Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cucoana şi menajera
.
.IULIA
Prostul crede pe oricine,
Mai prost decât pe sine.
Fiindcă pe el nu se vede
Şi cel mai bun se crede.
Iar cumva, de-l bagi în seamă,
Se-nalţă-n sus de-o palmă.
Poţi să-l afli chiar aici,
Printre alţi rivali mai mici,
Concurând încurajator
Pe scenă, … ,,Sub reflector“
La Concursul de vedetă,
Într-o hazlie scenetă!
Şi, în culmea hazului,
Râde de prostia lui!
(Adaptare după Anton Pann)
LAURA
E o mare măiestrie să râzi de propria prostie.
Gluma e bine venită , la o vreme potrivită.
Gluma binevoitoare te ridică în picioare.
Glumele nevinovate sunt ca sarea în bucate.
Vizionare plăcută!
,,Prostul râde singur de prostia lui“ – vorbe meşteşugite - în scenetele: Mama şi fiul
Cucoana şi menajera
GABRIELA INVATATOAREA
Scenete din viața elevilor la școală (copii stau în bănci o elevă joacă rolul de
învățătoare):
Învăţătoarea: - Rares , cât fac trei şi cu unu?
Rares : - ?!
Învăţătoarea: - Fii atent aici! Eu îţi dau trei mere şi-apoi îţi mai dau unul. Câte mere ai în
total?
Rares: - Cinci!
Învăţătoarea: - Cinci ? Cum aşa ?
Rares : - Păi, mai am unul în ghiozdan!
Învăţătoarea: - Sergiu, numeşte cinci animale sălbatice din Africa.
Sergiu: - Patru elefanţi şi o girafă!
Învăţătoarea: - Copii, voi ştiţi cum trebuie să vă comportaţi?
Toţi: - Daaaaa!
Învăţătoarea: - Puteţi să-mi daţi un exemplu?
Sergiu: - Eu pot să dau un exemplu. Pe mine tata m-a învăţat să dau întotdeauna înapoi
mai mult decât primesc.
Învăţătoarea: - Bravo! Foarte frumos te-a învăţat tatăl tău! Dar ce este tatăl tău?
Sergiu : - Boxer, doamna învăţătoare!
Învăţătoarea: - Elev Rares ,spune-mi o propoziţie în care să se afle şi cuvântul „ou”.
Rares : - Eu mănânc o prăjitură.
Învăţătoarea: - Bine, bine, dar unde este oul?
Rares: - Oul este în prăjitură, doamna învăţătoare!
Învăţătoarea:- Dacă sunt 12 oi într-o curte şi 6 dintre ele sar afară peste gard, câte oi
rămân?
Flavius:- Niciuna.
Învăţătoarea:- Niciuna? Nu ţi-ai învăţat lecţia de matematică, Flavius .
- Dar doamna învățătoare, dvs. nu-mi cunoaşteţi oile. Când sare una, sar toate.
Cucoana Ioană!
Ioana Hăi, cucoană!
Cucoana Mi-ai făcut pantofii?
Ioana Nu, cucoană, nu s-a copt cartofii.
Cucoana Of, da proastă mai eşti.
Cucoana Ioană!
Ioana Hăi, cucoană!
Cucoana Adu-mi sandalele.
Ioana Ai, cucoană, nu-s gata sarmalele.
Cucoana Văleu, ce mă fac eu cu tine? Pleacă de aici să nu te mai văd !
Scena 2
Ion Mamă, hăi!
Mama Şe-i mă, Şe-i?
Ion Iar am fost la fata şeia.
Mama Şi şe s-o dat?
Ion Mi-o dat un topor.
mama Şi ce-ai făcut cu el?
Ion L-am pus la pălărie, cum m-ai învăţat mata.
Mama Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l pui şi tu la brâu?
Ion Bini, mamă. Aşa-am să fac data viitoare.
Cucoana Ioană!
Ioana Hăi, cucoană!
Cucoana Ia vin până’ncoa!
Ioana Da, cucoană!
menajera
Ion Cucoana
Mamă, hăi!
