4.

Integrale improprii cu parametru real

Fie f: [a, b) × [ c, d ] →R cu a < b ≤ + ∞, astfel încât pentru fiecare

b−
y∈ [ c, d ] integrala improprie ∫ f ( x, y ) dx este convergentă. Atunci există
a

o funcţie definită printr-o integrală improprie cu parametru real

b−
(VII.30) F: [ c, d ] ⊂ R → R, F ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx sau
a

∞
F ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx ( b = +∞ ) .
a

Funcţia F este definită printr-o integrală improprie cu parametru real, de

∞ b−
forma: F ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx (tip I) sau ∫ f ( x, y ) dx (de tip II cu x = b
a a

punct singular al lui f).

Vom studia în ce condiţii F este funcţie continuă, respectiv funcţie

derivabilă pe [c, d ] . În acest scop, definim noţiunea de "integrală

improprie cu parametru uniform convergentă" (se vor considera în

continuare doar integralele improprii de tip I).

Definiţia VII.6
∞
Integrala improprie ∫ f ( x, y ) dx este uniform convergentă pe [ c, d ] (în
a

raport cu y) către funcţia F, dacă:

570
 ⎧∀ε > 0, ∃uε > 0 şi uε > a a.î. ∀u > uε ⇒
⎪
(VII.31) ⎨ u .
⎪ ∫ f ( x, y ) dx − F ( y ) < ε, ∀y ∈ [ c, d ]
⎩a

Dacă notăm
a + n +1
(VII.32) ϕn ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx, cu n ≥ 0 şi y ∈ [ c, d ] ,
a+n

∞
atunci se poate reprezenta integrala improprie ∫ f ( x, y ) dx
a
sub forma unei

serii de funcţii reale:

∞
(VII.33) ∫ f ( x, y ) dx = ϕ ( y ) + ϕ ( y ) + ... + ϕ ( y ) + ..., ∀y ∈ [c, d ].
a
0 1 n

Teorema VII.22 (Criteriul de uniformă convergenţă)

Dacă există o funcţie pozitivă g: [a, ∞) → R local integrabilă Riemann

∞
astfel încât |f (x, y)| ≤ g(x), ∀x∈[a, ∞), ∀y∈[c, d], iar ∫ g ( x ) dx
a
este

∞
convergentă, atunci ∫ f ( x, y ) dx este uniform convergentă pe [c, d].
a

Demonstraţie:

Din ipoteza |f (x, y)| ≤ g (x), ∀(x, y)∈ [a, ∞) × [c, d], rezultă că seria de
∞ a + n +1
funcţii ∑ ∫
n =0 a + n
f ( x, y ) dx este majorată de o serie numerică cu termeni

∞ a + n +1
pozitivi, convergentă, ∑ ∫ g ( x ) dx
0
şi atunci, după criteriul lui
a+n

571
 ∞ ∞ a + n +1
Weierstrass, integrala improprie ∫ f ( x, y ) dx = ∑ ∫ f ( x, y ) dx este
a n=0 a + n

uniform şi absolut convergentă pe [c, d].

Teorema VII.23 (Teoremă de transfer de continuitate)

Dacă f: [a, ∞) × [ c, d ] →R este funcţie continuă pe D=[a, ∞) × [ c, d ] ⊂ R2 şi

∞
F ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx este uniform convergentă pe [ c, d ] , atunci funcţia F
a

este continuă pe [ c, d ] .

Demonstraţie

Cum f este continuă pe D, atunci funcţiile ϕn(y) din (VII.32) sunt continue
∞ ∞
pe [ c, d ] , pentru orice n≥1 iar ∫ f ( x, y ) dx = ∑ ϕn ( y ) = F ( y ) este uniform
a n =0

convergentă pe [ c, d ] şi deci F este o funcţie continuă pe [ c, d ] .

Teorema VII.24 (Teoremă de transfer de derivabilitate)

Fie f: [a, ∞) × [ c, d ] →R o funcţie continuă pe D = [a, ∞) × [ c, d ] . Dacă:

∂f
(i) există funcţia , continuă pe D
∂y

∂f def f ( x , y ) − f ( x , y0 )
(∀y0∈ [ c, d ] , ( x, y0 ) = ylim ∈ R ),
∂y → y0 y − y0

∞
(ii) integrala improprie F ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx este convergentă pe [ c, d ] şi
a

572
 ∞
∂f
(iii) integrala improprie ∫ ∂y ( x, y ) dx este uniform convergentă pe [ c, d ] ,
a

atunci funcţia F este derivabilă pe [ c, d ] şi are loc egalitatea:

∞
∂f
(VII.34) F ′( y ) = ∫ ( x, y ) dx .
a
∂y

∞
Demonstraţie După (VII.33) ∑ ϕ ( y ) este o serie de funcţii convergentă
0
n

∞
pe [ c, d ] cu suma F ( y ) = ∫ f ( x, y ) dx .
a

Teorema de derivare a integralelor definite cu parametru dă

a + n +1
∂f
egalitatea ϕ′n ( y ) = ∫ ( x, y ) dx, ∀n ≥ 0, ϕ′n sunt funcţii continue pe
a+n
∂y
∞
∂f
[c, d ] după (i). Din (iii) ∫ ( x, y ) dx este uniform convergentă pe [ c, d ] .
∂y a

∞
Rezultă astfel că seria ∑ ϕ′ ( y ) n este uniform convergentă pe [ c, d ] cu
0

∞
∂f
suma ∫ ∂y ( x, y ) dx , ∀y ∈ [c, d ] . Atunci, după teorema de derivare termen
a

cu termen a seriilor de funcţii uniform convergente, avem (VII.34).

