See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/338127478

Introiecție, proiecție și dezintegrarea eului în paroxismele de tip paranoid

Conference Paper · June 2018

CITATIONS READS

0 419

4 authors, including:

Simona Trifu Ana Miruna Dragoi

University of Medicine and Pharmacy "Carol Davila" Alexandru Obregia Clinical Hospital of Psychiatry
341 PUBLICATIONS   108 CITATIONS    65 PUBLICATIONS   4 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Antonia Ioana Trifu

Medical Military Institute
56 PUBLICATIONS   10 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Alzheimer View project

Clinical Psychiatry Research View project

All content following this page was uploaded by Simona Trifu on 23 December 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Introiecție, proiecție și dezintegrarea eului în paroxismele de tip paranoid

Simona Trifu
Eduard George Carp
Ana Miruna Drăgoi
Antonia Trifu

Rezumat
Motivația alegerii temei: Tulburarea afectivă bipolară se exprimă diferit în funcție de
personalitatea premorbidă a pacientului, care, de asemenea, va influența evoluția tulburării
de axă I în ceea ce privește stabilirea alianței terapeutice, complianța la tratament și
funcționarea socială.
Obiectiv: Lucrarea de față prezintă studiul de caz al unui pacient care a dezvoltat o tulburare
afectivă bipolară, caracterizată de episoade maniacale severe cu fenomene psihotice,
alternând cu depresii de intensitate moderată. Boala de Axă I (conform DSM IV) se
suprapune unei personalități paranoide, fapt ce imprimă o particularitate a funcționării
pacientului, atât în boală, cât și în perioadele de remisiune.
Ipoteză: Personalitatea paranoiacă imprimă complicațiile medico-legale ale cazului mai mult
decât episoadele sale maniacale, iar fenomenele psihotice suprapuse maniei severe
reprezintă totodată trecerea de la funcționarea paranoiacă la cea paranoidă, fapt ce impune
un amănunțit diagnostic diferențial față de tulburarea delirantă.
Materiale și metode: Internarea pacientului într-un serviciu de psihiatrie, studierea
documentelor medico-legale, evaluări psihiatrice repetate în vederea expertizării medico-
legale, examinare psihologică, urmărirea evoluției sub medicație psihotropă, monitorizarea
aliațelor terapeutice și a sentimentelor trezite în contratransfer.
Rezultate: Pacientul prezintă o simptomatologie definită predominant la nivelul gândirii, dar
și al afectivității și sferei atitudinal-comportamentale. Absența fenomenologiei în arealul
perceptiv și translatarea acesteia spre planul gândirii imprimă caracterul paranoid.
Funcționarea pacientului este dominată de interpretativitate deliranată, tangențialitatea
răspunsurilor, sesizarea sensurilor multiple ale cuvintelor, prin mecanisme de negare și
proiecție, disforie, potențial de raptusuri, fixații pulsionale din spectrul geloziei patologice.
Concluzie: Complicațiile medico-legale ale cazului sunt determinate în principal de latura sa
paranoidă și de incapacitatea de a dezinvesti ceea ce a iubit, episodul maniacal oferindu-i
forța de a trece la act și de a se manifesta discomportamental violent.

Cuvinte cheie: episod maniacal sever, structură paranoidă, mecanismul proiecției, fixație
libidinală, dinamica persecutor – victimă.

Introducere
Pacientul al cărui caz este prezentat aici se află la a doua evaluare în fața comisiei de
expertiză medico-legală. Prima evaluare a fost cu doi ani înaintea acestui raport de caz, iar
atunci evaluarea a avut ca obiectiv scoaterea de sub incidența articolului 109 din Codul de
procedură penală. Pacientul fusese monitorizat psihiatric timp de un an în cadrul Spitalului
de Psihiatrie unde s-a prezentat lunar, pentru evaluare și prescrierea tratamentului.

