Curs 23

CAPITOLUL 7

TRAMSFORMATOARE ELECTRICE

7.1 Generalităţi
Transformatorul electric este un aparat electromagnetic static funcţionând pe baza inducţiei
electromagnetice, destinat modificării parametrilor unui sistem de mărimi electrice alternative
(tensiune, curent etc.), menţinând (în majoritatea cazurilor) nemodificată frecvenţa.

Fig. 7.1. Poziţionarea transformatorului între un generator şi un receptor.

La un transformator se pun în evidenţă două părţi funcţionale (Fig. 7.1):

- primarul: cele două borne ale primarului se conectează la un generator de la care
primeşte putere (energie electrică); în primar transformatorul are caracter de receptor;
- secundarul: cele două borne ale secundarului se conectează la un receptor către care
transmite putere (energie electrică); în secundar transformatorul are caracter de generator.
După cum se arată în Fig. 7.1, transformatorul se interpune între un generator şi un receptor
de energie electrică cu scupul (în general) de a compatibiliza tensiunea de lucru a receptorului cu
cea furnizată de generator.
7.2 Transformatorul monofazat
Φ
7.2.1 Principiul de funcţionare A i1 a i2
Φd1
Transformatorul monofazat este alcătuit u1 N1 N2 u 2 Z
dintr-un miez feromagnetic confecţionat din tole Φd2
pe care sunt realizate două înfăşurări cu numere de X x

spire uzual diferite (Fig. 7.2). Alimentând

înfăşurarea primară AX cu tensiunea alternativă Fig. 7.2 Transformatorul monofazat
sinusoidală u1 (circuitul secundar fiind deschis),
aceasta este parcursă de un curent i10 care determină solenaţia N1i10. Această solenaţie creează şi
întreţine în miezul transformatorului un fluxul magnetic sinusoidal considerat de forma:
(t )   m sin t .
Acest flux magnetic variabil în timp, străbătând cele N1 spire ale înfăşurării primare AX şi
cele N2 spire ale înfăşurării secundare ax, induce în acestea tensiunile electromotoare:
2 Curs 23

d    
e1   N1  N1 m sin t    E1m sin t   ;
dt  2  2
d    
e2   N 2  N 2  m sin t    E2 m sin t   .
dt  2  2
În ipoteza neglijării căderilor de tensiune pe rezistenţa înfăşurării primare şi pe reactanţa de
dispersie primară, rezultă:
u1  e1 ; u20  e2 .
Principiul de funcţionare simplificat al transformatorului poate fi prezentat schematizat
astfel:
e1  u1 ~
u1 ~  i10 ~  ~ 
e2  u20 ~
Valorile efective ale t.e.m. e1 şi e2 sunt:
E1  4,44 fN1 m  U1 ,
,
E2  4,44 fN 2  m  U 20 .
T.e.m. induse de fluxul  în înfăşurarea primară şi secundară, au frecvenţa tensiunii de
alimentare şi valori (instantanee şi efective) dependente de numărul de spire al celor două
înfăşurări.
Raportul tensiunilor primară şi secundară de mers în gol se numeşte raport de transformare:
U E N
k 1  1  1.
U 20 E2 N 2
Transformatorul poate fi coborâtor sau ridicător de tensiune, după cum U 20  U1 (k<1) respectiv
U 20  U1 (k>1).
În schemele electrice transformatoarele monofazate se reprezintă prin unul din simbolurile
din Fig. 7.3a, b şi c. Bornele înfăşurării de înaltă tensiune se notează cu litere mari, A, X, iar cele
de joasă tensiune cu litere mici, a, x. Simbolurile transformatoarelor trifazate se regăsesc în Fig.
7.3d, e şi f.

Fig. 7.3 Simbolizarea transformatoarelor electrice.

Transformatorul absoarbe de la reţeaua de alimentare, prin intermediul circuitul primar,
puterea instantanee u1i1 şi cedează receptorului puterea instantanee u2i2. Neglijând pierderile din
transformator, se poate considera că:
Transformatoare 3

u1i1  u2i2

Deci transformatorul modifică valoarea tensiunii reţelei de alimentare u1, în valoarea u2,
compatibilă cu receptorul conectat la bornele înfăşurării secundare.
Prin intermediul transformatoarelor se pot cupla între ele reţele electrice cu tensiuni
nominale diferite şi se pot adapta receptoare construite pentru o anumită tensiune nominală la
reţeaua de alimentare.

