Personaje:

- 8 ouă roşii - 8 copii care fie au în mână câte un balon roşu, fie au confecţionate costume de
carton, sub formă de ou. Patru dintre copiii - ou au câte un rol separat, iar patru au un rol
comun.
- elevul supărat: un elev obişnuit.
- Povestitorul.

Elevul supărat stă pe un scaun, cu capul în mâini, oftând.

Intră ouăle, vesele, discutând:

Oul 1: Hei, dacă aţi şti voi povestea mea!

Oul 2: Dar pe-a mea!

Povestitorul, intervenind: Staţi aşa, să le luăm pe rând. Cine începe?

Ouăle, în cor: Eu, eu!

Povestitorul: Să înceapă... tu! (indică pe primul dintre ouă. Elevul supărat pare că nu ia aminte
la ce se întâmplă.)

Oul 1: Sunt mândru că povestesc,

Deşi mă cam înroşesc...
Despre cum m-am transformat...
Sânge Sfânt m-a picurat
Într-o vineri pe-nserat.
Într-un coş eram lăsat,
De Maria, Maica Sfântă,
Ce plângea cu jale multă.
Fiul ei cel mult iubit,
Tocmai fuse răstignit.
La soldaţi ea adusese
Ouă multe, pe alese,
Ca să-L lase pe Iisus...
Dar prea târziu ne-a adus...

Celelalte ouă: Vai, vai, vai, prea târziu ne-a adus!

Oul 1 (cu tristeţe): Şi la Cruce noi am stat,

Sângele, când a picat,
Roşii toate ne-am făcut
Şi minunea a-nceput!

Celelalte ouă: Da! Şi minunea a-nceput!

Elevul supărat: (dezmorţit oarecum)

Ouă roşii, ce vorbiţi,
Pe aici ce vă foiţi?
Ce minune s-a-ntâmplat?
Of, sunt tare întristat...

Oul 1: La sfârşit tu vei afla

De minune. Vei sălta
Şi mult te vei bucura!

Povestitorul (plimbându-se printre ouă, cu o lumânare aprinsă în mână):

Se întrevedea cea mai măreaţă dintre zile,
Împărăteasa zilelor şi-a duminicilor, copile,
Ziua Învierii, cea de-a treia zi, cea sfântă,
Şi ouăle ştiu, povestesc cu dreptate multă...

Oul 2: Vai, şi eu m-am înroşit,

Chiar eram nepregătit,
Căci la Pontius Pilat
A venit un brav soldat
Şi i-a spus că a-înviat,
Domnul din morţi S-a sculat!

Celelalte ouă: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! (unele către altele)

Apoi cântă: Hristos a înviat (varianta 1).

Elevul supărat: Ouă roşii, vă ciocniţi,

Însă nu mă dumiriţi,
Ce-i cu voi, de ce veniţi,
Tot de Paşti voi vă-nroşiţi?

Oul 3: Eu ştiu altceva de mine:

M-am roşit în zi de vineri,
Deodată, când Iisus
De piroane-a fost străpuns!

Celelalte ouă: Vai, de piroane-a fost străpuns!

Oul 3: Oamenii, când m-au privit,

De minune s-au uimit.
Dar puţini au înţeles
Care-i al minunii miez.
Domnul era răstignit...
Fiul Sfânt, batjocorit...
El, Fiul lui Dumnezeu,
Ce n-a făcut niciun rău!

Celelalte ouă: Nimănui, niciodată, n-a făcut niciun rău!

Oul 4: Iar noi de Paşti ne ciocnim

Tot minune să vestim:
Din mormântu-întunecat,
Că Hristos a înviat;
Din mormântul cel închis,
Hristos, moartea a învins.
Iadul nu L-a încăput
Pe Cel fără de-început.
Moartea boldul şi-a găsit,
Prin Iisus cel răstignit
Domnul Hristos a-înviat,
(spre elevul supărat)
Deci nu mai fi supărat!

Celelalte ouă: Domnul Hristos a-înviat,

Deci nu mai fi supărat,
Bucură-te ne-ncetat!

Elevul supărat: Voi chiar mă înveseliţi,

Ouă ce vă înroşiţi
Ca minunea s-o vestiţi.
Între voi să mă primiţi
Şi pe copiii cuminţi
De aici, de peste tot,
Care pot, care mai pot
Să tresalte-n cântec sfânt.
Chiar acum, cu voi, eu cânt: Hristos a înviat (varianta a doua) - cântă împreună cu ouăle.

Povestitorul: Când de Paşti ouă ciocniţi,

Dragi copii, să vă gândiţi
Că Iisus, nevinovat,
Pentru noi, viaţa Şi-a dat.
Sângele Lui a rodit,
Ouăle s-au înroşit,
Sufletele-a curăţit.
La trei zile-a înviat,
Mormântul - ca un ou spart -
A stat gol, deschis, vestind:
Hristos a învins, murind!

Ouăle „dau cioc" (câte două se prind de mâini, în timp ce unul spune: „Hristos a înviat" şi
celălalt: „Adevărat a înviat".) Povestitorul şi elevul supărat ciocnesc două ouă roşii - pot fi şi
din lemn.