Istoric medical și psihiatric

Pacientul în vârstă de 47 de ani, a avut prima internare în Spitalul Clinic de Psihiatrie cu șase
ani în urmă, cu diagnosticul de Tulburare afectivă bipolară, cu episod actual maniacal, cu
simptome psihotice (conform ICD-10, Clasificarea Internațională a Tulburărilor Mentale și de
Comportament, 2016) ca urmare a unui conflict cu soția. În epicriză, medicul curant
consemna, din afirmațiile soției, că pacientul mai prezentase un episod, cu 10 ani înaintea
primei sale internări, în care se simțea urmărit, situație care, însă, nu a dus la spitalizare. Cu
două luni înaintea internării menționate, pacientul avusese un episod de dezinhibare
sexuală, cu ideație delirantă de grandoare, nemaiputându-și îndeplini sarcinile de serviciu
(este de profesie economist), cu agresivitate verbală și fizică, simptome survenite pe fond
etanolic și al consumului de energizante. La CT cerebral, la aceeași primă internare, se
relevă o atrofie corticală ușoară.
În urmă cu șase ani, pacientul se internează în Spitalul de Psihaitrie Săpunari. În intervalul de
timp dintre primele două internări, a fost acuzat penal de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în contextul folosirii unor informații legate de soție, la banca unde pacientul avea
credit, în perioada divorțului, cercetare care s-a încheiat cu o rezoluție de neîncepere a
urmăririi penale. Soția intentase acțiunea de divorț, motiv pentru care pacientul devenise
extrem de agresiv și îi spărsese casa. Medicul curant își amintește că la acel moment soția
venise în spital însoțită de bodyguarzi.
În urmă cu doi ani, în anul 2015, împotriva pacientului fusese emis ordin de interdicție
judecătorească, să nu se apropie de fosta soție și de copii.
Pacientul povestește că în 2012, soția a cerut introducerea sa sub incidența articolului 110
CPP (114 CP), pentru că a stat în fața blocului în mașină și a urmărit-o. La acel moment, ea a
obținut prin Ordonanță prezidențială obligarea pacientului de a nu mai intra în casă, pe
motiv că este agresiv. A fost evaluat de către o comisie medico-legală și ulterior internat la
Spitalul pentru Siguranță și Măsuri Speciale Săpoca, timp de un an și șapte luni, după care a
revenit la Spitalul de Psihiatrie Săpunari, unde i s-a întocmit dosarul de pensionare medicală.
(Argyris Stringaris, 2010)
Din studiul documentelor medicale mai vechi reise ideație delirantă de urmărire, persecuție
și prejudiciu (Sadock, 2001), legate de familie, inclusiv de fratele său, care s-a combinat cu
fosta sa soție, ca să îi ia restaurantul. În anul 2015, în fața comisiei medicale, discursul
pacientului a fost centrat pe conflictele cu soția și pe faptul că a reacționat atât de violent în
2011, deoarece nu dorea să divorțeze. Pacientul povestea la acel moment: „Am căutat-o la
serviciu, am fost la Primărie și am venit cu un polițist ca să pot intra în casă, acolo era
domiciliul meu. Ea m-a băgat în 114 CPP pentru amenințare. Dar nu am lovit-o, nici nu m-am
întâlnit efectiv cu ea. Am stat într-un birou la un prieten... Am scris mesaje, am înjurat-o, am
amenințat-o cu moartea, am spus că fac tot posibilul să-mi văd copiii. Am spus că mai bine îi
văd morți lângă mine, decât să nu îi mai văd.”
Evaluarea stării psihice prezente
Afirmații și comportament actual în fața comisiei. Din adresa emisă în luna martie 2017 de
către Poliția municipiului de domiciliu reise că este în lucru dosarul penal în care se fac
cercetări în ceea ce îl privește pe pacient pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare,
șantaj și hărțuire. (Ion Dafinoiu, 2014) În cursul lunii ianuarie, acesta a urmărit-o pe fosta
soție, frecvent, atât la domiciliu, cât și la locul de muncă, provocându-i acesteia o stare de
temere. I-a adresat în mod direct și indirect (prin mesaje telefonice) amenințări cu acte de
