S1-Educația copiilor cu CES

Nume Slămnoiu Iuliana Raisa

Filială Slatina

Data 17.10.2021

FIȘA DE LUCRU 1 Mic glosar de termeni

1. Definiți CES

În opinia lui Vrășmaș (1996, p. 27), cerinţele educative speciale (C.E.S.)

„desemnează necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei
şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi/ sau
caracteristice unei deficienţe (ori tulburări de învăţare), precum şi o intervenţie, prin
reabilitare/ recuperare corespunzătoare”.
Exemple:

Un copil care suferă de autism;

Un copil care provine dintr-o familie monoparentală şi care nu a mers la grădiniţă.

2. Definiți dificultățile în învățare

  „O dificultate de invatare se refera la o intarziere, o tulburare,  o dezvoltare incetinita in

plan emotional sau comportamental. Ea nu este insa rezultatul intarzierii mentale,
deficientelor senzoriale sau factorilor culturali si instructionali.”( S. KIRK 1962 p.262)

Bateman (1965) arata ca:

„Copiii ce prezinta dificultati de invatare sunt aceia care manifesta o discrepanta educativa
semnificativa intre potentialul lor intelectual estimat si nivelul actual de performanta,
discrepanta asociata cu tulburări bazice in procesele de invatare care pot fi sau nu conectate cu
disfunctii demonstrabile ale sistemului nervos central, dar care nu sunt consecința întârzierii
mintale generalizate, carentelor culturale sau educative, tulburărilor emoționale severe sau
unor deficiente senzoriale”(Bateman 1965, p.220).

Exemple:
-exista o diferenta semnificativa intre capacitatile sale si performanta scolara atinsa

- progresul realizat de el in procesul de invatare  este minim sau zero , pe o perioada mai mare
de timp

- are o dizabilitate/incapacitate  care-l impiedica sa utilizeze facilitatile educationale care sunt

puse la dispozitia copiilor de aceeasi varsta cu el

-lucreaza in plan scolar la un nivel inferior copiilor de aceeasiare dificultati persistente in 
invatarea citit-scrisului si a calculului matematic; 

- are dificultati emotionale si de comportament care impiedica frecvent si la un nivel

considerabil procesul de invatare a copilului  sau chiar a intregii clase;

 - are deficiente senzoriale si psihice care necesita un echipament sau  servicii specializate

suplimentare; 

- are dificultati continue de comunicare si interactiune care-l impiedica in dezvoltarea unor

relatii sociale echilibrate si formeaza obstacole in procesul invatarii.

3. De ce utilizarea sintagmei C.E.S. este preferabilă utilizării altor sintagme?

Orice copil/ elev poate avea CES într-o perioadă sau alta a şcolarităţii sale, pe diverse
perioade de timp şi la diferite nivele și intensitati, de solicitare a unui sprijin
suplimentar.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) descrie

CES ca fiind un continuum al problemelor speciale în educaţie, de la cele mai grave
(legate de dizabilităţi) la dificultăţi şi tulburări de învăţare şi comportament.
 Deşi pare un termen ambiguu, CES constituie o formă relevantă în plan
psihopedagogic, deoarece vizează cu claritate necesitatea individualizării evaluării şi
demersului educaţional, analiza plurifactorială şi dinamică a cauzelor eşecului şcolar.
Cu alte cuvinte, se pune problema evaluării din perspectivă educaţională şi nu
medicală. O asemenea manieră de înţelegere este mai aproape de idealul şcolii
viitorului care îşi doreşte să ofere servicii varietăţii de cereri educative exprimate de
copii diferiţi, fără a mai fi un mediu exclusivist (OECD, 2007, p. 13).

4. Care sunt principalele categorii de CES? (după OECD)

Conform Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare ([OECD], apud

MECTS, UNICEF & Asociația RENINCO, 2010), cerințele educative speciale pot fi incluse
în următoarele categorii:

Categoria A - se referă la cerinţele educative speciale care derivă din diferite tipuri de
dizabilități (pe care le au, de exemplu, cei nevăzători sau cu vedere parţială (ambliopi), surzi
sau cu auz parţial (hipoacuzici), cu dizabilitate mintală, cu dizabilităţi multiple). Din punct de
vedere medical, aceste cerinte sunt considerate de regulă ca derivate din afecțiuni organice
(de structuri sau functii).
Categoria B - se referă la cerinţele educative ale elevilor care au dificultăţi de învăţare
şi care nu apar în mod evident sau în primul rând direct legate de factori care pot justifica
includerea în categoria A sau C.
Categoria C - se referă la cerinţe educative speciale care sunt considerate ca fiind în
primul rând rezultatul unor factori socio-economici, culturali şi/ sau lingvistici (de exemplu:
imigranţi, minorităţi etnice).

