Teste Romana

Teste pentru reuşita la examenul de titularizare
TESTE
TESTUL NR. 1
Limba și literatura română (30 de puncte)
1. Se dă textul:
n
În curând (Ilie Moromete) ieși din sat și urcă dealul. La câmp înfățișarea sa se schimbă, capătă iarăși acea
to
liniște posomorâtă și închisă pe care o avusese când pornise din curte. Merse o vreme pe întinderea
netedă a izlazului, apoi intră pe drumurile de plan, printre porumburi și miriști și se opri în sfârșit în dreptul
ra
unei pietre de hotar. Ajunsese la lotul său de pământ.
∧
Moromete se așeză pe piatra albă de hotar și își luă capul în mâini. Era cu desăvârșire singur. Dacă n-ar fi
St
fost liniștea miriștilor sau urmele roților de căruță, uscate adânc în pământul drumurilor, care arătau că pe
aici au fost oameni, s-ar fi zis că porumburile au crescut singure, că au fost părăsite, că nimeni n-o să mai
calce vreodată pe aici și că doar el a rămas ca un martor al unei lumi ciudate care a pierit.
Moromete însă era departe de a fi rupt de lume și venise aici tocmai pentru că se simțea îngropat în ea
p
până la gât și vroia să scape. Înțelegea că se uneltise împotriva lui și el nu știuse – timpul pe care îl
crezuse răbdător și lumea pe care o crezuse prietenă și plină de daruri ascunseseră de fapt o capcană
ro
(fâlfâierea înceată a amenințărilor, întinderea lor de-a lungul anilor și de aici credința în fărâmițarea și
dispariția lor) – iar lumea, trăind în orbire și nepăsare, îi sălbăticise copiii și îi asmuțise împotriva lui.
nt
(Marin Preda, Moromeții)

Re
Scrieţi, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe:
a. Transcrieţi, din fragmentul dat, un cuvânt care conţine un diftong.
b. Scrieţi câte un antonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat:
posomorâtă, prietenă.
c. Formulați câte o propoziție în care cuvintele singur și, respectiv, lui din textul dat să aibă altă valoare
morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Ajunsese la lotul său de pământ.
e. Transcrieţi o propoziţie subordonată din fragmentul dat, din prima parte a textului, precizând, totodată,
ce fel de propoziţie subordonată este.
f. Alcătuiţi o frază în care pronumele relativ care să introducă o propoziție subordonată subiectivă.
g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: n-o.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: Moromete însă era departe de a fi rupt de
lume și venise aici tocmai pentru că se simțea îngropat în ea până la gât și vroia să scape.
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi evoluția relației dintre două
personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:
prezentarea a trei concepte operaţionale de construcţie a discursului narativ din basmul cult selectat,
semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu: acţiune, temă, momentele subiectului,
incipit, final, repere spaţiale, repere temporale);
evidențierea relaţiei dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult
dat;
prezentarea a două secvențe/episoade semnificative pentru evoluţia relaţiei dintre cele două
personaje.
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului veţi primi 10 puncte. Pentru redactarea eseului veţi primi 5 puncte (organizarea
ideilor în scris – 1 punct; utilizarea limbii literare – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 1 punct;
ortografie, punctuație – 1 punct; așezare în pagină, lizibilitate – 1 punct).
n
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte şi să
to
dezvolte subiectul propus.
ra
∧
Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)
St
Următoarea secvenţă face parte din Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română − clasa
a III-a (OMEN nr. 5003/2014):
Competența specifică
2.4. Participarea la interacțiuni pentru găsirea de soluții la probleme

p
Exemple de activități de învățare:

ro
➠ dezvoltarea de proiecte interdisciplinare la clasă, în școală sau în comunitate, în cadrul unui grup mic;
➠ organizarea unui eveniment (o serbare, o expoziție cu afișe realizate în urma lecturilor).

nt
Conţinuturi
Re
Funcții ale limbii:
➠ descrierea de obiecte sau ființe din universul imediat;
➠ relatarea unei acțiuni/întâmplări cunoscute trăite, vizionate, citite;
➠ oferirea de informații despre universul apropiat;
➠ solicitarea de informații despre universul apropiat;
➠ prezentarea de persoane/cărți/activități;
➠ inițierea unui schimb verbal.
Cerință
Prezentați valențele formative ale activității didactice organizate pe grupe, utilă în formarea/dezvoltarea
competenței specifice din secvența dată. Dedesubt sunt date reperele necesare:
a. Descrieți modul de integrare a activității pe grupe pentru secvența dată.
b. Numiți trei forme de organizare a activității didactice, altele decât activitatea pe grupe.
c. Menționați două metode de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din
secvența dată.
d. Precizați două mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire, specificând rolul lor în formarea sau în
dezvoltarea competenţei specifice din secvența dată.
e. Argumentați necesitatea corelării activității pe grupe cu celelalte forme de organizare a activității

didactice în vederea formării/dezvoltării competenţei specifice din secvența dată.
Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)
Redactaţi un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ. În redactarea

textului veţi avea în vedere următoarele repere:
➠ precizarea semnificaţiei conceptului de proces de învățământ;
➠ enumerarea a trei condiții/factori de creștere a eficienței procesului de învățământ, prezentând în ce

constă, la nivelul învăţământului primar, una dintre aceste condiții/unul dintre acești factori.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
SUGESTII DE REZOLVĂRI
TESTUL NR. 1
1.
n
a. lumea
to
b. posomorâtă ≠ veselă; prietenă ≠ inamică ra
c. Lucrează mai mult singur. (adverb) Haina lui are o culoare ţipătoare. (adjectiv pronominal)
∧
d. ajunsese = predicat verbal; de pământ = atribut substantival
St
e. pe care o avusese = propoziție subordonată atributivă
f. Nu se știe/care ajunge primul la finiș.
g. Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite: adverbul de
p
negație nu și auxiliarul popular o (va) al verbului la viitor n-o să mai calce.

ro
h. Fragmentul citat face referire la greutățile existențiale pe care le întâmpină protagonistul, aflat într-o
situație de criză, care este alimentată de conflictele din familie. Ilie Moromete se simte apăsat atât de
greutățile familiale, cât și de perspectiva sumbră de a dispărea ca exponent al clasei sociale a țărănimii
nt
tradiționale de pe scena istoriei.
Re
personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
prezentarea a trei concepte operaţionale de construcţie a discursului narativ din basmul cult selectat,
evidențierea relaţiei dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult
dat;
personaje.
Basmul Povestea lui Harap-Alb este considerat cea mai reușită creație de inspirație fantastică a lui Ion
Creangă, fiind văzut de O. Bârlea drept: „cel mai frumos basm al lui Creangă și din întreaga noastră
literatură”.
Basmul Povestea lui Harap-Alb a fost publicat în revista Convorbiri literare, în august 1877. Basmul este o
operă epică în proză care dezvoltă tema luptei dintre bine și rău, la care iau parte personaje simbolice sau
care au trăsături fantastice, supranaturale. Creația are un rol didactic și moralizator.
Conținutul operei lui Ion Creangă dezvoltă mai multe teme, tema principală este lupta dintre bine și rău iar
tema secundară este aceea a maturizării eroului, textul devenind, prin relatarea aventurilor eroului, care se
pregătește să devină împărat, un Bildungsroman. Cele două personaje principale sunt, totodată,
protagonist și antagonist şi ele dau viață principiilor etice antagonice din basm, binele și răul. Rolul
Spânului este complex în basmul lui Creangă, el fiind imaginea răului necesar, erijându-se într-un fel de
pedagog sever, care îl supune pe mezinul craiului la probe dificile, destinate să-l călească și să-l formeze
pentru rolul de împărat. Conflictul principal al basmului, de ordin exterior, se desfăşoară între Spân și
Harap-Alb. Protagonistul duce, în același timp, o luptă interioară, cu sine, pe parcursul drumului, conflict
latent care îl va conduce de la statutul de novice la cel dorit, de candidat pentru împărăţie.
Deși cele două personaje se suprapun pe categoriile etice obișnuite din basm, ele reproduc structuri
caracteriale mai apropiate de realitatea umană, întrucât, Harap-Alb nu este o întruchipare absolută a
binelui, având defecte și slăbiciuni omenești, iar Spânul prezintă și o trăsătură pozitivă, fiind maestrul
spiritual, cu rol benefic în evoluția lui Harap-Alb.
Acesta din urmă este un personaj rotund, tridimensional, surprins în evoluţie pe parcursul acțiunii, în timp
ce Spânul este un personaj plat și care nu-și modifică statutul social pe parcursul textului.
Mijloacele de caracterizare utilizate în construcția celor două personaje sunt de tip direct, prin intervențiile
naratoriale în text sau prin observațiile celorlalți actanți. Caracterizarea indirectă domină discursul
naratorial și se dovedește utilă în construirea portretului complex al protagonistului. Indirect, Harap-Alb
n
este analizat prin intermediul faptelor, gesturilor, atitudinilor sale și prin intermediul interacțiunii cu celelalte
personaje.
to
Basmul prezintă drumul spiritual al protagonistului. Profund umanizat, portretul lui Harap-Alb este alcătuit
din lumini și umbre, din calități și defecte. La începutul acțiunii, defectele sale morale sunt mai numeroase,
ra
prevalând asupra calităților. La finalul basmului, termenii acestei proporții se inversează. La început, Harap-
∧
Alb este naiv și impulsiv, are reacții necugetate, este agresiv și se sperie ușor. Ceea ce îl salvează, ab initio,
este mărinimia pe care o arată bătrânei cerșetoare și voința de a dovedi că este mai curajos decât frații
St
săi.
Traversarea probelor, din ce în ce mai grele, pe măsură ce protagonistul avansează în povestea proprie, îi
aduce calitățile necesare dobândirii statutului de moștenitor de drept al unchiului său și de împărat. O
dovadă a maturizării sale se observă în momentul în care se împrietenește cu cele cinci ființe
p
supranaturale, intuind că-i vor fi de ajutor. Tânărul percepe la nivel profund oamenii și lucrurile, trecând de
ro
înfățișarea lor grotescă.
Relația dintre protagonist și antagonist începe în momentul în care fiul craiului, „boboc de felul lui” se
nt
rătăcește în pădurea-labirint. Episodul semnificativ pentru sublinierea relației dintre cei doi este momentul
fântânii. Mezinul craiului acceptă tovărășia Spânului, pentru a ieși din pădure, dar este păcălit, când
coboară în fântână. Această descindere este simbolică, pentru că tânărul intră ca un fecior de crai anonim
Re
și iese cu numele oferit de Spân, Harap-Alb, nume care nu mai subliniază o identitate, ci denumește
statutul celui care acceptă de bunăvoie, ca o condiție intrinsecă a învățării, rolul social de novice. Eroul
acceptă, bănuind, asemenea omului simplu, din popor, că și „răul este bun la ceva”. Jurământul din
fântână conține și condiția eliberării, care înseamnă sfârșitul inițierii.
În finalul basmului se pune capăt relației dintre cei doi, Spânul îl omoară pe Harap-Alb, pentru vina de a fi
încălcat jurământul; Spânul, la rândul lui, este ucis de calul lui Harap– Alb, ca semn că inițierea s-a încheiat.
Fata îl învie pe Harap-Alb, care își primește, după acest lung și greu drum al inițierii, răsplată promisă:
împărăția și pe fată iubită.
Întreaga călătorie întreprinsă de Harap-Alb este un drum al evoluției interioare, al maturizării; în această
odisee a eroului, rolul precumpănitor îl deține Spânul care-l supune la probe grele, provocându-l să-și
depășească limitele. Caracterul de basm cult și de Bildungsroman este vizibil prin complexitatea relației
dintre cei doi protagonişti.
Înainte de a pleca la examen, amintește-ți:
Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă
specie literară: basm cult
tema: confruntarea binelui cu răul, încheiată cu victoria binelui (de inspirație folclorică)
motive literare: împăratul fără urmaș, superioritatea mezinului, probele (de inspirație folclorică)
personaje: Harap-Alb, Spânul, calul, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Sfânta Duminică, fata împăratului Roș
Momentele subiectului:
Expozițiunea – introducerea în lumea miraculoasă a basmului

