SCENETA ABSOLVIRE

Un sfârșit e un început.....de școală

1)Fiul: ( in drum spre scoala) : Tata, ce sunt pomii astia inalti?
Tatal: Plopi… Ce sa fie?
Fiul: Aaa… Si la ce folosesc?
Tatal: Pai… Din ei se fac scanduri de brad.
Tatal ( in dreptul scolii): Iate fiule...in scoala asta am invatat eu acum 30
de ani...
Fiul:-Aaaa...de asta imi spuneau tot timpul profesorii ca prost ca mine nu
a mai fost aici de vreo 30 de ani...:
Tatal: Fiule, fii atent la vorbe!

2)Diriginta: -Buna ziua copii. Eu sunt noua voastra diriginta. Hmm.. Vom
incepe cu aranjarea in banci. Hai sa vedem....Boris, tatal tau unde
lucreaza?
B:Ooo..pai e doctor.
D: poftim in prima banca...Vasile, tatal tau ce e?
V:Tatal meu e inginer.
D:Bine ,poftim in prima banca. Tu, cel din spate!... Gheorghe! Tatal tau ce
e?
G: Bolnav de plamani.
D: Nu, ma! Ce face?
G: Aaa… Pai.. Tuseste.
D: Nu la asta ma refeream. Din asta nu se poate trai.
G: Stiu, de aia a si murit.
D: Tu, baiete, cum te numesti?
V: Ion.
D: Si mai cum?
V: Ion Ion, dar toti imi spun vaniusa
D: Bun vaniusa, tatal tau unde lucreaza?
V:Lla politie.
D:Aham..poftim in prima banca..dar ce functie are?
V:Pai nu stiu, ca abia l-au luat.
D: Mda… As vrea sa vad cum va descurcati si ce stiti… O sa incepem cu
ceva usor… Vaniusa, conjuga verbul “a merge”, te rog.
V (vorbeste interrupt): Eu.. Eu … merg. Tu.. Tu… Tu mergi..
D: Mai repede!
V: El alearga, noi alergam…

D: Vaniusa, de la atata alergat o sa-ti scada glicemia. Mai bine ia loc.

Sunteti foarte buni la gramatica, copii, n-am ce zice. Tot respectul. Imi
vine sa-mi iau campii sau sa ma duc îîn padure. Of, Doamne, ce sa ma
fac...? Sa ma gandesc... . Va rog, dati-mi o propozitie in care “la padure” sa
fie complement de loc.
Istvan: Doamna, Doamna, eu stie.
D: Dar tu cine esti? Cum te cheama, pui de dac?
Istvan> Istvan. Sunt de la Harghita. Mama e la Anglia si tata e la tractor,
la ei, la francezi, acolo, in Amsterdam. Ma scuzati, orice om este emotie.
Diriginta> Wow, Istvan, vad ca esti bun si la geografie si la gramatica.
IstvAN> Apreciaza eu, la mine.
Diriginta> Bine, Istvan, sa lasam asta. Sa trecem la subiect sau mai bine
zis, la complemetul de loc. Spune-mi propozitia corect.
Istvan> Eu, eu me duc la pedure.
Diriginta> Vai, Istvan, da’ nu e bine.
Istvan> Atunci, nu me duc…
Mihai : Eu stiu, eu stiu, vreau eu.
Diriginta> Te rog, Mihaita!
Mihai: La birtutu din padure, eu beau vin si mananc mure
Diriginta : Vai, Mihai, dar chiar asa, in halu’ asta. Daca continui tot asa, o
sa te doara ficatul, schimba poropzitia.
Mihaita> La birtutu din padure, eu beau vin si mananc mure si beau
hepatoprotect. Mi-a zis tata ca e bun.