Dokumen - Tips Curs Geometrie Analitica Si Afina

CURS 1
CAPITOLUL I - GEOMETRIE VECTORIALA
§ 1 VECTORI LIBERI
Notăm cu E3 mulţimea punctelor din spaţiul înconjurător. Vom utiliza toate noţiunile, relaţiile şi
rezultatele din geometria in spaţiu precum:
- punctele notate A,B,C,... şi care sunt elementele primare, cele mai mici în sensul incluziunii,
ce aparţin spaţiului E3.
- dreptele, ce sunt mulţimi de puncte cu proprietăţi specifice notate d,e,d1,d2,...
- planele ce sunt mulţimi de puncte, cu alte proprietăţi, notate α, β, γ, π1, π2 ,...
Axiomele pe care le respectă aceste noţiuni primare (împreună cu relaţiile de apartenenţă, de

congruenţă şi relaţia între, constituind modelul axiomatic al geometriei in spaţiu) se numesc Axiomele
lui Hilbert. Ele sunt structurate pe V grupe, modelul matematic rezultat fiind modelul axiomatic al
geometriei în spaţiu.
Definiţia1.1. Pentru A, B  E3 x E3 AB numim segment orientat cu originea în A şi cu
extremitatea in B perechea (A,B)  E3 x E3 notata AB .

În particular segmentul orientat cu aceeaşi origine şi extremitate , se numeşte segment
orientat nul. Adică AA este segmentul orientat nul.
Observaţie Pentru AB segment orientat nenul putem vorbi de dreapta AB numind-o dreapta
suport a segmentului orientat AB . Mai mult, existenţa unui segment orientat pe dreapta sa suport,
determină un sens de parcurs, dreapta împreună cu sensul de parcurs ales se numeşte dreaptă
orientată. Evident pe o dreaptă avem doar două sensuri de parcurs. Alegerea unuia sau a altuia din
acestea o simbolizam considerând segmentul de dreaptă ce apare in desen ca un segment orientat cu
originea şi extremităţile nenotate.
A B
Definiţia1.2. Spunem ca două segmente orientate nenule au aceeaşi direcţie dacă dreptele
lor suport sunt paralele sau coincid.
Pentru exemplificare AB şi CD au aceiaşi direcţie :
1
D
B
B
D
C
D
C
B C
A
A
D A
B
A
C
rezultând că pentru segmentele orientate nenule de aceiaşi direcţie avem două cazuri.
Dacă au aceiaşi dreapta suport orientarea datorată segmentelor orientate AB şi CD poate fi

aceiaşi sau diferită.
Dacă au drepte suport paralele, atunci extremităţile pot fi sau nu separate de dreapta
determinată de origini.
Putem astfel, pentru două segmente orientate nenule de aceeaşi direcţie să definim când acestea au
acelaşi sens sau au sensuri contrare.
Definiţia 1.3.
Spunem că două segmente orientate nenule ce au aceiaşi dreaptă suport sunt de acelaşi
sens dacă orientările induse de ele pe dreaptă coincid şi că sunt de sensuri diferite dacă orientările
induse nu coincid.
Spunem că două segmente orientate nenule ce au aceiaşi direcţie cu dreptele suport paralele
şi neconfundate sunt de acelaşi sens dacă extremităţile nu sunt separate de dreapta ce uneşte
originile în planul determinat de dreptele suport şi că au sensuri contrare dacă extremităţile sunt
separate de dreapta determinată de origini.
Exemplu
a) AB şi CD au acelaşi sens:
2
A C B D
D
B
A C
b) AB şi CD au sensuri contrare:
A B D C
D A
B C
Pentru segmentul orientat AB putem vorbi de lungimea sa ca fiind numărul real egal cu distanţa de la
A la B. Utilizăm pentru lungimea lui AB notaţia | AB | sau || AB || sau, atunci când nu este pericol de
confuzie cu dreapta suport, AB. Adică prin DAB înţelegem evident că punctul D aparţine dreptei AB
iar expresia AB+CD o înţelegem ca suma lungimilor segmentelor orientate AB şi CD .
Definiţia 1.4. Spunem că segmentele orientate  AB şi CD nenule sunt echipolente şi notăm
 AB ~ CD dacă au aceiaşi direcţie, lungime şi sens.
Proprietatea 1.1. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate este o relaţie reflexivă,

simetrică şi tranzitivă (adică o relaţie de echivalenţă E3 x E3).
Demonstraţie
AB are aceiaşi direcţie cu AB (dreptele lor suport coincid) aceiaşi lungime (evident) şi acelaşi
sens (evident). În consecinţă  AB ~ AB deci relaţia este tranzitivă.
3
Dacă AB ~ CD atunci  AB are aceiaşi direcţie, sens şi lungime cu CD deci  CD are aceiaşi
direcţie, sens şi lungime cu AB , adică  CD ~ AB .
Dacă AB ~ CD şi CD ~ EF avem AB are aceiaşi direcţie cu  CD care are aceiaşi direcţie
cu  EF . Rezultă că  AB are aceiaşi direcţie cu  EF . Pentru a arăta că dacă AB , CD au acelaşi
sens iar  CD , EF la fel rezultă că  AB , EF au acelaşi sens, trebuie să folosim teorema lui Desarque
pentru triunghiuri omologice (vezi Anexa III). Dacă  AB şi CD au aceiaşi lungime iar  CD şi EF la
fel rezultă din tranzitivitatea relaţiei de egalitate în R că AB şi EF au aceiaşi lungime. În consecinţă
AB ~ EF , deci relaţia este tranzitivă.
Definiţia 1.5. Clasele de echivalenţă ale relaţiei de echipolenţă a segmentelor orientate se

numesc vectori liberi sau simplu vectori. Notăm mulţimea vectorilor liberi cu V 3 iar pentru clasa de
echivalenţă a segmentului orientat AB folosim notaţia AB .
Observaţie Aşadar prin vectorul liber AB înţelegem mulţimea segmentelor orientate

echipolente cu segmentul orientat AB adică :
AB ={ CD | AB ~ CD }.
Dacă AB  AB sau CD  AB spunem că AB şi CD sunt doi reprezentanţi ai vectorului AB . Evident
pentru vectorul AB cu A  B putem vorbi de direcţia sa : ca fiind fasciculul de drepte paralele sau
confundate cu AB, putem vorbi de lungimea sa : ca fiind numărul real notat | AB | sau || AB || sau AB şi
egal cu lungimea unui reprezentant al sau, putem vorbi de sensul vectorului AB : ca fiind sensul indus
pe fascicolul de drepte paralele cu un reprezentant, de exemplu, de AB .

Utilizăm pentru vectori şi notaţiav , atunci când nu avem nevoie de precizarea unui
reprezentant, apartenenţa AB  v însemnând că v = AB .

Astfel definim egalitatea vectorilor având : v =w dacă există un segment orientat ce este
reprezentat pentru ambii vectori, adică există AB  v şi AB w.
Evident AB  CD implică AB  CD . Clasa de echivalenţă a segmentului orientat nul o numim vectorul
nul şi o notam cu o. Adică 0 o. Folosim in continuare următoarele noţiuni:
Definiţia 1.6. Doi sau mai mulţi vectori nenuli care au aceiaşi direcţie se numesc vectori
coliniari. Doi vectori coliniari care au aceiaşi lungime şi sensuri opuse se numesc vectori opuşi.
Preferam notaţia a pentru opusul vectorului a. Trei sau mai mulţi vectori se numesc vectori
coplanari dacă există un plan astfel încât direcţiile lor sunt paralele sau conţinute în acest plan.
Negaţiile celor două noţiunii definesc relaţiile de necoliniaritate respectiv necoplanaritate a vectorilor.
Propoziţia 1.2. Fie O E3 un punct fixat numit origine. Atunci aplicaţia :
0: E3  V3, 0(M) = OM ,  M  E3.
4
este bijecţie, vectorul OM numindu-se “vectorul de poziţie” al punctului M faţă de originea O.
Demonstraţie Din 0(M) = 0(N) avem OM = ON adică OM  ON adică O nu se găseşte
pe segmentul MN iar | OM | = | ON | de unde rezultă M = N, deci 0 este injectivă. Pentru v  V3 fie
AB v cu 0  AB . Notăm cu C punctul construit astfel ca ABCO sa fie paralelogram.
C
B
Evident OC  AB deoarece OC|| AB şi OC  AB , iar OA nu separă extremităţile B şi C.
Atunci OC  AB  v , iar 0(C) = OC =v de unde avem că 0 este surjectivă. În concluzie

bijectivitatea este demonstrată, obţinând astfel un prim model matematic, eficient, de investigare al
spaţului E3 în care avem fixat un punct, model ce apelează la proprietăţi ale mulţimii vectorilor liber.
§ 2 SPAŢIUL VECTORIAL AL VECTORILOR LIBERI
Vom înzestra mulţimea vectorilor liberi cu o structură de spaţiu vectorial de dimensiune trei.
Definiţia 2.1. Prin suma vectorilor a,b  V3 înţelegem vectorul liberc cu reprezentantul
OC unde OACB este un paralelogram cu laturile OA a şi OB b.
B C
O
A
Notăm c =a +b sau OC = OA  OB
Observaţie În definiţia de mai sus a adunării vectorilor (adunare despre care spunem că s-a
făcut cu regula paralelogramului) a intervenit punctul OE3. Pe baza bijecţiei din Propoziţia 1.2. notăm
:
   
ΦO1 a  A, ΦO' 1 a  A ', ΦO1 b  B, ΦO' 1 b  B'
5
B
C B’
O C’
A
O’ A’
Aplicăm regula paralelogramului segmentelor orientate OA şi OB respectiv O' A ' şi O'B' , adică
formăm paralelogramele OACB respectiv O’A’C’B’, despre care avem :
OA , O' A ' a adică OA || O’A’ şi OA = O’A’
OB , O'B' b adică OB || O’B’ şi OB = O’B’

Considerând ΔOAC şi ΔO’A’C’ avem :
OA = O’A’
AC = A’C’ (deoarece AC = OB = O’B’ = A’C’)
∡OAC ∡O’A’C’ (unghiuri cu laturi paralele)

deci cele două triunghiuri sunt congruente conform cazului L.U.L. prin urmare OC = O’C’.
Analog ΔOAC  ΔO’A’C’ urmând egalităţile unghiurilor ∡AOC  ∡A’O’C’ şi ∡BOC  ∡B’O’C’.
Aceasta implică că OC || O’C’ deci au aceiaşi direcţie. Referitor la a arăta că OC şi O'C' au acelaşi
sens să observăm că patrulaterul OO’C’C este paralelogram sau aceste patru puncte sunt coliniare.
Dacă OO’C’C este paralelogram atunci OO’ nu se separă punctele C şi C’ adică OC şi O'C' au
aceiaşi direcţie. Dacă OO’C’C sunt coliniare alegem un punct O”  OO’ şi evident notăm
 
A "  Φo" a , B"  Φo" b , iar C”  E3 cu O”A”C”B” paralelogram. Evident OO”C”C şi O’O”C”C’ sunt
paralelograme nedegenerate în o dreaptă deci OC şi O"C" au aceeaşi direcţie.
Concluzia este că OC şi O'C' sunt segmente orientate echipolente adică OC  O'C' ,

aşadar adunarea este independentă de alegerea lui O.
Observaţie Dacă OA a, OB b în paralelogramul OACB putem să vedem că AC b.
Atunci c = a +b unde OC  c ; OA a; AC b. Am obţinut regula de adunare a vectorilor liberi
numită regula triunghiului şi anume.
Dacă OA a şi AC b atunci OC a +b.
b
C
O
A
a
6
Propoziţia 2.1. Mulţimea vectorilor liberi cu operaţia de adunare formează o structură de grup
comutativ.
Demonstraţie
Asociativitatea : Pentru a, b, c  V3 considerăm reprezentanţii OA a , AB b şi BC  c .
Atunci conform regulii triunghiului avem : OB a +b iar OC  (a +b) + c, AC b +c iar OC
a + (b +c). În consecinţă avem:
(a +b) + c =a + (b +c).
Comutativitatea : Pentru a, b  V3 considerăm reprezentanţii OA a şi OB b şi paralelogramul
OACB. Avem OC  a +b dar acelaşi paralelogram se construieşte dacă aplicăm regula de
însumare a vectorilor b +a. În consecinţă avem: a +b = b +a.
Elementul neutru; luând a  V3 şi o  V3 vectorul nul putem să considerăm reprezentanţii lor : OA
 a şi AA o. Prin regula triunghiului obţinem OA a +o de unde a +o =a.
Simetricul unui element; fie -a  V3 opusul lui a, adică luând OA a avem AO  -a iar OO a
+ (-a) de unde a + (-a) = o. ‫ٱٱٱ‬
Observaţie Asociativitatea adunării permite adunarea unui număr finit de vectori liberi putând
enunţa o regulă a „poligonului strâmb” :
Pentrua1,a2,..,an V3 cu reprezentanţii:
A0 A1  a1, A1A 2  a2 , A 2 A3  a3 , ..., An1An  an

avem :
A0 An  a1  a2  ...  an
An
A1
A3 An-1
A2
A4
An-2
Observaţie importantă: (Relaţia lui Chasles) Pentru AB  V3 şi O  E3 avem relaţia :
AB  OB  OA (2.1.)
Verificarea ei este evidentă deoarece adunând la ambii membrii OA obţinem :
AB  OA  OB - OA  OA
iar folosind comutativitatea şi simetricul elementului OA rezultă :
OA  AB  OB
relaţie evidentă deoarece OA  OA, AB  AB şi deci OB  OA  AB .
7
Importanţa relaţiei (2.1) se va vedea în paginile următoare, ea permiţând scrierea oricărui
vector liber în funcţie de vectorii de poziţie a extremităţii şi originii unui reprezentant al său, faţă de un
punct convenabil ales (origine).
Definiţia 2.1. Fie t  R şia  V3. prin vectorul t a numit produsul sau înmulţirea vectoruluia
cu scalarul (numărul) real t înţelegem :
vectorul nul atunci cânda = 0 sau t = 0.
vectorul de aceeaşi direcţie cu a având lungimea |t||a| cu acelaşi sens cua dacă t > 0 şi cu
sens contrar lui a dacă t < 0, atunci când a  0 şi t  0.
Exemplu Pentru a V3 să figurăm câte un reprezentant pentrub=2 a şi c =-3 a :
b  2a
a
c  3a
Propoziţia 2.2. Vectorii a şib sunt coliniari şi numai dacă există t  R* cu

a = t b. (2.2.)
Dacăa,b sunt coliniari având acelaşi sens, atunci :
|a +b| = |a| + |b|
Dacăa,b sunt coliniari având sensuri contrare, atunci :
|a +b| = ||a| - |b||
Demonstraţie Cazul a = t b implică din definiţia înmulţirii vectorului b cu scalarul t că t b
1
şi b au aceeaşi direcţie, deci a şib sunt coliniari. Reciproc pentru a şib coliniari notăm  a1  a
|a|
1
şi  b1  b . Evident a1 şib1 au aceiaşi direcţie cu a respectiv b care fiind coliniari implică a1 şi
|b|
1 1
b1 de aceiaşi direcţie. Mai mult a1  a  a  1 şi analog |b1| = 1. Avem deci cazurile : a1
|a| |a|
b
şib1 au acelaşi sens adică a1 =b1 echivalent cu  b  a sau a1 şib1 au sensuri contrare
|a|
b
adicăa1 = -b1 echivalent cu b   a . În ambele cazuri am găsit t  R* cu proprietatea a = t  b.
|a|
1) Dacă a,b sunt coliniari de acelaşi sens considerăm segmentele orientate OA  a şi AB  b :
8
b
O B
A
a
avem OB  a  b iar din O, A, B coliniare cu A situat între O şi B rezultă OB=OA+AB adică
OB  OA  AB sau |a +b| = |a| + |b|.
2) Dacă a,b sunt coliniare de sensuri contrare considerăm segmentele orientate OA  a şi AB  b .
Pentru |a|  |b| avem : OB  a  b iar B este situat între O şi A
a
O A
B b
având OB = OA – BA sau OB  OA  AB de unde:
|a +b| = |a| - |b| = | |a| + |b| |.
Pentru |a| < |b| avem OB a +b iar O este situat între A şi B având OB = OA – BA sau
OB   OA  AB de unde |a +b| = |b| - |a| = | |a| - |b| |.
a A
B O
‫ٱٱٱ‬
Propoziţia 2.3. Mulţimea vectorilor liberi cu operaţia internă de adunare şi operaţia externă de
înmulţire cu scalari, formează un spaţiu vectorial peste corpul numerelor reale.
Demonstraţie Cum (V3,+) este grup comutativ rămân de demonstrat :
1) t(a + b ) = ta + tb
2) (t + s) = ta + sa
3) t(s a) = (t  s) a
4) 1 a =a
Pentru 1) luăm AB a, BC b adică AC a +b, iar pentru t  0 notăm A 'B  ta şi BC'  tb
de unde A 'C'  ta + tb. Luând ΔABC şi ΔA’B’C’ observăm că acestea sunt asemenea. Atunci t 
AC = A 'C' de unde relaţia 1).
9
C’
A’
A
B
Pentru 2). cazul t > 0, s > 0 sau t<0, s<0 implică (t + s) a ca fiind vectorul de aceiaşi direcţie şi sens
cu a iar lungimea |t + s| |a|. Cum ta şi sa sunt coliniari avem din Propoziţia 2.2 :
|t a + s a| = |t a| + |s a| = | t |  |a| + | s | |a|=|t+s|a.
Mai mult t a + sa au aceiaşi direcţie şi sens cu a. Analog cazul t<0, s<0. Obţinem astfel relaţia 2).
Cazul t > 0, s < 0 ţine cont de relaţia 3 din Propoziţia 2.2 pentru compararea lungimilor având :
|t a + s a| = | |t a| - |s a| | = | t  |a| + s |a| | = | (t + s) |a|
Cazul t < 0, s > 0 se tratează analog.
Egalitatea 3). este evident adevărată pentru t = 0 sau s = 0, rămânând să o verificăm pe cazurile t >0
şi s >0; t > 0 şi s < 0; t < 0 şi s > 0; t < 0 şi s < 0.
Discuţia în cele 4 cazuri este analogă, exemplificăm pentru t < 0 şi s > 0 când : s a are direcţia lui a
şi sensul acestuia, iar t(s a) are direcţia luia şi sensul opus luia. Cum t  s < 0 avem (t  s)a au
direcţia luia şi sens opus acestuia, rezultă că t(s a) şi (t  s)a au aceiaşi direcţie şi sens. Pentru
lungime avem :
|t(sa)| = | t |  |s a| = | t |  | s |  |a| = |t  s| | a|
în consecinţă avem egalitatea vectorilor:
t(s a) = (t  s)a.
Pentru 4) avem 1 a are aceeaşi direcţie şi sens cua iar |1 a| = | 1 | |a| = |a| de unde rezultă că :
1a = a. ‫ٱٱٱ‬
Propoziţia 2.4. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi are dimensiunea 3.

Demonstraţie Fie A,B,C trei puncte necoliniare.
10
C’ M
C
B’
A B
Pentru M un punct din planul ABC putem duce prin M paralele la AB şi AC, obţinând paralelogramul
AB’MC’. Evident AM  AB'  AC' iar din AB ; AB' coliniari (cu presupunerea AB'  O) şi
AC ; AC' coliniari ( cu presupunerea AC'  O) rezultă din relaţia (2.2) că există    R* astfel
încât AB'  α AB iar AC'  β AC obţinând :
AM  α AB  βAC (2.3)
Cazul AB' = O implică M  AC deci AC şi AM coliniari (dacă AM  O) şi deci există =0,   R*
astfel încât să avem relaţia (2.3), analog AC' = O, cazul AM = O fiind evident pentru  =  = 0.
Din axiomele geometriei în spaţiu avem că există în spaţiu 4 puncte necoplanare, fie acestea notate A,
B, C, D. Să arătăm că sistemul S={ AB, AC, AD } este liniar, independent. Presupunem că S este
liniar dependent, adică există s, t, u R cu s²+t²+u²0 şi
s AB  t AC  u AD  0 (2.4)
Evident atunci unul din scalarii s, t, u este nenul, şi presupunem că u  0, celelalte cazuri tratându-le
analog. Relaţia (2.4) devine :
s t
AD   AB  AC
u u
s t
Notând AB'   AB şi AC'   AC , rezultă că B’  AB şi C’  AC, adică B’ şi C’, aparţine planului
u u
ABC, relaţia de mai sus devenind :
AD  AB'  AC'
care implică D, A, B, C coplanare, fals. În consecinţă S este sistem liniar independent.
Pentru M  E3 considerăm planul (M,A,D) (presupunând că M  AD), care taie planul (A,B,C) după
dreapta d, pe care luăm punctul E, E  A.
Aplicând punctelor necoliniare A,D,E şi M din planul lor relaţia (2.3) obţinem :
AM  αAD  δAE (2.5)
Notând δAE  AF aplicăm punctelor necoliniare A,B,C şi F din planul lor relaţia (2.3) obţinând :
AF  βAB  γAC
11
astfel egalitatea (2.5) devine :
AM  αAD  βAB  γAC .
Relaţia rămâne adevărată şi dacă M  AD, caz în care are forma :
AM  αAD  0AB  0AC

Pentru că a  V3 notăm M  Φ1A a şi deci AM  a . Rezultă că există ,,R cu:
 a  αAD  βAB  γAC
prin urmare S este sistem de generatori pentru V3. În consecinţă S este bază rezultând că
dimensiunea V3 este 3. ‫ٱٱٱ‬
Consecinţe
1). Relaţia a = t b, t  R*, implică despre sistemul S = {a, b } că este liniar dependent. Atunci
Propoziţia 2.2 se poate transcrie : sistemul S = {a, b } este liniar dependent dacă şi numai dacă a şi
b sunt coliniari, fiind liniar independent în caz contrar.
2). Sistemul S = {a, b,c } este sistem liniar dependent, dacă şi numai dacă a, b,c sunt coplanari.
Considerând bijecţia A : E  V3 din Propoziţia 1.2 a,b,c coplanari implică D se găseşte în planul
(A,B,C) unde B=-¹A (a), C=-¹A (b), D=¹A (c), adică relaţia AD  αAB  βAC se scrie c = a +
b deci S este liniar dependent. Reciproca este evidentă.
Observaţie Dacă B = {a,b,c } sunt vectori nenuli şi necoplanari, atunci conform consecinţei
2) ei formează un sistem liniar independent în V3 spaţiul vectorial de dimensiunea 3, deci este o bază
a lui V3. Avem pentru orice d V3 scalarii , ,   R cu :
d = a + b + c
ce sunt coordonatele lui d in baza aleasă.
C’
a
M C
c B a B’
Ad b
a
a
A’
Reamintind rezultatele din teoria spaţiilor vectoriale finit dimensiunile şi consecinţe ale afirmaţilor de
mai sus avem :
1) Egalitatea vectorilor are loc dacă şi numai dacă coordonatele lor în baza B coincid:
12
α1  α2
 
d  α1 a  β1b  γ1c
d1  d2  β1  β2 unde  1
γ  γ d2  α2 a  β2 b  γ 2 c

 1 2
2) Coordonatele sumei a doi vectori se obţin din suma coordonatelor vectorilor, adică :
α  α1  α2

 d1  d2  αa  βb  γc cu β  β1  β2 iar di  αi a  βi b  γi c, i  1,2
γ  γ  γ
 1 2
3) Coordonatele înmulţirii unui vector cu un scalar se obţin din înmulţirea coordonatelor vectorului cu
acel scalar adică:
α1  t α

t d  α1 a  β1b  γ1 c cu β1  t β iar d  αa  βb  γc
γ  t γ
 1
4) Condiţia de coliniaritate a doi vectori este echivalentă cu proporţionalitatea coordonatelor.
α1 β1 γ1
d1,d2 coliniari    unde  di  αi a  βi b  γi c, i  1,2
α2 β 2 γ 2
5) Condiţia de coplanaritate a trei vectori este echivalentă cu anularea determinatului ce are liniile
exact coordonatele vectorilor, adică:
α1 β1 χ1
d1,d2,d3 coplanari  α2 β2 χ2  0
α3 β 3 χ3
unde  di  αi a  βi b  γi c, i  1,3
Observaţie Un caz particular de bază in V3 este atunci când direcţiile lui a,b,c sunt
perpendiculare iar lungimea acestor vectori este unitară (|a| = |b| = |c|=1). Numim această bază “
bază ortonormată ”, desigur existând pericolul confuziei cu noţiunea de bază ortonormată de la spaţii
vectoriale euclidiene. Înlăturarea ei ne stabileşte următoarea ţintă, adică de a înzestra V 3 cu o
structură de spaţiu vectorial euclidian real.
13
CURS 2
§ 3 PRODUS SCALAR, VECTORIAL ŞI MIXT
Fie a un vector liber nenul şi d o dreaptă în E3.
Definiţia 3.1. Prin proiecţia ortogonală a lui a pe d înţelegem vectorul liber notat

πd a având drept reprezentant segmentul orientat A ',B' unde A’ respectiv B’ sunt
proiecţiile pe d a le lui A respectiv B iar AB a.
Observaţie Să arătăm că π d a  este bine definită, adică nu depinde de
reprezentantul AB a. Luăm pentru aceasta şi CD a şi considerăm , , ,  planele

ce trec prin A, B, C respectiv D şi sunt perpendiculare pe d, cu punctele de intersecţie cu
d: A’, B’, C’ respectiv D’. Construim prin A şi C câte o paralelă la d care taie  respectiv 
când B” respectiv D”.
B
a D
A
B”
C
D”
A’
B’
C’ D’


 
Evident A’B’B”A şi C’D’D”C sunt paralelograme obţinând AB" = A 'B' iar C'D' = CD"
au aceiaşi direcţie cu d şi acelaşi sens obţinem AB" = CD" , de unde A 'B' = C'D' . Aceasta

dovedeşte că π d a nu depinde de reprezentantul ales pentru a, deci proiecţia este bine
definită.
14
Propoziţia 3.1. Pentru d o dreaptă în E3 şi a,b  V3 iar t  R avem:
  
π d a  b  π d a  π d b
 
  3.1.
  
π d t a  t π d a

Demonstraţie
Fie OA  a, OB  b cu O  d şi B’, C’ proiecţiile lui B respectiv C pe d.
a
A
b C
O B
B’
C’
  
Cum a = OA  BC , avem πd a  πd BC  B'C' , a +b = OC şi deci πd a  b  OC'  
  
iar πd b  πd OB  OB' . Egalitatea vectorilor coliniari OB' + B'C' = OC' se scrie:
π  a   π b   π  a  b  .
d d d
a B
A
A’
B’
d
Luând OA a iar OB  ta cu O d şi notând cu A’, B’ proiecţiile lui A şi B pe d

rezultă din asemănarea Δ OAA’ cu Δ OBB’ că: OB'  t OA ' , relaţie care transcrisă
  
vectorial implică OB'  t OA ' adică: πd t a  t πd a .‫ٱٱٱٱٱٱ‬
Fie a un vector liber şi  un plan din E3.
15
Definiţia 3.2. Prin proiecţia ortogonală a luia pe  înţelegem vectorul liber notat

cu π α a având drept reprezentant segmentul orientat A 'B' unde A’, B’   sunt
picioarele perpendicularelor din A respectiv B pe  iar AB a.
Observaţie Să arătăm că π α a  este bine definită, adică, nu depinde de
reprezentantul AB a. Fie CD a şi C'D' proiecţia pe .
B D
E
C F
A
A’ B’
D’
 C’
Construim AE  BB’ şi CF  DD’, rezultând dreptunghiurile AA’B’E respectiv CC’D’F.

Triunghiurile dreptunghice AEB şi CFD sunt congruente (C.U.) de unde rezultă că AE  CF
sau A’B’  C’D’. Cum A’B’ || C’D’ rezultă A’B’D’C’ paralelogram adică A 'B' ~ C'D' ceea
ce înseamnă că şi C'D' poate fi un reprezentant a lui π α a . 
Propoziţia 3.2. Pentru  un plan în E3 şi  a,b  V3 iar t  R avem:
  
π α a  b  π α a  π α b
 
  3.2.
  
π α t a  t π α a

Demonstraţie:
Fie OA a, OB b, iar OABC paralelogram. Rezultă că OC a +b. Notăm cu O’, A’,
B’, C’ proiecţiile lui O, A, B, respectiv C pe .
16
A C
a
O
B
b
A’
C’
O’
B’

Evident OA || BC ; OO’ || BB ‘ implică planele (OO’A’A) şi (BB’C’B) paralele, deci O’A’||

B’C’. Analog planele (OO’BB’) şi (AA’C’C) paralele implică O’B’ || A’C’ adică O’A’C’B’
paralelogram. Atunci O'C' = O' A ' + O'B' adică:
      
πα OC  πα OA  πα OB sau πα a  b  πα a  πα b  
Fie OA a şi OB  ta. Notăm cu O’, A’ respectiv B’ proiecţiile lui O, A respectiv B pe .
B
A
a
A’ B’
O’
Avem
OB O'B'
=
OA O' A '
dar
OB
OA
 
= t, de unde rezultă O'B' =t O' A ' sau πα t a  t πα a .‫ٱٱٱ‬  
Consecinţă Pentru d dreaptă fixată sau  plan fixat proiecţiile ortogonale

π d :E3  E3 şi π α : E3  E3 sunt aplicaţii liniare.
Fie a,b doi vectori liberi.

17
Definiţia 3.3. Prin produsul scalar al vectorilor a şi b înţelegem numărul real
notat a ּb şi definit prin:

0 daca a  0 sau b  0
a b   (3.3)
 a b cosφ daca a  0 sau b  0

unde = m( AOB ) cu OA a şi OB b.
Observaţie Unghiul  mai sus definit se numeşte unghiul dintre vectorii nenuli a
şi b având   [0, π].
Propoziţia 3.3. Produsul scalar verifică proprietăţile:

1)a ּa  0, a  V3; a ּa = 0 a=0.
2) a ּb = b ּa,  a,b  V3.
(3.4)
3) (a +b)c = a ּc + bּc,  a,b,c V3.
4) (t ּa)b = t(a ּb),  a, b  V3,  t  R.
Demonstraţie
2
1) Evidentă pentrua =0, iar pentrua 0 avem a ּa = |a| > 0. Cazul a =0
a ּa = 0, este evident din definiţia produsului scalar. Presupunând a 0 avem
2
a ּa= 0  cu |a| = 0  a = 0, fals deci a ּa= 0 a =0.
2) Evidentă din definiţie.
4) În cazul a =0 sau b =0 sau t = 0, egalitatea este evidentă. Pentru rest vom
considera t > 0, când ta şi a au acelaşi sens deci unghiul  dintre ta şi b coincide cu
unghiul dintre a şi b. Prin urmare avem:
(ta)b = |ta| ּ|b| cos = t|a| ּ|b| cos = t(ab)
Dacă t < 0, ta şia au sensuri contrare, notând cu  unghiul dintre a şib rezultă că π - 
este unghiul dintre ta şi b deci:
(ta)b=|ta|ּ|b|cos(π - )=(- t )|a|ּ|b| (- cos) = t ּ|a| |b| cos = t(ab).
3) Pentru a,b  V3 şi e versor (|e| = 1) considerăm cazurile:
). A, B şi E neseparate de planul perpendicularelor pe DE în O unde OE e; OA a iar
OB b. Evident OC = a +b se găseşte in acelaşi semiplan deci proiecţiile pe d

(dreapta luie) ale lui a,b respectiv a +b au acelaşi sens.
18
C
A
B
d
O E A’ B’ C’
Avem:
(a +b)e= |a + b| ּ |e| cos  = | OC |cos C’ÔC = | OC' | =
   
πd a  b  πd a  πd b = | OA ' | + | OB' | =
= | OA | cos A’ÔA + | OB |cos B’ÔB =ae +be

). A, E, C neseparate de planul perpendicularelor pe OE în O iar A şi B separate unde
OE  e; OA a; OB b; OC a +b.
B A
B’ O E C’ A’
Avem:
 
(a +b)e = | OC | cos C’ÔC = | OC' | = πd a  b  πd a  πd b = 
  ˆ  OB cosB'OB
π d a  π d b  OA '  OB'  OA cos A 'OA ˆ 
a e  OB cos  π  B'OB
ˆ   a e  OB cos EOB
ˆ   ae  be
). Analog dacă planul perpendicular în O pe OE separă A şi B şi pe A şi C. În consecinţă

pentru oricee vector unitar avem:
(a+b) e = ae + be.
c
Atunci luânde = obţinem:
|c|
19
c c c
(a +b) = a +b .
|c| |e| |c|
sau înmulţind cu |c| şi ţinând cont de Proprietatea 4) şi 2) avem:

(a +b)c = ac +bc.
Observaţie Am definit astfel pe V3 un produs scalar, obţinând structura de spaţiu

vectorial euclidian pentru V3. Doi vectori nenuli sunt ortogonali dacă produsul lor scalar
este nul. Adică luând a 0 şi b 0 avem:
a b  cu a ּb = 0 |a| |b| cos = 0   = 90.
Mai mult obţinem:
|a|² =|a|ּ |a| cos0 = aּa, deci |a| = aa ;
deci considerând B = {i, j, k} o bază ortonormată avem:
i  i  j  j  k  k  1, i  j  j  k  k  i  0
Expresiile produsului scalar a doi vectori în funcţie de coordonatele lor în baza ortonormată
B sunt:

a  a1i  a2 j  a3 k
 a  b  a1b1  a2b2  a3b3 unde  (3.5.)
b  b1i  b2 j  b3 k

Pentru lungimea luia avem:
a  a12  a22  a32 (3.6.)
iar pentru unghiul   [0,π] dintre vectorii a şi b avem:
ab a1b1  a2b2  a3b3

cosφ   (3.7)
a b a  a22  a3 2 b12  b22  b32
1
2
Observaţie Bazele ortonormate în V3 sunt de două tipuri. Baze de mână stângă, să le

numim prescurtat s-baze şi baze de mână dreaptă, d-baze.
20
j
k j
i
k i
s-bază d-bază
O d-bază este modelul schematic al dispunerii primelor trei degete ale mâinii
drepte desfăcute astfel încât să aibă în ordine direcţiile vectorilor {i, j, k} ai d-bazei.
Aceleaşi considerente pentru s-baze şi primele trei degete de la mâna stângă.
Definiţia 3.4. Fie B ={i,j,k} o d–bază a lui V3 şi a  V3 – {0}. Numim cosinuşii

directori ai lui a unghiurile , ,   [0,π] dintre a şi i,j respectiv k.
Observaţie Dacă a = a1i + a2j + a3k atunci:

M3
k M

i
j M2
M1 
a1
cos α 
a  a 2 2  a3 2
1
2
a2
cosβ 
a12  a22  a3 2
a3
cos γ 
a  a 2 2  a3 2
1
2
Luăm OE3, OM a, OA i, OB j , OC k şi proiectăm M pe OA, OB, OC

în M1, M2 respectiv M3. Aplicăm în triunghiurile dreptunghice formate funcţiile
trigonometrice obţinând relaţiile de mai sus.
Evident cos² + cos² + cos² = 1.
21
Definiţia 3.5. Prin produsul vectorial al vectorilora şib înţelegem un vector notat
a xb definit prin:

0, daca a  0 sau b  0 sau a,b coliniari
ab   (3.8)
 a b sinφ e daca a  0 si b  0 si a,b necoliniar

unde e are sensul dat de direcţia de înaintare a burghiului cu axul perpendicular pe
direcţiile lui a şib ce se roteşte astfel încât a ajunge de aceeaşi direcţie şi sens cub.
e b a
e
a b
Observaţie Determinarea direcţiei lui e din definiţia de mai sus se face şi cu

regula mâinii drepte. Orientând degetul mare al mâinii drepte pe direcţia lui a (primul
factor al produsului) şi celelalte degete pe direcţia luib (al doilea factor al produsului), faţa
palmei indică direcţia luie.
Pentru lungimea produsului vectorial găsim următoarea interpretare geometrică.
Fie OA a şi OB b iar în planul OAB construim paralelogramul OACB. Notând cu 
măsura unghiului AOB şi cu A’ proiecţia lui A pe OB avem:
b
A’ B
O C
a
A
OA = |a| ; AA’= OA sin = |a|sin. Aria paralelogramului este:
A = OB  AA’ = |a|  |b|∙sin
Considerând produsul vectorial dintre a şi b avem:
a xb = |a|  |b| ∙ sin e ,
având lungimea:
22
|a xb| = |a|  |b| sin.
În concluzie lungimea vectorului produs vectorial este egală cu aria paralelogramului
având laturile reprezentanţi ai factorilor produsului vectorial.
Propoziţia 3.5. Fie B = {i,j,k} o d–bază ortonormată în V3. Atunci:

i xi =0 i xj =k i xk = -j
j x i = -k j x j = 0 j xk = i (3.9)
k x i = j k x j = -i k xk=0
Demonstraţie
2
Pentru a  V3 avem a  a  a sin0e  0
Cum oricare doi vectori din B sunt perpendiculari rezultă că produsul lor vectorial este
coliniar cu cel de al treilea vector. Mai mult pentru a b, a,b  B avem:
|a xb| = |a|  |b| sin90 |e | =1
deci a xb = c undec B - {a,b}. Alegerea semnului se face cu regula mâinii drepte
(burghiului) obţinând uşor egalităţile de mai sus. 
Observaţie Dacă B={i,j,k} este o d – bază ortonormată, atunci relaţiile (3.9) se

pot obţine utilizând o regulă de permutări circulare. Notăm cu i,j,k vârfurile triunghiului
echilateral înscris într-un cerc în ordine direct trigonometrică, indicând prin săgeţi sensul
direct trigonometric. La calculul produsului a xb avem:
j
k
a xb =c dacă de la a lab merg în sensul săgeţilor (direct trigonometric).
a xb = -c dacă de laa lab merg în sens contrar săgeţilor (invers trigonometric), unde
a,b,c  B sunt vectori diferiţi.
23
Propoziţia 3.6. Fie a,b  V3 şi B ={i,j,k} o d – bază ortonormată. Dacă 
a  a1i  a2 j  a3 k iar  b  b1i  b2 j  b3 k atunci:
a  b   a2b3  a3b2  i  a3b1  a1b3  j  a1b2  a2b1  k (3.10)
Demonstraţie În cazul a =0 sau b =0 avem a xb =0 iar egalitatea (3.10)
este îndeplinită. Pentru a 0 şib 0 notăm cu  unghiul dintre a şib.
Cazul =0 sau =π implică a,b coliniare deci există k0 cu a = kb adică
a1 a2 a3
   k iar a xb = |a| |b| sin  e = 0. La fel membrul drept al relaţiei (3.10)
b1 b2 b3
este nul deci egalitatea este îndeplinită.
Rămâne de studiat cazul 0 <  < π adică OA a, OB b determină planul
(OAB). Evident a xb este perpendicular pe acest plan care este paralel cu a şi b. În
consecinţă (a xb) a = 0, (a xb) b = 0 deci considerând a  b  xi  yj  zk avem:
a1x  a2 y  a3 z  0

b1x  b2 y  b3 z  0
 a a2 a3 
Condiţia de necoliniaritate implică rang  1   2 deci putem presupune că
 b1 b2 b3 
a1b2  a2b1  0 . Găsim soluţia sistemului:
a 2 b3  a3 b 2 a3b1  a1b3
x z; y z
a1b2  a2b1 a1b2  a2b1
La particular pentru z   a1b2  a2b1  λ avem :
 x   a 2b3  a3 b 2  λ

 y   a3b1  a1b3  λ λR

z   a1b2  a2b1  λ
Pentru determinarea lui λ vom apela la lungimea produsului vectorial.

Pentru a xb =xi + yj + zk avem conform formulei (3.6):
2
a  b   a2b3  a3b2    a3b1  a1b3   a1b2  a2b1   λ2
2 2 2
 
şi de la definiţia pătratului lungimii produsului vectorial avem :
1  cos α   a b   a b cosα 
2 2 2 2 2 2 2 2
a  b  a b sin2 α  a b 2

 
 a12  a22  a32 b12  b22 b a b a b a b
3
2
1 1 2 2 3 3
24
2
Egalând cele două expresii obţinute pentru |a xb| avem:
a i
2
b j2   aa bb i j i j
i  j1,3 i  j1,3
λ 
2
 1 adică =1.
a i
2
b j2   aa bb i j i j
i  j1,3 i  j1,3
În particular a =i, b =j avem i xj = λk şi am arătat că i xj =k, de unde rezultă
λ=1. 
Observaţie Formal expresia produsului vectorial în d–baza B ={i,j,k} se poate

obţine dezvoltând după prima linie determinantul de ordinul trei ce are prima linie formată
din vectorii i,j,k, celelalte fiind în ordine, linia coeficienţilor luia respectiv linia
coeficienţilor luib în baza B.
Dacă  a  a1i  a2 j  a3 k şi b  b1i  b2 j  b3 k atunci:
i j k
a a3 a a3 a a2
 a  b  a1 a2 a3 = 2 i - 1 j + 1 k (3.11)
b2 b3 b1 b3 b1 b2
b1 b2 b3
Propoziţia 3.7. Pentru produsul vectorial găsim proprietăţile :

(1)a xb = - b xa,  a,bV3
(2)a x (b +c) = a x b + a xc,  a,b,c  V3
(3) (a +b) x c = a xc +b xc,  a,b,c  V3
(4) (a) xb = a x (b) = (a xb),  a,b,  V3,    R
(5)a x (b xc) +b x (c xa) +c x (a xb)=0
Demonstraţie Fie d – baza B ={i,j,k} şi a  a1i  a2 j  a3 k ,  b  b1i  b2 j  b3 k
i j k i j k
iar c  c1i  c 2 j  c 3 k . Atunci  a  b  a1 a2 a3 =  b1 b2 b3  a  b adică relaţia (1)
b1 b2 b3 a1 a2 a3
Pentru (2):
25
i j k i j k

a b  c   a1 a2 a3  a1 a2 a3 
b1  c1 b2  c 2 b3  c 3 b1 b2 b3
i j k
 a1 a2 a3  a  b  a  c.
c1 c 2 c3
Relaţia (3) este analogă cu (2).