Mama Şe-i mă, Şe-i?
Ion Iar am fost la fata şeia.
Mama Şi şe s-o dat?
Ion Mi-o dat un căţăl.
mama Şi ce-ai făcut cu el?
Ion L-am pus la brâu, cum m-ai învăţat mata.
Mama Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai să-l legi şi tu cu o funie şi să-l târăşti după tine?
Ion Bini, mamă. Aşa-am să fac data viitoare.
- Ce faci, Miţo?
- Vai, dragă, am petrecut o noapte de groază! N-am putut dormi deloc.
- Din ce cauză?
- Am avut un purice mort în pat.
- Şi dacă era mort, ce rău ţi-a putut face?
Două vecine
- Da, Ziţo, el era mort, dar dacă ai şti câte rude au venit la înmormântare...
Scena 4
Ion Mamă, hăi!
Mama Şe-i mă, Şe-i?
Ion Iar am fost la fata şeia.
Mama Şi şe s-o dat?
Ion Mi-o dat o bucată de slană.
mama Şi ce-ai făcut cu ea?
Ion Am legat-o c-o funie şi am târât-o după mine, cum m-ai învăţat mata.
Mama Mă… da’ prost mai eşti! Nu puteai s-o pui p-o farfurie şi s-o bagi în cămară?
Ion Bini, mamă. Aşa-am să fac data viitoare.
Ziţa Şi un’te duci, Miţo?
Miţa La piaţă. Ziţo...
Ziţa Ce coincidenţă! Tu piaţă, eu piaţă! Şi ce să iei de la piaţă, Miţo?
Miţa Carne, Ziţo…
Două vecine
Mama: _ Ştiu, puişor, e ziua ta, dar trebuie să plec la serviciu. N-am timp. Uite cum facem: eu îţi
dictez reţeta unei prăjituri uşor de făcut şi... te descurci tu!
(Ionel ia ceva de scris şi scrie după dictare)
Mama: „Se curăţă cartofii fierţi şi se pasează. Se pune un ou, un vârf de cuţit sare, făină cât
cuprinde şi se frământă bine. Se prăjeşte la foc încins şi se pudrează cu zahăr. Poftă bună!”
Mama pleacă. Băiatul îşi ia şorţul şi boneta de bucătar, îşi suflecă mânecile şi... citeşte cu voce tare reţeta
scrisă de el.
_ AŞA... SE CURĂŢĂ PANTOFII ...IERI ? NU I-AM CURĂŢAT IERI. EI..., PARCĂ NU-I
TOTUNA DACĂ-I CURĂŢ ACUM!
(Îşi curăţă pantofii cu peria şi-i pune în lighean)
_AŞAA... MAI DEPARTE...(citeşte) ŞI SE PISEAZĂ!? ...EI, DACĂ AŞA E REŢETA! (Ia un băţ
şi pisează pantofii).
Se aude soneria...
Ionel: AU SOSIT MUSAFIRII!! (se repede la uşă, dschide şi invită musafirii înăuntru) POFTIŢI!
POFTIŢI! CE BINE-MI PARE CĂ VĂ VĂD! ABIA AM TERMINAT PRĂJITURA!
(Musafirii se miră. Primeşte fiecare câte o farfurie şi toţi se ling pe buze. Ionel trânteşte fiecăruia în
farfurie ce a „preparat” mândru de opera lui)
(Musafirii fac ochii mari, se uită unii la alţii şi spun în cor):
_Ce-i asta?
(Ionel se umflă în piept şi spune mândru:)
_ Prăjitura mea!
(Musafirii rămân cu gura căscată. Apare mama.)
_Vezi ce păţeşti dacă nu eşti atent la dictare? Sper să-ţi fie învăţătură de minte!
Materiale:
O perie de ghete, doi pantofi, un băţ(pentru pisat), un ou de lemn, un cuţit mic, o găină (vie, de jucărie su
dezgheţată), o lingură de lemn, un plic de zahăr vanilat, un lighean, şorţ, bonetă, farfurii.
etrag de pe scenă.