Sceneta unui copil cu dificultati de auz , intre bine si rau!

Sufletelul: un copil,imbracat in haine albe.

Copiii obraznici: copiii imbracati in haine inchise la culoare.
Copiii buni si intelepti: copiii imbracati in haine deschise la culoare.

(Copilul ce reprezinta sufletul unui copil cu dificultati de auz, sta pe

scaun, in mijlocul scenei. De-a dreapta si de-a stinga lui se afla cite
2 scaune, deocamdata goale. Persoanele vor intra in scena pe rind si
se vor aseza fie de-a dreapta sufletului (cele pozitive) fie de-a stinga
lui (cele negative)

Sufletul: Sunt un suflet de copil bucuros si sensibil, care vrea sa auda

ce e rau si ce e bine, dar…(pauza cu capul in jos rosti:) nu aud totul
bine…cine ma v-a invata? (intra incet bunatatea si se aseaza de-a
drepta lui.)

Bunătatea : nu-ți pot spune ce e rău, pentru că nu știu nici eu.Dar te

voi învăța de bunătate, pentru ca să ajungi cu dreptate, îți voi trimite
în calea ta, oameni care mereu te vor ajuta: Să auzi ce nu se aude,
fără o bunătate în suflet.

Suflet : vai, dar nu sunt perfect, ca să merit așa oameni lângă mine
(Sufletul se întristează. Intră în scenă minciuna, care se așează pe
primul scaun din stânga sufletului. Bunătatea stă pe scaun ca și cum
ar fi ațipit. )

Minciuna : Nu te întrista, ascultă-mă și crede-mă, mi se spune vorba-

n vânt, dar eu umblu pe pământ. Și apar prin oameni rîi vicleni, care
vor apărea ce defecte ai, și să-ți arate drumul rău- minciuna este tatăl
meu!
(Minciuna doarme și e ape scaun. Intră vorba bună ,,fetița veselă care
se așează pe scaun de dreapta sufletului)

Vorba buna : Sunt veslă și voioasă, nimic rău nu mă poate apăsa,

vorbesc cu voce tare și călduroasă, pentru că am multă înțelepciune,
am puteri să fac minuni cu oameni ca tine, deosebiți , vorba mea
puternică te va înviora (va rosti cu voce tare și călduroasă)

Sufletul : Parcă m-am înviorat, chir am nevoie de sfat: Până acum mi

s-a părut, că în lume, traiul e urât.Că răul se răspândește, pe cei mai
slabi îi doborăște, că dacă nu aud chiar bine, vreau să aud ca toți
copiii.

Vorba bună: Nu vorbi așa copile, vei vedea frumoase zile, dacă te
vei strădui, tu mai mult vei auzi și vei iubi: Soarele ,copacii, viața,
oamenii și dimineața.

Sufletul: mare taină tu mi-ai spus, dezghiogând lucrul ascuns: pot

auzi eu lumea toată ! Bucurie necurmată!

(frica intrând și așezându-se din stânga sufletului)

Frica: care-i omul fără frică? Ha! Ha ! De râs gura mi se strică, teama
de oameni, de noapte, de vorbe urâte, de răutate! Mă voi băga în tine
suflețel, ca să-ți stric misterul, avându-mă pe mine, nu vei avea
succese în auzime. HA- HA –HA
Sufletul: ce vânt rece îmi aduci, frică, tu de aici fugi!

(intră credința bucuroasă iar toți se scoală în picioare și în fața

auditorilor ea zice)
Credința – Armă-ți sunt prietenă, nimic nu te clatină, pot înfrânge
orice rău, cu Credința –n Dumnezeu! Ai întredere în tine, ai încredere
în bine, și atunci tu Suflețel, vei avea oameni de cinste, care te vor
ghida mereu. Răutate trecătoare ea nu are valoare!
 Deficiența văzului

Profesoara Elena: Dragi elevi, azi vom vorbi despre litera B, ce

cuvinte cunoașteți care încep cu litera B?

Andrei : Doamna Elena, spuneți vă rog ce literă este scrisă pe tablă

Ovidiu: Doamne , de ce trebuie să oprim ora atât de des, pentru că

Andrei nu vede nici mâna din fața sa.

Andrei (trist a dat capul în jos)

Profesoara Elena: Ovidiu , te rog să te abții de la asemenea replici,

căci voi discuta cu părinții tăi!

Ovidiu: Gata, gata , tac! (cu o față scârboasă)

Profesoara Elena: Continuăm, Andrei, la tablă, este litera B!

Andrei (Cu fața tristă spune) mulțumesc doamna Elena !

Profesoara Elena: Cu litera B sunt următoarele cuvinte

BUBURUZA, care cuvinte mai cu litera B?

Andrei: Dna Elena, care este cuvântul de pe tablă cu litera B, nu îl

văd bine.
Ovidiu : Of Doamne, și cît se va prelungi așa.

Dna Elena Gata Ovidiu, merg la director. (Profesoara a ieșit din

clasă)
(Toți încep a râde, pe când o elevă Evelina se scoală în picioare și îi
zice lui Ovidiu)

Evelina : Ovidiu!
OVIDIU : Da , Evelina, ce ai vrut s-mi spui? (se apropie de Evelina)
Evelina : Ovidiu, tu ai un frate mai mic, asa ?!
Ovidiu : Da, Evelina, și ?
Evelina : Și în caz de se întâmplă ceva cu el, ajunge timpul să
meargă și el la școală, și în clasă esteignorat și marginalizat , mai
ales de un coleg, ce vei face tu ?
Ovidiu : (a dat ochii în jos și a tăcut)
Evelina: păi, acum înțelegi că viața acesta, este foarte frumoasă, dar
pot fi și cazuri unde avem de suferit și atunci, când ajungem
neputincioși în anumite momente, avem nevoia de sprijinul
prietenilor, colegilor și a familiei... pentru că nimeni nu știe cum va
ajunge mâine și de cine va avea nevoie... cum ne doare pe noi de noi,
așa trebuie să ne doară și pe noi de alții.

Ovidiu (cu capul în jos, s-a apropiat de Andrei și a zis) Andrei! Te

rog să mă ierți, nu am realizat ce am zis și nu m-am gînditcum poți
tu să te simți, de azi am să mă strădui să te ajut în tot unde vei
întâmpina dificultăți! (Ovidiu în acuprinde pe Andrei și toți aplaudă)