∑ (D).
n→∞
1 n + n +1
∞
3o ∑q 0
n
= 1 + q + ... + q n + ... cu q∈R* seria geometrică de raţie q

⎧ 1
⎧1 − q n +1 ⎪1 − q ; q < 1
n
⎪ ; q ≠1 ⎪⎪
Sn = ∑ q k = ⎨ 1 − q ⇒ lim S n = ⎨∞ ; q ≥1 ⇒
x →∞
k =0 ⎪n + 1 ;q = 1 ⎪
⎩ ⎪∃ ; q ≤ −1
⎪⎩
∞ ∞
1 1
⇒ ∑ q n (C) pentru |q|<1 cu S = ; ∑q n
= (|q|<1)
0 1− q 0 1− q
∞
⇒ ∑ q n (D) pentru |q|≥1 .
0

∞ ∞
1 1 1
Cazuri particulare: I) q = ⇒ ∑ n (C) cu S = 2; deci ∑2 n
= 2.
2 0 2 0

112
 ( −1) ( −1)
n n
∞ ∞
1 4 4
II) q = − ⇒ ∑ n (C) cu S = ; deci ∑ n
= .
3 0 3 3 0 3 3
n
⎧0; n = 2k + 1
∑ ( −1) şir divergent în R an = ( −1) ,n ≥ 0 .
n n
4o (D) cu Sn = ⎨
0 ⎩1; n = 2k
Observaţii:
1. În exemplele (1o) - (4o) s-a precizat natura seriei cu ajutorul şirului
sumelor parţiale (Sn) care avea o exprimare simplă. Când nu se poate
exprima convenabil (Sn) pentru a putea calcula lim S n în R, în acest caz,
n →∞

vom indica numai criterii de convergenţă care ţin seama de forma

termenului general an.
2. Se poate construi o serie convergentă cu suma dată S considerînd un şir
(bn)n≥1, b0 = 0 convergent la S ( lim bn = S ) şi şirul an = bn − bn −1 , n ≥1,
n →∞

∞ ∞
atunci seria ∑ an = ∑ ( bn − bn−1 ) este convergentă cu suma S (Sn =
1 1

= bn ⎯⎯
R
→ S). Seria cu termenul general an = bn - bn -1, n ≥1 şi b0 = 0 se
numeşte serie telescopică.
3. Un alt exemplu care se poate rezolva numai cu ajutorul definiţiei date
este legat de reprezentarea q – adică a numerelor reale (q ≥ 2, q∈N).
Teorema II.15. Fie q ≥ 2 un număr natural fixat numit bază de
numeraţie. Pentru orice număr real x ≥ 0 exista un m∈N şi un şir unic
(an)n≥- m de cifre în baza q, adică an∈ {0, 1, ..., q-1} astfel încât seria
∞

∑aq
n ≥− m
n
−n
să fie convergentă cu suma x ([36], [41], [42]).

Demonstraţie: Considerăm m∈N cel mai mic număr astfel încât

x<qm+1 şi definim şirurile (yn)n≥- m şi (an)n≥- m prin:
(I.22) y- m = x⋅ q – m; a – m = [y- m]
113
Dacă n ≥ - m şi luăm şirurile yn, an = [yn] din (II.22), atunci punem:
(I.23) yn + 1= ( yn - an)q ; an +1 = [yn + 1]
Pentru orice n ≥ - m, avem yn ≥ 0 şi an ≥ 0, prin inducţie după n deducem
că:
(I.24) yn < q; an ≤ q – 1, ∀ n ≥ - m.
Pentru n = - m avem: y- m = x⋅ q – m < q deoarece x< qm + 1 şi atunci a – m =
=[y- m] ≤ q – 1; dacă n > - m, avem yn < q şi an ≤ q – 1, de unde deducem
că: yn - an = yn – [ yn ] < 1, deci yn + 1= ( yn - an)q <1. q = q şi atunci an +1 =
=[yn + 1] ≤ q – 1. Prin inducţie după n, are loc relaţia:
n
(II.25) yn +1q −( n +1) = x − ∑aq
k =− m
k
−k
,∀n≥-m

deoarece pentru n = - m avem de dovedit că y− m +1q m −1 = x − a− m q m , dar din

(II.23) se obţine ( y− m − a− m ) q m = x − a− m q m care este adevărată după

(II.22). Presupunem ( II.25) adevărată după n şi o testăm pentru ( n +1):

( II .23) n
yn + 2 q − ( n + 2 ) = ( yn +1 − an+1 ) q m = yn+ q −( n+1) − an +1q −( n+1) = x − ∑ ak q − k − an+1q −( n+1)
k =− m
n
care este consecinţă directă a inducţiei şi deci yn + 2 q −( n + 2) = x − ∑aq
k =− m
k
−k
.

Din relaţiile (II.24) şi (II.25), avem:

n
0≤ x− ∑aq
k =− m
k
−k
= yn +1q −( n +1) = yn +1q −( n +1) ≤ q − n de unde pentru n → ∞

n ∞
rezultă x = lim
n →∞
∑
k =− m
ak q − k , deci x = ∑aq
k =− m
k
−k
([36]; [41]; [42]).

Observaţii:
1. În cazul q = 10 se regăseşte "scrierea zecimală" uzuală a numerelor
reale. Exemplu: x = 34, 527 ... este suma seriei 3 ⋅ 10 1 + 4 ⋅ 10 0 + 5⋅ 10 –1
+ 2 ⋅ 10 –2 + 7 ⋅ 10 –3 + ...
114
2. Pentru cazul q = 2 se regăseşte "scrierea binară sau diadică" a
numerelor reale folosită la calculatoare. Exemplu: x = π = 3,14159... ⇒
⇒π =1 ⋅ 21 + 1 ⋅ 20 + 0 ⋅ 2 -1 + 0 ⋅ 2-2 + 1 ⋅ 2-3 + 0 ⋅ 2-4 + 0 ⋅ 2-5 + 1 ⋅ 2-6 + ...,
adică (π)2 = 11, 001001 ...
3. Se poate cu ajutorul teoremei precedente obţine pentru orice x real fixat
şi ∀ ε > 0 un alt număr real x% a. î. |x - x%| < ε şi atunci " x% este o ε -
aproximare a lui x" notat cu x ≅ x%cu aproximaţie mai mică decât ε.
În formula aproximativă x ≅ x% eroarea absolută este Ea = | x - x%| < ε şi
x − x%
eroarea relativă Er = cu x ≠ 0. În unele cazuri este comod să
x
înlocuim x prin x%fără a ţine seama de eroare, dar rezultatele sunt incorecte
mai ales în calculele lungi unde apare fenomenul de propagare a erorilor
([42]).
4. În cazul calculelor folosind calculatorul, se va considera trunchierea
datelor numerice şi apoi evaluarea erorilor rezultate. Teorema II.15 permite
reprezentarea unui număr real x > 0 cu "virgulă fixă" şi cu "virgulă

mobilă" dat prin x = ∑aq

n ≥− m
n
−n
= a− m ...a0 , a1a2 ... cu 0 ≤ an ≤ q − 1; q ≥ 2

printr-o ε - aproximare a sa x%(care este de fapt o trunchiere lui x).

Teorema II.16. (Criteriul necesar de convergenţă)
∞
Fie ∑a
0
n o serie de numere reale, au loc afirmaţiile:

∞
(i) Dacă seria ∑a
0
n este convergentă, atunci lim an = 0 . Reciproca
n →∞

este falsă.

115
 ∞
(ii) Dacă lim an nu există sau lim an ≠ 0, atunci seria ∑ an este
0

divergentă.
Demonstraţie:
n
(i) Fie S n = ∑ ak după (II.19) avem: S n +1 = Sn + an +1 ⇔ an +1 = S n +1 − Sn şi
k =0

∑a n (C) ⇔ ∃S = lim S n ∈ R şi lim an +1 = lim ( Sn+1 − Sn ) = 0 . Reciproca

n →∞ n →∞ n →∞
0

este falsă.
Considerăm exemplul:

∑( )
∞
1
n + 1 − n cu an = n + 1 − n = deci :
n=0 n +1 + n
n
lim an = 0 , S n = ∑ ak = n + 1 şi lim S n = + ∞ ⇒ (Sn) divergent şi
n →∞ n →∞
k =0

∑( )
∞
n +1 − n (D) cu lim an = 0 .(ii) Demonstraţia se face prin reducere
n →∞
n =0

∞
la absurd: ( ∑ an (C)) ⇒ ( lim an = 0 ) şi cum (p ⇒ q)⇔ ((⎤p)⇒(⎤q))
n →∞
0

∞
obţinem ( lim an ≠ 0 ) ⇒ ( ∑ an (D)).
n →∞
0

Observaţie: Condiţia (ii) este un criteriu pentru divergenţa unei

serii numerice.
Teorema II.17 (Operaţii algebrice cu serii convergente)
Fie şirurile de numere reale (an)n ≥0⊂ R, (bn)n ≥ 0⊂ R, seriile numerice
∞ ∞

∑ an cu şirul sumelor parţiale (Sn) şi

0
∑b
0
n cu şirul sumelor parţiale (σn),

atunci au loc afirmaţiile:

116
 ∞ ∞
(I) Pentru ∀λ∈R* seria ∑ λa
0
n are aceeaşi natură cu seria ∑a
0
n .

∞ ∞
(II) Dacă ∑ an (C) cu suma S şi
0
∑b
0
n (C) cu suma σ, atunci

∞ ∞
seriile ∑ ( an + bn )
0
şi ∑ (a0
n − bn ) sunt convergente cu suma S + σ şi

respectiv S - σ.
∞
Demonstraţie: (I) Seria ∑ λa
0
n are şirul sumelor parţiale

∞
Tn = ∑ λan =λ Sn care are aceeaşi natură cu şirul (Sn).
0

(II) Şirurile Tn = Sn + σn şi Vn = Sn - σn, după ipoteză, au limitele S + σ şi

∞ ∞
respectiv S - σ, deci seriile ∑ ( an + bn ) (C) şi ∑ ( an − bn )
0 0
(C).