Intriga – primirea scrisorii cu cererea unui urmaș la tron
Desfășurarea acțiunii – succesiunea evenimentelor și parcurgerea probelor
Punctul culminant – demascarea Spânului și dezlegarea de jurământ
Deznodământul – căsătoria lui Harap-Alb și obținerea tronului
Folosește informații despre text din eseu și fii original(ă)!
Abordează cerințele în funcție de punctajul din barem!
Mult succes!
Prezentați valențele formative ale activității didactice organizate pe grupe, utilă în formarea/dezvoltarea
n
competenței specifice din secvența dată. Dedesubt sunt date reperele necesare:
to
a. Descrieți modul de integrare a activității pe grupe pentru secvența dată.
Împărțiți în patru grupe, elevii povestesc despre evenimente petrecute în propriile familii, cu diverse ocazii
ra
speciale. Ei dau detalii despre momentele trăite în acele împrejurări. Cu aportul învățătorului, copiii încep și
∧
mențin schimburi verbale tematice. De-a lungul conversației purtate în fiecare grup, elevii aduc în discuție
persoanele dragi alături de care au desfășurat anumite activități, cele care, venind în vizită, le-au povestit
St
întâmplări din filme ori din cărțile citite în copilărie, cele care le-au descris înfățișarea
orașului/cartierului/satului/uliței (așa cum era cu câteva decenii în urmă) și cele care le-au depănat
amintiri frumoase din anii de școală. La final, învățătorul spune motivele pentru care oricărui eveniment din
viaţa privată trebuie să îi acordăm mereu atenția cuvenită. În baza concluziilor formulate frontal, două
p
grupe întocmesc planul necesar pentru organizarea unei serbări școlare, iar celelalte două realizează un
afiș de folosit în același context educațional. Ideea centrală privește asemănarea găsită între viața unui
ro
fluture și durata unui eveniment personal ori a unui moment care, datorită povestirii de calitate, i-a marcat
într-un fel sau altul. Pe axa timpului, fiecare punct culminant poate fi la fel de scurt și la fel de intens
nt
precum viața unui fluture.
b. Numiți trei forme de organizare a activității didactice, altele decât activitatea pe grupe.
Re
În faza preliminară, activitatea instructiv-educativă s-ar putea derula în felul următor: După anunțarea
obiectivelor operaționale, învățătorul le cere micilor școlari să se gândească la două-trei evenimente
semnificative din viețile personale sau la unele povestiri auzite în medii informale. Acele povestiri fie le-au
influențat opiniile, fie le-au generat emoții, fie i-au amuzat ș.a.m.d. După momentul de reflecție, individual,
copiii își notează pe fișe ideile care, ulterior, vor fi prezentate în grupele ce se vor forma. Atunci când sarcina
privind notițele este îndeplinită, ei fac schimb de fișe pentru a-și exprima părerile despre ideile scrise.
Aprecierile făcute reciproc pot aduce plusuri de valoare muncii depuse în comun, în secvența următoare. E
ceea ce numim evaluare încrucișată/interevaluare. Iar mai apoi, în perechi, ei își oferă câteva sugestii în
privința posibilelor desene în care se pot transforma relatările conforme cu cerințele didactice.
c. Menționați două metode de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din
secvența dată.
Metode de instruire potrivite pot fi acestea două: povestirea și exercițiul (planul de idei). Povestirea este
optimă pentru a da curs: descrierilor de persoane din cercul de viață restrâns (alături de care s-au
consumat momente rare), oferirii/solicitării de informații despre universul apropiat sau relatării unor
întâmplări trăite/vizionate/citite de sine ori ale unora trăite/văzute/lecturate de oameni cunoscuți. Iar
exercițiul constând în realizarea planului de idei privește organizarea serbării și a schiței afișului de rigoare.
Ambele necesită atenția maximă a elevilor, gândirea, capacitatea de a recepta/reda mesaje, abilitatea de
a ordona procedeele de lucru, spontaneitatea și creativitatea dovedite în capacitatea de a găsi soluții/idei
unanim acceptate ș.a.m.d. Succint, ambele necesită tot ceea ce înseamnă efort intelectual susținut,
absolut indispensabil pentru atingerea scopului: postarea afișului care anunță desfășurarea serbării. Tot
ambele metode pregătesc elevii pentru situații reale de viață; de exemplu, organizarea de evenimente
festive importante fie în plan personal, fie în plan profesional.
d. Precizați două mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire, specificând rolul lor în formarea sau în
dezvoltarea competenţei specifice din secvența dată.
Suporturile tehnice instructive, alese având în vedere scopul derivat din competenţa specifică 2.4., sunt
acestea: videoproiectorul și telefonul inteligent. Prin intermediul videoproiectorului, școlarii urmăresc
înregistrarea unei serbări asemănătoare cu cea care este în mintea lor; serbarea aceea e o bună practică
de luat în seamă. Iar cu ajutorul telefonului inteligent, folosind aplicații specializate de design digital, ei văd
șabloanele unor afișe care se apropie de preferințele lor. Odată familiarizați cu respectivele aplicații, pot
crea ei înșiși forma finală a afișului dorit.
În interesul formării/dezvoltării competenţei în cauză, rolul amândurora este să faciliteze demersul didactic.
Drumul spre scop se scurtează, fiindcă: itemii sunt mai inteligibili, sarcinile sunt mai ușor de îndeplinit,
preocuparea pentru realizarea lor crește de vreme ce sunt puse la dispoziție instrumente moderne, se
încurajează digitalizarea procesului de învățământ într-o anumită proporție.
e. Argumentați necesitatea corelării activității pe grupe cu celelalte forme de organizare a activității

didactice în vederea formării/dezvoltării competenţei specifice din secvența dată.
n
Argumentăm astfel necesitatea folosirii combinate a formelor de organizare a efectivului clasei: Prin
to
combinare, elevii experimentează și alte moduri organizatorice în afară de cel mai des întâlnit: frontal. În
cazul de față, înainte de a grupa elevii în virtutea scopului lecției curente, considerăm că este constructivă
ra
maniera de lucru în formele sugerate la litera B: individual, într-un trio constituit în interes interevaluativ, în
∧
perechi; individual pentru a favoriza adunarea gândurilor/amintirilor de transpus în propoziții conforme cu
fiecare item; într-un trio bazat pe evaluare încrucișată pentru a-i obișnui cu ascultarea opiniilor colegilor
St
spuse despre calitatea conținuturilor din fișe și cu faptul de a le accepta recomandările sau de a căuta
împreună cea mai bună abordare a temei cerute; în perechi pentru a-i familiariza cu faptul de a schimba
păreri despre o posibilă idee de lucru independent – de pus în aplicare acasă – ori de a căuta împreună
idei interesante.
p
Dacă există înțelegere și eficiență la nivel micro, atunci, cu certitudine, ambele atribute vor exista și la nivel
macro. Încurajăm trecerea graduală spre munca în grup (mediu sau mare). În acest mod, pe de o parte,
ro
micii școlari își (re)descoperă stilul de învățare, își măsoară ritmul de lucru și potențialul (per total), își
apreciază disponibilitatea/capacitatea de a coopera.
nt
În concluzie, experimentând mai multe moduri de organizare de-a lungul activității, îndeosebi de la vârsta
la care sunt în plină formare, elevii ajung adulți de regăsit în categoria celor ce pot fi buni colegi la locurile
Re
de muncă – și buni colaboratori în breslele pentru care vor opta. Prin urmare, ei se formează din vreme în
spiritul cooperării, competență a secolului XXI.
Redactaţi un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ.
Prin proces de învățământ înțelegem activitatea didactică minuțios pregătită de profesor, în virtutea căreia
instruiește, evaluează și formează elevul sub toate aspectele. Activitatea decurge în temeiul unei proiectări
structurate în concordanță cu rigorile documentelor curriculare, cu cerințele psihopedagogice și didactice,
respectiv cu managementul clasei. Totodată, activitatea decurge și în deplină concordanță cu specificul
învăţământului primar. Aici, îl privim din două perspective complementare: a stadiului de dezvoltare a
inteligenței micului școlar – operațional concret – și a competenței de a învăța să înveți și, implicit, să devii.
Prima perspectivă este reflecția principiului accesibilității, iar a doua este prelungirea domeniului parcurs în
preșcolaritate, denumit capacități și atitudini în învățare. Acesta din urmă este deosebit de important
pentru reușita actului educațional-formativ, caracterizat de eficiență maximă.
În cele ce urmează trecem în revistă factorii de mediu şi condițiile inerente ce influențează procesul în
discuție. Garantat, raportul de cauzalitate determină (in)eficiența activității instructiv-formative. Ne oprim
asupra curriculumului ascuns, bogat în experiențe de învățare informală. Cu titlul de exemplu, luăm trei
factori: conduita profesorului per ansamblu (oglindită în ethosul școlii), influențele părinților (beneficiari
indirecți ai ofertei curriculare), cultura și civilizația comunității locale. Cumulate, efectele lor redau calitatea
vieții şcolare. Cu alte cuvinte, pozitivitatea/negativitatea este consecința cumulului de factori ce gravitează
în jurul comunității școlare.
Ne reține atenția ultimul factor, parte din mediul extern. (In)direct, acesta exercită influențe asupra vieții
școlii. Exercitarea influenței se realizează în condiții interne sau externe, determinate de factori intrinseci ori
extrinseci. În altă ordine de idei, comunitatea școlară își trăiește viața în lumina factorilor dezvoltatori ori în
umbra celor negativi. Prin urmare, intensitatea luminii/umbrei este egală cu forța a doi factori puternici:
mediu și ereditate. Concret vorbind, într-o zonă economic defavorizată există o probabilitate mai mare de
a întâlni frecvent subiecți cu comportamente deviante și cu grave tulburări de învățare, proveniți din familii
cu educație precară, inactive sau implicate în activități desfășurate în afara legii ori la limita ei. În atari
circumstanțe, putem vedea efectele nefaste ale factorului ereditate. În comunitatea școlară, grupurile de
învățare pot fi realmente nefavorabil afectate. E imperios necesar să se acționeze pentru a
preîntâmpina/combate acțiunile/fenomenele perturbante. De exemplu, consilierul educativ poate convoca
întrunirea decidenților în scopul luării măsurilor ce reduc impactul distructiv. În caz contrar, faptul în sine va
deteriora calitatea actului educațional.
Conchidem astfel că profesorului îi stă în putere să gestioneze situațiile de învățare în așa fel încât gradul
lor de eficiență să atingă zilnic pragul maximal. Atingerea gradului pe termen scurt determină și atingerea
n
lui pe termen lung – chiar și pe fondul curriculumului ascuns. De aceea profesorul trebuie să dea constant
dovadă de măiestrie și de voință, în beneficiul grupului său de învățare și, bineînțeles, al comunității lui
to
școlare aparținătoare.
ra
Gândind la valențele formative ale curriculumului ascuns și acționând în consecință, profesorul întărește
spiritul uniunii în propria clasă. Pe scurt, el ajunge să reducă simțitor numărul momentelor de criză și să
∧
elimine, treptat, factorii care le generează. Situațiile tensionate apărute frecvent pe verticală și pe orizontală
St
sunt, drept vorbind, oportunități de învățare pentru toți actorii actului (non)educațional. Din acest
considerent calitatea de manager a profesorului trebuie privită cu mult interes, știind că el acționează
pentru a-și eficientiza colectivul de elevi și proiectul didactic. Prin definiție, aceasta comportă multiple roluri
de jucat (aproape) instantaneu și întotdeauna impecabil. Tema ne determină să aprofundăm și conceptul
de sintalitate, în paralel cu sintagmele diagnoza clasei, dinamica grupului și învățare socială. Rațiunea e de
p
a le valoriza puterea în beneficiul tuturor. Astfel, negreșit, trecem prin dimensiunile managementului clasei:
ro
socio-culturală, psihologică și ergonomică.