violență, comunicându-i în același timp că dacă nu îi dă înapoi autoturismele pe care dânsa
le-a obținut în urma procesului de partaj va pune în practică amenințările de violență.
Confruntat cu situația prezentă, pacientul nu prezintă critică asupra comportamentelor sale,
nici asupra diagnosticului sau asupra vreunei probleme de psihiatrie. Afirmă că diagnosticul
de Tulburare Afectivă Bipolară este unul incorect și pus pe nedrept și toți psihiatrii care l-au
văzut și l-au evaluat au greșit. „Atunci ați procedat corect că m-ați scos din articolul 109.
Cum adică ce s-a întâmplat? Nu s-a întâmplat nimic. Nu știu de ce am fost adus aici și nu
consider că am vreo problemă de psihaitrie. (Tudose, 2011)”
Prezintă în continuare dispoziție expansivă, ideație delirantă de grandoare și preocupări în
consecință, familiaritate nepermisă și încălcarea limitelor în relațiile interpersonale: „L-am
rugat pe directorul financiar al dumneavoastră să se ocupe dânsul de posibilul meu job.
Astazi am fost contactat la telefon de cineva în acest sens.”
La reluarea anamnezei, afirmă că ordinul de restricție la adresa soției a avut valabilitate în
perioada octombrie – decembrie 2012 (ordin obținut prin ordonanță prezidențială). Are un
fiu în vârstă de 16 ani și o fiică de 13 ani, ambii copii fiind în custodia mamei, afirmativ
neexistând consemnat un program de vizitare al minorilor, pacientul spunând că nu i-a mai
văzut pe aceștia de șase ani și justificându-se că multe din comportamentele sale agresive se
datorează acestui fapt (soția îi interzice să își vadă copiii).
Afirmă că este pus sub interdicție și că tutorele său este mama, la dosarul medical al
pacientului neexistând, însă, nici un document în acest sens.
Motivele internării actuale: Neliniște psihomotorie, iritabilitate, revendicativitate,
comportament bizar, amenințări la adresa fostei soții.
Pe parcursul evaluării de către comisie, pacientul devine revendicativ, cu potențial ostil,
adresând injurii la adresa ultimul medic care l-a monitorizat în Ambulator (dr. X, despre care
a căutat multiple informații pe internet). De menționt potențialul de a dezvolta fixații de tip
paranoiac pe personalul medical, fapt care a determinat necesitatea de schimbare a
medicului curant. Pe măsura avansării interviului, gândirea pacientului se dezorganizează și
se destructurează, reluând evenimente petrecute în urmă cu mulți ani și interpretându-le
delirant: „Soția mea, pentru a-mi face rău, a folosit parafa unui medic care murise în urmă
cu doi ani. Ea făcea asta împreună cu asistentele și au făcut mult mai multe lucruri legale.”
Discursul devine tangențial, aluziv, utilizând rime și asociații prin contiguitate, este prezentă
ideația delirantă fragmentară: „Am amenințat eu că filmez? Da, da... am zis ca îl chem pe
generalul Tobă... Ăsta se mănâncă cu piftie...”, „Vorbeam cu asistentele despre glanda
pineală și nu prea știam ce să răspund. Glanda pineală m-a ajutat mult...”, „Cu agitația aia
pe care ziceți că ați consemnat-o la internare, vă spun eu... Ați exagerat un pic... Știți că vă
citesc gândurile... Sunt niște tehnici speciale pe care eu le știu în acest sens... Dar nu este
cazul să vă răspund cum fac, deoarece v-aș influența...”, „Am stat patrusute și ceva de zile la
Săpoca printre 432 de bolnavi. Merg pe stradă și vă pot spune cu exactitate ce probleme are
fiecare din jurul meu. Am ajuns chiar să îmi notez aceste lucruri.”, „Eu nu conștientizez că am
Tulburare afectivă bipolară. Din etiologia acestei boli nu mă regăsesc în aceste simptome...”
(Ionescu, 1995)
Devine iritabil irascibil, neliniștit psihomotor, se ridică de pe scaun, își face cruce și prezintă
nervozitate înaltă pentru că nu este crezut: „Dumnezeu mi-e martor că am luat tratamentul.
Ce să fac eu dacă doctorița aia ucigașă mi-a dat numai una sau două tablete de Medazepam