Pentru (4):
i j k i j k
  λa  b  λa1 λa2 λa3  λ a1 a2    
a3  λ a  b  a  λb
b1 b2 b3 b1 b2 b3
Pentru (5) să demonstrăm întâi egalitatea:
     
a  b  c  ac b  a b c
Cum b xc este perpendicular peb şi c iar a x(b xc) este perpendicular pe b xc
rezultă că d = a x (b xc) este coplanar cu b şi c, adică d = b + c. Cum d este
perpendicular pea avem da=0 sau
(ab) + (ac ) = 0
α β
Adică   λ sau d = (ac)b – (ac)c
a c a b
În particular pentru a = i , b =j, c =i avem d = i x (j xi) = i x(-k )=j şi 
       
d  ii λ j  i j λi  λ j deci =1 adică a  b  c  ac b  a b c
Prin permutări circulare obţinem:

b x (c xa) = (ba)c – (bc)a
c x (a xb) = (cb)a – (ca)b
Prin adunare obţinem identitatea (5) numită identitatea lui Jacobi. ‫ٱٱ‬‫ٱ‬
Observaţie Vectorii a x (b xc) şi (a xb) xc se numesc dublul produs
vectorial ai vectorilor a,b,c. Evident ei sunt diferiţi, găsind în demonstraţia de mai sus
formulele:
b c
a x (b xc) = (ac)b – (ab)c = (3.12)
ab ac
26
ultima egalitate fiind formală, în sensul dezvoltării determinantului după linia formată din

vectori. Pentru dublul produs a  b  c  avem:
a b
a  b  c  c  a  b   c a cb
   
 ac b  bc a
Observaţie În demonstraţia Propoziţiei 3.6. am justificat identitatea lui Lagrange:
 
2 2 2 2
a  b  a b  ab
Definiţia 3.6. Numim produsul mixt al vectorilor a,b,c V3 numărul real notat
(a,b,c) şi definit prin:
(a,b,c) = (a xb)c (3.13)
Observaţie Pentru a,b,c nenuli şi necoplanari să considerăm segmentele
orientate OA a, OB b, OC c, OD a xb şi să formăm paralelipipedul cu laturile

OA, OB, OC.
D H
C
  F G
B
O C’
E
A
   
Notând cu  măsura unghiului COD avem: a,b,c  a  b c  a  b c cosα
Am arătat că |a xb| este egală cu aria paralelogramului OAEB, iar dacă considerăm C’
proiecţia lui C pe planul OAEB avem din triunghiul dreptunghic OCC’:
CC’ = OC cos OCC’ = |c| cos.
27
În consecinţă am găsit pentru modulul produsului mixt a vectorilor nenuli şi
necoplanari a,b,c expresia:
|(a,b,c)| = AOAEBCC’ = Volumul paralelipipedului OAEBCFGH.
Deci modulul produsului mixt a trei vectori este egal cu volumul paralelipipedului construit
din reprezentanţii acestora cu originea comună.
Propoziţia 3.8. Produsul mixt are următoarele proprietăţi. Fie d–baza B={i,j,k}
şi a  a1i  a2 j  a3 k , b  b1i  b2 j  b3 k iar c  c1i  c 2 j  c 3 k . Atunci:
a1 a2 a3
(1) (a,b,c) = b1 b2 b3 (3.14)
c1 c 2 c3
(2) (a,b,c) = (b,c,a) = (c,a,b) ,  a,b,c V3

(3) (a,b,c) = - (b,a,c), a,b,c  V3
(4) (a +a’,b,c) = (a,b,c) + (a’,b,c),  a,b,c,a’  V3
(5) (a,b,c) =  (a,b,c),  a,b,c  V3, λ  R
(6) (a,b,c) = 0 dacă şi numai dacă:
α) cel puţin unul din vectori este vectorul nul.
β) doi vectori sunt coliniari
γ) vectorii sunt coplanari
Demonstraţie Avem :
i j k
a a3 a a3 a a2
a xb= a1 a2 a3 = 2 i - 1 j + 1 k
b2 b3 b1 b3 b1 b2
b1 b2 b3
şi atunci:
a1 a2 a3
a a3 a1 a3 a1 a2
   
a,b,c  a  b c = 2
b2
c -
b3 1 b 2 b3 2
c + c  b1 b2
b1 b2 3
b3 ,
c1 c 2 c3
ultima egalitate rezultând din proprietatea de dezvoltare a determinantului după ultima

linie. Egalităţile (2) – (5) sunt consecinţe directe ale lui (1) şi a proprietăţilor
determinantului.
(6) În situaţiile ) sau ) avem că volumul paralelipipedului format de reprezentanţi
cu originea comună a celor trei vectori este nul. În consecinţă |(a,b,c)| = 0 de unde
(a,b,c) = 0. Evident cazul ) implică produsul mixt nul. Reciproc, dacă presupunem
28
căa,b,c sunt nenuli şi necoplanari avem că volumul paralelipipedului este strict pozitiv
adică (a,b,c)  0, contrazicem ipoteza. Rămân deci posibilităţile ) saua,b,c
coplanari adică ) sau ).‫ٱٱ‬‫ٱ‬
Observaţie Expresia (1) ne permite să calculăm:

a1 a2 a3
b b3 b b3 b b2
a  (b xc) = 2 a1 - 1 a2 + 1 a  b1 b2 b3 =(a,b,c).
c2 c3 c1 c 3 c1 c 2 3
c1 c 2 c3
Rezultă deci :
a,b,c   a  b c  a b  c 
(3.15)
relaţie care arată că ordinea de dispunere a produsului scalar şi vectorial între cei trei
vectori poate fi inversată. Afirmaţia de mai sus era previzibilă şi din notaţia produsului mixt.
Atragem atenţia că ordinea vectorilor nu poate fi schimbată decât ţinând cont de egalităţile
din Propoziţia 3.8.
Să prezentăm in încheierea capitolului un scurt rezumat al produselor introduse, insistând
asupra condiţiilor de anulare a lor.
Rezumat
Fie B ={i,j,k} o d–bază în V3 şi a  a1i  a2 j  a3 k , b  b1i  b2 j  b3 k iar
c  c1i  c 2 j  c 3 k vectori din V3.
- Produsul scalar
Expresia: a  b  a1b1  a2b2  a3b3 (3.16)
Anulare: ab = 0  ) a b

) cel puţin unul din vectori este vectorul nul.
- Produsul vectorial
i j k
Expresia: a xb = a1 a2 a3 (3.17)
b1 b2 b3
Anulare: a xb =0  ) a,b coliniari
29
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
- Produsul mixt
a1 a2 a3
Expresia: (a,b,c) = b1 b2 b3 (3.18)
c1 c 2 c3
Anularea: (a,b,c) = 0  ) a,b,c coplanari

) cel puţin doi vectori sunt coliniari
) cel puţin un vector este vectorul nul
- Dublul produs vectorial

Expresia:
b c
1) a x (b xc) = =
ab ac
 3 3
  3 3

 b1  amc m  c1  ambm  i  b2  amc m  c 2  ambm  j 
 m 1 m 1   m 1 m 1 
(3.19’)
 3 3

 b3  amc m  c 3  ambm  k.
 m 1 m 1 
ac bc
2) (a xb) xc = =
a b
 3 3
  3 3

 b1  amc m  a1  bmc m  i  b2  amc m  a2  bmc m  j 
 m 1 m 1   m 1 m 1 
(3.19”)
 3 3

 b3  amc m  a3  bmc m  k.
 m 1 m 1 
Observaţie Interpretând produsul vectorial ca o lege de compoziţie internă

aceasta nu este asociativă, deoarece expresiile 1) şi 2) de mai sus sunt diferite.
Anularea:
1) a x (b x c)=0  ) este perpendicular pe planul paralel cu direcţiile lui b şi c
) b şic coliniari
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
2) (a xb) xc=0  ) c este perpendicular pe planul paralel cu direcţiile luia şib
) a şib coliniari
30
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
Exemplu În d – baza B ={i,j,k} avem vectorii

a = 2i + 3j + xk b = -4i + 5j + k
c = -i + 2j d = 3i + yj + 2k
e = zi + tj + 2k
Să se găsească valoarea parametrilor x,y,z,t  R pentru care
1)a b
2) a coliniar cu d
3) a,b,c coplanari
4)e perpendicular pe planul determinat de direcţiile lui b şic.
Soluţie
a b  a b = 0  -8 +15+x =0  x = -7
i j k
a,d coliniari a xd = 2 3 x =(6-xy)i – (4-3x)j + (2y -9)k = 0
3 y 2
4 9
x= ;y=
3 2
2 3 x
7
a,b,c coplanari  (a,b,c) = 0  4 5 1 = 0 -8x-3 + 5x -4 = 0  x=-
3
1 2 0
e perpendicular pe planul determinat de direcţiile luib şic e x ( b x c)=0
b c
 = 0  eb = 0; ec = 0
eb e c
 2
 t   3
 -4z+5t -2 = 0; -z+2t = 0   .
z   4
 3
31
Capitolul 5
GEOMETRIE PLANǍ
TRATATǍ VECTORIAL
§1. Definiţie, operaţii

Numim segment orientat O, pereche ordonatǎ de puncte din plan.
Folosim pentru notaţie expresia: AB cele douǎ puncte fiind numite:
A originea, iar B extremitatea segmentului orientat AB. Segmentul
orientat AA se numeşte segmentul orientat nul, utilizând pentru el şi
notaţia 0, iar mulţimea segmentelor orientate o notǎm cu S.
Definiţia 1.1. Segmentele orinetate nenule AB şi CD se zic echipo-

lente dacǎ mijloacele segmentelor AD şi BC coincid. Notǎm AB ∼
CD.
Propoziţia 1.1. Relaţia de echipolentǎ este o relaţie de echivalenţǎ pe

S. Mulţimea cât se numeşte mulţimea vectorilor, o notǎm cu V iar un
element al ei, adicǎ o clasǎ de echivalentǎ este:
−→ © ª
AB = CD | CD ∼ AB .
Observaţia 1.1. a) Vom utiliza pentru vectori şi notaţia →−

v , vectorul
→
−
nul 0 fiind clasa de echivalenţǎ a segmentelor orientate nule.
−→
b) Pentru un vector nenul −→v = AB putem pune ı̂n evidenţǎ:
32 111
112 Capitolul 5
- direcţia sa: orice dreaptǎ dkAB. Spunem deci cǎ vectorii nenuli au
aceeaşi direcţie sau sunt paraleli dacǎ direcţiile lor sunt paralele.
Utilizǎm notaţia −→v 1 k−
→
v 2;
- lungimea sa: numǎrul real pozitiv egal cu lungimea segmentului AB.

Notǎm lungimea lui −→
v cu k− →v k sau |→−
v | sau v iar lungimea lui
−→ −→ −→
AB cu kABk sau |AB| sau AB. Spunem cǎ doi vectori au aceeaşi
lungime dacǎ lungimile lor sunt egale.
c) Între doi vectori − →

v 1 şi →
−
v 2 de aceeaşi direcţie putem vorbi şi de
relaţia de a avea sau nu acelaşi sens, prin definiţia: Dacǎ AB ∈ − →v1
şi CD ∈ → −
v 2 sunt câte un reprezentant al celor doi vectori astfel ı̂ncât
punctele A, B, C, D sǎ nu fie coliniare (evident −→
v1 , →
−
v2 de aceeaşi direcţie
−
→ −
→
implicǎ ABkCD) vom spune cǎ v1 şi v2 au acelaşi sens (au sensuri
contrare) dacǎ dreapta AC adicǎ cea determinatǎ de origini nu separǎ
(separǎ) punctele B şi D adicǎ extremitǎţile.
d) Pentru orice → −v ∈ V şi orice A punct din plan, existǎ un unic B ı̂n
−→ →
plan astfel ı̂ncât AB ∈ −→v sau echivalent cu AB = − v.
→
−
e) Dacǎ → −v 6= 0 şi d este o dreaptǎ, putem construi vectorul proiecţie
def −−→
a lui −→v pe d notat prd − →v egal cu prd −
→
v = A0 B 0 , unde AB ∈ → −
v iar
A0 şi B 0 sunt picioarele perpendicularelor din A respectiv B pe d. În
−
→
particular pentru − →v 1, →−
v 2 ∈ V − { 0 } putem vorbi de proiecţia lui −
→
v1
−
→
pe v 2 ca fiind pr− −
→ def −
→
v2 v1 = prd v 1 unde d este o dreaptǎ paralelǎ cu
→
−
→
direcţia lui v 2 .
Definiţia 1.2. Prin suma vectorilor →

−v 1 şi −
→
v 2 ı̂nţelegem vectorul notat
→
− −
→
v 1 + v 2 şi care are drept reprezentant segmentul orientat AC unde
AB ∈ −→
v 1 , BC ∈ −→v 2.
−→ −−→ −→
Observaţia 1.2. a) Am obţinut: AB + BC = AC, adicǎ relaţia lui
Chasles.
b) Dacǎ −→
v 1 şi →
−
v2 sunt nenuli, neparaleli şi AB ∈ −→
v 1 , AD ∈ −
→v 2,
→
− −
→
AC ∈ v 1 + v 2 , atunci ABCD este un paralelogram. (Regula parale-
logramului).
−−−→ −−−→ −−−→ −−−−−−→ −−−−−→ −−−→
c) A1 A2 + A2 A3 + A3 A4 + · · · + An−2 An−1 + An−1 An = A1 An (Regula
poligonului).
33
GEOMETRIE PLANǍ TRATATǍ VECTORIAL 113
Definiţia 1.3. Pentru vectorul nenul − →

v şi numǎrul nenul λ definim
produsul dintre λ şi −
→
v ca fiind vectorul notat λ− →v ce are direcţia lui
→
−v , lungimea: kλ v k = |λ| · k v k, iar pentru λ > 0 acelaşi sens cu −
−
→ −
→ →v
−
→ −
→ −
→
şi pentru λ < 0 sens contrar cu v . Pentru v = 0 sau λ = 0 prin
−
→
definiţie luǎm λ−
→
v = 0.
Observaţia 1.3. Notǎm (−1) · −

→
v = −−
→
v şi-l numim opusul lui −
→
v.
−→ −→
Evident opusul lui AB este BA.
Propoziţia 1.2. Sunt verificate egalitǎţile:
(→
−v1+− →v 2) + −→v3=→ −v 1 + (−
→v2+−→
v 3) ,
−
→v1+− →v2=→ −
v2+− →v 1,
−
→ −
→ −
v1+ 0 =→ v 1,
−
→ −
→
v 1 + (− v 1 ) = 0,
λ (−
→v1+− →v 2 ) = λ−
→v 1 + λ→ −
v 2,
(λ1 + λ2 ) −→
v 1 = λ1 −
→v 1 + λ2 −
→v 1,
−
→ →
−
λ1 (λ2 v 1 ) = (λ1 λ2 ) v 1 ,
1·− →
v1=− →v 1,
pentru orice −
→
v 1, −
→v 2, −
→
v 3 ∈ V şi orice λ1 , λ2 ∈ IR.
−
→
Propoziţia 1.3. Fie − →v 1, −
→
v 2 ∈ V − { 0 }.
a) −
→
v 1 k−
→
v 2 dacǎ şi numai dacǎ existǎ λ ∈ IR astfel ı̂ncât →
−
v 1 = λ−
→
v 2.
−
→ −
→ −
→
b) Dacǎ v şi v nu sunt paraleli, egalitatea λ v = λ v implicǎ →
−
1 2 1 1 2 2
λ1 = λ2 = 0.
−→
Observaţia 1.4. Dacǎ A, B, C sunt puncte coliniare atunci AB =
−→ −→
kABk −→ −→ −→ −→ kABk −→
−→ · AC dacǎ AB şi AC au acelaşi sens şi AB = − −→ · AC dacǎ
kACk kACk
−→ −→
AB şi AC au sensuri contrare.
Definiţia 1.4. Pentru vectorii nenuli −

→
v 1 şi −
→
v 2 definim produsul lor
scalar ca fiind numǎrul real notat −
→
v1·−
→
v 2 ce respectǎ:
→
− −−→ →
v1·−
→
v 2 = k−
→
v 1 k · k−
→ [ unde OA ∈ −
v 2 k cos AOB →
v 1 , OB ∈ −
v 2.
Dacǎ unul din vectorii −

→
v 1 sau −
→
v 2 este vectorul nul, atunci →
−
v 1 ·−
→
v 2 = 0.
34
114 Capitolul 5
Propoziţia 1.4. Sunt verificate egalitǎţile:

−
→ −
→
v1·→
−
v 2 ≥ 0, −
→
v1·−
→
v1=0⇔−
→
v1= 0, −
→
v1·−
→
v 1 = k−
→
v 1 k2 ,
→
−
v1·−
→
v2=→
−
v2·−
→
v1
v 1 + λ2 →
(λ1 −
→ −
v 2) · −
→
v 3 = λ1 (→
−
v1·−
→
v 3 ) + λ2 (−
→
v2·−
→
v 3)
λ1 (→
−
v1·−
→
v 2 ) = (λ1 →
−
v 1) · −
→
v2=→
−
v 1 · (λ1 −
→
v 2)
−
→
v1·→ −v2=− →
v 1 pr− −
→ → − →
−
→v 1 v2 = v 2 · pr−
v2 v1
→
pentru orice −
→
v 1, −
→
v 2, −
→
v 3 ∈ V şi orice λ1 , λ2 ∈ IR.
−
→
Observaţia 1.5. a) Dacǎ − →v 1, −
→
v 2 ∈ V − { 0 } iar d1 , d2 sunt douǎ
drepte ce au direcţiile lui −→v 1 respectiv −
→v 2 atunci d1 ⊥ d2 dacǎ şi
→
− −
→
numai dacǎ v 1 · v 2 = 0.
−→ −−→
b) Dacǎ C este cercul de diametru AB, atunci OA · OB = ρC (0) (unde
ρC (0) este puterea lui O faţǎ de C).
Demonstraţie. Fie P mijlocul lui AB şi avem:
P
B
O
−→ −→ −→ −−→ −→ −−→
OA = OP + P A; OB = OP + P B.
Calculǎm:
−→ −−→ ³−→ −→´ ³−→ −−→´
OA · OB = OP + P A OP + P B =
−→ −→ −→ ³−−→ −→´ −→ −−→
= OP · OP + OP P B + P A + P A · P B =
µ ¶2
−→ 2 −→ ³−−→ −−→´ −−→ −−→ AB
= kOP k + OP P B + BP − P B · P B = OP 2 − = ρC (0).
2
35
§2. Reper ı̂n plan; descompunerea dupǎ

douǎ direcţii; reper ortonormat
Sǎ considerǎm un sistem de referinţǎ format dintr-un singur punct
R = {0}. Atunci oricǎrei punct A din plan putem sǎ-i punem ı̂n
−→
corespondenţǎ bijectivǎ vectorul OA numit vectorul de poziţie al lui
A.
Sǎ considerǎm un sistem de referinţǎ format din un punct şi doi
vectori nenuli şi neparaleli: R = {0; →
−v ,−→
w }. Atunci oricǎrui vector
→
−u ∈ V ı̂i putem pune ı̂n corespondenţǎ bijectivǎ perechea de numere
(a, b) ∈ IR2 numite coordonatele lui −
→
u faţǎ de R ce respectǎ:
−
→
u = a−
→
v + b−
→
w.
Notǎm − →
u (a, b). Prin compunere, stabilirea unui sistem de referinţǎ
R = {0; − →
v ,−
→w } implicǎ alocarea ı̂n mod bijectiv pentru fiecare punct
−−→
din plan M a unei perechii (a, b) ∈ IR2 unde OM = a− →v +b− →
w , numerele
(a, b) numindu-le coordonatele lui M faţǎ de R. Notǎm M (a, b).
Observaţia 2.1. În particular dacǎ sistemul de referinţǎ R = {0; −
→
ı ,−
→
}
→
− −
→ −
→ −
→
respectǎ k ı k = k  k şi ı ·  = 0 acesta se numeşte reper ortonormat,
iar coordonatele faţǎ de acesta se obţin cu formulele:
−
→v (a, b) unde a = −→
v ·−→ı,b=− →v ·−→;
−−→ − −−→ →
M (a, b) unde a = OM · →
ı , b = OM · −
.
Propoziţia 2.1. Fie R = {0; − →

ı ,−
→
 } un sistem de referinţǎ.
−→
a) Dacǎ A(xA , yA ), B(xB , yB ) atunci AB = (xB − xA )− →ı + (yB − yA )−
→
.
x y
b) Dacǎ →
−v (x1 , y1 ), −
→
w (x2 , y2 ) atunci →
−
v k→− 1 1
w ⇔ = .1
x2 y2
În particular pentru R reper ortonormat avem:
c) Vectori −→v (x1 , y1 ); −
→
w (x2 , y2 ) sunt perpendiculari, notǎm: −
→
v ⊥−
→
w ⇔
x1 x2 + y1 y2 = 0.
1
fracţiile pot avea şi numitorul zero, caz ı̂n care şi numǎrǎtorul trebuie sǎ fie
zero, fracţia de acest tip fiind egalǎ aici cu oricare alta.
36
116 Capitolul 5
§3. Corespondenţe ı̂ntre anumite rezultate

geometrice şi vectoriale
Precizǎm de la ı̂nceput cǎ doar o parte din rezultatele geometrice pot
fi tratate vectorial convenabil. O clasificare ı̂n funcţie de rezultatele
vectorial folosite s-ar face prin:
A) Folosind suma vectorilor şi produsul cu scalari.
Propoziţia 3.1. Urmǎtoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) ABCD este paralelogram;
−→ −−→ −→
b) AB + AD = AC;
−→ −→ −−→ −−→
c) Existǎ O un punct astfel ı̂ncât: OA + OC = OB + OD;
−→ −→ −−→ −−→
d) Oricare ar fi O un punct avem: OA + OC = OB + OD;
−→ −−→ −−→ −−→
e) AB = DC sau AD = BC.
Demonstraţie. Evidentǎ din definiţia sumei vectoriale şi proprietǎţi

ale paralelogramului.
−→ −→ −−→
Observaţia 3.1. a) Dacǎ AC = AB + AD putem avea informaţii
asupra direcţiei vectorului sumǎ raportat la modulul vectorilor termeni
\ −→
sin DAC kABk
adicǎ: = −−→ .
[
sin BAC kADk
Demonstraţie. Se aplicǎ teorema sinusului ı̂n 4ABC şi 4ACD pre-

cum şi proprietǎţi ale paralelogramului obţinând:
AB DC AC AC BC AD
= = = = = .
\
sin DAC \
sin DAC \
sin ADC [
sin ABC [
sin BAC [
sin BAC
−→ −−→ −→ −→ −−→
b) În particular dacǎ kABk = kADk, direcţia lui AC = AB + AD este
\
chiar direcţia bisectoarei unghiului BAD.
Propoziţia 3.2. Dreptele d1 şi d2 sunt paralele dacǎ şi numai dacǎ
existǎ vectorii nenuli →−v 1 şi −
→
v 2 de direcţii paralele cu d1 respectiv d2
−
→ →
−
astfel ı̂ncât: v 1 = λ v 2 cu λ ∈ IR.
37
Demonstraţie. Evidentǎ din definiţia ı̂nmulţirii unui vector cu un

scalar.
Propoziţia 3.3. Urmǎtoarele afirmaţii sunt echivalante:
a) A, B, C sunt coliniare;
−−→ −−→
b) Existǎ X, Y, Z distincte, X, Y, Z ∈ {A, B, C} cu XY kXZ;
P
3
c) Existǎ O un punct şi λi ∈ IR, i = 1, 3 cu λ2i 6= 0 astfel ı̂ncât
i=1
−→ −−→ −→ − →
λ1 OA + λ2 OB + λ3 OC = 0 şi λ1 + λ2 + λ3 = 0.
P
3
d) Oricare ar fi M un punct existǎ λi ∈ IR, i = 1, 3 cu λ2i 6= 0 astfel
i=1
ı̂ncât
−−→ −−→ −−→ → −
λ1 M A + λ2 M B + λ3 M C = 0 şi λ1 + λ2 + λ3 = 0.
−−→ −−→
Demonstraţie. X, Y, Z distincte cu XY kXZ implicǎ X, Y, Z coliniare
adicǎ A, B, C coliniare sau echivalenta a) cu b).
−→ AB −→
a) ⇒ c) Avem din Propoziţia 1.3: AB = ± AC adicǎ existǎ O = A
AC
AB
şi λ1 = −λ2 − λ3 , λ2 = 1, λ3 = ± astfel ı̂ncât:
AC
−→ −−→ −→ → −
λ1 OA + λ2 OB + λ3 OC = 0 şi λ1 + λ2 + λ3 = 0.
−→ −−→ −→ − →
c) ⇒ d) Relaţia λ1 OA + λ2 OB + λ3 OC = 0 se mai scrie
³−−→ −−→´ ³−−→ −−→´ ³−−→ −−→´ → −
λ1 OM + M A + λ2 OM + M B + λ3 OM + M C = 0
sau
−−→ −−→ −−→ −−→ − →
(λ1 + λ2 + λ3 )OM + λ1 M A + λ2 M B + λ3 M C = 0
de unde
−−→ −−→ −−→ − →
λ1 M A + λ2 M B + λ3 M C = 0 .
P3 P3
d) ⇒ b) Presupunem cǎ pentru M dat existǎ λi = 0, cu λ2i 6= 0
i=1 i=1
−−→ −−→ −−→ − →
şi λ1 M A+λ2 M B +λ3 M C = 0 . Presupunem λ1 6= 0 iar λ3 = −λ1 −λ2
obţinând:
−−→ −−→ −−→ −−→ → −
λ1 M A + λ2 M B − λ1 M C − λ2 M C = 0
38
118 Capitolul 5
adicǎ
−→ −−→ −→
λ1 CA + λ2 CB = 0
sau
−→ λ2 −−→
CA = − CB
λ1
−→ −−→
cea ce ı̂nseamnǎ CAkCB adicǎ condiţia b).
Propoziţia 3.4. (Expresia vectorialǎ a cevienei). Fie M un punct
pe dreapta BC.
a) Dacǎ M se gǎseşte pe segmentul BC pe care-l ı̂mparte ı̂n raportul:
MB −−→ 1 −→ k −→
= k, atunci AM = AB + AC.
MC 1+k 1+k
b) Dacǎ M nu se gǎseşte pe segmentul BC pe care-l ı̂mparte ı̂n raportul:
MB −−→ 1 −→ k −→
= k atunci AM = AB − AC.
MC 1−k 1−k
−−→ −−→ −→ k −−→ −→
Demonstraţie. AM = BM − BA = · BC + AB =
1+k
k ³−→ −→´ −→ 1 −→ k −→
= AC − AB + AB = AB + AC.
1+k 1+k 1+k
A
B C
M
Analog cazul b).

Observaţia 3.2. a) Dacǎ definim k ∈ IR ca respectând egalitatea
−−→ −−→
M B = −k M C atunci cele douǎ formule coincid adicǎ:
−−→ 1 −→ k −→
AM = AB + AC.
1+k 1+k
b) Dacǎ M este mijlocul lui BC avem

−→ −→
−−→ AB + AC
AM = .
2
39
[
c) Dacǎ AM este bisectoarea unghiului BAC:
−−→ b −→ c −→
- pentru bisectoarea interioarǎ: AM = AB + AC;
b+c b+c
−−→ b −→ c −→
- pentru bisectoarea exterioarǎ: AM = · AB − AC;
b−c b−c
−→ −→
unde kABk = c, kACk = b.
O aplicaţie interesantǎ a expresiei vectoriale a medianei se obţine
exploatând rezultatul geometric prin care simetricul ortocentrului faţǎ
de mijlocul unei laturi este diametral opusul vârfului opus acelei laturi.
Propoziţia 3.5. Fie O şi H centrul cercului circumscris respectiv or-

tocentrul 4ABC.
a) Pentru orice M din plan avem:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
M H + 2M O = M A + M B + M C.
b) Dacǎ existǎ M din plan astfel ı̂ncât:

−−−→0 −−→ −−→ −−→ −−→
M H + 2M O = M A + M B + M C
atunci H 0 este ortocentrul 4ABC.

c) Dacǎ existǎ M din plan astfel ı̂ncât:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
M H + 2M O 0 = M A + M B + M C
atunci O0 este centrul cercului circumscris 4ABC.
Demonstraţie. a) Ştiind cǎ segmentele BC şi HA0 se ı̂njumǎtǎţesc

avem:
O
H
C
B A2 A1
A'
40
120 Capitolul 5
−−→ −−→ −−→ −−→0

MB + MC = MH + MA .
−−→
Adunǎm M A şi obţinem:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→0 −−→
M A + M B + M C = M H + M A + M A.
−−→
Dar M O este medianǎ ı̂n 4M AA0 deci
−−→ −−→0 −−→
M A + M A = 2M O
adicǎ
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
M A + M B + M C = M H + 2M O.
b) Din relaţia datǎ pentru M scǎdem relaţia a) scrisǎ pentru M obţi-

nând −−−→0 −−→ − →
M H − M H = 0 adicǎ H 0 = H.
c) Cu acelaşi raţionament ca la b) obţinem:

−−→ − →
2M O0 − 2M O = 0 adicǎ O0 = O.
Observaţia 3.3. Pentru M = O relaţia a) devine:

−−→ −→ −−→ −→
OH = OA + OB + OC
numitǎ relaţia lui Sylvester.
Pentru M = H relaţia a) devine:
−−→ −−→ −−→ −−→
2HO = HA + HB + HC.
Pentru M = G, centrul de greutate avem:

−−→ −→ −→ −−→ −→
GH + 2GO = GA + GB + GC
iar cum G se gǎseşte pe dreapta lui Euler OH a triunghiului şi o ı̂mparte
GO 1 −−→ −→
ı̂n = deducem GH = −2GO cea ce implicǎ egalitatea:
GH 2
−→ −−→ −→ − →
GA + GB + GC = 0 .
Obţinem astfel pentru G caracterizarea vectorialǎ:
41
Propoziţia 3.6. Urmǎtoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) G este centrul de greutate al 4ABC;
−→ −−→ −→ − →
b) GA + GB + GC = 0 ;
−−→ −−→ −−→ −−→
c) Existǎ M din plan cu M A + M B + M C = 3M G.
−−→ −−→ −−→ −−→
d) Pentru orice punct N din plan avem: N A + N B + N C = 3N G.
Demonstraţie. a) ⇒ b) demonstratǎ prin particularizarea M = G

ı̂n Propoziţia 3.5.
−→ −−→ −−→
b) ⇒ c). Avem GA = GM + M A şi analoagele care se ı̂nlocuiesc ı̂n
relaţia b).
−−→ −−→ −−→
c) ⇒ d) Avem N A = N M + M A şi analoagele care se ı̂nlocuiesc ı̂n c).
d) ⇒ a). Notǎm cu G0 centrul greutate al 4ABC şi avem din b)
−−→ −−→ −−→ − →
G0 A + G0 B + G0 C = 0 . Pentru N = G0 relaţia d) devine
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ − →
G0 A + G0 B + G0 C = 3G0 G sau G0 G = 0
adicǎ G este centrul de greutate al 4ABC.
Se ştie cǎ la un patrulater inscriptibil perpendicularele duse prin mi-

jlocul unei laturi pe latura opusǎ (antimediatoare) sunt concurente ı̂n
anticentrul sau punctul lui Mathot, acesta fiind simetricul centrului cer-
cului circumscris faţǎ de centrul de greutate (intersecţia bicevienelor).
Rezultǎ astfel un paralelogram care poate fi exploatat vectorial ı̂n:
Propoziţia 3.7. Fie O şi H centrul cercului circumscris respectiv an-

ticentrul patrulaterului inscriptibil ABCD.
a) Pentru orice M din plan avem:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
2M H + 2M O = M A + M B + M C + M D.
b) Dacǎ existǎ M din plan astfel ı̂ncât:

−−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
2M H 0 + 2M O = M A + M B + M C + M D
atunci H 0 este anticentrul patrulaterului ABCD.

42
122 Capitolul 5
c) Dacǎ existǎ M din plan astfel ı̂ncât

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
2 M H + 2M O 0 = M A + M B + M C + M D
atunci O0 este centrul cercului circumscris patrulaterului ABCD.
Demonstraţie. a) Fie E, F mijloacele laturilor AD respectiv BC.

Cum laturile patrulaterului EHF O sunt paralele douǎ câte douǎ avem
−−→ −−→ −→
OH = OE + OF sau
E D
P
A
H O
B
Q F C
−−→ −−→ −→ −→ −−→ −−→ −→

2OH = 2OE + 2OF = OA + OD + OB + OC.
−−→
Adunǎm la ambii membrii 4M O şi obţinem:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
2M H + 2M O = M A + M B + M C + M D.
Pentru b) şi c) raţionǎm identic ca ı̂n Propoziţia 3.5.
Observaţia 3.4. a) Pentru M = O relaţia a) devine

−−→ −→ −−→ −→ −−→
2OH = OA + OB + OC + OD
adicǎ o relaţie a lui Sylvester pentru patrulaterul inscriptibil.

b) Pentru M = H, anticentrul relaţia d) devine
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
2HO = HA + HB + HC + HD.
−−→ −→ → −
c) Pentru M = G, intersecţia bimedianelor avem GH + GO = 0 adicǎ
→ −→ −−→ −→ −−→
−
0 = GA + GB + GC + GD.
43
Evident punctul G de intersecţie al bimedianelor este complet carac-

terizat de relaţia de mai sus sau de oricare din afirmaţiile:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Existǎ M din plan cu: M A + M B + M C + M D = 4M G.
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Oricare ar fi M din plan: M A + M B + M C + M C = 4M G.
Motivarea acestor echivalenţe este asemǎnǎtoare cu cea de Propoziţia

3.6.
Propoziţia 3.8. (Expresia vectorului cu extremitatea ı̂n inter-

secţia cevienelor ı̂n funcţie de vectorii tripolari ai originii sale).
Cevienele AA0 şi BB 0 ale 4ABC se interesecteazǎ ı̂n P . Dacǎ M
este un punct oarecare ı̂n plan atunci:
−−→ kh −−→ 1 −−→ k −−→

MP = MA + MB + MC
kh + k + 1 kh + k + 1 kh + k + 1
A0 B B0C
unde = k iar = h.
A0 C B0A
Demonstraţie. Din Propoziţia 3.4 pentru M ; B, A0 , C avem:

−−→0 1 −−→ k −−→
MA = MB + M C.
1+k 1+k
M
A
C'
B'
B P C
A'
Aplicǎm ı̂n 4AA0 C cu secanta B 0 , P, B teorema lui Menelaus obţinând:
P A BA0 B 0 C PA k
· · = 1 adicǎ · ·h=1
P A0 BC B 0 A 0
PA k + 1
PA k+1
de unde 0
= .
PA kh
44
124 Capitolul 5
Aplicǎm din nou Propoziţia 3.4 pentru M ; A, P, A0 şi avem:

k+1
−−→ 1 −−→ kh −−→ kh −−→
MP = · MA + · M A0 = · M A+
k+1 k+1 kh + k + 1
1+ 1+
kh kh
µ ¶
k+1 1 −−→ k −−→
+ MB + MC .
kh + k + 1 k + 1 k+1
Deci:
−−→ kh −−→ 1 −−→ k −−→
MP = MA + MB + M C.
kh + k + 1 kh + k + 1 kh + k + 1
Observaţia 3.5. a) Dacǎ AA0 , BB 0 , CC 0 sunt ceviene ce se intersecteazǎ

ı̂n P iar M un punct oarecare din plan, atunci relaţia propoziţiei ante-
rioare devine:
−−→ 1 −−→ 1 −−→
MP = 0 0 · MA + 0 0 · M B+
AC AB BA BC
1+ 0 + 0 1+ 0 + 0
CB BC AC CA
1 −−→
+ 0 0 · M C.
CA CB
1+ 0 + 0
AB BA
Dacǎ utilizǎm relaţiile lui Van Aubel adicǎ:
AC 0 AB 0 AP BC 0 BA0 BP CA0 CB 0 CP
0
+ 0 = ; + 0 = ; + 0 =
CB BC P A0 0
C A AC P B0 0
AB BA P C0
−−→
obţinem pentru vectorul M P expresia:
−−→ P A0 −−→ P B 0 −−→ P C 0 −−→
MP = · MA + · MB + · M C.
AA0 BB 0 CC 0
b) Particularizǎrile relaţiei conduc la expresii utilizabile:

- Pentru mediane:
−−→ 1 −−→ 1 −−→ 1 −−→
MG = MA + MB + MC
3 3 3
45
sau pentru M = G avem:

−→ −−→ −→ − →
GA + GB + GC = 0 .
- Pentru bisectoare interioare:

−−→ a −−→ b −−→ c −−→
MI = MA + MB + MC
a+b+c a+b+c a+b+c
sau pentru M = I avem:
−
→ −→ −→ − →
aIA + bIB + cIC = 0 .
0 0 0 A0 B tg C B 0 C tg A
- Pentru ı̂nǎlţimile AA , BB , CC avem 0 = ; 0 = ;
AC tg B B A tg C
0
CA tg B
0
= deci pentru triunghi nedreptunghic avem:
CB tg A
−−→ tg A −−→ tg B −−→ tg C −−→
MH = P MA + P MB + P MC
tg A tg A tg A
sau pentru M = H avem:
−−→ −−→ −−→ −→
tg A · HA + tg B · HB + tg C · HC = 0 .
- Pentru simedianele AA0 , BB 0 , CC 0 avem din teorema lui Steiner:

A0 B c2 B 0 C a2 C 0 A b2
= ; = ; =
A0 C b2 B 0 A c2 C 0 B a2
deci
−−→ a2 −−→ b2 −−→ c2 −−→
MK = 2 2 2
· M A + 2 2 2
· M B + 2 2 2
· MC
a +b +c a +b +c a +b +c
sau pentru M = K avem:
−−→ −−→ −−→ −→
a2 KA + b2 KB + c2 · KC = 0 .
- Pentru razele cercului circumscris: AA0 ∩ BB 0 ∩ CC 0 = {O} pentru

care
A0 B sin 2C B 0 A sin 2C C 0 A sin 2B
0
= ; 0
= ; 0 = .
AC sin 2B B C sin 2A C B sin 2A
46
126 Capitolul 5
0
Aceste relaţii se obţin prin aplicarea teoremei
³ ´ sinusului ı̂n 4AA ³B şi
´
4AA0 C unde avem: mA \ 0 AB = 90 − m C b ; mA \0 AC = 90 − m Bb
adicǎ
A0 C AA0 cos C sin B
= ; 0
=
cos B sin C AB AA0
care ı̂nmulţite dau
A0 C cos B sin B sin 2B
0
= = .
AB cos C sin C sin 2C
Analog celelalte relaţii. Obţinem deci:
−−→ sin 2A −−→ sin 2B −−→ sin 2C −−→
MO = P MA + P MB + P MC
sin 2A sin 2B sin 2C
sau ı̂n particular pentru M = O:
−→ −−→ −→ − →
sin 2A · OA + sin 2B · OB + sin 2C · OC = 0
R2
relaţie care ı̂nmulţitǎ cu unde R = OA = OB = OC devine:
2
−→ −−→ −→ − →
σ4OBC · OA + σ4OAC · OB + σ4AOB · OC = 0
unde σ4XY Z este aria 4XY Z.

c) Evident particularizǎrile pot continua pentru punctele Gergonne,
Nagel, Toriocelli, Spiecker (centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul median)
etc.
B) Folosind toate operaţiile cu vectori din plan (adunarea, ı̂nmulţirea

cu scalari şi produsul scalar).
Propoziţia 3.9. (Condiţii necesare şi suficiente pentru perpen-
dicularitate). Urmǎtoarele condiţii sunt echivalente:
−→ −−→
a) AB ⊥ CD;
−→ −→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −−→
b) Existǎ O din plan cu AB · OC = AB · OD (sau OA· CD = OB · CD);
−→ −−→ −→ −−→ −−→ −−→
c) Oricare ar fi M din plan avem AB· M C = AB· M D (sau M A· CD =
−−→ −−→
M B · CD);
d) AC 2 + BD2 = AD2 + BC 2 .
47
Demonstraţie. Oricare din cele patru relaţii de la b) sau c) conduce

−→ −−→
la AB · CD = 0 adicǎ AB ⊥ CD.
Relaţia d) se mai poate scrie: AC 2 − AD2 = BC 2 − BD2 sau
³−→ −−→´ ³−→ −−→´ ³−−→ −−→´ ³−−→ −−→´
AC − AD AC + AD = BC − BD BC + BD
−−→ ³−→ −−→´ −−→ ³−−→ −−→´

DC AC + AD = DC · BC + BD
−−→ ³−→ −−→ −−→ −−→´
DC AC + AD + CB + DB = 0
sau
−−→ ³−→ −→´ −−→ −→
DC AB + AB = 0 adicǎ DC · AB = 0.
Propoziţia 3.10. (Relaţia lui Euler). Dacǎ A, B, C, O sunt patru

puncte distincte atunci avem:
−→ −−→ −−→ −→ −→ −→
OA · BC + OB · CA + OC · AB = 0.
−−→ −→ −→
Demonstraţie. Scriem BC = BA + AC relaţia devenind:
−→ −→ −→ −→ −−→ −→ −→ −→
OA · BA + OA · AC + OB · CA + OC · AB = 0
sau
−→ −→ −→ −→ −−→ −→ −→ −→
−OA · AB − OA · CA + OB · CA + OC · AB = 0
−→ ³−→ −→´ −→ ³−−→ −→´
AB OC − OA + CA OB − OA = 0
−→ −→ −→ −→
AB · AC + CA · AB = 0
−→ ³−→ −→´
AB AC + CA = 0
−→ →−
AB · 0 = 0.
Pentru a exemplifica importanţa relaţiei lui Euler vom studia douǎ

rezultate:
Consecinţa 3.1. Într-un triunghi ı̂nǎlţimile sunt concurente.
48
128 Capitolul 5
Demonstraţie. Aplicǎm patrupunctului H; A, B, C unde HA ⊥ BC

şi HB ⊥ AC relaţia lui Euler:
A
B1
H
B C
A1
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→

HA · BC + HB · CA + HC · AB = 0.
Ipoteza asupra lui H implicǎ
−−→ −−→ −−→ −→
HA · BC = HB · CA = 0
−−→ −→
rezultǎ deci HC · AB = 0 sau HC ⊥ AB.
Consecinţa 3.2. (Teorena ortopolului). Fie A0 , B 0 , C 0 picioarele

proiecţiilor vârfurilor A, B respectiv C pe o dreaptǎ oarecare d. Atunci
perpendicularele duse prin A0 , B 0 , C 0 pe laturile BC, AC respectiv AB
sunt concurente ı̂ntr-un punct numit ortopolul dreptei d faţǎ de tri-
unghiul ABC.
Demonstraţie. Fie P intersecţia a douǎ dintre perpenduiculare, P A0 ⊥

BC şi P B 0 ⊥ AC.
A C P
d
A' C' B'
Scriem pentru P ; A0 , B 0 , C 0 relaţia lui Euler:

−−→0 −− → −−→ −−→ −−→ −−→
P A · B 0 C 0 + P B 0 · C 0 A0 + P C 0 · A0 B 0 = 0
49
sau
−−→0 ³−−0→ −−→ −−→0 ´ −−→0 ³−−0→ −→ −−→0 ´
P A B B + BC + CC + P B C C + CA + AA +
−−→0 ³−−→
0 −→ −−→0 ´
+P C A A + AB + BB = 0
sau
−−→0 −−→ −→ −−→ −→ −−→ ³ −−→´
P A · BC + P B 0 · CA + P C 0 · AB + AA0 P B 0 − P C 0 +
−−→ ³−−→ −−→´ −−→ ³−−→ −−→´
+BB 0 P C 0 − P A0 + CC 0 P A0 − P B 0 = 0
adicǎ
−−→0 −−→ −−→0 −→ −−→0 −− → −−→ −−→ −−→−−→ −−→ −→
P A · BC + P B · CA + AA · C 0 B 0 + BB 0 · A0 C 0 + CC 0 B 0 A0 = −P C 0 · AB.
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Dar P A0 ⊥ BC, P B 0 ⊥ CA, AA0 ⊥ C 0 B 0 , BB 0 ⊥ A0 C 0 , CC 0 ⊥ B 0 A0
−−→
rezultând cǎ membrul stâng al egalitǎţii de mai sus este nul deci P C 0 ⊥
−→
AB.
Consecinţa 3.3. (Lema lui Carnot vectorialǎ). Fie A0 , B 0 , C 0
puncte pe laturile BC, AC respectiv AB ale triunghiului ABC. Per-
pendicularele ı̂n A0 , B 0 , C 0 pe laturile pe care acestea se gǎsesc sunt con-
curente dacǎ şi numai dacǎ este ı̂ndeplinitǎ relaţia:
−−→0 −−→ −−→0 −→ −−→0 −→
AA · BC + BB · CA + CC · AB = 0
Demonstraţie. Necesitatea. Aplicǎm relaţia lui Euler pentru O; A, B,

C unde O este punctul de concurenţǎ al perpendicularelor ridicate ı̂n
A0 , B 0 , C 0 pe laturile pe care se gǎsesc aceste puncte. Avem:
−→ −−→ −−→ −→ −→ −→
OA · BC + OB · CA + OC · AB = 0.
Perpendicularitǎţile OA0 ⊥ BC, OB 0 ⊥ AC şi OC 0 ⊥ AB implicǎ

−−→0 −−→ −−→0 −→ −−→0 −→ −→ −−→ −−→
OA · BC = OB · AC = OC · AB = 0. Scriind OA = OA0 + A0 A şi
−−→ −→
analoagele pentru OB şi OC relaţia lui Euler devine:
−−→0 −−→ −−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
OA · BC + A0 A · BC + OB 0 · CA + B 0 B · CA + OC 0 · AB + C 0 C · AB = 0
sau: −−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→

A0 A · BC + B 0 B · CA + C 0 C · AB = 0
50
130 Capitolul 5
care ı̂nmulţitǎ cu (−1) dǎ exact relaţia cerutǎ.