Teorema II.18 (Criteriul general al lui Cauchy pentru serii)

∞
Seria de numere reale ∑a
0
n este convergentă, dacă şi numai dacă, satisface

condiţia lui Cauchy:

⎧⎪∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒
( II .26 ) ⎨
⎪⎩⇒ an +1 + an + 2 + K + an + p < ε
n n+ p
Demonstraţie: Avem Sn = ∑ ak , Sn+ p = ∑a k şi atunci Sn+p -Sn =
k =0 k =0

n+ p

∑a
k = n +1
k = an +1 + ... + an + p .În aceste condiţii au loc şirul de echivalenţe logice:

117
 ∞ T. Cauchy pt. şiruri

∑ a (C ) ⇔ ( S )
0
n n convergent în R ⇔ ( Sn ) şir fundamental

def
⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε ş.i. ∀p ≥ 1 ⇒ Sn + p − Sn < ε ⇔ (II.26)
∞ n
1 1 1
Exemple: 1o ∑1 n n n
cu a = , n≥ 1 şi lim an = 0 are S n = ∑
k =1 k
şi

1 1 1 1 1
S2n − Sn = + +K + >n = ∀n ≥ 1 ⇒ (Sn) nu este şir
( p =n) n +1 n + 2 n+n 2n 2

1
fundamental. Avem: S 2 n > S n + şi dacă presupunem că ∃ lim S n = S ∈ R
2 n →∞

∞ ∞
1 1 1
⇒ S ≥ S + absurd ⇒ ∑ (D) cu lim S n = + ∞ . Seria ∑n divergentă
2 1 n
n →∞
1

2
se numeşte seria armonică, deoarece avem: an = , ∀n ≥ 2 .
1 1
+
an −1 an +1
∞ n
1 1 1
2o ∑n 2
cu an =
n 2
, n ≥ 1 şi S n = ∑
1 k
2
1 este convergentă:
n+ p n+ p
1 ⎛ 1 1⎞ 1 1 1
Sn+ p − Sn = ∑ 2 < ∑ ⎜ − ⎟= − < < ε
k = n +1 k k = n +1 ⎝ k − 1 k ⎠ n n + p n ∀n > nε
∀p ≥1

⎡1 ⎤
cu nε = ⎢ ⎥ + 1 şi (Sn) este şir fundamental. Avem, în plus
⎣ε⎦
n
⎛ 1 1⎞ n
1 n
1 1
Sn < ∑ ⎜ − ⎟ < 1+ ∑ − ∑ = 2 − < 2 , ∀ n≥ 1 şi deci
2 ⎝ k −1 k⎠ k =2 k − 1 k =2 k n

lim S n = S ≤ 2 ((Sn) este un şir crescător şi majorat, deci convergent în R).

n →∞

( −1) ( −1)
n +1 n +1
∞
3o
∑ 1 n
cu an =
n
, n ≥ 1 este seria armonică alternată.

118
 ( −1)
n +1
∞
1 2 1 n +1 1
Avem: ∑1 n
= 1 − + − + K + ( −1)
2 3 4 n
+K

( −1)
k +1
n
Şirul Sn = ∑ este un şir fundamental:
k =1 k

( −1) ( −1) ( −1)

n+ p k +1 k +1 n+ p k +1
n
Sn + p − Sn = ∑
k =1 k
−∑
k =1 k
= ∑
k = n +1 k
=

⎛ 1 ( −1) ⎞
p −1
1 1
= ( −1) ⎜
n+2
− + +K + ⎟<
⎜ n +1 n + 2 n + 3 n + p ⎟
⎝ ⎠
1 1 2 ⎡2 −ε⎤
< + < < ε , ∀p ≥ 1 dacă: ∀n ≥ nε = ⎢ +1 ⇒
n +1 n + p n +1 ⎣ ε ⎥⎦

( −1)
n +1
∞
⇒∑ (C).
1 n
∞
Teorema II.19. (Criteriul Dirichlet).Fie seria ∑a
0
n cu şirul

n
sumelor parţiale S n = ∑ ak mărginit în R şi (αn)n ≥ 0 ⊂ R un şir
k =0

∞
descrescător cu lim α n = 0, atunci seria
n →∞
∑a α
0
n n este convergentă.

Demonstraţie Conform ipotezelor din teoremă avem: (Sn) mărginit

⇔∃ M ≥ 0 a. î. |Sn| ≤ M, ∀n∈N αn descrescător şi
⎧α n − α n +1 ≤ 0, ∀n ∈ N şi∀ε > 0 pentru
⎪
lim α n = 0 ⇔ ⎨ ε ε .
⎪⎩ 2M , ∃nε a.î. α n ≤ 2M , ∀n ≥ nε
n →∞

∞
Aplicăm seriei ∑a α
0
n n criteriul general al lui Cauchy:

119
 n+ p n+ p n + p −1

∑
k = n +1
ak α k = ∑ ( Sk − Sk −1 ) α k
k = n +1
= −α n +1Sn + ∑ S (α
k = n +1
k k − α k −1 ) + α n + p Sn + p ≤

n + p −1
⎛ n + p −1
⎞
≤ α n +1 S n + ∑ α k − α k +1 Sk + α n + p Sn + p ≤ M ⎜ α n +1 + ∑ α k − α k +1 + α n + p ⎟ =
k = n +1 ⎝ k = n +1 ⎠

n+ p
ε
= 2M α n +1 (α k − α k +1 ≥ 0, ∀k ∈ N ) ⇒ ∑ aα
k = n +1
k k ≤ 2Mα n +1 < 2M
2M
=ε ,

∞
∀ n ≥ nε ⇒ ∑a α
0
n n (C) după Criteriul Cauchy.

∞
Consecinţa II.12.(Criteriul lui Abel) Fie seria ∑a
0
n (C) şi (αn)n≥0

∞
⊂ R un şir monoton şi mărginit, atunci seria ∑a α
0
n n este convergentă.

Demonstraţia rezultă direct din criteriul Dirichlet.

Teorema II.20. (Criteriul lui Leibniz) Dacă şirul (αn)n≥0 ⊂ R+
∞

∑ ( −1)
n
este descrescător cu lim α n = 0 , atunci seria alternată α n este
n→∞
0

convergentă.
n

∑ ( −1)
n
Demonstraţie. Fie an = (-1)n şi seria are :
0

⎧1; n = 2k
Sn = ⎨ un şir mărginit şi împreună cu ipoteza asupra lui (αn)
⎩0 ; n = 2 k + 1
∞

∑ ( −1)
n
după criteriul Dirichlet: α n (C).
0

120
 ∞
cos nx 1
Exemple: 1o ∑1 n
, x ∈ ( 0, 2π ) ; cu an = cos nx şi α n =
n
satisface

1
condiţiile criteriului Dirichlet: α n = ] 0 şi avem:
n

sin
nx
cos
( n + 1) x
n
S n = ∑ cos kx = cos x + K + cos nx = 2 2 cu
x
n =1
sin
2
∞
1 cos nx
Sn ≤ = M ( x0 ) pentru ∀ x0 ∈ ( 0, 2π ) fixat ⇒ ∑ (C).
x0 1 n
sin
2
∞
sin nx 1
2o ∑ 2
, x ∈ ( 0, 2π ) cu an = sin nx şi α n = 2 satisface condiţiile
1 n n
1
criteriului Dirichlet: α n = ] 0 şi:
n2

sin
nx
sin
( n + 1) x
2 2 1
Sn = sin x + K + sin nx = cu S n ≤ = M ( x0 )
x x0
sin sin
2 2
∞
sin nx
x0 ∈ ( 0, 2π ) fixat ⇒ ∑ (C)
1 n2
∞ n
⎛ n ⎞ 1
∑ ( −1)
o n +1
3 ⎜ ⎟ (D) pentru că α n = este descrescător cu
⎝ n +1⎠
n
1 ⎛ 1⎞
⎜1 + ⎟
⎝ n⎠
lim α n ≠ 0 .
n →∞

( −1) ( −1)
n n
∞ ∞
1 1 1 1
4 ∑
o
= 1 − + − + K cu α n = ] 0⇒ ∑ (C).
0 2n + 1 3 5 7 2n + 1 0 2n + 1

121
 ∞
qn 1 1
5o ∑1 nα cu q∈R, α∈R şi luăm an = q n , α n = nα . Şirul αn = nα este
descrescător pentru α > 0 cu lim α n = 0 ⇒(αn) este convergent în R ⇒ (αn)
∞
monoton şi mărginit pentru α > 0. Seria ∑q 1
n
este convergentă pentru

∞
qn
|q|<1. Conform cu criteriul lui Abel de mai sus, avem ∑1 nα (C) pentru
α>0 şi |q|<1.
Definiţia II.8.
∞
1] O serie ∑a 0
n cu (an)n≥0 ⊂ R se numeşte absolut convergentă, notat

∞ ∞

∑ an ( AC ) , dacă şi numai dacă, seria modulelor

0
∑a0
n (C).

∞
2] O serie ∑a
0
n cu (an)n≥0 ⊂ R se numeşte semiconvergentă sau simplu

∞ ∞
convergentă, notată ∑ an ( SC ) , dacă şi numai dacă,
0
∑a
0
n este

def ∞ ∞
convergentă şi nu este absolu convergentă ⇔ ∑ an (C) şi ∑a n (D).
0 0

∞
3] O serie ∑a 0
n cu (an)n≥0 ⊂ R se numeşte necondiţionat convergentă

sau comutativ convergentă, dacă şi numai dacă, ∀σ∈σ(N) o premutare a

lui N (orice bijecţie σ : N→ N se numeşte permutare a lui N) seria
∞ ∞
numerică ∑ a ( ) este
n ≥0
σ n
convergentă.(Avem: ∑ a = ∑ aσ ( ) (C)
n =1
n
n =1
n
pentru

an ≥0 ∀n∈N).

122
 Teorema II.21.
∞
(i) Orice serie de numere reale ∑a0
n absolut convergentă este serie

convergentă.
∞
(ii) Orice serie de numere reale ∑a 0
n absolut convergentă este

necondiţionat (comutativ) convergentă şi pentru orice permutare σ∈σ(N)

∞ ∞
avem: ∑
n=0
an = ∑ aσ ( n ) .
n =0

(iii) (Teorema lui Riemann) Pentru orice serie de numere reale

∞

∑a
0
n semiconvergentă există permutări ale lui N, σ1, σ2∈σ(N) astfel încât

∞ ∞
să obţinem: ∑ aσ ( )
n =0
1 n
(D), fie ∑ aσ ( )
n=0
2 n
(C) cu suma un număr real dat.

Demonstraţie:
∞ ⎧⎪∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1
T.Cauchy
(i) ∑ an (C) ⇔ ⎨ ⇒
0 ⎪⎩⇒ an +1 + K + an + p < ε

∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒ an +1 + K + an + p ≤

T.Cauchy ∞
≤ an +1 + an + 2 + K + an + p < ε ⇒ ∑a 0
n (C).

Demonstraţiile pentru afirmaţiile (ii) şi (iii) (Teorema lui Riemann) se pot

consulta din bibliografie ([30]; [36] pag. 98-100; [41]).

( −1)
n +1
∞
Exemple: 1 o
∑ 1 n
(SC) dar nu este absolut convergentă

( −1)
n +1
∞ ∞
1
deoarece ∑
1 n
=∑
1 n
(D).