∞

∫ ye
− xy
Exemple 1°) dx este convergentă pentru fiecare y ∈[0,1],
0

dar nu converge uniform în raport cu parametrul y. Astfel, ∀y∈(0,1] prin

schimbarea de variabilă xy = t, avem:

573
 u yu

lim ∫ ye− xy dx = lim ∫ e− t dt = lim ⎡⎣1 − e − yu ⎤⎦ = 1 . Aşadar:

u →∞ u →∞ u →∞
0 0

def ∞ ⎧⎪0 , y = 0
F ( y ) = ∫ ye − xy dx = ⎨ .
0 ⎪⎩1 , y ∈ ( 0,1]

u
şi, pentru y ∈(0, 1], ∫ ye
− xy
dx − F ( y ) < ε cu ε >0, rezultă că
0

1
u ln
∫ ye
− xy
dx − 1 < ε, adică e− xy < ε ⇒ u > ε cu 0 < ε < 1. În aceste condiţii
0
y

ln ε
inegalitatea (VII.31) are loc dacă u > uε(y) cu uε ( y ) = şi deci
y
∞

∫ ye
− xy
dx nu este uniform convergentă în raport cu y∈[0, 1].
0

∫ yx
y −1
2°) dx , cu y∈[0, 1], este convergentă pentru fiecare y∈[0, 1], dar nu
0+

este uniform convergentă pe [0, 1]. La fel ca la exerciţiul 1°),

1 ln ε

∫ yx
y −1
dx − 1 < ε ⇒ u < ε ⇒ 0 < u < uε ( y ) = e , ∀y ∈ (0,1] .
y y

∞
sin xy
3°) F ( y ) = ∫ dx cu y > 0. Nu putem aplica teorema de derivare în
0
x
∞
raport cu y deoarece ∫ cos xydx este divergentă.
0

574
 ∞
sin yx
Luăm Gβ ( y ) = ∫ e −βx dx cu β > 0 şi y > 0, care se poate deriva în
0
x
∞

∫e
−β x
raport cu y, deoarece integrala cos xydx este uniform convergentă pe
0

∞
(0, ∞) ( e −β x
cos xy ≤ e −β x
, ∀y > 0 şi ∫ e −βx dx este convergentă pentru β > 0).
0

Avem atunci:
∞
β β β
Gβ′ ( y ) = ∫ e −βx cos xydx = , ∃∫ Gβ′ ( y ) dy = Gβ ( y ) = ∫ 2 dy = arctg
0
y +β
2
y +β y
∞
sin yx
∫e
−βx
(considerând constanta de integrare C = 0). Integrala dx fiind
0
x

uniform convergentă în raport cu β, pentru β ≥ 0 rezultă că G este o funcţie

continuă şi pentru β = 0, avem:
∞ ∞
sin yx sin yx β π
G ( y ) = lim ∫ e −βx dx = ∫ dx = lim arctg = .
β→ 0
0
x 0
x β→ 0 y 2

π
2
sin x π
Un caz particular, pentru y = 1, avem ∫ dx = .
0
x 2

5. Integrale improprii remarcabile

∞ sin x
A. Integrala Dirichlet ∫ 0 xα
dx cu α > 0. Considerăm

∞
sin x
1 sin x
I2 = ∫ dx şi I1 = ∫ α dx . Avem:
0+ x α x
1

∞ ∞ ∞
sin x 1 1 ⎛ cos x ⎞
I1 = ∫ α dx = − α cos x − α ∫ cos x α+1 dx = lim ⎜ − α ⎟ +
1
x x 1 1
x x →∞
⎝ x ⎠

575
 ∞ ∞ ∞
cos x cos x cos x
+ cos1 − α ∫ α+1
dx = cos1 − α ∫ α+1 dx . Cum ∫ dx este absolut convergentă,
1
x 1
x 1
x α+1
∞
sin x
deci convergentă, rezultă că ∫ dx ( = I1 ∈ R ) este convergentă pentru
1
xα

orice α > 0.
1
sin x
Relativ la I2= ∫ dx pentru 0 < α ≤ 1, avem:
0+
xα

sin x ⎧0 ;0 < α < 1 1

sin x
lim
x →0 x α
=⎨
⎩1 ; α = 1
. În acest caz, I2 = ∫
0+
xα
dx este convergentă.
x >0

∞
sin x
Prin urmare ∫
0
xα
dx este convergentă pentru 0 < α ≤ 1.