nt
Re
Teste
TESTUL NR. 2
1. Se dă textul:
n
Casa noastră e ultima de pe ulița Vălenilor, la marginea satului, chiar lângă temeteul* vechi.
to
Dincolo de noi e numai mătușa Tiberie, apoi se întinde, neted ca-n palmă, hotarul. A clădit-o Ticu singur,
din piatră albă, scoasă chiar de el din cartierele Cutcii. A adunat bani încă de pe când a fost băiat de
hotel la București și și-a proiectat-o el singur. Proiectat, vorba vine. Ticu nu era prea școlit, abia făcuse
ra
cinci clase. Dar știa să construiască, după un plan din minte, orice. Ridica la fel de lesne o casă sau un
∧
catreț** de păsări și făcea la fel de priceput un acoperiș de casă sau un par pentru fasole. A ridicat casa,
St
imediat ce s-a terminat războiul, pe terenul pe care i l-a dat, cu acte în regulă, tatăl lui. S-a apucat de
lucru în vara-toamna lui 1945. În vara lui 1946, când Ticu, un flăcău aproape tomnatic, de douăzeci și șase
de ani, a avut bani și-a terminat-o, s-a putut mândri că în sărăcia de după război are una dintre cele mai
bune case din sat, cu două încăperi și un cerdac în formă de L. A văruit-o în galben, iar chenarele celor
șase ferestre și interiorul le-a făcut cu talc, în albastru de Mândrămărie. Când construcția a fost gata, i-a
p
împodobit cerdacul, sprijinit pe stâlpi de stejar, cu o bordură dantelată de lemn, în decupajul căreia se
ro
vedeau sori și porumbei stilizați. I-ar fi plăcut să facă podele de lemn, cum văzuse la București, dar nu mai
avea bani, așa că a netezit pământul de pe jos și l-a bătucit cu lut galben, adus de pe coastă.
nt
(Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului)

Re
* temeteu – cimitir;
** catreţ – coteţ de păsări
a. Transcrieţi, din primul enunţ al fragmentului dat, un cuvânt care conţine un hiat.
b. Scrieţi câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat: lesne, a
împodobit.
c. Formulați câte o propoziție în care cuvintele e (ultima) și, respectiv, singur din textul dat să aibă altă
valoare morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Dar știa să construiască, după un plan din
minte, orice.
e. Transcrieţi o propoziție subordonată din fragmentul dat, precizând ce fel de propoziţie subordonată
este.
f. Alcătuiţi o frază în care conjuncția fiindcă să introducă o propoziție subordonată cauzală.
g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: i-a împodobit.

h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: În vara lui 1946, când Ticu, un flăcău
aproape tomnatic, de douăzeci și șase de ani, a avut bani și-a terminat-o, s-a putut mândri că în
sărăcia de după război are una dintre cele mai bune case din sat, cu două încăperi și un cerdac în
formă de L.
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularitățile unei povestiri cu
referinţă la opera literară Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului veţi avea în vedere
următoarele repere:
numirea a două trăsături ale curentului literar realist, identificate în opera literară dată;
prezentarea a trei elemente de structură, de construcţie a discursului narativ și de limbaj ale povestirii
alese (de exemplu: instanţele comunicării narative, perspectivă narativă, acţiune, momentele
subiectului, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spaţio-temporale, tipologia
personajelor, modalităţi de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.);
comentarea unui episod/a unei secvenţe narative semnificativ(e) pentru evidențierea unei trăsături a
personajului principal din povestirea aleasă.
n
to
ra
∧
St
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte şi
să dezvolte subiectul propus.
p

ro
Următoarea secvenţă face parte din programa școlară pentru disciplina de studiu Comunicare în limba
română ‒ clasa pregătitoare (OMEN nr. 3418/2013):
nt
Competenţa specifică
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute
Re
➠ audierea unor poveşti citite/înregistrate/povestite de adulţi/copii;
➠ vizionarea unor scurte secvenţe din emisiuni pentru copii.
Conținuturi
Comunicare orală: acte de vorbire: a identifica un obiect, o persoană
Elemente de construcţie a comunicării: vocabular (cuvinte cu sens asemănător sau opus); fonetică
(sunetele specifice limbii române, despărţirea cuvintelor în silabe)
Cerință
Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoarea dialogurilor
în baza cărora formați/dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere următoarele
aspecte:
a. Prezentaţi utilitatea activităţii în formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.
b. Enumerați trei suporturi tehnice de instruire folosite conform scopului educațional.
c. Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor.
d. Indicați și o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenţei din secvenţa dată.