pe zi?”, „Nu m-au ajutat cu nimic și atunci a intervenit glanda pineală. Iau Melatonină și
Lecitină.”
Informat asupra faptului că va trebui să se prezintă în fața Comisiei SML, afirmă: Mai facem
o expertiză! Facem și zece expertize! Mergem la SML la nenea doctorul?” Ulterior frazele
devin tangențiale: „Glanda pineală se calcifică la șapte ani din cauza melatoninei”, „Țiriac și
Năstase stau la piciorul meu stâng la nivel de melatonină.”
Starea prezentă
Pacientul se află la a patra internare în Spitalul de Psihaitrie, tratamentul prescris fiind inițial
cu Haloperidol injectabil 10 mg/zi, ulterior cu Aripiprazol 30 mg/zi, în paralel cu
timostabilizator (Orfiril 1000 mg), benzodiazepine și NL sedativ de tip Levomepromazină.
(Trifu S. U., 2013)
Rezultatele testelor psihologice
Examenul psihometric: Structuri sindromatice (scale clinice):
YMRS = severă (evidențiază tulburări de gândire, comportament hiperactiv și destructurat și
dispoziție expansivă)
Examenul psihometric Lusher
Obiective dorite / Comportament dictat de obiectivele dorite: Aspiră la o legătura de
tandrețe, la o stare ideală de armonie și afecțiune. Preocupat de estetic.
Comportament potrivit situației existente: Simte situația prezentă ca extrem de tensionată și
face eforturi pentru a încerca să o ușureze.
Caracteristici reținute / Comportament nepotrivit situației existente: Insistă pe realismul
scopurilor sale, pe care le urmărește cu îndârjire și exclusivitate și nu acceptă ca
circumstanțele să îl forțeze la compromisuri. Foarte exigent în standardele personale, fixație
referitoare la partener (Actualul profil susține tendințele paranoiace ale personalității).
(Kernberg, 2014)
Caracteristici respinse sau reprimate / Caracteristici încărcate de anxietate: Privește situația
prezentă ca periculoasă și amenințătoare. Este revoltat de faptul că este pe punctul de a
pierde cu desăvârșire lucrul pe care l-a considerat cel mai de preț. Incapabil să vadă obiectiv
situația, agitat, fără putința de a se relaxa. Surescitat, copleșit până la epuizare. (Din punct
de vedere clinic, profilul susține latura paranoiacă, în viitor existând riscul producerii unui
episod depresiv).
Problema actuală / Comportament apărut datorită stresului: Îi este teamă că va fi împiedicat
de la realizarea lucrurilor pe care și le dorește. Se folosește de farmecul personal sperând că
astfel îi va fi mai ușor să își realizeze scopurile.
Chestionarul trăsăturilor accentuate de personalitate Schmiescheck
Anxietate - nesiguranță interioară, angoasă psihotică
Emotivitate - perturbarea trăirilor afective
Nestăpânire - irascibilitate în dispoziție
Cilotimie - treceri bruște de la afecte pozitive la cele negative
Proiecția interpretativă (Szondi):
Profilul de prim plan:
S = h+ s0: narcisism, satisfacție infantilă a agresivității.
P = e+ hy-: lamentativitate, preocupări pentru dreptate, ajutor.
Sch = k- p+: inflație de tip negativ. Structură isterică, preocupări hipocondriace de
intensitate prevalențială. Imaturitate sexuală cu posibile inhibiții, fixație la o fază polimorf
perversă sau homosexualitate inhibată.
C = d0 m-: dezordine în sfera afectelor, ce reunește aviditatea de obiect cu instabilitatea
alegerii. Din punct de vedere clinic: manie.
Profilul prognostic de perspectivă:
S = h- s+-: sadomasochism cu reprimarea iubirii de oameni. Agresivitate, preocupare pentru
cultură și civilizație.
P = e- hy+: Profil de tip Cain, cu acumulări de ură, furie, răzbunare, invidie, gelozie. Dorința
de a-și arăta răutatea în atitudini lipsite de scrupule. Nedreptate, intoleranță. Clinic: manie
dezvoltată pe o structură paranoiacă.
Sch = k+ p-: introiectare proiectivă, încăpățânare, defectualitate senzorială, risc criminologic.
C = d+- m-: ambivalență între căutare și detașare, baraj contactual. Clinic: paranoid
paroxismal, ce funcționează pe mecanisme de introiecție și dezintegrare a Eului, imaturitate
sexuală.

