CURS 6

3.2 Circuite elementare de c.a.

3.2.1. Parametrii circuitelor de c.a.

Impedanţa. Impedanţa complexă.
În orice circuit electric, trecerea curentului este însoţită de degajare de căldură prin efect
Joule, fenomen caracteristic în principal rezistoarelor, de producerea de câmp magnetic, fenomen
caracteristic în principal bobinelor şi de producerea de câmp electric, fenomen caracteristic în
principal condensatoarelor. Astfel elementele pasive ale circuitelor electrice sunt, în general,
rezistoarele, bobinele şi condensatoarele caracterizate de parametrii rezistenţă electrică,
inductanţă, respectiv capacitate electrică.
În circuitele de c.c., adică în regim staţionar mărimile electrice sunt invariabile în timp,
astfel că efectul inductanţei asupra intensităţii curentului este nul. Intensitatea curentului este
influenţată doar de rezistenţa firului din care sunt confecţionate bobinele, care, fiind foarte mică,
practic se neglijează şi de asemenea prezenţa bobinelor. În ceea ce priveşte condensatoarele,
curentul continuu nu poate trece prin dielectricul (izolatorul) dintre armăturile acestora, astfel că
în circuitele de c.c. nu pot exista condensatoare. În concluzie, intensitatea curentului continuu
depinde numai de parametrul rezistenţă iar rezistoarele constituie singurele elemente pasive în
aceste circuite.
În circuitele de c.a. atunci când curentul variabil parcurge o bobină, induce în aceasta o
tensiune electromotoare egală şi de sens opus tensiunii la borne:
di
u  e  L .
dt
Pe această cale intensitatea curentului depinde de parametrul inductanţă, iar bobina constituie unul
dintre elementele pasive ale circuitelor de c.a.
Dacă un condensator se alimentează cu tensiune variabilă cantitatea de sarcină de pe
armături este, de asemenea variabilă, fenomen echivalent cu un curent electric. Intensitatea acestui
curent depinde de capacitatea condensatorului. Astfel şi condensatorul reprezintă unul dintre
elementele circuitelor de c.a.
În concluzie intensitatea curentului alternativ depinde de parametrii rezistenţă, inductanţă şi
capacitate electrică iar elementele pasive din aceste circuite sunt rezistoarele, bobinele şi
condensatoarele.
Să considerăm o ramură pasivă oarecare dintr-un circuit de c.a. (Fig. 3.12a) cu tensiunea la
borne:
u(t )  2 U sin(t   u )
şi străbătută, în cazul cel mai general, de un curent alternativ de forma:
i(t )  2 I sin(t   i ) .
Se defineşte drept impedanţă a ramurii raportul dintre valorile efective ale tensiunii şi
curentului:
2 Curs 6

U
Z . (3.16)
I
Unitatea de măsură a impedanţei este ohmul [Ώ].
De obicei între tensiunea şi curentul ramurii de circuit apare şi un defazaj:
  u  i .

i u (t ) i (t )
Z,
u intrare iesire
Z (excitatie ) portiune (raspuns)
de circuit
a. b.
Fig. 3.12 Impedanţa unei porţiuni de circuit:
a – porţiunea de circuit; b – porţiune de circuit.
Atât impedanţa cât şi defazajul dintre tensiune şi curent sunt parametri care caracterizează o
porţiune de circuit. Prin intermediul lor, dacă la bornele acesteia se aplică o tensiune u cunoscută,
curentul i care rezultă este determinat în mod unic (Fig. 3.12b).
Dacă se împarte valoarea efectivă a curentului la cea a tensiunii se obţine o mărime inversă
impedanţei, numită admitanţă. Unitatea de măsură pentru admitanţă se numeşte siemens [S]:
I 1
Y  . (3.17)
U Z

În analiza circuitelor de c.a. se utilizează o mărime de calcul numită impedanţa complexă a