5. Sunt copiii supradotați, genii copii cu CES? Argumentați.

Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la nivel
psihometric, peste 130), observându-se diferențe cognitive atât la nivel cantitativ, cât și calitativ.
Importanța identificării timpurii a supradotaților este primordială și constă tocmai în faptul că
majoritatea explicațiilor despre diferențele dintre potențialitate și situația de supradotat își
îndreaptă factorii familiari și oportunitățile educative și profesionale spre diferențele substanțiale
din mediile favorabile timpurii. Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să
identifice un copil cu aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat, datorită unor așteptări
stereotipe de randament ridicat, false așteptări, lipsa motivației din partea elevului pentru
participarea la o educație standardizată, încercarea de a nu-și trăda înaltele abilități, neputințele,
comportament inadecvat și timiditate. Noi toți ar trebui să știm că a fi supradotat nu este egal cu
a fi cel mai bun la școală. Mulți copii care au o astfel de inteligență, devin la școală plictisiți,
pentru că înțeleg atât de multe și li se pare inutil să arate că au înțeles manualul, iar unii dintre
aceștia s-ar putea să aibă dificultăți la scris din cauză că mintea procesează informația mai repede
decât pot scrie de multe ori. Unii dintre copiii supradotați se gândesc la mai multe lucruri în
același timp și par a nu fi atenți la școală. Ei știu foarte multe informații pentru că le-au citit
înainte, iar ceea ce li se predă la școală e deja mult prea depășit. Pe cât de minunați sunt, pe atât
de greu sunt de înțeleși . Dacă ne gândim ei ar putea schimba lumea, datorită inteligenței lor
superioară și fantastică, dar la fel de bine ei se pot rata dacă nu sunt ajutați să își găsească locul.
Ei se simt uneori neînțeleși și izolați, riscând să cadă în depresie pentru că simt că nu sunt la fel
ca cei din jurul lor.
Din punctul meu de vedere, acei copii supradotați, fac parte din categoria copiilor cu cerințe
educaționale speciale.

TEMATICA REFERATE / ESEU / STUDIU DE CAZ / PREZENTARE

O personalitate din științe, literatură, sport, politică, arte etc. (sau o persoană din viața
dvs.) care și-a depășit handicapul.
Veți menționa:
- Dizabilitatea
- Dificultățile
- Resursele, mecanismele de compensare
- Dacă sunt date despre intervenția educațională primită
- Impactul acesteia
- Concluzie

Bibliografie curs și semniar

*** (2017). Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 3.124/20.01.2017 privind aprobarea
Metodologiei pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învăţare
*** Cerinţe speciale în clasă. Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor (1995),
Reprezentanţa UNICEF în România.
*** Ghid pentru cadre didactice de sprijin (2005), Editura Vademonde, Reprezentanţa
UNICEF în România.
*** (2003). Ordin nr. 18 din 26 februarie 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic
pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap
*** (2011). Incluziunea în educație. Ghid de politici UNESCO (traducere RENINCO).
București.
Chicu, V. (2006). Educaţie incluzivă, repere metodologice. Chişinău: Ştiinţa.
Creţu, C. (1998). Curriculum diferenţiat şi personalizat. Ghid metodologic pentru învăţătorii,
profesorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte, Editura Polirom, Iaşi;
Dănescu, E. (2010). Educaţia integrată a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, Ed.
Universităţii din Piteşti
Gherguţ, A. (2006) Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe educative speciale. Strategii
diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi; Gherguţ, A.;
Neamţu, C., Gherguţ, A. (2000). Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi;
Popovici, D.V. (1999). Elemente de psihopedagogia integrării, Editura ProHumanitate,
Bucureşti;
Ungureanu, D. (2000). Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Ed. de Vest, Timişoara.
Vrăşmaş, E.( 2004). Introducere în educaţia cerinţelor speciale, Editura Credis, Bucureşti,
2004