123
 ( −1) ( −1) ( −1)
n n n
∞ ∞ ∞ ∞
1
2o
∑ 1 n2
( AC ) deoarece ∑ 1 n2
= ∑ 2 (C) şi
1 n
∑1 n
este

comutativ convergentă.

( −1) ( −1)
n n

( )
∞ ∞ ∞
1
3o
∑ 1
n
n
(D) lim α n = 1 ≠ 0
n →∞
şi ∑ 1
n
n
=∑ n
1 n
(D)

⎛ 1 ⎞
⎜ lim an = lim n ≠ 0 ⎟ .
⎝ n →∞ n →∞ n ⎠
∞
4o ∑ sin π
1
n 2 + 1 cu an = sin π n 2 + 1 şi nu există lim an = lim sin π n 2 + 1 .
n →∞ n →∞

Dacă scriem an sub formă echivalentă, vom putea preciza natura seriei
date. Avem:

an = sin π n 2 + 1 = sin ⎡ π
⎣⎢ ( n 2 + 1 − n + nπ ⎤ ⇒
⎦⎥ )
an = cos nπ sin ⎡ π n 2 + 1 − n
⎢⎣ ( )⎤⎥⎦ = ( −1) sin n π
n2 + 1 + n
= ( −1) bn
n

π
bn = sin ∀n ≥ 1 şir descrescător cu lim bn = 0 ⇒ lim an = 0 şi
n +1 + n
2 n →∞ n →∞

∞ ∞
π
∑ sin π n2 + 1 = ∑ ( −1) sin
n
este convergentă după criteriul
1 1 n +1 + n
2

∞
Leibniz ⇒ ∑ an (SC)
1

1 + ( −1) 1 + ( −1) 1 ( −1)

n n n
∞
n n
5 ∑
o
cu an = = + = bn + cn unde:
1 n n n n

( −1)
n
∞ ∞ ∞ ∞ ∞
1
∑1 bn = ∑1 n (D) şi ∑ cn = ∑
1 1 n
(SC) ⇒ ∑ an (D)
1

1 + ( −1)
n
∞
n
⇒∑ (D).
1 n
124
 Observaţii:
1. Criteriul general al lui Cauchy, criteriul Dirichlet, criteriul Abel şi
criteriul Leibniz sunt teste de convergenţă pentru serii numerice cu termeni
oarecare şi anume pentru semiconvergenţă.
∞
2. Dacă avem (an)n≥0⊂ R+, atunci seria ∑a
0
n este o serie cu termeni

pozitivi şi cum an = an ≥ 0, în acest caz convergenţa coincide cu

convergenţa absolută.
3. Vom preciza mai departe teste de convergenţă pentru serii cu termeni
pozitivi, adică criterii suficiente pentru a decide natura seriei respective.
∞ n
Pentru ∑ an cu an ≥ 0, avem: Sn = ∑ ak ≥ 0 şi, în plus, Sn+1 = Sn + an+1 ⇒
0 k =0

⇒ Sn +1 ≥ Sn , ∀n ∈ N .

5. Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi

∞ n
Fie ∑ an cu an ≥ 0, ∀n ∈ N şi Sn = ∑ ak ≥ 0 de unde Sn+1 = Sn + an+1 ⇒
0 k =0

⇒ Sn +1 ≥ Sn , ∀n ∈ N deci (Sn) este un şir de numere pozitive crescător şi

convergenţa este dată prin teorema lui Weierstrass.
Teorema II.22. O serie numerică cu termeni pozitivi, este
convergentă, dacă şi numai dacă, şirul sumelor parţiale este mărginit.
∞
⎧( Sn ) convergent
∑ an (C) ⇔ ⎪⎨
def T .W .
Demonstraţie: ⇒ ( Sn ) mărginit.
0 ⎩⎪şi ( Sn ) crescăctor
T .W . def ∞
(Sn) mărginit şi crescător ⇒ (Sn) convergent în R ⇔ ∑ an (C).
0

125
 ∞
1 1
Exemplu: ∑ n ( n + 1)( n + 2 )
1
cu an =
n ( n + 1)( n + 2 )
> 0, ∀n ≥ 1 ;

n
1 1 1 1 1 1
an = ⋅ − + ⋅ ; Sn = ∑ =
2 n n +1 2 n + 2 k =1 k ( k + 1)( k + 2 )

1 1 1 1
= − ⋅ şi (Sn) mărginit prin 0 < S n < , ∀n ≥ 1 ⇒
4 2 ( n + 1)( n + 2 ) 4
∞
1 1⎛ 1⎞
∑ n ( n + 1)( n + 2 ) (C) cu S = 4 ⎜⎝ lim S
1
n →∞
n =S = ⎟.
4⎠

Teorema II.23. (Criteriul de comparaţie cu inegalităţi de specia

∞ ∞
a I-a). Fie ∑a 0
n cu an ≥ 0 şi ∑b
0
n cu bn ≥ 0 . Dacă avem:

(II.27) an ≤ bn , ∀n ∈ N (sau ∃n0 a. î.∀ n ≥ n0: an ≤ bn )

atunci au loc afirmaţiile:

∞ ∞ ∞ ∞
1] ∑ bn (C) ⇒
0
∑ an (C) 2]
0
∑ an (D) ⇒
0
∑b0
n (D)

Demonstraţie: Presupunem (II.27) adevărată ∀n∈N⇒

n n
(II.27') S n = ∑ ak ≤ Tn = ∑ bk , ∀n ∈ N .
k =0 k =0

n ⎧⎪(Tn ) mărginit ⎧⎪( Sn ) mărginit

1] Fie ∑b (C) ⇒⎨ ⇒⎨ ⇒ ( Sn )
⎪⎩( Sn ) crescător
n
0 ⎪⎩ S n ≤ Tn , ∀n ∈ N
∞
convergent în R ⇒ ∑ an (C).
0

∞ def ⎧( S ) divergent ⎧ Sn nemărginit superior

⎪ n
2] Fie: ∑a n (D) ⇒⎨ ⇒ ⎨ ⇒
0 ⎪⎩ S n crescăctor ⎩ Sn ≤ Tn , n ∈ N

⎧⎪(Tn ) nemărginit superior ∞

⇒⎨ ⇒ (Tn ) divergent ⇒ ∑ bn (D).
⎪⎩(Tn ) crescător 0

126
 Exemple:
⎧ 1 ⎛1⎞
n

⎪an = n < ⎜ ⎟ = bn
∞
1 ⎪ 3 + a ⎝ 3⎠ ∞
1 ∑ n
o
cu a > 0 ⇒ ⎨ ⇒ ∑ an (C)
0 3 +a
∞
⎪ b C ⎛ q = 1 < 1⎞
∑
⎪⎩ 0 n ( ) ⎜⎝
0
⎟
3 ⎠

⎧ 1 1
∞ ⎪ bn = > = an ∞
1 ⎪ n n
2o ∑ n
cu ⎨ ∞ ∞
1
⇒ ∑ bn ( D )
⎪ a =
⎪⎩∑ ∑1 n ( D )
1 1
n
1

Teorema II.24 (Criteriul de comparaţie cu inegalităţi de specia

∞ ∞
a II-a) Fie ∑ an cu an > 0 şi
0
∑b
0
n cu bn > 0 . Dacă avem:

an +1 bn +1 a b
(II.28) ≤ , ∀n ∈ N (sau ∃n0 a. î. n +1 ≤ n +1 , ∀ n ≥ n0),
an bn an bn

atunci:
∞ ∞ ∞ ∞
1o] ∑ bn (C) ⇒
0
∑ an (C)
0
2o] ∑ an (D) ⇒
0
∑b
0
n (D)

Demonstraţie: Presupunem (II.28) adevărată pentru n∈N şi

înmulţim şirul de inegalităţi cu termeni pozitivi obţinut pentru n = 0, 1, ...,
n-1:
⎧ a1 b1
⎪a ≤ b
⎪⎪ 0 0
a a a b b b a b a
⎨K K K ⇒ 1 2 K n ≤ 1 2 K n ⇒ n ≤ n ⇒ an ≤ 0 bn
⎪a a0 a1 an −1 b0 b1 bn −1 a0 b0 b0
bn
⎪ n
≤
⎪⎩ an −1 bn −1
a0
⇔λ= > 0, an ≤ λbn , ∀n ∈ N (II.28')
b0

127
 ⎧∞
∞
⎪∑ λbn (C ) CI ∞
Fie ∑ bn (C) ⇒ ⎨ 0 ⇒ ∑a n (C) .
0 ⎪a ≤ λb , ∀n ∈ N (II.28') 0
⎩ n n

⎧∞ CI ∞ ∞

⎪∑ na ( D ) ⇒ ∑0 n
λ b ( D ) ⇒ ∑0 bn ( D) .
Fie ⎨ 0
⎪a ≤ λb , ∀n ∈ N
⎩ n n

( n + 1) : n n ⇒
∞ n +1
nn nn a
Exemplu: ∑ n cu an = n ⇒ n +1 = n +1
1 e n! e n! an e ( n + 1) ! e n n !
n
⎛ 1⎞
1+
an +1 ⎜⎝ n ⎟⎠
⇒ = .
an e

⎧ 1 1 1
⎧⎛ 1 ⎞n ⎛ 1⎞
n +1
⎪ n +1
< < ( ∗)
⎪⎜ 1 + ⎟ < e < ⎜ 1 + ⎟ ⎪⎛ 1 ⎞ e ⎛ 1 ⎞n
Avem: ⎨⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠ ⇒ ⎨ ⎜1 + ⎟ ⎜1 + ⎟ şi
⎪∀n ≥ 1 ⎪⎝ n ⎠ ⎝ n⎠
⎩ ⎪⎩∀n ≥ N

an +1
înlocuind în raportul , avem:
an

⎧ ⎛ 1⎞
n
1
⎪ n ⎜1 + ⎟
⎪ an +1 = ⎛⎜ 1 + 1 ⎞⎟ 1 > ⎝ n ⎠ = n = n + 1 = bn +1
⎪ an ⎝ n ⎠ e ⎛ 1 ⎞ n +1 n + 1 1 bn ∞ ∞
nn
⎨ ⎜1 + ⎟ ⇒ ∑ an ( D ) ⇒ ∑ n ( D )
⎝ n⎠ n 1 e n!
⎪ 1
⎪ ∞ ∞
1
⎪∑ bn = ∑ ( D )
⎩ 1 1 n
∞
Teorema II.25. (Criteriul de comparaţie cu limită). Fie ∑a
0
n cu an > 0

∞
şi ∑b
0
n cu bn > 0 . Dacă există limita:

128
 an
(II.29) lim = l, l ∈ R ,
n →∞ bn
atunci avem:
∞ ∞
1] pentru 0 < l < ∞ , seriile ∑ an şi
0
∑b
0
n au aceiaşi natură.