Suficienţa. Fie O intersecţia perpendicularelor ridicate ı̂n A0 şi B 0 pe
laturile respective. Scǎdem din relaţia:
−−→0 −−→ −−→0 −→ −−→0 −→ −−→0 −→
OA · BC + OB · CA + OC · AB = OC · AB
relaţia din ipotezǎ obţinând:

−−→0 −−→ −−→0 −→ −−→0 −→ −−→0 −−→ −−→0 −→ −−→0 −→ −−→0 −→
OA ·BC+OB ·CA+OC ·AB−AA ·BC−BB ·CA−CC ·AB = OC ·AB
sau
³−−→ −−→´ −−→ ³−−→ −−→´ −→ ³−−→ −−→´ −→ −−→ −→
OA0 + A0 A BC + OB 0 + B 0 B CA + OC 0 + C 0 C AB = OC 0 · AB
−→ −−→ −−→ −→ −→ −→ −−→0 −→

OA · BC + OB · CA + OC · AB = OC · AB.
−−→ −→
Aplicǎm acum membrului stâng relaţia lui Euler obţinând OC 0 · AB = 0
adicǎ perpendiculara ı̂n C 0 pe AB treece prin O.
Observaţia 3.6. Consecinţa 3 conduce la gǎsirea unei alte condiţii
exprimabilǎ ı̂n rapoarte ca perpendicularele ridicate ı̂n trei puncte pe
laturile unui triunghi sǎ fie concurente.
−−→ −−→ −−→ −→
Fie A0 ∈ BC, B 0 ∈ CA, C 0 ∈ AB cu BA0 = λBC, CB 0 = µCA
−−→ −→
şi AC 0 = ν AC. Perpendicularele ı̂n A0 , B 0 , C 0 pe laturile BC, AC
respectiv AB sunt concurente dacǎ şi numai dacǎ:
(2λ − 1)a2 + (2µ − 1)b2 + (2ν − 1)c2 = 0.
Observaţia 3.7. În concluzie cele trei consecinţe aratǎ aportul esen-
ţial al relaţiei vectoriale a patru-punctelor a lui Euler ı̂n demonstrarea
concurenţei unor drepte perpendiculare pe laturile unui triunghi.
Un domeniu important al utilizǎrii produsului scalar este ı̂n calculul
−→
distanţelor dintre douǎ puncte. Utilizǎm aici exprimarea AB 2 = AB ·
−→ −→ −−→ −→ −−→
AB sau mai general dacǎ AB şi CD sunt coliniari: AB · CD = ±AB ·
CD, plus (minus) dupǎ cum vectorii au (nu au) acelaşi sens.
Propoziţia 3.11. (Teorema lui Pitagora, catetei, ı̂nǎlţimii). În

triunghiul ABC cu D proiecţie lui A pe BC urmǎtoarele afirmaţii sunt
echivalente:
51
³ ´
b = 900 ;
a) m A
b) BC 2 = AB 2 + AC 2 ;
c) AC 2 = DC · BC sau AB 2 = DB · CB;
d) AD2 = DC · DB.
−−→ −→ −→
Demonstraţie. a) ⇔ b). BC = BA + AC care ı̂nmulţitǎ scalar cu
ea ı̂nsǎşi avem:
−−→ −−→ ³−→ −→´ ³−→ −→´
BC 2 = BC · BC = BA + AC BA + AC =
−→ −→ −→ −→ −→ −→
= BA2 + AC 2 + BA · AC + AC · BA = AB 2 + AC 2 + 2AB · AC.
³ ´
Dacǎ m A b = 900 avem − → −→
BA · AC = 0, atunci obţinem b). Dacǎ avem
−→ −→
b) atunci BA · AC = 0 deci BA ⊥ AC adicǎ a).
−→ −−→ −−→ −→ −→ −−→
a) ⇔ c). Înmulţim scalar relaţiile: AC = AD + DC; AC = AB + BC
şi obţinem:
−→ −→ −→ ³−−→ −−→´ −−→ −−→
AC 2 = AC · AC = DC · BC + AB AD + DC + BC · AD =
−→ −→
= DC · BC + AB · AC
de unde echivalenţa este imediatǎ.
−→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→
a) ⇔ d). Înmulţim scalar relaţiile: AC = AD + DC; AB = AD + DB
şi obţinem:
−→ −→ −−→ −−→ −−→ ³−−→ −−→´
AC · AB = AD2 + DC · DB + AD DB + DC =
−−→ −−→
= AD2 − DC · DB + AD · DE
−−→ −−→
unde E ∈ BC iar din AD ⊥ BC avem AD · DE = 0. Am ajuns deci
la relaţia:
−→ −→
AC · AB = AD2 − DC · DB
de unde echivalenţa cerutǎ este evidentǎ.
52
132 Capitolul 5
Propoziţia 3.12. Notǎm cu a, b, c lungimile laturilor BC, AC respec-

tiv AB ale 4ABC cu A0 mijlocul lui BC şi cu D punctul de intersecţie
al bisectoarei interioare a lui A cu BC. Atunci:
−→ −→ b
1) (Teorema cosinusului) a2 = b2 + c2 − 2AB · AC = b2 + c2 − 2bc cos A;
1 1
2) (Lungimea medianei) AA02 = (b2 + c2 ) − a2 ;
2 4
−
−→ −−→ 4bc
3) (Lungimea bisectoarei) AD2 = b · c − DB · DC = p(p − a)
(b + c)2
unde p este semiperimetrul.
−−→ −→ −→
Demonstraţie. 1) BC = AC − AB care ı̂nmulţitǎ cu ea ı̂nsǎşi ne dǎ:
−−→ −−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
a2 = BC 2 = BC · BC = AC · AC + AB · AB − 2AC · AB =
−→ −→
= b2 + c2 − 2AC · AB = b2 + c2 − 2bc cos A.
−−→ 1 ³−→ −→´
2) AA0 = AB + AC care la fel ı̂nmulţitǎ cu ea ı̂nsǎşi ne dǎ:
2
1 ³−→ −→ −→ −→ −→ −→´
AA02 = AB · AB + AC · AC + 2AB · AC =
4
1³ 2 −→ −→´
= c + b2 + 2AB · AC .
4
Utilizând acum pentru produsul scalar relaţia rezultatǎ din teorema
cosinusului obţinem:
1¡ 2 ¢ 1 1
AA02 = c + b2 + b2 + c2 − a2 = (b2 + c2 ) − a2 .
4 2 4
3) Am demonstrat pentru expresia vectorialǎ a bisectoarei formula:
−−→ b −→ c −→
AD = AB + AC.
b+c b+c
Analog
−→ −→ −→ −→ −→ −→
2 −−→ −−→ b2 AB · AB + c2 AC · AC + 2bcAB · AC
AD = AD · AD = =
(b + c)2
2b2 c2 + 2b2 c2 cos A 2b2 c2 (1 + cos A) 2b2 c2 A

= 2
= 2
= 2
· 2 cos2 =
(b + c) (b + c) (b + c) 2
53
4b2 c2 p(p − a) 4bc

= 2
· = · p(p − a)
(b + c) bc (b + c)2
r
1 p(p − a)
unde am folosit formula cunoscutǎ: cos = .
2 bc
Propoziţia 3.13. (Distanţele de la O la H, I, G). În 4ABC cu
lungimile laturilor a, b, c notǎm cu O, N, I, G centrul cercului circum-
scris, ortocentrul, centrul cercului ı̂nscris, respectiv centrul de greutate
şi r, R razele cercurilor ı̂nscris şi circumscris. Avem:
OH 2 = 9R2 − (a2 + b2 + c2 )
1
OG2 = R2 − (a2 + b2 + c2 )
9
OI 2 = R2 − 2Rr.
−−→
Demonstraţie. Înmulţim OH obţinut prin relaţia lui Sylvester cu el
ı̂nsǎşi:
−−→ −−→ ³−→ −−→ −→´ ³−→ −−→ −→´
OH 2 = OH · OH = OA + OB + OC OA + OB + OC =
−→ −−→ −→ −→ −−→ −→
= OA2 + OB 2 + OC 2 + 2OA · OB + 2OA · OC + 2OB · OC =
= 3R2 + OA2 + OB 2 − AB 2 + OA2 + OC 2 − AC 2 + OB 2 + OC 2 − BC 2 =
= 9R2 − (a2 + b2 + c2 ).
−→ −−→
Am aplicat ı̂n 4OAB teorema cosinusului: 2OA · OB = OA2 + OB 2 =
AB 2 , şi analoagele ı̂n 4OAC respectiv 4OBC.
−→ −→ 1 −−→ −−→ 1
OG2 = OG · OG = · OH · OH = [(9R2 − (a2 + b2 + c2 )] =
9 9
a2 + b2 + c2
= R2 − .
9
−→
Pentru OI gǎsim din Observaţia 5:
−→ a −→ b −−→ c −→
OI = · OA + · OB + · OC
a+b+c a+b+c a+b+c
deci
−→ −→ 1 −→ −−→
OI 2 = OI · OI = 2
(a2 R2 + b2 R2 + c2 R2 + 2abOA · OB+
(a + b + c)
54
134 Capitolul 5
−→ −→ −−→ −→ 1
+2acOA · OC + 2bcOB · OC = 2
(a2 R2 + b2 R2 + c2 R2 +
(a + b + c)
+ab(2R2 − c2 ) + ac(2R2 − b2 ) + bc(2R2 − a2 ) =

1
= [R2 (a2 + b2 + c2 + 2ab + 2bc + 2ac) − abc(a + b + c)] =
(a + b + c)2
abc abc 2 σ(ABC)
= R2 − = R2 − · 2Rr = R2 − · 2R =
a+b+c 4R (a + b + c)r σ(ABC)
= R2 − 2Rr.
Propoziţia 3.14. (Distanţa de la centrul cercului circumscris

unui patrulater la anticentrul sǎu). În patrulaterul inscriptibil
ABCD cu laturile AB = a, BC = b, CD = c, DA = d şi diagonalele
AC = d1 , BD = d2 , R raza cercului circumscris, iar O şi H centrul
cercului circumscris respectiv anticentrul sǎu, avem:
a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d22
OH 2 = 4R2 − .
4
−−→ −→ −−→ −→ −−→

Demonstraţie. Am arǎtat cǎ 2OH = OA + OB + OC + OD deci:
2 −−→ −−→ ³−→ −−→ −→ −−→´ ³−→ −−→ −→

4OH = 4OH · OH = OA + OB + OC + OD OA + OB + OC+
−−→´ −→ −−→ −→ −→ −→ −−→ −−→ −→

+ OD = 4R2 + 2OA · OB + 2OA · OC + 2OA · OD + 2OB · OC+
−−→ −−→ −→ −−→
+2OB · OD + 2OC · OD = 4R2 + 2R2 − a2 +
+2R2 − d21 + 2R2 − d2 + 2R2 − b2 + 2R2 − d22 + 2R2 − c2 =
= 16R2 − (a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d22 )

sau
a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d22
OH 2 = 4R2 − .
4
55
Definiţia 3.4. Prin sistem de puncte materiale ı̂nţelegem o mulţime

de puncte geometrice din plan caracterizate fiecare de câte o masǎ.
Dacǎ A1 , . . . , An cu masele m1 , . . . , mn este un sistem de puncte
materiale numim centrul de greutate al sistemului punctul G definit
prin:
Xn
−−→
mi GAi = 0.
i=1
Exemple. 3.1) Considerând un sistem format din trei puncte A, B, C

cu mase egale m1 = m2 = m3 = m, centrul de greutate al acestui
sistem de puncte materiale coincide cu centrul de greutate (intersecţia
medianelor) al 4ABC, deoarece din Propoziţia 3.6 avem:
−→ −−→ −→ − →
GA + GB + GC = 0 .
3.2) Pentru un sistem format din patru puncte A, B, C, D cu mase

egale m1 = m2 = m3 = m4 = m, centrul de greutate al acestui sis-
tem de puncte materiale este G, intersecţia bimedianelor, deoarece din
Observaţia 3.4 avem:
−→ −−→ −→ −−→ − →
GA + GB + GC + GD = 0 .
Propoziţia 3.15. (Teorema lui Lagrange). Fie G centrul de greu-
tate al sistemului de puncte materiale A1 , . . . , An cu masele m1 , . . . , mn .
Atunci pentru orice punct M din plan avem:
n
Ã n ! n
X X X
2 2
mi M Ai = mi M G + mi GA2i .
i=1 i=1 i=1
Demonstraţie. Aplicǎm teorema cosinusului ı̂n 4M GAi şi avem;

−−→ −−→
M A2i = M G2 + GA2i − 2GM · GAi .
Înmulţim relaţiile cu mi şi prin ı̂nsumare avem:
n
Ã n ! n
Ã n !
X X X −−→ X −−→
2 2 2
mi M Ai = mi M G + mi GAi − 2GM mi GAi .
i=1 i=1 i=1 i=1
P
n −→ →
−
Cum mi GAi = 0 rezultǎ egalitatea cerutǎ.
i=1
56
136 Capitolul 5
Consecinţa 3.4. Dacǎ A1 , . . . , An este un sistem de puncte materiale

de mase egale, mi = m, ∀i = 1, n, teorema lui Lagrange devine:
n
X n
X
M A2i = GA2i + nM G2
i=1 i=1
aşa numita teorema a lui Steiner referitoare la momentul de inerţie al

unui punct faţǎ de un sistem de puncte materiale de mase egale. Se de-
fineşte momentul de inerţie al punctului P faţǎ de sistemul A1 , . . . , An
Pn
ca fiind numǎrul real notat I(P ) = P A2i . Relaţia de mai sus ia
i=1
atunci forma:
I(M ) = I(G) + nM G2 .
Consecinţa 3.5. În cazul particular al unui sistem de trei puncte ma-
teriale A, B, C cu mase egale, cu lungimile laturilor a, b, c teorema lui
Lagrange devine:
M A2 + M B 2 + M C 2 = 3M G2 + (GA2 + GB 2 + GC 2 ).
Din Propoziţia 3.12 şi rezultatul cǎ G ı̂mparte fiecare medianǎ ı̂n ra-
portul 1/2 avem:
4
GA2 + GB 2 + GC 2 = (AA02 + BB 02 + CC 02 ) =
9
· ¸
4 1 2 1
= (a + b + c ) − (a + b + c ) = (a2 + b2 + c2 ).
2 2 2 2 2
9 4 3
Relaţia din teorema lui Lagrange devine:
1
M A2 + M B 2 + M C 2 = 3M G2 + (a2 + b2 + c2 )
3
numitǎ relaţia lui Leibnitz pentru triunghi.
Consecinţa 3.6. La sistemul de patru puncte materiale ABCD de
mase egale cu lungimile laturilor a, b, c, d şi a diagonalelor d1 şi d2 teo-
rema lui Lagrange devine:
M A2 + M B 2 + M C 2 + M D2 = 4M G2 + GA2 + GB 2 + GC 2 + GD2 .
57
P −→ − →
Din Observaţia 3.4 avem GA = 0 care ı̂nmulţitǎ scalar cu ea ı̂nsǎşi
ne dǎ: X X −→ −−→
GA2 + 2 GA · GB = 0.
−→ −−→ P −→ −−→ P
Dar 2GA · GB = GA2 + GB 2 − AB 2 şi deci GA · GB = 3 GA2 −
(a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d22 ). Atunci relaţia lui Lagrange devine:
1
M A2 + M B 2 + M C 2 + M D2 = 4M G2 + (a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d22 )
4
adicǎ relaţia lui Leibnitz pentru patrulater.
Încheiem aceastǎ ı̂ncercare de sistematizare a unor rezultate de ge-

ometrie vectorialǎ prin prezentarea unei inegalitǎţi puternice din arti-
colul Produs scalar şi aplicaţiile sale de D. şi R. Marinescu, Revista
Matematicǎ a elevilor şi profesorilor din judeţul Hunedoara An II, Nr.
2–2002, pag. 26–29.
Propoziţia 3.16. Fie ABC triunghiul cu laturile a, b, c şi M un punct

din plan. Pentru orice numere reale α, β, γ avem:
(α + β + γ)(αM A2 + βM B 2 + γM C 2 ) ≥ a2 βγ + b2 αγ + c2 αβ.
−−→ −−→ −−→
Demonstraţie. Fie −
→
v = αM A + β M B + γ M C. Condiţia −
→
v ·→
−
v ≥0
devine:
−−→ −−→ −−→ −−→
α2 M A2 + β 2 M B 2 + γ 2 M C 2 + 2αβ M A · M B + 2αγ M A · M C+
−−→ −−→
+2βγ M B · M C ≥ 0
α2 M A2 + β 2 M B 2 + γ 2 M C 2 + αβ(M A2 + M B 2 − c2 )+
+αγ(M A2 + M C 2 − b2 ) + βγ(M B 2 + M C 2 − a2 ) ≥ 0
α(α + β + γ)M A2 + β(α + β + γ)M B 2 + γ(α + β + γ)M C 2 ≥
≥ a2 βγ + b2 αγ + c2 αβ
sau
(α + β + γ)(αM A2 + βM B 2 + γM C 2 ) ≥ a2 βγ + b2 αγ + c2 αβ.
58
138 Capitolul 5
Consecinţa 3.7. Pentru M = O, centrul cercului circumscris, α =

β = γ = 1 obţinem: 9R2 ≥ a2 + b2 + c2 .
Pentru M = O, α = a, β = b, γ = c avem:
(a + b + c)(aR2 + bR2 + cR2 ) ≥ a2 bc + ab2 c + abc2
abc
sau R2 ≥ adicǎ
a+b+c
µ ¶µ ¶
abc 2 1
R≥ · 2r = σABC · · 2r = 2r.
4R (a + b + c) · r σABC
59
CAPITOLUL III - DREAPTA SI PLANUL IN SPATIU
§ 1 REPER CARTEZIAN, SCHIMBAREA REPERULUI.
__ __ __
Fie B ={ i , j , k } o d-bază în V 3 si O un punct în spaţiul E3 .
__ __ __
Definiţia 1.1. Ansamblul R = { O; i , j , k } se numeşte reper cartezian cu originea in O şi
__ __ __
versorii i , j , k .
__ __ __
Propoziţia 1.1. Dat R = { O; i , j , k } un reper cartezian, putem defini bijecţiile:
I VR : E3  V3 prin VR  A   OA .
____ __ __ __
II CR : E3  R3 prin CR  A    x,y,z  unde OA = x i +y j +z k .
Demonstraţie
____ ____
I Injectivitatea : VR (A) = VR (B)  OA  OB  A  B
__  __ ____ __
Surjectivitatea :  a  V3 , OA  a iar VR (A)= OA = a .
____
Vectorul OA se numeşte vectorul de poziţie al punctului A faţă de reperul R.
____ __ __ __ ____
II Injectivitatea : CR (A) = CR (B) = (x,y,z) implica : OA = x i +y j +z k = OB  A=B
__ __ __  __
Surjectivitatea :  (x,y,z) R 3 notam : x i +y j +z k  a şi luăm reprezentantul OA  a adică
____ __ __ __
OA = x i +y j +z k deci CR (A) = (x,y,z).
Elementele tripletului (x,y,z) se numesc coordonatele lui A faţă de reperul R (mai precis : x este
abscisa lui A ; y este ordonata lui A ; z este cota lui A ). Bijecţia CR se numeşte sistem de coordonate
cartezian, notaţia A (x,y,z) înţelegând-o prin faptul că punctul A are coordonatele (x,y,z) faţă de reperul
ales.
__ __ __
Observaţie La reperul R = { O; i , j , k } putem distinge
- axele de coordonate :
60
__ __ __
x’x ; y’y ; z’z ce sunt dreptele ce trec prin O orientate in acelaşi sens cu i , j respectiv k
având direcţiile acestor vectori.
- semiaxele de coordonate :
semiaxele pozitive: Ox, Oy, Oz sunt semidreptele pe axele de coordonate ce
păstrează sensul acestor axe.
semiaxele negative: Ox’, Oy’, Oz’ sunt semidreptele pe axele de coordonate cu sens contrar
acestora.
- planele de coordonate
planele (x,O,y) ; (x,O,z) si (y,O,z) sunt planele determinate de axele de coordonate : x’x si
y’y ; x’x si z’z respectiv y’y si z’z.
Caracterizarea acestor mulţimi de puncte şi a bijecţiilor de mai sus implică :
_____ __
M  x’x  OM  λ i , λ R  M( λ,0,0) ,λ R
_____ __
M Ox  OM  λ i , λ  0  M( λ,0,0) ,λ  0
_____ __
M x 'O  OM  λ i , λ  0  M( λ,0,0) ,λ  0 .
La fel :
_____ __
M  y ' y  OM  λ j , λ  R  M (0,λ,0), λ  R
_____ __
M  z' z  OM  λ k , λ  R  M (0,0,λ), λ  R .
şi analoagele pentru semiaxele corespunzătoare.

 _____ __ __
 OM  α i  β j  M(α,β,0) , α,β  R

M  xOy  sau
 _____ __

 OM k  0.
 _____ __ __
 OM  β j  γ k  M(0,β,γ), β,γ  R

M  yOz  sau
 _____ __

 OM i  0.
 _____ __ __
 OM  α i  γ k  M(α,0,γ), α,γ  R.

M  xOz  sau
 _____ __

 OM j  0.
61
z
(y,O,z)
. M’(o,,)
(x,O,z) x’
. M”(0,,) k
y’ y
O
j . M(,,0)
i
(x,O,y)
x
z’
Să cercetăm mai departe comportarea reperului la o translaţie a spaţiului euclidian real V3 şi apoi la
o transformare ortogonală.
__ __ __ __
Reamintim că spaţiul vectorial al vectorilor liberi V3 cu produsul scalar : a b  a  b cosφ unde
__ __
φ este unghiul dintre a si b , este spaţiu vectorial euclidian real.
__ __
I) Pentru a  V3 fixat definim ( în contextul Observaţiei de la pagina 79) translaţia de vector a ca fiind
aplicaţia :

__ __ __
Ta : V3  V3 unde Ta x  x  a .,  x V3
__ __ __
Existenţa reperului cartezian R = { O; i , j , k } implica extinderea translaţiei ca aplicaţie de la E 3 la E
3 prin :
~
Ta  VR1 Ta VR
Adică :
~ ____ ___ __ ___
Ta (A)  VR1(Ta (VR (A))  VR1(Ta (OA))  VR 1(OA  a)  VR1(OB)  B
 __
unde AB  a .
62
B
z
Q
a
A
k y
O
j
i
x
__
În concluzie in E3 putem considera “ translaţia de vector a ” ca fiind aplicaţia :
~ ~ ____ __
Ta : E3  E3 , T a (A)  B unde AB  a .
__
__ __ __ __
Tot existenţa reperului R = { O; i , j , k } implică extinderea „translaţiei de vector a , Ta „ la aplicaţie
de la R 3 la R 3 :
Ta : R3  R3 , Ta  x,y,z    x ',y ',z' 

__ __ __ __ __ __
unde Ta (x i  y j  z k )  x ' i  y ' j  z' k
~ __ __ __ __ __ __ __
Notând cu B= T a (A) adică AB  a avem în d-baza { i , j , k } că a  a1 i  a2 j  a3 k . Deci :
___
____ ____ ____ __ __ __ __ __ __ __ __ __

OA  AB  OB  x i  y j  z k  a1 i  a2 j  a3 k  x ' i  y ' j  z' k
sau :
 x '  x  a1

 y '  y  a2 (1.2)
 z'  z  a
 3
~ ____ __ __ __ __
Nu este de lipsit de interes să notăm Q= T a (O) , adică OQ  a, şi să definim reperul R’ = {Q ; i , j , k }
___
__
ca fiind reperul translatat cu vectorul a .
M(x,y,z)
a (x’,y’,z’)
k'
a j'
k i'
i Q
O j
63
____ __ __ __ __
Pentru M  E3 fie CR (M)=(x,y,z) ; CR ' (M)=(x’,y’,z’), OQ  a  a1 i  a2 j  a3 k ,
____ _____ _____
egalitatea OQ  QM  OM implică:
__ __ __ __ __ __ __ __ __
a1 i  a2 j  a3 k  x ' i  y ' j  z' k = x i  y j  z k
adică :
 x '  x  a1

 y '  y  a2 (1.3)
z '  z  a
 3
Observaţie Remarcăm diferenţa dintre formulele (1.2) si (1.3) care provine din faptul că în
~
(1.2) (x’,y’,z’) sunt coordonatele lui T a (A) faţă de acelaşi reper R, pentru A având coordonatele
___
(x,y,z) , iar în (1.3) (x’,y’,z’) sunt coordonatele lui Ta  A  faţă de reperul translatat R’, A având
coordonatele (x,y,z) faţă de reperul iniţial R.
II) Fie S : V3  V3 o transformare ortogonală in sensul Definiţiei 6.4. Capitolul .III, adică păstrează
produsul scalar.
__ __ __ __ __ __
Notând cu i ' = S( i ) ; j ' = S( j ) ; k'  S( k ) avem:
  
i'  j'  S i  S j  i  j  0  
i'  i'  S i S i  i  i  1
i'  k '  S  i   S k   i  k  0 j'  j'  S  j  S  j   j  j  1
k '  j'  S  k   S  j   k  j  0 k '  k '  S  k  S k   k  k  1
__ __ __
In concluzie { i ' , j ' , k' ) formează o baza ortonormată in V3 şi atunci putem considera
reperul R’ = { O; i', j',k ' }. Analog ca la translaţie putem considera extinderea la aplicaţiile lui E3 şi la R
3
prin :
 
~ ~
S : E3  E3 , S  A   VR 1 S  VR  A   ,  A  E3
şi
S :R3  R3 ;S (x,y,z)  (x ',y ',z')
 
unde S xi  yj  zk  x 'i  y ' j  z'k . Notăm cu M = [ aij ]  M3x3 (R) matricea asociată lui S in baza
reperului R. Adică :

__ __ __ __
S i  a11 i  a12 j  a13 k  i '

__ __ __ __
S j  a12 i  a22 j  a32 k  j ' (1.4)
64

__ __ __ __
S k  a13 i  a32 j  a33 k  k'
~
Din Propoziţia 6.6 (Capitolul III ) avem t M M  I3 iar dacă A (x,y,z) şi S  A  = C cu C(x’,y’,z’), avem din
Propoziţia 3.1 (Capitolul III).

 x'  x
 y '   M  y  (1.5)
   
 z '   z 
~
relaţie ce leagă coordonatele lui A de cele ale lui S  A  , ambele raportate la reperul R.
__ __ __ __ __ __
Să considerăm acum reperele R = { O; i , j , k } şi R’ = {O; i', j',k ' } şi A  E3 de coordonate (x, y,
____
z) în R şi de coordonate (x’, y’, z’) în R’. Avem : OA  xi  yj  zk  x 'i'  y ' j'  z'k ' . Evident matricea
__ __ __
M cu elementele ce respectă (1.4) este şi matricea de trecere de la baza B’ = { i', j',k ' } la baza B = {
__ __ __
i , j , k } a lui V3 .
x  x'  _____

Notăm cu X =  y  respectiv X’ =  y '  matricea coloană a coordonatelor lui OA în bazele B
 z   z ' 
respectiv B’. Relaţia (5.5) , Capitolul II se scrie: X = MX’ sau

 x'  x
 y '  = t M .  y  , am obţinut astfel relaţia dintre coordonatele lui A faţă de reperele R şi R’.
   
 z '   z 
A(x,y,z)
(x’,y’,z’)
k j'
y
k'
O
j
i i'
x
__
Observaţie Translaţia de vector a a lui V3 a determinat o aplicaţie numită de noi translaţie
__ __
de vector a a lui E3 pe el însuşi. Am putut astfel defini reperul translatat cu vectorul a care este un
reper in sensul Definiţiei 1.1.
65
Transformarea ortogonală S a lui V3 a determinat o aplicaţie S de la E3 la E3 pe care să o
__ __ __
numim rotaţie, ea implicând asocierea la reperul R = { O; i , j , k } a ansamblului R’ = {O; i', j',k ' }, vectori
definiţi în (1.4) şi care nu este totdeauna un reper in sensul Definiţiei 1.1. Adică baza ortonormată {
i', j',k ' } nu este neapărat o d-bază ea putând fi şi o s-bază. Lărgind deci noţiunea de reper cartezian
prin înlocuirea restricţiei de d-bază cu bază putem spune că R’ este un reper cartezian, numit reperul
rotit de aplicaţia ortogonală S.
Cum t M  M  I3 avem ( det M)2  1 şi obţinem cazurile :
a) det M = 1 când reperul rotit este format din o d-bază.

b) det M =-1 când reperul rotit este format din o s-bază.
Definiţia 1.2. Aplicaţia surjectivă T: E3  E3 ce păstrează distanţa în E3 , adică :
T(A)T(B) = AB , A,B  E3 (1.7)
se numeşte izometrie. Evident mulţimea izometriilor lui E3 , notată I( E3 ) cu compunerea este grup
numit grupul izometriilor spaţiului E3 .
.
Observaţie Izomeria T a lui E3 induce aplicaţia I : V3  V3 prin :
__ __  __
I( a )  a' unde AB a , T(A)T(B)  a' (1.8)
__
În definiţia lui I : V3  V3 am folosit reprezentantul lui a . Să arătam că I este bine definită.
Vom arăta întâi că T conservă unghiurile luând Δ ABC şi A’ = T(A), B’=T(B) şi C’=T(C) avem evident
^ ^
Δ ABC congruent cu Δ A’B’C’ (L.L.L) cea ce implică m(BAC)  m(B' A 'C') . Mai mult raţionamentul de
mai sus implică faptul că prin T coliniaritatea este păstrată, deci imaginea unui paralelogram rămâne
__
paralelogram. Atunci considerând AB, CD  a şi A’ , B‘ , C’ , D’ imaginile prin T ale lui A, B, C
______ _____
respectiv D, ABCD paralelogram implică A’B’C’D’ paralelogram sau A 'B'  C'D' adică I este bine
definită.
Să arătăm că I este izometrie în sensul Definiţiei 6.4 (Capitolul III).
__ __  __  __
Adică pentru a , b  V3 fie OA  a , OB  b , 0’ =T(0), A’ =T(A), B’ = T(B) avem :
      d O' A ',O'B'  O' A '  O'B'  B' A '  A 'B' 

d I a ,I b
 T  A  T B   AB  BA  OA  OB  d a,b  
Surjectivitatea lui I este implicată de cea a lui T.
Propoziţia 1.2. Dacă T este o izometrie, atunci există o rotaţie şi o translaţie :

~ ~
S: E3  E3 ; şi T:E3  E3 astfel încât :
66
~ ~
T = T S .
Demonstraţie Fie I : V3  V3 aplicaţia asociată izomeriei definită de relaţiile (1.8.). Cu
raţionamentul de mai sus avem I izometrie a spaţiului vectorial euclidian V3 iar din Propoziţia 6.6
__
(Capitolul III) există translaţia de vector a , T__ : V3  V3 şi transformarea ortogonală S : V3  V3
a
__ __ __
astfel încât : I=T __ S. Considerăm reperele carteziene R={ O; i , j , k } şi R’ = {O’; i', j', k ' } unde O’ =
a
T(O).
VR'1 I VR  VR'1 T__ VR VR1 S VR .
a
~
Evident VR'1 I VR  T , T  VR'1 Ta VR este translaţia de vector
_____ ___ ~ ~ ~
OO' a iar S  VR1 S VR este o rotaţie, obţinând T  T S. ‫ٱٱٱ‬
§ 2 PLANUL IN SPATIU
__ __ __
Presupunem că avem fixat un reper cartezian R = { O; i , j , k } pentru toate rezultatele din
paragrafele următoare.
Propoziţia 2.1. Un plan din E3 este caracterizat de punctele M (x,y,z) ce respectă :
ax + by+cz+d = 0 (2.1)
unde : a +b +c 2 2 2
 0. Ecuaţia (2.1) se numeşte ecuaţia carteziană generală a planului.
Demonstraţie Notând cu α un plan din E3 cu M0  x0 ,y0 ,z0  α un punct fixat iar cu M(x,y,z) un
_______ __ __ __ __ __
punct curent al planului avem M0M  n unde n  a i  b j  c k este normala la plan. Relaţia
_______ __
M0M  n = 0 implică :
( x  x0 )a  (y  y0 )b  (z  z0 )c  0
sau notând cu d = - ax0  by0  cz0 avem :
ax  by  cz  d  0 .
Reciproc dacă M(x, y, z) respectă relaţia (2.1), alegem M0  x0 ,y0 ,z0  astfel încât :
ax0  by0  cz0  d  0

care scăzută din (2.1) implică :
a(x  x0 )  b(y  y0 )  c(z  z0 )  0.
__ __ __ __
adică vectorul n  a i  b j  c k este normal pe vectorul
67
________ __ __ ___
M0M  (x  x0 ) i  (y  y0 ) j  (z  z0 ) k .
__
Cum mulţimea punctelor perpendiculare pe M0M0 '  n in M0 formează un plan rezultă că ecuaţia
caracterizează coordonatele unui punct din acest plan. ‫ٱٱٱ‬
__ __ __ __
Propoziţia 2.2. Pentru M0 (x0 ,y0 ,z0 ) şi n  a i  b j  c k  V3 fixate, ecuaţia carteziană a
__
planului ce trece prin M0 şi admite normala n este :
a(x  x0 )  b(y  y0 )  c(z  z0 )  0 (2.2)

_______ __ ______ __
Demonstraţie Pentru M(x,y,z) un punct din acest plan avem evident M0M  n sau M0M  n  0
care scrisă in baza ortonormată ce alcătuieşte reperul devine relaţia cerută. ‫ٱٱٱ‬
__ __ __ __ __ __ __ __ __ __
Propoziţia 2.3. Pentru M0 (x0 ,y0 ,z0 ) , a  a1 i  a2 j  a3 k şi b  b1 i  b2 j  b3 k , fixate ( a, b
__ __
necoliniare), ecuaţia carteziana a planului ce trece prin M0 şi este paralel cu direcţiile lui a si b este :
x  x 0 y  y 0 z  z0  x  x 0  ta1  sb1

a1 a2 a3 0 (2.3)  y  y 0  ta2  sb2 , t,s  R (2.3’)
b1 b2 b3  z  z  ta  sb
 0 3 3
_______ __ __
Demonstraţie Luând M(x,y,z) un punct din plan avem coplanaritatea vectorilor M0M , a, b
_______ __ __
adică ( M0M , a, b ) = 0 relaţie care scrisă în baza ortonormată din reper ne dă (2.3.). Coplanaritatea
______ __ __ ______ __ __
lui M0M cu a, b necoliniari implică descompunerea M0M = t  a  s  b care în coordonate implică
relaţiile (2.3’). Ecuaţiile (2.3’) se numesc ecuaţiile parametrice ale planului ce trece prin M 0 şi este
__ __
paralel cu a si b . ‫ٱٱٱ‬
____
Proprietatea 2.4. Pentru M (xm ,ym ,zm ) , m  1,3 puncte necoliniare, ecuaţia carteziană a
planului determinat de M1,M2 ,M3 este :
x y z 1
 x  ax1  bx 2  cx 3
x1 y1 z1 1  unde a,b,c  R
 0 (2.4) sau  y  ay1  ay 2  ay 3 (2.4')
x 2 y 2 z2 1  z  az  az  az abc 1
x 3 y 3 z3 1  1 2 3
Demonstraţie Scăzând ultima linie din celelalte, condiţia (2.4) este echivalentă cu :
x  x3 y  y3 z  z3
x1  x 3 y1  y 3 z1  z3  0 (2.4’’)
x2  x3 y2  y3 z 2  z3
_______ __ __ __
Dar pentru M(x, y, z) avem M3M  (x  x3 ) i  (y  y 3 ) j  (z  z3 ) k,
68
________ __ __ __ ___
M3Mm  (xm  x3 ) i  (ym  y3 ) j  (zm  z3 ) k , m  1,2.
_______ _______ ________
Relaţia (2.4’) este echivalentă cu ( M3M ,M3M1 , M3M2 ) = 0 adică M, M1, M2 , M3 coplanare.
_______ _______ _______ _____ ______
Coplanaritatea vectorilor M3M , M3M1 si M3M2 cu M3M1, M3M2 necoliniari implică existenţa scalarilor
a,b  R cu :
_______ _______ _______
M3M  a M3M1  bM3M2
sau :
__ __ __ __ __ __
(x  x3 ) i  (y  y3 ) j  (z  z3 ) k  a(x1  x3 ) i  a(y1  y3 ) j  a(z1  z3 ) k 
__ __ __
b(x 2  x3 ) i  b(y 2  y3 ) j  b(z2  z3 ) k .
Egalităţile pe coordinate fiind :
 x  ax1  bx 2  (1  a  b)x 3 .

 y  ay1  by 2  (1  a  b)y 3 .
 z  az  bz  (1  a  b)z .
 1 2 3
unde notând 1  a  b  c adică a  b  c  1 obţinem (2.4’).