e. Argumentați valoarea activităţii realizate în virtutea competenţei de comunicare verbală.
Redactați un eseu structurat, de cel mult o pagină, în care să prezentați importanța predării, ca ofertă de
experiență de învățare. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele aspecte:
➠ definirea conceptului de predare;
➠ deosebirea dintre strategie și stil de predare;
➠ descrierea succintă a trei caracteristici ale predării;
➠ argumentarea importanței predării, ca ofertă de experiență de învățare.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 2
1.
n
a. te-me-te-ul;
to
b. lesne = ușor; a împodobit = a ornat;
c. Podul e de mult timp. (verb predicativ); El este mai tot timpul singur. (adjectiv);
ra
d. după un plan – complement circumstanțial de mod; orice – complement direct;
∧
e. ... așa că a netezit pământul de pe jos... – propoziție subordonată consecutivă;
St
f. El a părăsit echipa/fiindcă ideile sale erau ignorate voit.
g. Cratima marchează pronunțarea într-o silabă a pronumelui personal i și a verbului auxiliar a (de la „i-a
împodobit”).
p
h. Fragmentul citat prezintă odiseea unui bărbat care a hotărât să-și construiască o casă prin forțe proprii.
ro
Voința, priceperea și gustul pentru frumos l-au condus la atingerea obiectivului propus și la construirea
unei case frumoase, în condiții sociale dificile. În final, personajul se simte mândru de casa lui, „una din
cele mai bune din sat”.
nt
Re
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularitățile unei povestiri cu
referinţă la opera literară Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului, veţi avea în vedere
următoarele repere:
numirea a două trasaturi ale curentului literar realist, identificate în opera literară dată;
prezentarea a trei elemente de structură, de construcţie a discursului narativ și de limbaj ale povestirii
alese (de exemplu: instanţele comunicării narative, perspectivă narativă, acţiune, momentele
subiectului, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spaţio-temporale, tipologia
personajelor, modalităţi de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.);
personajului principal din povestirea aleasă.
Descendent al scriitorilor moldoveni înzestrați cu harul povestirii, Ion Neculce și Ion Creangă, Mihail
Sadoveanu se distinge prin talentul de a nara și printr-o operă amplă și vastă, în care tema socială se
întâlnește cu tema istoriei și a iubirii.
Hanul Ancuței, opera de maturitate a lui Mihail Sadoveanu, a apărut, inițial în revista Viața românească,
între anii 1924-1925 și, ulterior, în volum, în 1928. Volumul este inedit în literatura română prin formula
narativă adoptată, aceea a povestirii în ramă şi cuprinde nouă povestiri, de facturi diferite. El evocă, prin
această structură, opera literară Decameronul, a scriitorului italian renascentist Giovanni Boccaccio sau
Povestirile din Canterbury, de Geoffrey Chaucer.
Titlul denumește locul povestirii, motivul literar central al textului literar. Hanul Ancuței devine un topos cu
valență mitică și nostalgică și un simbol al perenității, cu multiple conotații, fiind loc de odihnă, de
petrecere și de comuniune.
Timpul narațiunii este fixat „într-o toamnă aurie”, sintagmă ce prezintă o epocă arhaică fericită din istoria
Moldovei, a existenței patriarhale, de care oaspeții hanului își aduc aminte cu afecțiune. Se face diferența,
în text, între timpul povestirii, cel care aparține celor nouă naratori ad-hoc de la han și timpul povestit, fixat,
potrivit reperelor textuale, la începutul secolului al XIX-lea. Povestirile încep dupăamiaza și iau sfârșit la
miezul nopții, dar după trei zile. Firul lor pare, ca în lucrarea orientală O mie și una de nopți, nesfârșit, cu atât
mai mult cu cât comisul Ioniță, cel care deschide seria de narațiuni, promite, în intermezzo-uri, că va spune
o povestire și mai frumoasă, ca semn al eternității istoriei umanității.
Finalul este în acord cu atmosfera magică de la han, prin descrierea unei atmosfere pașnice, armonioasă:
„Am rămas însă după aceea loviți ca de o grea muncă și abia ne puteam mișca, umblând după cotloane
ferite și locuri de odihnă. Unii dormeau chiar unde se aflau, frânți și răsuciți. Și comisul Ioniță însuși, după ce
a cuprins de după grumaz pe căpitanul Neculai sărutându-l, a uitat cu desăvârșire că trebuie să ne spuie o
istorie cum n-am mai auzit.”
Povestirile conțin și elemente lirice, prin evocarea afectivă pe care o fac protagoniștii, naratorii deveniți
n
personajele întâmplărilor relatate. Personajele sunt țărani moldoveni, ciobani, boiernași, negustori.
Personajul central este Ancuța cea tânără. Ea amintește de mama ei, cealaltă Ancuța, protagonistă în
to
povestirea omonimă. Fiecare povestitor nutrește ambiția să spună o întâmplare mai interesantă decât cea
precedentă. ra
Povestirea este un text literar care se înscrie în genul epic și prezintă o serie de trăsături precum: interesul
∧
acordat întâmplării, care se dovedește neobișnuită, fantastică, dramatică etc., narațiunea subiectivă, cu
relatarea la persoana I, din punctul de vedere al unui narator subiectiv care este martor sau participant la
St
cele relatate.
Povestirile sunt de sine stătătoare, subiectele lor sunt independente și se încadrează în specii diferite,
reprezentând snoava în Iapa lui Vodă, idila – Fântâna dintre plopi, aventura – Cealaltă Ancuță, legenda
Județ al sărmanilor, reportajul și memorialul de călătorie – Negustor lipscan, portretul în Orb sărac,
p
povestire cu iz fantastic în Balaurul, cu subiect social în Haralambie sau cu subiect esoteric în Istorisirea
ro
Zahariei fântânarul.
Negustor lipscan
nt
Această povestire este cea de-a șaptea din seria relatărilor de la Hanul Ancuței. Textul are alura unui
memorial de călătorie, în care se interferează secvențe de interviu, dat fiind că oaspeții hanului, surprinși de
Re
cele relatate, îl întrerup pe vorbitor ca să-i pună întrebări suplimentare. Scenariul narativ, sărac în
întâmplări, devine interesant prin alternarea planurilor și a subiectelor de discuție ale interlocutorilor.
Protagonistul și naratorul povestirii, negustorul Dămian Cristişor, își face o intrare la han demnă de un actor.
Inițial, se aud „strigăte și zarvă pe drumul Sucevei”, se aud „glasuri groase care opreau boii” și zgmotul
carelor. Nou-venitul are o înfățișare impresionantă, fiind „un bărbat bărbos cu căciulă și giubea”, cu „barba
astâmpărată și rotunjită din foarfece” și care „râdea cu obraji plini și bogați de creștin bine hrănit”.
Curiozitatea oamenilor de la han crește pe măsură ce Dămian urmează pașii unui ritual îndelung exersat: el
se îngrijește de hrana animalelor, așază marfa, așteaptă ca drumeții să fie tratați cu vin și mâncare bună.
El prelungește voit durata așteptării, pentru a întreține atmosfera propice spunerii unei povestiri mai
interesante decât celelalte.
Adresându-i-se mai cu seamă lui Neculai Isac în care vede un congener, deci un om capabil să-l
înțeleagă, Dămian își povestește până la un punct viața și cum a ajuns să se îndeletnicească cu
negustoria. Dat fiind că se consideră un negustor priceput, a întreprins un drum până la Lipsca, pentru a
aduce în Moldova marfă nemțească, de bună calitate. Povestirea lui atrage atenția când menționează
cuvântul tren și se vede obligat să le explice celorlalți ce este acesta. Noutatea tehnică adusă de
transportul cu trenul nu-l impresionează pe cioban, care, conservator din fire, consideră că este o „ticăloşie
nemțească” și îi lasă impasibili pe comisul Ioniță și căpitanul Neculai Isac, dar captează atenția celorlalți,
cărora Dămian se simte obligat să le explice într-un limbaj cât mai familiar ce este trenul: „Sunt un fel de
căsuțe pe roate, și roatele acestor căsuțe se îmbucă pe şine de fier. Și-așa, pe şinele acelea de fier, le trage
cu ușurință o mașină, care fluieră și pufnește de-a mirare; și umblă singură cu foc [...] Mașina umblă
singură cu foc și trage după dânsa toate căsuțele. Apoi în acele căsuțe sunt ori oameni, ori mărfuri. Și
batalii de la Tighina i-am încărcat în acele căsuțe. Și merg foarte bine, fără scuturătură și fără necaz;
numai că c-un huiet mare de trebuie să grăiască oamenii unii cu alții tare, ca surzii.”
Alte dovezi de civilizație stârnesc reacții diferite. Existența străzilor asfaltate, a femeilor care poartă pălării și
a bărbaților care poartă ceasornice, dar și situația neobișnuită în care toți copiii merg la școală sunt
aprobate cu jumătate de gură de oaspeții conservatori ai hanului. Ceea ce îi lămurește definitiv în privința
lipsurilor nemților, deși vizibil mai emancipați, este lipsa lor de gust în privința gastronomiei, căci berea lor, o
„leșie amară” și „carnea fiartă de vacă” nu pot concura cu vinul și bucatele moldovenești. În continuare,
Dămian își povestește călătoria de întoarcere din Germania în Moldova. Dacă în prima parte nu a fost
deranjat de nimeni, în țara natală el a trebuit să fie pregătit cu cadouri pentru situațiile neplăcute la care se
aștepta, cunoscând firea și năravurile conaționalilor săi. La intrarea în țară, negustorul a fost oprit pe rând
de vameși și de hoți. Tuturor a trebuit să le dea cadouri ca să scape cu marfă întreagă.
Povestirea lui, deși ridiculizează moravurile vremii, nu stârnește reacții din partea auditoriului, obișnuit cu
această stare de fapt.
În încheierea discursului său, Dămian îi oferă Ancuței, față de care nu-și ascunde admirația, o „zgărdiță de
n
mărgele” și o sărută.
Complexitatea personajului este dată de insistența naratorială asupra caracterizării directe. Trăsăturile
to
fizice alcătuiesc portretul unui bărbat aflat în deplină maturitate, elegant și cu o înfățișare plăcută, grație
căreia își face ușor prieteni. Ocupația de negustor îi dezvoltă anumite trăsături morale precum optimismul,
ra
generozitatea, atitudinea politicoasă. Dămian este o persoană credincioasă, înainte de a pleca în lunga sa
∧
călătorie, se duce la biserică, iar la întoarcere dorește să-i mulțumească Domnului pentru ajutorul dat. Deși
îi plac călătoriile și are un spirit aventuros, Dămian dă dovadă de prevedere, atunci când păstrează câteva
St
baidere, pe care să le ofere la nevoie. Alte calități ale personajului sunt spiritul organizatoric și simțul
psihologic, ultimul permițându-i să se apropie ușor de oameni. El manifestă simpatie și chiar afecțiune
pentru Ancuța, pe care nu o ezită să o complimenteze.
Dămian este primit cu simpatie în cercul povestitorilor de la han, este ascultat cu interes și curiozitate și
p
spectatorii conchid că este un om plăcut.

ro
Povestirea Negustor lipscan reține atenția, în cadrul acestui volum, atât prin stilul narării, caracterizat prin
oralitate, cât și prin sublinierea diferenței dintre două civilizații, occidental-emancipată și națională care se
nt
dovedește tradiționalistă. Cele două concepții despre viață pun în lumină, în funcție de reacțiile
spectatorilor lui Dămian, eterogenitatea socială și sufletească a acestora.
Re
Capodoperă a speciei povestirii, Hanul Ancuței este o scriere de valoare pentru maniera în care înfățișează
la „belle epoque”, o perioadă fericită din istoria Moldovei.
Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu
specie literară: povestire în ramă
motive literare: hanul, motiv central al textului
povestiri incluse: Iapa lui Vodă, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Județ al sărmanilor, Negustor
lipscan, Orb sărac, Balaurul, Haralambie, Istorisirea Zahariei fântânarul
Negustor lipscan
specie literară: reportaj și memorial de călătorie

perspectiva narativă: alternează între aceea de narator martor și personaj narator
protagonist: negustorul Dămian Cristişor
tema: diferența dintre două civilizații: occidentală (emancipată) – moldovenească (tradiționalistă)
Mult succes!
Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoarea dialogurilor
în baza cărora formați/dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere următoarele
aspecte:
a. Prezentaţi utilitatea activităţii în formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.
În cerc, elevii ascultă povestea populară Turtița fermecată. După prima audiție, învățătorul le spune
denumirea activității și obiectivele urmărite pe parcurs. După cea de-a doua audiție, acesta le adresează
obișnuitele întrebări-cheie: Cine? Când? Unde? Ce? Cum? De ce? Astfel, ei verbalizează în jurul celor reținute
despre: eroi, timp, loc, acțiune, desfășurarea acțiunii, morala poveștii. Pe scurt, copiii vorbesc despre datele
memorate. În timp ce reascultă secvențial povestea, ei dialoghează pe marginea punctelor centrale și a
învățăturii cuprinse într-o propoziție, însă coordonați de învățător. Mai apoi, ei sunt dirijați către elementele
de vocabular și de fonetică.
Revenim asupra detaliilor și spunem astfel:
Cu sprijinul învățătorului, elevii găsesc setul de cuvinte-cheie. Cei solicitați despart în silabe cuvintele date
n
și identifică sunetele cerute de învățător/de un coleg. Pentru fiecare termen, acei copii spun câte un cuvânt
to
cu sens asemănător și câte unul cu sens opus. Reușita este mai ușor de atins datorită cartonașelor cu
litere, dublate de imagini corespunzătoare, dar și grație jetoanelor ce înfățișează simboluri; în baza
acestora, copiii pot asocia mai repede cuvintele cu sensuri asemănătoare/diferite.
ra
∧
Ulterior, dirijat de colegii săi, un elev fixează pe panoul de plută cartonașele ce conțin cuvintelecheie și
etichetele care le completează. Avându-le dinainte, colectivul are libertatea să schimbe povestea ori la
St
început, ori la sfârșit. Ca atare, iau cuvântul doi-trei copii.
În cele din urmă, efectivul revine asupra materialului audio. După reascultarea poveștii, învățătorul le cere
școlarilor lui să redea sunetele auzite și să spună cât de mult le alimentează acestea imaginația.
(Expunerea cerințelor este urmată de mențiunea conform căreia sunetele bine percepute prin mijloace
p
auditive stârnesc mai mult imaginația decât cele percepute pe canale audio-video.) În contextul de față și
într-un limbaj inteligil, elevilor li se prezintă avantajele teatrului radiofonic și argumentele pentru care se
ro
recomandă acest canal de comunicare și de educare.

nt
b. Enumerați trei suporturi tehnice de instruire folosite conform scopului educațional.
Inclusiv suporturile tehnice fac parte din instrumentarul folosit în timpul activității instructive. Acestea
Re
constau în USB, laptop și boxe. În completarea lor vin alte materiale necesare: panou de plută, piuneze,
cartonașe tipărite și ilustrate. Recuzita le dă copiilor șansa să își valorizeze potențialul existent la nivelul
gândirii preoperaționale și achizițiile din perioadele pre– și abecedară.
Combinate optim cu resursele procedurale, cele materiale și tehnice creează oportunități în considerarea
cărora școlarii își folosesc propriile stiluri de învățare, îndeobște stilul auditiv. Prin urmare, lecția în sine
reprezintă un moment ce fructifică la maximum potențialul acelor copii care acumulează informații prin
canale audio. În egală măsură, lecția aduce în prim plan secvențe care hrănesc imaginația creatoare. Ba
mai mult, copiii sunt încurajați să-și imite personajele preferate ‒ verbal și scenic.
c. Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor.
Lecția este propice pentru mai multe metode didactice. În situația noastră, suntem de părere că primează
povestirea și exercițiul. În plus, le putem aplica cu brio și pe acestea: problematizarea și explicația − în scop
educativ − și conversația catehetică și observarea sistematică a comportamentelor elevilor – în scop
evaluativ. Toate înlesnesc aplicarea strategiilor euristice. Valoarea resurselor procedurale este dată de stilul
învățătorului, dar și de tactul cu care acesta animă fiece situație de învățare.
Organizarea se face frontal și în cerc; frontal, atunci când: se descrie primul moment organizatoric al zilei,
se modifică acțiunea poveștii, se pune în lumină apanajul teatrului radiofonic; în cerc, în timp ce firul
discuției se desfășoară pe axa poveștii, precum și în timp ce se caută cuvintele-cheie.
d. Indicați și o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenţei din secvenţa dată.