∞ ∞
2] pentru l = 0 şi ∑ bn (C) ⇒
0
∑a
0
n (C)

∞ ∞
3] pentru l = ∞ şi ∑ bn (D) ⇒
0
∑a
0
n (D)

an
Demonstraţie: 1] Din (II.29) lim = l ⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N
n →∞ bn
∞
a.î. ∀n ≥ nε ⇒ bn ( l − ε ) < an < bn ( l + ε ) (II.29'). Presupunem ∑b 0
n (C) şi

⎧∞
⎪∑ bn ( l + ε ) (C ) CI ∞ ∞
avem: ⎨ 0 ⇒ ∑ an (C ) . Presupunem ∑b n (D) şi
⎪a < b ( l + ε ) ; ∀n ≥ n 0 0
⎩ n n ε

⎧∞
⎪∑ bn ( l − ε ) ( D) CI ∞ ∞
avem: ⎨ 0 ⇒ ∑ an ( D) . Presupunem ∑a n (C) şi avem:
⎪b ( l − ε ) < a ; ∀n ≥ n 0 0
⎩ n n ε

⎧⎪bn ( l − ε ) < an CI ∞
⎨ ⇒ ∑ bn ( l − ε )(C ) , l - ε >0 prin alegerea convenabilă
⎪⎩∀n ≥ nε 0

∞ ∞
a lui ε > 0 ⇒ ∑ bn (C) . Presupunem
0
∑a 0
n (D) şi avem:

⎧⎪an < bn ( l + ε ) CI ∞ ∞

⎨ ⇒ ∑ bn ( l + ε )( D) ⇒ ∑b n (D) .
⎪⎩∀n ≥ nε 0 0

129
 ⎧−εbn < an < εbn ∞
2] Pentru l = 0 din (II.29) avem: ⎨ . Dacă ∑b n (C)⇒
⎩∀n ≥ nε , ∀ε > 0 0

⎧∞
⎪∑ εbn (C ) CI ∞
⎨ 0 ⇒ ∑ an (C ) . Se observă că, dacă considerăm l = 0 şi
⎪a < εb ; ∀n ≥ n 0
⎩ n n ε

∞ CI ∞ ∞

∑ an (D) ⇒ ∑ εbn ( D) ⇒ ∑ bn (D) .

0 0 0

⎧ bn
an ⎪lim =0 ∞
3] Pentru l = ∞ = lim ⇔ ⎨
n →∞ b
n →∞ an şi ∑b n (D) ⇒
⎪ 0
⎩−εan < bn < εan , ∀n ≥ nε
n

∞ ∞ ∞

∑ εan (D) ⇒
0
∑ an (D). Se observă că, dacă presupunem
0
∑a
0
n (C) ⇒

⎧∞
⎪∑ εan (C ) ∞

⎨ 0 ⇒ ∑b n (C) .
⎪b < εa , ∀n ≥ n 0
⎩ n n ε

∞
1 1 1 1 1
Exemple: 1o ∑ n sin n
1
cu an = sin , n ≥1 şi luăm bn = 2
n n n
şi

∞ ∞
1 1 1 1 CI
1 1
∑1 n2 (C ) . Avem: an =
n
sin ≤
n n2
= bn ⇒ ∑ n sin n (C).
1

1
sin ∞ ∞
an n = 1 şi 1 CI
1 1
Altă metodă: l = lim = lim
n →∞ b n →∞ 1 ∑1 n2 (C) ⇒ ∑1 n sin n (C).
n
n
∞
5n + 1 5n + 1 1 ∞
1
2o ∑1 2n2 + 1 cu a n =
2n + 1
2
, n ≥ 0 şi bn =
n
, n ≥ 1 cu ∑
1 n
( D ) avem:

5n + 1
an 5 ∞ 1 Cl ∞
5n + 1
lim = lim 2n + 1 = şi ∑ ( D ) ⇒
2

n →∞ b n →∞ 1 2 1 n
∑ 2n
1
2
+1
(D).
n
n
130
 ∞ ∞
1 1 1 1
3o ∑ ln n
2
cu an =
ln n
, n ≥ 2 şi bn = cu
n
∑ n (D) ⇒
1

1
∞ ∞
an n 1 Cl
1
lim = lim ln n = lim = ∞ şi ∑ ( D ) ⇒ ∑ ln n (D).
n →∞ b n →∞ 1 n →∞ ln n
n 2 n 2
n

( )
∞ ∞
1 1 1 1
4o ∑
2
n
ln n
cu an = n
ln n
, şi bn = n cu
n
∑2
n
n
(D) lim bn ≠ 0 ⇒
n →∞

∞
CI
1 1 1
⇒ bn = n
n
< an = n
ln n
şi ∑
2
n
ln n
( D) .
∞ ∞
Consecinţa II.13. Fie ∑ an cu (an)n ≥ 0⊂R şi
0
∑b 0
n cu (bn)n ≥ 0⊂R.

∞ ∞
Dacă avem: an ≤ bn , n ∈ N şi ∑ bn ( AC ) atunci
1
∑ a ( AC ) .
1
n

Demonstraţia este directă din criteriul de comparaţie cu inegalităţi

de specia a I-a.
∞ ∞
Consecinţa II.14. Fie ∑ an cu an>0 şi
0
∑b 0
n cu bn >0, atunci au loc

afirmaţiile:
∞ ∞
an a
(i) Dacă 0 < lim
n →∞ bn
≤ lim n < +∞ atunci
n →∞ b
∑ an şi
0
∑b
0
n au
n

aceeaşi natură.
∞ ∞
an
(ii) Dacă lim
n →∞ b
< +∞ şi ∑ bn (C) ⇒
0
∑a
0
n (C).
n

∞ ∞
an
(iii) Dacă lim
n →∞ bn
> 0 şi ∑ bn (D) ⇒
0
∑a
0
n (D).

131
 Demonstraţia este directă din criteriul de comparaţie cu limită,
folosind definiţia limitelor extreme ale unui şir şi legăturile acestora cu
limita şirului dacă există.
∞
Consecinţa II.15. Fie ∑a 0
n cu an > 0 . Dacă există q cu 0 < q < 1

an +1 a
şi respectiv q ≥ 1 astfel încât ≤ q, ∀n ∈ N , respectiv n +1 ≥ q, ∀n ∈ N ,
an an
∞
sau pentru n ≥ n0, n0∈N, atunci seria ∑a
0
n este convergentă, respectiv

divergentă.
Demonstraţie: Se aplică criteriul de comparaţie de specia a II-a cu
∞ ∞ ∞ ∞
bn = qn, q∈R* şi ∑ bn =
0
∑ q n (C) pentru 0 < q< 1 şi
0
∑ bn =
0
∑q
0
n
(D)

pentru q ≥1.
Teorema II.26 (Criteriul de condensare al lui Cauchy).
∞
Fie (an)n ≥ 0 ⊂ R *+ un şir monoton descrescător, atunci seriile ∑a 0
n şi

∑2
0
n
a2n au aceeaşi natură.

∞
Demonstraţie: Seria ∑a
0
n are aceeaşi natură cu seria obţinută

printr-o grupare convenabilă (care este o permutare σ : N→ N) a

termenilor: ( a + .... + a ) + ( a
1 k1 k1 +1 ) ( )
+ ... + ak2 + ... + akn + akn +1 + ... + akn+1 + ...

unde k1 < k2< ....< kn < ... este un şir de numere naturale divergent
( lim kn = +∞ ). Notăm bn = a2n +1 + a2n + 2 + ... + a2n+1 şi cum (an) este
n →∞

descrecător obţinem: (II.30) ( 2n +1 − 2n ) a2n+1 ≤ bn ≤ ( 2 n +1 − 2n ) a2n ⇔

132
 1 n +1
(II.30') 2 a2n+1 ≤ bn ≤ 2n a2n şi după criteriul de comparaţie cu inegalităţi
2
∞ ∞
de specia a I-a rezultă că seriile ∑ an şi
0
∑2
0
n
a2n au aceeaşi natură ([30];

[36]; [41]).
∞
1
Exemple: 1o ∑n1
α
cu α ∈ R , seria armonică generalizată.

∞
1
∑n
1
α
(D) pentru α ≤ 0 , deoarece lim an ≠ 0 . Pentru α > 0 aplicăm
n →∞

criteriul de condensare al lui Cauchy şi fie:

∞ ∞ ∞ ∞ n
1 ⎛ 1 ⎞ 1
∑2 a n
= ∑2 n
= ∑ ⎜ α−1 ⎟ = ∑ q n cu q = α−1 >0.
1
2n
1 (2 ) n α
1 ⎝2 ⎠ 1 2

∞ ∞ ∞
1 1
Dacă 0 < q = α−1
< 1 ⇔ α > 1 ⇒ ∑ q n = ∑ 2n a2n (C)⇒ ∑ (C) pentru
2 1 1 1 nα

α>1.
∞ ∞ ∞
1 1
Dacă q= α−1
≥ 1 ⇔ α ≤ 1 ⇒ ∑ q = ∑ 2 a2n ( D ) ⇒ ∑
n n
( D ) pentru
2 1 1 1 nα
α≤1.
∞ ∞ ∞ ∞
1 1
2o ∑ şi ∑ 2n +1 a2n+1 = ∑ 2n +1 n +1
( 2 + 1) ln 2n+1 ∑1 n+1
= b =
1 ( n + 1) ln ( n + 1) 1 1

⎛ ⎞
1 ∞ 2n +1 ∞
1 ⎜ bn +1 ⎟
= ∑
ln 2 1 ( n + 1) ( 2n +1 + 1)
( D) ⇒ ∑1 ( n + 1) ln ( n + 1) ( D ) ⎜ lim
n →∞ 1
=1 ⎟ .
⎜ ⎟
⎝ n +1 ⎠
∞
Consecinţa II.16. Fie ∑a
0
n cu an > 0 , atunci au loc afirmaţiile:

∞
(i) Dacă există α > 1 a.î. limnα an = l finit, atunci
n →∞
∑a
0
n (C).

133
 ∞
(ii) Dacă există α ≤ 1 a.î. lim n α an = l nenul, atunci
n →∞
∑a0
n (D).

Demonstraţia este directă din criteriul de comparaţie cu limită cu

1
bn = şi consecinţa II.14 condiţiile (ii) şi (iii).
nα
TeoremaII.27 (Criteriul raportului al lui D’Alembert). Fie
∞

∑a
0
n cu an > 0 , dacă există limita:

(II.31) lim
n →∞
an +1
an
=l ( l ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I pentru l < 1 ⇒ ∑ an (C ) II pentru l > 1 ⇒ ∑ an ( D )
0 0

III pentru l = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.

