RENII LUI MOȘ-CRĂCIUN

Vrăjitorul
Moș-Crăciun 4 pitici
Luna 4 spiriduși
Zâna Clopoțel 4 reni
Zâna Clopoțica
Intră Moșul purtând în mână o scrisoare ce nu se mai termină.

Moșul:
Of, of, of, ce supărare,
Dragii mei, ce-i de făcut?
Căci copiii din scrisoare
Multe lucruri mi-au cerut.
Roboței și mașinuțe
Vor copiii mai ghiduși,
Pregătite de mânuțe
Harnice, de spiriduși.

Renul Comet :
(Oftează.) Dragă Moșule, eu mor!
Amețesc și nu văd bine,
Chiar și coarnele mă dor!
Ia-mă-n brațe-un pic la tine.

Renul Rudolf :
Hei, hei, Comet fii cuminte,
Dărâmi Moșul, măi băiete!
Uite și eu sunt fierbinte
Și sunt ud ca un burete.
Tremur rău, capul mă doare,
În picioare nu pot sta.
Nu vreau apă, nici mâncare…
Sunt lovit de-o boală grea!

Renul Comet :
Da, așa-i, nu mai zburăm
La Crăciun cu daruri mii
Și cred c-o să supărăm
Milioane de copii!

Pe melodia Eu sunt renul lui Moș-Crăciun intră spiridușii

Spiriduș 1:
Un Crăciun plin de-ntristare
Îi așteaptă pe copii.
Cum să le cerem iertare,
Cum le ducem jucării?
Câte daruri, ia priviți:
Aranjate, pregătite,
Pentru copilași cuminți,
De noi toți meșteșugite.

Spiriduș 2:
Uitați, scrie în scrisoare
O fetiță ce n-aude,
Că ar vrea o stropitoare,
Floricelele să ude.
Ar mai vrea și-o păpușică
Cu o rochie de zână.
Dar mai bine, la bunică
Vrea un șal. Că e bătrână.

Pitic 1:
Bine zici! Uite aici,
Scrie un copil, Bogdan,
Pentru frații lui mai mici
Vrea o minge și-un ghiozdan.

Pitic 2:
Pentru el nimic nu cere?
Sărăcuțul! Pune-ndată
Niște biscuiți cu miere
Și mai multă ciocolată!

Pitic 1:
Da, da, știu. Am pregătit
Lucrurile așteptate
Și-ntre ele am dosit
Cărți și dulciuri aromate.

Pitic 2:
Pune și niște caiete
Și creioane și un fes!
(Noi aici n-avem tablete,
Asta cred c-ați înțeles!)

Spiridușul doctor intră cu o trusă:

Unde-s zânele cu leacuri
Bune și vindecătoare?
Eu în trusă am doar fleacuri,
Cum pun renii pe picioare?
În Țara lui Moș-Crăciun
Nu există boli, durere
Și-aș vrea să le cer acum
Și la zâne o părere!

Intră zânele, aruncă cu praf de zână, sunt vesele.

Zâna Clopoțel:
Bună seara, bună seara,
Pregătită-i sănioara?

Moș-Crăciun:
Oh, oh, oh, măi surioară,
Îmi sta inima în piept
Că acuș e noapte-afară
Și eu stau și vă aștept.

Clopoțica:
Ce-i aici? Ce s-a-ntâmplat?
De ce zac renii pe jos?
Peste ce necaz au dat?
Ori, prea mult zahăr au ros?

Zâna Clopoțel:
Nicidecum, privește zână,
Renii parcă n-au suflare!
Dă-mi un pic de praf de lună
Și un colț de stea de mare.

Clopoțica:
Da, da, haide și stropește
Cu nectar de margaretă
Și-apoi, zână, pregătește
Poțiunea ta secretă.

Ren Cupid ( se strâmbă):

Doctoria ta e bună
Dragă zână, mulțumesc!
Are gust de mătrăgună…
Aoleu, ce amețesc!
Trage-mă Rudolf de coadă
Și ridică-mă-n picioare,
Că sunt moi, parcă se-nnoadă…
Of, ce vrajă-ngrozitoare!

Renul Dancer :
Veniți iute, nu mai pot!
Ce durere de copite,
Coarnele aș vrea să-mi scot
Că mă dor, parcă-s lovite.
Uitați, limba mi-e albastră
Și urechile îmi sună,
Vai și-amar de viața noastră
Mă mănâncă pielea zână!

Zâna Clopoțel:
Clopoțica, să plecăm!
Știu un leac sub stânca-albastră
Și-am putea să vindecăm
Bieții reni din țara noastră.

Zânele pleacă.