Diagnosticul comisiei
Tulburare afectivă bipolară (TAB). Episod expansiv sever cu fenomene psihotice și agitație
psihomotorie prezentă la internare. Structură de personalitate cu evidente trăsături din
spectrul paranoiac. (ICD-10 Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament, 2016)
Structura de personalitate paranoiacă peste care se suprapune episodul expansiv sever cu
fenomene psihotice este nefavorabilă prognosticului, datorită non-complianței la
tratamentul medicamentos pe termen lung, dificultăților în obținerea unui minim insight și a
unei critici relative în ceea ce privește tratamentul, în pofida alianțelor terapeutice relativ
bune stabilite în antecedente. La momentul prezent, pacientul rămâne încă internat pentru
consolidarea rezultatelor terapeutice obținute, datorită riscului înalt de abandonare a
medicației psihotrope.
Reevaluarea stării psihice prezente (la două săptămâni de la internare)
Întrebat dacă a fost vizitat pe parcursul internării, afirmă: „Din păcate da, m-a vizitat
cel mai bun prieten al meu, specialist în asigurări”. Revenind la motivele internării, relatează:
„Din păcate, am venit cu Poliția, în urma unei sesizări făcute de soția mea. Mă acuză de o
amenințare, așa o consideră ea la adresa mea.” (remarcăm mecanismul proiecției și
neclaritatea dinamicii persecutat - persecutor).
Are o atitudine emfatică, dominatoare prin gesturi și comportament, etalează o
pălărie cu boruri mari și trăirea de stăpân. Totodată, identificăm un umor cu nuanță de
persiflare și aer de superioritate, dublate de o vorbire impersonală, în încercarea de a se
disocia de evenimentele ce au dictat internarea: „Amenințarea s-a făcut în urma unor sms-
uri. Eu nu dețin acele telefoane. Și-a trimis singură sms-urile. Abonamentele, cele două, sunt
unul pe firma mea și unul pe numele meu.”
Este revendicativ, inclusiv prinvind evenimente din après-coupe, încercând să
povestească despre prima internare: „Nu îmi mai aduc aminte detalii despre doctorul ăla, nu
m-a vizitat niciodata pe secție, i-a trimis numai pe cei trei rezidenți. Așa se pune un
diagnostic? Diagnosticul de Tulburare afectivă bipolară a fost pus de un medic care niciodată
nu m-a consultat. Numai pe baza faptului că fratele meu a povestit cum că la 33 de ani aș
mai fi avut un episod?” (debutul manifest al bolii a fost înregistrat la vârsta de 43 de ani).
Afirmă că are doi copii, dintre care cel de 16 ani este „olimpic la internațională.”
Descrie o relație specială cu aceștia: „Am stat în concediu pentru îngrijirea copilului până la
doi ani, deoarece soția a considerat că trebuie să lucreze în timp ce alăpta.”
Ca rută educațională și profesională, a absolvit liceul economic din orașul natal,
imediat după terminarea liceului devenind „contabil, cu atribuții de contabil șef”. În
perioada 1995 - 2000 a lucrat ca „inspector la fisc”, iar între anii 2000 - 2008 a fost contabil
autorizat, deținând 51 % din acțiunile unei firme de consultanță, care, conform afirmațiilor
sale, îi aduceau venituri lunare substanțiale. După anul 2008 (când a terminat ASE-ul,
Facultatea de Comerț, Turism și Servicii) a devenit expert contabil.
 Revenind la motivul internării și diagnosticul de tulburare afectivă bipolară (TAB),
pacientul îl contestă pe medicul psihiatru la care este dispensariat teritorial: „Fratele
acceptă ce spune doctorul acesta, dar zona în care ne aflăm noi este una extrem de sensibilă.
Nu s-a inventat încă un aparat care să spună dacă ești sau nu bolnav psihic. Mi-a plăcut să
fac pe investigatorul 007 și am vrut să aflu lucruri de la psihiatrul meu. Eu trebuia să fiu
propus director al spitalului din oraș. M-am dus acum la actualul director, care îmi este
prieten, prieten din copilărie. Și m-am luat și de doctorul ăla, deoarece avea la ușă o
pacientă, care stătea cu actele în mână, acte pe care am putut citi că are gradul 1 de
invaliditate. Și m-am dus la ea și i-am zis: „Păi nu vi se pare că nu e normal? Cerceii ăștia
sunt de gradul 1 de invaliditate?”. Ea m-a pozat, m-a filmat și a trebuit să plec. Directorul nu
a vrut să ia în considerare ceea ce eu i-am spus, deoarece eu, bineînțeles, eram bolnav
psihic.”
