Piesa de teatru - Ciocnirea oualor de Pasti

Personaje:

- 8 ouă roşii - 8 copii care fie au în mână câte un balon roşu, fie
au confecţionate costume de carton, sub formă de ou. Patru
dintre copiii - ou au câte un rol separat, iar patru au un rol
comun.

- elevul supărat: un elev obişnuit.

- Povestitorul.

Elevul supărat stă pe un scaun, cu capul în mâini, oftând.

Intră ouăle, vesele, discutând:

Oul 1: Hei, dacă aţi şti voi povestea mea!

Oul 2: Dar pe-a mea!

Povestitorul, intervenind: Staţi aşa, să le luăm pe rând. Cine

începe?

Ouăle, în cor: Eu, eu!

Povestitorul: Să înceapă... tu! (indică pe primul dintre ouă.

Elevul supărat pare că nu ia aminte la ce se întâmplă.)

Oul 1: Sunt mândru că povestesc,

Deşi mă cam înroşesc...

Despre cum m-am transformat...

Sânge Sfânt m-a picurat

Într-o vineri pe-nserat.

Într-un coş eram lăsat,

De Maria, Maica Sfântă,

Ce plângea cu jale multă.

Fiul ei cel mult iubit,

Tocmai fuse răstignit.

La soldaţi ea adusese

Ouă multe, pe alese,

Ca să-L lase pe Iisus...

Dar prea târziu ne-a adus...

Celelalte ouă: Vai, vai, vai, prea târziu ne-a adus!

Oul 1 (cu tristeţe): Şi la Cruce noi am stat,

Sângele, când a picat,

Roşii toate ne-am făcut

Şi minunea a-nceput!

Celelalte ouă: Da! Şi minunea a-nceput!

Elevul supărat: (dezmorţit oarecum)

Ouă roşii, ce vorbiţi,

Pe aici ce vă foiţi?
Ce minune s-a-ntâmplat?

Of, sunt tare întristat...

Oul 1: La sfârşit tu vei afla

De minune. Vei sălta

Şi mult te vei bucura!

Povestitorul (plimbându-se printre ouă, cu o lumânare aprinsă în

mână):

Se întrevedea cea mai măreaţă dintre zile,

Împărăteasa zilelor şi-a duminicilor, copile,

Ziua Învierii, cea de-a treia zi, cea sfântă,

Şi ouăle ştiu, povestesc cu dreptate multă...

Oul 2: Vai, şi eu m-am înroşit,

Chiar eram nepregătit,

Căci la Pontius Pilat

A venit un brav soldat

Şi i-a spus că a-înviat,

Domnul din morţi S-a sculat!

Celelalte ouă: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! (unele către

altele)
Apoi cântă: Hristos a înviat (varianta 1).

Elevul supărat: Ouă roşii, vă ciocniţi,

Însă nu mă dumiriţi,
Ce-i cu voi, de ce veniţi,

Tot de Paşti voi vă-nroşiţi?

Oul 3: Eu ştiu altceva de mine:

M-am roşit în zi de vineri,

Deodată, când Iisus

De piroane-a fost străpuns!

Celelalte ouă: Vai, de piroane-a fost străpuns!

Oul 3: Oamenii, când m-au privit,

De minune s-au uimit.

Dar puţini au înţeles

Care-i al minunii miez.

Domnul era răstignit...

Fiul Sfânt, batjocorit...

El, Fiul lui Dumnezeu,

Ce n-a făcut niciun rău!

Celelalte ouă: Nimănui, niciodată, n-a făcut niciun rău!

Oul 4: Iar noi de Paşti ne ciocnim

Tot minune să vestim:

Din mormântu-întunecat,

Că Hristos a înviat;
Din mormântul cel închis,

Hristos, moartea a învins.

Iadul nu L-a încăput

Pe Cel fără de-început.

Moartea boldul şi-a găsit,

Prin Iisus cel răstignit

Domnul Hristos a-înviat,

(spre elevul supărat)

Deci nu mai fi supărat!

Celelalte ouă: Domnul Hristos a-înviat,

Deci nu mai fi supărat,

Bucură-te ne-ncetat!

Elevul supărat: Voi chiar mă înveseliţi,

Ouă ce vă înroşiţi

Ca minunea s-o vestiţi.

Între voi să mă primiţi

Şi pe copiii cuminţi

De aici, de peste tot,

Care pot, care mai pot

Să tresalte-n cântec sfânt.

Chiar acum, cu voi, eu cânt: Hristos a înviat (varianta a doua) -

cântă împreună cu ouăle.
Povestitorul: Când de Paşti ouă ciocniţi,

Dragi copii, să vă gândiţi

Că Iisus, nevinovat,

Pentru noi, viaţa Şi-a dat.

Sângele Lui a rodit,

Ouăle s-au înroşit,

Sufletele-a curăţit.

La trei zile-a înviat,

Mormântul - ca un ou spart -

A stat gol, deschis, vestind:

Hristos a învins, murind!

Ouăle „dau cioc" (câte două se prind de mâini, în timp ce unul

spune: „Hristos a înviat" şi celălalt: „Adevărat a înviat".)
Povestitorul şi elevul supărat ciocnesc două ouă roşii - pot fi şi
din lemn.