Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Facultatea de Filosofie si Stiinte Social Politice

Specializarea Asistenta Sociala

Devianta scolara
Strategii de prevenire si control

Asistenta sociala a persoanelor deviante

Profesor: Palaghia

Devianta scolara
Strategii de prevenire si control

Devianta scolara este ansamblul comportamentelor care incalca normele si

valorile scolare.
Masurile eficiente de diminuare a deviantei scolare nu se pot limita numai la
cadrul de referinta al scolii. Legatura dintre scoala si comunitate ridica mari probleme
specifice atunci cand se urmareste realizarea unor strategii de preventie a deviantei in
scoli.
Victima unei etichetari poate descoperi ca atacand un copil mai slab este
emotional satisfacuta si va vedea in aceasta fapta o cale de a-si redobandi stima de sine.
Astfel, se amplifica devianta scolara, ceea ce face greu de aflat momentul optim de
interventie, tinand cont si de efectele secundare care pot aparea si pot compromite
intreaga strategie. 1
Fiecare actiune devianta isi are caracteristicile sale proprii, legate de persoana si
conditiilor in care s-au produs. Astfel ca, unele proceduri de preventie/interventie care au
avut succes intr-un caz, pot fi inadecvate intr-un alt caz.
Prevenirea si interventia in cazul deviantei scolare trebuie sa realizeze doua
obiective: sa elimine/diminueze cauzele si conditiile ce genereaza actiunile deviante si sa
realizeze resocializarea si recuperarea morala si sociala a elevilor devianti.2
Principalele modalitati de diminuare a deviantei scolare sunt:

Preventia primara: se adreseaza populatiei generale;

Preventia secundara: se adreseaza unui segment specific al acesteia (populatia

considerata vulnerabila sau cu un anumit grad de risc);

Preventia tertiara: se adreseaza indivizilor la care fapta a fost identificata, scopul

fiind evitarea recidivei.

Preventia primara in cazul deviantei scolare

1

Cristina Neamtu, Devianta scolara. Ghid de interventie in cazul problemelor de comportament ale
elevilor, Editura Polirom, Iasi, 2003, p. 263.
2
Ibidem, p. 64.

Preventia primara urmareste dezvoltarea abilitatilor indivizilor inainte de

producerea crizelor existentiale si modificarea mediului social. astfel incat sa fie mai
ofertant, securizant si stimulativ pentru indivizi.
Preventia primara presupune:
a) Masuri de politica sociala si economica in vederea combaterii saraciei,
diminuarii somajului si inflatiei;
b) Masuri de protectie a familiei si copilului;
c) Masuri de prevenire a maltratarii copilului.
a) Masuri de politica sociala si economica in vederea combaterii saraciei,
diminuarii somajului si inflatiei
Saracia poate determina cresterea fenomenului infractional in mod direct- atunci
cand reprezinta cauza, motivatia delictului, sau indirect- cand se refera la conditia sau
circumstanta delictului.
In familiile cu venituri mici si somaj mare, cel mai frecvent copiii sunt abuzati,
abandonati, se dezvolta precar (atat fizic, cat si psihic), au probleme de sanatate, creste
riscul abandonului scolar, a delincventei juvenile si mai apoi implicarea in delicate
grave.3
b) Masuri de protectie a familiei si copilului:

Sprijinul oferit familiilor care doresc sau au mai multi copii prin

acordarea de alocatii substantiale , prin ajutor material acordat mamelor la nastere etc.

Imbunatatirea ingrijirii copilului in famlie, crese, gradinite.

Ameliorarea participarii scolare prin programe nationale speciale

pentru ameliorarea frecventei scolare la categoriile sociale defavorizate si pentru

prevenirea abandonului scolar.

Crearea unui program special de prevenire si recuperare a copiilor

delincventi.4

3
4

Ibidem, p. 267.
Ibidem, p. 270.

c) Masuri de prevenire a maltratarii copilului

Comportamentul deviant este predominant in familiile in care atasamentul si
comunicarea parinte-copil lipsesc, predomina abuzul fizic si neglijarea.
Prevenirea maltratarii copilului se realizeaza prin:

Evaluarea psihosociala a situatiei familiei;

Diagnosticul asupra personalitatii membrilor familiei;

Analiza interactiunii intre sistemul familial si social;

Analiza mediului social de provenienta al parintilor;

Evaluarea nevoilor copilului, a interactiunii parinti-copil, a resurselor existente.