⎛ sin x ⎞
Dacă 1<α< 2, atunci 0 < α - 1 < 1 şi lim x α−1 ⎜ α ⎟ = 1 . În
x →0
x >0 ⎝ x ⎠
1
sin x
consecinţă,
0+
∫
xα
dx adică I2, este convergentă. După situaţiile

prezentate, avem:
∞
sin x
∫
1
xα
dx , cu 1<α<2, este absolut convergentă, deci şi convergentă; prin

∞
sin x
urmare, integrala improprie ∫
0
xα
dx este convergentă pentru α∈(0, 2).

Cercetăm dacă nu avem chiar absolută convergenţă pentru α∈(0, 2).

sin x sin x
Astfel, pentru α∈(0, 1] şi f ( x) = α
, avem f ( x) = α ,
x x

576
 ∞ ∞
sin x sin 2 x 1 − cos 2 x cos 2x dx
xα
≥ α =
x 2 xα
(cu x>0) şi ∫1 xα convergentă. Dar ∫x
1
α

∞
sin x
este divergentă. Deci ∫
1
xα
dx este divergentă, ceea ce înseamnă că

∞ ∞
sin x sin x
∫1 xα dx este semiconvergentă. Ca atare ∫
0
x α
dx este doar

semiconvergentă pentru 0 < α ≤ 1.

Un raţionament analog cu cel de mai sus conduce la faptul că,

∞
sin x
pentru 1 < α < 2, integrala ∫
0
xα
dx este semiconvergentă.

sin x sin x 1 1 1
Pentru α∈[2, ∞), avem: α
= ⋅ α−1 ≥ ⋅ α−1 , ∀x ∈ ( 0, a ) cu a
x x x 2 x
a
dx
suficient de mic. Cum α -1 ≥ 1, integrala improprie ∫x
0+
α−1
este divergentă.

a
sin x
Deci ∫
0+
xα
dx este divergentă şi, indiferent de natura integralei

∞ ∞
sin x sin x
∫a xα dx rezultă că ∫
0
x α
dx este divergentă pentru α ∈[2, ∞).

∞
sin x
În cazul α = 1, integrala improprie ∫0
x
dx este, după cum am

∞
sin x π
văzut deja, convergentă. Să dovedim că ∫
0
x
dx = . În acest sens,
2

577
 x
sin ( 2n + 1)
1 2 şi,
pentru ∀x∈(0, π], avem: + cosx + cos2x + ...+ cosnx =
2 2sin
x
2
x
sin ( 2n + 1)
prelungind prin continuitate, în x = 0 funcţia h(x) = 2
x
2sin
2

⎛ 2n + 1 ⎞
⎜ lim h ( x) = ⎟ , avem prin integrare:
⎝ x →0 2 ⎠

x
π π sin ( 2n + 1)
π ⎡1 ⎤ 2 dx .
(*) = ∫ ⎢ + cos x + cos 2 x + ... + cos nx ⎥ dx = ∫
2 0 ⎣2 ⎦ 0 2sin
x
2

Astfel, pentru:

x
2sin − x
1 1 2
g ( x) = − = cu x ∈(0,π] există lim g ( x ) = 0 . Deci g se
x 2sin x 2 x sin
x x →0

2 2
poate prelungi prin continuitate în x = 0. Notăm g%prelungirea sa, avem:

π
lim
k →∞ ∫ g%( x ) sin kxdx =0. În consecinţă:
0

⎡ ⎤
π
⎢1 1 ⎥ (2n + 1) x
(**) lim ∫ ⎢ − ⎥ sin dx = 0 .
n →∞
0 ⎢
x x
2sin ⎥ 2
⎣ 2⎦

578
 π
1 (2n + 1) x π
Din (*) şi (**), se obţine: lim ∫ sin dx = şi, prin
n →∞
0
x 2 2
(2 n +1) π
∞
x 2
sin t π sin x π
substituţia t = (2n + 1) , lim
2 n →∞ ∫
0
t
dx = . Aşadar:
2 ∫
0
x
dx = .
2

∞ ∞

∫ sin x dx şi ∫ cos x dx
2 2
B. Integralele lui Fresnel sunt convergente. Prin
0 0

∞
1 ∞ sin t
substituţia x = t cu t > 0, obţinem ∫ sin x dx = 2 ∫0 t
2
dt (convergentă
0

1
ca integrală Dirichlet cu α = ).
2
∞
1 ∞ cos t ⎛ cos t ⎞
În mod analog, ∫ cos x 2 dx =
2 ∫0 t ⎟ = 1,
dt şi, cum lim t ⎜
0
t →0
⎝ t ⎠
( x= t )
1 ∞
cos t cos t
integrala improprie ∫0+ t dt este convergentă. Deoarece ∫
1 t
dt este

∞ ∞
cos t
∫0 t dt este convergentă. Astfel, ∫0 cos xdx este
2
convergentă, urmează că

convergentă.