unei ramuri sau circuit Z, care se defineşte ca fiind raportul dintre imaginile complexe ale
tensiunii la bornele ramurii (circuitului) şi curentul prin ramură (circuit):
U Ue j u U j (  u   i )
Z  j i  e  Ze j . (3.18)
I Ie I
Se observă că modulul impedanţei complexe a unei ramuri (circuit) este egal cu impedanţa
ramurii respective, iar argumentul impedanţei complexe este acelaşi cu defazajul dintre tensiunea
la bornele ramurii (circuitului) şi curentul prin ramură (circuit).
Fiind un număr complex, Z poate fi scrisă şi sub forma algebrică:
Z Z  j Z   R  jX , (3.19)
în care R se numeşte rezistenţa ramurii (circuitului) iar X se numeşte reactanţa ramurii
(circuitului). Atât rezistenţa cât şi reactanţa se măsoară în ohmi [Ώ].
3.2.2 Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal
Constructiv marea majoritate a instalaţiilor electrice este realizată astfel încât în diverse
porţiuni de circuit predomină numai câte unul din parametrii menţionaţi mai sus. Astfel un
rezistor de rezistenţă R degajă căldură, între armăturile unui condensator de capacitate C apare
câmp electric, iar o bobină de inductivitate L produce câmp magnetic.
Elementele de circuit –rezistoare, bobine, condensatoare– caracterizate printr-un singur
parametru R, L, respectiv C se numesc ideale.
Elementele reale de circuit nu pot fi caracterizate numai printr-un singur parametru. De
Circuite de c.a. 3

exemplu, înfăşurarea unei bobine are, în afara parametrului principal, inductanţa şi o anumită
rezistenţă electrică. De asemenea între diferitele spire ale bobinei există o capacitate electrică
parazită. Pornind de la simplu la complex, studiul circuitelor de c.a. se începe cu elementele ideale
urmând ca ulterior să se grupeze elementele ideale pentru a realiza studiul elementelor reale de
circuit.
Rezistorul ideal în regim permanent sinusoidal
Rezistorul este elementul de circuit care se opune trecerii curentului electric. Are
proprietatea de a transforma energia electrică în căldură. Rezistorul ideal este caracterizat doar de
parametrul rezistenţă R. Se neglijează inductivitatea proprie şi capacitatea sa electrică (L, C  0).
Să considerăm un rezistor ideal de rezistenţă R, ca în Fig. 3.13a, având la borne tensiunea:
uR  2U R sin(t   u ) .

+j
iR uR UR

uR t
R IR
t
iR +1

a. b. c.

Fig. 3.13 Rezistorul ideal în regim permanent sinusoidal:

a – re zistor ideal; b – formele de undă ale tensiunii şi curentului; c –
diagrama fazorială.

Legea fizică care descrie funcţionarea unui rezistor este legea lui Ohm:
uR  RiR ,
din care rezultă:
uR U
iR   2 R sin(t   u ) ,
R R
iR  2 I R sin(t   i ) .
Prin identificare, rezultă valoarea efectivă şi faza iniţială a curentului:
U
I R  R ; i  u .
R
Se pot determina impedanţa rezistorului şi defazajul dintre tensiune şi curent:
UR
ZR   R ; R   u   i  0 . (3.20)
IR

Dacă tensiunea la bornele unui rezistor liniar ideal este

sinusoidală, curentul prin rezistor este de asemenea sinusoidal şi
în fază cu tensiunea. Rezistorul ideal opune trecerii curentului
alternativ o impedanţă egală cu rezistenţa sa electrică.

Variaţia în timp a celor două semnale este redată în Fig. 3.13b.

Reprezentând simbolic tensiunea şi curentul se obţine:
4 Curs 6

u R (t )  U R  U R e j u ;
U R j u U R
iR (t )  I R  I R e j i 
e  .
R R
Se obţine, astfel, legea lui Ohm în complex (cu fazori):

U  RI . (3.21)

Diagrama fazorială a tensiunii şi curentului este redată în Fig. 3.13c.

Bobina ideală în regim permanent sinusoidal
Bobina este elementul de circuit care se opune variaţiei curentului care o parcurge. Are
proprietatea de a înmagazina energie în câmp magnetic. Bobina ideală este caracterizată numai
prin inductanţa L.
Să considerăm o bobină ideală de inductanţă L, având la borne tensiunea uL (t), (Fig. 3.14a):
uL (t )  2U L sin(t   u ) .
Comportarea bobinei în c.a. este descrisă de legea inducţiei electromagnetice, conform
căreia tensiunea la bornele bobinei este:
di
uL (t )  eL (t )  L L
dt

/2 +j
iL uL UL

L t
uL /2 +1
t
iL IL
a. /4 b. c.

Fig. 3.14 Bobina ideală în regim permanent sinusoidal:

a – bobina ideală; b – formele de undă ale tensiunii şi curentului; c –
diagrama fazorială.

din care se obţine imediat expresia intensităţii curentului:

1t
L 0
iL (t )  u L (t )dt .