Fig. 7.4 Transportul economic al energiei electrice de la generator la

consumator prin intermediul a două transformatoare monofazate.
Transformatoarele de mare putere prezintă un interes deosebit în transportul la distanţă al
energiei electrice, care este cu atât mai economic cu cât tensiunea liniei de transport este mai
ridicată. Din considerente de izolaţie, securitate şi preţ de cost, generatoarele au tensiunea de lucru
3, 6, 10 kV (max. 27kV), iar motoarele electrice sunt alimentate cu tensiuni de max. 6kV. Din
acest motiv, lângă generator se montează un transformator T1 ridicător de tensiune (Ug <U1l), iar
la locul de consum un transformator T2 coborâtor (U2l >U) (Fig. 7.4).
7.2.2 Mărimile nominale. Elemente constructive
Regimul nominal de funcţionare este regimul pentru care se proiectează transformatorul şi
este definit prin ansamblul valorilor mărimilor electrice înscrise pe plăcuţa sa indicatoare, din care
fac parte:
- puterea nominală - puterea aparentă la bornele circuitului secundar, pentru care nu sunt
depăşite limitele de încălzire admisibilă în regim nominal de funcţionare. Scara puterilor aparente
ale transformatoarelor este prezentată mai jos (în kVA).
- tensiunea nominală primară - tensiunea care trebuie aplicată la bornele înfăşurării
primare în regimul nominal de funcţionare;
- tensiunea nominală secundară - tensiunea care rezultă la bornele înfăşurării secundare,
când transformatorul funcţionează în gol, iar la bornele înfăşurării primare se aplică tensiunea
nominală (pentru transformatoare cu puteri mai mici de 10 kVA, tensiunea nominală secundară
este tensiunea corespunzătoare curentului secundar nominal);
- schema şi grupa de conexiuni ale înfăşurărilor;
- tensiunea de scurtcircuit nominală - tensiunea care trebuie aplicată circuitului de înaltă
tensiune al transformatorului pentru ca acesta să fie parcurs de curentul nominal, atunci când
înfăşurarea de joasă tensiune este legată în scurtcircuit;
- frecvenţa nominală - frecvenţa tensiunii pentru care este construit transformatorul (în mod
obişnuit fn = 50 Hz).
Construcţia transformatorului
Elementele constructive principale ale transformatorului sunt: miezul feromagnetic,
înfăşurările, cuva cu ulei, izolatoarele de trecere etc. (Fig. 7.5).
4 Curs 23

10 11
8 9
1 - miezul transformatorului;
7 2 - înfăşurare de joasă tensiune;
3 - înfăşurare de înaltă tensiune;
6
12 4 - robinet;
13 5 - cuvă cu ulei;
6 - comutator;
7 - dispozitiv de acţionare
1
a comutatorului;
2 8 - termometru;
3 9 - izolatoare de trecere
de înaltă tensiune;
10 - izolatoare de trecere
5 4 de joasă tensiune;
11 - conservator;
12 - indicator nivel ulei;
13 - ţevile radiatorului.

Fig. 7.5. Transformator trifazat de tip TM cu datele nominale:

Sn = 100 kVA; U1 /U2- 10/0,4 kV.

