Laborator nr.

Reciclarea deşeurilor din aliaje de cupru

Reciclarea a devenit o parte importantă al lanțului de aprovizionare, menținând resursele

pe plan local, creând locuri de muncă locale, economisind depozitarea de deșeuri și stimulând
reciclarea altor materiale.
Cuprul este omniprezent în echipamentele de care depinde viața modernă din ce în ce mai
mult și anume în produsele high-tech, în instalații electrice, motoare, sisteme solare și clădiri
inteligente.
Producţia rezultată din minerit rămâne vitală, în scopul satisfacerii acestei cereri în
creştere. Asigurarea cantităţii necesare de cupru, pentru a răspunde nevoilor viitoare ale
societăţii, va însemna recuperare şi reciclare pe scară largă, precum şi investiţii substanţiale în
industria minieră.
Potrivit raportului publicat de Grupul Internaţional de Studiere al Cuprului (International
Copper Study Group – ICSG) 41,5% din cuprul utilizat în Europa provine din reciclare. Acest
lucru dezvăluie că cerinţa pentru cupru este asigurată din reciclare, într-un procent progresiv.
Creşterea resurselor ajută la satisfacerea cererii tot mai mari pentru acest metal (cu 250% mai
mult ca în anii 1960), în acelaşi timp reducând impactul producţiei asupra mediului şi asigurând
disponibilitatea pentru generaţiile viitoare. Un computer conţine 1,5 kg cupru, un cămin tipic
aproximativ 100 kg şi o turbină eoliană 5 tone. Având în vedere că cuprul poate fi reciclat şi
refolosit până la infinit (figura 1), fără pierderea performanţelor, trebuie să ne asigurăm, că
produsele noastre şi deşeurile de cupru sunt prelucrate în mod corect atunci când ajung la
sfârşitul vieţii lor utile.

Figura 1. Deșeuri de cupru.

 Pentru elaborarea cuprului secundar se folosesc:
- deşeuri metalice;
- fluxuri.
Materiile prime şi auxiliare folosite sunt alamele, bronzurile provenite de la diverse
produse şi subproduse din cadrul turnării (rebuturi), dar şi tevi, sârme, cabluri, etc.
Fluxurile (şi fondanţii) pot fi împărţiti în două grupe:
- fluxuri nemetalice;
- fluxuri metalice.
Fluxurile nemetalice pot fi solide, lichide sau gazoase şi se pot utiliza câte unul sau
combinaţie. Unele pot fi utilizate pentru protejarea suprafeţei topiturii de acţiunea componenţilor
atmosferei agregatelor de elaborare, altele sunt utilizate pentru rafinarea băii metalice prin
acţiune mecanică sau reacţii chimice. Materialele care compun aceste fluxuri sunt: clorura de
sodiu, mangalul, grafitul, boraxul, boratul de sodiu deshidratat, carbonatul de calciu, sticla,
azotul etc. şi diferite combinaţii ale acestora.
Fluxurile metalice se constituie din metale sau aliaje care odată introduse în topitură
produc rafinarea sau alierea acesteia. Adaosurile metalice (prealiajele) se pot clasifica în funcţie
de acţiunea pe care o au ca fluxuri pentru dezoxidare, degazare, creşterea densităţii, fluidificare.
Reciclarea deşeurilor de cupru se realizează în diferite fluxuri care pot include o singură
operaţie de procesare (de exemplu doar topirea simplă) sau cuprind o succesiune de operaţii
metalurgice complexe.
Tehnologiile care se constituie din mai multe operaţii au la bază procese fizice şi chimice
care se desfăşoară succesiv sau simultan. Acestea, precum şi agregatele specifice procesării
deşeurilor de cupru, trebuie corelate cu tipul materialelor utilizate drept încărcătură, principal cu
compoziţia chimică a deşeurilor (conţinutul de cupru, nivelul de impurificare sau gradul de
aliere) şi destinaţia metalului sau aliajului elaborat (cuprul de puritate ridicată sau aliat cu
elemente anumite concentraţii

Figura 2. Fluxul de procesare a deșeurilor de cupru.

 În ţările dezvoltate se acordă o atenţie sporită obținerii metalelor din resurse secundare,
ajungându-se în prezent la circa 55- 60%, la cupru. Deşeurile metalice provin din piese rebutate,
resturi şi aşchii de la prelucrările mecanice ale cuprului şi aliajelor sale, în special ale bronzurilor
şi alamelor.

Figura 3. Deșeuri de cupru.

După operaţiile de pregătire, deşeurile se supun operaţiei de topire. Cele mai utilizate
cuptoare pentru topirea deşeurilor de metale neferoase sunt: cuptoarele rotative scurte, cuptoarele
cu vatră cu suprafaţă redusă, cuptoare verticale tip Water-Jacket, cuptoare cu creuzet şi cuptoare
electrice. Atmosfera din cuptor trebuie sa fie reducătoare pentru evitarea oxidării elementelor.
Topirea deşeurilor în oricare din cuptoarele amintite presupune încălzirea cuptorului la o
temperatură care să depășească punctul de topire al metalului sau aliajului în cauza. Atmosfera
din cuptor trebuie să fie reducătoare pentru evitarea oxidării elementelor. În cazul topirii
deşeurilor oxidice în şarje ca element reducător, se adaugă cocs. Pentru reducerea temperaturii de
topire a şarjei se pot adăuga diferiţi fondanţi ca: fluorura de calciu, clorura de sodiu, carbonat de
sodiu, calcat, etc. Cu excepţia cuptoarelor electrice, celelalte cuptoare de topire utilizează flacără
directă (arderea combustibilului direct în cuptor). Metalele mai volatile prezente în deşeuri , sunt
antrenate sub formă de prafuri în gazele de ardere, ceea ce impune existenţa unor instalaţii de
captare a prafurilor volatile în vederea reutilizării lor pentru valorificarea metalelor conţinute.