Doamna noastră Învățătoare

Au trecut cinci ani în zbor;

Nici nu-mi dau seama când s-au dus.
A fost și greu, dar și ușor
Și multe aș avea de spus.

Îmi amintesc de prima zi,

O minunată zi de toamnă;
Atunci noi toți ne-am cunoscut,
Noi toți și draga noastră Doamnă.

Cu glasul blând, cu ochii calzi,

Ea ne-a primit cu drag pe noi.
Pe banci ne-a pus abecedarul
Și-o buburuză pe-un trifoi.

Din prima zi am îndrăgit-o

Iar ea, încet și cu răbdare
Ne-a învățat tot ce știm azi,
Ea – Doamna noastră-nvățătoare.

Îi mulțumim pentru tandrețea

Cu care ne-a înconjurat,
Îi mulțumim că ne-a fost mamă,
Îi mulțumim că i-a păsat.

Îi mulțumim că zi de zi,
Cu mult efort și cu răbdare,
Ne-a învățat să învățăm,
Încurajând pe fiecare.
 Vor trece anii peste noi,
Vor fi și nori, va fi și soare,
Dar nu o vom uita nicicând
Pe Doamna noastră-nvățătoare.