 Miezul feromagnetic
Miezul feromagnetic are rolul de a mări cuplajul magnetic al înfăşurărilor. Pentru a asigura
o reluctanţă magnetică de valoare cât mai redusă şi pentru a micşora pierderile în fier, miezul este
confecţionat din tole cu grosimea de 0,3...0,5 mm, izolate cu lacuri, oxizi sau hârtie, executate din
oţel electrotehnic aliat cu siliciu în proporţie de până la 4,4%.
Miezul este format din coloanele 1, pe care sunt aşezate înfăşurările transformatorului şi
jugurile 2, care servesc pentru închiderea circuitului magnetic (Fig. 7.6). După modul în care sunt
dispuse coloanele şi jugurile se disting: transformatoare cu coloane (Fig. 7.6), la care înfăşurările
se montează pe cele două coloane de aceeaşi secţiune şi transformatoare în manta (Fig. 7.7), la
care înfăşurările se montează pe coloana din mijloc iar jugurile, situate de ambele părţi ale
coloanei, sunt parcurse de jumătate din numărul liniilor de câmp din coloană şi au secţiunea egală
cu jumătate din secţiunea coloanei.
De obicei transformatoarele de putere se fabrică cu miezuri în manta. Aceasta este un
avantaj la transportarea pe calea ferată a transformatorului cu gabarite mari. Însă consumul de
material la confecţionarea miezului este mai mare decât la cel cu coloane.
 Înfăşurările transformatorului
Înfăşurările transformatoarelor se execută din conductoare de cupru, mai rar aluminiu, cu
secţiunea dreptunghiulară sau circulară, izolate cu email, bumbac sau mătase. Înfăşurările de
înaltă şi joasă tensiune ale unui transformator se montează pe aceeaşi coloană, concentric sau
alternat.
Înfăşurările concentrice (Fig. 7.6) se realizează sub forma unor bobine cilindrice, de
aceeaşi înălţime, dar de diametre diferite şi se dispun coaxial în jurul coloanei. Lângă coloană se
plasează de regulă înfăşurarea de joasă tensiune 3, iar deasupra ei înfăşurarea de înaltă tensiune 4,
care este, în acest mod, mai bine izolată faţă de miez. Înfăşurările concentrice pot fi executate ca
înfăşurări cilindrice, spiralate, continue etc.
Înfăşurările alternate (Fig. 7.7) sunt formate din bobine de diametre egale şi înălţimi
reduse, numite galeţi, dispuse alternativ pe înălţimea coloanei l. Înfăşurările sunt izolate între ele
(şi faţă de miez) prin spaţii de aer sau ulei şi straturi de preşpan, polivinil, hârtie specială sau
Transformatoare 5

carton rigidizat cu răşini sau lacuri, 5.

a. b.
Fig. 7.6. Construcţia transformatorului cu coloane. a –monofazat; b - trifazat.
1 - coloane; 2 - juguri; 3 - înfăşurare de joasă tensiune;
4 - înfăşurare de înaltă tensiune; 5 – strat izolator.

Fig. 7.7. Transformator monofazat cu miez în manta

şi bobine în formă de galeţi.

Cuva cu ulei (5 - Fig. 7.5) în care se introduce transformatorul, este un vas confecţionat din
tablă de oţel cu grosimea de câţiva mm. Cuva este etanşă, acoperită cu capac metalic pe care sunt
montate izolatoarele de trecere de înaltă tensiune - 9 şi de joasă tensiune - 10. La
transformatoarele până la 63 kVA, pereţii cuvei sunt netezi, iar la cele de putere mai mare, pereţii
sunt gofraţi (ondulaţi) în scopul de a creşte suprafaţei radiante şi răcirii mai intense.
Transformatoarele de 100 kVA sau mai mari sunt dotate cu radiatoare, care în majoritate cazurilor
reprezintă ţevi (sau blocuri de ţevi).
Izolatoarele de trecere, fixate pe capacul cuvei, asigură izolarea în raport cu cuva a
bornelor de legătură între înfăşurările transformatorului şi liniile de transport a energiei electrice.

7.2.3 Funcţionarea în gol a transformatorului monofazat

Dacă circuitul secundar este deschis şi înfăşurării primare i se aplică o tensiune alternativă
sinusoidală, transformatorul (Fig. 7.8) se comportă faţă de reţeaua de alimentare ca o bobină cu
miez feromagnetic. Înfăşurarea primară a transformatorului este parcursă de un curent sinusoidal
echivalent, i10, relativ mic, care determină solenaţia instantanee de funcţionare în gol:
6 Curs 23

