Cu foarte mult timp in urma, prin tinuturile Asiei, lipitorile erau considerate un accesoriu

indispensabil.
Sangele pierdut prin intermediul acestor viermi era considerat a fi o metoda curativa, in sensul ca in
momentul in care lipitoarea incepe sa se hraneasca, chimicalele din saliva ei dilata vasele de sange si
reduce durerea din zonele afectate. In acest sens, hirudologia terapie complementara de natura
medicala care utilizeaza lipitorile a reintrat in atentia cercetatorilor.
Titulatura acesteia vine de la denumirea lipitorii: hirudo afficinalis. Astfel, in momentul in care lipitoarea
musca, instantaneu, introduce in corpul persoanei afectate o serie de substante benefice sanatatii
organismului, unele dintre ele cu actiune antispastica si cu efect sedativ .
Saliva lipitorilor, un foarte bun coagulant
Totusi, este foarte important sa retineti ca nu toate lipitorile sunt utilizate in scop curativ. Exista lipitori
medicinale, care au pe partea dorsala o nuanta verzuie sau brun-roscata. In general, medicii care
apeleaza la hirudologie folosesc lipitorile pentru a reintegra circulatia sangelui in cazul unor tesuturi
vatamate sau grefe de tesuturi.
De asemenea, acest tip de viermi sunt folositi si pentru reducerea cantitatii de sange acumulate in
anumite tesuturi, cum ar fi cazul varicelor. Retineti ca beneficiile unui astfel de tratament nu depind numai
de catitatea de sange pe care lipitorile medicinale o ingereaza.
Foarte importante sunt enzimele coagulante, mai precis proteinele denumite hirudin, din saliva acestor
viermi care permit sangelui din rana sa circule mult mai rapid. Se pare ca saliva lipitorilor medicinale este
un foarte bun coagulant. Lipitorile medicinale se folosesc in tratarea afectiunilor cardio-vasculare, mai
ales a tromboflebitelor, a hipertoniilor, a spasmelor si in scopuri de reabilitare dupa interventii chirurgicale.
De asemenea, acestea au rol de a stopa infectiile cutanate, durerile de urechi, reumatism , albirea parului
etc. Este foarte important sa se foloseasca doar lipitori crescute in laborator, intr-un mediu steril, pentru
protejarea persoanelor in cauza de eventuale infectii.

LIPITOAREA
Adaugat de speakerin data de 08.04.2010

CARACTERISTICI
Lipitoarea este un vierme inelat ce se nrudete cu rma. Corpul este alungit, fusiform prezentand n interior
nervii, vasele de snge i canalul digestiv. Pereii corpului sunt alctuii din musculatur longitudinal i transversal.
Cu ajutorul ei lipitoarea se poate ondula foarte usor, modificand lungimea corpului functie de situatie. La ambele
capete ale corpului se afl ventuze bine dezvoltate. Cu acestea lipitoarea se poate ataa de corpul victimei, ajutanduse de ventuza din dreptul capului pentru a se hrani. De asemenea, datorita musculaturii si celor doua ventuze,
lipitoarea se poate deplasa.
Majoritatea lipitorilor triesc n ap, deoarece supravieuiesc numai n locuri umede. Dac stau mult la loc
uscat se deshidrateaz. Multe dintre ele prefer apele foarte lente sau aproape stttoare
Lipitorile se pot clasifica in mai multe tipuri, toate fiind folosite cu succes ca momeli pentru pescuit: lipitoarea
edicinala, lipitoare de cal, lipitoare de piatra, lipitoare verde, etc.
Termenul de lipitoare medicinala este o denumire generica sub care se regasesc doua specii larg
raspandite in toata tara, cu exceptia zonelor montane, in mlastini, balti si canale, mai exact: Hirudo medicinalis si