Continuă să relateze cu sarcasm și atitudine iritabil-ostilă multiple nedreptăți:
„Cum? Nu știți despre cei cu petrolul, că au un soft legal și unul ilegal? Nu caut aceste
nedrepăți, cum spuneți dumneavoastră, le văd! Au fost societăți cărora eu le țin evidența și
de la care am aflat anumite lucruri. M-am dus la ăștia cu petrolul și le-am zis: – Dacă tac din
gură, nu e normal să primesc și eu ceva? Și s-au simțit, mașina mea era plină cu motorină.”
În pofida încercărilor examinatorilor de a readuce discursul la sine și la motivele internării,
pare că pacientul degajă o atitudine de tipul: Noi nu suntem aici ca să vorbim despre mine, ci
despre răutatea lumii. Discursul acuzator se concentrează apoi asupra familiei: „Și soția mea
practica sportul ăsta cu rețetele. Fratele meu a primit bani de la soția mea, peste o mie de
euro. Ea a făcut toate astea ca să rămână cu casă și cu trei mașini, în timp ce pe mine m-a
scos în stradă. Eu nici nu știam că sunt în proces de divorț.”
Referitor la relația cu soția și la procesul de divorț, pacientul a fost într-o negare masivă,
înțelegând ceea ce a dorit el să înțeleagă din situația pe care a traversat-o. Intensitatea
acestui mecanism de apărare este una psihotică, ce i-a afectat testarea realității și l-a
determinat ca din 2012 și până în prezent să se mențină într-o fixație paranoiacă în raport
cu soția, fiind în imposibilitatea de a accepta dezinvestirea căsniciei și divorțul soției.
Încearcă să raționalizeze prezentând interpretativitate marcată de intensitate prevalențială,
în relatări identificându-se amenințări voalate (Gabbard, 2014): „Relația s-a stricat din
motivele pe care le produce F31. Soția a fost părăsită de tatăl ei la 4 ani. Asta ar fi trebuit să
îi fie învățătură de minte! Amândoi suntem la fel, când am venit prima dată aici la spital, nu
știa doamna doctor pe cine să interneze.”
În fața audienței, are un discurs dezirabil, încercând să lase o imagine care consideră că i-ar
fi favorabilă: „Mi-am crescut singur doza de Seroquel. Dar am făcut asta numai când a fost
cazul, în rest, am luat Melatonină cu Ginko Biloba și cu Lecitină.” Utilizează proiecția, alături
de atitudini prin care solicită verificări, confirmări și dovezi (Anzieu, 2010): „Soția m-a
acuzat, se poate verifica. Nu că o iubesc, este mama copiilor mei. Eu am, în prezent, şase ani
de abstinență și nu îmi pare rău!”
Dată fiind inteligența înaltă și evoluția observată în ultimele săptămâni de tratament,
pacientul are capacitate de disimulare, care îi permite să sesizeze exteriorizarea marcată a
laturii paranoide, ulterior reușind să exprime predominant coloratura maniacală: „O zi din
viață să-mi fi dat, o zi mi-ar fi de ajuns...” Revine la acuzații, exprimându-și disforia: „Soţia
mea a trăit cu trei bărbați tineri, a stricat casa tehnicianului ei dentar, de 27 de ani. După ce
a pus totul pe numele lui, acum nu mai are nimic. Eu i-am dotat cabinetul individual, am
angajat-o și la școală, pentru că eram membru în Consiliul de Administrație în perioada 2007
- 2011. Mi-am vândut pământul pe care îl aveam la țară pentru asta. Credeți că eu nu aș fi
putut să îmi fac o expertiză la IML pentru situația în care sunt? Nu mi-am făcut, pentru că nu
mai aveam bani. I-am cheltuit cu ea. Și când eram împreună, ea era genul să atragă bărbații.
Eu mi-am luat femeie pentru mine, nu am luat-o ca să atragă bărbații!”
După circa 45 de minute de dialog, devin evidente fenomenele psihotice, ideația delirantă
de influenţă (Trifu și Petcu, 2011): „Din 2012 şi până în 2014 – 2015, nu voiam nici măcar să
le văd pozele copiilor. Acum am fost și i-am privit de la distanță. Ei nu mă vedeau, dau eu m-
am concentrat asupra lor și le-am influențat o stare. Veneau de la școală zâmbind. Cu cât eu
mă concentram mai mult asupra lor, cu atât îmi dădeam seama că li se schimbă fizionomia.
Soția mea are firmă de paza și protecție, angajată de şase ani ca să îi protejeze pe copii de
mine.”
Ulterior acestui discurs cu interpretativitate delirantă marcată privind fenomenele lumii
exterioare, surprindem tangețialitatea și asociațiile prin contiguitate, alături de utilizarea