0  N1i10 .
Aceasta creează şi întreţine în miezul
transformatorului fluxul magnetic fascicular util 
Fluxul înlănţuie ambele înfăşurări ale
transformatorului şi are forma:
(t )  m sin t .
În ipoteza neglijării căderilor de tensiune pe
Fig. 7.8. Transformatorului monofazat reactanţa de dispersie (corespunzătoare fluxului de
funcţionând în gol. dispersie) şi pe rezistenţa înfăşurării primare, t.e.m.
e1 indusă de fluxul util  în înfăşurarea primară este practic egală cu tensiunea u1 aplicată
transformatorului. În acelaşi timp, din legea inducţiei electromagnetice, se poate calcula valoarea
sa instantanee:
d
e1   N1  E1m sin t   / 2  u1 .
dt
Analog, t.e.m. e2 indusă în înfăşurarea secundară este:
d
e2   N 2  E2 m sin t   / 2  u20 .
dt
Valorile efective ale acestor t.e.m. sunt:
E1  4,44 f N1 m  U1
E2  4,44 f N 2  m  U 20
T.e.m. induse de fluxul  în înfăşurarea primară şi, respectiv secundară, au frecvenţa
tensiunii de alimentare şi valorile (instantanee şi efective) dependente de numărul de spire ale
înfăşurărilor. Raportul lor:
e N E U
k 1  1  1  1
e2 N 2 E2 U 20
se numeşte raport de transformare şi este practic egal cu raportul între valorile efective ale
tensiunii U1 aplicate înfăşurării primare şi tensiunii secundare U20 obţinute la bornele înfăşurării
secundare la funcţionarea în gol. In cazul: U20<U1, transformatorul este coborâtor de tensiune,
iar în cazul U20>U1, transformatorul este ridicător de tensiune.
Asociind indicele 1 mărimilor din primarul transformatorului, rezultă:
di
u1  e1  R1i10  Ld 1 10 ,
dt
în care: u1 este tensiunea aplicată circuitului primar, e1 - t.e.m. indusă în înfăşurarea primară de
fluxul util , R1 - rezistenţa înfăşurării primare, iar Ld1 - inductivitatea ei de dispersie.
Ecuaţia se numeşte ecuaţia de tensiuni a circuitului primar (pentru funcţionarea în gol
a transformatorului) şi, în valori efective complexe, se poate scrie sub forma:
U 1   E1  R1 I 10  jLd1 I 10 ,
sau:
U 1  E1  Z 1 I 10  Z m I 10  Z 1 I 10 ,

în care: Z1 = R1 + jXd1 reprezintă impedanţa înfăşurării primare (Xd1 = Ld1 fiind reactanţa ei de
dispersie), iar Zm este impedanţa de magnetizare a transformatorului.
Fluxul magnetic util, , creat de solenaţia 0 = N1i10 de funcţionare în gol, înlănţuind şi
Transformatoare 7

înfăşurarea secundară (Fig. 7.8), induce t.e.m. e2   N 2d / dt şi, pentru circuitul secundar, se
poate scrie următoarea ecuaţia de tensiuni:
e2  u20 sau E 2  U 20 .
7.3 Transformatorul trifazat

Particularităţile constructive ale transformatoarelor trifazate

Transformatoarele utilizate în reţelele electrice trifazate (transformatoarele trifazate) se

realizează în două variante constructive. In primul caz, transformatorul trifazat este alcătuit
din trei unităţi (transformatoare monofazate) separate, ale căror înfăşurări primare şi,
respectiv, secundare sunt conectate în stea sau în triunghi. Fluxurile magnetice
corespunzătoare fiecărei faze (a fiecărei unităţi monofazate) se închid prin circuite magnetice
separate (transformator cu fluxuri libere).

Fig. 7.9 Schema transformatorului trifazat în

grup (transformator cu fluxuri libere).
Această soluţie constructivă, utilizată în cazul puterilor foarte mari, permite transportul
mai comod al transformatoarelor de la firma constructoare la beneficiar, are avantajul că
unitatea de rezervă reprezintă numai 1/3 din puterea transformatoarelor în funcţiune, dar
prezintă dezavantajul unui volum global mărit şi al unui consum sporit de material
feromagnetic.
A doua variantă, mai răspândită în practică, o constituie transformatorul trifazat cu un
singur miez, alcătuit din trei coloane şi două juguri, pe fiecare coloană fiind dispuse
înfăşurările primară şi secundară aparţinând unei
faze. In acest caz, fluxul creat de solenaţia unei A B C
înfăşurări de pe una din coloane se închide prin
celelalte coloane, pe unde circulă şi fluxurile create
de solenaţiile înfăşurărilor de pe coloanele
respective (transformator cu fluxuri forţate). X Y Z
Dacă cele trei înfăşurări primare ale unui
x y z
transformator trifazat se alimentează cu un sistem
trifazat simetric de tensiuni, prin acestea circulă un
sistem trifazat de curenţi i1A, i1B, i1C care, prin a b c
solenaţiile respective, creează în cele trei coloane
ale miezului un sistem trifazat simetric de fluxuri Fig. 7.10 Schema transformatorului
A, B, C, care induc în cele trei înfăşurări trifazat cu fluxuri forţate.
secundare, un sistem trifazat simetric de tensiuni
electromotoare.
Dacă înfăşurările secundare sunt cuplate pe un receptor trifazat echilibrat, cele trei faze
ale transformatorului încărcate simetric se comportă, fiecare, ca un transformator monofazat.
8 Curs 23