Evaluativ, în momentele oportune, învățătorul formulează itemi (semi)obiectivi și subiectivi. În temeiul lor îi
dă curs conversației de verificare. Pe durata acesteia, învățătorul poate descoperi lacunele copiilor care nu
au acumulat informații dintr-un motiv sau altul, dar și eventualele tulburări de vorbire ale unora, respectiv
incapacitățile altora (de receptare corespunzătoare a mesajelor orale, de ordonare cronologică a
secvențelor poveștii ascultate ș.a.m.d.). Așa cum am precizat mai sus, aceasta este dublată de observarea
sistematică a conduitelor elevilor. În principiu, aceasta trebuie să fie nelipsită oră de oră.
e. Argumentați valoarea activităţii realizate în virtutea competenţei de comunicare verbală. Gândind la

povestea audiată, elevii își folosesc negreșit atenția și memoria voluntară. Ei sunt provocați să redea, cu
acuratețe, scenele în succesiunea lor logică și numele personajelor. Astfel, ei învață să își prelucreze
reprezentările formate la nivel cognitiv.
Reflectând la comportamentele personajelor, ei exersează tehnici de gândire critică, alese în raport cu

vârsta. Așa, copiii își dezvoltă și abilitățile socio-afective.
Activitatea poate mobiliza școlarii afectați de dislexie și școlarii timorați de vorbirea liberă. Întrebările
dirijate și încurajările învățătorului îi ajută, pe de o parte, să își corecteze greșelile de exprimare orală, iar pe
de altă parte, îi ajută să depășească tracul inerent expunerilor în public. Așadar, observăm cum ei
aprofundează tehnicile de educare a limbajului, cu care sunt obișnuiți din perioada preșcolară. În plus,
n
observăm cum fondul muzical îi imprimă lecției o notă ce o ridică la nivel interdisciplinar. Deopotrivă, prin
natura sa interactivă, activitatea însuflețește lecția.
to
Ultimele notițe ne arată cât de benefică este intersectarea a trei obiecte de studiu (Comunicare în limba
română, Muzică și mișcare, Dezvoltare personală).
ra
∧
St
Redactați un eseu structurat, de cel mult o pagină, în care să prezentați importanța predării, ca ofertă de
experiență de învățare.
Conform teoriei cunoscute, prin predare înțelegem transferul informațiilor către elevi în baza unor materiale
p
expuse verbal sau în scris, cu acuratețe. Altfel zis, predarea constă în activitatea profesorului datorită căreia
se realizează transferul informațiilor către elevii săi și prelucrarea lor la nivel inteligibil.
ro
În principiu, predarea este mai mult decât un transfer; este un veritabil schimb de informații efectuat în
nt
virtutea procesului de învățământ și a comunicării didactice. Procesul este facilitat de comunicarea

didactică, subtil dirijată de profesor. Când acesta din urmă „deschide” canalul de comunicare, elevii lui
devin receptivi și oferă feedback. Feedback-ul lor poate consta fie în răspunsurile așteptate, fie în varii
Re
întrebări ce lărgesc subiectul ori îl aprofundează. Ca atare, informațiile transmise reprezintă un fond în
temeiul căruia se consolidează achizițiile școlare. Internalizate și corespunzător valorificate, laolaltă,
acestea devin elemente constituente ale oricărei experiențe ulterioare de învățare.
În continuare, delimităm două concepte ușor de confundat: strategie și stil de predare. Distincția ni se
relevă dacă vedem în strategie un stil pur tactic-operativ, adoptat de învățător pentru a-și coordona
demersul didactic, orientat înspre obiective și derulat cu ajutorul unor metode și mijloace, atent alese.
Totodată, distincția ni se relevă dacă vedem în stilul de predare o strategie a învățătorului prin care își
dirijează actul didactic în propria manieră; este o combinație a trăsăturilor lui personale și profesionale,
șlefuite în virtutea experienței câștigate în timp.
Știm că predarea face parte integrantă din procesul de învățământ, alături de învățare și de evaluare. Între
cele trei acte există o strânsă legătură. De fiecare în parte depinde succesul actului educațional, privit
global. În contextul dat, de calitatea predării depinde, în principiu, gradul în care un elev reușește să învețe.
Ne referim, desigur, la elevul neafectat de spectrul cerințelor educative speciale. Pentru el, este evident că
predarea se adaptează la gradul tulburării/dificultății lui de învățare, certificat de expert. Mai departe,
trecem în revistă caracteristicile predării, într-o viziune unanim acceptată. Afirmăm că predarea e
caracterizată de: natura relației stabilite între cadrul didactic și elev; alternanța secvențelor dominate de
latura informativă, respectiv formativă a lecției; analiza etapei de-a lungul căreia se caută răspunsuri la
întrebările: Ce nu a fost bine formulat sau realizat? Organizatoric vorbind, a fost activat întregul colectiv?
Au extras elevii esențialul din materialele prezentate oral/în plan fizic? Informațiile primite au fost trecute
prin filtrul verbelor de acțiune? Cum se poate îmbunătăți actul de predare? Pe scurt, analiza în discuție
este ceea ce în literatura de specialitate înseamnă (auto)reglarea învățării.
În viziunea proprie, actul de predare este deosebit de important în procesul de învățământ. Sunt două
perspective din care îl privim. Pe de o parte, predarea este o autentică oportunitate de învățare, gândită ca
ofertă curriculară rezultată din trunchiul comun obligatoriu. Pe de altă parte, aceasta este o veritabilă
experiență de învățare. Drept care, astfel devine școlarul mai instruit și mai deschis în fața provocărilor ce îl
determină să coreleze date și situații reale de învățare. Așadar, perspectivele amintite îi dau lecției
substanță, iar elevului, impulsuri motivaționale. Cuvintele-cheie notate în jurul predării sunt: simbioză (între
conținuturi, informații selectate și prelucrate, instrumentar), relevanță, concretețe, interactivitate, feedback
descriptiv, rigoare, tact, coeziune de grup, eficiență, capacități superioare aflate într-o continuă formare –
reflecție, metacogniție, argumentare pertinentă, învățare conștientă și durabilă, de pildă.
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 3
1. Se dă textul:
n
Coasta de Azur, marea, ca un imens smarald, cu lumina ei argintie, sonoră, trece o clipă prin fața mea și
dispare. În locul a tot ce mă înconjoară apare strada copilăriei mele și casa dărăpănată din colț, unde, în
to
subsol, locuiește Trude, unde îmi iau rămas bun de la Trude. Și iar stradela sordidă, cu dugheana cu fructe,
și câțiva pași mai încolo bistroul, o curte soioasă, scări șubrede, cu rampa ruptă. Coasta și marea se luau
ra
la întrecere în risipa lor de albastru și verde, în lumina lor de aur, argint și smarald. Iahturile, ca niște
∧
imense lebede, apăreau somptuoase, sugerând o viață de lux fabulos, și se îmbinau curios în mintea mea
cu imaginea sărăciei în care o găsisem pe Marta, a mizeriei cartierului în care locuia Hedda Hölden, a
St
nemulțumirii care mocnea în lume. Ochii obosiți, de un calm tomnatic, ai Heddei Hölden, și privirea neagră,
agitată a învățătoarei parcă îmi cereau socoteală, parcă mă întrebau: „Încotro? Unde te duci?” Și mă
împiedicau să fixez culori, sunete, vibrații, să culeg acele schițe care m-ar fi putut ajuta să reconstitui mai
târziu, în tihnă, frumusețea unor clipe de care nu mă puteam bucura.
p
Învățătoarea, obosită, ațipise, soțul ei avea ochii deschiși. Fiecare dintre ei a văzut din această călătorie
ro
alte frânturi de peisaj. Fiecare, pe rând, s-a odihnit. Numai eu eram blestemată parcă să stau la pândă ca
o santinelă în misiunea severă de a vedea tot ce se întâmpla dincolo de fereastră și pe chipul celor
dimprejur, în sufletul meu, veșnic nemulțumită.
nt
(Cella Serghi, Cartea Mironei)

Re
a. Transcrieţi, din primul enunţ al fragmentului dat, un cuvânt care conţine un diftong.
b. Scrieţi câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat: sordidă,
somptuoase.
c. Formulați câte o propoziție în care cuvintele calm și, respectiv, unde din textul dat să aibă altă valoare
morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Învățătoarea, obosită, ațipise, soțul ei avea
ochii deschiși.
este.
f. Alcătuiţi o frază în care pronumele relativ care să introducă o propoziție subordonată completivă
directă.
g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: s-a.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: Numai eu eram blestemată parcă să stau la
pândă ca o santinelă în misiunea severă de a vedea tot ce se întâmpla dincolo de fereastră și pe
chipul celor dimprejur, în sufletul meu, veșnic nemulțumită.
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularitățile de construcție

ale unui personaj dintr-o nuvelă studiată, aparţinând unui autor din programa pentru examen. În
elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:
− prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele din textul epic studiat;
− prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcţia personajului
ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații spațio-temporale, tipologii de personaje, tehnici
de caracterizare a personajelor etc.);
− evidenţierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative
semnificative.
n
to
ra
∧
St
Următoarea secvenţă face parte din programa școlară pentru disciplina de studiu Comunicare în limba
română ‒ clasa pregătitoare (OMEN nr. 3418/2013):
p
2.2. Transmiterea unor informaţii referitoare la sine şi la universul apropiat, prin mesaje scurte
ro
➠ prezentarea unor evenimente semnificative din viaţa proprie;

nt
➠ formularea unor descrieri/prezentări elementare ale unor activităţi/jocuri preferate.

Re
Conținuturi
Comunicare orală: acte de vorbire (a identifica un obiect, o persoană), cuvântul și propoziția (utilizarea
cuvintelor noi în enunţuri adecvate), dialogul (formularea de întrebări și de răspunsuri despre: jocuri şi
jucării, membrii familiei, prieteni, animale), forme ale discursului oral (povestirea după imagini)
Cerință
Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată dimpreună cu actori ai unui teatru pentru copii, arătați
valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți
în vedere următoarele aspecte:
a. Prin prezentare, dovediți eficiența activităţii în formarea/dezvoltarea competenţei specifice date.
b. Enumerați trei materiale didactice folosite conform scopului educațional și două forme de organizare a
elevilor.
c. Prezentați două metode de predare deosebit de utile în context.
d. Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă în considerarea competenţei menționate.
e. Motivați valoarea activităţii prin care se formează/dezvoltă abilitatea de transmitere a unor informaţii.