Demonstraţie:
⎧∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε
⎪
Relaţia (II.31) ⇔ (II.31') ⎨ an +1
⎪⇒ l − ε < <l+ε
⎩ an

I Pentru l < 1 alegem ε > 0 a. î. 0 < q = l + ε < 1 şi din (II.31') avem:

an +1 q n +1 b ∞ C . II . ∞

an
< q = n = n +1 cu
q bn
∑ q n ( C ) ⇒ ∑ an ( C )
1 1

II Pentru l > 1 alegem ε > 0 a. î. q = l − ε > 1 şi din (II.31') avem:

an +1 q n +1 b ∞ C . II . ∞

an
> q = n = n +1 cu
q bn
∑ q n ( D ) pentru q > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1 1

∞
an +1
Consecinţa II.17. Fie ∑a
0
n cu an > 0, dacă nu există lim
n →∞ an
, dar

an +1 a
există α = lim şi β = lim n +1 atunci, avem:
n →∞ an n →∞ an

134
 ∞
I') pentru β < 1 ⇒ ∑a0
n (C).

∞
II') pentru α > 1 ⇒ ∑a 0
n (D).

Demonstraţia: este directă folosind definiţia limitelor extreme ale

unui şir numeric şi relaţia lor cu limita şirului.
Consecinţa II.18. Fie (an)n≥ 0⊂ R* şi seria cu termeni oarecare
∞

∑a
0
n .

an +1
I) Dacă există lim
n →∞ an
=λ ( λ ∈ R ) atunci avem:
∞
a) pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( AC )
1

∞
b) pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1

an +1 a
II) Dacă nu există lim , dar există α1 = lim n +1 şi β1 =
n →∞ an n →∞ an

an +1
lim atunci avem:
n →∞ an
∞
a') pentru β1 < 1 ⇒ ∑ an ( AC )
1

∞
b') pentru α1 > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1

Demonstraţia este directă din consecinţa precedentă, definiţia

seriilor absolut convergente şi criteriul raportului.
∞
1 1 a n! 1
Exemple: 1o ∑ n ! cu a
0
n =
n!
, n ≥ 0 ⇒ n +1 =
an
=
( n + 1)! n + 1
cu

135
 ∞
an +1 1
lim = l = 0 < 1 ⇒ ∑ (C )
n →∞ a
n 0 n!

( n + 1) n ! = ⎛ n + 1 ⎞ ⇒
∞ n +1 n
nn nn a
2 ∑
o
cu an = , n ≥ 1 ⇒ n +1 = ⎜ ⎟
1 n! n! an n !( n + 1) n ! ⎝ n ⎠
n ∞
an +1 ⎛ 1⎞ nn
⇒ lim = lim ⎜1 + ⎟ = e > 1 ⇒ ∑ ( D )
n →∞ a
n
n →∞
⎝ n⎠ 1 n!

∞
n n n an +1 n + 1 2n
∑ ( −1) ( ) n
n
3o cu a n = − 1 , n ≥ 1 ⇒ = n +1 ⇒
1 2n 2 an 2 n

an +1 n +1 1 ∞
n n
⇒ lim = lim = = λ < 1 ⇒ ∑ ( −1) n ( AC )
n →∞ an n →∞ 2 n 2 1 2
∞
Teorema II.28.(Criteriul rădăcinii al lui Cauchy). Fie ∑a
0
n cu

an ≥ 0 , daca există limita:

(II.32) lim n an = l
n →∞
( l ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I) pentru l < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II) pentru l > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

III) pentru l = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.

⎧⎪∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε
Demonstraţie: Egalitatea (II.32)⇔(II.32') ⎨
⎪⎩⇒ l − ε < n an < l + ε

I) Pentru l < 1 alegem ε > 0 a.î. q = l + ε <1 şi din (II.32') avem:

⎧ an < q n
⎧⎪ n an < q = l + ε ⎪∞ C .I . ∞
⎨ ⇔ ⎨ ⇒ ∑1 an ( C ) .
⎪⎩n ≥ nε ⎪
⎩1
∑ q n
( C ) pentru 0 < q < 1

II) Pentru l > 1 alegem ε > 0 a.î. q = l - ε >1 şi din (II.32') avem:

136
 ⎧ an > q n
⎧⎪ n an > q > 1 ⎪ C .I . ∞
⎨ ⇔⎨ ∞ ⇒ ∑ an ( D ) .
⎪∑ q ( D ) pentru q > 1
n
⎩⎪n ≥ nε 1
⎩1
∞
Consecinţa II.19. Fie ∑a
0
n cu an > 0, dacă nu există lim n an , dar
n →∞

există α2 = lim n an şi β2 = lim n an atunci, avem:

n →∞ n →∞

∞
I') pentru β2 < 1 ⇒ ∑a 0
n (C).

∞
II') pentru α2 > 1 ⇒ ∑a 0
n (D).

Demonstraţia: se obţine folosind definiţia limitelor extreme ale

unui şir şi legătura lor cu limita şirului.
Consecinţa II.20. Fie (an)n≥ 0⊂ R* şi seria cu termeni oarecare
∞

∑a
0
n .

(I') Dacă există: lim n an = λ

n →∞
( λ ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
a) pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( AC ) b) pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0 0

(II') Dacă nu există lim n an dar există α' = lim n an şi β'= lim n an
n →∞ n →∞ n →∞

atunci avem:
∞ ∞
a') pentru β′ < 1 ⇒ ∑ an ( AC ) b') pentru α′ > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0 0

Demonstraţia este directă din consecinţa precedentă, definiţia

seriilor absolut convergente şi criteriul rădăcinii.

137
 ∞
nα nα
Exemple 1o ∑1 2n cu α ≥ 0 şi an =
2n
> 0, ∀n ≥ 1⇒ lim n an =
n →∞

αn 1 ∞
nα
= lim n
n →∞
=
22 2
= l < 1 ⇒ ∑1 2n ( C ) ( α ≥ 0 ) .

( −1) ( −1) ( −1)

n n n
∞
n n n n
n
2o
∑ n 2 cu an = n 2 ,n ≥1⇒ n n 2 = n
⇒
1 ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
⎜1 + ⎟ ⎜1 + ⎟ ⎜1 + ⎟ ⎜1 + ⎟
⎝ n⎠ ⎝ n⎠ ⎝ n⎠ ⎝ n⎠
∞
1 n
< 1 ⇒ ∑ ( −1) ( AC ) .
n
lim n an = λ = n2
n →∞ e 1 ⎛ 1 ⎞
⎜1 + ⎟
⎝ n ⎠
∞
an an an
3o ∑1 n ( a ≥ 1) cu an =
n
, n ≥ 1 şi a ≥ 1 ⇒ l = lim
n →∞
n a = lim n
n
n →∞ n
= a >1

∞ ∞
a n
1 1
⇒ ∑ n ( a > 1) (D) şi pentru a = 1⇒ a
1
n =
n
şi ∑ n ( D) .
1

Criteriul lui Krummer.

Fie (an), (αn) două şiruri strict pozitive astfel încât există
⎛ a ⎞
lim ⎜ α n n − α n +1 ⎟ = ρ atunci:
n →∞
⎝ an +1 ⎠
∞
a) dacă ρ > 0 ⇒ ∑a
1
n (C)

∞ ∞
1
b) dacă ρ < 0 şi ∑α
1
(D) ⇒ ∑a
1
n (D).
n

Cazuri particulare:
I. pentru α n = 1 ⇒ criteriul raportului;

II. pentru α n = n ⇒ criteriul Raabe – Duhamel;

138
 III. pentru α n = n ln n ⇒ criteriul Bertrand.
∞
Teorema II.29. (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie ∑a
0
n cu an > 0

şi dacă există limita:

⎛ a ⎞
( )
(II.33) lim n ⎜ n − 1⎟ = µ µ ∈ R atunci avem:
n →∞
⎝ an +1 ⎠
∞ ∞
1o pentru µ > 1 ⇒ ∑ an ( C ) 2o pentru µ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

o
3 pentru µ = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.
Demonstraţie: 1) dacă µ >1 (µ poate fi şi + ∞) atunci există L >1
⎛ a ⎞
şi nL∈ N a. î. n ⎜ n − 1⎟ > L, ∀ n≥ nL (dacă µ ∈ R atunci L = µ - ε0 cu
⎝ an +1 ⎠
ε0 > 0 şi a. î. L>1) care este echivalentă cu:
(II.33') L.an +1 < nan − nan +1 , ∀n ≥ nL .

Presupunem că (II.33') are loc pentru n∈N şi obţinem şirul de

inegalităţi:
⎧La2 < a1 − a2
⎪La < 2a − a
⎪ 3 2 3
⎨
⎪.....................
⎪Lan < ( n − 1) an −1 − ( n − 1) an
⎩
care prin adunare membru cu membru conduce la:
⎧⎪ L ( a2 + a3 + ... + an ) < a2 + a3 + ... + an −1 − ( n − 1) an
⎨ ⇔
⎪⎩ n ∈ N

139
⎧⎪ L ( S n − a1 ) < S n − nan < S n ⎧ La1
⎪ Sn <
⎨ ⇔⎨ L − 1 ⇔ (Sn) este mărginit şi an>0 ⇒
⎪⎩ n ∈ N ⎪⎩ n ∈ N

∑a
0
n (C).

⎛ a ⎞
2) Dacă lim n ⎜ n − 1⎟ = µ < 1 (µ poate fi - ∞), atunci există q< 1
n →∞
⎝ an +1 ⎠

⎛ a ⎞
şi nq ∈ N a. î. n ⎜ n − 1⎟ < q, ∀ n≥ nq (dacă µ ∈ R se ia q = µ + ε0 <1,
⎝ an +1 ⎠
ε0>0).
⎧⎪ nan − nan +1 < qan +1 < an +1 ⎪⎧ nan < ( n + 1) an +1
⎨ ⇔ ⎨ ⇔
⎪⎩∀n ≥ nq , q < 1 ⎪⎩ n ≥ nq

⎧ 1
⎪ an +1 n + 1 bn +1
⎪ > = ∞
⎪ an 1 bn C . II .
⇔⎨
⎪
n
⇒ ∑a
0
n (D).
∞
⎪n ≥ n şi 1 D
⎪⎩ q ∑1 n ( )
∞
Consecinţa II.21. Fie ∑a
0
n cu an > 0, dacă nu există

⎛ a ⎞ ⎛ a ⎞ ⎛ a ⎞
lim n ⎜ n − 1⎟ , dar există α* = lim n ⎜ n − 1⎟ şi β* = limn ⎜ n − 1⎟
n →∞
⎝ an +1 ⎠ n →∞ ⎝ an +1 ⎠ n →∞
⎝ an +1 ⎠
atunci, avem:
∞
1) pentru β* >1 ⇒ ∑a
0
n (C).

