Sunteți pe pagina 1din 3

Nevoi și resurse

1.1 Nevoi și bunuri

Nevoile umane sunt trebuințe, dorințe, asteptari ale indivizilor ce pot fi satisfacute prin consum.

Exemple: nevoia unui individ pentru paine, carne, legume, imbracaminte; a unei familii pentru casa, ciment, asigurari; a
unei firme pentru calculatoare, informatii; a unei primarii pentru materiale de birou, aparate de telefax; a unui oras
pentru apa rece, apa calda; a unei economii nationale pentru valuta liber convertibila.

In functie de cele trei dimensiuni ale fiintei umane, nevoile se grupeaza in:

 Fiziologice ( somatice)
 De grup- resimtite de oameni ca participanti la diferite sociogrupuri si care se satisfac prin actiunea conjugata a
unor colectivitati
 Spiritual psihologice –apar pe masura progresului in instructie

In functie de importanta pe care o are satisfacerea diferitelor nevoi pentru existenta si progresul omului, acestea se
clasifica in:

 Nevoi vitale sau de subzistenta-asigura strictul necesar existentei: hrana, imbracaminte , locuinta
 Nevoi elevate – depasesc strictul necesar si asigura confortul: vile individuale sau familiale, automobile personale
 Nevoi de varf – viata spirituala, cultura, activitati creative.

Dupa natura subiectului purtator, se disting:

 Nevoi individuale-hrana, odihna


 Nevoi sociale sau colective- educatie, transport

Nevoile sunt satisfacute prin consumul de bunuri.

Bunurile sau utilitatile reprezinta tot ceea ce foloseste sau satisface nevoile vietii si activiitatii oamenilor

Bunurile:

 Bun liber – la care oricine are acces in mod liber, fata de care nu se actioneaza decat consumandu-le dupa nevoi.
Ex: aerul, lumina, caldura cosmica
 Bunuri economice- denumite in acest fel deoarece provin din activitatea economica si sunt create de om. Sunt
rare si insuficiente ca volum, se produc in cantitati limitate si presupun un efort ( resurse banesti, umane).

Dupa destinatie: bunurile economice se impart in:


 Bunuri de consum sau de satisfactie
 Bunuri de productie sau prodfactori

Dupa forma de existenta, bunurile economice se clasifica in: corporale (materiale), incorporale( servicii) si informatii ( ex
brevete, licente, programe de calculator).
Dupa modul in care circula de la producator la consummator, se disting bunuri economice marfare( comerciale) si
nonmarfare (noncomerciale).

Bunurile marfare sau comerciale sunt acelea care trec de la producator la consummator prin mecanismele pietei, pe baza
unor preturi formate liber, in raport de cerere si oferta, fara interventii administrative, restrictii cantitative, fiind excluse
parghiile economico-financiare.Bunurile non marfare sau noncomerciale sunt bunuri economice a caror productie
ocazioneaza cheltuieli, dar ajung la consummator, in mod gratuit, costurile ocazionate fiind suportate de comunitate.

Dupa forma de proprietate:

 Bunuri publice
 Bunuri private

Doua sau mai multe bunuri sunt complementare daca vor fi utilizate impreuna pentru satisfacerea unei nevoi.

De exemplu :energiaelectrica, autovehiculele, carburantii.

Sunt substituibile acele bunuri intre care beneficiarul alege, pentru satisfacerea unei anumite nevoi( ex: alegerea intre
zahar, miere, zaharina pentru satisfacerea consumului alimentar).

Bunurile principale sunt cele care decurg din procesul tehnologic utilizat, iar cele secundare( derivate) sunt cele care se
obtin inevitabil, alaturi de bunul principal. De exemplu: mierea este produsul principal din apicultura, iar ceara reprezinta
produs secundar.

1.2. Resurse

Satisfacerea nevoilor se realizeaza prin 2 cai principale.

Prima cale se refera la faptul ca purtatorul nevoii produce el insusi bunurile cu ajutorul resurselor de care dispune.

A doua cale se refera la purtatorul nevoii care isi procura bunurile dorite prin intermediul schimbului, cumpararii,
cumpararii, imprumutului sau inchirierii.

Pe langa notiunea de bun se foloseste si notiunea de resurse. Tot ceea ce se foloseste pentru satisfacerea unei nevoi
reprezinta resurse. Exemplu: Painea reprezintare sursa pentru hrana, apa este o resursa pentru a satisface setea .In acest
mod, resursele se identifica cu bunurile.

Resursele economice constau din totalitatea elementelor care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv utilizate la
producerea si obtinerea de bunuri.

Din punct de vedere al duratei folosirii resurselor natural, acestea pot fi neregenerabile sau epuizabile( zacamintele de
combustibil fosil si minereuri) si regenerabile ( pamant, aer, etc).

Din punct de vedere al posibillitatior de recuperare sau de reutilizare in procesele de productie si de consum, resursele
naturale se clasifica in:

 Recuperabile ( sticla, fier, cauciuc, hartie)


 Partial recuperabile, in care se include resursele biologice, care prin refolosiri se degradeaza treptat
 Nerecuperabile –resurse energetice
Resursele originale cuprind atat resurse naturale cat si umane. Resursele derivate se bazeaza pe folosirea si
acumularea resurselor primare, pe eficienta utlizarii tuturor resurselor economice.Resurse materiale derivate:
echipamente si tehnologii de fabricatie, stocurile de materii prime. Resursele umane derivate: stocul de invatamant
si stiinta.

Legea rarității resurselor constă în aceea că volumul, structura și calitatea resurselor economice și bunurilor se
modifică mai incet decât volumul, structura și intensitatea nevoilor umane. Cu alte cuvinte, resursele și bunurile sunt
relative limitate în comparație cu nevoile.În aceste condiții, se impune utilizarea rațională și eficientă a resurselor
economice disponibile. Exemplu: lemnul folosit pentru încălzirea locuințelor, dar și pentru a produce mobile, hârtie.

Raționalitatea economic presupune ca resursele limitate să fie astfel utilizate încât satisfacția obținută să fie maxima.

Eficiența economică se poate formula pe doua căi:

 Sub forma maximului, în sensul că prin resursele date să se obțină cele mai bune rezultate posibile.
 Sub forma minimului, în sensul că rezultatele dorite să se realizeze cu cele mai mici cheltuieli de resurse
(mijloace).

În cazul resurselor ce nu sunt folosite în concordanță cu principiul raționalității, apare în economie risipa de resurse sau
un consum mare de resurse pentru satisfacerea unei unități de nevoi.

Acest fenomen apare pentru:

 Producție mai mare decât cerința


 Producție nesolicitată
 Producție de proastă calitate
 Producție cu consumuri de resurse mai mari decât îi permite tehnologia
 Activitate productive ce poluează mediul ambiant.