C. Integralele lui Euler (Funcţiile lui Euler)

1
Funcţia beta a lui Euler: β ( p, q ) = ∫ x p −1 (1 − x )
q −1
dx (p > 0, q > 0).
0

∫ x (1 − x )
p −1 q −1
1. Convergenţa integralei improprii dx .
0

579
 Pentru p ≥ 1 şi q ≥ 1, funcţia f: [0, 1]→R, f ( x ) = x p −1 (1 − x )
q −1

1
este continuă şi deci există ∫ f ( x ) dx ∈ R .
0

Pentru p ≥ 1 şi q < 1, x = 1 este punct singular, pentru

f ( x ) = x p −1 (1 − x )
q −1
cu x∈[0, 1).

După criteriul în λ, lim (1 − x ) f ( x ) = lim (1 − x )

λ λ+ q −1
x p −1 = l < ∞ ,
x →1 x →1
x <1

când λ < 1 şi q > 1 − λ > 0 . Deci, pentru q > 0 , integrala care defineşte

funcţia β este convergentă.

Pentru p < 1 şi q ≥ 1, avem f: (0, 1]→R, f ( x ) = x p −1 (1 − x )

q −1
, cu

x = 0 punct singular.

lim x λ f ( x ) = lim x λ+ p −1 (1 − x )
q −1
După criteriul în λ, =l <∞
x →1 x →1
x <1

pentru λ < 1 şi p > 1 − λ > 0 . Aşadar, când p >0 integrala este convergentă.

Pentru p < 1 şi q < 1, x = 0 şi x = 1 sunt puncte singulare pentru f, dar

1
2 1−

∫ x (1 − x ) ∫ x (1 − x )
p −1 q −1 p −1 q −1
dx este convergentă când p >0 şi dx este
0 1
2

1
convergentă când q >0. Deci ∫ x p −1 (1 − x )
q −1
dx este convergentă pentru
0

p >0 şi q >0.

580
 1
În concluzie, funcţia β: (0, ∞) × (0, ∞)→ R, β ( p, q ) = ∫ x p −1 (1 − x )
q −1
dx ,
0

1−

∫ x (1 − x )
p −1 q −1
are sens, deoarece integrala improprie dx este convergentă
0+

pentru p >0 şi q >0.

2. Proprietăţi ale funcţiei β

(1°) β(p + 1, q) + β(p, q + 1) = β(p, q); ∀ p, q ≥1.

Într-adevăr, ∀ p, q ≥1, avem:

1 1

∫ x (1 − x ) dx + ∫ x p −1 (1 − x ) dx =
q −1
β(p + 1, q) + β(p, q + 1) = p q

0 0

1 1

(1 − x ) [ x + 1 − x ] dx = ∫ x p −1 (1 − x ) dx = β ( p, q ) .
q −1 q −1
=∫x p −1

0 0

q
(2°) qβ(p + 1, q) = p β(p, q + 1) ⇔ (2'°) β(p + 1, q) = β(p, q + 1),
p

∀ p, q ≥1.

Evident, ∀ p, q ≥1, avem:

q 1
1
qβ ( p + 1, q ) = q ∫ x p (1 − x )
q −1
dx = −q x p
(1 − x ) 1
+ ∫ px p −1 (1 − x ) dx =
q

0
p 0
0
1
= p ∫ x p −1 (1 − x ) dx = pβ ( p, q + 1)
q

(3°) β(p, q) =
( p − 1)!( q − 1)! , ∀p, q ∈ N∗ .
( p + q − 1)!

581
Se arată că, folosind (2'), ∀p > 0 şi n∈N*,

⎧ n −1
⎪β ( p, n ) = β [ p, (n − 1) + 1] = p β ( p + 1, n − 1)
⎪
⎪ n−2
⎪ β ( p + 1, n − 1) = β [ p + 1, (n − 2) + 1] = β ( p + 2, n − 2 )
( *) ⎨ p +1
⎪............................................................................................
⎪
⎪ 1
⎪ β ( p + n − 2, 2 ) = β [ p + n − 2,1 + 1] = p + n − 2 β ( p + n − 1,1)
⎩

Înmulţind membru cu membru aceste relaţii obţinem:

β ( p, n ) =
( n − 1)( n − 2 ) ...2 ⋅1 β p + n − 1,1 ,
( )
p ( p + 1) ... ( p + n − 2 )

1
1
unde β ( p + n − 1,1) = ∫ x p + n − 2 (1 − x ) dx =
0
.
0
p + n −1

Prin urmare avem:

β ( p, n ) =
( n − 1)! .
p ( p + 1) ... ( p + n − 2 )( p + n − 1)

De aici, pentru p∈ N* şi n = q ∈ N*, găsim (3°):

β ( p, q ) =
( p − 1)!( q − 1)! .
( p + q − 1)!
∞
Funcţia gama a lui Euler: Γ( p ) = ∫ x p −1e − x dx (p > 0).
0

582
 ∞

∫x
p −1 − x
3. Convergenţa integralei improprii e dx
0

Fie f: (0, ∞)→ R, f ( x ) = x p −1e− x . Avem x = 0 punct singular şi după

criteriul în λ, lim x λ f ( x ) = l < ∞ ⇔ lim x λ+ p −1e − x = l < ∞ când pentru

x→0 x →0
x >0 x >0

λ + p - 1 >0 şi λ <1, adică p > 1 - λ > 0. Deci p > 0, integrala improprie

1

∫x
p −1 − x
e dx este convergentă.
0+

∞
De asemenea, integrala improprie ∫ x p −1e− x dx este convergentă după
1

criteriul în α. Astfel avem:

x α+ p −1
lim x α f ( x ) = l < ∞ ⇔ lim x α+ p −1e − x = l < ∞. Dar lim = 0, pentru α>1.
x →∞ x →∞ x →∞ ex
∞