Pitic 3:
Bine-ar fi așa să fie
Și vraja să o stârpiți,
Ca s-aducem bucurie
La copiii cei cuminți.
Care nu fac mofturele
La dormit și la mâncare,
Au grijă de jucărele
Și se-nchină la culcare.

Pitic 4 (cască, se uită în zare):

Of, ce lungă-i așteptarea!
Somnul parcă mă cuprinde
Și oricât de mare-i zarea
Nicio stea nu se aprinde.
Nu vin zânele și pace,
Sunt așa îngrijorat…
Somnul asta nu-mi dă pace,
Chiar și Moșul a căscat!

(Adorm toți, muzică orchestrală. Intră Luna.)

Luna:
Dragii mei, au adormit
Obosiți de-atâta muncă.
Chiar și Moșu-a ațipit,
Zânele-așteptând s-ajungă.
Cine renii a vrăjit
Să nu zboare la copii,
Va fi aspru pedepsit
Și certat de Moș va fi.

(Pleacă într-un colț . Intră vrăjitorul, tiptil. Râde când vede că toți dorm. Se bucură. Trece pe la fiecare.
Muzică orchestrală.)

Vrăjitorul:
Ha, ha, ha, ce mai lucrare,
Renii toți sub vrajă sunt.
Nu vor mai putea să zboare
Cu cadouri pe Pământ.
Nici un pici nu e prea bun
Și nu vreau să-i văd primind
Daruri, sub brad, de Crăciun.
Nu suport să-i văd zâmbind!
Să trag Moșul de mustețe?
Ori pe reni să-i trag de coarne?
(Râde.) Ia uitați, ce triste fețe!
De Crăciun, chiar Moșul doarme!!!!

(Intră zânele și îl surprind pe vrăjitor. Îl prind și îl leagă de un scaun. Se scoală toată lumea. Vrăjitorul
se chinuie să se desfacă. Bate din picioare.)

Clopoțica:
Hoțule, acum te-am prins!
Ai furat la toți Crăciunul!
Vraja totul a cuprins,
Reni să zboare, nu-i niciunul!

Pitic 1:
Tu ești cel ce ne oprește
Să ajungem la copii?
Sănioara cum pornește
Fără reni, răule, știi?
Ce-or să spună sărăcuții
Când sub brad nu vor găsi
Daruri de la Moș, micuții,
Cât de întristați vor fi!

Spiriduș 4 (îi arată scrisoarea):

Uită-te aici băiete!
În scrisoare scrie clar:
Băieței bolnavi și fete,
Toți așteaptă câte-un dar.
Sau copii mici, necăjiți
Ce n-au nicio jucărie,
Sau n-au unul din părinți…
Toți așteapt-o bucurie!

Vrăjitorul:
Nu vă cred! Doar eu n-aveam
Pe nimeni să mă iubească
Și copii veseli zburdau,
Sub privirea părintească.
Primeau daruri și hăinuțe
La brăduțul strălucind
Iar eu, rece la mânuțe
Adormeam singur, flămând.

Spiriduș 2:
De-aia urăști tu Crăciunul
Și-aduci altora tristețe?
Vinovat nu e niciunul
Că tu nu vezi frumusețe.
Să faci daruri e firesc,
Uite, câtă bucurie
Au copiii când primesc
De la Moș o jucărie.

Pitic 2:
Nu au toți copiii casă,
Ori n-au bani, ori sănătate,
Să le facem mai frumoasă
Seara de Crăciun. Se poate.
Să le punem în privire
O sclipire, o speranță.
Poți să ai și tu iubire,
Nu mai fi o Babă-Cloanță!

Moșul:
Măi copile, nu fi rău,
Răzbunarea urâțește.
Scoate din sufletul tău
Răutatea și iubește.

Spiriduș 1:
Uite, poți chiar tu să muți
Darurile-n sănioară,
Și pe reni să îi ajuți,
La-nhămat. E noapte-afară!
Te-am privit cu luare-aminte
Și nu cred că aș greși:
Ai o inimă fierbinte,
Care ar putea iubi.
Moș-Crăciun, ce-ai spune dacă
L-am lua la noi aici
Ajutor, care să facă
Jucării pentru cei mici?

Vrăjitorul:
Bine, gata, înțeleg.
Am greșit și-mi cer iertare.
Uitați, vraja o dezleg
Și pun renii pe picioare.

Toată lumea se bucură, pun pachetele, renii sună clopoțeii, e gălăgie.

Moș-Crăciun:
Oh oh oh, ce bucurie
Căci cu bine s-a sfârșit.
Spiriduși, ce gălăgie,
Am plecat! M-ați asurzit!

Moșul pleacă, spiridușii îi fac cu mâna, apoi dansează pe muzică.