Ecuaţiile (2. 4’) se numesc ecuaţiile parametrice ale planului determinat de M1, M2 şi M3 . ‫ٱٱٱ‬
__ __ __ __
Propoziţia 2.5. Ecuaţia carteziană a planului determinat de direcţia normalei n  a i  b j  c k
şi la distanţa p de O este :
xcosα  ycosβ  zcosγ  p  0 (2.5)
unde:
 a
 cos α 
  a  b2  c 2
2
 b
 cosβ  (2.5’)
  a  b  c2
2 2
 c
 cos γ 
  a  b  c2
2 2
Ecuaţia (2.5) se numeşte ecuaţia normală a planului, alegerea semnelor în (2.5’) fiind o dată pentru +
şi apoi pentru -, obţinând astfel două plane paralele ce respectă condiţiile cerute.
__ ___
__ __
n __
n
Demonstraţie Calculând n  a  b  c 2 2 2
avem n1  __
si n2   ___
vectori normali la
n n
plan şi unitari. Obţinem :

__
a __
b __
c __
n1  i j k
a2  b2  c 2 a2  b2  c 2 a2  b2  c 2
__
a __
b ___
c __
n2   i j k.
a2  b2  c 2 a2  b2  c 2 a2  b2  c 2
69
____ ___
Considerând perpendiculara din O pe plan ce-l înţeapă în M 0 (x0 ,y0 ,z0 ) avem OM0 coliniar cu n1 şi
___ ____ __ ______ ___
n2 . Adică OM0 = p  n1 sau OM0 = p  n2 iar un punct curent al planului M(x,y,z) respectă :
______ _____
MoM OM0  0
sau
(x  x0 )pcosα  (y  y0 )pcosβ  (z  z0 )pcosγ  0
deci
xcosα  ycosβ  zcosγ  (x0 cosα  y0 cosβ  z0 cosγ)  0 .
_____ __ __ __
Egalitatea OM0  p  cosα i  p  cosβ j  p  cos γ k implică :
 x0  pcos α

 y0  pcosβ cu cos2 α  cos2 β  cos2 γ  1.
z  pcos γ
 0
astfel ecuaţia planului devine :
xcosα  ycosβ  zcosγ  (pcos2 α  pcos2 β  pcos2 γ)  0
de unde rezultă (2.5.). ‫ٱٱٱ‬
Propoziţia 2.6. Pentru M0 (x0 ,y0 ,z0 ) distanţa la planul π de ecuaţie carteziană generală :
ax  by  cz  d  0 este :
ax0  by0  cz0  d

d(M0 ,π)  (2.6)
a2  b2  c 2
Dacă π este dat prin ecuaţia carteziana : xcosα  ycosβ  zcosγ  p  0 atunci :
d(M0 ,π)  x0 cosα  y0 cosβ  z0 cosγ  p (2.6’)

__ __ __ __
Demonstraţie Notăm cu n  a i  b j  c k normala la planul π şi cu M1(x1,y1,z1 ) piciorul
________ __
perpendicularei din M0 pe π . Evident M0M1 şi n sunt coliniari, adică:
______ __ ______ __
M0M1 n  M0M1 n cosφ , unde φ {0 ; 1800 } .
_____
Cum M0M1  d(M0 ,π) avem :
1
d(M0 ,π)  (x1  x0 )a  (y1  y 0 )b  (z1  z0 )c 
a  b2  c 2
2
ax0  by0  cz0  ax1  by1  cz1 ax0  by0  cz0  d

=  .
a2  b2  c 2 a2  b2  c 2
deoarece M1  π adică ax1  by1  cz1  d . Aplicând rezultatul la ecuaţia carteziana normală
obţinem (2.6’). ‫ٱٱٱ‬
70
π : a x  b1y  c1z  d1  0
Exemplu 1) Pentru planele  1 1
π 2 : a2 x  b2 y  c 2 z  d2  0
Locul geometric al punctelor egal depărtate de cele două plane este format din cele două plane
bisectoare a unghiurilor diedre formate. Ele au ecuaţia :
a1x  b1y  c1z  d1 a2 x  b2 y  c 2 z  d2
 (2.7)
a b c
2
1
2
1
2
1 a22  b22  c 22
2) Pentru planul π: ax  by  cz  d  0 , locul geometric al punctelor situate la distanta k,
constantă de acest plan, are ecuaţia :

ax  by  cz  d
  k.
a2  b2  c 2
sau
ax  by  cz  d  k a2  b2  c 2  0
evident două plane paralele cu π .
Propoziţia 2.7. Fie π1 : a1x  b1y  c1z  d1  0 şi π2 : a2 x  b2 y  c 2 z  d2  0 două plane.
a) π1 este paralel cu π 2 cu π1  π 2 dacă şi numai dacă:
a1 b1 c1 d1 1
   ) (2.8.)
a2 b2 c 2 d2
b) π1 şi π 2 sunt confundate dacă şi numai dacă:
a1 b1 c1 d1 1
   ) (2.9.)
a2 b2 c 2 d2
c) π1 şi π 2 sunt concurente dacă şi numai dacă relaţiile (2.8.) si (2.9.) nu sunt adevărate.
Expresia cosinusului unghiurilor diedre formate fiind :
a1a2  b1b2  c1c 2
cos α  
a  b12  c12
2
1 a22  b22  c 22
Demonstraţie
a) Sistemul:
 a1x  b1y  c1z  d1  0

 a2 x  b2 y  c 2 z  d2  0
a1 b1 c1 d1
nu are soluţie dacă şi numai dacă   
a2 b2 c 2 d2
a1
b) Condiţiile (2.9.) implică: π1 : ta2 x  tb2 y  tc 2 z  td2  0 unde t
a2
1
Egalităţile le consideram extinse şi în cazul în care unul din coeficienţi este 0. Dacă aceasta este
numitor (sau numărător) implică şi numărătorul (sau numitorul ) 0, considerând că fracţia cu numitorul şi
numărătorul zero este egală cu orice altă fracţie.
71
iar prin împărţire la t obţinem ecuaţia lui π 2 , adică π1  π2 .
c) Cum două plane în spaţiu pot fi paralele, confundate sau concurente, înseamnă că negarea
condiţiilor (2.8.) si (2.9.) implică concurenţa planelor. Unghiurile diedrelor formate de cele 4 semiplane
sunt congruente cu unghiurile formate de cele 4 normale adică :
__ __ __ __ __ __
n1,2  (a1 i  b1 j  c1 k ) şi n3,4  (a2 i  b2 j  c 2 k ).
Deci:
a1a2  b1b2  c1c 2
cos α1,2   . ‫ٱٱٱ‬
a  b12  c12
2
1 a22  b22  c 22
 π : 3x  2y  6 3 2 0 6
Exemplu Planele :  1 verifică :   
 π 2 : 6x  4y  0 6 4 0 0
ele fiind ecuaţiile a două plane paralele iar

 π :2x  z  1  0 2 0 1 1
planele:  1 verifica    ele fiind ecuaţiile a două plane concurente.
π
 2 : y  3  0 0 1 0 3
Observaţie Date planele concurente π1 : a1x  b1y  c1z  d1  0 şi π2 : a2 x  b2 y  c 2 z  d2  0 ,
putem scrie ecuaţia fasciculelor de plane ce trec prin π1  π 2 :
π1  λπ2 : a1x  b1y  c1z  d1  λ(a2 x  b2 y  c 2 z  d2 )  0, λ  R
___
Propoziţia 2.8. Pentru p  3 plane πm : am x  bm y  c m z  dm  0, m  1,p
 a1 b1 c1   a1 b1 c1 d1 
   
a2 b2 c 2  a2 b2 c 2 d2 
notăm A =  şi B =  şi avem :
 ...............  .....................
   
 ap bp c p   ap bp c p dp 
1) Dacă rang A = 3 = rang B = 3 , atunci planele sunt concurente într-un punct.

2) Dacă rang A = 3  rang B, atunci între p (p  4) plane avem cel puţin 3 concurente iar unul din
celelalte nu trece prin punctul lor de concurenţă.
3) Dacă rang A = 2 = rang B, atunci planele ce intersectează după o dreaptă ( fascicol de plane ).
4) Dacă rang A = 2  rang B, atunci dreptele de intersecţie a câte două plane sunt paralele şi cel
puţin două distincte.
5) Dacă rang A = 1 = rang B, atunci toate planele sunt confundate.
6) Dacă rang A = 1  rang B, atunci planele sunt paralele cel puţin două distincte.
Demonstraţie Evidentă din discuţia sistemului format de ecuaţiile celor p plane. ‫ٱٱٱ‬
De multe ori este mai eficient să lucrăm vectorial. Pentru M un punct curent al planului notăm cu
__
r vectorul său de poziţie.
1) Ecuaţia generală vectorială a planului :
72
__ __
rn a
__
unde n  V3  {0} iar a R
2) Ecuaţia parametrică vectorială a planului:

__ ___ __ __
r  r0  t a  s b, t,s  R

__ __ __
unde r0 este vectorul de poziţie al punctului M 0 din plan, a, b  V3  0 vectori necoliniari.
__ __
3) Ecuaţia vectorială a planului ce trece prin M 0 având vectorul de poziţie r0 şi are normala n :
__ __ __
( r  r0 ) n  0
__
4) Ecuaţia vectorială a planului ce trece prin M 0 având vectorul de poziţie r0 şi este paralel cu
__ __
vectorii necoliniari şi nenuli a şi b :
__ __ __ __
( r  r0 , a, b )  0
5) Ecuaţia vectorială a planului ce trece prin punctele necoliniare M i având vectorii de poziţie
___
ri , i  1,3 :
__ __ __ __ __ __
( r  r1 , r2  r1 , r3  r1 )  0.
Exemplu Ecuaţia planului care taie axele de coordonate în A(a,0,0) ; B(0,b,0) ;C(0,0,c) are
expresia :
x y z
  1 0
a b c
şi se numeşte ecuaţia planului prin tăieturi.
73
§ 3 DREAPTA IN SPATIU
În spaţiu o dreaptă este perfect determinată de :

a) două puncte distincte.
b) un punct şi o direcţie.
c) intersecţia a două plane.
Să găsim ecuaţiile dreptei in fiecare din aceste cazuri :
__
a) Presupunem date M1(x1,y1,z1 ) şi M2 (x2 ,y2 ,z2 ) două puncte distincte iar r1 respectiv
__
r2 vectorii lor de poziţie. Să notăm cu d dreapta determinată de M1 şi M2 iar M(x,y,z) cu
__
vectorul de poziţie r un punct curent al dreptei. Condiţia de coliniaritate a punctelor
M,M1, M2 implică vectorial:
_____ ______
MM1  λM1M2 , λ R
sau :
__ __ __ __
d : r  r1  λ(r2  r1 ) ; λ R (3.1)
numită ecuaţia vectorială a dreptei M1M2 . Scriind în coordonate obţinem :
 x  x1  λ(x 2  x1 ).

d:  y  y1  λ(y 2  y1 ) ; λ R (3.2)
 z  z  λ(z  z ).
 1 2 1
numite ecuaţiile parametrice ale dreptei M1M2 . Eliminând λ între ecuaţiile de mai sus
obţinem :
x  x1 y  y1 z  z1 
d:   (3.3.)
x 2  x1 y 2  y1 z2  z1
numite ecuaţiile carteziene ale dreptei M1M2
Exemplu Ecuaţiile laturilor ΔABC unde A (a,0,0) ; B (0,b,0) , C(0,0,c) cu a,b,c  0

sunt :
- ecuaţia vectorială a dreptei AB :

Vezi nota de la pagina 192
74
__ __ __ __
AB : r  a i  λ(b j  a i ), λ R
- ecuaţiile parametrice ale dreptei BC :

 x  0.

BC :  y  b  λb. λ R
 z  λc.

- ecuaţiile carteziene ale dreptei AC :

xa y z
AC :  
a 0 c
__ __ __ __ __
b) Presupunem date punctul M1(x1,y1,z1 ) cu vectorul de pozitie r1 şi v  l i  m j  n k
un vector nenul. Să notăm cu d dreapta ce trece prin punctul M1 şi are direcţia vectorului
__ __
v numindu-l vectorul director al dreptei d, pe care considerăm M(x, y,z) cu r vectorul
______ __
său de poziţie. Condiţia de coliniaritate a vectorilor M1M şi v implică :
__ __ __ __ __ __
d: ( r  r1 )  v  0 sau r  r1  λ v , λ R (3.4)
__
numite ecuaţiile vectoriale ale dreptei ce trece prin M1 şi are direcţia v .
Scrise pe coordonate acestea revin la :
 x  x1  λl

d:  y  y1  λm, λ  R. (3.5)
 z  z  λn.
 1
__
numite ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin M1 şi are direcţia v .
Eliminarea lui λ implică ecuaţiile:

x  x1 y  y1 z  z1 
d:   (3.6.)
l m n
__
numite ecuaţiile carteziene ale dreptei ce trece prin M1 şi are direcţia v .

Vezi nota de l;a pagina 192
75
___
Exemplu Fie Mi (xi ,yi ,zi ), i  1,4 patru puncte ce determină un tetraedru în spaţiu.
____
Să găsim ecuaţiile înălţimilor sale. Notăm cu (1,2,3) planul determinat de Mi , i  1,3
___ _______ _________
care are normala n4  M2M1  M3M4 adică :
___ __ __ __ __ __ __
n4  r1  r2  r2  r3  r3  r1
d4 M4
n4
M1
M3
(1,2,3) M2
Ecuaţia vectorială a înălţimii d4 din M4 este :

__ __ __ __ __ __ __ __ __
d4 : ( r  r4 )  ( r1  r2  r2  r3  r3  r1 )  0
sau ecuaţiile carteziene :

x  x4 y  y4 z  z4
d4 :   .
y1 z1 z1 x1 x1 y1

1 2 y 2 z2

1 2 z2 x 2

1 2 x2 y2
     
3 3 3
unde sumele sunt sume circulare cu schimbarea indicilor sugerată de săgeţi.

Analog pentru celelalte înălţimi.
c) Presupunem date planele π1 : a1x  b1y  c1z  d1  0 şi π2 : a2 x  b2 y  c 2z  d2  0 cu
 a1 b1 c1 
rang   = 2 pentru ca cele două plane să se intersecteze. Notând cu
 a2 b2 c 2 
__
d  π1  π2 , un punct M(x,y,z) cu vectorul de pozitie r se găseşte pe d dacă verifică
sistemul :
76
 a1x  b1y  c1z  d1  0
d:  (3.7)
 a2 x  b2 y  c 2 y  d2  0
__
Dacă M0 (x0 ,y0 ,z0 ) cu vectorul de poziţie r0 este un punct al dreptei d [adică o soluţie
particulară a sistemului (3.7)], atunci :

- ecuaţia vectorială a dreptei d  π1  π2 este :
__ __ __ __ __
d: ( r  r0 )  (n1 n2 )  0 (3.8)
__ __ __ __ ____
unde nh  ah i  bh j  c h k , h  1,2 sunt normalele la cele două plane.
- ecuaţiile carteziene ale dreptei d  π1  π2 sunt :
x  x0 y  y0 z  z0
d:   (3.9)
b1 c1 c1 a1 a1 b1
b2 c 2 c 2 a2 a2 b2
- ecuaţiile parametrice ale dreptei d  π1  π2 sunt :
 b1 c1
 x  x0  λ
 b2 c 2
 c1 a1

 y  y0  λ λ R (3.10)
 c 2 a2
 a1 b1
z  z λ
 0
a2 b2
Să vedem acum ce probleme pot fi puse dacă avem date o dreapta d şi un punct M0
din spaţiu.
Propoziţia 3.1. Fie d dreaptă având vectorul director v şi care trece prin M1 cu r1
__
vectorul său de poziţie şi M0 cu r0 vectorul sau de poziţie un punct , nesituat pe ea.
Atunci :
__
- Punctul M cu r vectorul de poziţie se găseşte in planul determinat de M0 şi d
dacă :
__ __ __ __ __
( r  r0 , r1  r0 , v )  0 (3.11)
- Distanţa de la M0 la d se calculează după formula :
77
__ __ __
(r1  r0 )  v
d(M0 ,d)  __
(3.12)
v
__ ______
Demonstraţie Planul determinat de M0 şi d este evident paralel cu v , cu M0M1 şi
_______
M0M , coplanaritatea celor trei vectori implicând relaţia cerută. Luăm M2  d astfel încât
_______ __
M1M2  v . Aria paralelogramului M0M1M2N se poate calcula :
______ _______ ________
AM0M1M2N  M0M1  M1M2  d(M0 ,d)  M1M2 , egalitate care implică :
M v M2
M0 N
.
________ ________ ___ ___
M0M1  M1M2 ( r1  r0 )  v
d(M0 ,d)  ________
 __
‫ٱٱٱ‬
M1M2 v
În continuare să vedem ce probleme pot fi puse dacă avem date două drepte în spaţiu.
___ __
Propoziţia 3.2. Pentru h  1,2 consider dreapta dh cu vectorul director v h ce trece
__
prin Mh cu vectorul de poziţie rh . Atunci :
- Dreptele d1 şi d2 sunt concurente dacă şi numai dacă :

__ __ __ __
(r1  r2 , v1, v 2 )  0 (3.13)
- Dreptele d1 şi d2 sunt paralele dacă şi numai dacă :

__ __ __
v 1 v 2  0 (3.14)
- Dreptele d1 şi d2 sunt perpendiculare dacă şi numai dacă :

__ __
v1  v 2  0 (3.15)
78
- Pentru d1 şi d2 neparalele punctul M aparţine perpendicularei comune pe cele două
drepte dacă şi numai dacă :

 ______ __ __ __
 ( M1M, v1, v1 v 2 )  0
 _______ __ __ __ (316).
 ( M M ,v , v  v )  0
 0 2 1 2
- Distanţa dintre d1 şi d2 (neparalele) având expresia:

________ __ __
( M1M2 , v1,v 2 )
d(d1,d2 )  __ __
(3.17)
v 1 v 2
- Unghiul α determinat de cele două drepte are măsura :

__ __
v1  v 2
cos α   __ __
(3.18)
v1  v 2
Demonstraţie Concurenţa dreptelor d1 şi d2 este echivalentă cu coplanaritatea

______ __ __
vectorilor M2M1, v1 şi v 2 adică relaţia (3.13). Paralelismul si perpendicularitatea dreptelor
este echivalentă cu vectorii directori de aceeaşi direcţie şi perpendiculari adică relaţiile

__ __
(3.14) respectiv (3.15). Evident perpendiculara comuna are direcţia vectorului v1 v 2 ea
fiind la intersecţia planelor :

__ __
- planul ce trece din d1 şi este paralel cu v1 v 2 de ecuaţie :
_____ __ __ __
(M1M, v1, v1 v 2 )  0
__ __
- planul ce trece prin d2 şi este paralel cu v1 v 2 de ecuaţie :
______ ___ ___ ___
(M2M, v 2 , v1  v 2 )  0
79
v1
d1
M1
M
v1  v 2
M2
v2
d2
Obţinem astfel pentru perpendiculara comună ecuaţiile (3.16.)

________ __ _______ __
Considerând M1'  d1 şi M'2  d2 cu M M  v1 , M2M'2  v 2
1 1
'
putem construi
paralelipipedul M2M2 'FEM1HGM1 ' .
M1’
v1
d1
M1
B G
H
J
E
A F
M2 v
2 d2
M2’
Înălţimea M1J este chiar distanţa dintre cele două drepte putând scrie pentru volum
expresiile :
______ __ __
V  M1J  AM M' FE  (M1M2 , v1, v 2 ) .
2 2
__ __
Cum AM M' FE  v1 v 2 obţinem :
2 2
______ __ __
(M1M2 , v1, v 2 )
d(d1,d2 )  __ __
.
v 1 v 2
80
Unghiul dintre cele două drepte este unghiul α dintre vectorii lor directori adică relaţia
(3.18.). ‫ٱٱٱ‬
Să considerăm acum o dreaptă şi un plan.
__ __ __ __
Propoziţia 3.3. Fie d o dreapta cu vectorul director v  l i  m j  n k , care trece prin
M0 (x0 ,y0 ,z0 ) şi planul π :ax  by  cz  d  0 . Atunci :
a) dreapta d este paralelă cu planul π dacă şi numai dacă :
al  bm  cn  0
 (3.19)
ax0  by0  cz0  d  0
b) dreapta d este conţinută în planul π dacă şi numai dacă:
al  bm  cn  0
 (3.20)
 ax0  by0  cz0  d  0
c) dreapta d intersectează planul π dacă şi numai dacă :
al  bm  cn  0
- coordonatele punctului de intersecţie fiind :
 x  x 0  λl
 ax0  by0  cz0  d
 y  y 0  λm unde λ (3.21)
 z  z  λn al  bm  cn
 0
π
- unghiul θ  [0, ] format de dreapta d şi planul π (unghiul dintre d şi proiecţia ei pe
2
planul π ) are valoarea :
al  bm  cn
sinθ   (3.22)
a  b  c2
2 2
l2  m2  n2
- dreapta d perpendiculară pe planul π dacă :

l m n
  (1
(3.23.)
a b d
Demonstraţie Notăm cu N  ai  bj  ck normala la plan. Dreapta este paralelă cu
planul dacă v  N  0 adică al  bm  cn  0 Dacă în plus avem că M0  π adică
ax0  by0  cz0  0 atunci dreapta este conţinută în plan, dacă nu, atunci dreapta este
1
Vezi convenţia de la pagina 192
81
exterioară planului. Evident v  N  0 înseamnă ca d nu e paralela cu π adică se
intersectează. Punctul de intersecţie se găseşte rezolvând sistemul :
 ax  by  cz  d  0
 x  x  λl
 0

 y  y 0  λm
 z  z  λn
 0
în necunoscutelor x,y,z,λ . Adică :
a(x0  λl)  b(y0  λm)  c(z0  λn)  d  0
ax0  by0  cz0  d

sau λ .
al  bm  cn
d
N 
 v
2
 d’
Notând cu θ unghiul lui d cu π avem :

__ __
π v N al  bm  cn
cos(  θ)   
2 _ __
a  b  c2
2 2
l2  m2  n2
v  N
__ __
Dreapta d este perpendiculară pe planul π dacă N şi v sunt coliniari, adică :

l m n
 
a b c ‫ٱٱٱ‬
Exemplu Considerăm tetraedrul ABCO unde A (a,0,0) ; B (0,b,0) ; C(0,0,c), abc  0. Să

se scrie ecuaţia dreptei ce trece prin C şi este egal înclinată faţă de feţele tetraedrului ce
trec prin C. Ecuaţia planului (ABC) este :
x y z
   1  0,
a b c
__
1 __ 1 __ 1 __
deci normala la acest plan are expresia n0  i j k .
a b c
__ __
Evident normala la planul (OAC) este j iar normala la planul (OBC) este i .
82
__ __ __ __
Să considerăm ecuaţia vectorială a dreptei cerute cu v  l i  m j  n k vectorul director şi
__ __ __
care trece prin punctul C : r  c k  λ v , λ  R şi impunem că unghiul format de aceasta cu
feţele (AOC) ; (BOC) şi (ABC) să fie acelaşi, adică :

__ __ __ __ __ __
iv j v n0  v
__
 __
 __ __
v v n0  v
sau :
l m n
 
lm a b c
1 1 1
2
 2  2
a b c
ecuaţia cerută fiind de forma:
__ __ __  1 1 1 λ λ  __
r  λ i  λ j  c  1  λ 2  2  2    k, λ  R.
 a b c a b 
83
CAPITOLUL IV - CONICE
§ 1 DEFINIŢIE, PARTICULARIZĂRI
Fie E2 mulţimea punctelor dintr-un plan dat. Notăm V2 mulţimea vectorilor din V3 cu direcţiile
paralele cu E2. Se poate demonstra uşor că V2 este un subspaţiu bidimensional al lui V3.
Definiţia 1.1. Ansamblul R  O; i , j    

unde O  E2 iar i , j este o bază ortonormată a lui V2
se numeşte reper cartezian în planul E2.
Evident prin analogie cu reperul în spaţiu putem defini bijecţiile :
vR : E2  V2 vR  A   OA A  E2
CR : E2  R2 CR  A    x,y  unde OA  x  i  yj A  E2
OA numindu-se vectorul de poziţie al punctului A faţă de reperul R iar perechea (x,y) reprezintă
coordonatele lui A faţă de acest reper.
Observaţie . Pentru reperul R  O; i , j   numim O originea sa, axele de coordonate fiind:
 axa absciselor x'x ce trece prin O şi ale direcţiei lui i ;
 axa ordonatelor y'y ce trece prin O şi are direcţia lui j .
I) Pentru Ta : V2  V2 translaţia de vector a  V2 putem defini extinderea ei la mulţimea
punctelor planului considerând compunerea :
Ta : E2  E2 , Ta  vR1 Ta vR
adică pentru A  E2 , B  Ta  A  dacă şi numai dacă AB  a .
Numim translatatul reperului R cu vectorul a reperul R  Q; i , j   unde Q  Ta  0  . Dacă
CR  A    x,y ; CR  A    x,y
atunci avem :

 x  x - a1 unde a  a1  i  a2  j
 (1.1.)
 y   z  a2

84
y’
y
j' Q
a x’
i'
j
O x
i
II) Pentru S:V2V2 transformare ortogonală notăm cu i  S i , j  S j avem:    
 
 i  S i  a12  i  a22  j


 
 j  S j  a2  i  a2  j
1 2
Cum i  i  j  j  1 şi i  j  0 notăm cu  unghiul dintre i şi i obţinând :
 i  cos α  i  sinα  j
 (1.2.)
 j   sinα  i  cosα  j
când determinantul matricei asociate lui S este 1 şi
 i  cos α  i  sinα  j
 (1.3.)
 j   sinα  i  cosα  j
când determinantul matricei asociate lui S este –1.
 
Notând R  O; i, j noul reper şi cu (x,y) coordonatele lui A faţă de acesta obţinem :
 x  x cos α  y sinα
 (1.4.)
 y  x sinα  y cos α
numite ecuaţiile rotaţiei de unghi  sau :
 x  x cos α  y sinα
 (1.5.)
 y   x sinα  y cosα
numite ecuaţiile roto-simetriei în jurul lui 0x şi de unghii .
y’
 i'
j j 
j' i'
i x’
i
j'
85
Pentru noţiunile şi rezultatele din acest capitol în lipsa altor precizări considerăm date un reper

cartezian plan R  O; i , j . 
Definiţia 1.2. Numim conică sau curbă algebrică plană de ordinul al doilea submulţimea
punctelor din plan a căror coordonate anulează expresia:
g  x,y   a11  x2  2a12  x  y  a22  y2  2a10  x  2a20  y  a00 (1.6.)
2
unde a11  a12
2
 a13
2

 0 . Notând cu Γ conica avem Γ  M x,y  g  x,y   0 . 
Observaţie : Egalitatea g(x,y) = 0 se scrie matriciale ca sistemul :

 a11 a12 a10   x 
  
a20    z   0
not
 g   x,y,z    x z y   a12 a22
 a10
(1.7.)
 a20 a00   y 
z  1

Cei şase coeficienţi a11, a12, a22, a10, a20, a00 se numesc coeficienţii neesenţiali ai
conicei, condiţia a11  a12  a22  0 implicând cel puţin unul diferit de zero, prin împărţire cu acesta
2 2 2
obţinem doar 5 coeficienţi ce determină până la unicitate conica. Aşadar pentru 5 puncte diferite
putem găsi o conică care să treacă prin ele.
Una din problemele esenţiale ale geometriei analitice este de a dovedi că pentru fiecare
conică există un reper R  O; i , j   faţă de care ecuaţia conicei are una din formele din tabelul
următor :
Tabelul l
Ecuaţia în forma
Denumirea conicei Reprezentarea
canonică
A.- Conice nedegenerate
Cerc cu centrul în 0 şi raza

x2  y2  R2
R.
(R,0)
86
(0,b)
Eclipsă cu centrul în 0 şi x2 y2
 1 0
semiaxele a şi b a2 b2
(a,0)
x2 y2
Hiperbola cu centrul în 0 şi  1 0
a2 b2
semiaxele a şi b (a,0)
(-a,0)
Parabolă cu vârful în 0 şi
p  y2  2  p  x (p/2,0)
focarul  ,0 
2 
B.- Conice degenerate
b
Pereche de drepte concurente x2 y2 a
 0
în 0 a2 b2
-b
Pereche de drepte paralele şi x2

1 0
simetrice faţă de OY a2 -a a
x2
Pereche de drepte confundate 0
a2
x2 y2
Un punct , originea  0
a2 b2
87
x2 y2
  1  0 sau
a2 b2
Mulţimea vidă
x2
1 0
a2
§ 2 REDUCEREA CONICELOR LA FORMA CONICĂ
Considerăm conica Γ de ecuaţie :

g  x,y   a11  x2  2a12  x  y  a22  y2  2a10  x  2a20  y  a00  0
Definiţia 2.1. Numerele Δ, δ, I definite prin :
a11 a12 a10 

  a11 a12
Δ  a12 a22 a20  ; δ ; I  a11  a22 (2.1.)
a12 a22
a10 a20 a00 
se numesc invarianţii metrici ai conicei Γ.
Propoziţia 2.1. Invarianţii conicei nu se modifică dacă efectuăm o translaţie sau o rotaţie.
Demonstraţie: Evident funcţia g definită în (1.7.) este omogenă de gradul 2, teorema lui
Euler implicând :
g g g
x  y  z  2g
x y z
sau particularizând pentru (x, y, 1) avem :

g  x,y  g  x,y 
x  y  2  a10  x  2a20 y  2a00  2g  x,y  (2.2.)
x y
A).- Considerăm translaţia de ecuaţii (1.1.) şi avem :

0  g  x,y   g  x   a1,y   a2  
 g g 
 g  a1,a2    x     a1,a2   y     a1,a2    (2.3.)
 x y 
1  2  g
2
 g
2
2  g
2

   x    a1,a 2   2x y   a1,a 2    y   2  1
a ,a 2  
2!  x 2
x  y y 
ultima egalitate fiind scrisă prin aplicarea formulei lui Taylor funcţiei g.
2g 2g 2g
Cum  2a11 ,  2a12 ,  2a22 iar din relaţia (2.2.) pentru (a1,a2) avem :
x 2 x 2 x 2
a1 g a g
g  a1,a2      a1,a2   2    a1,a2   a10  a1  a20  a2  aoo
2 x 2 y
88
obţinem pentru relaţia (2.3.) egalitatea :
g g
a11  x    2a12 x y   a22  y    x  a1,a2   y a1,a2  
2 2
x y
(2.4.)
a1 g a g
  a1,a2   2  a1,a2   a10a1  a20a2  a00  0.
2 y 2 y
Invarianţii metrici ataşaţi ecuaţiei sunt :
a11 a12  
a10
a11 a12  
I  a11  a22 , δ  Δ  a12 a22 a20 
a12 a22
a10
 a20 a00 
unde :
1 g
 
a10   a1,a2   a11a1  a12a2  a10
2 x
1 g
a20    a1,a2   a12a1  a22a2  a20
2 y
a1 g a g
a00    a1,a2   2   a1,a2   a10a1  a20a2  a00
2 x 2 y
Înmulţind prima linie cu (-a1) a doua cu (-a2) şi adunându-le peste a treia obţinem :
a11 a12 
a10
Δ  a12 a22 a20
a10 a20 a10  a1  a20  a2  a00
Înmulţim prima coloană cu (-a1) a doua cu (-a2) şi adunându-le peste a treia obţinem :
a11 a12 a10
Δ  a12 a22 a20
a10 a20 a00
În concluzie Δ  Δ, δ  δ, I  I deci am arătat invarianţa la translaţia :
B) Considerăm rotaţia de ecuaţii :

 x  x cos α  y sinα

 y  x sinα  y cosα
avem pentru ecuaţia conicei expresia :
  x   2a12
 xy  a22  y   2a10
2 2
a11  x  2a20 y  a00 =0
unde :
  a11  cos2 α  2a12  sinα  cosα  a22  sin2 α
a11
  a12  cos2α   a22  a11  sinα  cosα

a12 (2.5.)
a22  a11  sin2 α  2a12  sinα  cosα  a22  cos2 α
  a10  cosα  a20 sinα

a10
a20  a10  sinα  a20 cosα
a00  a00
89
I  a11
  a22  I
Calculând :
cosα sinα a11 a12 cosα - sinα a 
a12
   11 (2.6.)
 sinα cosα a12 a22 sinα cosα 
a12 a22
avem :

a11 
a12 cosα sinα cosα - sinα
δ   δ δ

a12 a22  sinα cosα sinα cosα
Calculând :
cos α sinα 0 a11 a12 a10 cos α - sinα 0
 sinα cos α 0  a12 a22 a20  sinα cos α 0 
0 0 1 a10 a20 a00 0 0
(2.7.)

a11 
a12 
a10

 a12 a22 a20

a10 a20 a00
avem :
cos α sinα 0 cos α - sinα 0
Δ   sinα cos α 0  Δ  sinα cos α 0 Δ
0 0 1 0 0 1
În concluzie elementele metrice Δ, δ, I sunt invariante la rotaţie. ‫ٱٱٱ‬
Definiţia 2.2. Numim centrul de simetrie al conicei Γ punctul din plan faţă de care conica este
simetrică. Când acesta există conica se numeşte conica cu centru.
Exemplu Conica Γ: g  x,y   x  y  2x  0 are centru C(1,0) pentru că din M(x,y)  Γ avem
2 2
g  2  x, y   4  4x  x2  y2  4  2x  x 2  y 2  2x  0 deci M  2  x, y   Γ .
Propoziţia 2.2. Conica Γ : g  x,y   0 admite centrul de simetrie C  x0 ,y0  dacă şi numai dacă
a11 a12
δ  0 , perechea  x0 ,y0  fiind soluţia a sistemului :
a12 a22
 1 δg
 2  δx  a11x  a12 y  a10  0
 (2.8.)
 1  δg  a12 x  a22 y  a20  0
 2 δy
Mai mult efectuând o translaţie astfel încât reperul translatat este R  C; i , j   obţinem
ecuaţia conicei faţă de acesta de forma :

Δ
Γ : a11  x   2a12  xy  a22  y '  
2 2
0 (2.9.)
δ
90
 x  x  x0
Demonstraţie Efectuăm translaţia  şi avem :
 y  y  y0
 g g 
0  g  x,y   g  x   x 0 ,y   y 0   g  x 0 ,y 0    x   x 0 ,y 0   y   x 0 ,y 0   
 x y 
1  2  g
2
 g
2
2  g
2

   x    x0 ,y0   2xy  x0 ,y 0    y  2  x 0 ,y 0  .
2!  x 2 x  y y 
Simetria faţă de C  x0 ,y0  înseamnă echivalenţa: M x,y  Γ  M  x, y   Γ adică :
g g
  x0 ,y0     x 0 ,y 0   0
x y
sau  x0 ,y0  este unica soluţie a sistemului (2.7.).
Ecuaţia conicei faţă de noul reper fiind :
a11  x   2a12 xy  a22  y   g  x0 ,y0   0

2 2
(2.10.)
Dar :
g  x 0 ,y 0   a11x 02  2a12 x 0 y 0  a22 y o2  2a10 x 0  2a20 y 0  a00 
 x 0  a11x 0  a12 y 0  a10   y 0  a12 x 0  a22 y 0  a20   a10 x 0 
1 g 1 g
a20 y 0  a00  x 0   x 0 ,y 0   y 0   x 0 ,y 0   a10 x 0 
2 x 2 x
a20 y 0  a00  a10 x 0  a20 y0  a00
Rezultă deci că  x0 ,y0  verifică ecuaţiile :
a11x  a12 y  a10  0


a12 x  a22 y  a20  0 (2.11.)

a10 x  a20 y  a00  g  x 0 ,y 0   0
a11 a12
sistem de trei ecuaţii cu două necunoscute iar δ  0.
a12 a22
Aceasta implică :
a11 a12 - a10 a11 a12 0 a11 a12 a10

0  a12 a22 - a20  a12 a22 0  a12 a22 a20
a10 a20  a00  g  x 0 ,y 0  a10 a20 g  x0 ,y 0  a10 a20 a00
sau
Δ
g  x0 ,y0   δ  Δ de unde g  x 0 ,y 0   .
δ
Înlocuind în (2.10.) obţinem expresia cerută. 
Observaţie
1.- Dacă δ  0 şi Δ  0 , atunci sistemul (2.11.) nu are soluţie
91
a11 a12 a10
a a22
Δ '  12  0 a12 a22 a20   Δ  g  x 0 ,y 0  δ   Δ
a10 a20
a10 a20 a00  g  x 0 ,y 0 
deci conica nu admite centru, este cazul parabolei.

2.- Dacă δ  0 şi Δ  0 , atunci sistemul (2.11.) este compatibil nedeterminat, adică conica admite o
dreaptă de centre de simetrie este cazul perechilor de drepte paralel sau confundate şi mulţimea vidă.
Să ne ocupăm în continuare de reducerea la forma conică a ecuaţiei unei conice, adică de
găsirea reperului faţă de care conica are una din ecuaţiile din TABELUL 1 (pag.213). Vom face acest
lucru prin două metode :
Considerăm conica Γ:
g  x,y   a11x2  2a12 xy  a22 y2  2a10 x  2a20 y  a00  0
I) Dacă a12  0 avem g  x,y   a11x  2a10 x  a22 y  2a20 y  a00  0

2 2
a) Pentru a11  a22  0 efectuăm restrângeri de pătrate şi avem :
 a a2   a a2 
g  x,y   a11   x 2  2  10 x  10
2 
 a22   y 2  2  20 y  20
2 

 a11 a11   a22 a22 
a2 a2
a00  10  20  0
a11 a22
Efectuăm translaţia :
 a10
 x  x  a
 11

a
 y   y  20
 a22
şi avem :
a11  x   a22  y   a00  0

2 2
b) Pentru a11  a22  0 , condiţia

2
a11  a12
2
 a222  0 implică a11  0 şi a22  0 sau
invers, caz care se tratează analog.

Pentru a20  0 avem :
 a a2   a00 2
a10 
g  x,y   a11   x 2  2  10 x  10
2 
 2a 20  y   0
 a11 a11   2a20 2a20 a11 
 a10
 x  x  a
 11
 2
 y   y  00  a10
a
 2a20 2a20  a11

şi avem :
a11  x  2a20  y  0

2
care este forma canonică (parabola).
92
Pentru a20=0 avem :
 a a2  2
a10
g  x,y   a11   x 2  2  10 x  10
2 
 a 00  0
 a11 a11  a11
Efectuăm translaţia:
 a10
x '  x 
 a11
y '  y

şi avem:
a11x '2  a'00  0
care este conică în ecuaţia canonică (două drepte paralele, confundate sau mulţimea vidă).
II) Dacă a12  0 avem două metode de a găsi forma canonică a ecuaţiei conicei.
A) Metoda valorilor proprii Ea constă din etapele:

1) Extragem forma pătratică ce intervine în ecuaţia conicei:
a a12   x 
h  x,y   a11x 2  2a12 xy  a22 y 2   x y   11  
a12 a22   y 
a a12 
are polinomul caracteristic P  λ   λ  I  λ  δ cu rădăcinile reale
2
2) Matricea A   11 
a12 a22 
(pentru că A  A ) λ1 , λ2 distincte ( λ1  λ2  4δ  I sau  a11  a22   4a12  0 imposibil deoarece

t 2 2 2
a11 a12
a12  0 ), unde I  a11  a22 iar δ  .
a12 a22
3) Găsim vectorii proprii vh  xh i  yh j, h  1,2 unde  xh ,yh  este o soluţie a sistemului:
 a11  λh  xh  a12 yh  0

 , h  1,2 .
a12 xh   a22  λh  yh  0


v1  x1i  y1 j
Obţinem vectorii ortogonali  şi apoi baza ortonormată:
v 2  x 2 i  y 2 j

 v1
e1   b11i  b21 j
 v1
 .
 v2
e 2   b12 i  b22 j
v2

b b12 
4) Notând R   11  
 matricea de trecere de la baza ortonormată i, j la baza e1 ,e2 ,
 b21 b22 
 
avem cazurile:
a) Dacă det R =1 efectuăm rotaţia:
 x  b11 b12   x ' 

 y   b  
   21 b22   y ' 
93
b) Dacă det R=-1, atunci efectuăm rotaţia :
 x  b12 b11   x

 y   b 
b21   y
   22
ecuaţia conicei luând forma :
λ1  x   λ2  y   2a10
2 2
  x  2a20  y  a00  0 în cazul a)
λ2  x   λ1  y   2a10
2 2
  x  2a20  y  a00  0 în cazul b).
Obţinem astfel ecuaţia conicei în situaţia I).
Exemplu. Să se aducă la forma canonică conica de ecuaţie.

Γ : 3x2  2xy  3y2  4x  0
1) Forma pătratică asociată :

 3 - 1  x 
h  x,y   3x 2  2xy  3y 2   x y     
 1 3   y 
3 - 1 
 are polinomul caracteristic : P  λ   λ  6λ  8 cu rădăcinile
2
2) Matricea A  
 1 3 
λ1  2, λ2  4 .
3) Pentru λ1  2 vectorul propriu v1  x1 i  y1 j verifică :
 3  2   x1  y1  0

 x1   3  2   y1  0
adică x1=y1, în particular perechea (1,1) este soluţie. Atunci :
v1 1 1
v1  i  y deci e1   i j.
v1 2 2
Pentru λ2  4 vectorul propriu v 2  x2 i  y2 j verifică :
 3  4   x1  y1  0

 x1   3  4   y1  0
adică x1= -y1, în particular perechea (2,-2) este soluţie. Atunci :

v2 1 1 1
v 2  2 i  2j deci e2    2 i  2y   i j.
v2 8 2 2
Avem deci baza ortonormată e1,e2  unde:

 1 1
e1  i j
 2 2

e  1  i  1
j
 2 2 2
4) Matricea de trecere :
94
 1 1 
 
2 2 
R au determinat R = -1
 1 1 
  
 2 2
Efectuăm rotaţia unde în matricea R am schimbat coloanele între ele:
 1 1 
x  2 
2   x 
y   1 
1   y 
   
 
 2 2
şi obţinem :
2 2
 x y   x y   y x   x y   x y 
3    2      3    4  0
 2 2  2 2  2 2  2 2  2 2
adică :
3 3 2 3 3 4 4
 x     1     y     1    xy  3  3 
2
x y0
2 2 2 2 2 2
sau
4 4
4  x   2  y  
2 2
x  x  0
2 2
Am ajuns astfel la ecuaţia conicei din cazul I); formăm pătrate perfecte :
 1 1  2 1 3
4  x    x     2  y   
2 2
y     0
 2 8  2 2 2
 1
 x   x  
 2 2

 y   y   1
 2
ecuaţia conicei devine :
3
4  x   24  y  
2 2
0
2
2
sau înmulţită cu avem :
3
 x  y
2 2
2
 2
1 0
 3  3
   
 8  2 
3 3
adică faţă de acest reper o elipsă cu centrul în originea reperului şi cu semiaxele şi .
8 2
95
y
y”
y’
x’
x’’
B) Metoda roto – translaţiei. Să considerăm că efectuăm rotaţia de unghi  adică :

 x  x cos α  y sinα

 y  x sinα  y cosα
Ecuaţia conicii are forma :
  x  2a12
 xy  a22  y   2a10
2 2
a11  x  2a20 y  a00  0
 avem :
unde noii coeficienţi sunt daţi în formulele (2.5.). Pentru a12
  2a12 cos2α   a22  a11  2sinαcosα  2a12 cos2α  a22  a11  sin2α .
2a12
Alegem unghiul  astfel încât a12 '  0 adica :
a11  a12  sin2α  2a12 cos2α (2.12.)
şi obţinem astfel în urma rotaţiei de acest unghi ecuaţia conicei în forma I).
Exemplu. Pentru conica : Γ : 3x  2xy  3y  4x  0 ecuaţia (2.12.) are forma :

2 2
π
0  2cos2α adică α
4
Efectuăm rotaţia :
 π π x y
 x  x  cos 4  y  sin 4  
 2 2

π
 y  x  sin  y  cos  π x  y 

 4 4 2 2
Formulele (2.5.) ne dau :
3 1 3 2
 
a11  2   2  
a10  0
a00
2 2 2 2
3 1 3 2
a22   2    4 a20 
2 2 2 2
Deci ecuaţia conicei este :
4 4
2  x   4  y  
2 2
x  y  0 .
2 2
Formând pătratele perfecte avem :
96
 2 1  1 1 3
2  x    x     4  y   
2 2
y     0
 2 2  2 8 2
Cu translaţia :
 1
 x   x  
 2

 y   y   1
 2 2
ecuaţia conicei devine :
3
2  x  4  y 
2 2
0
2
sau
 x  y
2 2
2
 2
1 0
 3  3
   
 2   8
cu reprezentarea :
y
y’ x”
x’
y’’
=π/4
x
Observaţie Pentru conica Γ : g  x,y   a11x  2a12 xy  a22 y  2a10 x  2a20 y  a00  0 notăm
2 2
a11 a12 a10 

a11 a12  
invarianţii : I  a11  a22 ; δ ; Δ  a12 a22 a20  şi folosim
a12 a22
a10 a20 a00 
denumirile :
1) Γ este conică degenerată dacă =0 şi nedegenerată dacă 0.
2) Γ este conică de gen :
eliptic dacă δ  0 .
hiperbolic dacă δ  0
parabolic dacă δ  0
Putem sintetiza rezultatele referitoare la natura şi genul conicii în tabelul :
=0 >0 Un punct
97
=0 Reuniune de drepte (paralele, confundate) sau 
<0 Reuniune de drepte (concurente)
0 >0 I 0 Elipsă
I 0 
=0 Parabolă
<0 Hiperbolă
98
§ 3 INTERSECŢII, DREPTE ŞI PUNCTE PARTICULARE
1.- Intersecţia conicei cu o dreaptă

Fie conica Γ : g  x,y   a11x2  2a12 xy  a22 y2  2a10 x  2a20 y  a00  0 şi dreapta
 x  x 0  λl
Δ: , λ R ce trece prin M0  xo ,y0  şi are vectorul director v  l  i  m  j . Pentru a afla
 y  y 0  λm
intersecţia lor înlocuim coordonatele dreptei în ecuaţia conicei rezultând ecuaţia în :
 g g 
λ2  h l,m  λ  l   x0 ,y0   m   x0 ,y0   g  x 0 ,y 0   0 (4.1.)
 x y 
unde h  x,y   a11x2  2a12 xy  a22 y 2 .
Distingem cazurile :
I) h l,m  0 .
g g
Dacă l  x0 ,y0   m  x0 ,y0   0 atunci  taie conica într-un singur punct.
x x
g g
Dacă l  x0 ,y0   m  x0 ,y0   0 iar g  x0 ,y0   0 atunci  nu taie conica.
x x
g g
Dacă l  x0 ,y0   m  x0 ,y0   0 iar g  x0 ,y0   0 atunci   Γ , conica fiind formată din o
x x
pereche de drepte.
II) h l,m  0 şi notăm:
2
 g g 
σ  l  x0 ,y0   m  x0 ,y0    4g  x0 ,y0   h l,m  (4.2.)
 x x 
şi avem :
Dacă σ  0 , atunci  intersectează conica în două puncte distincte.
Dacă σ  0 , atunci  este tangentă conicii Γ.
Dacă σ  0 , atunci  nu intersectează conica.
Observaţie Să determinăm ecuaţiile tangentei şi normalei într-un punct al conicei.

