Sceneta “SMECHER LA LECTIE 

“ -PARTEA 1

Va trebui sa faceti neaparat si cît mai degraba cunostinta cu Matei.

Tilica, cum îi spun colegii. Băiatul, dupa cum singuri veti putea
judeca, ar avea ceva extraordinar sau macar deosebit în fiinta lui;
statura potrivita, potrivit de gras, nas, gura, frunte potrivita, potrivit de
curat (de murdar, as fi ispitit mai curînd sa spun, dar se întelege ca
murdaria nu e niciodata potrivita) etc. Cu toate acestea, repet, cautati
de-i faceti cunostinta. N-o sa-l uitati curînd, va asigur. Dar pentru
asta trebuie sa-l vedeti scos la lectie. 
Da, sa-l vedeti iesind din fundul clasei la tabla, rotindu-si ochii,
rugator, printre banci: 

— Ce avem, ma? Ce avem? 

Apoi, oprindu-se zîmbitor în fata profesorului: 
—Ah, ce bine îmi pare ca m-ati scos! Si în aceeasi fractiune de
secunda, întorcîndu-se disperat spre clasa: 
—Nu ma lasati, ma! Nu ma lasati! 
—Ei, Matei, ce lectie am avut pentru azi? se aude
întrebarea profesorului. 
Tilica se trage pe nesimtite linga prima banca si-i izbeste colegului
talpa cu calcîiul: 

— Sufla, ma! 
Apoi, privind cu nevinovatie drept în ochii profesorului: 
-- N-am înteles întrebarea, tovarase profesor. Su-fla! 
— Ce titlu are lectia de azi? 
Baiatul închide ochii, strînge din pumni, tropaie, ofteaza: 
— Nu pot sa zic, tovarase profesor, e un nume încurcat...