∞
2) pentru α* < 1 ⇒ ∑a 0
n (D).

140
 Demonstraţia: este directă folosind definiţia limitelor extreme ale
unui şir numeric.
Consecinţa II.22. Fie (an)n≥ 0⊂ R* şi seria cu termeni oarecare
∞ ⎛ a ⎞
∑a n ( )
. Dacă există limita lim n ⎜⎜ n − 1⎟⎟ = µ1 µ1 ∈ R atunci avem:
⎝ an +1
n →∞
0 ⎠
∞ ∞
1o pentru µ1 > 1 ⇒ ∑ an ( AC ) 2o pentru µ1 < 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

Demonstraţia este consecinţă direcă din criteriul Raabe –

Duhamel şi definiţia seriilor absolut convergente.
∞
Teorema II.30. (Criteriul lui Bertrand). Fie ∑a
0
n cu an > 0 .

Dacă există limita:

⎡ a ⎤
(II.34) lim ⎢ n ln n n − (n + 1) ln(n + 1) ⎥ = ρ
n →∞
⎣ an +1 ⎦
atunci avem:
∞
1) pentru ρ > 0 ⇒ ∑a
0
n (C).

∞
2) pentru ρ< 0 ⇒ ∑a
0
n (D).

Demonstraţia acestui criteriu din bibliografie ([36] pag. 85)

∞
Consecinţa II.23. Fie ∑a 0
n cu an > 0, dacă nu există limita (II.34),

⎡ a ⎤
dar există α= lim ⎢ n ln n n − (n + 1) ln(n + 1) ⎥ şi
n →∞ ⎣ an +1 ⎦

⎡ a ⎤
β = lim ⎢ n ln n n − (n + 1) ln(n + 1) ⎥ atunci, avem:
n →∞
⎣ an +1 ⎦

141
 ∞
1) pentru α <0 ⇒ ∑a
0
n (D).

∞
2) pentru β >0 ⇒ ∑a
0
n (C).

Demonstraţia: este directă folosind definiţia limitelor extreme şi

criteriul lui Bertrand.
∞
Teorema II.31. (Criteriul lui Gauss). Fie ∑a
0
n cu an > 0 . Dacă

an
raportul se reprezintă sub forma:
an +1

an µ xn ⎧λ, µ ∈ R; α > 0;
(II.35) = λ + + 1+α cu ⎨ atunci avem:
an +1 n n ⎩ xn şir mărginit în R
∞ ∞
I) Pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( C ) II) Pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
0 0

∞
III) Pentru λ = 1 şi µ > 1 ⇒ ∑ an ( C )
0

∞
IV) Pentru λ = 1 şi µ ≤ 1 ⇒ ∑ an ( D )
0

Demonstraţie: I) şi II). Aplicînd criteriul raportului obţinem:

an +1 1
lim = = l şi:
n →∞ an λ
∞
1
I) pentru l = > 1 ⇔ λ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
λ 1

∞
1
II) pentru l =
λ
<1 ⇔ λ >1⇒ ∑ a (C ) .
0
n

142
 1
Dacă l= =1⇔ λ =1, aplicăm criteriul Raabe-Duhamel
λ
⎛ a ⎞ ⎛ x ⎞
lim n ⎜ n − 1⎟ = lim ⎜ µ + αn ⎟ = µ şi avem:
n →∞
⎝ an +1 ⎠ n →∞
⎝ n ⎠
∞
III) pentru λ = 1 şi µ > 1 ⇒ ∑ an ( C ) ,
0

∞
IV) a) pentru λ = 1 şi µ < 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0

an 1 xn
b) pentru λ = 1 şi µ = 1, avem: = 1 + + 1+α şi aplicăm criteriul lui
an +1 n n

Bertrand:
an ⎛ 1 xn ⎞
Bn = n ln n − (n + 1) ln(n + 1) = n ln n ⎜1 + + 1+α ⎟ − (n + 1) ln(n + 1) =
an +1 ⎝ n n ⎠
n ln n
= ( n + 1) ln + xn α şi vom calcula ρ = lim Bn . Cum (xn) este şir
n +1 n n →∞

α α
ln n 2 ln n 2n 2 1
2 2
ln n
mărginit şi 0 < α
= α
< α = ⋅ α ⇒ lim xn ⋅ α = 0 ; termenul
n αn αn α 2 n →∞ n
n
n +1
n n ⎛ 1⎞
( n + 1) ln are limită: lim(n + 1) ln = − lim ln ⎜ 1 + ⎟ =
n +1 n →∞ n +1 n →∞
⎝ n⎠
= − ln e = −1 . În aceste condiţii obţinem: ρ = lim Bn = -1 + 0 = -1 < 0 ⇒
n →∞

∑ a ( D ) ([36]; [41]; [42]).

0
n

143
 Observaţii:
1. Criteriul rădăcinii este mai tare decât criteriul raportului deoarece dacă
an +1
există λ = lim , atunci există şi lim n an = λ . Reciproca nu este în
n →∞ a n →∞
n

general adevărată.
2. Există cazuri când putem preciza natura seriei cu criteriul rădăcinii, dar
nu şi cu criteriul raportului.
⎧1
∞ ⎪⎪ 3n ; n = 2k
Exemplu:1. ∑ an cu an = ⎨ există :
0 ⎪ 1 ; n = 2k + 1
⎪⎩ 5n
∞
1
lim n an = < 1 ⇒ ∑ an ( C ) . Aplicând criteriul raportului, avem:
n →∞ 3 1

⎧ an +1 a2 k 52 k −1
⎪β = lim
n →∞ a
= lim
k →∞ a
= lim 2 k = +∞; β > 1
k →∞ 3
⎪ n 2 k +1
⎪ 1
⎨ şi nu putem preciza natura
a a
⎪α = lim n +1 lim 2 k +1 = lim 5 2 k +1
= 0; α < 1
⎪ n →∞ an k →∞ a2 k k →∞ 1
⎪
⎩ 22 k
∞
seriei ∑a
0
n .

3. Dacă criteriul rădăcinii al lui Cauchy nu dă informaţii asupra naturii unei

serii, atunci nici criteriul raportului nu poate preciza natura seriei
respective.
4. Dacă în criteriul raportului şi în criteriul rădăcinii avem l = 1, se aplică
criteriul Raabe-Duhamel.
5. Dacă în criteriul Raabe-Duhamel se obţine µ = 1, se aplică: criteriul
Bertrand şi în final criteriul lui Gauss care rezolvă toate cazurile.

144
 ∞
n!
Exemple:1o ∑ ( a > 0) ⇒
1 ( a + 1)L ( a + n )
an +1 n +1 ⎛ a ⎞
l = lim = lim = 1 , µ = lim n ⎜ n − 1⎟ =
n →∞ n + 1 + a
n →∞ a
n
n →∞
⎝ an +1 ⎠
⎛ n +1+ a ⎞
= lim n ⎜ − 1⎟ = a ( R − D )
n →∞
⎝ n +1 ⎠

⎧o ∞

⎪1 Pentru µ = a > 1 ⇒ ∑ an ( C )
⎪ 1
⎪⎪ o ∞

⎨2 Pentru µ = a < 1 ⇒ ∑ an ( D )
⎪ 1
⎪ o n! 1 ∞
1
⎪
⎪⎩
3 Pentru µ = a = 1 ⇒ an = = ⇒ ∑
( n + 1)! n + 1 1 n + 1
( D)

∞
( 2n − 1)!! ( 2n − 1)!! 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅K ⋅ ( 2n − 1) rap .
2o ∑ ( 2n + 2 )!! , a = ( 2n + 2 )!! = 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅K ⋅ 2n ( 2n + 2 ) ⇒
1
n

an +1 2n + 1 ⎛ a ⎞ ⎛ 2n + 4 ⎞ 3
l = lim = lim = 1; µ = lim n ⎜ n − 1⎟ = lim n ⎜ − 1⎟ = > 1
n →∞ an n →∞ 2n + 4 n →∞
⎝ an +1 ⎠ n →∞
⎝ 2n + 1 ⎠ 2
∞

∑ a ( C ) (R - D).
1
n

⎧ 1 1
⎪ Sn = 1 + 2 + K + n divergent şi crescător cu
⎪
∞
an ⎪ ⎛ ∞ 1 ⎞
3 ∑
o
, a>0; ⎨lim Sn = +∞ ⎜ ∑ ( D ) ⎟
1 1 ⎪
n →∞
⎝ 1 n ⎠
1
1+ +K +
2 n ⎪ 1
⎪ Sn +1 = + Sn
⎩ n +1
an an a an S n
cu an = = ; l = lim n +1 = lim =a
1 1 Sn ( rap ) n →∞ an n →∞ 1
1+ +K + Sn +
2 n n +1
∞ ∞
I Dacă l = a < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II Dacă l = a > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

145
 1 ⎛ a ⎞
III Dacă l = a = 1 ⇒ an = ⇒ µ = lim n ⎜ n − 1⎟ =
Sn n →∞
⎝ an +1 ⎠
⎛ 1 ⎞
⎜ Sn + n + 1 ⎟ n 1 ∞
lim n ⎜ − 1⎟ = lim ⋅ = 0 < 1 ⇒ ∑ an ( D )
n →∞ Sn n →∞ n + 1 S
⎜ ⎟ n 1
⎝ ⎠
∞
a ( a − 1)L ( a − n + 1)
4o 1 + ∑ cu a ∈ R − Z , avem
1 n!

⎧a0 = 1
⎪ a n−a
⎨ a ( a − 1)L ( a − n + 1) ; λ ( rap
= lim n +1 = lim
n →∞ n + 1
= 1 cu:
a =
⎪ n n ≥1
) n →∞ a
n
⎩ n!