Considerăm M0  xo ,y0   Γ , conica Γ : g  x,y   0 . Dreapta este tangentă la Γ dacă :
g g
σ l  x0 ,y0   m  x0 ,y0   0
x x
adică:
g
m  x0 ,y0 
  x .
l g
 x0 ,y0 
y
Ecuaţia tangentei devine :
99
g
m  x0 ,y0 
y  y 0   x  x 0    x  x  x0 
l g
 x ,y 
y 0 0
adică :
g g
 x  x0     x0 ,y0    y  y0   x0 ,y0   0 . (4.3.)
x y
l
Normala în M0 la Γ are panta  adică ecuaţia sa este :
m
x  x0 y  y0
 (4.4.)
g g
 x ,y   x ,y 
x 0 0 y 0 0
2. - Direcţii asimptotice, asimptote
Definiţia 4.1. Spunem că vectorul a  l i  m j au direcţia asimptotică dacă :
h l,m  a11l2  2a12lm  a22m2  0
Dreapta de direcţie asimptotică ce nu taie conica nedegenerată se numeşte asimptotă a acelei conice.
Observaţie Conform discuţiei de mai sus dreapta este asimptotă dacă :


g  x ,y   0
 0 0
 h  l,m  0

l  g  x 0 ,y 0   m  g  x 0 ,y 0   0
 x y
Cum  x0 ,y0  este un punct al dreptei iar ultima ecuaţie este o ecuaţie liniară rezultă că ea
reprezintă exact ecuaţia dreptei cerute deci asimptotă are ecuaţia :

g g
l  x,y   m   x,y   0 (4.5.)
x y
unde h(l,m)=0.
3. - Pol, polară
Fie P  x0 ,y0  şi conica Γ de ecuaţie:
g  x,y   a11x2  2a12 xy  a22 y2  2a10 x  2a20 y  a00  0
Definiţia 4.2. Numim dedublare în punctul P pentru monoamele de grad cel mult 2
următoarele transformări.
100

αx 2  α  x  x 0  α
αx    x  x0 
 2 2
αy  α  y  y 0  k  k,k R
 αy  α
α   y  y0 
αxy   xy 0  x 0 y   2
 2
În consecinţă dedublata ecuaţiei g(x,y)=0 în punctul P(x 0,y0) este ecuaţia:
a11xx0  a12  xy0  x0 y   a22 yy0  a10  x  x0   a20  y  y0   a00  0 (4.6.)
sau eliminând a00 între această ecuaţie şi :

g  x0 ,y0   a11x02  2a12 x0 y0  a22 y02  2a10 x0  2a20 y0  a00
obţinem:
x  a11x0  a12 y0  a10   x0  a11x0  a12 y0  a10   y a12 x0  a22 y0  a20  
y0  a12 x0  a22 y0  a20   g  x0 ,y 0   0.
Adică :
g g
 x  x0     x0 ,y0    y  y0   x0 ,y0   2g  x0 ,y0   0 (4.7.)
x y
2 2
 g   g 
Definiţia 4.3. Dacă   x0 ,y0      x0 ,y 0    0 , atunci ecuaţia (4.7.) reprezintă o
 x   y 
dreaptă numită polara punctului P, în raport cu conica Γ, P numindu-se polul acestei drepte.
Observaţie
1) Notând cu pA polara lui A faţă de o conică dată, avem :
B  pA  A  pB deoarece luând A  x1,y1 ; B  x2 ,y2  .
B  pA  a11x 2 x1  a12  x 2 y1  x1y 2   a22 y 2 y1  a10  x1  x 2  

a20  y1  y 2   a00  0  A  p B
2) Pentru a afla polul P al unei drepte date d (dacă există) alegem două puncte distincte pe ea A
şi B avem : A  pP  P  pA ; B  pP  P  pA . Adică P este intersecţia polarelor din A şi B.
3) Dacă P Γ polara sa este chiar tangenta la Γ în acel punct deoarece

P  x0 ,y0   Γ  g  x0 ,y0   0 situaţie în care ecuaţiile (4.5.) şi (4.1.) coincid.
4) Dacă A, B, C sunt colinare şi admit polare, acestea sunt concurente. Reciproc dacă trei
drepte sunt concurente, atunci polurile lor sunt colinare.
5) Dacă A este polul dreptei pA faţă de conica Γ şi  este o dreaptă oarecare ce trece prin A şi
taie conica în M şi N iar dreapta pA în B atunci :
AM BM 
 (4.8.)
AN BN

Pe  s-a ales un sens pozitiv, luând AM  AM dacă A precede M şi AM   AM dacă M precede A.
Analog pentru celelalte segmente.
101
A
M
Γ
B
Δ
Considerăm conica: Γ : g  x,y   a11x2  2a12 xy  a22 y2  2a10 x  2a20 y  a00  0 şi punctul
A  x0 y0  . Avem :
pA : a11xx0  2a12  xy0  x0 y   a22 yy0  a10  x  x0   2a20  y  yo   a00  0
şi fie dreapta Δ ce trece prin A de ecuaţie:

 x  x 0  λl
Δ:  λ R .
 y  y 0  λm
Dar M şi N sunt punctele de intersecţie ale lui  cu Γ, ele obţinându-se pentru λ1; λ 2 rădăcinile ecuaţiei
(4.1.). Din asemănare avem :
AM xM  x0 λ1l λ1
  
AN xN  x0 λ2l λ2
 x 3  x 0  λ3 l
Considerăm B  x3 ,y3  unde  iar prin calcul B  pA dacă şi numai dacă :
 y 3  x 0  λ3 m
2g  x 0 ,y 0 
λ3   .
g g
l   x 0 ,y 0   m   x 0 ,y 0 
x y
Deci :
BM xM  xB x0  λ1l  x0  λ3l λ1  λ3
  
BN xN  xB x0  λ2l  x0  λ3l λ2  λ3
egalitatea de demonstrat revine la :

λ1 λ  λ3
 1
λ2 λ 2  λ3
sau 2λ1λ2  λ3  λ1  λ2  unde înlocuind suma şi produsul rădăcinilor ecuaţia (4.1) obţinem :
g  x 0 ,y 0 
2 
h  l,m 
   g g 
 2g  x 0 ,y 0    l  x  x 0 ,y 0   m  y  x 0 ,y 0  
     
 l  g  x ,y   m  g  x ,y    h  l,m  
 x 0 0 y 0 0   
egalitate evidentă.
102
Aplicaţie. Fie ABC un triunghi neisoscel, nedreptunghic şi notăm cu T A, TB, TC tangentele în
A, B respectiv C la cercul său circumscris. Arătaţi că punctele în care aceste tangente intersectează
latura opusă sunt colinare (Dreapta ortică a triunghiului ABC).
Notăm punctele de intersecţie a tangentelor cu laturile opuse cu A, B, C şi intersecţia
tangentelor cu ,,. Evident αB  αC; βA  βC; γA  γB deoarece tangentele dintr-un punct exterior
la cerc sunt congruente. Aplicând Δαβγ cu punctele pe laturi A, B, C teorema lui Ceva avem :
Aγ Cβ Bα
   1 . Adică dreptele A, B, C sunt concurente într-un punct, fie acesta P. Polara lui 
Aβ Cα Bγ
este BC, a lui  este AC, a lui  este AB, a lui A este TA, a lui B este TB, a lui C este TC. Cum
A  BC  TA avem că polara lui A trece prin polul lui BC adică  şi prin polul lui TA adică A.
B’
β
A
TB
γ
TA
A’ C
B
TC
C’
Rezultă deci că polara lui A este A. Analog polara lui B este B iar polara lui C este C.
Dar concurenta dreptelor A, B, C implică faptul că polara lui P trece prin A, B, C deci ele sunt
colinar
103
CAPITOLUL V - CUADRICE
§ 1 DEFINIŢIE PARTICULARIZĂRI
Vom descrie în acest capitol mulţimi de puncte din E3 având fixat un reper R = {O; i , j , k }.
Definiţia 1.1. Numim cuadrică mulţimea punctelor M(x,y,z) din E3 a căror coordonate verifică
ecuaţia:
2 2 2
g(x,y,z) = a11x + a22y + a33z + 2a12xy + 2a13xz + 2a23yz +
+ 2a10x + 2a20y + 2a30z + a00 = 0 şi 
1i j 3
aij2  0 (1.1)
Notăm  = {M(x,y,z) | g(x,y,z) = 0} sau pe scurt  : g(x,y,z) = 0
Observaţie. Ecuaţia (1.1) este echivalentă cu:

  a11 a12 a13 a10   x 
 
 g(x,y,z,t)  [x y z t]  a12 a22 a23 a20   y 
  0
 a13 a23 a33 a30   z 
    
 a10 a20 a30 a00   t 
t  1
A. SFERA
Definiţia 1.2. Numim sfera de centru C(x0,y0,z0) şi rază R  R+ mulţimea punctelor M(x,y,z)
din E3 a căror distanţă la centru este egală cu R. Condiţia revine la:
2 2 2 2
(x -x0) + (y - y0) + (z - z0) = R (1.2)
care se numeşte ecuaţia carteziană implicită a sferei.
Observaţie Efectuând calculele din ecuaţia (1.2) cu notaţii corespunzătoare obţinem:

2 2 2
x + y + z + 2a10x + 2a20y + 2a30z + a00 = 0 (1.3)
ecuaţie care se numeşte ecuaţia carteziană generală a sferei. Evident legătura dintre ele impune:
2
x0 = -a10; y0 = -a20; z0 = -a30; R = a10  a20  a30 - a00
2 2 2
obţinând:
- sfera cu centrul C(-a10, -a20, -a30) şi raza R= a10  a20  a30  a00 pentru a10  a20  a30 - a00
2 2 2 2 2 2
>0;
- punctul C(-a10, -a20, -a30) pentru a10  a20  a30 - a00 = 0;
2 2 2
- mulţimea vidă pentru a10  a20  a30  a00  0 .

2 2 2
104
Găsirea ecuaţiilor parametrice ale sferei implică considerarea coordonatelor sferice ataşate
reperului R = {O; i ; j;k } în care fiecărui punct M de coordonate carteziene (x,y,z) îi ataşăm
coordonatele sferice (r,u,v) unde:


r  x 2  y 2  z 2

 x
cosu  (1.4.)
 x  y2
2

cos v  z
 x  y 2  z2
2

adică r reprezintă distanţa de la M la O; u este unghiul dintre i şi 0M unde M' este proiecţia lui M pe
planul x0y; v este unghiul dintre k şi 0M .

Exprimarea coordonatelor carteziene în funcţie de cele sferice se face prin:
 x  r cosusin v

 y  r sinusin v (1.5)
z  r cos v

Ecuaţiile parametrice ale sferei de ecuaţie (1.2) sunt:
 x  x 0  r cosusin v

 y  y 0  r sinusin v u  [0,2]; v  [0,]
z  z  r cos v
 0
Observaţie Ecuaţia (1.3) are patru coeficienţi, înseamnă că avem nevoie de 4 condiţii pentru
a determina unic o sferă. Considerând M(x,y,z) un punct curent al sferei de ecuaţie (1.3.), iar M i(xi, yi,
zi), i = 1,4 puncte necoplanare ce aparţin sferei, avem că sistemul:
2a10 x  2a20 y  2a30 z  a00   x 2  y 2  z 2


2a10 x1  2a20 y1  2a30 z1  a00   x1  y1  z1
2 2 2

2a10 x 2  2a20 y 2  2a30 z 2  a00   x 2  y 2  z2
2 2 2

2a10 x 3  2a20 y 3  2a30 z3  a00   x 3  y 3  z3
2 2 2
2a x  2a y  2a z  a   x 2  y 2  z 2
 10 4 20 4 30 4 00 4 4 4
de 5 ecuaţii cu 4 necunoscute admite soluţie. Adică determinantul:
x2  y2  z2 x y z 1
x12  y12  z12 x1 y1 z1 1
x 22  y 22  z 22 x2 y2 z2 1 = 0. (1.6)
x 32  y 32  z32 x3 y3 z3 1
x 24  y 24  z 24 x4 y4 z4 1
Ecuaţia (1.6) fiind ecuaţia sferei ce trece prin punctele necoplanare Mi, i= 1,4 .
105
Pentru dreapta
x  x0 y  y0 z  y0
d:  
l m n
intersecţia ei cu sfera:
2 2 2
 : g(x,y,z) = x + y + z + 2ax + 2by + 2cz + d = 0
înseamnă rezolvarea sistemului format din cele trei ecuaţii. Adică punctele de intersecţie au
coordonatele exprimate parametric prin soluţiile ecuaţiei:
2 2 2 2
t (l + m + n ) + 2t[l(x0 + a) + m(y0 + b) + n(z0 + c)] + g(x0,y0,z0) = 0
Dacă ecuaţia are două soluţii reale distincte atunci dreapta taie sfera, dacă are două soluţii
confundate atunci dreapta este tangentă, iar dacă nu are soluţii reale dreapta nu intersectează sfera.
Pentru planul
 : l(x - x0) + m(y - y0) + n(z - z0) = 0
putem calcula distanţa de la centrul sferei  la acest plan adică:
| l(a  x0 )  m(b  y 0 )  n(c  z0 ) |
d=
l2  m2  n2
care se compară cu raza R = a2  b2  c 2  d , obţinând pentru d > R faptul că  este exterior sferei,
pentru d < R înseamnă că  este secant sferei, iar pentru d = R planul  este tangent sferei. Evident
când planul este tangent în M0(x0,y0,z0) înseamnă că normala la acest plan este M0 C deci ecuaţia lui
 o scriem ca ecuaţia planului ce trece prin M0(x0,y0,z0) şi are normala M0 C = (-a-x0) i + (-b-y0) j + (-
c-z0) k
`  : (x - x0)(x0 - a) + (y - y0)(y0 - b) + (z - z0)(z0 - c) = 0
sau
xx0 + yy0 + zz0 + a(x - x0) + b(y - y0) + c(z - z0) - x0  y0  z0 = 0.
2 2 2
Cum M0   avem:
x02  y02  z02  2ax0  2by0  2cz0  d  0
deci, ecuaţia planului tangent are forma:

xx0 + yy0 + zz0 + a(x + x0) + b(y + y0) + c(z + z0) + d = 0 (1.7)
Observaţie. Relaţia obţinută implică faptul că putem scrie ecuaţia planului tangent în
2 2 2
M0(x0,y0,z0) la sfera  : x + y + z + 2ax + 2by + 2cz + d = 0 prin dedublare termenilor ecuaţiei în M0,
adică utilizând modificările:
2 2 2
x  xx0 y  yy0 z  zz0 2ax  a(x + x0) 2by  b(y + y0)
2cz  c(z + z0) d  d (d fiind o constantă).
Fie P  E3 şi sfera  de centru Q şi rază R. Ducem prin P un plan  ce taie sfera după cercul
C de centru Q' şi rază r. Notăm AB coarda lui C ce trece prin P şi este perpendiculară pe Q’P.
106
Să calculăm puterea lui P faţă de cercul C (vezi Anexa 4), adică în situaţia din figură P fiind interior
cercului avem:
2 2 2
C(P) = - PB = PQ’ - r .
Din Teorema celor trei perpendiculare aplicată pentru: QQ'  ; Q'P  AB, rezultă QP  AB,
deci QPB este dreptunghi în P. Obţinem:
2 2
C(P) = PQ - R
adică puterea punctului P nu depinde de cercul C de intersecţie al sferei  cu planului  ce trece prin
P şi . Putem deci defini puterea punctului faţă de o sferă.
Definiţia 1.3. Numim puterea punctului P faţă de sfera  de centru Q şi rază R numărul real
notat (P) şi definit prin:
2 2
(P) = PQ - R (1.8)
Observaţie. Dacă  este un plan ce trece prin P şi taie sfera după cercul C atunci
raţionamentul de mai sus implică: (P) = C(P). Dacă d este o dreaptă în  ce trece prin P şi taie
sfera în A şi B, avem:
C(P) = PAPB (1.9)
unde:
 1 dacă P este în interiorul sferei Σ
=  . (1.10)
-1 dacă P este în exteriorul sferei Σ
În concluzie pentru orice dreaptă d ce trece prin P şi taie sfera în A şi B avem:
107
(P) = PAPB
unde  respectă (1.10).
Propoziţia 1.1. Pentru 1 şi 2 două sfere de centre diferite şi ecuaţii:

2 2 2
i : x + y + z + 2aix + 2biy + 2ciz + di = 0, i = 1,2
mulţimea punctelor din spaţiu care au puteri egale faţă de cele două sfere este un plan  numit planul
radical având ecuaţia:
2(a1 - a2)x + 2(b1 - b2)y + 2(c1 - c2)z + d1 - d2 = 0 (1.11)
Demonstraţie. Fie Qi(-ai, -bi, -ci), Ri, i = 1,2 centrele respectiv razele celor două sfere.
Egalând puterile lui M(x,y,z) faţă de 1 şi 2 avem:
2 2
M Q1 - R12 = M Q2 - R 22 (1.12)
2 2 2 2
Adică presupunând R1  R2 deducem M Q1 - M Q2 = R1 - R 2 . Fie M1 piciorul perpendicularei din M
2 2 2 2
pe dreapta Q1Q2. Din triunghiurile dreptunghice MM1Q1 şi MM1Q2 avem: M Q1 - M Q2 = M1 Q1 - M2 Q2
2 2
= R1 - R 2 , egalitatea care implică faptul că M1  Q1Q2 este un punct fix. Atunci M aparţine planului ce
trece prin M1 şi este perpendicular pe Q1Q2, însemnând că locul geometric al punctelor ce au puteri
egale faţă de cele două sfere este inclus în acest plan. Se arată simplul că orice punct din planul de
mai sus are puteri egale faţă de cele două sfere, rezultând că mulţimea punctelor cu proprietatea
cerută este un plan, numit planul radical.
Avem:
2 2 2 2
M Q1 = (x + a1) + (y - b1) + (z + c1)
2 2 2 2
M Q2 = (x + a2) + (y - b2) + (z + c2)
iar Ri  ai  bi  ci - di , i = 1,2 .
2 2 2 2
Relaţia (1.12.) devine:

2(a1 - a2)x + 2(b1 - b2)y + 2(c1 - c2)z + d1 - d2 = 0.
obţinând ecuaţia planului radical. 
Observaţie 1) Se observă că ecuaţia planului radical se obţine scăzând ecuaţiile celor două
sfere.
2) Pentru 1 şi 2 cu acelaşi centru nu există nici un punct care să aibă puteri egale
faţă de cele două sfere.
3) Pentru 1 şi 2 secante (tangente) planul radical este evident planul ce conţine
cercul C = 1  2 (planul tangent la sfere în punctul lor de tangenţă).
2 2 2
Aplicaţie. Planul  : lx + my + nz + p = 0 taie sfera  : x + y + z + 2ax + 2by + 2cz + d = 0
după cercul C. Să se scrie ecuaţiile sferelor ce trec prin C.
108
2 2 2
Soluţie. Dacă ' : x + y + z + 2a'x + 2b'y + 2c'z + d' = 0 este ecuaţia unei astfel de sfere,
atunci  este planul lor radical. Adică efectuând diferenţa ecuaţiilor celor două sfere avem ecuaţia lui
:
 : 2(a - a')x + 2(b - b')y + 2(c - c')z + d - d' = 0
adică:
2(a  a') 2(b  b') 2(c  c ') d  d'
   .
l m n p
Egalând şirul rapoartelor cu -2  R avem:

a '  a  λl
b '  b  λm


c '  c  λn
d'  d  2λp
Adică ecuaţia sferei căutate este:

2 2 2
' : x + y + z + 2(a + l)x + 2(b + m)y + 2(c + n)z + d + 2p = 0 (1.13.)
cu   R.
B. ELIPSOIDUL
Definiţia1.4. Numim elipsoid mulţimea punctelor din E3 pentru care există un reper
ortonormat R = {O; i , j, k } astfel încât coordonatele lor faţă de acest reper verifică o ecuaţie de forma:
x 2 y 2 z2
   1  0 , a > 0, b > 0, c > 0 (1.14)
a2 b2 c 2
Numerele pozitive a,b,c se numesc semiaxele elipsoidului.
Observaţie. Pentru a = b = c elipsoidul este o sferă. Să vedem forma acestei suprafeţe

intersectând-o cu planele şi axele reperului.
Intersecţia cu planul (xOy):
 x 2 y 2 z2  x2 y2
 2  2  2 1 0  2  2 1 0
a b c sau a b
z  0 z  0
 
am obţinut elipsa cu semiaxele a şi b din planul z = 0.
Intersecţia cu planul (yOz):
 x 2 y 2 z2  y 2 z2
 2  2  2 1 0  2  2 1 0
a b c sau b c
x  0 x  0
 
am obţinut elipsa cu semiaxele b şi c din planul x = 0.
Intersecţia cu planul (xOz):
 x 2 y 2 z2  x 2 z2
 2  2  2 1 0  2  2 1 0
a b c sau a c
y  0 y  0
 
109
am obţinut elipsa cu semiaxele a şi c din planul y = 0.
Mai general dacă considerăm paralele la planele de coordonate, intersecţiile vor fi tot elipse.
Să justificăm intersectând cu plane paralele cu (xOy) adică:
 x 2 y 2 z2  x2 y2 k 2
 2  2  2 1 0  2  2  2 1 0
a b c sau a b c
z  k z  k
 
care este o elipsă pentru |k|  c şi  în caz contrar.
Avem astfel reprezentarea elipsoidului sub forma:
Observaţia. Pentru elipsoidul E avem:

– dacă M(x,y,z)E atunci M'(-x.-y,-z)E adică O este centru de simetrie.
– dacă M(x,y,z)E atunci M'(x.-y,-z)E adică OX este axă de simetrie. Analog Oy şi Oz sunt
axe de simetrie.
– dacă M(x,y,z)  E atunci M'(x.y,-z)  E adică planul (xOy) este plan de simetrie pentru E.
Analog planele (xOz) şi (yOz) sunt plane de simetrie.
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului (1.14.) sunt:
 x  acosusin v

 y  b sinusin v unde u  [0,2), v  [0,] (1.15)
z  c cos v

Referitor la interpretarea geometrică a unghiurilor u şi v aceasta nu este chiar simplă, să
judecăm înainte următoarea aplicaţie.
Aplicaţie. Prin originea O a reperului din spaţiu se duce semidreapta variabilă [OM pe care
se consideră punctele A, B şi C astfel încât AO = a, BO = b şi CO = c, a, b, c fiind constante.
Prin A, B şi C se duc plane paralele la planele de coordonate ale reperului. Aflaţi locul geometric al
punctelor de intersecţie al acestor plane ele fiind determinate de intersecţia a 3 plane paralele cu cele
ale reperului, fiecare trecând doar prin unul din cele trei puncte. Câte astfel de puncte avem?
Notăm 0 = (x,O,y), iar ,', '' paralelele la 0 prin A, B respectiv C cu 0 = (x,O,z) iar cu ,',''
paralelele la 0 prin A, B respectiv C şi cu 0 = (y,O,z) şi ,','' paralelele prin A, B respectiv C la el.
110
Punctele căutate sunt la intersecţia:
{M} = α  β  γ unde α  {,',''}; β  {,',''}; γ  {,', ''},
adică M1 ...M6 din figură.
Notăm
cu A', B',
C'
proiecţiile
lui A, B
respectiv
C pe (x
O y), iar
u unghiul
dintre i
şi OA ' şi
v unghiul dintre k şi OA , este simplu de calculat coordonatele punctelor cerute de exemplu M3.
 x 3  OC' cosu  c sin v cosu 

 
  x 32 y 32 z32
 y 3  OB' sinu  b sin v sinu   2  2  2 - 1 = 0
  c b a
z3  OA cosu  acosu 
 
deci M3 se găseşte pe elipsa cu vârful în 0 şi semiaxele c, b, a, adică {M3} =   '  '' aparţine
elipsei cu semiaxele c,b,a. Prin analogie avem:
x 2 y 2 z2
{M4} =   '  '' aparţine elipsei   -1=0
c 2 a2 b2
x 2 y 2 z2
{M1} =   '  '' aparţine elipsei   -1=0
b2 a2 c 2
x 2 y 2 z2
{M2} =   '  '' aparţine elipsei   -1=0
b2 c 2 a2
x 2 y 2 z2
{M5} =   '  '' aparţine elipsei   -1=0
a2 b2 c 2
x 2 y 2 z2
{M6} =   '  '' aparţine elipsei   - 1 = 0.
a2 c 2 b2
Deci considerând elipsoidul de ecuaţie (1.14.) cu ecuaţiile parametrice (1.15.) vedem că
punctul M5 se găseşte pe acest elipsoid iar unghiurile v şi u sunt cele formate de OA cu k respectiv
de proiecţia lui OA pe (x,o,y) cu i .
C. HIPERBOLOIZII
111
Definiţia 1.5. Numim hiperboloid cu o pânză, mulţimea punctelor din E3 pentru care există un
reper R = {O; i , j, k } astfel încât coordonatele lor faţă de acest reper verifică o ecuaţie de forma:
x 2 y 2 z2
H1 :   -1=0 (1.16)
a2 b2 c 2
Numerele pozitive a, b,c se numesc semiaxele hiperboloidului cu o pânză.
Observaţie. Intersecţiile hiperboloidului cu o pânză cu planele de coordonate sunt:

 y 2 z2
  1 0
H1(yOz) :  b2 c 2 ,adică o hiperbolă cu semiaxele b şi c care taie axa Oy.
x  0

 x 2 z2
  1 0
H1(x,O,z) :  a2 c 2 , adică o hiperbolă cu semiaxele a şi c ce taie axa Ox.
y  0

 x2 y2
  1 0
H1  (x,O,y) :  a2 b2 , adică o elipsă cu semiaxele a şi b.
z  0

Mai mult considerând un plan paralel cu (xOy) de ecuaţie z=k, intersecţia cu H1 este:
x2 y2
2
 2 -1=0, z=k
a b
(k 2  c 2 ) (k 2  c 2 )
c2 c2
a 2 b 2
adică elipse cu semiaxele k  c 2 şi k  c2 .
c c
Reprezentarea grafică a hiperboloidului cu o pânză este:
112
Observaţie. Remarcăm la hiperboloidul H1 că axa Oz nu îl intersectează. Putem atunci numi
H1 ca hiperboloidul cu o pânză cu axa netransversală Oz. Analog hiperboloizii cu o pânză de ecuaţii:
x2 y2 zz x2 y2 zz
   - 1=0 şi   - 1=0
a2 b2 c 2 a2 b2 c 2
îi numim hiperboloizi cu o pânză cu axa netransversală 0x respectiv 0y.
O proprietate importantă a hiperboloidului cu o pânză folosită mai ales în construcţii şi
mecanisme (roţi dinţate hiperbolice) este următoarea:
Propoziţia 1.2. Prin fiecare punct al hiperboloidului cu o pânză putem duce două drepte
distincte conţinute în această suprafaţă. O suprafaţă cu proprietatea de mai sus se numeşte suprafaţă
dublu riglată.
Demonstraţie. Scriem ecuaţia (1.16.) a hiperboloidului H1 sub forma:
x 2 z2 y2
  1 
a2 c 2 b2
echivalentă cu:
 x z  x z   y  y
 a  c  a  c    1  b  1  b  .
     
Să considerăm familiile de drepte:
113
x z  y x z  y
 a  c  λ 1  b   a  c  μ 1  b 
     
(D) :  ,   R* şi (D) :  ,   R*
 x  z  1 1  y   x  z  1 1  y 
 a c λ  b   a c μ  b 
Evident ele sunt conţinute în suprafaţa hiperboloidului cu o pânză H 1 iar pentru

M0(x0,y0,z0)H1 fixat găsim un unic  şi un unic  cu proprietatea că M0 D şi M0D. 
Definiţia 1.6. Numim hiperboloid cu două pânze mulţimea punctelor din E3 pentru care există
un reper R = {O; i , j, k } astfel încât coordonatele lor faţă de acest reper verifică o ecuaţie de forma:
x 2 y 2 z2
H2 :   +1=0 (1.17)
a2 b2 c 2
Numerele pozitive a,b,c se numesc semiaxele hiperboloidului H2.
Observaţie. Intersecţiile hiperboloidului cu două pânze cu planele de coordonate sunt:
 y 2 z2
H2  (yOz) :  2  2  1  0, x  0 o hiperbolă cu semiaxele b şi c ce taie axa 0z.
b c
 x 2 z2
H2  (xOz) :  2  2  1  0, y  0 o hiperbolă cu semiaxele a şi c ce taie axa 0z.
a c
 x2 y2
H2  (xOy) :  2  2  1  0, z  0 mulţimea vidă.
a b
Considerând plane paralele la (xOz) de ecuaţia z = k avem ecuaţia intersecţiei:
 x2 y2 k 2  c 2
 2  2   0, z  k
a b c2
care este mulţimea vidă pentru |k| < c, punctele M1,2(0,0,c) pentru k = c şi elipsa:
x2 y2
 - 1 = 0 pentru |k| > c.
a2 (k 2  c 2 ) b2 (k 2  c 2 )
c2 c2
Reprezentarea grafică a hiperboloidului cu două pânze este:
114
Cum H2 taie numai axa Oz putem să-l numim hiperboloidul cu două pânze cu axa transversală
Oz. Analog avem hiperboloizii cu două pânze cu axa transversală Ox, respectiv Oy de ecuaţii:
x 2 y 2 z2 x 2 y 2 z2
 2
 2  2 + 1 = 0 respectiv 2  2  2 + 1 = 0
a b c a b c
Definiţia 1.7. Pentru hiperboloizii de ecuaţie:

x 2 y 2 z2
H:   1 0
a2 b2 c 2
numim conul asimptot, suprafaţa punctelor având coordonatele ce respectă ecuaţia:
x 2 y 2 z2
C:   = 0.
a2 b2 c 2
Parametrizarea suprafeţei hiperboloizilor se face apelând la funcţiile sinus şi cosinus
hiperbolic definite prin:
ex  ex ex  ex 2 2
sh : R  R, ch : R  R, shx= , chx= , fiind evidentă relaţia: ch x-sh x=1.
2 2
Pentru hiperboloidul cu o pânză de ecuaţie (1.16.) ecuaţiile parametrice sunt:
 x  acosu ch v

H1 :  y  b sinu ch v u  [0,2), v  R. (1.18)
z  c sh v

Pentru hiperboloidul cu două pânze de ecuaţie (1.17.), ecuaţiile sale parametrice sunt:
115
 x  acosu sh v

 y  b sinu sh v u  [0,2), v  R. (1.19)
z  c ch v

Observaţie. Hiperboloizii admit aceleaşi simetrii ca şi elipsoidul (vezi observaţia de la

elipsoid).
D. PARABOLOIZII
Definiţia 1.8. Numim paraboloid eliptic mulţimea punctelor din E3 pentru care există un reper
R = {O; i , j, k } faţă de care coordonatele lor verifică:
x2 y2
Pe : z =  (1.20)
a2 b2
Intersecţiile paraboloidului eliptic Pe cu planele de coordonate sunt:

 y2
z  2
Pe  (yOz) :  b o parabolă cu vârful în O şi axa de simetrie 0z.
x  0

 x2
z  2
Pe  (xOz) :  a o parabolă cu vârful în O şi axa de simetrie 0z.
y  0

 x2 y2
  0
Pe  (xOy) :  a2 b2 originea reperului O(0,0,0).
z  0

Pentru plane paralele cu (xOy) de ecuaţie z = k intersecţia este:
 x2 y2
 2  2 k  0
a b
z  k

care reprezintă mulţimea vidă pentru k < 0, punctul O pentru k = 0 şi elipsa
 x2 y2
 2
 2
1 0
 a   b 
    pentru k > 0.
 k   k
z  k

Avem pentru paraboloidul eliptic reprezentarea grafică:
116
Observaţie. – Dacă M(x,y,z)  Pe atunci M'(-x,y,z)  Pe deci planul (yOz) este plan de
simetrie. Analog planul (xOz), ele se numesc plane principale.
– Dacă M(x,y,z)  Pe, atunci M'(-x,-y,z)  Pe deci axa Oz este axa de simetrie pentru
paraboloid, ea numindu-se axă principală.
Numim paraboloidul eliptic cu ecuaţia (1.20.) paraboloid eliptic cu axa de simetrie Oz. Analog
ecuaţiile paraboloizilor eliptici cu axele de simetrie Ox, Oy au respectiv ecuaţiile:
y 2 z2 x 2 z2
x=  ; y= 
a2 b2 a2 b2
Paraboloidul eliptic de ecuaţie (1.20.) admite parametrizarea:
 x  aucos v

 y  busin v u  R, v  [0,2) (1.21)
 z  u2

Definiţia 1.9. Numim paraboloid hiperbolic mulţimea punctelor din E3 a căror coordonate faţă
de un reper R = {O; i , j, k } verifică ecuaţia:
x2 y2
Ph : z =  (1.22)
a2 b2
Intersecţiile sale cu planele de coordonate sunt:

 y2
z   2
Ph  (y,0,z)  b o parabolă cu vârful în origine şi cu ramurile în jos
x  0

 x2
z  2
Ph  (x,0,z)  a o parabolă cu vârful în origine şi cu ramurile în sus
y  0

 x2 y2
 2  2 0
Ph  (x,0,y) a b două drepte ce trec prin origine.
z  0

Pentru intersecţia cu plane paralele la (xOy) de ecuaţie z = k obţinem:
117
 x2 y2
 2  2 k  0
a b adică hiperbole.
z  k

Avem pentru reprezentarea grafică a lui Ph:
Observaţie. Aceleaşi simetrii sunt adevărate ca şi la paraboloidul eliptic, planele principale

fiind (yOz) şi (xOz) iar axa principală Oz. Paraboloizii de ecuaţii:
y 2 z2 x 2 z2
x=  ; y= 
a2 b2 a2 b2
îi numim paraboloizi cu axa de simetrie Ox respectiv Oy.
Parametrizarea paraboloidului hiperbolic de ecuaţie (1.22.) se face după:
 x  a ch v

 y  b sh v u  R, v  R (1.23.)
 z  u2

Propoziţia 1.3. Paraboloidul hiperbolic este o suprafaţă dublu riglată, adică prin fiecare punct
există două drepte distincte conţinute în această suprafaţă.
Demonstraţie. Ecuaţia (1.22.) se mai scrie:
 x y  x y 
z =     
 a b  a b 
Putem astfel considera familiile de drepte:
x y x y
 a  b  λz  a  b  μz
D :    R* şi D :    R* (1.24)
x  y  1 x  y  1
 a b λ  a b μ
care sunt conţinute în paraboloidul hiperbolic. Rezultă astfel că paraboloidul hiperbolic este o
suprafaţă dublu riglată. ‫ٱٱٱ‬
118
E. CONUL
Definiţia 1.9. Numim con mulţimea punctelor din E3 pentru care există un reper R = {O;
i , j, k } astfel încât coordonatele acestora verifică ecuaţia:
x 2 y 2 z2
C:   =0 (1.25)
a2 b2 c 2
unde a, b, c > 0.
Intersecţiile cu planele de coordonate sunt:

 y 2 z2
  0
C  (y,0,z) :  b2 c 2 două drepte concurente simetrice faţă de 0z.
x  0

 x 2 z2
  0
C  (x,0,z) :  a2 c 2 două drepte concurente simetrice faţă de 0z.
y  0

 x2 y2
  0
C  (x,0,y) :  a2 b2 punctul O.
z  0

Intersecţia cu plane orizontale de ecuaţie z = k:
 x2 y2 k 2
 2  2  2 0
a b c
z  k

ak bk
sunt elipse cu semiaxele şi .
c c
Reprezentarea grafică a conului este:
Observaţie. Conul C este simetric faţă de O, numit vârful conului, faţă de axele de
coordonate şi faţă de planele de coordonate. Dintre axele de simetrie Oz are proprietatea că orice
119
secantă perpendiculară pe ea taie conul. Să o numim atunci axa completă de simetrie a conului de
ecuaţie (1.25.). Conurile cu axa completă Oy respectiv Ox au ecuaţiile:
x 2 y 2 z2 x 2 y 2 z2
2
 2  2 = 0, respectiv  2  2  2 = 0
a b c a b c
Ecuaţiile parametrice ale conului de ecuaţie (1.25.) sunt:
 x  aucos v

 y  busin v u  R, v  [0,2) (1.26)
z  c  u

Propoziţia 1.4. Dreapta determinată de vârful conului şi un alt punct diferit al acestuia este
conţinută în con.
Demonstraţie. Pentru M(x0,y0,z0)O dreapta OM are ecuaţiile parametrice:
x  t x0

y  t y0 tR,
x  t z
 0
iar
x 2 y 2 z2 t 2 x02 t 2 y 02 t 2 z02 2  x0
2
y 02 z02 
  =   = t  2    = 0.
a2 b2 c 2 a2 b2 c2 a b2 c 2 
‫ٱٱٱ‬
Observaţie. O suprafaţă care poate fi generată prin mişcarea unei drepte ce se sprijină pe o
curbă fixată se numeşte suprafaţă riglată. Dreapta ce generează suprafaţa se numeşte generatoarea
suprafeţei riglate, iar curba fixată se numeşte curbă directoare. Evident în cazul conului (1.25.)
generatoarea trece prin punctul fix O şi putem considera ca directoare elipsa:
 x2 y2
 2  2 1 0
a b
z  c

Pentru a = b curba directoare este un cerc conul numindu-se con circular.
F. CILINDRUL
Definiţia 1.10. Mulţimea punctelor din E3 a căror coordonate faţă de un reper R={O; i , j, k }
verifică ecuaţia:
x2 y2
CE :   1  0, , a > 0, b > 0 se numeşte cilindru eliptic
a2 b2
x2 y2
CH :   1  0 , a > 0, b > 0 se numeşte cilindru hiperbolic (1.27)
a2 b2
2
CP : y - 2ax = 0, a > 0 se numeşte cilindru parabolic.
120
Intersecţiile cu plane paralele cu (xOy) înseamnă curbele în care coordonatele x,y verifică
ecuaţii identice. Dacă un punct M(x0,y0,z0) se găseşte pe cilindru atunci şi paralela la Oz prin el este
inclusă în cilindru. Numim paralelele la Oz generatoarele cilindrului. Pentru cilindrul eliptic şi hiperbolic
orice punct de pe axa Oz este punct de simetrie. Reprezentarea grafică a cilindrilor este:
În particular cilindrul eliptic cu semiaxele egale se numeşte cilindru circular.