Deci teoria transformatorului trifazat (ecuaţii, diagrama fazorială, schema echivalentă) se

reduce la cea a transformatorului monofazat, aplicată separat fiecărei faze.
La un transformator trifazat, notarea bornelor de început ale înfăşurărilor de înaltă
tensiune se face, conform standardelor, cu literele mari A, B, C, iar a bornelor de sfârşit cu X,
Y, Z. Bornele înfăşurărilor de joasă tensiune se notează cu litere mici a, b, c (începuturile) şi x,
y, z (sfârşiturile). La transformatoarele cu trei înfăşurări, pentru înfăşurarea de tensiune medie
se utilizează literele Am, Bm, Cm (pentru începuturi) şi Xm, Ym, Zm (pentru sfârşituri). Punctul
neutru se notează cu N, n sau Nm.

Conexiunile transformatoarelor trifazate

Modul de legare a înfăşurărilor unui transformator poartă denumirea de conexiune. La

un transformator trifazat se întâlnesc următoarele conexiuni:
a. Conexiunea în stea, care se
realizează atât la înfăşurările de înaltă
tensiune, când se simbolizează cu litera Y,
respectiv, Y0 dacă punctul de nul este scos
la placa de borne (este accesibil), cât şi la
înfăşurările de joasă tensiune, simbolizată
cu y, respectiv y0;
b. Conexiunea triunghi, notată cu
D (Δ) pentru înfăşurările de înaltă tensiune
şi d (Δ) - pentru înfăşurările de joasă
Fig 7.11 Modurile de conectare ale
tensiune;
înfăşurărilor transformatorului. a - în stea; b -
în triunghi.
c. Conexiunea zigzag, care se
realizează numai pentru înfăşurările de
joasă tensiune şi se simbolizează cu z, respectiv, z0. Conexiunea zigzag constituie o variantă a
conexiunii în stea. Înfăşurările de joasă tensiune conţin, în acest caz, câte două semibobine pe
coloană. Fiecare fază se realizează înseriind în sens invers câte două semibobine plasate pe
coloane diferite. In final, ansamblul celor trei faze se
conectează în stea, formându-se un punct de nul, care poate
fi scos la placa de borne (z0).
Schema de conexiuni reprezintă ansamblul
conexiunilor tuturor înfăşurărilor. Întrucât conexiunea
înfăşurărilor de înaltă tensiune nu o condiţionează pe cea a
înfăşurărilor de joasă tensiune, la un transformator trifazat
cu două înfăşurări, se pot întâlni următoarele scheme de
conexiuni: Yy (Y/Y), Yd (Y/Δ), Yz (Y/Z), Dy (Δ/Y), Dd
(Δ/Δ), Dz (Δ/Z).
Schemele de conexiuni se deosebesc între ele prin
valoarea raportului de transformare şi a deplasării
unghiulare.
Fig. 7.12 Conexiunea în
Raportul de transformare al unui transformator
zigzag a înfăşurărilor
trifazat reprezintă raportul dintre tensiunile de linie
secundare.
omoloage din primar şi secundar, la funcţionarea în gol. In
tabelul de mai jos se dau valorile raportului de transformare k în funcţie de raportul N1/N2 al
numerelor de spire (pe fază), pentru diferite scheme de conexiuni. Aceste valori se calculează
ţinându-se seama de relaţiile de legătură între tensiunea de linie şi de fază pentru conexiunile
Transformatoare 9

stea - U l  3U f , triunghi - U l  U f sau zigzag - U l  3 / 2  U f .

Schema
Yy Yd Yz Dy Dd Dz
de
(Y/Y) (Y/Δ) (Y/Z) (Δ/Y) (Δ/Δ) (Δ/Z)
conexiuni
U l1 N1 N1 2 N1 1 N1 N1 2 N1
k= 3
Ul2 N2 N2 3 N2 3 N2 N2 3 N2