∫x
p −1 − x
Deci, ∀p >0, e dx este convergentă.
1

∞
În concluzie, funcţia Γ:(0, ∞)→R cu Γ( p ) = ∫ x p −1e − x dx are sens.
0

4. Proprietăţi ale funcţiei Γ

(4°) Γ(p + 1) = pΓ(p), ∀ p >0.

Într-adevăr, ∀ p >0, avem:

∞ ∞
∞
Γ ( p + 1) = ∫ x p e − x dx = − x p e − x + ∫ px p −1e − x dx = pΓ ( p ) .
0
0 0

583
(5°) Γ(n + 1) = n!, ∀ n∈N*. În acest sens, din (4°), pentru p = n∈N*,
avem: Γ(n + 1) = n Γ(n) = n( n - 1) Γ(n - 1) ... 2Γ(1) = n!, unde
∞
∞
Γ(1)= ∫ e − x dx = −e − x =1.
0
0

5. Alte proprietăţi ale funcţiilor β şi Γ

Γ ( p )Γ ( q )
(6°) β( p, q ) = , pentru ∀p, q ∈ N∗
Γ( p + q )

Folosind (3°) şi (5°) pentru p, q ∈N avem:

β ( p, q ) =
( p − 1)!( q − 1)! (5=) Γ ( p ) Γ ( q ) .
o

( p + q − 1)! Γ ( p + q)

Observaţie. Se arată că (6°) este adevărată ∀p, q ∈ R *+ (adică p >0,

q>0).

Folosind substituţia x = sin 2 t , se arată că:

π
1 2
⎛1 1⎞ dx 2sin t cos tdt
β⎜ , ⎟ = ∫ =∫ = π.
⎝ 2 2 ⎠ 0 x (1 − x ) 0 sin t cos t

Astfel, ţinând seama de (6°), deducem proprietatea:

⎛1⎞
(7°) Γ ⎜ ⎟ = π .
⎝ 2⎠

π
(8°) β ( p, p − 1) = , ( 0 < p < 1) .
sin ( pπ )

Pentru 0 < p < 1 şi q = 1 - p, avem:

584
 1 ∞
t p −1 1
β ( p,1 − p ) = ∫ x p −1 (1 − x )
q −1
dx = ∫ dt prin substituţia x = ,t > 0 .
0 0
1+ t 1+ t

∞
t p −1
Integrala improprie ∫ dt se calculează mai uşor pentru
0
1 + t

2m + 1
p= , cu n, m ∈ N* şi m < n .Astfel, prin schimbarea de variabilă t→y,
2n
2 m +1
1 ∞ ∞
t 2 n −1 x2m π
t 2n
= y se găseşte că ∫ dt = 2n ∫ = ,
1+ t 1 + x2n ⎛ 2m + 1 ⎞
0 0 sin ⎜ ⎟
⎝ 2n ⎠

ultima egalitate fiind obţinută folosind numere complexe. Relaţia acesta se

extinde apoi pentru orice p ∈(0, 1).

Din (7°) şi (8°) se poate deduce aşa numita formulă a

argumentului complementar:

π
(9°) Γ ( p ) Γ (1 − p ) = cu 0 < p < 1 .
sin ( pπ )

1
De aici, în particular, pentru p = q = ţinând seama de faptul că Γ(1) =1 ,
2
reobţinem relaţia (7°).

D. Integrala Euler – Poisson. Integrala Gauss.

∞

∫ e dx este convergentă, căci, ∀α>1,

2
−x
Integrala Euler – Poisson
0

2
lim x α e − x = 0 < ∞ . Prin schimbarea de variabilă x 2 = t > 0 , obţinem:
x →∞

∞ ∞ ∞
dt 1 −1 1 ⎛1⎞
∫ e dx = ∫ e = ∫ t 2 e−t dt = Γ ⎜ ⎟ .
2
−x −t

0 0 2 t 20 2 ⎝ 2⎠
585
 ∞
π
Aşadar, folosind (7°), avem: ∫ e − x dx =
2
.
0
2

∫e
− x2 2
Integrala Gauss dx este convergentă, deoarece lim x α e − x = 0 < ∞ ,
x →∞
−∞

∀α > 1. În acelaşi timp, avem:

∞ 0 ∞ ∞
π
∫e ∫e dx + ∫ e dx = 2∫ e− x dx = 2
− x2 − x2 − x2 2
dx = = π.
−∞ −∞ 0 0
2

E. Integrale Cauchy – Frullani

Fie f:(0, ∞)→ R local integrabilă şi a > 0, b > 0. Se numeşte integrală

Cauchy – Frullani o integrală improprie de forma:
∞
f ( ax ) − f ( bx )
(VII.35) ∫
0+
x
dx .