Preventia se desfasoara in mediul natural de viata al copilului si rezulta din

colaborarea in conditii de parteneriat intre experti si familie.

Preventia secundara in cazul deviantei scolare

Orice strategie sau masura de natura sa-i puna pe elevi in situatia de a obtine
succesul este o modalitate de diminuare a deviantei scolare.
I.

Strategii de preventie a deviantei scolare la nivel

national pot fi initiate de MEC

1.

Schimbarea tipului de organizatie

care sustine functionarea sistemului de invatamant. Pentru a crea cadrul necesar de

functionare eficienta, structura sistemului de invatamant trebuie schimbata din cea
birocratica intr-una tehnocrata in retea. Aceasta se bazeaza pe autoritatea competentei,
expertii determina scopurile si obiectivele urmarite, membrii grupului colaboreaza pentru
atingerea obiectivelor.
Structura tehnocrata in retea creeaza parteneriate cu alte institutii cu misiune
educative: muzee, biblioteci, cluburi sportivie, biserica, politie, familie etc.
2.

Accelerarea

descentralizarii

invatamantului:

dandu-le

unitatilor

scolare

posibilitatea de a adopta cele mai adecvate continuturi, strategii si stiluri de disciplina, in

functie de specificul local si de conditiile concrete de activitate.

3.

Autorizarea infiintarii scolilor alternative: elevii cu probleme de comportament

nu pot invata intr-o institutie de invatamant de masa (centrata pe dobandirea de

cunostinte) si de aceea s-au infiintat scolile alternative care au ca scop reducerea
situatiilor de esec, dezvoltarea personalitatii si insertia sociala, responsabilizarea elevului
si cresterea gradului sau de autonomie.
4.

Reforma curriculumului scolar

Esecul scolar si fenomenul deviantei scolare pot fi interpretate ca un simptom al

lipsei de pertinenta a curriculumului la trebuintele de invatare ale elevilor.

Pentru dezvoltarea de curricula eficienta, trebuie respectate principiile:

Principiul abordarii colective: participarea la procesul dezvoltarii curriculare a

categoriilor interesate (elevi, profesori, experti, juristi etc.).

Principiul deplinei transparente: fiecare schimbare sa fie adusa la cunostinta

opiniei publice si supusa dezbaterii.

5.

Principiul diminuarii autoritatii.

Infiintarea claselor intermediare, de adaptare sau pregatire, deoarece mutarea

dintr-o clasa/scoala in alta este o sursa de dificultati pentru elevi, schimbarea colectivului,
profesorilor duce la inadaptare scolara si esec.
6.

Sa se micsoreze efectivele claselor pentru a permite o supraveghere mai eficienta

a elevilor cu dificultati de adaptare si cu probleme de comportament.

7.

Sa se micsoreze norma didactica: cadrelor didactice sa li se aloce ore mai putine

repartizate pe mai multi ani, astfel incat sa aiba o relatie mai buna cu elevii, realizata pe
durata mai multor ani scolari.
8.

Sa se infiinteze posturi de consilieri scolari in fiecare institutie de invatamant

Efectele consilierii sunt: diminuarea absenteismului, abandonului scolar,

reducerea delincventei juvenile, cresterea eficientei invatarii, in paralel cu reducerea

costurilor invatamantului.
9.

Sa se infiinteze posturi de asistenti sociali in fiecare unitate de invatamant

Asistentii sociali:

Identifica precoce elevii care prezinta risc de inadaptare scolara;

Consiliaza elevii si parintii acestora pentru ameliorarea legaturii familie-

scoala;
5

Realizeaza un centru de mediere a conflictelor;

Colaboreaza cu administratia scolii pentru a incheia parteneriate intre

scoala si diferite institutii educative.5

10.

Sa se reformeze invatamantul prescolar: sa pregateasca copiii pentru a se adapta la

scoala.
11.

Sa se prevada o gama mai variata de burse, deoarece elevii proveniti din familii

defavorizate abandoneaza scoala din cauza lipsei banilor sau pentru a presta o munca.
II.

Strategii de preventie a deviantei scolare la nivel local, prin activitati ISJ

1.

Sa se initieze colaborari intre scoala si organizatii nonguvernamentale specializate

in protectia copilului.
2.

