Demonstreaza relatia de interdependenta dintre evolutia statelor medievale romanesti si formarea

institutiilor politice ale acestora

La baza proceselui de constituire, a institutiilor politice romanesti se afla o sinteza originala a traditiilor
organizatorii obstii ograle autohtone “Romanii populare”, cum le denumea Nicolae Iorga conform
“obiceiului pamintului” si a influentelor bizantine sud slave, central si vest europene care in consecinta
sau cristalizat intro creatie politica autentica romaneasca.

Forme de organizare statala a romanilor in epoca medievala au fost voievodatul cu institutiile sale
politice domnul sau voievodul Sfatul Domnesc, Marea Adunare a Tarii si Adunarile sau Congregatiile in
Transilvania. Domnii care detineau puterea centrala purtau titulaturi, in functie de teritoriile stapinite, ca
ex: “Marele, singur stapinitor din mila lui Dumnezeu domn IO Roman Stapinind Tara Moldovei

De la munte pina la mare”. Este vorba de Roman I (intii) si Hrisovul lui scris la 30 martie 1392.

Sfatul Domnesc (voievodului) avea rol consultativ pe linga conductor, membrii erau numiti de suveran si
indeplineau anumite functii la curte: logofat, portar, vistiernic, comis etc. Pentru slujbele lor
primeaudani in sate, paminturi si venituri in natura, mai rar, in bani.

Marea Adunare a Tarii era convocata si lua hotariri in cazuri de importanta vitala pentru tara, dare le n-
au evaluat spre o adunare cu sesiuni periodice si cu atributii precizate ca in statele europene,
dezvoltarea institutiei fiind implicate de dominatia otomana.