Convergenţa şi valoarea integralei (VII.35) sunt precizate de următoarele

rezultate:

Teorema VII.25.

Dacă există şi sunt finite limitele lim f ( x ) = λ şi lim f ( x ) = µ , atunci

x →0 x →∞

integrala Cauchy – Frullani este convergentă şi are loc relaţia:

∞
f ( ax ) − f ( bx ) b
(VII.35') ∫ dx = ( λ − µ ) ln .
0+
x a

Demonstraţia se face arătând că, în ipotezele teoremei, există şi

u
f ( ax ) − f ( bx ) b
este finită limita lim ∫ dx cu valoarea ( λ − µ ) ln ([15] pag.
v →0 x a
u →∞ v

205-206).
586
 Teorema VII.26
δ−
f (t ) − λ
Dacă există λ, µ∈R, astfel încât ∫
0+
t
dt să fie convergentă pentru

∞
f (t ) − µ
δ > 0 suficient de mic şi ∫
A
t
dt să fie convergentă pentru A > 0,

suficient de mare, atunci integrala Cauchy – Frullani este convergentă şi

are loc valoarea:
∞
f ( ax ) − f ( bx ) b
(VII.35") ∫ dx = ( λ − µ ) ln .
0+
x a

Demonstraţia se obţine prin aplicarea teoremei Cauchy pentru

integrale improprii ([15] pag. 207).

Observaţii

1. Concluzia ultimei teoreme este valabilă şi în cazul când funcţia are

limită finită într-un capăt al intervalului de integrare şi limită, în medie, în
celălalt capăt.

2. Integralele Cauchy – Frullani au şi o "variantă aditivă":

∞
(VII.35'") ∫ ⎡⎣ f ( x + a ) − f ( x + b )⎤⎦ dx = ( λ − µ )( b − a )
−∞

unde λ = lim f ( x ) ∈ R şi µ = lim f ( x ) ∈ R . Legătura dintre integralele

x →−∞ x →+∞

de tip (VII.35) şi (VII.35"') se stabilieşte cu ajutorul logaritmului. ([15]

pag. 208).
∞
cos ax − cos bx
3. Exemple. 1) ∫ dx, cu f ( x ) = cos x .
0
x

587
 ∞
cos x − µ
Există λ= lim cos x = 1 şi există µ=0, astfel încât
x→0 ∫
A
x
dx este

∞
cos ax − cos bx b b
convergentă. Deci ∫
0
x
dx = (1 − 0) ln = ln .
a a

∞
e − ax − e − bx
∫0 x dx, cu f ( x ) = e .
−x
2)

∞
e − ax − e − bx b
Există λ = lim e −x
= 1 şi există µ = lim e −x
= 0 . Deci ∫ dx = ln .
x →0 x →∞ x a
0

∞
p + qe − ax
3) ∫ ln dx, cu a, b, p, q > 0 , şi f ( x ) = ln ( p + qe − x ) .
0
p + qe − bx

Există λ = lim f ( x ) = ln( p + q) şi µ = lim f ( x ) = ln p .

x →0 x →∞

∞
p + qe − ax p+q b
Deci ∫ ln − bx
dx = = ln ln .
0
p + qe p a

∞
arctg ( ax ) − arctg ( bx )
4) ∫ dx ( a > 0, b > 0 ) cu f ( x ) = arctg x .
0
x

⎧λ = lim arctg x = 0
⎪ x →0 ∞
arctg ( ax ) − arctg ( bx ) π b
Există ⎨ π şi avem ∫ dx = ln .
2 a
⎪µ = lim arctg x = 0
x
⎩ x →∞ 2

F. Formula lui Wallis

dx
Fie Φ n ( x ) = ∫ , cu x ∈ R, n∈N*. Prin metoda integrării prin părţi,
( x2 + 1)
n

1 2 2n − 3
avem: Φ n ( x ) = + Φ n −1 ( x ) , ∀x ∈ R .
2n − 2 ( x 2 + 1) n −1
2n − 2

588
 ∞
dx
Astfel, cum integrala improprie ∫ (n ≥1) este convergentă,
(x + 1)
2 n
0

obţinem:

⎡ ⎤
∞
⎢ ⎥ ∞
dx ⎢ 1 2 ⎥ 2n − 3 dx
In = ∫ = lim ⎢ ⋅ n −1 ⎥
− Φ n ( 0 )+ ∫ (n ≥ 2)
0 ( x + 1) ( )
2 n x →∞ 2 n − 2
x 2
+ 1 2n − 1 0 ( x + 1)n −1
2
⎢ ⎥ ||
0
⎢⎣ ||
0
⎥
⎦
De aici, rezultă că:
∞
dx π 2n − 3
I1 = ∫ = , In = I n −1
0
x +1 2
2
2n − 2
2n − 3 2n − 5 3 1 (2n − 3)!! π
In = ⋅ ⋅ ... ⋅ ⋅ I1 =
2n − 2 2n − 4 4 2 (2n − 2)!! 2

1−
xn
Totodată, ∫
0 1 − x2
dx, (n ≥ 0) este convergentă, căci:

