Instituti medievale Romanesti

Constituirea statelor medievale romanesti marcheaza o noua perioada a evolutiei ascendente a

societatii romanesti in Evul Mediu. Acest fapt este favorizat de crearea institutiilor statale interne,
extinderea teritoriala si integrarea Tarilor Romane in ansamblul relatiilor politice si economice
interstatale europene.
Organizarea institutionala interna a Tarilor Romane s-a realizat prin extinderea formelor interne
de organizare politico-administrativa si juridica existente in perioada prestatala. Asupra acestor
forme institutionale prestatale s-au manifestat si influente externe, bizantine si slave.
In Tara Romaneasca si Moldova institutia centrala era domnia, reprezentata de domn sau
voievod.
Domnul ( din latinescul - dominus ) reprezinta autoritatea politica absoluta si inseamna stapanul
pamanturilor si al locuitorilor tarii.
Domnul avea atributii - executive ( acorda proprietati funciare, numea dregatorii ),
- legislative ( adopta acte cu caracter obligatoriu pentru toti
locuitorii ),
judecatoresti ( scaunul de judecata al domnului era instanta
juridica cea mai inalta ).
pe plan religios, domnul confirma episcopii si mitropolitul.
militare ca voievod, era conducatorul ostilor in vreme de razboi.
Succesiunea la domnie se bazeaza pe principiul electiv-ereditar si viager ( pe viata ). Pentru a fi
acceptat si ales ca domn, pretendentul trebuie sa faca parte din familia domnitoare, sa fie barbat
si sa prezinte integritate psihica. La inscaunarea domnilor erau prezentati boieri, curteni, osteni,
care i se "inchinau" noului domn, jurandu-i credinta, sfat si ajutor. Domnul se obliga sa-si apere
supusii si sa domneasca cu dreptate.