Redactați un eseu structurat, de circa o pagină, în care să redați predarea ca activitate de organizare şi
conducere a situațiilor de învățare. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele aspecte:
➠ relațiile între predare, învățare şi evaluare;
➠ efectele predării defectuoase (circa două);
➠ evaluarea/autoevaluarea comportamentului cadrului didactic.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 3
1.
n
a. Coasta;
to
b. sordidă = murdară; somptuoase = opulente;
c. De obicei, este un om calm. (adjectiv); El percepe unde sonore din cele mai fine. (substantiv);
ra
d. obosită – circumstanțial de cauză; avea – predicat verbal;
∧
e. să stau la pândă ca o santinelă în misiunea severă de a vedea tot. – propoziție subordonată
St
completivă indirectă;
f. Eu înțeleg/care este motivul supărării tale/.
g. În structura s-a (odihnit) cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori
p
morfologice diferite: pronumele reflexiv sși verbul auxiliar a.

ro
h. Eroina se simte o martoră inoportună a existenței celorlalți, prin imposibilitatea de a se odihni când
ceilalți o fac. Luciditatea extremă, care îi facilitează observarea peisajului exterior și a celui interior,
sufletesc, al celorlalți călători, nu-i permite să se odihnească, eroina fiind asemenea unei santinele „la
nt
pândă” și „veșnic nemulțumită”.
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularitățile de construcție ale
Re
unui personaj dintr-o nuvelă studiată, aparţinând unui autor din programa pentru examen. În elaborarea
eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:
− prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
− evidenţierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative
semnificative.
Ioan Slavici este unul dintre cei patru scriitori clasici români care s-au remarcat în secolul al XIX-lea, prin
inaugurarea romanului realist obiectiv, cu profil psihologic. Literatura lui Slavici descrie personaje complexe,
dominate de conflicte puternice, pe fondul modificărilor pe care le aduce capitalismul în societatea
tradiţională rurală.
Nuvela Moara cu noroc este o o creaţie literară care se înscrie în formula realismului cu influenţe
psihologice şi este considerată o capodoperă a speciei: „o nuvelă solidă, cu aspect de roman” (G.
Călinescu). Nuvela a fost publicată în volumul Novele din popor, din 1881.
Protagonistul nuvelei este Ghiţă, un personaj complex a cărui personalitate se schimbă, pe parcursul
nuvelei, transformându-se dintr-un om onest într-un cârciumar care trăieşte cu obsesia banilor şi comite
fapte grave, culminând cu crimă, în numele acestei obsesii.
Iniţial, el este un tânăr cizmar dintr-un sat ardelean, care este interesat să progreseze pe plan social. Prin
urmare, el îşi propune să ia în arendă cârciuma Moara cu noroc, urmând să-și deschidă, mai târziu, cu
banii obţinuţi, un atelier de cizmărie cu câteva calfe. Planul pe care-l prezintă familiei o face pe bătrână,
soacra lui Ghiţă, să fie rezervată, fiind credincioasă principiului că omul trebuie să fie mulţumit cu sărăcia
lui. Ghiţă se dovedește, însă, hotărât şi se mută cu familia la Moara cu noroc, un loc aparent privilegiat, dar
cu rezonanţă negativă.
Ghiţă se dovedeşte întreprinzător, harnic şi priceput în ocupaţia de cârciumar, previziunile sale se

adeveresc şi el ajunge să câştige mai bine. Dar echilibrul sufletesc al personajului se ruinează în momentul
în care la cârciumă îşi face apariţia Lică Sămădăul, şeful porcarilor care îi impune să-i fie partener în
afaceri, devenindu-i iscoadă. Intimidat de prezenţa autoritară a lui Lică, Ghiţă acceptă, mai ales că vede în
acest pact un prilej de a se îmbogăţi mai repede. Ghiţă dă dovadă de caracter slab în confruntarea cu
porcarul. Personajele sunt în opoziţie: Lică este ferm şi autoritar, Ghiţă se dovedește slab şi uşor de stăpânit.
Ghiţă trăieşte un puternic conflict interior, fiind scindat între dorinţa de a redeveni om cinstit şi obsesia
n
pentru bani, cea din urmă împlinindu-se numai prin tovărăşia cu Lică. Lupta interioară se răsfrânge în
exterior, prin faptul că trăiește stări sufletești contadictorii şi prin reacţiile agresive faţă de cei dragi. Măcinat
to
de obsesia pecuniară, Ghiţă se transformă dintr-un om optimist și vesel, într-o persoană ursuză, irascibilă,
care trece rapid de la o stare sufletească la alta: „se aprindea pentru orişice lucru din nimic, nu mai
ra
zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de el”. Curând, personajul ajunge să
regrete că are familie, care îl împiedică în planurile sale. El se dezumanizează treptat şi comite gesturi care
∧
ies din sfera raţionalului. De exemplu, îşi îndeamnă soţia să joace cu Lică, folosindu-se de ea ca să păstreze
St
prietenia cu Lică. Ghiţă se lasă şi mai mult influenţat de Lică atunci când depune mărturie în favoarea lui şi
se face vinovat de sperjur. În încercarea de a se reabilita moral, se împrieteneşte cu jandarmul Pintea
căruia intenţionează să i-l predea pe Lică. Este și aici duplicitar, pentru că nu vrea să piardă avantajul
tovărășiei cu Lică.
p
Personajul conştientizează că se supune unui instinct care-l domină şi trăieşte cu remuşcările faptelor sale,
mai ales când se gândește la soarta copiilor săi, care nu vor avea amintirea unui părinte cinstit, moral.
ro
Dezumanizarea personajului este definitivă în momentul în care îşi ucide soţia, care-l înșelase. Este la
rândul lui ucis şi moartea lui este văzută ca o pedeapsă pentru abaterea de la codul moral.
nt
Personajul este caracterizat indirect, prin intermediul faptelor, vorbelor, atitudinilor sale. La început,
naratorul îl prezintă drept un „om harnic şi sârguitor”, pentru ca mai târziu să devină „ursuz” şi „pus pe
Re
gânduri”. Personajul se dovedeşte lacom: „Vedea banii grămadă înaintea sa şi i se împăinjeneau, parcă,
ochii”.
În relaţia cu Lică, Ghiţă se dovedeşte vulnerabil şi lipsit de curaj cu atât mai mult cu cât celălalt îi observă
slăbiciunea pentru bani. Ana, soţia lui, de care el se înstrăinează pentru că este incapabil să-i
mărturisească frământarile sufleteşti, ajunge să-l dispreţuiască, numindu-l „muiere în haine bărbătești”.
Prin încercarea sa de a-şi schimba destinul, fiind nemulţumit cu ce avea deja, prin actul său de hybris, care
are consecinţe dramatice, Ghiţă devine un personaj tragic.
Moara cu noroc, de I. Slavici
curent literar: realism
specie literară: nuvelă psihologică
tema: dezumanizarea omului determinată de dorința de înavuțire
personaje: Ghiță, Ana, bătrâna, Lică, Pintea, Răuț

Expozițiunea – Ghiță închiriază hanul Moara cu noroc

Intriga – apariția la han a lui Lică Sămădăul care declanșează conflictul interior
Desfășurarea acțiunii – implicarea lui Ghiță în afacerile lui Lică și înstrăinarea de familie
Punctul culminant – denunțarea lui Lică și uciderea Anei
Deznodământul – toți cei vinovați plătesc greșelile săvârșite, iar cei nevinovați încep o viață nouă

Mult succes!
Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată dimpreună cu actori ai unui teatru pentru copii, arătați
valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți
în vedere următoarele aspecte:
n
a. Prin prezentare, dovediți eficiența activităţii în formarea/dezvoltarea competenţei specifice date. Stând
în semicerc, copiii privesc o planșă ce ilustrează primirea musafirilor în mijlocul unei familii. Planșa și
to
conversația specifică le atrage atenția. Învățătorul comunică denumirea activității, iar apoi anunță
începerea unui joc de rol ce facilitează atingerea obiectivelor stabilite. Micii actori amatori sunt aleși prin
ra
tragere la sorți. Învățătorul le face cunoscute regulile și indicațiile scenice. Când toți confirmă că și le-au
∧
însușit, începe jocul. Colegii urmăresc spectacolul mai degrabă în scop instructiv decât recreativ. De-a
lungul reprezentațiilor, ei îndeplinesc sarcina primită: să rețină replicile formale care marchează dialogul
St
deschis între gazde și musafiri și replicile informale schimbate între membrii familiei-gazdă.
La finalul spectacolului, învățătorul desenează pe tablă un ciorchine. Apoi, el numește copiii care vor lipi,
sub formă de cerc, imagini corelative cu tema curentă. Sprijiniți de învățător, colectivul reia cele învățate:
conduita în vizită, limbajul adecvat, ținuta potrivită, calitatea morală a oamenilor pe care ni-i apropiem,
p
importanța vieții sociale pentru dezvoltarea noastră ca ființe umane/necesitatea păstrării relațiilor sociale
strânse cu oamenii.
ro
Prin activitatea propusă, învățătorul accentuează următoarele aspecte: importanța factorilor de mediu
nt
asupra dezvoltării armonioase a copilului, latura formativ-educativă a unui joc având conotațiile vieții
casnice, argumentele aduse în favoarea jocului de rol, în clasa pregătitoare, viabilitatea lecției după etapa
de evaluare, raportul între termenii ce îi dau lucrării valoare (corectitudine, concizie, claritate, integralitate),
Re
nuanțarea demersului educativ, susținerea lui prin exemple edificatoare.
b. Enumerați trei materiale didactice folosite conform scopului educațional și două forme de organizare a
elevilor.
Resursele materiale constau în: planșă tematică, cartonașe ilustrate, plastilină adezivă. Fișa jocului de rol
(cu notițele despre reguli și etape), tabla și creta colorată se înțeleg de la sine.
Prin natura lui dinamică și atractivă, jocul ușurează însușirea cunoștințele predate. Instrumentarul este cu
atât mai potrivit cu cât copiii sunt încă la vârsta gândirii preoperaționale. Acesta îi ajută să își fixeze
noțiunile tratate frontal.
Toată activitatea este organizată în interiorul unui semicerc. Arcul format reprezintă așa-numita scenă
deschisă publicului care urmărește reprezentațiile, bine schițate în jurul unor itemi semiobiectivi și
subiectivi. După caz, în jocul de rol, elevii lucrează în perechi sau în microgrupuri.
c. Prezentați două metode de predare deosebit de utile în context.
Tema este abordabilă prin asemenea metode didactice: observația, explicația, jocul de rol, exercițiul,
expunerea, ciorchinele. Deosebit de utile considerăm că sunt jocul de rol și ciorchinele. Prin prima se dă
curs ideii centrale, iar copiilor li se dă ocazia să își prezinte cunoștințele și să se manifeste așa cum sunt ca
ființe în plină formare. Prin cea de-a doua metodă se creează oportunitatea de sistematizare a informațiilor
valorificate pe durata activității școlare. Putem afirma că aceasta reprezintă momentul de realizare a
performanței.
d. Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă în considerarea competenţei menționate.
Resursele (procedurale și materiale) sunt atuuri la îndemâna învățătorului, care pot face mai ușoară
trecerea spre evaluarea sumativă. Restul depinde de tactul cu care acesta animă/coordonează fiecare
situație de învățare. În scop evaluativ, se poate folosi cu succes turul galeriei. În cadrul acesteia, spre
exemplu, li se cere copiilor să redea, în tablouri pictate, scena preferată din jocul de rol. Nu este puțin lucru
să le vedem reprezentările mentale în picturi expresive, bogate în sensuri pentru fiecare în parte. Pe
deasupra, se poate folosi și observarea sistematică a comportamentelor elevilor. În sfera evaluării
formative, valoarea ei se subînțelege. Ba mai mult decât atât, fiind adusă în discuție la timpul potrivit,
aceasta își etalează atributele, unele cu putere (auto)corectivă etalată într-un context de comunicare
constructivă.
e. Motivați valoarea activităţii prin care se formează/dezvoltă abilitatea de transmitere a unor informaţii.
Jocul de rol supune atenției simularea unei situații reale, intitulată În vizită.
Intrând în pielea personajelor ‒ gazde și musafiri ‒, școlarii: exersează diferite tehnici de comunicare -
(in)formală, (non)verbală ‒ și tehnici de autocontrol, se manifestă ca niște gazde/musafiri ce trăiesc în
plan real o atare experiență, se obișnuiesc să interpreteze roluri variate, se impulsionează reciproc, se
(auto)evaluează, se exprimă socio-afectiv, ating latura teatrală a procesului instructiv-educativ.
n
În paranteză fie zis, micul nostru actor amator se familiarizează cu dramatizările, fapt ce îi nivelează traseul
to
școlar sub următoarele aspecte: înțelege valoarea activităților interactive și valoarea muncii în grup; își
exprimă opiniile pe care le susține cu argumente pertinente; conștientizează rolul imaginii de sine; se
ra
exprimă autentic pe sine; vorbește corect, clar, coerent și fluent; depășește mai ușor blocajele emoționale;
∧
își mărește puterea de concentrare, își îmbogățește continuu imaginația; își îmbunătățește memoria
voluntară; redă facil reprezentările apărute în plan mental; preia/transferă bune practici; își descoperă
St
propriul stil; se (auto)disciplinează; știe să reacționeze în diverse împrejurări concrete de viață.
La rândul său, publicul observă ce este (in)corect în comportamentele personajelor aflate în centrul
atenției. Scopul este ca publicul să discearnă între conduite manifestate de eroi în arcul de cerc și să le
aleagă numai pe cele dezirabile. Această mențiune face trimitere la o disciplină conexă, Dezvoltare
p
personală. Drept care, lecția capătă o nuanță interdisciplinară.