Ecuaţiile parametrice ale cilindrilor sunt:
Cilindrul eliptic: Cilindrul hiperbolic: Cilindrul parabolic:
 t2
 x  a cos t  x  a ch t x 
 2a
 t  [0,2π)  t R t R
 y  b sin t  y  b sh t y  t (1.28.)
z  u u R z  u uR z  u uR
  

Ecuaţiile parametrice pentru cilindrul circular implică considerarea coordonatelor cilindrice
ataşate reperului R = { O; i , j, k } în care fiecărui punct M de coordonate carteziene (x,y,z) îi ataşăm
coordonatele cilindrice (r,,z) unde:
121
r  x 2  y 2 r  [0, )

 x
cosθ  θ  [0,2π) (1.29)
 x  y2
2

z  z z R
Semnificaţiile coordonatelor cilindrice sunt: r este distanţa de la O la proiecţia M’ a punctului M
pe planul (xOy);  este unghiul dintre vectorii i şi OM' ; a treia coordonată rămânând neschimbată.
Observaţie. Cilindrii sunt suprafeţe riglate determinate de deplasarea unei drepte ce

parcurge curbele din planul (xOy) având ecuaţiile (1.27.) şi rămânând paralelă cu Oz. Numim aceste
curbe, curbele directoare ale cilindrului, iar axa Oz generatoarea sa.
G. ALTE SUPRAFEŢE ce se pot obţine prin particularizarea ecuaţiei unei cuadrici sunt:
x2 y2
1) Pereche de plane concurente:  0
a2 b2
2 2
2) Pereche de plane paralele: x - a = 0
3) Plane confundate: x=0
x2 y2
4) O dreaptă:  0
a2 b2
122
x 2 y 2 z2
5) Un punct:   0
a2 b2 c 2
x 2 y 2 z2 x2 y2 x2
6) Mulţimea vidă: 2
 2  2  1  0 , sau 2  2  1  0 , sau 2  1  0
a b c a b a
123
§ 2 REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICĂ, REPREZENTAREA
Considerăm cuadrica de ecuaţie:

2 2 2
g(x,y,z) = a11x + a22y + a33z + 2a12xy + 2a13xz + 2a23yz +
+ 2a10x + 2a20y + 2a30z + a00 = 0 (2.1)
Faţă de rotaţii şi translaţii ale reperului cartezian g(x,y,z) = 0 are următorii invarianţi:
a11 a12 a a13 a a23
 = det A ,  = detA, J = + 11 + 22 (2.3)
a12 a22 a13 a33 a23 a33
unde:
 a11 a12 a13 a10 

 a11 a12 a13  a
 a22 a23 a 20 
A = a12 a22 a23  şi A =  12
a13 a23 a33 a30 
a13 a23 a33   
a10 a20 a30 a00 
Definiţia 2.1. Pentru cuadrica de ecuaţie (2.1.) vom spune că ea este cuadrică nedegenerată
(degenerată) după cum   0 (sau  = 0).
Observaţie. Cuadricile nedegenerate sunt: elipsoidul, hiperboloizii, paraboloizii şi mulţimea

vidă, iar cuadrici degenerate: conul, cilindrii, perechile de plane, dreapta, punctul sau mulţimea vidă.
Exemplu. În cazul elipsoidului de ecuaţie (1.14.) avem:

a2  b2  c 2 1 1
J= 2 2 2
, = 2 2 2 , =  2 2 2
abc abc abc
Ca şi în cazul conicei, cuadrica g(x,y,z) = 0 are centru de simetrie dacă sistemul:
g
 0
 x a11x  a12 y  a13 z  a10  0
 g 
 0 echivalent cu a12 x  a22 y  a23 z  a20  0 (2.3)
 y a x  a y  a z  a  0
 g  13 23 33 30
 0
 z
are soluţie. Cum determinantul sistemului este chiar  avem următoarele cazuri:
1)   0, adică sistemul (2.3.) este compatibil determinat, existând un unic punct ca
centru de simetrie; este cazul elipsoidului, hiperboloizilor conului şi un punct.
2)  = 0, rang A = 2 şi unicul determinant caracteristic nenul; este cazul paraboloidului
eliptic sau hiperbolic.
3)  = 0, rang A = 2, iar determinantul caracteristic este nul; soluţia sistemului este o
dreaptă de centre, fiind cazul cilindrului eliptic, hiperbolic sau a dreptei.
4)  = 0, rang A = 1, cel puţin unul din determinanţii caracteristici este nenul; este
cazul cilindrului parabolic.
124
5)  = 0, rang A = 1, cei doi determinanţi caracteristici sunt nuli; este cazul cuadricilor
care au un plan de centre de simetrie, adică a planelor paralele sau confundate.
Aducerea ecuaţiei cuadrici:

2 2 2
g(x,y,z) = a11x + a22y + a33z + 2a12xy + 2a13xz +
+ 2a23yz + 2a10x + 2a20y + 2a30z + a00 = 0
la forma canonică implică etapele:
1) Dacă a12 = a13 = a23 = 0, vom efectua translaţia:
  a10
 x  dacă a11  0
 x'   a11
 x dacă a11  0
 
  a20
 y  dacă a22  0
 y'   a22
 y dacă a22  0
 
  a30
 z  dacă a33  0
 z'   a33
 z dacă a33  0
 
obţinând una din formele A,…,F prezentate în paragraful anterior.
2) Dacă cel puţin unul din numerele a12, a13, a23 este nenul, vom determina valorile proprii 1,
2, 3 şi vectorii proprii v1,v 2 ,v 3 ai endomorfismului ce are matricea:
 a11 a12 a13 

 
A =  a12 a22 a23 
a a33 
 13 a23
Normând aceşti vectori obţinem baza ortonormată { e1,e2 ,e3 } unde:
e1  c11 i  c 21 j  c 31k


e2  c12 i  c 22 j  c 32 k

e3  c13 i  c 23 j  c 33 k
 c11 c12 c13 

 c 23  avem detR =  1. Pentru că matricea
Notând matricea de trecere cu R = c 21 c 22
c 31 c 32 c 33 
rotaţiei are determinantul 1, în situaţia detR = -1 schimbăm între ei doi vectori din baza ortonormată,
renotând valorile proprii astfel încât valoarea proprie i să aibă vectorul propriu ei ,  i = 1,3 .
3) Efectuăm schimbările de coordonate:

x  c11 c12 c13   x ' 
y 
  = c12 c 22 c 23    y ' 
 z  c 31 c 32 c 33   z ' 
obţinând pentru cuadrică ecuaţia:

2 2 2
g(x',y',z') = 1x' + 2y' + 3z' + 2a'10x' + 2a'20y' + 2a'30z' + a'00 = 0
Am ajuns astfel la etapa 1.
125
Exemplu. Aduceţi la forma canonică ecuaţia cuadrici şi reprezentaţi-o:
2 2 2
6x + 5y + 4z - 2 2 yz + 6x = 0
Valorile proprii ale endomorfismului cu matricea:
6 0 0 
 
A = 0 5  2
 
0  2 4 
sunt: 1 = 3; 2 = 3 = 6, iar vectorii proprii corespunzători sunt:
1 2 2 1
e1  j k ; e2  i ; e3  j k.
3 3 3 3
Pentru matricea rotaţiei:
 
 
 0 1 0 
 1 2 
R=  0  avem det R = 1
 3 3 
 
 2 1 
 0  
 3 3
deci efectuăm schimbările de coordonate:

x  y '

 x' 2
y   z' .
 3 3
 2 z'
z  x '
 3 3
Obţinem ecuaţia: 3x'2 + 6y2 + 6z2 + 6y = 0 în care efectuăm translaţia:
 x ''  x '

 1
 y ''  y '
 2
 z ''  z '
1
şi avem: 3x''2 + 6y''2 + 6z'' - = 0 sau
4
x2 y 2 z2
2
 2
 2
1 0
 1   1   1 
     
 12   24   24 
care reprezintă ecuaţia elipsoidului cu axele:
1 1 1
; ; .
2 3 2 6 2 6
126
§ 3 INTERSECŢII
Fie cuadrica  de ecuaţie:

2 2 2
g(x,y,z)=a11x + a22y + a33z + 2a12xy + 2a13xz +
+ 2a23yz + 2a10x + 2a20y + 2a30z + a00=0 (3.1)
şi dreapta D de ecuaţie:
x  x0  l  t

 y  y 0  m  t , t  R. (3.2)
z  z  n  t
 0
Considerând intersecţia lor şi obţinem pentru t că este soluţie a ecuaţiei:

2 2 2
a11(x0 + lt) + a22(y0 + mt) + a33(z0 + nt) + 2a12(x0 + lt)(y0 + mt) +
+2a13(x0 + lt)(z0 + nt) + 2a23(y0 + mt)(z0 + nt) + 2a10(x0 + lt) +
+2a20(y0 + mt) + 2a30(z0 + nt) + a00=0.
sau:
2 2 2 2
t (a11l +a22m +a33n +2a12lm+2a13ln+2a23mn)+
+t[l(2a11x0+2a12y0+2a13z0+2a10)+m(2a12x0+2a22y0+2a23z0+2a20)+
+n(2a13z0+2a23y0+2a33z0+2a30)]+a11 x 02 +a22 y 02 +a33 z02 +2a12x0y0+
+2a13x0z0+2a23y0z0+2a10x0+2a20y0+2a30z0+a00=0. (3.3)
Notând forma pătratică din ecuaţia cuadrici:
2 2 2
h(x,y,z)=a11x + a22y + a33z + 2a12xy + 2a13xz + 2a23yz
ecuaţia (3.3) devine:
2  g g g 
t h(l,m,n)+t l (x0 ,y0 ,z0 )  m (x 0 ,y 0 ,z0 )  n (x 0 ,y 0 ,z0 ) +
 x y z 
+g (x0 ,y0 ,z0 ) =0 (3.4)
I) Dacă h(l,m,n)0, notăm:

2
 g g g  
d=  l  m  n   - 4h(l,m,n)g(x0,y0,z0)
 x y z  ( x0 ,y0 ,z0 ) 

şi avem cazurile:
1) Pentru d>0 dreapta D taie cuadrica  în două puncte distincte
2) Pentru d=0 dreapta D este tangentă la 
3) Pentru d<0 dreapta D şi cuadrica  nu au puncte comune.
127
 g g g 
II) Dacă h(l,m,n)=0, notăm p=  l  m  n  şi avem:
 x y z  ( x0 ,y0 ,z0 )
1) Pentru p0 dreapta D taie cuadrica  într-un singur punct

2) Pentru p=0 şi g(x0,y0,z0)0 dreapta D şi cuadrica  nu au puncte comune
3) Pentru p=0 şi g(x0,y0,z0)=0 dreapta D este inclusă în conica .
O consecinţă a discuţiei de mai sus este:
Propoziţia 3.1. Fie M(x0,y0,z0)   şi dreapta D de ecuaţie (3.2.) cu h(l,m,n)  0. Dreapta D

este tangentă cuadricii  în M dacă şi numai dacă:
g g g
(x0,y0,z0) + m (x0,y0,z0) + n (x0,y0,z0)=0 (3.4)
x y z
Demonstraţie. Evidentă pentru că suntem în cazul I 2) al discuţiei de mai sus. ‫ٱٱٱ‬
Să considerăm M(x0,y0,z0) un punct al cuadrici  de ecuaţie (3.1.) şi să presupunem că el nu

este centru acesteia.
Propoziţia 3.2. Ecuaţia planului tangent la cuadrică  se obţine prin dedublare:

a11xx0 + a22yy0 + a33zz0 + a12(x0y +xy0) + a13(x0z + xz0) + a23(y0z + yz0) +
+ a10(x + x0) + a20(y + y0) + a30(z + z0) + a00=0 (3.5.)
Demonstraţie. Fie dreapta D de ecuaţii (3.2.) ce trece prin M şi aparţine planului tangent. Din
Propoziţia 3.1 avem verificată relaţia (3.4), deci înlocuind l,m,n cu expresiile lor din (3.2) obţinem:
x  x0 g y  y 0 g z  z0 g
 (x0,y0,z0) +  (x0,y0,z0) +  (x0,y0,z0)=0 (3.6)
t x t y t z
sau:
2(x - x0)(a11x0 + a12y0 + a13z0 + a10) + 2(y - y0)(a12x0 + a22y0 + a23z0 + a20) +
+ 2(z - z0)(a13x0 + a23y0 + a33z0 + a30)=0
adică:
a11xx0 + a22yy0 + a33zz0 + a12(x0y +xy0) + a13(x0z + xz0) +
+ a23(y0z + yz0) + a10(x -x0) + a20(y -y0) + a30(z -z0) - a11 x 02 - a22 y 02 -
- a33 z02 -2a12x0y0 - 2a13x0z0 - 2a23y0z0=0.
Dar g(x0,y0,z0)=0 implică:

a11 x 02 + a22 y 02 + a33 z02 +2a12x0y0 + 2a13x0z0 + 2a23y0z0 =
= - a00 - 2a10x0 - 2a20y0 - 2a30z0

care înlocuită în expresia de mai sus ne dă ecuaţia (3.5). ‫ٱٱٱ‬
Observaţie. Egalitatea (3.6) implică pentru planul tangent în M la  şi forma:

g g g
(x - x0) (x0,y0,z0) + (y - y0) (x0,y0,z0) + (z - z0) (x0,y0,z0) = 0 (3.7)
x y z
de unde deducem ecuaţia normalei la conica  în M ca fiind:
128
x  x0 y  y0 z  z0
  (3.8)
g g g
(x ,y ,z ) (x ,y ,z ) (x ,y ,z )
x 0 0 0 y 0 0 0 z 0 0 0
Pentru cazul general al intersecţiei unui plan  de ecuaţie ax + by + cz + d = 0 cu conica  de

2 2 2
ecuaţie (3.1.) condiţia a + b + c  0 implică cel puţin unul din coeficienţii a, b, c nenul. Presupunând
c  0 putem elimina z între cele două ecuaţii obţinând:
a'11 x 2  a'22 y 2  2a'12 xy  2a'10 x  2a'20 y  a'00  0

 a b d
z   x  y 
 c c c
care este ecuaţia unei conice din planul , rezultând că intersecţia dintre un plan şi o cuadrică este o
conică.
129
Chapter 2VI
Spaţii afine
2.1 Structura afină a unui spaţiu vectorial

Fie V un spaţiu vectorial cu scalarii ı̂ntr-un corp K. O submulţime a lui V de forma
A = a + U = {a + u, u ∈ U },
unde a ∈ V şi U este un subspaţiu vectorial al lui V , se numeşte varietate liniară ı̂n V .
U poartă numele de subspaţiu director al varietăţii A.
Mulţimea tuturor varietăţilor liniare ale spaţiului vectorial V , ı̂mpreună cu mulţimea
vidă, formează structura afină A(V ) a lui V .
A(V ) = {a + U, a ∈ V, U ≺ V } ∪ ∅.
Exemple
• În spaţiul E3O al vectorilor legaţi ı̂n punctul O, considerăm mulţimea A a vectorilor cu
extremitatea pe o dreaptă d ⊂ E3O (care nu trece prin punctul O). Această mulţime
este o varietate liniară, al cărei spaţiu director este dreapta vectorială (deci care
trece prin ”originea” O) d0 , care are direcţia paralelă cu cea a dreptei d.
Evident, pentru orice vector v0 ∈ A fixat, un vector v ∈ A se scrie sub forma
v = v0 + u, unde u ∈ d0 , deci A = v0 + d0 .
Dacă identificăm vectorul v ∈ A cu extremitatea acestuia, situată pe dreapta d,
structura de varietate liniară a lui A se transmite dreptei d. O astfel de varietate
liniară se numeşte dreaptă din E3O (deci dreptele care nu trec prin origine sunt
varietăţi liniare ı̂n E3O ).
• În acelaşi spaţiu E3O al vectorilor legaţi ı̂n punctul O, considerăm mulţimea B a
vectorilor cu extremitatea ı̂ntr-un plan π ⊂ E3O (care nu trece prin punctul O).
Această mulţime este o varietate liniară, al cărei spaţiu director este planul vectorial
(deci care trece prin ”originea” O) π 0 , paralel cu planul π.
Evident, pentru orice vector v0 ∈ B fixat, un vector v ∈ B se scrie sub forma
v = v0 + u, unde u ∈ π 0 , deci B = v0 + π 0 .
58
130
Dacă identificăm vectorul v ∈ B cu extremitatea acestuia, situată ı̂n planul π, struc-
tura de varietate liniară a lui B se transmite planului π. O astfel de varietate liniară
se numeşte plan din E3O (deci planele care nu trec prin origine sunt varietăţi liniare
ı̂n E3O ).
• Considerăm un sistem neomogen de m ecuaţii liniare, cu n necunoscute.
n
X
aij xj = bi , i = 1, m, aij ∈ K.
j=1
Presupunem că sistemul este compatibil, adică
rang (aij ) = rang (aij , bi ) = r ≤ n.
Mulţimea A a soluţiilor sistemului neomogen de ecuaţii este o varietate liniară a lui

Kn . Spaţiul său director este mulţimea U a soluţiilor sistemului de ecuaţii liniare şi
omogene asociat (acesta este un subspaţiu al lui Kn ).
Într-adevăr, dacă x = (x1 , . . . , xn ) este o soluţie fixată a sistemului dat, atunci
pentru orice soluţie u = (u1 , . . . , un ) a sistemului omogen asociat, este imediat faptul
că (x1 + u1 , . . . , xn + un ) este, de asemenea, o soluţie a sistemului neomogen. Deci
A = x + U.
Propoziţie. Dacă A = a + U ∈ A(V ) şi b ∈ A, atunci A = b + U .

Dem: b ∈ A =⇒ ∃u ∈ U, b = a + u, deci a = b − u şi A = a + U = (b − u) + U =
b + (−u) + U = b + U .
Rezultă că o varietate liniară A nu depinde de punctul a ales din A (de exemplu, o
dreaptă din E3O este determinată de direcţia sa — spaţiul său director — şi un punct
arbitrar al dreptei).
• O varietate liniară A ∈ A este un subspaţiu vectorial al lui V dacă şi numai dacă
0V ∈ A.
Dimensiunea unei varietăţi liniare

Propoziţie. Dacă A = a + U = a0 + U 0 ∈ A, atunci U = U 0 .
Dem: Deoarece a0 ∈ A, rezultă că A = a0 + U 0 = a + U 0 , deci a + U = a + U 0 şi U = U 0 .

În consecinţă, ı̂n reprezentarea unei varietăţi liniare sub forma A = a + U , subspaţiul
său director U este unic determinat. Îl vom nota cu D(A) şi o varietate liniară A va fi
de forma
A = a + D(A).
Definim dimensiunea unei varietăţi liniare A = a + D(A) astfel:

dim D(A) dacă A 6= ∅
dim A = .
−1 dacă A = ∅
59
131
• Dacă dim A = 0, atunci A = a+ < 0V > şi mulţimea A (formată dintr-un singur
vector a) se numeşte punct. Identificăm vectorul a cu punctul {a}.
• Dacă dim A = 1, dim A = 2, dim A = p, atunci varietatea liniară A se va numi re-

spectiv dreaptă, plan sau p-plan. Dacă 0V ∈ A, atunci vom avea o dreaptă vectorială,
un plan vectorial, respectiv un p-plan vectorial.
• Dacă U este un hiperplan vectorial, atunci A = a + U se numeşte hiperplan. În

particular, dacă V are dimensiunea n, un hiperplan va avea dimensiunea n − 1.
T
Propoziţie. Dacă Aα ∈ A(V ), pentru α ∈ I, atunci Aα ∈ A(V ).
α∈I
T T
Dem: Dacă Aα = ∅, propoziţia este evidentă. Fie a ∈ Aα 6= ∅. Rezultă că
α∈I T α∈I T
Aα = a + D(Aα ), pentru orice α ∈ I. Este imediat faptul că Aα = a + D(Aα ).
α∈I α∈I
Corolar. Dacă varietăţile liniare Aα sunt finit dimensionale, α ∈ I, şi au intersecţia

nevidă, atunci \ \
dim Aα = dim D(Aα ).
α∈I α∈I
Teoreme de caracterizare pentru varietăţile liniare

Propoziţie 2.1.1. Dacă a şi b sunt două puncte distincte din V , atunci există o singură
dreaptă ı̂n A(V ) care conţine punctele a şi b; o vom nota cu ab.
Dem: Dreapta a+ = {a + λ(b − a), λ ∈ K} conţine punctele a şi b, deci
existenţa este asigurată.
Presupunem acum că D este o adreaptă arbitrară din A(V ), care conţine punctele
distincte a şi b. Vom arăta că D = a+ . Într-adevăr, deoarece a ∈ D, rezultă că
D = a + U , unde U ≺ V , de dimeniune 1 (adică generat de un singur vector al lui U ). Dar
b ∈ D =⇒ b = a + u, cu u ∈ U , deci b − a = u şi este imediat faptul că =,
adică = U .
Deci, dreapta ab care trece prin punctele distincte a şi b este
ab = {a + λ(b − a), λ ∈ K}
şi ea se mai poate scrie sub forma
ab = {(1 − λ)a + λb, λ ∈ K}.
Dăm acum o caracterizare a varietăţilor afine cu ajutorul dreptelor.
Propoziţie 2.1.2. Fie V un spaţiu vectorial peste un corp K care conţine cel puţin trei
elemente. O submulţime A a lui V este o varietate liniară dacă şi numai dacă
∀ a, b ∈ A, a 6= b =⇒ ab ⊂ A.
60
132
Dem: ”=⇒” Dacă A ∈ A(V ), atunci A = x + D(A), unde x ∈ A şi D(A) ≺ V . Fie
a 6= b două puncte din A. Varietatea A se poate scrie
A = a + D(A).
Deoarece b ∈ A =⇒ b − a ∈ D(A), deci ⊂ D(A), adică ab ⊂ A.

”⇐=” Fie A o submulţime a lui V care satisface condiţia din enunţ. Dacă A = ∅,
atunci A este o varietate liniară.
Presupunem că A 6= ∅. Fie a ∈ A şi notăm U = A − a = {u = x − a, x ∈ a}. Vom
demonstra că U este subspaţiu vectorial al lui V .
• Pentru orice u1 , u2 ∈ U şi orice λ ∈ K, rezultă că
(1 − λ)u1 + λu2 ∈ U. (2.1)
Într-adevăr, dacă u1 = x1 − a şi u2 = x2 − a, cu x1 , x2 ∈ A, avem
(1 − λ)u1 + λu2 = (1 − λ)(x1 − a) + λ(x2 − a) = (1 − λ)x1 + λx2 −a ∈ A − a = U.

| {z }
x1 x2
• În (2.1) ı̂nlocuim u1 = 0V (deoarece a ∈ A =⇒ 0V = a − a ∈ U ) şi obţinem
∀ λ ∈ K, ∀ u ∈ U, =⇒ λu ∈ U.
• Deoarece corpul K are cel puţin trei elemente, rezultă că există α ∈ K, α 6= 0, α 6= 1.
Înlocuim ı̂n (2.1) λ = α, u1 = (1 − α)−1 v1 şi u2 = α−1 v2 , cu v1 , v2 ∈ U . Atunci
∀, v1 , v2 ∈ U =⇒ v1 + v2 ∈ U.
Deci U este un subspaţiu vectorial al lui V , iar A = a + U este o varietate liniară.
Dacă K are doar două elemente, propoziţia nu mai este adevărată. Fie K = Z2 = {b 0, b
1},
V = Z2 × Z2 şi M = {(b 0, b
0), (b
0, b
1), (b 0)} ⊂ V . Orice dreaptă din Z2 × Z2 conţine exact
1, b
două elemente (ab = {a + λ(b − a), λ = b 0, b
1}), deci oricare ar fi două elemente ale lui M ,
dreapta care trece prin ele este conţinută ı̂n M . Dar M nu este varietate liniară, căci dacă
ar fi, ţinând cont de faptul că (b 0) ∈ M , ar rezulta că M este un subspaţiu vectorial al
0, b
lui Z2 × Z2 . Dar atunci (0, 1) + (1, b
b b b 0) ∈ M , deci (b 1) ∈ M , ceea ce este fals.
1, b
În următoarea caracterizare a varietăţilor liniare nu excludem nici un corp.
Propoziţie 2.1.3. Fie V un spaţiu vectorial peste un corp K. O submulţime A ⊂ V este

o varietate liniară a lui V dacă şi numai dacă este satisfăcută următoarea condiţie:
n
X n
X
(∀ x1 , . . . , xn ∈ A, ∀ λ1 , . . . , λn ∈ K, λi = 1) =⇒ λi xi ∈ A. (2.2)
i=1 i=1
61
133
Dem: ”=⇒” Dacă A ∈ A(V ), atunci A = x + D(A), unde x ∈ A şi D(A) ≺ V . Fie
x1 ∈ A. Varietatea A se poate scrie
A = x1 + D(A).
n
P
Pentru xi ∈ A, i = 1, n şi λi ∈ K, i = 1, n, cu λi = 1, =⇒ xi − x1 ∈ D(A) ≺ V , deci
i=1
n
P
λi (xi − x1 ) ∈ D(A). În consecinţă,
i=1
n
X n
X n
X n
X
λi xi = λi (xi − x1 ) + λi x1 = λi (xi − x1 ) +x1 ⊂ D(A) + x1 ∈ A.
i=1 i=1 i=1 i=1
| {z }
∈D(A)
”⇐=” Fie A o submulţime a lui V care satisface condiţia din enunţ. Dacă A = ∅,
atunci A este o varietate liniară.
Presupunem că A 6= ∅. Fie a ∈ A şi notăm U = A − a = {u = x − a, x ∈ a}. Vom
demonstra că U este subspaţiu vectorial al lui V .
n
P
• Pentru orice u1 , . . . , un ∈ U şi orice λi ∈ K, cu λi = 1, rezultă că
i=1
n
X
λi ui ∈ U. (2.3)
i=1
Într-adevăr, dacă ui = xi − a, cu xi ∈ A, ı = 1, n, avem

n
X n
X n
X n
X n
X
λi ui = λi (xi − a) = λi xi − λi a = λi xi −a ⊂ A − a = U.
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1
| {z }
∈A
• În (2.3) ı̂nlocuim n = 3, λ1 = α ∈ K, λ2 = β ∈ K, λ3 = 1 − α − β, u3 = 0V (deoarece

a ∈ A =⇒ 0V = a − a ∈ U ) şi obţinem
∀ α, β ∈ K, ∀ u1 , u2 ∈ U, =⇒ αu1 + βu2 ∈ U.
Deci U este un subspaţiu vectorial al lui V , iar A = a + U este o varietate liniară.
Înfăşurătoarea afină a unei submulţimi

n
P n
P
Combinaţia liniară λi xi , ı̂n care coeficienţii λi ∈ K verifică λi = 1, se numşte
i=1 i=1
combinaţie afină a punctelor x1 , . . . , xn ∈ V .
Am văzut că intersecţia varietăţilor liniare este o varietate liniară. Fie M ⊂ V .
Intersecţia tuturor varetăţilor liniare ale lui V , care conţin pe M , se numeşte ı̂nfăşurătoarea
afină (sau ı̂nchiderea afină) a lui M şi se notează cu af M . Este clar că af M este elementul
minim al lui A(V ) (ı̂n raport cu incluziunea) care conţine pe M .
A ∈ A(V ), M ⊂ A =⇒ af M ⊂ A.
62
134
Propoziţie 2.1.4. Fie V un spaţiu vectorial peste un corp K. Înfăşurătoarea afină a unei
mulţimi M ⊂ V este mulţimea tuturor combinaţiilor afine care se pot forma cu un număr
finit de elemente din M .
n
X n
X
af M = { λi xi , n ∈ N, x1 , . . . , xn ∈ M, λ1 , . . . , λn ∈ K, λi = 1} (sume finite).
i=1 i=1
n
P n
P
Dem: Fie X = { λi xi , n ∈ N, x1 , . . . , xn ∈ M, λ1 , . . . , λn ∈ K, λi = 1}. Vom arăta
i=1 i=1
că af M = X.
”⊆” Pentru această incluziune, este suficient să verificăm faptul că X este o varietate
liniară care conţine pe M . Evident, M ⊂ X, deoarece orice x ∈ M este de forma x = 1 · x.
Pn
Pentru a demonstra că X ∈ A(V ), vom folosi Propoziţia 2.1.3. Fie yj = λij xi ∈ X,
i=1
n
P k
P
cu λij = 1, j = 1, k şi fie µj ∈ K, j = 1, k, cu µj = 1. Atunci
i=1 j=1
k
X k
X Xn n X
X k
µj yj = µj ( λij xi ) = ( µj λij )xi ∈ X,
j=1 j=1 i=1 i=1 j=1
n P
P k n P
P k n
P
deoarece ( µj λij ) = ( µj )λij = λij = 1, deci X ∈ A(V ). Deoarece af M este
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1
cea mai mică varietate liniară a lui V care conţine pe M , rezultă că af M ⊆ X.
”⊇” Fie A ∈ A(V ) o varietate liniară arbitrară, astfel ı̂ncât M ⊂ A. Vom arăta
n
P n
P
că X ⊂ A. Într-adevăr, fie x ∈ X. Deci x = λi xi , unde xi ∈ M , iar λi = 1.
i=1 i=1
Deoarece xi ∈ M , iar M ⊂ A, atunci xi ∈ A. Folosind din nou Propoziţia 2.1.3, rezultă
n
P
că x = λi xi ∈ A, deci X ⊂ A. Adică X este inclusă ı̂n orice varietate liniară A, cu
i=1
M ⊂ A, deci X ⊂ af M .
Rezultă imediat că
• M = af M ⇐⇒ M ∈ A(V ).
• af {a, b} = ab.
Ecuaţiile unei varietăţi liniare

Presupunem acum că spaţiul vectorial V este finit dimensional, de dimeniune n, şi fie
B = {e1 , . . . , en } o bază a sa. Fie A ∈ A(V ) o varietate liniară de dimensiune r, r ≤ n.
Atunci A este de forma
A = a+ < d1 , . . . , dr >,
unde a ∈ A, iar vectorii d1 , . . . , dr sunt liniar independenţi. Aceasta este ecuaţia vectorială
a varietăţii A.
63
135
În raport cu baza B a lui V , putem determina coordonatele vectorilor a, d1 , . . . , dr .
Pn n
P
Dacă a = ai ei şi dj = dij ei , j = 1, r, atunci varietatea liniară A este dată de
i=1 i=1
r
X
A = {x = (x1 , . . . , xn ) ∈ V, xi = ai + dij λj , λj ∈ K}
j=1
şi am obţinut ecuaţiile parametrice ale varietăţii A.

Pe de altă parte, varietăţile liniare coincid cu soluţiile sistemelor de ecuaţii liniare, deci
n
X
A = {x = (x1 , . . . , xn ) ∈ V, aij xj = bi , i = 1, m},
j=1
unde rangul matricei (aij ) este r.
Teorema dimensiunii. Paralelism

Varietăţile liniare A, B ∈ A(V ) se numesc paralele dacă D(A) ⊆ D(B) sau D(B) ⊆ D(A).
Vom nota A k B.
Propoziţie. Dacă A, B ∈ A(V ), cu A k B, atunci A ⊆ B, sau B ⊆ A, sau A ∩ B = ∅.
Dem: Dacă A ∩ B = ∅, nu mai e nimic de demonstrat. Presupunem că A ∩ B 6= ∅ şi fie

a ∈ A ∩ B. Rezultă că A = a + D(A) şi B = a + D(B). Deoarece A k B, putem presupune
că D(A) ⊆ D(B). Atunci, A = a + D(A) ⊆ a + D(B) = B şi propoziţia este demonstrată.
Propoziţie 2.1.5. Fie A, B ∈ A(V ), A = a + D(A), B = b + D(B). Atunci
af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B)+ .
Dem: ”⊆”. Într-adevăr, deoarece A ⊆ a + D(A) + D(B)+ şi B ⊆ a +

D(A) + D(B)+ , rezultă că A ∪ B ⊆ a + D(A) + D(B)+ , deci af
(A ∪ B) ⊆ a + D(A) + D(B)+ (deoarece af (A ∪ B) este cea mai mică varietate
liniară care conţine pe A ∪ B).
”⊇”. Am văzut că af (A∪B) este o varietate liniară (ca intersecţie de varietăţi liniare).
Deci af (A ∪ B) = a + D( af (A ∪ B)). Avem:
A ⊆ af (A ∪ B) =⇒ D(A) ⊆ D( af (A ∪ B)),
B ⊆ af (A ∪ B) =⇒ D(B) ⊆ D( af (A ∪ B)),
a, b ∈ af (A ∪ B) =⇒⊆ D( af (A ∪ B)),
deci
a + D(A) + D(B)+ ⊆ a + D( af (A ∪ B)) = af (A ∪ B).
64
136
Propoziţie 2.1.6. Fie A, B ∈ A(V ), A = a + D(A), B = b + D(B). Atunci
A ∩ B 6= ∅ ⇐⇒⊂ D(A) + D(B).
Dem: ”=⇒” Fie c ∈ A ∩ B. Atunci există u1 ∈ D(A) şi u2 ∈ D(B) astfel ı̂ncât c =
a + u1 = b + u2 . Rezultă că b − a = u1 − u2 ∈ D(A) + D(B), deci ⊂ D(A) + D(B).
”⇐=” Dacă < b−a >⊂ D(A)+D(B) =⇒ b−a ∈ D(A)+D(B), deci există u1 ∈ D(A) şi
u2 ∈ D(B), astfel ı̂ncât b − a = u1 + u2 . În consecinţă, b − u2 = a + u1 = c, deci c ∈ A ∩ B.
| {z } | {z }
∈B ∈A
Consecinţă. Fie A, B ∈ A(V ), A = a + D(A), B = b + D(B). Atunci

a + D(A) + D(B) dacă A ∩ B =
6 ∅
af (A ∪ B) = . (2.4)
a + D(A) + D(B)+ dacă A ∩ B = ∅
Exemplu. Presupunem că V este un spaţiu vectorial de dimensiune 3 şi fie d1 = a+ <
d1 > şi d2 = b+ < d2 > două drepte distincte din A(V ).
• Dacă d1 ∩ d2 = {P }, atunci
af (d1 ∪ d2 ) = a+ < d1 > + < d2 >= a+ < d1 , d2 >,
obţinând planul determinat de cele două drepte.
• Dacă d1 k d2 , atunci < d1 >=< d2 >, deci
af (d1 ∪ d2 ) = a+ < d1 > + = a+ < d1 , b − a >,
obţinând planul determinat de vectorii (liniar independenţi) d1 şi b − a (acesta este,

evident, planul determinat de d1 şi d2 ).
• Dacă d1 şi d2 sunt necoplanare, atunci
af (d1 ∪ d2 ) = a+ < d1 > + < d2 > + = a+ < d1 , d2 , b − a >
şi, deoarece d1 , d2 şi b − a sunt liniar independenţi, af (d1 ∪ d2 ) este ı̂ntreg spaţiul
V.
Propoziţie 2.1.7. (Teorema dimensiunii) Fie A şi B două varietăţi liniare nevide, de
dimensiuni finite, din spaţiul vectorial V . Atunci

dim A + dim B − dim(A ∩ B) dacă A ∩ B 6= ∅
dim af (A ∪ B) = . (2.5)
dim[D(A) + D(B)] + 1 dacă A ∩ B = ∅
Dem: Dacă A ∩ B 6= ∅, atunci af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B) şi, folosind teorema

dimensiunii (Grassmann), obţinem
dim af (A ∪ B) = dim[D(A) + D(B)] = dim D(A) + dim D(B) − dim(D(A) ∩ D(B)) =
65
137
= dim A + dim B − dim(A ∩ B).
Dacă A ∩ B = ∅, atunci, conform Propoziţiei 2.1.6, * D(A) + D(B), deci
vectorul b − a este liniar independent de vectorii din [D(A) + D(B)]. Rezultă că
dim af (A ∪ B) = dim[D(A) + D(B)+ ] =
= dim[D(A)+D(B)]+dim < b−a > − dim([D(A)+D(B)]∩ < b−a >) = dim[D(A)+D(B)]+1,

deoarece [D(A) + D(B)]∩ = {0V } (altfel subspaţiul 1-dim ar fi inclus
ı̂n subspaţiul D(A) + D(B)).
Exemplu. Vom determina poziţiile relative ale unei drepte şi un plan ı̂ntr-un spaţiu vec-
torial 4-dimensional V . Fie d = a+ < d1 > o dreaptă şi π = b+ < d2 , d3 > un plan.
• Dacă d ∩ π 6= ∅, atunci
af (d ∪ π) = a+ < d1 > + < d2 , d3 >,
iar
dim [af (d ∪ π)] = 1 + 2 − dim(d ∩ π) ≤ 4,
de unde rezultă că dim(d ∩ π) ≥ −1, deci dim(d ∩ π) = {0, 1}.
a) Dacă dim(d ∩ π) = 0 =⇒ d ∩ π = {P }, dim ( af (d ∪ π)) = 3, deci intersecţia

dintre d şi π este un punct, iar ı̂nfăşurătoarea afină a lui d∪π este un hiperplan.
b) Dacă dim(d ∩ π) = 1 =⇒ d ∩ π = d, dim ( af (d ∪ π)) = 2, deci d ⊂ π.
• Dacă d ∩ π = ∅, atunci
af (d ∪ π) = a+ < d1 > + < d2 , d3 > + ,
iar
dim [af (d ∪ π)] = dim[< d1 >, < d2 , d3 >] + 1 ≤ 4,
de unde rezultă că dim < d1 , d2 , d3 >≤ 3, deci dim < d1 , d2 , d3 >= {2, 3} (evident,
d2 şi d3 sunt liniar independenţi, deci dim < d1 , d2 , d3 >≥ 2).
a) Dacă dim < d1 , d2 , d3 >= 2 =⇒< d1 >⊂< d2 , d3 >=⇒ d k π, iar af (d ∪ π) =

a+ < d2 , d3 > + este un hiperplan.
b) Dacă dim < d1 , d2 , d3 >= 3 =⇒ dim af (d ∪ π) = 4 =⇒ af (d ∪ π) = V şi d ∦ π
(dreapta d nu este paralelă cu planul π şi nici nu are puncte comune cu π).
138
66
2.2 Spaţii afine. Proprietăţi imediate
Fie A = {A, B, C, . . .} o mulţime nevidă de puncte.
• Un element (A, B) ∈ A × A se numeşte bipunct al lui A, de origine A şi extremitate
B.
• Un bipunct de forma (A, A) este un bipunct diagonal sau bipunct nul.
• Bipunctele (A, B) şi (B, A) sunt bipuncte simetrice.

Un K-spaţiu vectorial V determină o structură afină pe A dacă se poate defini o funcţie
ϕ : A × A → V , astfel ı̂ncât:
1) ϕ(A, B) + ϕ(B, C) = ϕ(A, C), pentru oricare A, B, C ∈ A;
2) Pentru orice A ∈ A şi orice v ∈ V , există un unic punct B ∈ A, astfel ı̂ncât

ϕ(A, B) = v.
Mulţimea A, dotată cu o structură afină, se numeşte spaţiu afin. Un spaţiu afin este,
deci, determinat de un triplet (A, V, ϕ) care verifică cele două condiţii de mai sus.
• Mulţimea A este spaţiul bază (sau spaţiul suport), iar elementele sale sunt punctele
spaţiului afin.
• Spaţiul vectorial V este spaţiul director al spaţiului afin, iar elementele sale nenule
sunt vectori directori.
• Funcţia ϕ este funcţia structurală a spaţiului afin.

Spaţiul afin este real sau complex, după cum scorpul K al scalarilor lui V este real sau
complex.
Notând ϕ(A, B) = AB, cele două condiţii din definiţia structurii afine devin:
1) AB + BC = AC, pentru oricare A, B, C ∈ A;
2) Pentru orice A ∈ A şi orice v ∈ V , există un unic punct B ∈ A, astfel ı̂ncât AB = v.

În continuare, vom menţiona un spaţiu afin prin (A, V, ϕ) sau, folosind notaţia ϕ(A, B) =
AB, prin (A, V ) sau, când se subı̂nţelege spaţiul director V , doar prin spaţiul său suport
A.
Propoziţie. Într-un spaţiu afin (A, V ), avem
1) Vectorul asociat oricărui bipunct diagonal este vectorul nul,
AA = 0V ∈ V, ∀ A ∈ A.
2) Vectorii asociaţi la două puncte simetrice sunt vectori opuşi,
BA = −AB, ∀ A, B ∈ A.
67
139
3) Pentru fiecare punct A ∈ A, aplicaţia
ϕA : A → V, ϕA (B) = AB
este o bijecţie.
Fie O ∈ A un punct fixat şi fie AO = {O} × A mulţimea bipunctelor lui A, de origine
O. Prin bijecţia AO → V , (O, A) → OA, bipunctul (O, A) se poate identifica cu vectorul
OA. În acest mod, structura vectorială din V se introduce pe AO .
• Spaţiul vectorial AO astfel determinat se numeşte spaţiu vectorial tangent ı̂n O la

A.
• Un vector din AO se numşte vector tangent ı̂n O la A (sau vector legat al spaţiului
afin A, de origine O).
• Evident, spaţiul vectorial AO este izomorf cu V .
• Considerând bijecţia
A → AO , A → (O, A),
vectorul (O, A), asociat punctului A, se numeşte vector de poziţie al punctului A ı̂n
raport cu originea O.
Vom spune că bipunctul (A, B) este echipolent cu bipunctul (C, D) şi vom scrie (A, B) ∼
(C, D) dacă (A, B) şi (C, D) determină acelaşi vector ı̂n V , adică
(A, B) ∼ (C, D) ⇐⇒ ϕ(A, B) = ϕ(C, D).
Este imediat faptul că ∼ este o relaţie de echivalenţă pe A×A. Fie (A×A)/∼ mulţimea
claselor de echivalenţă şi [(A, B)] clasa bipunctului (A, B). Aplicaţia
(A × A)/∼ → V, [(A, B)] → v = ϕ(A, B)
este bine definită (evident, nu depinde de alegerea reprezentantului (A, B) al clasei [(A, B)])
şi este o bijecţie. Putem, deci, să identificăm clasa [(A, B)] cu vectorul ϕ(A, B) = AB.
În acest fel, structura de spaţiu vectorial a lui V se poate transporta pe spaţiul factor
(A × A)/∼ care va avea, astfel, o structură de spaţiu vectorial.
• Spaţiul vectorial astfel definit se numeşte spaţiul vectorial al vectorilor liberi din
spaţiul afin A.
• (A × A)/∼ este izomorf cu spaţiul său director V .
• O clasă oarecare de bipuncte echipolente se numeşte vector liber al spaţiului afin A.
68
140
2.3 Exemple de spaţii afine
Structura afină a spaţiului E3
Dacă E3 este spaţiul punctual euclidian 3-dimensional, iar E 3 este spaţiul vectorial al
vectorilor liberi din E3 , considerăm funcţia
ϕ : E3 × E3 → E 3 , ϕ(A, B) = AB,
−−→
unde AB este vectorul liber asociat vectorului legat AB determinat de bipunctul (A, B).
Tripletul (E3 , E 3 , ϕ) este un spaţiu afin real.
Fie O ∈ E3 un punct arbitrar. Putem identifica spaţiul E 3 al vectorilor liberi cu spaţiul
vectorial E3O tangent la E3 ı̂n punctul O. Structura afină pe E3 este determinată de un
triplet (E3 , E3O , ϕ), unde ϕ este operaţia de scădere din E3O ,
−−→ −→
ϕ : E3 × E3 → E3O , ϕ(A, B) = OB − OA.
Structura afină asociată unei varietăţi liniare

Fie A o varietate liniară dintr-un spaţiu vectorial V , A = a + D(A). Pe A se poate defini
o structură afină, numită structura afină canonic asociată lui A, considerând funcţia
ϕ : A × A → D(A), ϕ(a + u, a + w) = w − u.
Se verifică imediat cele două condiţii din definiţia structurii afine, deci tripletul (A, D(A), ϕ)
determină o structură afină pe A.
Structura afină asociată unui spaţiu vectorial

Fie V un K-spaţiu vectorial. Structura afină canonic asociată lui V este dată de tripletul
(V, V, ϕ), unde
ϕ : V × V → V, ϕ(v, w) = w − v.
Spaţiul afin standard Kn

Pe spaţiul vectorial aritmetic Kn , structura afină este dată de tripletul (Kn , Kn , ϕ), unde,
din nou,
ϕ : Kn ×Kn → Kn , ϕ(A, B) = AB = (b1 −a1 , . . . , bn −an ), ∀ A = (a1 , . . . , an ), B = (b1 , . . . , bn ) ∈ Kn .
2.4 Combinaţii afine de puncte

Propoziţie. Fie A un spaţiu afin şi S = {A0 , A1 , . . . , Ap } ⊂ A un sistem finit de puncte
din A. Fie {αo , α1 , . . . , αp } ⊂ K un sistem de scalari cu proprietatea că α0 +α1 +. . .+αp =
1. Atunci există un unic punct P ∈ A, astfel ı̂ncât
OP = α0 OA0 + α1 OA1 + . . . + αp OAp , (2.6)
oricum am alege punctul origine O ∈ A.
69
141
Dem : Presupunem că, alegând originea ı̂n O, găsim punctul P astfel ı̂ncât
OP = α0 OA0 + α1 OA1 + . . . + αp OAp
şi, pentru originea ı̂n O0 , avem punctul P 0 , cu
O0 P 0 = α0 O0 A0 + α1 O0 A1 + . . . + αp O0 Ap .
Atunci
p
X p
X p
X p
X
0 0 0 0
O P = O O + OP = αi O O + αi OAi = αi (O O + OAi ) = αi O0 Ai = O0 P 0 ,
i=0 i=0 i=0 i=0
deci O0 P = O0 P 0 şi P = P 0 .
Deoarece alegerea lui O ı̂n (2.6) nu este esenţială, putem folosi notaţia
P = α0 A0 + α1 A1 + . . . + αp Ap .
• Fie S = {A0 , A1 , . . . , Ap } ⊂ A un sistem finit de puncte din A. Un punct P ∈ A se

numeşte combinaţie afină (sau baricentru) a sistemului de puncte S dacă există un
sistem de scalari {αo , α1 , . . . , αp } ⊂ K, cu α0 + α1 + . . . + αp = 1, astfel ı̂ncât
P = α0 A0 + α1 A1 + . . . + αp Ap . (2.7)
• Sistemul de scalari {αo , α1 , . . . , αp , α0 + α1 + . . . + αp = 1} se numeşte sistemul de

ponderi al punctului P faţă de S.
• Dacă S = {Aα , α ∈ J} este un sistem oarecare de puncte din A, atunci un punct
P ∈ A este combinaţie afină a lui S dacă există un subsistem finit al lui S, astfel
ı̂ncât P să fie combinaţie afină a acestuia.
• Un sistem oarecare S de puncte din A se numeşte sistem de generatori al spaţiului
afin A dacă orice punct P ∈ A este o combinaţie afină a lui S.
Propoziţie. Fie S = {A0 , A1 , . . . , Aq , Aq+1 , . . . , Ap } un sistem de puncte din A şi

P = α0 A0 + . . . + αq Aq + αq+1 Aq+1 + . . . + αp Ap , α0 + . . . + αq + αq+1 + . . . + αp = 1,
un baricentru al său. Dacă α = α0 + . . . + αq 6= 0, atunci
P = αQ + αq+1 Aq+1 + . . . + αp Ap , α + αq+1 + . . . + αp = 1,
α0 α1 αq
unde Q este baricentru al subsistemului {A0 , A1 , . . . , Aq }, cu ponderile { , , . . . , }.
α α α
Reciproc, dacă P ∈ A este dat de
P = αQ + αq+1 Aq+1 + . . . + αp Ap , α + αq+1 + . . . + αp = 1,
cu α 6= 0, iar
Q = β0 A0 + β1 A1 + . . . + βq Aq , β0 + β1 + . . . + βq = 1,
atunci P este baricentru al sistemului S, de ponderi {αβ0 , . . . , αβq , αq+1 , . . . , αp }.
70
142
• Un sistem finit de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } din A se numeşte afin dependent
dacă cel puţin unul din punctele sale este combinaţie afină a sistemului format cu
celelalte puncte. Punctele lui S se numesc afin dependente.
• Sistemul S = {A0 , A1 , . . . , Ap } se numeşte afin independent dacă nu este afin de-

pendent sau dacă este alcătuit dintr-un singur punct. Punctele lui S se numesc afin
independente.
Propoziţie. Sistemul de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } din A este afin dependent dacă şi
numai dacă sistemul de vectori S = {A0 A1 , . . . , A0 Ap } din V este liniar dependent.
Dem: Presupunem că sistemul de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } este afin dependent.