Recrutarea unor studenti din cadrul sectiilor de Psihologie, Asistenta Sociala

pentru a fi consilieri voluntari scolari.

3.

Sa se atraga noi resurse pentru scoala in scopul realizarii unei educatii moderne si

de calitate.
4.

Sa se realizeze controale mai eficiente ale calitatii psihopedagogice a activitatii

profesorilor sa sanctioneze conduitele profesorilor daca prejudiciaza formarea elevilor.6

III.

Strategii de preventie a deviantei scolare ce pot fi initiate de catre unitatile

scolare
1.

Sa conceapa orare mai flexibile care sa permita elevilor cu o siuatie financiara

dificila sa aiba un loc de munca.

2.

Sa democratizeze existenta scolara prin infiintarea consiliilor elevilor, care sa

participe la luarea deciziilor privind gestiunea fondurilor scolii, Regulamentul de ordine

interioara (care trebuie sa promoveze limite si nu reguli).
3.

Sa creeze un ethos al scolii: cei cu succes scolar sunt marginalizati si etichetati ca

tocilari, dar popularitatea unui elev se poate datora si altor merite (apartenenta la o
echipa de sport, teatru).
4.

Sa includa in curriculumul aflat la decizia scolii: programe de educare a

receptivitatii programelor de televiziune, un astfel de program trebuie sa dezvolte

5
6

Ibidem, pp.304-306.
Ibidem, pp. 309-313.

abilitatea de a face diferenta dintre fictiune si realitate, de a selecta si viziona programe

educative utile elevilor.
5.

Sa se realizeze parteneriatul cu parintii.

6.

Sa asigure prezenta unor patrule de politie.

IV.

Strategii de preventie a deviantei scolare ce pot fi initiate de invatatori si

profesori
Profesorii sunt cei care interactioneaza la scoala cel mai mult cu elevii si
contribuie la dezvoltarea problemelor de comportament sau la prevenirea/remedierea lor.
Modalitatile de preventie a problemelor de comportament trebuie adaptate in
functie de varsta elevilor si de momentul in care apare conduita de devianta scolara.
Profesorul trebuie sa se implice in sustinerea si ajutarea elevilor cu esec scolar prin
strategii de motivare si valorizare al elevului.
V.

Strategii de preventie a deviantei scolare elaborate de catre departamentele

de pregatie a personalului didactic din cadrul universitatilor

Aceste institutii au ca scop pregatirea cadrelor didactice pentru a face fata
manifestarilor de conduita devianta ale elevilor din scoli.
1.

Sa organizeze un examen de selectie a candidatilor care doresc sa urmeze

seminarul de psihopedagogie si sa se pregateasca pentru o cariera didactica.

Profesorii debutanti vor fi ajutati sa constientizeze modul in care comportamentul
lor in clasa afecteaza rezultatele invataturii si conduita elevilor.

Preventia tertiara sau interventia

Interventia este un demers specific, individual, sustinut de un personal specializat,
in cooperare cu parintii si cadrele didactice. Interventia urmareste prevenirea structurarii
conduitelor deviante in forme grave, cu un continut antisocial, infractional, precum si
prevenirea recidivei conduitelor deviante.

Masuri de interventie eficiente aplicate in functie de formele de de vianta scolara:

1.

Fuga de la scoala si absenteismul scolar

Autoritatile scolare au incercat sa combata aceste forme de devianta prin doua

abordari diferite: intensificarea si cresterea motivatiei pentru frecventa scolara.

In cadrul unui colegiu din Craiova s-a inlocuit sanctiunea formala (de tipul
scaderii notei la purtare sau exmatricularea) cu sanctiunea economica. Directorul
colegiului a taxat fiecare absenta nemotivata cu o anumita suma de bani, in limita celor
40 de absente prevazute de Regulamentul elevilor, astfel s-a gasit o sursa de finantare
extrabugetara si a redus rata absenteismului.7
Motivele pentru care unii elevi nu vin la scoala sunt foarte variate, iar metodele de
motivare a frecventei cursurilor trebuie sa fie si ele diverse.
In Romania o masura speciala este programul cornul si laptele, care , cel putin
in mediul rural a avut efect de ameliorare a frecventei scolare, dar pentru evolutia
absenteismului este insuficient.
2.