ro
Scenariul didactic evidențiază valențele jocului de rol, prin definiție o metodă activ-participativă și
modelatoare de caractere puternice. Pe de o parte, această dinaminează activitatea și transpune copiii ‒
interpreți și privitori ‒ în lumea teatrului, iar pe de altă parte, aceasta le șlefuiește trăsăturile morale.
nt
Observăm cum actul dramatic contribuie la procesul de formare continuă a copilului, dezvoltându-l
armonios și plenar. Conchidem că sunt tangibile obiectivele vizate: reflectarea universului apropiat în
Re
secvențe semnificative ce imită divese evenimente din viaţa particulară, descrierea lor succintă și clară,
dovedirea bunelor maniere în varii circumstanțe.
Redactați un eseu structurat, de circa o pagină, în care să redați predarea ca activitate de organizare şi
conducere a situațiilor de învățare.
Orice cadru didactic știe că predarea reprezintă prima activitate ce pune pe rol procesul de învățământ.
De asemenea, orice cadru didactic știe că procesul de învățământ este fundamental pentru instruirea și
formarea continuă a elevului în planul dezvoltării lui academice și îndeosebi a dezvoltării lui personale. Este
limpede că, în lipsa predării, nu pot exista celelalte două activități principale: învățarea şi evaluarea. Este
limpede și că, din pricina predării defectuoase, apar împrejurări ce denotă carențele cadrului didactic,
profesional vorbind. În altă ordine de idei, din cauza predării defectuoase, elevii nu își pot însuși informațiile
aferente unităților tematice în mod corespunzător, drept care nici nu pot își explica legăturile existente între
conținuturi și rezultatele așteptate. Fiind transmise trunchiat sau parțial, datele care constituie fundamentul
temei cerute potrivit programei școlare rămân un simplu scop intangibil.
Triada predare-învățare-evaluare poate lua forma unui cerc, în interiorul căruia circuitul este continuu.
Elementele triadei sunt absolut interdependente și susceptibile să garanteze succesul lecției, dacă, în
context, se manifestă profesionalismul cadrului didactic. Se afirmă deseori că reușita lecției depinde
considerabil de tactul cu care profesorul organizează și coordonează activitățile derivate din procesul de
învățământ, derulat în propria clasă. Mai mult decât atât, situațiile reale de învățare, create în considerarea
actului de predare, pot fi percepute ca veritabile experiențe de învățare. Prin definiție, experiența de
învățare are un profund caracter formator, în baza căruia elevul este ghidat spre evaluarea formatoare.
Aceasta din urmă îi dă greutate lecției, întrucât se știe că finalitatea procesului instructiveducativ nu constă
doar în răspunsul la întrebarea Ce și cât știu?, ci mai degrabă, în răspunsul la întrebarea Ce sunt
capabil(ă) să fac eu cu ce și cât știu?.
Știm că profesorului îi revine exclusiv activitatea de predare. Pe durata sa organizează şi conduce diverse
situații de învățare, respectiv transmite un conținut informațional folosind strategii potrivite și adaptate la
caracteristicile clasei și la nevoile sale. În didactica modernă, predarea este centrată pe elev. De preferință,
profesorul procedează în așa fel încât orientează actul de predare spre elev, beneficiar direct final. Nevoile
și așteptările lui trebuie să primeze întotdeauna din motive ce subliniază dreptul la o educație oferită pe
măsura lui, holistic privită. Fiind pus mai presus de profesor în timpul predării, elevul culege roadele, grație
cărora își mărește bagajul de cunoștințe, indispensabil pe traseul educațional. El devine oglinda
profesorului, în care își autoanalizează comportamentul și competențele.
Spre final, menționăm câteva aspecte despre (auto)evaluarea comportamentului cadrului didactic.
n
Plastic vorbind, profesorul, privindu-se în oglinda clasei lui, poate afla dacă și-a proiectat ori nu lecția în
acord cu obiectivele prestabilite. Calitatea actului de învățare – realizat de elev în clasă și acasă - depinde
to
într-o mare măsură de modul în care activitatea de predare a fost organizată, coordonată şi încheiată. În
fiece context de învățare se reflectă experiența personală și profesională a cadrului didactic. Și conduita la
ra
fel. Prin ceea ce face și spune direct sau tacit, acesta se exprimă pe sine. De asemenea, în fiece moment de
reflecție, acesta dă curs procesului de (auto)reglare a lecției. Evaluarea și (auto)evaluarea conduitei
∧
cadrului didactic se mai poate realiza verificând și interpretând fișa de asistență la ore, întocmită de terțele
St
persoane avizate – colegii de breaslă și superiorii lui pe scară ierhanică.
Vrem să credem că această temă nu se încheie cu ultima idee enunțată, ci continuă în mintea cititorului
ca un exercițiu de autoanaliză, având în fundal scenariile didactice care i-au marcat întreaga activitate la
catedră și nu numai. Din fiece secvență se pot reține exemple care să reprezinte un așa-zis îndrumar
p
pentru profesorii aflați în căutarea propriul stil de predare, dar și în căutarea celor mai bune practici de
gestionare a clasei.
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 4
1. Se dă textul:
n
După un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slăbiciune; nici împrejurări foarte triste
nu m-au împiedicat să-l revăd cu plăcere. L-am regăsit cum îl lăsasem; tot numai flori. Așa frumos chiar
to
ca în acel început de iunie nu-mi păruse totuși niciodată.
Ca să-l vântur însă și să-l colind ca odinioară, nu mai mergea. Oboseam repede și oboseala putea înlesni
ra
reivirea boalei. M-am resemnat doar câtăva vreme a sta pe acasă, jertfă de care mă despăgubea, în
∧
parte, frumusețea muzicei vechi ce se făcea la noi de dimineața până seara. Năpădit de o dulce
St
aromeală, îmi lăsam visările să nască și să se topească în voie în noianul de armonii sublime, uitându-mă
pe fereastră, cu ochii pe jumătate închiși, cum unduiau curcubeuri în pulberea fluidă a fântânii din larga
piață-grădină. Lina boare a asfințitului legăna ciucurii purpurii ai trandafirilor agățați pe terasa casei din
față, purtându-le mireasma până la mine. Seara da însuflețire umbrelor, în oglinzi, tainic treceau fiori.
Acesta era ceasul pe care-l așteptam ca să admir colțul cel mai frumos al pieței – un petec de pădure
p
rămas neatins în plin oraș – câțiva bătrâni copaci frunzoși și sumbri, vrednici să slujească de izvod celor
ro
mai cu faimă meșteri ai zugrăvelii.
(Mateiu I. Caragiale, Remember)

nt
a. Transcrieţi, din ultimul enunţ al fragmentului dat, un cuvânt care conţine un diftong.
Re
b. Scrieţi câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat:
aromeală, sublime.
c. Formulați câte o propoziție în care cuvintele un (surghiun) și, respectiv, tot (numai flori) din textul dat să
aibă altă valoare morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate din textul dat: Seara da însuflețire umbrelor, în oglinzi,
tainic treceau fiori.
este.
f. Alcătuiţi o frază în care conjuncția subordonatoare dacă să introducă o propoziție subordonată

subiectivă.
g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: m-am.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: Acesta era ceasul pe care-l așteptam ca să
admir colțul cel mai frumos al pieței – un petec de pădure rămas neatins în plin oraș – câțiva bătrâni
copaci frunzoși și sumbri, vrednici să slujească de izvod celor mai cu faimă meșteri ai zugrăvelii.
unui personaj din romanul Ion, de Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele
repere:
− indicarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
− prezentarea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative
semnificative.
n
to
ra
∧
St
Următoarea secvenţă face parte din programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română –
clasa I (OMEN nr. 3.418/2013):
2.3. Participarea cu interes la dialoguri simple, în diferite contexte de comunicare

p

ro
➠ formularea unei opinii personale privind un personaj/conduita unei persoane sau privind o întâmplare
etc.;
nt
➠ exerciţii de primire sau de oferire a unor complimente.
Conținuturi
Re
Comunicare orală: acte de vorbire: a formula o părere, o idee, o rugăminte, o cerere Reguli de vorbire
eficientă: vorbirea pe rând; ascultarea interlocutorului; păstrarea ideii Forme ale discursului oral: descrierea
unui obiect/unei persoane
Cerință
Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată la finele unui spectacol de teatru de păpuși, arătați
valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată.
Vizați aceste cinci aspecte:
a. Prezentaţi aplicabilitatea acelei activităţi în formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa

dată.
b. Indicați trei suporturi tehnice de instruire folosite în scopul cerut.
c. Prezentați două metode de instruire eficiente în contextul creat.
d. Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenţei din secvenţa dată.
e. Argumentați valoarea activităţilor realizate în mediul extraşcolar cu acelea derulate în mediul şcolar
pentru a forma/dezvolta competenţa specifică 2.3.
Redactaţi un text de o pagină despre taxonomia finalităților educației, gândită pentru buna funcționare a
procesului de învățământ. În redactarea textului veţi avea în vedere următoarele repere:
➠ prezentarea succintă a binomului finalități de sistem – finalități de proces;
➠ enumerarea criteriilor şi a sistemelor de referință (macro-micro);
➠ indicarea gradului lor de generalitate, având în vedere competențele și obiectivele operaționale;
➠ etalarea unui exemplu pozitiv în contextul unei dimensiuni a personalității, bine pusă în valoare.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 4
1.
n
a. fai-mă;
to
b. aromeală = somnolență; sublime = minunate, superbe;
c. Îți cer un sfat, nu mai multe. (numeral cardinal); Aparent disparate, aceste piese formează un tot.
ra
(substantiv);
∧
d. umbrelor – complement indirect; tainic – complement de mod;
St
e. ca să admir colțul cel mai frumos al pieței – propoziție subordonată circumstanțială de scop;
f. Nu se înțelege/dacă vine acum sau mai târziu/.
g. Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite: pronumele
p
personal neaccentuat m– și verbul auxiliar am.

ro
h. Imaginea orașului preferat, Berlin, îi inspiră scriitorului trăiri dintre cele mai plăcute. Vara îi subliniază
frumusețea, după cum lumina îl face demn de a figura într-o pictură. Frumusețea orașului, în general, și
a peisajului forestier, în care persistă câțiva arbori bătrâni este evidențiată de limbajul textului, devenit
nt
original și expresiv prin utilizarea arhaismelor să slujească de izvod zugrăvelii.