respectiv Hirudo verbana. Coloratia de baza este ocru-verzuie, cu modelele variabile pe corp, de culoarea brun si
portocaliu-murdar. Reprezentantii acestor specii sunt adevaratele lipitori, puietul hranindu-se cu sangele broastelor, in
timp ce adulii il sug pe pe cel al mamiferelor.
Lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga ) este o specie de talie mare, atingand 15 cm lungime, intalnita in
ape statatoare. Corpul este colorat verzui-uniform, fara desene. Adesea se fixeaza pe mucoasa nazala a cailor sau
altor mamifere care se adapa. In unele cazuri ies pe sol si vaneaza rame pe care le inghit intregi.
Sub denumirea de lipitori verzi se regasesc doua specii: lipitoarea de caine (Erpobdella octoculata) este o
specie rapitoare, verzuie, de circa 6 cm. Prada este reprezentate de mici nevertebrate - moluste sau turbelariate pe
care le captureaza in apa si Glossiphonia complanata, specie dulcicola, de talie mica (pana in 5 cm), cu corp puternic
aplatizat, de culoare verzui-deschis cu desene homocrome pe partea dorsala, care se hraneste cu nevertebrate
marunte.
Majoritatea lipitorilor sunt parazite, se hrnesc cu sngele altor animale. Unele sunt capabile ca la o singura hrnire,
sa preia o cantitate de snge de cinci ori mai mare de ct propia greutate, din care pot tri chiar i un an.
Lipitorile ii datoreaz renumele prost, mediului de hrnire hematofog. In trecut erau foarte apreciate de
medici, deoarece drenarea sngelui cu lipitori are efect n orice boal.
ALIMENTAIA I MOD DE HRNIRE
Lipitoarea consum vieuitoare cu corpul moale. Prezint trei lame maxilare semicirculare, dinate. Cu ajutorul
acestora produce rni de forma literei Y pe pielea victimelor sale. Glandele salivare elimin o substan ce dilat
vasele de sange ale victimei i mpiedic coagularea sngelui.
REPRODUCEREA
Lipitoarea posed organe masculine i feminine. n timpul mperecherii unul dintre parteneri acioneaz ca
mascul. Unele specii depun sperma direct n orificiul genital al partenerei. Altele ataeaz pungue spermatice de
pielea partenerei, iar materialul germinativ ajunge prin piele la locul de fecundare.
Ovulele fecundate nu sunt doar depuse n ap. Sunt ataate ntr-o membran mucoas, iar cnd prsesc
corpul lipitorii, pe la nivelul capului, aceast membran se nchide i devine un aa-numit-cocon ce ofer protecie.
Unele specii i ataeaz coconii de pietrele din ap sau i ngroap n solul umed. Durata dezvoltrii este de 4-10
sptmni.
RECOLTARE SI PASTRARE
Lipitoarea medicinala se recolteaza cu usurinta din balti si canale, prin introducerea in apa a unui borcan in
care se introduc capete si organe de peste proaspat.
In cazul lipitorii de cal, capturarea ei este mai dificila intrucat reprezentantii acestei specii sunt mai solitari
comparativ cu lipitoarea medicinala. Totusi pot fi adunate cantitati suficiente daca se cerceteaza ascunzisurile situate
la limita dintre apa si uscat in imediata vecinatate a raurilor si apelor statoare, sau zonele cu apa mica din apropierea

malului. In cantitati mai mari se regasesc in apele slab curbatoare/statoare in zonele de adapare ale animalelor
domestice. Lipitorile verzi pot fi colectate din zona micilor paraie din zona de deal si munte sau din zonele cu prundis
ale raurilor, de sub pietre si de pe vegetatia submersa din apropierea malului. Daca lipitorile medicinale se pastreaza
cu usurinta in recipiente umplute cu apa, pentru lipitorile de cal este suficient un substrat format dintr-un amestec de
25% pamant, 50% apa statuta si 25% resturi vegetale in descompunere. In cazul lipitorilor verzi ideala este pastrarea
lor intr-un strat de apa de 4-5 cm adancime, in care se introduc plante subacvatice si pietris.
UTILIZAREA LIPITORILOR IN PESCUIT

Lipitorile medicinale sunt moi si dificil de intepat astfel incat sunt utilizate mai rar ca momeala, in schimb
lipitorile de cal si cele verzi sunt rigide, foarte rezistente la intepare si foarte vioaie in apa, fiind momeli mult cautate
de pescarii riverani marilor rauri. Indiferent de tipul de lipitoare utilizat, este necesara taierea ventuzelor, lucru care
asigura evitarea fixarii lipitorilor de pietre, plante si alte obstacole submerse. Mai mult sangele scurs reprezinta un
semnal olfactiv care incita pestii aflati in preajma. Suplimentar, pentru a maximiza acest efect unii pescari cresteaza
corpul lipitorii cu ajutorul unei lame.
Exista mai multe variante de intepare a lipitorii, fiecare pescar de somn si clean, avand micile lui secrete. Astfel
in pescuitul la somn, lipitoare de cal se inteapa o singura data dintr-o parte in alta, prin mijlocul corpului, astfel incat
varful acului sa ramana liber . Daca se utilizeaza un buchet de lipitori este recomandabila folosirea carligelor triple. In
pescuitul la clean, mreana si pastrav lipitoarea se fixeaza fie in mod similar cu cazul somnului fie dupa prima
strapungere a corpului acesteia, se roteste putin carligul spre extremitatea mai subtire si se trece a doua oara carligul
prin lipitoare, astfel incat varful acului sa ramana liber. De asemenea lipitoarea poate fi crestata la un capat si
intoarsa pe dos, cu ajutorul unui bat sau cau crosete de dimensiune mai mare, iar apoi trasa pe carlig astfel incat sa
nu ramana nici un capat liber. In mod similar unii pescari trag lipitoarea pe carlig fara sa o mai intoarca pe dos.
Lipitoarea intoarsa s-a dovedit o buna momeala pentru somn si in numite zone pentru crapul salbatic, altminteri o
specie foarte capricioasa in ceea ce priveste preferintele culinare, iar cu bucati de lipitoare se pescuieste cu succes
la crap, somn, clean, biban si mreana mare.Aceasta momeala are cea mai mare atractivitate vara, intrucat ca urmare
a faptului ca buna parte a adultilor mor dupa depunerea coconilor, numarul lor este in declin si toamna tarziu cand
datorita racirii apei ele se retrag in locuri ferite in vederea hibernarii, astfel incat sunt mult mai greu de gasit.