Rezultă:
1t U U
iL 
L0  U 2 sin(t   u )dt  
L
2 cos(t   u ) 
L
2 sin(t   u   / 2).
Se observă că iL este de asemenea sinusoidal. Identificând parametrii săi cu expresia formală de
scriere a unui semnal sinusoidal:
iL  2 I L sin(t   i )
se obţine:
U 
IL  ; i  u  .
L 2
Se pot determina impedanţa bobinei şi defazajul dintre tensiune şi curent:
Circuite de c.a. 5

UL 
not

ZL   L  X L ;  L   u   i  . (3.22)
IL 2
Mărimea XL se numeşte reactanţă inductivă şi se măsoară, ca şi rezistenţa electrică, în ohmi
[].
Dacă tensiunea la bornele unei bobine liniare ideale este
sinusoidală, curentul prin bobină este de asemenea sinusoidal şi
defazat în urma tensiunii cu un unghi de /2. Bobina ideală
opune trecerii curentului alternativ o impedanţă egală cu
reactanţa sa inductivă.

În reprezentare simbolică se obţine:

u L  U L  U L e ju ,
 
 j i U L j( u  / 2) U L ju  j 2 U L
i
L  I  I e  e  e e  .
L L jL
L L

Legea lui Ohm pentru o bobină este, în domeniul complex:

U  jL I . (3.23)

Variaţia în timp a semnalelor uL şi iL caracteristice bobinei ideale este redată în Fig. 3.14b,
iar diagrama fazorială în Fig. 3.14c.
Condensatorul ideal în regim permanent sinusoidal
Condensatorul este elementul de circuit care se opune variaţiei tensiunii la bornele sale. Are
proprietatea de a înmagazina energie în câmp electric. Condensatorul ideal este caracterizat numai
prin parametrul capacitate electrică C.
Să considerăm un condensator ideal C cu tensiunea la borne uC (t) ca în Fig. 3.15a:
uC (t )  2U C sin(t   u ) .

/2
uC +j
iC
C t IC UC
uC /2
t
+1
iC
a. /4 b. c.

Fig. 3.15 Condensatorul ideal în regim permanent sinusoidal:

a – condensator ideal; b – formele de undă ale tensiunii şi curentului;
c – diagrama fazorială.

Comportarea condensatorului în c.a. respectă legea conservării sarcinii electrice aplicată

unei suprafeţe închise care înconjoară o armătură a condensatorului (1.5):
dq
iC (t )  ,
dt
6 Curs 6

în care q  C  uC reprezintă sarcina electrică de pe o armătură a condensatorului. Astfel

intensitatea curentului prin condensator rezultă:
du du
iC  C C  C  2CU cos(t   u )  CU 2 sin(t   u   / 2) .
dt dt
Curentul prin condensator iC rezultă sinusoidal; prin identificare cu forma standard:
iC  2IC sin(t   i ) ,
se obţine:

I C  CUC ;  i   u .
2
Impedanţa condensatorului şi defazajul dintre tensiune şi curent sunt:

1 
not
U 
ZC  C   X C ; C   u   i   . (3.24)
I C C 2

Mărimea XC se numeşte reactanţă capacitivă şi se măsoară, ca şi reactranţa inductivă, în

ohmi [].
Dacă tensiunea la bornele unui condensator liniar
ideal este sinusoidală, curentul prin condensator este de
asemenea sinusoidal şi defazat înaintea tensiunii cu un unghi
de /2. Condensatorul ideal opune trecerii curentului
alternativ o impedanţă egală cu reactanţa sa capacitivă.
În reprezentarea simbolică se obţine:
uC  U C U C e j u ,
 
 j i U C j(  u   / 2 ) j u
j
iC  I C  I C e  X e  CU C e e 2  jCU C.
 C

Astfel legea lui Ohm în domeniul complex, pentru un condensator de capacitate C este:

1
U I. (3.25)
jC

Formele de variaţie în timp ale tensiunii şi curentului caracteristice condensatorului ideal

sunt redate în Fig. 3.15b, iar diagrama fazorială în Fig. 3.15c.
Observaţie: Analogia dintre reactanţe şi rezistenţe se reduce la proprietatea lor comună de a
limita intensitatea curentului prin circuitele de c.a., ele având dimensiuni identice. Reactanţele
diferă calitativ de rezistenţe prin faptul că introduc un defazaj egal cu /2 între semnalele u şi i.
Rezistor bobină şi condensator conectate în serie
uR uL uC Deoarece consumatorii reali de energie electrică nu
i sunt caracterizaţi numai printr-un singur parametru, în
R L C continuare vom considera gruparea elementelor ideale şi în
u acest mod a parametrilor, într-o formă generală. Cazurile
frecvent întâlnite în practică (R şi L, R şi C, etc.) se obţin prin
Fig. 3.16 Circuit R, L, C serie.
particularizarea acesteia.
Circuite de c.a. 7