1 1
lim (1 − x ) f ( x ) =
λ
< +∞ cu λ = . Se poate efectua schimbarea de
x →1
x <1
2 2

π
variabilă x = sin t cu t∈[0, ) şi obţinem:
2
π π
−
1− 2 2
x n
sin t
n
Jn = ∫ 0 1− x 2
dx = ∫
0 1 − sin t2
cos tdt = ∫ sin n tdt = Ln
0

Aceasta se calculează folosind integrarea prin părţi şi se obţine o formulă

de recurenţă. Astfel,

1 n −1
∫ sin xdx = − sin n x cos x + ∫ sin n − 2 xdx , cu n≥2 deci:
n

n n

589
 ⎧ n −1 ⎧ (2k − 1)!! π
L = L pentru n ≥ 2 ⎪ ⋅ ; n = 2k
⎪⎪ n
n
n −1
⎪ (2k )!! 2
⎨ .De aici rezultă Ln = ⎨
⎪ L = 1; L = π ⎪ (2k )!! ; n = 2k + 1
⎪⎩ 1 0
2 ⎪⎩ (2k + 1)!!

Aşadar:

⎧ 2k + 1
Jn ⎪⎪ 2k + 2 ; n = 2k J
=⎨ deci lim n = 1 . Totodată, deoarece ∀x∈[0,1),
⎪ 2k + 2 ; n = 2k + 1
J n+2 n →∞ J
n+2
⎪⎩ 2k + 3

avem xn+1≤ xn , şirul ( J n )n≥1 este monoton descrescător şi deci:

Jn J J
≥ n , ∀n ≥ 1. Astfel, lim n = 1 , de unde înlocuind pe Jn prin J2k
J n + 2 J n +1 n →∞ J n +1
şi Jn+1 prin J2k+1, obţinem:
2
⎡ (2k )!! ⎤ 1 π L π
lim ⎢ = lim ⋅ 2 k +1 = deci:
k →∞ (2k − 1)!!⎥ 2 k + 1 k →∞ 2 2
⎣ ⎦ L2 k

2
π 1 ⎡ (2k )!! ⎤
= lim ⋅ , numită formula lui Wallis.
2 k →∞ 2k + 1 ⎢⎣ (2k − 1)!!⎥⎦

∞ x2
−
G. Integrala Poisson : ∫ e 2
dx
0

∞ x2
−
Integrala Poisson ∫e
0
2
dx este convergentă, deoarece ∀α > 1

x2
−
α
lim x e 2
= 0 < +∞ . Să- i calculăm valoarea.
x →∞

590
 ∞ px 2
−
Fie I n ( p ) = ∫ x e n 2
dx , cu p > 0 şi n∈N. Aceasta este o integrală
0

improprie convergentă. Aplicând integrarea prin părţi, avem:

⎞′
∞
⎛ 1 − px
2 2 2
∞ ∞
1 n −1 − px2 n − 1 n − 2 − px2
In ( p ) = ∫ x
p ∫0
n −1
⎜⎜ − e 2 ⎟⎟ dx = − x e + x e dx =
0 ⎝ p ⎠ p
0
px 2 ∞ px 2
1 − n −1 −

p ∫0
n −1 n−2
=− lim x e 2
+ x e 2
dx şi se obţine :
p x →∞

n −1
In ( p ) = I n − 2 ( p ) , pentru ∀n > 1 şi ∀p >0, iar
p

⎧ ∞
−
px 2
1 −
px 2
∞
1
⎪ I1 ( p ) = xe dx = − e
⎪ ∫
0
2
p
2
=
p
⎪ 0

⎪ (x p)
2
∞ px 2 ∞
⎪ 1 1
( )
− −
⎨ I 0 ( p ) = ∫ e 2 dx = − ∫ e 2 d x p = I 0 (1)
⎪ 0 p0 p
⎪ ∞ x2 ∞ ∞
⎪ I (1) = e − 2 dx = e − t 2 2dt = 2 e −t 2 dt = 2 π = π .
⎪ 0 ∫0 ∫0 ∫0 2 2
⎪⎩

În consecinţă, rezultă:

⎧ (2k )!!
⎪ p k +1 , n = 2k + 1
⎪
(*°) In ( p ) = ⎨ .
⎪ (2k + 1)!! ⋅ 1 ⋅ π , n = 2k + 2
⎪⎩ p k +1 p 2

De aici, pentru p = n se obţine şirul de inegalităţi

(*) In(n) < In + 1(n) < In + 2(n), ∀n≥ 1 pe baza căruia deducem:

(**) I 2 n +1 ( 2n + 1) < I 2 n + 2 ( 2n + 1) < I 2 n +3 ( 2n + 1) , ∀n ≥ 1.