simultană a sensurilor multiple ale cuvintelor: „Ați zice că sunt idiot! Am citit și Idiotul...”
Ulterior, gândirea pacientului devine franc psihotică, frizând pierderea coeziunii interioare și
a unității eului, lăsându-se invadat de senzații neobișnuite de sălășluire și contopire cu
universul. Trăirile devin primitive, dublate de similitudini și sesizarea coincidențelor:
„Locuiesc oriunde și pretutinderi. Acum iubesc o altă femeie, care e născută în aceeași zi cu
mine. Suntem identici. Am notat-o în telefon DVM, Dragostea Vieții Mele. O cunosc de la 14
ani. Ea a creat o dublură. Soția mea a fost dublura ei. De fapt, soția mea nu a fost decât
mama copiilor mei, un material genetic pentru procreare. Ele sunt identice, ambele au fost
virgine.” Identificăm mecanismul primitiv al negării suferinței, alături de ideația delirantă de
identitate și clonare, ca cel mai la îndemână mod de eliminare a traumei abandonului.
Maniera de funcționare a minții paranoide este una primitivă, în care ființa iubită se divide
precum organismele imature, creându-și dubluri. (Tudose, 2011), (Ionescu, 1995).
Continuă să utilizeze asociații de tip clang precum: „Ce-o să fie? / O să fie o nebunie...” Din
ideația delirantă de influență, pacientul glisează spre ideația delirantă de grandoare: „Soția
a trimis hârtie să mi se ia și carnetul de conducere. Dar cine să mi-l ia, C.? Ăla să îmi ia mie
permisul? Că pe ăla eu l-am pus pe funcție! Și generalul X de la SRI, ăla e de la Antitero, iar
eu i-am furnizat informații... Am fost și la DNA, să spun tot ce știu... ca simplu cetățean... Păi
eu încă din armată am fost dat la Pază și Protecție. Am făcut stagiul militar un an și patru
luni, am fost furierul comandantului.”
În continuare, domnul D. prezintă ideație delirantă de tip somatic, explicații particulare care
sunt interpretări delirante ale funcționării corpului: „Glanda pineală se dezvoltă până la
șapte ani. Ea este numită al treilea ochi. Florul calcifică glanda pineală. Acestea le știu de la
soția mea, care este medic. Trebuie să o folosești ca să fie la capacitate maximă, ea
eliberează melatonină la [ora] 10 și la [ora] 14 și trebuie să o ajuți și tu cu melatonină din
afară. Eu a trebuit să îmi ajut glanda pineală și de-aia am luat melatonină. Există tehnici
speciale ca să-ți antrenezi glanda pineală. Eu m-am tot documentat pe internet. Am citit
mult și pe zona budistă. Mă uit la voi toți și îmi dau seama care a înțeles și care nu.”
Interpretativitatea delirantă se extinde și asupra altor fenomene ale lumii exterioare, cum ar
fi reanalizări în après coupe ale perioadei în care a fost internat în spitalul de maximă
securitate: „Dacă am stat printre 140 de schizofrenici... câți schizofrenici am depistat eu în
viața reală... Îi depistez după culoarea ochilor, după față. De la țigară la țigară se învață
lucrurile. Mie mi-a plăcut să ascult oamenii. Cât am stat acolo, pot spune că am avut 700 de
cazuri. Și aici, la spitalul ăsta, am acum doi băieți în studiu. Unul cu Schizofrenie paranoidă și
altul cu Tulburare afectivă bipolară.” Este de menționat faptul că pe perioada internării în
regim de maximă securtate, domnul D. a fost interesat în a stabili prietenii cu un pacient
 care și-a omorât mama cu reala credință că a făcut dreptate și cu un altul al cărui nepot îi
căzuse în cuțit.
Referitor la Comisia de Expertiză Medico-Legală la care inițial a refuzat să se prezinte (fiind
agresiv și neliniștit psihomotor), afirmă: „Nu aveam încredere. Cum să faci tu o comisie
numai din două persoane? Eu să îi iert pe ei? Dar pe mine de ce nu mă iartă nimeni?”
În contratransfer, pe parcursul interviului, domnul D., sub aura de râs și de a lua lucrurile în
dimensiunea persiflării, transmite o senzație de enervare, pe care de multe ori reușește să o
ascundă sub o pelerină de actor, un element important fiind și purtarea unei pălării care îi
dă aspectul de stăpân care își joacă bine rolul, pălărie despre care spune că „Face mai mult
decât pensia!” Sub discursul circumstanțial și ideile delirante de grandoare, există
hiperanalizabilitatea filonului paranoiac, aspectele de luptă pe dreptate și vânătoare de
justițiar (Gabbard, 2014).