Să considerăm ramura de circuit din Fig. 3.16, alcătuită din trei elemente ideale de circuit
conectate în serie, alimentată de la o sursă de tensiune sinusoidală cu tensiunea la borne u(t).
Deoarece curentul prin toate elementele este acelaşi, poate fi ales drept mărime de referinţă adică
având faza iniţială nulă:
i(t )  2 I sin t .
Conform celei de a doua teoreme a lui Kirchhoff:

di 1 t
dt C 0
u (t )  uR (t )  uL (t )  uC (t )  Ri(t )  L  i(t )dt . (3.26)

Aceasta este o ecuaţie integro-diferenţială a cărei prelucrare este relativ dificilă. De aceea, pentru
simplificare se apelează la metoda de reprezentare simbolică a mărimilor. Astfel:
i (t )  I  Ie j0 ;
u (t )  U  Uej u .
Cu aceste consideraţii şi ţinând cont de corespondenţa operaţiilor în metoda simbolică, rezultă:
1  1 
U  R I  jL I  I   R  j(L  ) I .
jC  C 
Se poate determina expresia impedanţei complexe:
U 1
Z  R  j(L  ).
I C

Z  R  j( X L  X C ) . (3.27)

Pe de altă parte, conform (3.18) şi (3.19):

Z  Z e j  R  jX . (3.28)

Rezultă expresiile impedanţei Z şi defazajului φ pentru ramura R,L,C serie:

Z  R 2  ( X L  X C )2 ;
X L  XC . (3.29)
  arctg .
R
În funcţie de ponderea reactanţelor XL şi XC ramura considerată poate fi:
a. cu caracter inductiv, dacă XL > XC → UL > UC,  > 0.
b. cu caracter capacitiv, dacă XL < XC → UL < UC,  < 0.
Observaţie: Din (3.26) şi ţinând cont de expresiile imaginilor complexe ale tensiunii la
bornele unui rezistor, bobină şi condensator se poate scrie teorema a doua a lui Kirchhoff în valori
complexe:
U  U R U L U C . (3.30)

Diagramele fazoriale ale tensiunii şi curentului sunt ilustrate în Fig. 3.17 în trei cazuri
diferite, funcţie de relaţia care se stabileşte între cele două reactanţe. Fazorul U R se trasează
coliniar cu fazorul I , U L în avans cu un unghi de π/2 rad., iar U C înapoi cu π/2 rad. Fazorul
8 Curs 6

tensiunii U se obţine prin adunarea celor trei fazori U R , U L , şi U C .

+j +j  +j 

UL>UC UL<UC UL=UC
UL
U UL
UL-UC UL
 +1 I UR +1 I U +1
0 I UR 0  0 UR
UL-UC U
UC
UC
a. b. c.
UC

Fig. 3.17 Diagrama fazorială pentru ramura R, L, C serie:

a – caracter inductiv; b – caracter capacitiv; c – rezonanţă.

Rezonanţa tensiunilor
Fenomenul de rezonanţă apare în circuitele care conţin cel puţin o bobină şi un condensator.
Prin definiţie se spune că:
Un circuit se află la rezonanţă dacă defazajul dintre tensiunea la
bornele circuitului şi curentul total prin circuit este nul.

0. (3.31)
Pentru circuitul cu rezistor bobină şi condensator conectate în serie, ţinând cont de expresia
defazajului (3.29), din (3.31) se obţine la rezonanţă:
X L0  X C0 . (3.32)
Realizarea acestei condiţii are următoarele consecinţe:
- la rezonanţă impedanţa circuitului devine minimă, egală cu rezistenţa:

Z 0  R 2  ( X L0  X C0 ) 2  R ; (3.33)
- valoarea efectivă a intensităţii curentului prin circuit devine maximă:
U U
I0   ; (3.34)
Z0 R
- la rezonanţă valorile efective ale căderilor de tensiune UL şi UC sunt egale:
U L0  X L0 I 0  U C0  X C0 I 0 ; (3.35)
iar valorile lor instantanee uL şi uC sunt în opoziţie de fază;
- valoarea efectivă a căderii de tensiune UR devine egală cu valoarea efectivă U a tensiunii
la bornele circuitului:
U R0  RI 0  Z0 I 0  U ; (3.36)
- din compararea relaţiilor (3.35) cu (3.36), se constată că, pentru X L0  X C 0  R , căderile
de tensiune pe bobină şi condensator UL0 şi UC0 sunt amplificate, devenind mai mari decât
tensiunea la bornele circuitului U (la bornele bobinei şi condensatorului apar supratensiuni.