⎧n − a; n > a
⎪ ⎛ a ⎞ ⎛ n +1 ⎞
n − a = ⎨a − n; n < a µ = lim n ⎜ n − 1⎟ = lim n ⎜ − 1⎟⎟ =
⎜ ⎟ ⎜
⎝ an +1 ⎝ n−a
n →∞ n →∞
⎪0; ; n = a ⎠ ⎠
⎩

⎛ n +1 ⎞ ⎛ n ( a + 1) ⎞
= lim n ⎜ − 1⎟ = lim ⎜ ⎟ = a + 1 ( R − D)
n →∞
⎝ n − a ⎠ n→∞ ⎝ n − a ⎠

(Axioma Arhimede: n − a = n − a, ∀a ∈ R, ∃n ∈ N a. î. n > a )

∞
I Dacă µ = a + 1 > 1 ⇔ a > 0 ⇒ 1 + ∑ an ( AC )
1

∞
II Dacă µ = a + 1 = 1 ⇒a = 0 ∉R – Z şi an = 0 ⇒ 1 + ∑ an ( AC )
1

∞
III Dacă µ = a + 1 < 1 ⇔ a < 0 ⇒ 1 + ∑ an ( D ) şi -a > 0 avem:
1

1+ ∑
∞
( −a )(1 − a )L ( n − a + 1) ∞
= 1 + ∑ ( −1) α n cu
( −1)
n n

1 n! 1

αn =
( −a )(1 − a )L ( n − a + 1) > 0 . Aplicăm criteriul lui Leibniz:
n!

146
 α n +1 n − a
= ≤ 1 ⇔ n − a ≤ n + 1 ⇔ − a ≤ 1 ⇔ a ≥ −1
αn n +1

Pentru a ∈ ( −1, 0 ) şirul αn este descrescător şi cum αn > 0,

∞
∀n ∈ N ⇒ ∃ lim α n = 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( SC ) .
n

1 ⋅ 2 ⋅K n ∞
= 1 şi lim α n ≠ 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( D )
n
Pentru a = −1 ⇒ α n =
n! 1

∞
Pentru a ≤ −1 ⇔ a ∈ ( −∞, −1] avem lim α n ≠ 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( D ) .
n

cu α,β,γ∈ R*+
5 ⎪1 + ∑ (
o⎧ ∞
α α + 1)L ( α + n − 1) β ( β + 1)L ( β + n − 1)
⎨ 1 n ! γ ( γ + 1)L ( γ + n − 1)
⎪Seria hipergeomtrica
⎩

an +1 ( n + α )( n + β ) a
= şi lim n +1 = l = 1( rap )
an ( n + 1)( n + γ ) n→∞ an
Criteriul lui Gauss:
an
=
( n + 1)( n + γ )
=
n 2 + ( γ + 1) n + γ
⇒
an +1 ( n + α )( n + β ) n 2 + ( α + β ) n + αβ

an γ + 1 − ( α + β ) xn
= 1+ + 2
an +1 n n

⎧λ = 1; α = 1; µ = γ + 1 − ( α + β )
⎪
⎪ n3 ⎣⎡ γ − αβ − ( α + β )( γ + 1 − α − β ) ⎦⎤ αβ ( γ + 1 − α − β ) n 2
cu ⎨ xn = −
⎪ n ( n + α )( n + β ) n ( n + α )( n + β )
⎪ x convergent în R ⇒ ( x ) şir mărginit
⎩ n n

∞
(III) λ = 1 şi µ = γ + 1 − ( α + β ) > 1 ⇔ λ = 1 şi γ > α + β ⇒ 1 + ∑ an ( C )
1

147
 ∞
(IV) λ = 1 şi µ = γ + 1 − ( α + β ) ≤ 1 ⇔ λ = 1 şi γ ≤ α + β ⇒ 1 + ∑ an ( D ) .
1

∞
1 1
6o ∑ cu an = şir descrescător pentru n ≥ 3.
⎡⎣ln ( ln n ) ⎤⎦ ⎡⎣ ln ( ln n ) ⎤⎦
ln n ln n
n =3

∞
Criteriul de condensare al lui Cauchy: ∑a3
n are aceeaşi natură cu seria:

∞ ∞ ∞
1 1
∑2 a n
n =∑ = ∑ 2n
n ln 2 ⎡⎣ln ( n + ln 2 ) ⎤⎦
=
⎡ln ( ln 2n ) ⎤
2 n
ln 2
n =3 n =3 n =3
⎣ ⎦
1 ∞ 2n 1 1 ∞ 2n 1 b
= ∑ = ∑
ln 2 n =3 n ln ( n + ln 2 ) ln 2 n =3
bn cu bn =
n ln ( n + ln 2 )
şi l = lim n +1 =
n →∞ bn
∞ ∞ ∞
= 2 > 1 ⇒ ∑ bn ( D ) ⇒ ∑ 2n a2n ( D ) ⇒ ∑ an ( D ) .
n =3 n =3 n =3

n
∞
⎛ an + 1 ⎞ an + 1
7o ∑1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠ ( a > 0 ) ⇒ l = lim n an = lim
n+2
=a

∞ ∞
I λ = a < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II λ = a > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

n
⎛ n +1 ⎞ 1 ∞
III λ = a = 1 ⇒ an = ⎜ ⎟ şi lim an = ≠ 0 ⇒ ∑ an ( D )
⎝ n+2⎠ e 1

Produsul seriilor numerice convergente

Definiţia II.9.
1] Fie ( an )n≥0 ⊂ R şi ( bn )n≥0 ⊂ R . Se numeşte convoluţie sau produs

convolutiv al celor două şiruri (an) şi (bn), şirul numeric (cn) definit prin:
n
( II.36 ) c0 = a0b0 , c1 = a0b1 + a1b0 ,K , cn = ∑ ak bn−k ,K
k =0

∞ ∞
2] Se numeşte serie produs după Cauchy al seriilor ∑ an şi ∑ bn
0 0

148
 ∞ ∞
⎛ ∞ ⎞⎛ ∞ ⎞
seria ∑ cn notată:
0
∑0 n ⎜⎝ ∑0 an ⎟⎠ ⎜⎝ ∑0 bn ⎟⎠ .
c =

Observaţii:
∞ ∞ ∞
1. Dacă ∑ a ( C ) şi ∑ b ( C ) , în general, seria produs Cauchy ∑ c
0
n
0
n
0
n nu

este totdeauna convergentă.

( −1)
n
∞
2. Exemplu: ∑1 n +1
(C ) după criteriul Leibniz şi luând:

( −1) ( −1) ( −1)

n k n−k
n n
an = bn = , ∀n∈N, obţinem: cn = ∑ ak bn − k = ∑ =
n +1 k =0 k =0 k +1 n − k +1

( −1)
n
n
=∑ .
k =0 ( k + 1)( n − k + 1)
2

( n − k + 1)( k + 1) ≤ ⎛⎜ + 1⎞⎟ ⇔
n 1 1
Avem: ≥ şi
⎝2 ⎠ ( n − k + 1)( k + 1) ⎛ n ⎞2
⎜ + 1⎟
⎝2 ⎠
n
2 2 ( n + 1) ∞
2 ( n + 1)
atunci cn > ∑ = cu ∑ ( D ) ( lim an = 2 ≠ 0 ) ⇒
k =0 n + 2 n+2 0 n+2
∞ ∞
⇒ ∑ cn ( D ) ⇒ lim cn ≠ 0 şi ∑ cn ( D )
0 lim cn ≠ 0 0

3o În consecinţă, pentru convergenţa seriei produs Cauchy se impune

condiţia ca cel puţin una dintre cele două serii sa fie o serie absolut
convergentă.

149
 Teorema II.32. (Teorema Mertens-Cauchy).Dacă seriile
∞ ∞

∑ an ( C ) şi
0
∑ b (C )
0
n sunt absolut convergente cu suma S şi respectiv T,

∞
atunci seria produs Cauchy ∑c
0
n este absolut convergentă cu suma ST.

Demonstraţia în bibliografie ([36] pag. 101 - 103).

∞
Exemple 1o Seria ∑x
1
n
= 1 + x + x 2 + L este absolut convergentă

∞
1
pentru x < 1 cu suma S = = ∑ x n atunci seria produs Cauchy:
1− x 0

⎛ ∞ ⎞⎛ ∞ ⎞ 1 1
⎜ ∑ an ⎟ ⎜ ∑ bn ⎟ = unde: = 1 + 2 x + 3x 2 + K .
⎠ ⎝ 0 ⎠ (1 − x ) (1 − x )
2 2
⎝ 0

... + nx n −1 + K cu x ∈ ( −1,1) este absolut convergentă.

∞
n x 1
2o Seria ∑ x (C ) cu suma S = pentru x > 1 ; notăm = a şi
(1 − x )
n 2
0 x
n ∞ ∞
n (1)
1
x > 1 ⇔ a < 1, avem ∑ = ∑ na n
= a ∑ na n −1
=a cu |a| <1.
(1 − a )
n 2
1 x 1 1

6. Calculul aproximativ al sumei unei serii convergente.

∞
Fie ∑a
0
n o serie numerică convergentă cu suma S, S = lim S n ∈ R ,
n →∞

n ∞
S n = ∑ ak . Pentru determinarea sumei S ∈ R a seriei ∑a n (C) avem două
k =0 0

posibilităţi:

150
I Calculăm S = lim S n , S ∈ R dacă Sn are o exprimare care permite să se
n →∞

calculeze direct lim S n .

n →∞

II Aproximăm S ∈ R printr-o sumă parţială S n cu n ∈ N convenabil ales;

S ≅ Sn şi evaluăm eroarea absolută En = S − Sn respectând cerinţele

problemei date.
Vom indica două teoreme pentru calculul aproximativ al sumei unei
serii convergente.
∞
Teorema II.33. Fie ∑ a ( AC )
0
n cu S ∈ R . Dacă există n0∈N şi

q ∈ ( 0,1) astfel încât:

an +1 q
( II .37 ) ≤ q, ∀n ≥ n0 atunci avem: ( II .38 ) En = S − Sn ≤ an
an 1− q

Demonstraţie:
Relaţia (II.37) ⇔ ( II .37 ' ) an +1 ≤ q an , ∀n ≥ n0 , an ≠ 0 şi obţinem:

S − Sn = an +1 + an + 2 +K de unde:

En = S − S n ≤ an +1 + an + 2 + ... ≤ an ( q + q 2 + K ) = an q (1 + q + q 2 + K ) =

1
= an q deci (II.38).
1− q
Observaţie: Dacă se cere să calculăm S cu aproximaţie ε cu ε > 0
1
dat, atunci se determină m∈N cu m ≥ n0 a. î. an q ≤ ε pentru ∀n≥m şi
1− q
avem:
(II.39) S ≅ S m = a0 + a1 + K an0 + an0 +1 + ... + am .

151
 ∞

∑ ( −1)
n +1
Teorema II.34. Fie seria alternată α n cu (αn)n≥1 ⊂ R+ un
1

∑ ( −1)
n +1
şir monoton descrescător şi lim α n = 0 , atunci seria α n (C) şi
n→∞
1

suma sa S poate fi aproximată de suma parţială Sn cu o eroare mai mică

decât modulul primului termen neglijat, prin lipsă dacă n este par şi prin
adaos dacă n este impar, deci:
( II.40 ) En = S − Sn ≤ α n+1 .