Rezultă că
∃ α1 , . . . , αp ∈ K, α1 + . . . + αp = 1, A0 = α1 A1 + . . . + αp Ap ,
adică
∀ O ∈ A, OA0 = α1 OA1 + . . . + αp OAp .
Alegând, ı̂n ultima relaţie, originea O să fie chiar punctul A0 , obţinem că
0V = α1 A0 A1 + . . . + αp OAp ,
unde scalarii αi nu sunt toţi zero, deoarece suma lor este egală cu 1. Rezultă că sistemul
de vectori S = {A0 A1 , . . . , A0 Ap } este liniar dependent.
Reciproc, presupunem că sistemul S = {A0 A1 , . . . , A0 Ap } este liniar dependent. Rezultă
că
∃ α1 , . . . , αp ∈ K, nu toţi nuli, cu α1 A0 A1 + . . . + αp A0 Ap = 0V ,
adică
∀ O ∈ A, α1 (A0 O + OA1 ) + . . . + αp (A0 O + OAp ) = 0V ,
sau
∀ O ∈ A, (α1 + . . . + αp ) A0 O + α1 OA1 + . . . + αp OAp = 0V .
| {z }
α
• Dacă α 6= 0, atunci
∀ O ∈ A, αOA0 = α1 OA1 + . . . + αp OAp ,
deci
p
α1 αp X αi
∀ O ∈ A, OA0 = OA1 + . . . + OAp , cu =1
α α α
i=1
şi
p
α1 αp X αi
A0 = A1 + . . . + Ap , cu = 1,
α α α
i=1
adică sistemul de puncte S este afin dependent.
71
143
• Dacă α = 0, atunci α1 OA1 + . . . + αp OAp = 0V , unde nu toţi scalarii αi sunt nuli.
Presupunem că α1 6= 0. Atunci
−α1 OA1 = α2 OA2 + . . . + αp OAp ,
deci
p
α2 αp X αi
∀ O ∈ A, OA1 = − OA2 − . . . − OAp , cu − = 1,
α1 α1 α1
i=2
şi
p
α2 αp X αi
∀ O ∈ A, A1 = − A2 − . . . − Ap , cu − = 1,
α1 α1 α1
i=2
deci, şi ı̂n acest caz, sistemul de puncte S este afin dependent.
Sistemul de vectori S = {A0 A1 , . . . , A0 Ap } se numeşte sistem de vectori asociat sis-

temului de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap }. Schimbând rolul punctului A0 cu alt punct din
sistem, se pot obţine alte sisteme de vectori asociate unui sistem de puncte. Toate aceste
sisteme se deduc din primul prin transformări elementare.
• Un sistem format din două puncte {A, B} este afin independent dacă şi numai dacă
punctele sunt distincte A 6= B.
• În E3 , trei puncte necoliniare sunt afin independente. La fel sunt şi patru puncte
necoplanare.
• Orice sistem de puncte care conţine un un subsistem afin dependent este afin depen-
dent.
• Dacă un sistem este afin independent, atunci orice subsistem al său este afin inde-
pendent.
Vom spune că un sistem oarecare de puncte S = {Aα , α ∈ J} din A este afin inde-
pendent dacă orice subsistem finit al său este afin independent.
2.5 Subspaţii afine

Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin. Fie A0 ⊂ A o submulţime nevidă a lui A şi ϕ0 = ϕ|A0 ×A0
restricţia lui ϕ la A0 × A0 . Dacă V 0 = ϕ0 (A0 × A0 ) este un subspaţiu vectorial al lui V ,
atunci tripletul (A0 , V 0 , ϕ0 ) are o structură de spaţiu afin.
Se numeşte subspaţiu afin al spaţiului afin (A, V, ϕ) un triplet (A0 , V 0 , ϕ0 ), unde A0 este
o submulţime nevidă a lui A, ϕ0 este restricţia lui ϕ la A0 × A0 , iar V 0 = ϕ0 (A0 × A0 ) este
un subspaţiu vectorial al lui V . Mulţimea vidă se consideră, prin definiţie, subspaţiu
afin al oricărui spaţiu afin A.
Un subspaţiu afin (A0 , V 0 ) este determinat fie de mulţimea A0 a punctelor sale, fie de
un punct P0 ∈ A0 şi de spaţiul său director V 0 .
72
144
• Când cunoaştem pe A0 , spaţiul director va fi
V 0 = {AB, A, B ∈ A0 },
sau, fixând un punct P0 ∈ A0 ,
V 0 = {P0 A, A ∈ A0 }.
• Când cunoaştem punctul P0 ∈ A0 şi spaţiul V 0 , atunci
A0 = {A ∈ A, P0 A ∈ V 0 }.
Exemple. • Orice submulţime formată dintr-un singur punct A0 = {A} ⊂ A este un

subspaţiu afin al lui A. Spaţiul său director este V 0 = {0V } ≺ V .
• Orice dreaptă d şi orice plan π din E3 sunt subspaţii afine ale lui E3 . Spaţiile lor
directoare sunt, respectiv, o dreaptă vectorială d0 ∈ E3O şi un plan vectorial π 0 ∈ E3O ,
care le determină direcţia (adică d k d0 , resp. π k π 0 ).
• Varietăţile liniare din Kn , determinate de mulţimea soluţiilor sistemelor de ecuaţii

liniare, sunt subspaţii afine ale spaţiului afin standard Kn . Spaţiile lor directoare
sunt subspaţiile vectoriale ale lui Kn , determinate de soluţiile sistemelor liniare şi
omogene, asociate sistemelor date.
De exemplu, ı̂n K3 , spaţiul soluţiilor ecuaţiei Ax + By + Cz + D = 0, cu rang
(A, B, C) = 1, este un subspaţiu afin al lui K3 . Spaţiul său director este spaţiul
vectorial al soluţiilor ecuaţiei omogene asociate Ax + By + Cz = 0.
Următoarea propoziţie este o generalizare a axiomei paralelelor din E3 .
Propoziţie. Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin. Pentru orice punct P0 ∈ A şi orice subspaţiu
vectorial V 0 al lui V , există un unic subspaţiu afin A0 al lui A care conţine punctul P0 şi
admite pe V 0 ca spaţiu director.
Dem: Definim A0 = {A ∈ A, P0 A ∈ V 0 } şi fie ϕ0 restricţia lui ϕ la A0 × A0 . Tripletul

(A0 , V 0 , ϕ0 )
este un subspaţiu afin al lui (A, V, ϕ), conţine pe P0 şi admite pe V 0 ca spaţiu
director.
Deoarece aplicaţia ϕ0P0 : A0 → V 0 , A 7−→ P0 A, este o bijecţie, rezultă că A0 este unic
determinat.
• Un subspaţiu afin al lui A este o dreaptă ı̂n A dacă spaţiul său director este o dreaptă
vectorială din V .
• Un subspaţiu afin al lui A este un plan ı̂n A dacă spaţiul său director este un plan
vectorial din V .
• Un subspaţiu afin al lui A este un hiperplan ı̂n A dacă spaţiul său director este un
hiperplan vectorial din V .
73
145
Propoziţie 2.5.1. O condiţie necesară şi suficientă pentru ca o submulţime nevidă A0 ⊂ A
să fie un subspaţiu afin al lui A este ca
∀ P, Q ∈ A0 , ∀ α, β ∈ K, α + β = 1 =⇒ αP + βQ ∈ A0 .
Dem: Presupunem că A0 este un subspaţiu afin al lui A. Înseamnă că spaţiul director
V al lui A0 este un subspaţiu vectorial al spaţiului director V al lui A.
0
Fixăm A0 ∈ A0 . Atunci
V 0 = {A0 P, P ∈ A0 } ≺ V.
Fie P, Q ∈ A0 . Atunci A0 P, A0 Q ∈ V 0 şi, deoarece V 0 ≺ V , rezultă că, pentru orice λ ∈ K,

(1 − λ)A0 P + λA0 Q ∈ V 0 . Deci există R ∈ A0 , astfel ı̂ncât A0 R = (1 − λ)A0 P + λA0 Q.
Deci R = (1 − λ)P + λQ ∈ A0 .
Reciproc, presupunem că implicaţia din propoziţie este adevărată. Fixăm A0 ∈ A0 şi
fie
V 0 = {A0 P, P ∈ A0 }.
Vom arăta că V 0 este un subspaţiu vectorial al lui V .
Fie v ∈ V 0 . Rezultă că există P ∈ A0 , astfel ı̂ncât v = A0 P . V 0 este o submulţime
a lui V , deci v ∈ V şi, deoarece A este un spaţiu afin cu spaţiul director V , rezultă că,
pentru orice λ ∈ K, există un unic R ∈ A, astfel ı̂ncât A0 R = λv. Deci λv = A0 R =
(1 − λ)A0 A0 + λv = (1 − λ)A0 A0 + λA0 P şi, cum A0 , P ∈ A0 , rezultă că R ∈ A0 , ceea ce
ı̂nseamnă că λv ∈ V 0 .
Dacă v, w ∈ V 0 , atunci există punctele (unice) P, Q ∈ A0 , astfel ı̂ncât v = A0 P şi
1 1 1 1
w = A0 Q. Combinaţia afină T = P + Q se va afla ı̂n A0 , deci A0 T = v + w ∈ V 0 .
2 2 2 2
Rezultă că şi suma v + w ∈ V 0 , deci V 0 ≺ V , iar A0 este subspaţiu afin al lui A.
Evident, propoziţia anterioară este valabilă pentru orice combinaţie afină a unui număr
finit de puncte din A0 .
Propoziţie 2.5.2. Fie (A, V ) un spaţiu afin, S = {A0 , A1 , . . . , Ap } un sistem finit de
puncte din A şi S = {A0 A1 , . . . , A0 Ap } sistemul de vectori asociat. Atunci mulţimea
baricentrelor lui S,
S = {P ∈ A, P = α0 A0 + . . . + αp Ap , α0 + . . . + αp = 1},
este un subspaţiu afin al lui A. Spaţiul său director este ı̂nfăşurătoarea liniară a lui S
(deci subspaţiul < S > generat de S).
Dem: Pentru a demonstra că S este un subspaţiu afin, vom folosi Propoziţia 2.5.1. Fie
p
P
P, Q ∈ S şi λ ∈ K. Punctele P şi Q sunt de forma P = α0 A0 + . . . + αp Ap , cu αi = 1,
i=0
p
P
respectiv Q = β0 A0 + . . . + βp Ap , cu βi = 1. Atunci
i=0
p
X p
X p
X
(1 − λ)P + λQ = (1 − λ) αi Ai + βi Ai = [(1 − λ)αi + λβi ]Ai ∈ S,
i=0 i=0 i=0
74
146
deoarece
p
X p
X n
X
[(1 − λ)αi + λβi ] = (1 − λ) αi + λ βi = (1 − λ) + λ = 1.
i=0 i=0 i=0
Deci S este un subspaţiu afin al lui A.

Vom arăta că spaţiul director al lui S este chiar < S >. Spaţiul director al lui S este
(relativ la punctul A0 , dar acest spaţiu nu depinde de alegerea punctului din S)
V = {A0 P, P ∈ S}.
Vom verifica dubla incluziune V =< A0 A1 , . . . , A0 Ap >.
”⊆” Fie v ∈ V . Rezultă că există un unic P ∈ S, astfel ı̂ncât v = A0 P , deci v =
α0 A0 A0 + α1 A0 A1 + . . . + αp A0 Ap , adică v ∈< A0 A1 , . . . , A0 Ap >.
”⊇” Fie v ∈< A0 A1 , . . . , A0 Ap >. Rezultă că v = α1 A0 A1 + . . . + αp A0 Ap , unde nu
toţi scalarii αi sunt nuli. Vectorul v poate fi scris sub forma
v = (1 − α1 − . . . − αp )A0 A0 + α1 A0 A1 + . . . + αp A0 Ap .
Deci v = A0 T , unde
T = (1 − α1 − . . . − αp )A0 + α1 A1 + . . . + αp Ap ∈ S,
adică v ∈ V .
Dacă S = {A0 , Aα , α ∈ J} este un sistem infinit de puncte, notăm cu S mulţimea
baricentrelor tuturor subsistemelor finite ale lui S. Se arată, ı̂n acelaşi fel, că S este un
subspaţiu afin al lui A şi că spaţiul său director este ı̂nfăşurătoarea liniară a sistemului de
vectori S = {A0 Aα , α ∈ J}, asociat lui S.
Subspaţiul afin S ⊂ A se numeşte ı̂nchiderea afină (sau ı̂nfăşurătoarea afină) a sis-
temului S.
Exemple. • Închiderea afină a sistemului alcătuit dintr-un singur punct S = {A} ⊂
A este punctul A ı̂nsuşi, iar spaţiul său director este subspaţiul trivial {0V } ≺ V .
• Închiderea afină a unui sistem de două puncte afin independente (deci distincte)
S = {A0 , A1 } din A este dreapta afină
S = {P ∈ A, P = (1 − λ)A0 + λA1 , λ ∈ K},
iar spaţiul său director este dreapta vectorială
< S >=< {A0 A1 } >= {A0 P ∈ V, A0 P = λA0 A1 , λ ∈ K}.
• Închiderea afină a unui sistem de trei puncte afin independente (deci necoliniare)
S = {A0 , A1 , A2 } din A este planul afin
S = {P ∈ A, P = (1 − λ − µ)A0 + λA1 + µA2 , λ, µ ∈ K},
iar spaţiul său director este planul vectorial
< S >=< {A0 A1 , A0 A2 } >= {A0 P ∈ V, A0 P = λA0 A1 + µA0 A2 , λ, µ ∈ K}.
75
147
Propoziţie. Fie A1 şi A2 două subspaţii afine ale lui A şi fie V1 şi V2 subspaţiile lor
directoare. Atunci intersecţia A1 ∩ A2 este, de asemenea, un subspaţiu afin al lui A iar,
dacă A1 ∩ A2 6= ∅, atunci spaţiul său director este V1 ∩ V2 .
Dem: Dacă A1 ∩ A2 = ∅, atunci propoziţia este evidentă.
Presupunem că A1 ∩ A2 6= ∅. Fie P, Q ∈ A1 ∩ A2 şi fie λ ∈ K. Deoarece A1 şi
A2 sunt subspaţii afine, rezultă că (1 − λ)P + λQ ∈ A1 şi (1 − λ)P + λQ ∈ A2 , deci
(1 − λ)P + λQ ∈ A1 ∩ A2 , deci A1 ∩ A2 este un subspaţiu afin.
Fie A0 ∈ A1 ∩ A2 . Spaţiul director al lui A1 ∩ A2 este
V12 = {A0 P, P ∈ A1 ∩ A2 }.
Vom arăta că V12 = V1 ∩ V2 , unde
V1 = {A0 Q, Q ∈ A1 }, V2 = {A0 R, R ∈ A2 }.
”⊆” Fie v ∈ V12 =⇒ există un unic P ∈ A1 ∩ A2 , v = A0 P , deci v ∈ V1 ∩ V2 .

”⊇” Fie v ∈ V1 ∩V2 . Există un unic Q ∈ A1 şi un unic R ∈ A2 , astfel ı̂ncât v = A0 Q = A0 R,
deci Q = R ∈ A1 ∩ A2 , adică v ∈ V12 .
• Dacă S este un sistem de puncte din A, atunci intersecţia tuturor subspaţiilor afine
ale lui A, care conţin pe S, este un subspaţiu afin (cel mai mic — ı̂n raport cu
incluziunea — spaţiu afin care conţine pe S). Acesta coincide cu ı̂nfăşurătoarea
afină a sistemului S.
Propoziţie. Fie (A, V ) un spaţiu afin, A1 , A2 ⊂ A două subspaţii afine nevide şi V1 , V2
spaţiile lor directoare.
a) Dacă V1 şi V2 sunt independente, atunci A1 ∩ A2 conţine cel mult un punct.
b) Dacă V1 + V2 = V , atunci A1 ∩ A2 conţine cel puţin un punct.
c) Dacă V1 ⊕ V2 = V , atunci A1 ∩ A2 conţine exact un punct.

Dem: a) Dacă A1 ∩ A2 = ∅, atunci afirmaţia de la a) este adevărată. Presupunem
că A1 ∩ A2 6= ∅. Fie P, Q ∈ A1 ∩ A2 . Spaţiul director al lui A1 ∩ A2 este V1 ∩ V2 , deci
P Q ∈ V1 ∩ V2 . Dar V1 şi V2 sunt independente, deci V1 ∩ V2 = {0V }, deci P Q = 0V şi, ı̂n
consecinţă, P = Q.
b) Presupunem, prin absurd, că A1 ∩ A2 = ∅. Fie A1 ∈ A1 şi A2 ∈ A2 . Spaţiile
directoare ale lui A1 şi A2 sunt, respectiv
V1 = {A1 P, P ∈ A1 }, V2 = {A2 Q, Q ∈ A2 }.
Deoarece V = V1 + V2 , rezultă că ∀ v ∈ V , există v1 ∈ V1 şi v2 ∈ V2 , astfel ı̂ncât

v = v1 + v2 . Pentru A1 A2 ∈ V , există un unic P ∈ A1 şi un unic Q ∈ A2 , astfel ı̂ncât
A1 A2 = A1 P +A2 Q. Deci A1 A2 = A1 A2 +A2 P +A2 Q, de unde rezultă că A2 P +A2 Q = 0V ,
ceea ce este absurd, căci A2 Q ∈ V2 şi ar rezulta că A2 P ∈ V2 , dar P ∈ A1 , deci A2 P ∈
/ V2 .
c) Rezultă imediat din a) şi b).
76
148
• Fie A1 şi A2 două subspaţii afine ale spaţiului afin A. Închiderea afină a mulţimii
A1 ∪ A2 se numeşte uniunea subspaţiilor A1 şi A2 şi se notează A1 ∨ A2 .
Propoziţie. Fie (A, V ) un spaţiu afin, A1 şi A2 două subspaţii afine ale sale şi V1 ,
respectiv V2 spaţiile lor directoare.
a) Dacă A1 ∩ A2 6= ∅, atunci spaţiul director al subspaţiului afin A1 ∨ A2 este V1 + V2 .
b) Dacă A1 ∩ A2 = ∅, atunci spaţiul director al subspaţiului afin A1 ∨ A2 este (V1 +

V2 ) ⊕ D, unde D este dreapta directoare a unei drepte afine D, determinate de două
puncte A1 ∈ A1 şi A2 ∈ A2 .
Dem: a) Fie A ∈ A1 ∩ A2 . Spaţiile directoare ale lui A1 şi A2 sunt, respectiv
V1 = {AP, P ∈ A1 }, V2 = {AQ, Q ∈ A2 },
iar spaţiul director al lui A1 ∨ A2 este
W = {AR, R = αP + βQ, α + β = 1, P ∈ A1 , Q ∈ A2 }.
Arătăm că W = V1 + V2 .
”⊆” Fie v ∈ W . Rezultă că v este de forma v = AR, unde R = αP + βQ, cu P ∈ A1 şi
Q ∈ A2 . Deci AR = αAP + βAQ. Dar AP ∈ V1 ≺ V , deci αAP ∈ V1 şi, analog, AQ ∈ V2 ,
adică v ∈ V1 + V2 .
1 1
”⊇” Fie v ∈ V1 + V2 . Rezultă că v se poate scrie sub forma v = v1 + v2 , unde v1 ∈ V1
2 2
1 1
şi v2 ∈ V2 . Deci v = AP + AQ, unde P ∈ A1 şi Q ∈ A2 , adică v ∈ W .
2 2
b) Fie A1 ∈ A1 , A2 ∈ A2 şi D dreapta afină determinată de punctele A1 şi A2 . Spaţiile
directoare ale lui A1 şi A2 sunt, respectiv
V1 = {A1 P, P ∈ A1 }, V2 = {A2 Q, Q ∈ A2 }.
Vom arăta că

A1 ∨ A2 = A1 ∨ A2 ∨ D.
Incluziunea ⊆ este evidentă. Fie M ∈ A1 ∨ A2 ∨ D. Punctul M va fi de forma M =
αP + βQ + γR, unde P ∈ A1 , Q ∈ A2 şi R ∈ D şi α + β + γ = 1.
Dacă γ = 0, atunci M ∈ A1 ∨ A2 . Dacă γ 6= 0, atunci, scriind punctul R sub forma
R = (1 − λ)A1 + λA2 , obţinem
M = αP + βQ + γ(1 − λ)A1 + γλA2 = αP + γ(1 − λ)A1 + βQ + γλA2 ∈ A1 ∨ A2 ,
deoarece este o combinaţie afină (evident, α+β +γ(1−λ)+γλ = 1) de puncte din A1 ∪A2 .
Avem, deci,
A1 ∨ A2 = A1 ∨ A2 ∨ D = A1 ∨ (A2 ∨ D).
Aplicând punctul a) al propoziţiei, rezultă că spaţiul director al lui A1 ∨ A2 este V1 + (V2 +
D), deci (V1 + V2 ) + D.
77
149
Rămâne de arătat că (V1 + V2 ) ∩ D = {0V }. Presupunem, prin absurd, că există
un vector nenul v ∈ D, astfel ı̂ncât v ∈ V1 + V2 . Deoarece D este un spaţiu vectorial
1-dimensional, vectorul v este coliniar cu vectorul A1 A2 . Deci A1 A2 ∈ V1 + V2 . Rezultă că
există P ∈ A1 şi Q ∈ A2 , astfel ı̂ncât A1 A2 = A1 P +A2 Q. Deci A1 A2 = A1 A2 +A2 P +A2 Q,
adică A2 P + A2 Q = 0V , imposibil, deoarece A2 Q ∈ A2 , iar A2 P ∈ / A2 . În consecinţă,
suma spaţiilor V1 + V2 şi D este directă.
• Fie A un spaţiu afin, A1 şi A2 două subspaţii afine ale sale şi V1 , respectiv V2 spaţiile
lor directoare. Spunem că A1 şi A2 sunt paralele dacă V1 conţine V2 sau V2 conţine
V1 .
A1 k A2 ⇐⇒ V1 ⊆ V2 sau V2 ⊆ V1 .
• În mulţimea subspaţiilor afine ale unui spaţiu afin A, relaţia de paralelism este o
relaţie reflexivă şi simetrică.
• Pentru subspaţiile afine ale lui A care admit acelaşi spaţiu director, relaţia de par-
alelism este o relaţie de echivalenţă. De exemplu, toate dreptele afine din A, care
au dreapta afină D ca spaţiu director, sunt paralele ı̂ntre ele.
• Subspaţiile afine A1 şi A2 sunt strict paralele dacă A1 k A2 şi A1 ∩ A2 = ∅ (dacă

intersecţia lor este nevidă, atunci unul dintre subspaţii ı̂l conţine pe celălalt).
2.6 Spaţii afine finit dimensionale

2.6.1 Dimensiunea unui spaţiu afin
Un spaţiu afin A este finit dimensional dacă spaţiul său director V este finit dimensional.
Se numeşte dimensiune a unui spaţiu afin A dimensiunea spaţiului său director V .
• Mulţimea vidă este considerată, prin definiţie, un spaţiu afin de dimensiune −1.
• Spaţiile afine de dimensiune 0 sunt punctele.
• Un spaţiu afin de dimensiune 1 se numeşte dreaptă afină (sau dreaptă).
• Un spaţiu afin de dimensiune 2 se numeşte plan afin (sau plan).
• Un subspaţiu afin al unui spaţiu afin n-dimensional A va fi, deci, un spaţiu afin de
dimensiune p ≤ n. El se va numi p-plan afin (sau p-plan).
Propoziţie. Dacă S = {A0 , A1 , . . . , Ap } este un sistem de puncte afin independent, atunci

ı̂nchiderea sa afină este un p-plan.
Dem: Închiderea afină a lui S este un spaţiu afin, al cărui spaţiu director este generat
de sistemul de vectori {A0 A1 , . . . , A0 Ap }, deci are dimensiunea p.
78
150
Teoremă 2.6.1.1. (Teorema dimensiunii pentru spaţii afine) Fie A un spaţiu afin
finit dimensional, A1 , A2 subspaţii afine, având spaţiile directoare V1 , respectiv V2 , cu
dim V1 = p şi dim V2 = q. Dacă s = dim(A1 ∨ A2 ), iar i = dim(V1 ∩ V2 ), atunci

s+i dacă A1 ∩ A2 6= ∅
p+q = . (2.8)
s + i − 1 dacă A1 ∩ A2 = ∅
Dem: Conform teoremei lui Grassmann, dim V1 +dim V2 = dim(V1 ∩V2 )+dim(V1 +V2 ),
adică p + q = i + dim(V1 + V2 ).
Dimensiunea spaţiului afin A1 ∨ A2 este dimensiunea spaţiului său director. Acest
spaţiu director este dat de

V1 + V2 dacă A1 ∩ A2 6= ∅
,
V1 + V2 + D dacă A1 ∩ A2 = ∅
deci
s dacă A1 ∩ A2 =
6 ∅
dim(V1 + V2 ) = .
s − 1 dacă A1 ∩ A2 = ∅
2.6.2 Repere şi coordonate carteziene

Fie A un spaţiu afin finit dimensional, de dimensiune n şi fie V spaţiul său director. Se
numeşte reper cartezian ı̂n A un sistem R = (O; B), unde O ∈ A, iar B = {e1 , . . . , en }
este o bază a lui V . Punctul O se numeşte originea reperului R.
Dacă R = (O; B) este un reper cartezian ı̂n A, atunci oricărui punct P ∈ A i se
asociază vectorul său de poziţie OP ∈ V , iar acesta este de forma OP = x1 e1 + . . . + xn en ,
cu (x1 , . . . , xn ) ∈ Kn . Deci, orice reper R = (O; B) al lui A defineşte o bijecţie
A → Kn , P 7→ (x1 , . . . , xn ).
Sistemul de scalari (x1 , . . . , xn ) poartă numele de coordonatele carteziene ale punctului P

faţă de reperul R.
Vrem să vedem ce se ı̂ntâmplă la o schimbare de reper ı̂n A. Fie R = (O; B) şi
R = (O0 , B 0 ) două repere ı̂n spaţiul afin (finit dimensional) A, cu B = {e1 , . . . , en } şi
0
B 0 = {e01 , . . . , e0n }. Reperul R0 este determinat faţă de reperul R atunci când cunoaştem
coordonatele lui O0 ı̂n baza B şi componentele vectorilor e0i faţă de baza B. Presupunem
că
X n Xn
0 0
OO = pi0 ei , ei = pji ej .
i=1 j=1
Fie P0 = (pi0 ) matricea (coloană) a coordonatelor lui O0 ı̂n baza B şi P = (pij ) ma-
tricea de trecere de la baza B la baza B 0 (vom avea det P 6= 0). Sistemul de scalari
(pi0 , pij , det(pij ) 6= 0) poartă numele de coordonatele reperului R0 faţă de reperul R. Aces-
tui sistem de coordonate ı̂i asociem atât perechea de matrice (P0 , P ), cât şi matricea
pătratică nesingulară, de ordinul n + 1,

1 0
,
P0 P
79
151
numită matrice de coordonate ale reperului R0 faţă de reperul R.
Putem să determinăm, ı̂n acelaşi fel, şi reperul R faţă de reperul R0 , exprimând vectorul
O O şi vectorii ej ı̂n baza B 0 .
0
n
X n
X
O0 O = p0i0 e0i , ej = p0ij e0i .
i=1 i=1
Dacă matricea coordonatelor lui O ı̂n baza B 0 este P00 , iar matricea de trecere din baza B 0
ı̂n baza B este P 0 = (p0ji ), cu det P 0 6= 0, atunci matricea de coordonate a lui R faţă de R0
este
1 0
.
P00 P 0
−1
1 0 1 0 1 0 1 0 1 0
Avem = . Într-adevăr, · = ,
P00 P 0 P0 P P0 P P00 P 0 A In
unde matricea coloană A este dată de A = P0 +P ·P00 . Dar P0 este matricea componentelor
vectorului OO0 ı̂n baza B, iar OO0 = −O0 O. Scriind A = [OO0 ]B + P · [O0 O]B 0 şi folosind
forma matriceală a trecerii din baza B ı̂n baza B 0 , avem
A = −[O0 O]B + P · [O0 O]B 0 = −P · [O0 O]B 0 + P · [O0 O]B 0 = 0.
Vom vedea acum cum se schimbă coordonatele unui punct din A la o schimbare de
n
P
reper. Fie P ∈ A. Coordonatele lui P faţă de reperul R sunt date de OP = xi ei , iar
i=1
n n
R0 O0 P x0j e0j . OO0
P P
faţă de reperul sunt date de = Fie, de asemenea, = pi0 ei . (desen)
j=1 i=1
Deoarece OP = OO0 + O0 P , rezultă că
n
X n
X n
X n
X n
X n
X
xi ei = pi0 ei + x0j e0j = pi0 ei + x0j ( pij ei ),
i=1 i=1 j=1 i=1 j=1 i=1
deci
n
X n
X n
X
xi ei = (pi0 + pij x0j )ei .
i=1 i=1 j=1
În consecinţă, ecuaţiile transformărilor de coordonate corespunzătoare schimbării de reper

sunt
n
X
xi = pi0 + pij x0j , i = 1, n, det(pij ) 6= 0. (2.9)
j=1
Ecuaţiile (2.9) au o formă matriceală
X = P0 + P X 0 ,
unde X = (xi ), X 0 = (x0i ) şi P0 = (pi0 ) sunt matrici coloană.
80
152
• O schimbare de reper se numeşte translaţie dacă e0i = ei , ∀ i = 1, n. În acest caz,
P = In . Ecuaţiile unei translaţii sunt
xi = pi0 + x0i , i = 1, n.
• O schimbare de reper se numeşte centro-afinitate dacă O0 = O, adică P0 = 0.

Ecuaţiile unei centro-afinităţi sunt
n
X
xi = pij x0j , i = 1, n, det(pij ) 6= 0.
j=1
2.6.3 Repere şi coordonate afine

Un reper afin ı̂ntr-un spaţiu afin n-dimensional (A, V ) este un sistem ordonat de n + 1
puncte afin independente din A,
R = {E0 , E1 , . . . , En }.
Reperului afin R ı̂i asociem reperul cartezian
R = {E0 ; (E0 E1 , . . . , E0 En )},
unde {E0 E1 , . . . , E0 En } este o bază ı̂n V . Rezultă că, pentru orice punct P ∈ A, vectorul
E0 P se scrie ı̂n mod unic sub forma
E0 P = α1 E0 E1 + . . . + αn E0 En , α1 , . . . , αn ∈ K,
adică
OP − OE0 = α1 (OE1 − OE0 ) + . . . + αn (OEn − OE0 ), ∀ O ∈ A.
În consecinţă, pentru orice punct P ∈ A, există un unic sistem de scalari α0 = 1 −
α1 − . . . − αn , α1 , . . . , αn ∈ K, astfel ı̂ncât
P = α0 E0 + α1 E1 + . . . + αn En , cu α0 + α1 + . . . + αn = 1.
Sistemul de scalari {α0 , α1 , . . . , αn } poartă numele de sistem de coordonate afine (sau

baricentrice) ale punctului P faţă de reperul afin R.
Există o bijecţie ı̂ntre mulţimea reperelor afine ale unui spaţiu afin n-dimensional şi
mulţimea reperelor sale carteziene. Dacă R = {E0 , E1 , . . . , En } este un reper afin, atunci
reperul cartezian asociat are ca origine punctul E0 , iar baza este dată de sistemul de vectori
{E0 E1 , . . . , E0 En }. Dacă un vector E0 P ∈ V are coordonatele carteziene (α1 , . . . , αn ),
atunci coordonatele afine ale punctului P ∈ A sunt (α0 = 1 − α1 − . . . − αn , α1 , . . . , αn ).
Fie (A, B) un bipunct nenul. Punctele A şi B, fiind afin independente, determină o
dreaptă afină D = {P = αA + βB, α + β = 1}.
81
153
Fie P ∈ D, P 6= B. Rezultă că există α, β ∈ K, cu α 6= 0, astfel ı̂ncât P = αA + βB,
deci P P = αAP + βBP , echivalent cu faptul că αAP = βP B. Notând k = βα−1 ∈ K,
rezultă că, pentru orice punct P ∈ D, P 6= B, există un scalar k ∈ K astfel ı̂ncât
AP = kP B.
Scalarul k astfel definit poartă numele de raport ı̂n care punctul P divide bipunctul (A, B).
Dacă P ∈ D, P 6= B, are coordonatele afine (1 − x, x), x 6= 1, atunci raportul ı̂n care P
x
divide (A, B) este k = . Coordonatele afine ale lui P se mai numesc coordonate afine
1−x
omogene, iar raportul k este coordonata sa afină neomogenă (sau coordonata raport).
Fie dreapta afină reală D, determinată de bipunctul nenul (A, B). Există o bijecţie
ı̂ntre axa R a numerelor reale şi D.
R → D, x 7−→ P = (1 − x)A + xB.
Pe R avem o relaţie de ordine: P1 (x1 ) precede pe P2 (x2 ) dacă x1 < x2 . Această relaţie
de ordine induce o relaţie de ordine pe D. Rezultă că P precede pe A dacă x < 0, P este
ı̂ntre A şi B dacă 0 < x < 1 şi B precede pe P dacă 1 < x. Dacă P are coordonata raport
x
k= , rezultă imediat că P este ı̂ntre A şi B dacă k > 0 şi P nu se află ı̂ntre A şi B
1−x
dacă k < 0.
Putem extinde coordonatele raport ı̂ntr-un spaţiu afin n-dimensional A. Fie R =

{E0 , E1 , . . . , En } un reper afin şi R = {E0 ; E0 E1 , . . . , E0 En } reperul cartezian asociat.
Fie P ∈ A, astfel ı̂ncât coordonatele carteziene ale vectorului E0 P să fie (α1 , . . . , αn ) şi, ı̂n
consecinţă, cu α0 = 1 − α1 − . . . − αn , coordonatele baricentrice ale lui P faţă de reperul
afin R sunt (α0 , α1 , . . . , αn ). Deci
P = α0 E0 + α1 E1 + . . . + αn En , E0 P = α1 E0 E1 + . . . + αn E0 En .
Dacă P 6= E1 , . . . , En (ceea ce este echivalent cu faptul că α0 6= 0), avem
E0 P = α1 (E0 P + P E1 ) + . . . + αn (E0 P + P En ),
deci
α0 E0 P = α1 P E1 + . . . + αn P En .
Deoarece α0 6= 0, obţinem
E0 P = k1 P E1 + . . . + kn P En ,
unde ki = αi α0−1 , i = 1, n, sunt coordonatele raport ale lui P fată de reperul afin R.
82
154
2.6.4 Raport şi biraport de puncte coliniare
Fie {A, B, C} un sistem de trei puncte coliniare şi distincte. Notăm prin k = (A, B|C)
raportul ı̂n care punctul C divide bipunctul (A, B),
AC
(A, B|C) = .
CB
Considerând un reper cartezian pe dreapta suport a celor trei puncte, cu originea ı̂ntr-
un punct oarecare O şi baza dată de un vector nenul v, coordonatele carteziene ale celor
trei puncte vor fi A(a), B(b) şi C(c). Atunci, raportul (A, B|C) este
c−a
k = (A, B|C) = .
b−c
Putem asocia sistemului dat ı̂ncă cinci astfel de rapoarte şi ele vor lua valorile
1 1 k 1+k
(B, A|C) = , (A, C|B) = −(1+k), (C, A|B) = − , (C, B|A) = − , (B, C|A) = − .
k 1+k 1+k k
Punctele A, B şi C fiind distincte, rezultă că k 6= 0 (C 6= A) şi k 6= 1 (C 6= B). Evident,
dacă unul dintre cele şase rapoarte este determinat, toate celelalte sunt determinate.
Fie {A, B, P, Q} un sistem de patru puncte coliniare şi distincte. Numim biraport
al cuaternei ordonate (A, B, P, Q) scalarul
(A, B|P )
(A, B|P, Q) = .
(A, B|Q)
Punctele A şi B se numesc puncte de bază, iar punctele P şi Q puncte de diviziune.
Se arată uşor (de exemplu, considerând un reper cartezian pe dreapta suport a celor
patru puncte), că
(A, B|P, Q) = (B, A|Q, P ) = (P, Q|A, B) = (Q, P |B, A).
Deci, din cele 4! = 24 cuaterne ordonate care se pot forma cu patru puncte distincte date,
numai şase dintre ele pot avea birapoarte distincte.
Dacă A, B, P, Q sunt patru puncte coliniare distincte, atunci
1
(A, B|P, Q) = λ, (A, B|Q, P ) = , (A, P |B, Q) = 1 − λ,
λ
1 λ−1 −λ
(A, P |Q, B) = , (A, Q|B, P ) = , (A, Q|P, B) = .
1−λ λ 1−λ
O cuaternă de puncte coliniare distincte {A, B, P, Q} este armonică dacă biraportul
său (A, B|P, Q) este egal cu −1. Punctele P şi Q se numesc comjugate armonic faţă de
bipunctul (A, B).
(A, B|P, Q) = −1 ⇐⇒ (A, B|P ) = −(A, B|Q),
deci dacă punctul P se află ı̂ntre A şi B, atunci conjugatul său armonic Q nu se poate afla
ı̂ntre A şi B.
83
155
2.6.5 Reprezentări analitice ale unui p-plan
Fie A un spaţiu afin de dimensiune n şi V spaţiul său director. Fie A0 un subspaţiu afin al
lui A, având spaţiul director V 0 , cu dim V 0 = p, deci A0 este un p-plan al lui A. El poate
fi determinat fie printr-un punct P0 al său şi spaţiul său director V 0 , fie printr-un sistem
de p + 1 puncte ale sale, afin independente.
Reprezentări ale unui p-plan determinat de un punct şi spaţiul său director
Fie P0 ∈ A0 şi {u1 , . . . , up } o bază a lui V 0 , astfel ı̂ncât R0 = {P0 ; (u1 , . . . , up )} este un
reper cartezian al lui A0 . Fie, de asemenea, R = {O; (e1 , . . . , en )} un reper cartezian ı̂n A.
Pentru orice P ∈ A0 , avem
OP = OP0 + P0 P.
(desen)
p
Dar P0 P ∈ V 0 , deci P0 P =
P
tj uj . Exprimând şi vectorii OP şi OP0 ı̂n baza din V ,
j=1
n n
xi0 ei . În plus, fiecare vector uj din baza lui V 0 se scrie
P P
avem OP = xi ei şi OP0 =
i=1 i=1
n
P
uj = uij ei . Înlocuind, obţinem
i=1
p
X
OP = OP0 + tj u j ecuaţia vectorială a unui p plan,
j=1
sau
n
X n
X p
X Xn
xi ei = xi0 ei + tj ( uij ei )
i=1 i=1 j=1 i=1
de unde rezultă
p
X
xi = xi0 + tj uij , i = 1, n ecuaţiile parametrice ale unui p plan.
j=1
Scrise dezvoltat, ecuaţiile parametrice ale unui p-plan devin



 x1 = x10 + t1 u11 + t2 u12 + . . . + tp u1p
x2 = x20 + t1 u21 + t2 u22 + . . . + tp u2p

, t1 , . . . , tn ∈ K.