591
Înlocuind expresiile lui In (p) din (*°) în şirul de inegalităţi (**), se obţine:

(2n)!! (2n + 1)!! I 0 (1) (2n + 2)!!

n +1
< n +1
⋅ < .
(2n + 1) (2n + 1) 2n + 1 (2n + 1) n+ 2

Astfel, rezultă:

(2n)!! 1 (2n)!! 1 2n + 2
(***) ⋅ < I 0 (1) < ⋅ ⋅ .
(2n − 1)!! 2n + 1 (2n − 1)!! 2n + 1 2n + 1

Trecând la limită, pentru n → ∞ în (***) şi folosind formula lui Wallis,

găsim:

(2n)!! 1 π
lim ⋅ = .
n →∞ (2n − 1)!! 2n + 1 2

∞ x2
− π
În concluzie, avem: I 0 (1) = ∫ e 2
dx = (integrala Poisson).
0
2

Observaţie

( x − a )2
1 −
Funcţia f ( x ) = e 2b2
, cu x ∈R şi a∈R, b ∈ R *+ fixaţi se numeşte,
2π
în Teoria probabilităţilor, "densitatea normală". Folosind convenabil
∞
integrala Poisson se poate arăta că are loc relaţia ∫ f ( x ) dx = 1 ,relativă la
−∞

aşa numita integrală a probabilităţilor ([42] pag. 407- 408).

H. Formula lui Stirling n ! ≈ n n e− n 2πn ([42] pag. 408- 409)

n!
Considerând şirul xn = n −n
, n ≥ 1 , avem:
ne 2πn

592
 1
n+
xn 1⎛ 1⎞ 2 ⎛ x ⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
= ⎜1 + ⎟ şi ln ⎜ n ⎟ = ⎜ n + ⎟ ln ⎜ 1 + ⎟ − 1 .
xn +1 e ⎝ n ⎠ ⎝ xn +1 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ n⎠

1
Totodată, cum pentru funcţia f ( x ) = cu x > 0, avem
x

−1 2
f ′( x) = 2
< 0 şi f ′′ ( x ) = 3 > 0 , adică faptul că f este o funcţie
x x
descrescătoare şi convexă, pe baza graficului lui f se obţine relaţia:
n +1
dx
aria(ABCD) < ∫
n
x
< aria(ABC'D')

D'
C'
C

A B
n n+ 1
2 n +1 x

1 1⎛1 1 ⎞
Altfel spus, avem: n + < ln(n + 1) − ln n < ⎜ + ⎟.
2 2 ⎝ n n +1⎠

⎛ 1⎞
De aici prin amplificare cu ⎜ n + ⎟ şi scăderea lui 1, rezultă
⎝ 2⎠

593
 ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ 1⎛1 1 ⎞⎛ 1⎞ 1⎛1 1 ⎞
0 < ⎜ n + ⎟ ln ⎜1 + ⎟ − 1 < ⎜ + ⎟ ⎜ n + ⎟ −1 = ⎜ − ⎟,
⎝ 2⎠ ⎝ n⎠ 2 ⎝ n n +1⎠ ⎝ 2⎠ 4 ⎝ n n +1⎠
x ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ 1⎛1 1 ⎞
adică 0 < ln n = ⎜ n + ⎟ ln ⎜ 1 + ⎟ − 1 < ⎜ − ⎟.
xn +1 ⎝ 2⎠ ⎝ n⎠ 4 ⎝ n n +1⎠
⎛ x x x ⎞ 1⎛1 1 ⎞
Aşadar, 0 < ln ⎜ n ⋅ n +1 ⋅ ... ⋅ n + k −1 ⎟ < ⎜ − ⎟ + ... +
⎝ xn +1 xn + 2 xn + k ⎠ 4 ⎝ n n + 1 ⎠

1⎛ 1 1 ⎞
1⎛ 1 1 ⎞ xn ⎜ − ⎟
+ ⎜ − ⎟ . De unde : 1 < < e 4 ⎝ n n + k ⎠ , ∀n, k ≥ 1 .
4 ⎝ n + k −1 n + k ⎠ xn +1

Astfel rezultă că şirul ( xn )n≥1 este descrescător. Cum xn este şi mărginit

inferior de zero, (xn) este şir convergent în R+, notăm x0 = lim xn . Trecând
n →∞

1
xn
apoi la limită pentru k → ∞, obţinem relaţia 1 ≤ ≤ e 4 n < e, ∀n ≥ 1, din
x0

care rezultă că x0>0. Pe de altă parte, avem:

⎞ ( 2n ) e ( n !) ⋅ ( 2n )
2 2n
−2 n 2 2n
an2 ⎛ n! 4nπ
x0 = lim = lim ⎜ n − n ⎟ ⋅ = lim .
n →∞ a
2n ⎝
n →∞ n e 2πn ⎠ (2n)! n →∞ (2n)! nπ

Folosind formula lui Wallis, găsim:

π (2n)!! 1 ⎡ ( n !)2 22 n ⎤ nπ π
= lim ⋅ = lim ⎢ ⋅ ⎥⋅ = x0 .
2 n →∞ (2n − 1)!! 2n + 1 n →∞
⎢⎣ (2n)! nπ ⎥⎦ 2n + 1 2

n!
Prin urmare, x0 = 1 , ceea ce implică faptul că 1 = lim n −n
pe baza
n →∞ ne 2πn

căruia rezultă formula: n ! ≈ n n e − n 2πn (formula lui Stirling).

594