Demonstraţie: Pentru orice n ≥ 1, avem: S 2 n ≤ S ≤ S 2 n −1 ⇒

S − S2 n ≥ 0 şi S 2 n −1 − S ≥ 0, ∀n ≥ 1 . Cum (αn) este monoton descrecător

avem:
⎧⎪ S − S2 n = α 2 n +1 − ( α 2 n + 2 − α 2 n +3 ) − ( α 2 n + 4 − α 2 n +5 ) ... ≤ α 2 n +1
⎨
⎪⎩ S 2 n −1 − S = α 2 n − ( α 2 n + 2 − α 2 n +3 ) − ( α 2 n +3 − α 2 n + 4 ) ... ≤ α 2 n

⎧0 ≤ S − S2 n ≤ α 2 n +1 , ∀n ≥ 1
de unde rezultă: ⎨ ⇒ En = S − Sn ≤ α n +1 = α n +1
⎩0 ≤ S 2 n −1 − S ≤ α 2 n

( α n+1 ≥ 0, ∀n ≥ 1) .
∞
2n + 1
Exemple 1o ∑ 1 n3n !
( C ) cu suma S. Să calculăm S cu aproximaţia de

ε = 10 −3 . Avem:

an +1
=
( 2n + 3) n ≤ 1 pentru n ≥ 4 = n şi avem:
3

( n + 1) ( 2n + 1) n + 2
4 0
an

1
an +1 1 q 2n + 1 6
≤ = q ∈ ( 0,1) ⇒ En = S − Sn ≤ an = 3 =
an 6 1 − q n n! 1 − 1
6

152
 2n + 1 1 1 5
2n + 1
= 3
<
n n ! 5 10 3
pentru n ≥ 5 ⇒ S ≅ S 5 = ∑ 3
n =1 n n !
= 3,362

( −1)
n
∞
1 1
2o
∑ = 1− + L ( C ) .Să calculăm S cu o aproximaţie de
( 2n + 1)
4
0 34 54

ε = 10 −4 .
1
Avem α n = şi alegem n ≥ 1 minim a. î.
( 2n + 1)
4

1 1 1
≤ 4 ⇔ ( 2n + 3) ≥ 104 pentru n0 = 4 ⇒
4
α n +1 < ⇔
( 2n + 3) 10
4 4
10

⎧ ( −1)
n
4
⎪ S ≅ S4 = ∑ = 0,98883
n = 0 ( 2n + 1)
4
⎨
⎪
⎩n ≥ 4
∞
1
3o ∑ n! (C )
0
cu S = e şi să calculăm S cu aproximaţia ε = 10−7 . Avem:

1 1 1 ⎡ 1 1 ⎤
e − Sn = + +L = ⎢1+ + +L ⎥<
(n + 1)! (n + 2)! (n + 1)! ⎣ n + 2 (n + 2)(n + 3) ⎦
1 ⎡ 1 1 ⎤ 1 1 1
< ⎢1+ + +L ⎥ = = ⇒
(n + 1)! ⎣ n + 1 (n + 1) ⎦ (n + 1)! 1 − 1
2
n !n
n +1
1 1
⇒ En = S − S n = e − S n ≤ < 7 pentru n ≥ n0 = 10 ⇒
n !n 10
10
1
e ≅ S10 = ∑ = 2, 718083K
n=0 n !

153
 ∞
(−1)n
4o ∑0 n !(3n + 1) ( C ) şi să calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
1 1
En = S − Sn ≤ α n +1 = n +1
< 3 ⇔ (n + 1)!( 3n +1 + 1) > 103 pentru
(n + 1)!(3 + 1) 10
1 1 1
n ≥ n0 = 3 ⇒ S ≅ S3 = 1 − + − = 0, 7904004 ⇒
1!4 2!10 3!28
⇒ S ≅ 0, 7904004K
∞
1
5o ∑ n⋅3
1
n −1
(C ) calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10 −3 . Avem:

1 1 1 1⎛ 1 1 ⎞
En = S − Sn = S − Sn = + n +1
+L < n ⎜
1+ + 2 +L ⎟ =
(n + 1)3 (n + 2)3
n
n +1 3 ⎝ 3 3 ⎠
1 1 1 1 1 1 1
= = < 3 ⇔ 2(n + 1)3n −1 > 103 pentru n ≥ n0 şi
n + 1 3 1 − 1 n + 1 3 2 10
n n −1

3
6
1
S ≅ S6 = ∑ n −1
= 1, 21608
n =1 n ⋅ 3

∞
(−1) n
6o ∑0 n! (C ) calculăm S cu două zecimale exacte.
1 1 1
En = S − Sn ≤ α n+1 cu α n = şi α n +1 = < 3 ⇔ ( n + 1) ! > 103
n! (n + 1)! 10
1 1 1
n ≥ n0 = 6 ⇒ − S5 = − 0,3666 < 0, 014 deci ≅ S5 = 0,3666K
e e e
∞
1
7o ∑ n2
1
n
(C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10 −3 .

154
 1 1 1 ⎛ 1 1 ⎞
En = S − S n = S − S n = + +L < n +1 ⎜
1+ + 2 +L ⎟ =
( n + 1) 2 n +1
( n + 2) 2 n+2
( n + 1) 2 ⎝ 2 2 ⎠
1 1 1 1 1 1
= = < 3 ⇔ 2n (n + 1) > 103 pentru n ≥ n0 = 7 ⇒
n +1
n + 1 2 1 − 1 n + 1 2 10 n

2
7
1
S ≅ S7 = ∑ n = 0, 69224
n =1 n 2
∞
(−1)n
8o ∑0 n!(2n + 1) (C ) calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
1 1
S − Sn −1 ≤ α n ≡ < 3 pentru n ≥ n0 = 5 ⇔
n !(2n + 1) 10
4
(−1)n
S ≅ S4 = ∑ = 0, 7475
n = 0 n !(2n + 1)

∞
2n
9o ∑ (n + 1)!(C ) calculăm S cu trei zecimale exacte. Avem:
1

an +1 2 1
= < pentru n ≥ n0 = 4; S − Sn = an +1 + an + 2 + L <
an n+2 3
⎛1 1 ⎞ 2n 1 1 2n −1 1
< an ⎜ + 2 + L ⎟ = = < 3 pentru ∀n ≥ n0 = 9 ⇒
⎝3 3 ⎠ (n + 1)! 3 1 − 1 (n + 1)! 10
3
9 n
2
S ≅ S9 = ∑
1 ( n + 1)!

Să se precizeze natura următoarelor serii numerice:

∞ n +1
an +1 ln
1. ∑ a ln n cu a ≥ 0, a ≠ 1⇒ lim
1
n →∞ a
= lim a n = a 0 = 1 Criteriul Raabe –
n →∞
n

n +1
ln
⎛ an +1 ⎞ ⎛ ln nn+1 ⎞ a n −1 n
Duhamel: µ = lim n ⎜ − 1⎟ = lim n ⎜ a − 1⎟ = lim ⋅ n ln =
n →∞
⎝ an ⎠ n→∞ ⎝ ⎠ n→∞ ln n n +1
n +1

155
 n
⎛ n ⎞ −1 1
= ln a lim ln ⎜ ⎟ = ln a ln e = − ln a = ln .
n →∞
⎝ n +1⎠ a
∞
1 1
I. Dacă µ = ln >1= ln e ⇔ a < ⇒ ∑ an (C)
a e 1

∞
1 1
II. Dacă µ = ln <1 ⇔ a > ⇒ ∑ an (D).
a e 1

1
1 1 ln 1
III. Dacă µ = ln =1 ⇔ a = = e − ln n = e n = şi
a e n
⎧ ⎛ 1⎞
∞ ⎪(C ) pentru a ∈ ⎜ 0, e ⎟
∞ ∞
1 ⎪ ⎝ ⎠
∑ a = ∑ n ( D) . Deci: ∑ a
n
ln n
=⎨ .
1 1 1 ⎪( D) pentru a ∈ ⎡ 1 , +∞ ⎞
⎢⎣ e ⎟
⎩⎪ ⎠
n
∞
an a ∞
2. ∑ cu a ∈ R; an = şi ∑ an avem:
1 n n 1

n +1
a a n
l = lim n +1 = lim ⋅ n =a.
n →∞ a n →∞ n + 1
n a
∞ ∞
I. l = |a| < 1 ⇔ a∈(-1, 1) avem ∑a
1
n (C) şi ∑a
1
n (AC).

∞
II. l = |a| > 1 ⇔ a∈(- ∞, -1) ∪(1, + ∞) avem ∑a
1
n (D) şi lim an ≠0
n →∞

∞
⇒ lim an ≠ 0 şi
n →∞
∑a
1
n (D).

⎧ 1 ∞ 1
⎪ a = 1 ⇒ an = şi ∑ ( D)
⎪ n 1 n ∞
an
III. l = |a| = 1 ⎨ ⇒ ∑1 n este:
⎪ a = −1 ⇒ a = ( −1) şi ( −1) ( SC )
n n
∞

⎪⎩ n
n
∑1 n
i) (AC) pentru a∈[-1, 1) şi ii) (D) pentru a∈(- ∞, -1) ∪[1, + ∞).
156
 n
∞
an a ∞
3. ∑ cu a ∈ R; an = şi ∑ an avem:
1 n! n! 1

n +1
a a n! a
l = lim n +1 = lim ⋅ n = = 0, ∀a ∈ R ⇒ pentru l < 1⇒
n →∞ a n →∞ n !( n + 1) n +1
n a
∞ ∞

∑1
an (C), ∀a∈R şi ∑a
1
n (AC), ∀a∈R.

∞
1
4. ∑n+a
1
n
cu a ∈ ( −1, ∞ ) .

⎧ 1 1
⎪ an = < n = bn
1 ⎪ n+a n
a ∞
1
I. Pentru a >1 ⇒ an =
n+a n
> 0 şi ⎨∞ ∞
⎛ 1 ⎞
n ⇒ ∑ n + a n
(C ) .
⎪ b =
⎪⎩∑ ∑1 ⎜⎝ a ⎟⎠ (C ) 1
n
1

II. Pentru a∈(-1, 1] avem:

⎧0; − 1 < a < 1 a ∞
1 ∞
lim a n = ⎨ ⇒ lim n = 1 şi ∑ ( D) ⇒ ∑ an ( D) pentru
n →∞ 1
n →∞
⎩1; a = 1 1 n 1
n
∞
1 1
a∈(-1, 1] ( a = 1 ⇒ an = cu ∑ ( D ) ).
n +1 1 n +1

157