 ···
xn = xn0 + t1 un1 + t2 un2 + . . . + tp unp

• Dacă p = 1, obţinem dreptele din A. Fie D o dreaptă afină, P0 un punct al său şi
v 6= 0V un vector din spaţiul său director V 0 (V 0 este o dreaptă vectorială, deci {v}
este o bază ı̂n V 0 ). Vectorul v 6= 0V se numeşte vector director al dreptei D. În raport
cu baza {e1 , . . . , en } din V , v este de forma v = u1 e1 + . . . + un en . Coordonatele
(u1 , . . . , un ) ale lui v se numesc parametrii directori ai dreptei D. Obţinem, ı̂n acest
caz,
84
156


 x1 = x10 + tu1
x2 = x20 + tu2

ecuaţiile parametrice ale unei drepte

 ···
xn = xn0 + tun

sau
x1 − x10 xn − xn0
= ... = ecuaţiile simetrice ale unei drepte.
u1 un
Dacă A este chiar E3 , ecuaţiile unei drepte care trece prin P0 (x0 , y0 , z0 ) şi are vectorul
director v(p, q, r) sunt 
 x = x0 + tp
y = y0 + tq , t ∈ R,
z = z0 + tr

sau
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
p q r
Dacă dreapta este conţinută ı̂n E2 (identificat cu xOy), atunci ecuaţiile dreptei devin

x = x0 + tp
, t ∈ R,
y = y0 + tq
x − x0 y − y0
= ,
p q
sau, ı̂n cazul ı̂n care D nu este paralelă cu Oy,
y − y0 = m(x − x0 ).
• Dacă p = n − 1, obţinem hiperplanele din A. Sistemul de ecuaţii parametrice ale

unui hiperplan este


 x1 = x10 + t1 u11 + t2 u12 + . . . + tn−1 u1n−1
x2 = x20 + t1 u21 + t2 u22 + . . . + tn−1 u2n−1


 ···
xn = xn0 + t1 un1 + t2 un2 + . . . + tn−1 unn−1

şi rezultă că

x1 − x10 u11 u12 . . . u1n−1

x2 − x20 u21 u22 . . . u2n−1
= 0,

··· ··· ··· ···

xn − xn0 un1 un2 . . . unn−1
deoarece prima coloană este o combinaţie liniară a celorlalte. Ecuaţia de mai sus este
ecuaţia hiperplanului sub formă de determinant. Obţinem, de asemenea,
a1 (x1 − x10 ) + . . . + an (xn − xn0 ) = 0 ecuaţia carteziană a unui hiperplan
sau
a1 x1 + . . . + an xn + a0 = 0 ecuaţia carteziană generală a unui hiperplan.
85
157
Reprezentări ale unui p-plan determinat de p + 1 puncte afin independente
Presupunem că p-planul A0 este determinat de p+1 puncte afin independente {A0 , A1 , . . . , Ap }.
Vom putea asocia p-planului A0 reperul cartezian {A0 ; (A0 A1 , . . . , A0 AP )} şi problema este
redusă la cazul anterior.
Dacă R = {O; (e1 , . . . , en )} este un reper cartezian ı̂n spaţiul afin A, atunci vectorul
de poziţie al unui punct arbitrar P ∈ A0 este
OP = OA0 + A0 P,
sau
p
X
OP = OA0 + t j A0 Aj .
j=1
(desen)
Exprimând ı̂n baza {e1 , . . . , en }, ca şi ı̂n cazul anterior, vectorii care intervin, obţinem
n
X n
X n
X
OP = xi ei , OA0 = xi0 ei , A0 Aj = OAj − OA0 = (xij − xi0 )ei ,
i=1 i=1 i=1
iar ecuaţiile parametrice ale p-planului determinat de punctele {A0 , A1 , . . . , Ap } sunt

p
X
xi = xi0 + tj (xij − xi0 ), i = 1, n.
j=1
Scriind desfăşurat, avem



 x1 = x10 + t1 (x11 − x10 ) + t2 (x12 − x10 ) + . . . + tp (x1p − x10 )
x2 = x20 + t1 (x21 − x20 ) + t2 (x22 − x20 ) + . . . + tp (x2p − x20 )

, t1 , . . . , tn ∈ K.

 ···
xn = xn0 + t1 (xn1 − xn0 ) + t2 (xn2 − xn0 ) + . . . + tp (xnp − xn0 )

De exemplu, ecuaţiile parametrice ale dreptei afine determinate de punctele A0

şi A1 sunt 

 x1 = x10 + t(x11 − x10 )
x2 = x20 + t(x21 − x20 )

, t ∈ K,

 ···
xn = xn0 + t(xn1 − xn0 )

iar ecuaţiile simetrice ale acesteia sunt

x1 − x10 x2 − x20 xn − xn0
= = ... = .
x11 − x10 x21 − x20 xn1 − xn0
Ecuaţiile parametrice hiperplanului determinat de sistemul de puncte afin indepen-
dente {A0 , A1 , . . . , An−1 } sunt

 x1 = x10 + t1 (x11 − x10 ) + t2 (x12 − x10 ) + . . . + tn−1 (x1n−1 − x10 )

x2 = x20 + t1 (x21 − x20 ) + t2 (x22 − x20 ) + . . . + tn−1 (x2n−1 − x20 )

, t1 , . . . , tn ∈ K,

 ···
xn = xn0 + t1 (xn1 − xn0 ) + t2 (xn2 − xn0 ) + . . . + tn−1 (xnn−1 − xn0 )

86
158
iar ecuaţia hiperplanului sub formă de determinant este

x1 − x10 x11 − x10 x12 − x10 . . . x1n−1 − x10

x2 − x20 x21 − x20 x22 − x20 . . . x2n−1 − x20
= 0,

··· ··· ··· ···

xn − xn0 xn1 − xn0 xn2 − xn0 . . . xnn−1 − xn0
ecuaţie echivalentă cu

x1 x10 x11 . . . x1n−1

x2 x20 x21 . . . x2n−1

... ... ... ... ... = 0.

xn xn0 xn1 . . . xnn−1

1 1 1 ... 1
Dacă un punct P are, ı̂n raport cu un reper cartezian R, coordonatele carteziene

(x1 , . . . , xn ) atunci coordonatele sale afine ı̂n raport cu reperul afin R asociat lui R, sunt
(α0 , α1 , . . . , αn ), unde α0 = 1 − x1 − . . . − xn , α1 = x1 , . . . αn = xn .
Dacă ı̂n ultimul determinant scădem din ultima linie suma celorlalte linii, obţinem
ecuaţia hiperplanului ı̂n coordonate baricentrice

α1 α10 α11 . . . α1n−1

α2 α20 α21 . . . α2n−1

... ... ... ... . . . = 0.

αn αn0 αn1 . . . αnn−1

α0 α00 α01 . . . α0n−1
Este imediat faptul că condiţia necesară şi suficientă pentru ca un sistem de
n + 1 puncte {A0 , A1 , . . . , An } din A să fie afin independent este ca

x1 x10 x11 . . . x1n−1 α1 α10 α11 . . . α1n−1

x2 x20 x21 . . . x2n−1 α2 α20 α21 . . . α2n−1

... ... ... ...
. . . 6= 0 sau . . . . . . . . . . . . . . . 6= 0.
xn xn0 xn1 . . . xnn−1 αn αn0 αn1 . . . αnn−1

1 1 1 ... 1 α0 α00 α01 . . . α0n−1
Vom da o altă reprezentare parametrică a unui p-plan, folosind coordonatele ra-

port ale p-planului. Fie {A0 , A1 , . . . , Ap } un sistem afin independent de puncte din A,
care determină p-planul afin A0 . Acestui sistem de puncte i se poate asocia reperul afin
(A0 , A1 , . . . , Ap ). Orice punct P ∈ A0 este de forma
P = α0 A0 + α1 A1 + . . . + αp Ap , α0 + α1 + . . . + αp = 1.
Raportând spaţiul afin A la un reper cartezian, obţinem sistemul de ecuaţii parametrice

ale p-planului A0
xi = α0 xi0 + α1 xi1 + . . . + αp xip , i = 1, n, α0 + α1 + . . . + αp = 1.
159
87
Asociind reperului afin de mai sus reperul cartezian {A0 , (A0 A1 , . . . , A0 Ap )}, vectorul
de poziţie al punctului P este
A0 P = α1 A0 A1 + . . . + αp A0 Ap ,
deci
A0 P = α1 (A0 P + P A1 ) + . . . + αp (A0 P + P Ap ) ⇐⇒
⇐⇒ (1 − α1 − . . . − αp ) A0 P = α1 P A1 + . . . + αp P Ap .
| {z }
α0
Dacă P 6= A1 , . . . , Ap (echivalent cu α0 6= 0), atunci
αj
A0 P = k1 P A1 + . . . kp P Ap , kj = , j = 1, p.
α0
Rezultă că
P − A0 = k1 (A1 − P ) + . . . + kp (Ap − P ) ⇐⇒ P (1 + k1 + . . . + kp ) = A0 + k1 A1 + . . . + kp Ap .
În consecinţă, coordonatele baricentrice ale punctului P sunt date de
P = α0 A0 + α1 A1 + . . . + αp Ap ,
unde
1 kj
α0 = p , αj = p , j = 1, p,
P P
1+ kp 1+ kp
j=1 j=1
iar ecuaţiile parametrice ale p-planului A0 sunt

p
P
xi0 + kj xij
j=1
xi = p , i = 1, n.
P
1+ kj
j=1
Aplicaţie. Teorema lui Menelaus. Fie ABC un triunghi oarecare. Punctele A1 ∈ BC,
B1 ∈ CA, C1 ∈ AB (diferite de A, B, C) sunt coliniare dacă şi numai dacă
(B, C|A1 )(C, A|B1 )(A, B|C1 ) = −1.
Soluţie: Punctele (A, B, C) determină un reper afin. În raport cu acest reper, avem
A1 = (1 − λ)B + λC,
B1 = µA + (1 − µ)C,
C1 = (1 − ν)A + νB,
160
88
iar rapoartele din teoremă sunt
λ µ ν
(B, C|A1 ) = , (C, A|B1 ) = , (A, B|C1 ) = .
1−λ 1−µ 1−ν
Punctele A1 , B1 , C1 sunt coliniare dacă şi numai dacă determinantul coordonatelor lor
afine se anulează, adică

0
1 − λ λ

µ
0 1 − µ = 0 ⇐⇒ λµν + (1 − λ)(1 − µ)(1 − ν) = 0.
1−ν ν 0
2.7 Morfisme de spaţii afine

Fie (A, V, ϕ) şi (B, W, ψ) două K-spaţii afine. O aplicaţie σ : A → B se numeşte aplicaţie
afină (sau morfism afin) dacă
σ(αP + βQ) = ασ(P ) + βσ(Q), ∀ P, Q ∈ A, ∀ α, β ∈ K, α + β = 1.
Dacă (A, V, ϕ) este un spaţiu afin şi O ∈ A, aplicaţia ϕ : A × A → V induce o aplicaţie
bijectivă ϕO : A → V , P 7−→ OP .
Propoziţie 2.7.1. O aplicaţie σ : A → B este afină dacă şi numai dacă există O ∈ A
astfel ı̂ncât, dacă O0 = σ(O), aplicaţia t : V → W , determinată de relaţia
t ◦ ϕO = ψO0 ◦ σ,
este liniară.
Dem: Relaţia t ◦ ϕO = ψO0 ◦ σ este echivalentă cu
∀ P ∈ A, (t ◦ ϕO )(P ) = (ψO0 ◦ σ)(P ) ⇐⇒ t(OP ) = σ(O)σ(P ).
σ
A −→ B
∗ ↓ & ↓ (2.10)
−→
V t W
”=⇒” Presupunem că σ este aplicaţie afină şi demonstrăm că t : V → W este liniară.
• t este omogenă dacă ∀ v ∈ V , ∀ λ ∈ K, t(λv) = λt(v).
Fie O ∈ A, v ∈ V şi λ ∈ K.
v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ A, v = OP,
λv ∈ V =⇒ ∃ !Q ∈ A, λv = OQ,
OQ = λOP =⇒ AQ − AO = λ(AP − AO), ∀ A ∈ A =⇒ Q = (1 − λ)O + λP.
Avem
t(λv) = t(OQ) = σ(O)σ(Q) = σ(O)σ[(1 − λ)O + λP ] = λσ(O)σ(P ) = λt(OP ) = λt(v).
89
161
• t este aditivă dacă ∀ v, w ∈ V , t(v + w) = t(v) + t(w).
Fie O ∈ A şi v, w ∈ V .
v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ A, v = OP,
w ∈ W =⇒ ∃ !Q ∈ A, w = OQ,
1 1 1 1 1 1
v + w ∈ V =⇒ ∃ !R ∈ A, v + w = OR =⇒ R = P + Q.
2 2 2 2 2 2
Avem
! # " " #
1 1 1 1 1 1
t(v+w) = 2t v+ w = 2t(OR) = 2σ(O)σ(R) = 2σ(O)σ P + Q = 2σ(O) σ(P ) + σ(Q) =
2 2 2 2 2 2
= σ(O)σ(P ) + σ(O)σ(Q) = t(OP ) + t(OQ) = t(v) + t(w).

”⇐=” Presupunem că t este liniară şi demonstrăm că σ este aplicaţie afină. Fie O ∈ A
fixat, λ ∈ K, P, Q ∈ A şi R = (1 − λ)P + λQ. Avem
σ(O)σ(R) = t(OR) = t[(1−λ)OP +λOQ] = (1−λ)t(OP )+λt(OQ) = (1−λ)σ(O)σ(P )+λσ(O)σ(Q),
deci
σ(R) = (1 − λ)σ(P ) + λσ(Q).
Aplicaţia liniară t : V → W , definită prin t(OP ) = σ(O)σ(P ) se numeşte aplicaţia
liniară asociată lui σ (sau aplicaţia tangentă la σ, sau urma lui σ) şi are proprietatea că
∀ A, B ∈ A t(AB) = σ(A)σ(B).
Într-adevăr,
t(AB) = t(OB − OA) = t(OB) − t(OA) = σ(O)σ(B) − σ(O)σ(A) = σ(A)σ(B).
• O aplicaţie afină este unic determinată de o pereche de puncte corespondente O şi

O0 şi de aplicaţia liniară indusă t : V → W .
• Deoarece t ◦ ϕO = ψO0 ◦ σ, iar aplicaţiile ϕO şi ψO0 sunt bijective, rezultă că aplicaţia
afină σ : A → B este injectivă (surjectivă, resp. bijectivă) dacă şi numai dacă
aplicaţia liniară indusă t : V → W este injectivă (surjectivă, resp. bijectivă).
Propoziţie. Fie σ : A → B o aplicaţie afină.

a) Dacă A0 ⊂ A este un subspaţiu afin al lui lui A, A0 6= ∅, iar V 0 este spaţiul său
director, atunci σ(A0 ) este un subspaţiu afin al lui B, cu spaţiul director t(V 0 ).
b) Dacă B 0 ⊂ Im σ este un subspaţiu afin al lui lui B, B 0 6= ∅, iar W 0 este spaţiul său
director, atunci σ −1 (B 0 ) este un subspaţiu afin al lui A, cu spaţiul director t−1 (W 0 ).
90
162
Dem: a) Fixăm O ∈ A0 şi fie O0 = σ(O). Atunci
A0 = {P ∈ A, OP ∈ V 0 },
deci
σ(A0 ) = {σ(P ) ∈ B, OP ∈ V 0 } = {σ(P ) ∈ B, σ(O)σ(P ) =
= t(OP ) ∈ t(V 0 )} = {σ(P ) ∈ B, O0 σ(P ) ∈ t(V 0 )}.
Dar O0 ∈ σ(A0 ) şi t(V 0 ) ≺ t(V ) ≺ W , deci σ(A0 ) este un subspaţiu afin al lui B, cu spaţiul
director t(V 0 ).
b) Avem
B 0 = {P 0 ∈ B, O0 P 0 ∈ W 0 },
deci
σ −1 (B 0 ) = {σ −1 (P 0 ) ∈ A, O0 P 0 ∈ W 0 } = {P ∈ A, O0 σ(P ) ∈ W 0 } =
= {P ∈ A, σ(O)σ(P ) ∈ W 0 } = {P ∈ A, t(OP ) ∈ W 0 } = {P ∈ A, OP ∈ t−1 (W 0 )}.
Dar O ∈ A şi t−1 (W 0 ) ≺ t−1 (W ) ≺ V , deci σ −1 (B 0 ) este un subspaţiu afin al lui A, cu
spaţiul director t−1 (W 0 ).
Consecinţe:
• Dacă σ : A → B este o aplicaţie afină, atunci
a) Im σ este un subspaţiu afin al lui B.

b) Dacă A1 şi A2 sunt subspaţii afine ale lui A, atunci A1 k A2 =⇒ σ(A1 ) k σ(A2 ).
Într-adevăr, dacă A1 k A2 , atunci V1 ⊂ V2 sau V2 ⊂ V1 , deci t(V1 ) ⊂ t(V2 ) sau
t(V2 ) ⊂ t(V1 ) şi, deci, σ(A1 ) k σ(A2 ).
• Dacă σ : A → B este o aplicaţie afină injectivă, atunci pentru fiecare B ∈ Im

σ, σ −1 (B) este un punct din A. Într-adevăr, B este un subspaţiu afin al lui B,
cu spaţiul director {0W }, deci σ −1 (B) este un subspaţiu afin al lui A, cu spaţiul
director t−1 (0W ) = ker t. Dar σ este injectivă, deci t este injectivă şi ker t = {0V }.
În consecinţă, spaţiul director al lui σ −1 (B) este {0V }, deci σ −1 (B) este un punct
al lui A.
• Dacă σ : A → B este o aplicaţie afină surjectivă, atunci pentru fiecare B ∈ B,

spaţiul director al subspaţiului σ −1 (B) este ker t ⊂ V . În consecinţă, dacă B1 , B2 ∈
B, atunci σ −1 (B1 ) k σ −1 (B2 ).
Exemple de aplicaţii afine
• Aplicaţii definite pe Kn cu valori ı̂n Km
91
163
Fie σ : Kn → Km , σ(x1 , . . . , xn ) = (y1 , . . . , ym ), unde
n
X
yj = aji xi + bj , j = 1, m.
i=1
Aceasta este o aplicaţie afină, iar aplicaţia liniară asociată este
t : Kn → Km , t(x1 , . . . , xn ) = (y1 , . . . , ym ),
unde
n
X
yj = aji xi , j = 1, m.
i=1
• Omotetii de centru O şi raport k
Fie O ∈ A un punct fixat şi k ∈ K∗ . Aplicaţia
σk : A → A, σ(P ) = (1 − k)O + kP,
se numeşte omotetie de centru O şi raport k. Evident, σk (O) = O. Aceasta este o aplicaţie
afină, iar aplicaţia liniară asociată este
tk : V → V, tk (OP ) = kOP,
adică omotetia vectorială de centru O şi raport k.

Omotetia de raport k = 1 este 1A , iar t1 = 1V . Omotetia de raport k = −1 este
simetria lui A faţă de O, σ−1 (P ) = 2O − P , iar t−1 (OP ) = −OP .
Propoziţie. Fie (A1 , V1 ), (A2 , V2 ) şi (A3 , V3 ) trei spaţii afine şi σ1 : A1 → A2 , σ2 : A2 →
A3 aplicaţii afine, cu aplicaţiile liniare induse t1 : V1 → V2 , respectiv t2 : V2 → V3 . Atunci
σ2 ◦ σ1 : A1 → A3 este aplicaţie afină, iar aplicaţia liniară indusă este t = t2 ◦ t1 .
Dem: Pentru orice α, β ∈ K, α + β = 1, şi orice P, Q ∈ A1 , avem
(σ2 ◦ σ1 )(αP + βQ) = σ2 (ασ1 (P ) + βσ1 (Q)) = ασ2 (σ1 (P )) + βσ2 (σ1 (Q)),
deci σ2 ◦ σ1 este o aplicaţie afină. În plus, pentru orice A, B ∈ A,
(σ2 ◦ σ1 )(A)(σ2 ◦ σ1 )(B) = σ2 (σ1 (A))σ2 (σ1 (B)) = t2 (σ1 (A)σ1 (B)) = t2 (t1 (AB)),
deci aplicaţia liniară asociată lui σ2 ◦ σ1 este t2 ◦ t1 .
Propoziţie. Dacă σ : A → B este o aplicaţie afină bijectivă, iar aplicaţia liniară indusă
este t : V → W , atunci σ −1 : B → A este aplicaţie afină, iar aplicaţia liniară indusă este
t−1 : W → V .
92
164
Dem: Fie α, β ∈ K, cu α + β = 1 şi fie P, Q ∈ B. Rezultă că există A, B ∈ A, astfel
ı̂ncât σ(A) = P , σ(B) = Q. Avem
σ −1 (αP +βQ) = σ −1 (ασ(A)+βσ(B)) = σ −1 (σ(αA+βB)) = αA+βB = ασ −1 (P )+βσ −1 (B),
Deci σ −1 este aplicaţie afină. În plus, deoarece
σ −1 (P )σ −1 (Q) = σ −1 (σ(A))σ −1 (σ(B)) = AB = t−1 (P Q),
rezultă că aplicaţia liniară indusă de σ −1 este t−1 .
O aplicaţie afină bijectivă σ : A → A se numeşte afinitate (sau automorfism afin, sau

transformare afină) a spaţiului afin A.
Mulţimea afinităţilor unui spaţiu afin A formează un grup ı̂n raport cu operaţia de
compunere. Acest grup se notează GA(A) şi se numeşte grupul afinităţilor lui A.
2.7.1 Translaţii şi centro-afinităţi

O translaţie pe un spaţiu afin A este o afinitate σ : A → A, cu proprietatea că aplicaţia
liniară indusă este aplicaţia identică t = 1V : V → V . Rezultă că o translaţie este unic
determinată de o pereche de puncte corespondente.
Fie σ : A → A o translaţie, O ∈ A şi σ(O) ∈ A corespondentul lui O prin σ. Aplicaţia
liniară indusă de σ este 1V , deci, pentru orice P ∈ A, avem OP = t(OP ) = σ(O)σ(P ). În
consecinţă,
OP = Oσ(O) + σ(O)σ(P ) + σ(P )P,
de unde rezultă că
∀ P ∈ A, Oσ(O) = P σ(P ).
Vectorul v = P σ(P ) ∈ V , (care depinde numai de σ), poartă numele de vectorul translaţiei
σ.
Propoziţie. Mulţimea translaţiilor unui spaţiu afin A este un subgrup al grupului afinităţilor
GA(A), izomorf cu grupul aditiv al lui V . Este, deci, un grup comutativ.
Dem: Fie
GT(A) = {σ : A → A, t = 1V }
mulţimea translaţiilor spaţiului afin A. Este evident că produsul (compunerea) a două
translaţii este o translaţie (dacă σ1 , σ2 sunt translaţii, atunci aplicaţia liniară indusă de
produl σ2 ◦ σ1 este t2 ◦ t1 = 1V ◦ 1V = 1V ) şi că inversa unei translaţii este tot o translaţie
(inversa lui 1V este tot 1V ). Deci GT (A) este un subgrup al lui GA (A).
Orice translaţie σ este unic determinată de vectorul v = P σ(P ) ∈ V , iar acest vector
este independent de alegerea lui P ∈ A. Considerăm aplicaţia
h : GT (A) → V, σ → v = P σ(P ).
93
165
• h este un morfism de grupuri.
Într-adevăr, fie σ1 , σ2 ∈ GT (A), v1 , respectiv v2 vectorii corespunzători şi fie P ∈ A un

punct fixat. Avem
h(σ2 ◦ σ1 ) = P (σ2 ◦ σ1 )(P ) = P σ1 (P ) + σ1 (P )(σ2 ◦ σ1 )(P ) = v1 + v2 = h(σ1 ) + h(σ2 ).
• h este injectivă.
Dacă h(σ1 ) = h(σ2 ), atunci P σ1 (P ) = P σ2 (P ), ∀ P ∈ A, deci σ1 (P ) = σ2 (P ) ⇒ σ1 = σ2 .
• h este surjectivă.
Pentru orice v ∈ V şi P ∈ A, fixat, există un unic punct Q ∈ A, astfel ı̂ncât P Q = v.

Notând Q = σ(P ), aplicaţia h este surjectivă.
Deci h este un izomorfism de grupuri. Deoarece V este abelian, şi grupul translaţiilor
GT (A) este abelian.
Izomorfismul de mai sus ne permite să definim pe grupul abelian al translaţiilor GT

(A) o structură de K-spaţiu vectorial. Operaţia externă este dată de
K × GT (A) → GT (A), (λ, σ) → σ 0 = λσ,
unde translaţia λσ este definită prin
P σ 0 (P ) = λP σ(P ), ∀ P ∈ A.
O centro-afinitate de centru O a spaţiului afin A este o afinitate σ : A → A, cu

proprietatea că σ(O) = O.
Dacă t : V → V este aplicaţia liniară indusă de aplicaţia afină σ : A → A, atunci σ
este o centro-afinitate dacă şi numai dacă
t(OP ) = Oσ(P ), ∀ P ∈ A.
Notăm prin GCAO (A) mulţimea centro-afinităţilor de centru O ale spaţiului afin A.
Propoziţie. GCAO (A) este un subgrup al grupului afinităţilor GA(A), izomorf cu grupul
GL(V ) al transformărilor liniare ale spaţiului director V .
Dem: Este evident că produsul (compunerea) a două centro-afinităţi de centru O este
o centro-afinitate de centru O (dacă σ1 , σ2 sunt centro-afinităţi, σ1 (O) = O, σ2 (O) = O,
deci σ2 ◦ σ1 (O) = O) şi că inversa unei centro-afinităţi este tot o centro-afinitate (dacă
σ(O) = O, atunci σ −1 (O) = O). Deci GCAO (A) este un subgrup al lui GA (A). Fie
h : GCAO (A) → GL(V), σ → t.
94
166
• h este un morfism de grupuri.
Într-adevăr, fie σ1 , σ2 ∈ GCAO (A) şi t1 , respectiv t2 aplicaţiile liniare induse. Avem
h(σ2 ◦ σ1 ) = t2 ◦ t1 = h(σ1 ) ◦ (σ2 ).
• h este injectivă.
Dacă h(σ1 ) = h(σ2 ), atunci t1 = t2 , deci t1 (OP ) = t2 (OP ) ⇒ Oσ1 (P ) = Oσ2 (P ) ⇒

σ1 (P ) = σ2 (P ) ⇒ σ1 = σ2 .
• h este surjectivă.
Fie t ∈GL(V ) şi O ∈ A fixat. Pentru orice P ∈ A, există un unic punct Q ∈ A, astfel
ı̂ncât t(OP ) = OQ. Notând Q = σ(P ), aplicaţia h este surjectivă.
Deci h este un izomorfism de grupuri.
Teoremă. Fie O ∈ A. Orice afinitate σ : A → A se scrie, ı̂n mod unic, sub forma
σ = σ1 ◦ σO , unde σO ∈ GCAO (A) şi σ1 ∈ GT(A).
Dem: Fie σ1 translaţia definită de perechea de puncte O şi σ(O). Deci Oσ1 (O) =
Oσ(O), adică σ(O) = σ1 (O). Evident, σ1 , definită ı̂n acest fel, este unică. Fie σO = σ1−1 ◦σ.
Deoarece
σO (O) = σ1−1 (σ(O)) = σ1−1 (σ1 (O)) = O,
rezultă că σO este o centro-afinitate de centru O şi σ = σ1 ◦ σO .
2.7.2 Proiectori şi automorfisme afine involutive

Un proiector afin pe un spaţiu afin A este un endomorfism afin π : A → A, cu proprietatea
că π 2 = π.
• Aplicaţia liniară p : V → V , asociată unui proiector afin π : A → A, satisface p2 = p,

adică este un proiector vectorial. În consecinţă, V = Im p ⊕ ker p.
• Fiecare punct P ∈ Im π este un punct fix pentru π. Într-adevăr, dacă P ∈ Im π,

atunci P = π(Q) şi π(P ) = π 2 (Q) = π(Q) = P . Deci A1 = Im π este un subspaţiu
de puncte fixe. Mai mult, orice proiector afin π : A → A reprezintă o proiecţie a
lui A pe subspaţiul său A1 =Im π, făcută paralel cu un subspaţiu A2 , de direcţie
suplimentară V2 = ker p. Dacă O ∈ A1 , fixat, atunci pentru orice P ∈ A, avem
OP = Oπ(P ) + OP 0 ,
unde Oπ(O) ∈ Im p, iar OP 0 ∈ ker p.

(desene)
Un automorfism afin involutiv al unui spaţiu afin A este un endomorfism afin σ : A →

A, cu proprietatea că σ 2 = 1A .
95
167
• Aplicaţia liniară s : V → V , asociată lui σ, satisface relaţia s2 = 1V , deci este un
automorfism vectorial involutiv. În consecinţă, şi σ este un automorfism afin.
Legătura dintre proiectori şi automorfisme afine este dată de:
• Dacă σ este un automorfism afin involutiv, atunci aplicaţia
1 1
πσ : A → A, πσ (P ) = P + σ(P )
2 2
este un proiector afin.
• Dacă π : A → A este un proiector afin, atunci aplicaţia
σπ : A → A, σπ (P ) = 2π(P ) − P
este un automorfism afin involutiv.

(desene)
2.7.3 Morfisme de spaţii afine finit dimensionale

Fie (A, V, ϕ) şi (B, W, ψ) două spaţii afine finit dimensionale, de dimensiuni n, respectiv
m, σ : A → B o aplicaţie afină, iar t : V → W aplicaţia liniară indusă.
Se numeşte rang (respectiv defect) al aplicaţiei σ, rangul (respectiv defectul) aplicaţiei
liniare induse t. Rezultă imediat că
• rang σ = dim Im σ;
• ∀ Q ∈ Im σ, def σ = dim σ −1 (Q);
• rang σ+ def σ = n.
Propoziţie. Fie R = (O; (e1 , . . . , en )) un reper cartezian ı̂n A, iar B 0 = (O0 ; (f1 , . . . , fm ))
un reper cartezian ı̂n B. Dacă P (x1 , . . . , xn ) ∈ A şi P 0 (y1 , . . . , ym ) ∈ B, atunci o aplicaţie
afină
σ : A → B, P → σ(P ) = P 0
este determinată de sistemul de ecuaţii
n
X
yj = aji xi + bj , j = 1, m, (2.11)
i=1
iar aplicaţia liniară indusă

t:V →W
are ecuaţiile
n
X
yj = aji xi , j = 1, m. (2.12)
i=1
96
168
Dem: Ecuaţiile (2.11) sunt numite ecuaţiile aplicaţiei σ faţă de reperele R şi R0 .
Fie (bj ) coordonatele lui σ(O) ı̂n reperul R0 . Avem
O0 P 0 = O0 σ(P ) = O0 σ(O) + σ(O)σ(P ) = O0 σ(O) + t(OP ),
deci
m
X m
X Xn m
X m
X n
X
yj fj = bj fj + t( xi ei ) ⇔ yj fj = bj fj + xi t(ei ) ⇔
j=1 j=1 i=1 j=1 j=1 i=1
m
X m
X n
X m
X m
X m
X m X
X n
⇔ yj fj = bj fj + xi aji fj ⇔ yj fj = bj fj + ( aji xi )fj ,
j=1 j=1 i=1 j=1 j=1 j=1 j=1 i=1
de unde rezultă (2.11). Deoarece t(OP ) = σ(O)σ(P ) = O0 σ(P ) − O0 σ(O),

obţinem (2.12).

Sistemul de scalari (aji , bj ) poartă numele de coordonatele aplicaţiei afine σ faţă de
reperele R şi R0 . Acest sistem este format din coordonatele (aji ) ale aplicaţiei liniare
induse t ı̂n bazele (ei ) şi (fj ) şi din coordonatele (bj ) ale punctului σ(O) ı̂n reperul R0 .
Ecuaţiile (2.11) se pot scrie sub formă matriceală
Y = AX + B,
unde Y = (yj ), X = (xi ) şi B = (bj ) sunt matrici coloană, iar A ∈ Mmn (K). Această
ecuaţie matriceală se mai poate scrie sub forma

1 1 0 1
= ,
Y B A X

1 0
iar matricea este matricea asociată aplicaţiei σ. Rezultă imediat că
B A

1 0
rang σ = rang A = rang .
B A
În cazul unui endomorfism afin, raportăm atât P cât şi σ(P ) la acelaşi reper R.
Ecuaţiile lui σ sunt de acelaşi tip, iar A este o matrice pătratică.
Fie σ : A → A un endomorfism afin al spaţiului afin n-dimensional A şi R =
(O, (e1 , . . . , en )) un reper cartezian. Ecuaţiile lui σ sunt
n
X
yj = aji xi + bj , j = 1, n,
i=1
iar ecuaţiile aplicaţiei liniare induse t sunt

n
X
yj = aji xi , j = 1, n.
i=1
97
169
• σ este un automorfism afin dacă şi numai dacă t este un izomorfism de spaţii
vectoriale, ceea ce este echivalent cu det A = det(aij ) 6= 0; avem X = A−1 Y − A−1 B;
• σ este o translaţie dacă şi numai dacă t = 1V , adică A = In , sau aij = δji ; vectorul
corespunzător translaţiei σ are coordonatele bj = yj − xj ;
• σ este o centro-afinitate de centru O dacă şi numai dacă σ(O) = O, adică B = 0,

deci bj = 0.
Teoremă 2.7.3.1. Fie R = (O; (e1 , . . . , en )) şi R0 = (O0 ; (e01 , . . . , e0n ) două repere carteziene
ale unui spaţiu afin n-dimensional A. Există o transformare afină σ : A → A, unic deter-
minată de
O0 = σ(O), e0i = t(ei ), i = 1, n.
Dacă P are coordonatele (xi ) ı̂n reperul R şi σ(P ) are coordonatele (x0i ) ı̂n reperul R0 ,
atunci ecuaţiile transformării σ ı̂n reperele R, R0 sunt
x0i = xi , i = 1, n.
Dem: Există ı̂ntotdeauna o transformare afină σ : A → A, pentru care O0 = σ(O) şi

n n
e0i = t(ei ), i = 1, n. Fie OP = xi ei şi O0 P 0 = x0i e0i . Avem
P P
i=1 i=1
Xn n
X n
X
t(OP ) = t( xi ei ) = xi t(ei ) = xi e0i
i=1 i=1 i=1
şi, ı̂n acelaşi timp,

n
X
0 0
t(OP ) = σ(O)σ(P ) = O P = x0i e0i ,
i=1
x0i
deci = xi , ∀, i = 1, n.
Deoarece t este unic determinată de valorile sale pe vectorii bazei (ei ), iar σ este
determinată de o pereche de puncte corespondente O şi σ(O) şi de aplicaţia liniară t
indusă, rezultă că σ este unică.
2.7.4 Ecuaţiile carteziene ale unui p-plan

Considerăm Km atât cu structura canonică de K-spaţiu vectorial, cât şi cu structura
canonică de spaţiu afin.
Fie A un spaţiu afin de dimensiune n şi σ : A → Km o aplicaţie afină. Nucleul aplicaţiei
σ, notat ker σ, este subspaţiul afin σ −1 (0), unde 0 ∈ Km .
Am văzut că, dacă σ este surjectivă, atunci ker σ este un p -plan A0 ⊂ A, unde
p = n − m. Deci, nucleul unei aplicaţii afine surjective este un p -plan. Mai mult, orice
p-plan se poate ”vedea” ca nucleul unei aplicaţii afine surjective.
Propoziţie. Pentru orice p-plan A0 ⊂ A, există o aplicaţie afină surjectivă σ : A → Kn−p ,

astfel ı̂ncât ker σ = A0 .
170
98
Dem: Fie R0 = {O; (ej ), j = 1, p} un reper ı̂n A0 . Baza acestuia se poate completa până
la o bază a spaţiului director al lui A, astfel ı̂ncât R = {O; (ej , eβ ), j = 1, p, β = p + 1, n}
este un reper cartezian ı̂n A. Considerăm reperul canonic {O; (fγ ), γ ∈ 1, n − p} al lui
Kn−p .
Conform Teoremei 2.7.3.1, există o aplicaţie afină σ : A → Kn−p , caracterizată prin
σ(O) = 0, t(e1 ) = . . . = t(ep ) = 0,
t(ep+1 ) = f1 , . . . , t(en ) = fn−p ,

unde t este aplicaţia liniară indusă de σ. Coordonatele lui σ sunt
bj = 0, j = 1, n − p, (aji ) = (Θp , In−p ), j = 1, p, i = 1, n.
• P ∈ A0 ⇐⇒ σ(P ) = 0;
• rang (aji ) = n − p, deci σ este surjectivă.
Fie (x1 , . . . , xn ) coordonatele unui punct P ∈ A faţă de un reper cartezian R =

{O; (e1 , . . . , en )} din A şi fie A0 ⊂ A un p-plan. Acesta coincide, deci, cu nucleul unei
aplicaţii afine surjective σ : A → Kn−p , A0 = ker σ. Ţinând cont de ecuaţiile unei aplicaţii
afine (2.11), rezultă că P ∈ A0 dacă şi numai dacă sistemul de coordonate (x1 , . . . , xn )
este o soluţie a sistemului de ecuaţii
n
X
aji xi + bj = 0, j = 1, n − p, rang (aji ) = n − p. (2.13)
i=1
Spaţiul director V 0 al lui A0 este determinat de ker t, unde t este aplicaţia liniară indusă
de σ. Folosind (2.12), rezultă că un vector v se află ı̂n subspaţiul director al p-planului A0 ,
v = (v1 , . . . , vn ) ∈ V 0 , dacă şi numai dacă componentele sale (v1 , . . . , vn ) verifică sistemul
de ecuaţii omogene
n
X
aji xi = 0, j = 1, n − p, rang (aji ) = n − p. (2.14)
i=1
Sistemul de ecuaţii (2.13) poartă numele de ecuaţiile carteziene generale ale p-planului
afin A0 ⊂ A ı̂n raport cu reperul R, iar (2.14) ecuaţiile p-planului vectorial director.
• Dacă p-planul considerat este un hiperplan, el va fi determinat de o singură ecuaţie

carteziană
Xn
ai xi + b = 0, rang (ai ) = 1.
i=1
99
171

Dokumen - Tips Curs Geometrie Analitica Si Afina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips Curs Geometrie Analitica Si Afina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 1

CAPITOLUL I - GEOMETRIE VECTORIALA

Axiomele pe care le respectă aceste noţiuni primare (împreună cu relaţiile de apartenenţă, de

Definiţia1.1. Pentru A, B  E3 x E3 AB numim segment orientat cu originea în A şi cu

extremitatea in B perechea (A,B)  E3 x E3 notata AB .

orientat nul. Adică AA este segmentul orientat nul.

Dacă au aceiaşi dreapta suport orientarea datorată segmentelor orientate AB şi CD poate fi

iar expresia AB+CD o înţelegem ca suma lungimilor segmentelor orientate AB şi CD .

Definiţia 1.4. Spunem că segmentele orientate  AB şi CD nenule sunt echipolente şi notăm

 AB ~ CD dacă au aceiaşi direcţie, lungime şi sens.

Proprietatea 1.1. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate este o relaţie reflexivă,

direcţie, sens şi lungime cu AB , adică  CD ~ AB .

Dacă AB ~ CD şi CD ~ EF avem AB are aceiaşi direcţie cu  CD care are aceiaşi direcţie

cu  EF . Rezultă că  AB are aceiaşi direcţie cu  EF . Pentru a arăta că dacă AB , CD au acelaşi

fel rezultă din tranzitivitatea relaţiei de egalitate în R că AB şi EF au aceiaşi lungime. În consecinţă

AB ~ EF , deci relaţia este tranzitivă.

Definiţia 1.5. Clasele de echivalenţă ale relaţiei de echipolenţă a segmentelor orientate se

echivalenţă a segmentului orientat AB folosim notaţia AB .

Observaţie Aşadar prin vectorul liber AB înţelegem mulţimea segmentelor orientate

Dacă AB  AB sau CD  AB spunem că AB şi CD sunt doi reprezentanţi ai vectorului AB . Evident

pe fascicolul de drepte paralele cu un reprezentant, de exemplu, de AB .

reprezentant, apartenenţa AB  v însemnând că v = AB .

reprezentat pentru ambii vectori, adică există AB  v şi AB w.

Evident AB  CD implică AB  CD . Clasa de echivalenţă a segmentului orientat nul o numim vectorul

nul şi o notam cu o. Adică 0 o. Folosim in continuare următoarele noţiuni:

Propoziţia 1.2. Fie O E3 un punct fixat numit origine. Atunci aplicaţia :

0: E3  V3, 0(M) = OM ,  M  E3.

Demonstraţie Din 0(M) = 0(N) avem OM = ON adică OM  ON adică O nu se găseşte

pe segmentul MN iar | OM | = | ON | de unde rezultă M = N, deci 0 este injectivă. Pentru v  V3 fie

AB v cu 0  AB . Notăm cu C punctul construit astfel ca ABCO sa fie paralelogram.

Evident OC  AB deoarece OC|| AB şi OC  AB , iar OA nu separă extremităţile B şi C.

Atunci OC  AB  v , iar 0(C) = OC =v de unde avem că 0 este surjectivă. În concluzie

§ 2 SPAŢIUL VECTORIAL AL VECTORILOR LIBERI

OC unde OACB este un paralelogram cu laturile OA a şi OB b.

Notăm c =a +b sau OC = OA  OB

OA , O' A ' a adică OA || O’A’ şi OA = O’A’

OB , O'B' b adică OB || O’B’ şi OB = O’B’

∡OAC ∡O’A’C’ (unghiuri cu laturi paralele)

paralelograme nedegenerate în o dreaptă deci OC şi O"C" au aceeaşi direcţie.

Concluzia este că OC şi O'C' sunt segmente orientate echipolente adică OC  O'C' ,

Observaţie Dacă OA a, OB b în paralelogramul OACB putem să vedem că AC b.

Asociativitatea : Pentru a, b, c  V3 considerăm reprezentanţii OA a , AB b şi BC  c .

Comutativitatea : Pentru a, b  V3 considerăm reprezentanţii OA a şi OB b şi paralelogramul

Elementul neutru; luând a  V3 şi o  V3 vectorul nul putem să considerăm reprezentanţii lor : OA

A0 A1  a1, A1A 2  a2 , A 2 A3  a3 , ..., An1An  an

Observaţie importantă: (Relaţia lui Chasles) Pentru AB  V3 şi O  E3 avem relaţia :

Verificarea ei este evidentă deoarece adunând la ambii membrii OA obţinem :

iar folosind comutativitatea şi simetricul elementului OA rezultă :

relaţie evidentă deoarece OA  OA, AB  AB şi deci OB  OA  AB .

Exemplu Pentru a V3 să figurăm câte un reprezentant pentrub=2 a şi c =-3 a :

Propoziţia 2.2. Vectorii a şib sunt coliniari şi numai dacă există t  R* cu

1) Dacă a,b sunt coliniari de acelaşi sens considerăm segmentele orientate OA  a şi AB  b :

avem OB  a  b iar din O, A, B coliniare cu A situat între O şi B rezultă OB=OA+AB adică

OB  OA  AB sau |a +b| = |a| + |b|.

2) Dacă a,b sunt coliniare de sensuri contrare considerăm segmentele orientate OA  a şi AB  b .

Pentru |a|  |b| avem : OB  a  b iar B este situat între O şi A

având OB = OA – BA sau OB  OA  AB de unde:

|a +b| = |a| - |b| = | |a| + |b| |.

OB   OA  AB de unde |a +b| = |b| - |a| = | |a| - |b| |.

AC = A 'C' de unde relaţia 1).

Propoziţia 2.4. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi are dimensiunea 3.

încât AB'  α AB iar AC'  β AC obţinând :

liniar dependent, adică există s, t, u R cu s²+t²+u²0 şi