II.

Absorbţia apei şi a biomineralelor prin organele aeriene ale plantelor

↕
absorbţie extraradiculară.
↓
procesul stă la baza irigaţiei prin aspersiune.

o tulpini,
o ramuri
o frunze tinere → absorbţie foliară

1. în condiţii de secetă - absorbţia apei la nivelul frunzelor are loc cu

intensitate mai mare când plantele au suferit un uşor proces de ofilire - 5 şi 10%.

2. plantele tinere şi speciile sciatofile pot absorbi prin frunze până la 50% din
necesarul de apă.
Menţiune: absorbţia apei în cazul frunzelor se face prin cuticula celulelor
epidermice.

3. absorbţia biomineralelor → îngrăşăminte foliare cu macrobioelemente şi

microbioelemente (N, P, K, S, Mg, Fe, Cu, Zn, Co, Bo),
↓

stimularea proceselor fiziologice şi sporirea producţiei

Grupe ecologice de plante funcţie de particularităţile regimului de apă

- hidrofite,
- poichilohidrofite,
- homeohidrofite.

Hidrofitele → plantele acvatice cu flori plantele acvatice

- au un regim de apă pasiv
- absorb apa pe toată suprafaţa corpului lor

Grupele de hidrofite:
- hidrofite primare - algele
- hidrofite secundare - plantele acvatice cu flori.

Poichilohidrofitele → prezintă adaptări la:

- variaţii mari ale regimului de apă
- deficit drastic de apă.
Reprezentanţi: algele verzi-albastre de uscat şi lichenii.
 Homeohidrofitele → majoritatea plantelor terestre:

- ferigile terestre,
- gimnospermele,
- angiospermele.

Menţiune: homeohidrofitele au mecanisme foarte fine de reglare a regimului

de apă începând cu sistemul radicular şi terminând cu eliminarea apei la nivelul
frunzelor prin transpiraţie şi gutaţie.
↓
- în corpul plantelor nu se produc modificări
importante ale conţinutului în apă,
- au un regim hidrostabil.
Consecinţe: atât deficitul drastic de apă cât şi excesul le provoacă daune.

Grupele de homeohidrofite:
- higrofite
- xerofite
- mezofite.

Higrofite:
 cresc şi se dezvoltă normal în condiţii de umiditate mare şi de lumină
difuză
 suportă greu seceta atmosferică şi pedologică,
 cresc în zonele globului cu umiditate ridicată.

Xerofite:
 au adaptări la condiţii de secetă pedologică accentuată şi umiditate
atmosferică extrem de redusă,
 suportă bine seceta
 se dezvoltă normal în zonele deşertice.

Mezofite:
 prezentă labilitate a regimului de apă,
 se clasifică în funcţie de cerinţele pentru apă în trei categorii:

= plante cu regim stabil de apă

= plante cu regim puţin labil de apă → rezistente la secetă
= plante cu regim foarte labil de apă → rezistente la secetă

Rezistenţa la secetă este capacitatea plantelor dobândită în decursul evoluţiei,

de a suporta deficitul de apă fără daune pentru organismul lor şi pentru descendenţi.
 Influenţa deficitului de apă asupra proceselor fiziologice
↓
modificări profunde la nivelul proceselor metabolice

Modificările metabolice se reflectă asupra:

 procesului de absorbţie al apei,
 presiunii radiculare,
 închiderii şi deschiderii osteolelor,
 transpiraţiei,
 fotosintezei,
 respiraţiei,
 creşterii şi dezvoltării,
 şi în final se reflectă asupra recoltei.

Gradul de dereglare depinde de:

 durata de acţiune
 mărimea deficitului de apă.

Modul de afectare:
 în prima etapă în frunzele tinere se activează enzimele, creşte
concentraţia compuşilor osmotic activi → creşterea presiunii osmotice în virtutea
căreia apa din frunzele senescente şi din cele mature este retranslocată în frunzele
tinere, planta reuşind să se salveze pentru un timp;
 se încetineşte translocarea asimilatelor din frunze către celelalte organe
ale plantei deoarece, creşte vâscozitatea sevei elaborate;
 creşte viteza de degradare a proteinelor şi acizilor nucleici care duce la
acumularea compuşilor neproteici şi transportul lor în tulpină;
 creşte conţinutul seminţelor şi tulpinilor în proteine;
 scade conţinutul în mono şi dizaharide, fapt ce conduce la diminuarea
procesului de respiraţie din lipsă de substrat.

Diminuarea procesului de respiraţie la nivelul rădăcinii:

 influenţează negativ însăşi procesul de absorbţie al apei şi compuşilor
biominerali;
 lipsa unei cantităţi adecvate de apă încetineşte procesul de transpiraţie
prin blocarea stomatelor în poziţie închisă ceea ce afectează procesul de
fotosinteză;
 în mod indirect sunt afectate toate procesele metabolice.

Menţiune:
 există un timp util în care dacă factorul de mediu care a provocat
anumite dereglări ale unui proces metabolic, dispare, atunci planta îşi
poate reveni;
 acest interval de timp variază de la o specie la alta ca durată, dar dacă
este depăşit planta intră într-un proces continuu şi ireversibil de ofilire.