Abandonul scolar este, dintre formele de devianta scolara, tinta celor mai multe

strategii de interventie.
Absentele nemotivate sunt cel mai important indicator al abandonului scolar,
principalul criteriu de identificare a subiectilor inclusi in program a fost rata
absenteismului.
In New York s-au oferit recompense pentru stimularea frecventei scolare, cum ar
fi tricouri, ghiozdane, rechizite, calculatoare, excursii pentru cei care nu au lipsit deloc
intr-o anumita perioada de timp. In urma aplicarii acestui program s-a evaluat o scadere a
abandonului scolar la nivel liceal cu 12 procente.
3.

Vandalismul scolar
Preventia acestuia este de ordin tehnic: instalarea de camere de luat

vederi,angajarea mai multor supraveghetori etc.

Ibidem, p. 370.

Pentru diminuarea vandalismului in scoli s-au initiat masurile:

Elevii nervosi sau furiosi aveau posibilitatea sa loveasca intr-o minge, perna, sac,

sa alerge pe terenul de sport pana isi descarcau fizic sentimentele negative si isi recapatau
controlul.

Implicarea elevilor intr-un proiect pentru indentificarea cauzelor vandalismului si

crearea de strategii de interventie.

Elaborarea de coduri ale disciplinei scolare care sa aiba reguli mai stricte cu

privire la protejarea bunurilor si echipamentelor scolii si adoptarea de sanctiuni.8

4.

Violentele scolare
Strategiile de combatere a violentei scoalare a abordat fenomenul in functie de

specificul cultural, de tipul de violente, de resursele existente.

Majoritatea strategiilor au in comun masuri precum:

Promovarea unui cod normative coerent si clar privind violenta.

Infiintarea unor linii telefonice de tipul hotline pentru a incuraja raportarea

incidentelor si sanctionarea agresorilor.

Copiilor victimizati li se ofera module de consiliere si cursuri de autoaparare.

Medirea intre elevi este o modalitate de rezolvare a conflictelor aparute in scoala

cu ajutorul unor elevi, pregatiti de psiholog/consilier jucand rolul de mediator. Strategia

medierii intre elevi porneste de la premisa ca elevii trebuie sa invete sa-si rezolve singuri
problemele. Cu cat programul de formare de mediatori include mai multi
mediatori(elevi), cu atat nivelul conflictual si de violenta se va reduce.9
Violenta, indifferent de forma in care se exprima, este cel mai devastator rezultat
al unui conflict.
5.

Toxicomania
S-a dovedit ca programele de informare asupra drogurilor si a efectelor lor

modifica sistemul de cunostinte al indivizilor, dar foarte rar modifica comportamentul.

Elevii percep ca principali factori inhibitori interni ai toxicomaniei: taria de
caracter, vointa, maturitatea, constientizarea pericolului, existenta unui ideal in viata. Iar

8
9

Ibidem, pp. 376-377.

Ibidem, p. 382.

principali facori inhibitori externi: gradul de cultura si educatie, teama sau respectul
pentru parinti si mediul in care traiesc.
Programele folosite pentru prevenirea consumului de droguri pot fi impartite in
urmatoarele categorii:
a.

Programe centrate pe cunostinte: se informeaza elevii despre efectele pe termen

lung al consumului de droguri, bazat pe tactici de infricosare;

b.

Strategii centrate pe latura afectiva: pun accentul pe consolidarea stimei de sine,

pe clarificarea valorilor, fara a mentiona de droguri;

c.

Programe bazate pe influenta sociala si pe abilitatile sociale: pornesc de la

premisa ca influenta grupului este factorul de risc major in debutul toxicomaniei;

d.

Strategii centrate pe cunostinte si afectivitate;

e.

Strategii alternative.
Interventia propriu-zisa, adaptata in functie de stadiul de instalare a sindromului

de dependentasi tipul de substanta consumata, se bazeaza pe chimioterapie si psihoterapie

(de grup sau individuala).
Liniile directoare ale unei preventii eficiente a problemelor de comportament in
scoala sunt: atentia individuala acordata

in scoala elevilor cu risc comportamental

deviant si colaborarea scoala-comunitate in reducerea factorilor de stres care actioneaza

asupra elevului.

10

Bibliografie

- Neamtu, Cristina, Devianta scolara. Ghid de interventie in cazul problemelor de

comportament ale elevilor, Editura Polirom, Iasi, 2003.

11