Bibliography
ICD-10 Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament. (2016). Trei.
Anzieu, D. C. (2010). Metodele proiective. Trei.
Argyris Stringaris, E. T. (2010). Disruptive Mood: Irritability in Children and Adolescents.
Oxford University Press.
Benjamin Sadock, V. S. (n.d.). Kaplan and Sadock's Pocket Handbook of Clinical Psychiatry .
Lippincott Williams & Wilkins(Wolters Kluwer).
Gabbard, G. O. (2014). Tratat de psihiatrie psihodinamica. Trei.
Ion Dafinoiu, S. B. (2014). Psihologie sociala clinica. Polirom.
Ionescu, G. (1995). Tratat de psihologie medicala si psihoterapie. Asklepios.
Kernberg, O. F. (2014). Tulburari grave ale personalitatii. Strategii psihoterapeutice. Trei.
Murray Longmore, I. W. (2014). Oxford Handbook of Psychiatry . Oxford, United Kingdom:
Oxford University Press.
Sadock, B. S. (2001). Kaplan and Sadock's Pocket Handbook of Clinical Psychiatry. Lippincott
Williams & Wilkins(Wolters Kluwer).
Trifu, S. ș. (2011). Cazuri clinice de psihiatrie. Explicatii psihodinamice si psihologice
complexe. Universitara.
Trifu, S. U. (2013). Ghid de psihofarmacologie. Consideratii explicite. Editura Universitară.
Tudose, F. T. (2011). Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. Trei.

View publication stats