Re
unui personaj din romanul Ion, de Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele
repere:
semnificative.
Ion Pop al Glanetașului este personajul principal şi eponim al romanului. Ion este un personaj complex, care
întruchipează tipul arivistului. În destinul personajului se reflectă datele situaţiei sociale reale a ţăranilor
care nu aveau pământ, Ion fiind exponentul acestei clase sociale.
Complexitatea personajului şi felul în care autorul a ales exitusul său a întreţinut controversa punctelor de
vedere critice, doi dintre cei mai cunoscuţi critici, E. Lovinescu şi G. Călinescu, situându-se pe poziţii
interpretative diferite în ceea priveşte personalitatea protagonistului din romanul Ion.
Eugen Lovinescu afirmă că: „Ion este expresia instinctului de expansiune, în slujba căruia pune o inteligenţă
ascuţită, o viclenie procedurală şi o voință imensă”, în timp ce George Călinescu declară că Ion este o
„brută căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune şi care manifestă viclenia instinctuală caracteristică
oricărei fiinţe reduse”.
Datele caracteriale iniţiale ale personajului nu exclud o serie de trăsături pozitive: hărnicie, perseverenţă,
isteţime, iubirea de pământ „care l-a stăpânit de mic copil”. Drama personajului este generată de
mentalitatea comunităţii rurale din care face parte, care separă oamenii în bogaţi şi săraci, între aceste
grupuri relaţiile sociale fiind încordate. Ascensiunea socială se realizează exclusiv prin intermediul
căsătoriei, care devine un contract social. Familiile se întemeiază din considerente economice. Ion se simte
dispreţuit pentru că este sărac şi orgoliul îl determină să acţioneze în sensul depăşirii condiţiei sale sociale.
Pentru Ion, sărăcia înseamnă pierderea demnităţii, a respectului comunităţii săteşti. Personajul consideră
că va primi respectul cuvenit şi va fi certificat de facto ca lider, poziţie pentru care întruneşte calităţi, doar
dacă va deţine pământ.
Complexitatea personajului depăşeşte datele realităţii sociale, în obsesia lui Ion de a obţine pământ, „cât
mai mult pământ”, scriitorul observând o manifestare a iraţionalului, a patologicului.
Romanul este construit pe două coordonate tematice, reprezentând cele două dorinţe ale personajului;
n
împlinirea socială prin deţinerea pământului şi împlinirea existenţială, prin iubire.
Scena de început a romanului dezvăluie câteva dintre trăsăturile protagonistului. La scena de la horă, el se
to
arată impulsiv, mânios, orgolios şi reacţionează cu violenţă în conflictul cu George. Sentimentele negative
faţă de cei bogaţi se amplifică atunci când este apostrofat de nedrept, iar disputa cu Vasile Baciu, tatăl
ra
Anei îi alimentează ura şi pornirea de a-şi schimba soarta. Suferinţa sa se acutizează când este mustrat de
∧
preot în faţa comunităţii.
St
Ion întreprinde un act de răzbunare împotriva bogaţilor atunci când intră abuziv cu plugul în pământul
vecinului său, Simion Lungu. Gestul său dovedeşte naivitate şi îl va conduce, mai târziu, spre pedeapsa cu
închisoarea. Hotărât să aibă pământ, Ion nu găseşte, iniţial, modalitatea prin care să-l silească pe
„bogotanul” Vasile Baciu să consimtă la căsătoria lui cu Ana. În discuţia cu Titu Herdelea, fiul învăţătorului,
acesta îi dă o sugestie şi Ion o seduce pe Ana, prin viclenie şi o lasă însărcinată, convins fiind că Vasile
p
Baciu va accepta căsătoria, ca să nu ajungă de ruşinea satului. Ion se dovedeşte din nou naiv pentru că se
ro
încrede în vorbele lui Baciu care nu-i promisese şi în scris că-i va da pământurile. Răutatea celor doi, socru
şi ginere, se repercutează asupra Anei care suferă violenţe din partea amândurora.
nt
Impresionat de suferinţa Anei, preotul intervine în disputa dintre cei doi şi Ion obţine ce şi-a dorit. Ajuns
bogat, Ion se schimbă în conduită şi în gesturi, fără să devină, însă, mai bun. Încrederea în sine şi
sentimentul dobândirii demnităţii în sat se afişează prin gesturi: „Umblă cu paşii mari şi cu genunchii îndoiţi;
Re
vorbea mai apăsat cu sătenii şi veşnic numai de pământ şi avere.” Nu mai este violent cu Ana, ci indiferent,
deşi femeia şi copilul ei rămân o garanţie a pământului său.
În cea de-a doua parte a romanului, Ion este determinat să-şi urmeze chemarea inimii şi s-o cucerească
pe Florica, măritată acum cu George Bulbuc. Intenţia lui probează egoism şi un caracter monstruos, pentru
că abia îşi îngropase soţia şi copilul. Dorind mai mult decât a obţinut deja, îşi pierde viaţa, căci obsesia
pentru Florica se finalizează tragic, Ion fiind ucis de propria-i patimă. Moartea personajului survine ca o
pedeapsă binemeritată pentru faptul că a cauzat rău celor din jurul său.
Personajul este caracterizat indirect, prin intermediul faptelor, vorbelor şi atitudinilor sale. Există personaje,
ca la orice erou controversat, care îşi exprimă părerea despre el. Vasile Baciu îl numeşte „tâlhar şi
sărăntoc”, Titu Herdelea consideră că este „perseverent”, naratorul susţine că este „iute şi harnic”.
Autocaracterizarea rezultă din monologul personajului „…şi să rămân tot calic… pentru o muiere”; „… ce folos
de pământuri dacă cine ţi-e drag pe lume nu-i al tău?” Imaginea personajului este realizată prin tehnica
narativă a basoreliefului, el dominând, prin acţiunile sale, scenariul narativ al romanului, fiind în opoziţie
flagrantă cu celelalte personaje.
Caracterial, Ion se diferenţiază prin voinţă şi prin egoism, punând satisfacţia personală mai presus de
sentimentele celor din jur. Totodată, Ion este un personaj tragic pentru că eşuează în încercarea de aşi
împlini cele două aspiraţii. Asmenea altor personaje rebreniene, Ion încearcă să se împlinească prin iubire,
care îi este refuzată. În relaţia sa cu Florica, Ion arată o latură umană, profundă, prin propensiunea spre
iubire, aflată, totuşi, în stadiu incipient. Povestea de dragoste tragică a lui Ion reiterează mitul cuplului etern,
ai cărui membri se caută neîncetat, fără a avea posibilitatea de a rămâne împreună. Personajul este
caracterizat prin ideea de a avea, de a deţine pământul cu orice preţ. Dacă, iniţial, el crede că această
trăsătură a firii sale este satisfăcută de obţinerea pământului, după aceea îşi dă seama că iubirea
înseamnă sursa fericirii. Obsesia pentru Florica, pe care nu şi-o poate scoate din cap de-a lungul acţiunii, îl
împinge spre sfârşitul truculent. Sufletul bărbatului îi aparţine în întregime Floricăi, numele fiind o sugestie a
frumuseţii existenţei: „Purta în suflet râsul ei cald, buzele ei pline şi umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii
ei albaştri ca cerul de primăvară”.
Ion se face vinovat de hybris prin încercarea de a reuni cele două glasuri ale vieţii şi parcursul sau
existenţial prezintă destinul unui personaj tragic.
Ion, de L. Rebreanu
curent literar: realism
tema: problematica țăranului român în societatea ardelenească de la începutul sec.XX
n
personaje: Ion, Ana, Vasile Baciu, Zenobia, Florica, George, familia învățătorului Zaharia Herdelea, preotul
Ioan Belciug
to
ra
Expozițiunea – prezentarea personajelor la hora duminicală
∧
Intriga – Vasile Baciu îl insultă pe Ion la cârciumă și-i cere să-i lase fata în pace
Desfășurarea acțiunii – se concentrează pe eforturile lui Ion de a obține pământurile lui V. Baciu,
St
prezentarea celor două lumi ale satului (viața țăranilor și viața intelectualilor satului)
Punctul culminant – sinuciderea Anei îl determină pe Vasile Baciu să-și ceară pământurile înapoi
Deznodământul – moartea lui Ion și intrarea pământurilor în posesia bisericii, după care viața satului își
reia cursul normal
p

ro
Mult succes!
nt

Re
Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată la finele unui spectacol de teatru de păpuși, arătați
valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Vizați
aceste cinci aspecte:
a. Prezentaţi aplicabilitatea acelei activităţi în formarea/dezvoltarea competenţei specifice din

secvenţa dată.
Să participe cu interes la dialoguri simple, în varii contexte de comunicare orală, elevii pot fi instruiți și în
afara școlii; mai exact, într-o sală de teatru de păpuși și pe durata întâlnirii cu actorii acestuia. De pildă, la
finalul piesei vizionate, micii școlari le cer actorilor permisiunea de a intra în culise, unde își doresc să poarte
un dialog tematic, dirijat de învățător. Pe calea dialogului, ei ating cele trei elemente de conținut
aparținătoare competenţei specifice vizate: acte de vorbire, forme ale discursului oral, reguli de vorbire
eficientă. Prin cuvintele și atitudinea actorilor, ei învață să formuleze o rugăminte (să li se povestească
despre păpușile animate ș.a.m.d.), să formuleze idei (despre cum le-ar mânui ei înșiși etc.), să exprime
păreri (despre spectacol, personaje, comportamente, întâmplări, afișul spectacolului etc.), să formuleze o
cerere sau o rugăminte despre ceva care prezintă interes pentru ei, să primească și să ofere complimente.
Elevii învață și să descrie un obiect (scena, păpușa care i-a încântat cel mai mult etc.) și o persoană (cea
cu care se aseamănă o păpușă anume ș.a.m.d.). În contextul de învățare astfel creat, ei exersează vorbirea
pe rând, împrejurare în care trebuie să își asculte interlocutorul și să păstreze ideea/firul discuției.
Pe fondul celor scrise, în vederea dobândirii competenţei specifice enunțate, concluzionăm că deosebit de
utile sunt și activităţile derulate în afara unității de învățământ. În principiu, mediul extrașcolar reprezintă un
cadru propice pentru educația nonformală. Știm că aceasta stă sub semnul libertății de expresie și că este
profund marcată de spiritul ludic al omului. Prin excelență, teatrul pentru copii este pură educație
nonformală ce deschide o lume a cuvintelor exprimate în viu grai, unul accesibil și elevat în același timp.
b. Indicați trei suporturi tehnice de instruire folosite în scopul cerut.
Gândind la competenţa în cauză, învățătorul poate folosi asemenea suporturi tehnice de instruire eficiente:
reportofonul, CD-player-ul și DVD-ul. Toate facilitează transmiterea mesajelor verbale. De vreme ce au
receptat mesajele, școlarii pot dialoga despre lumile eroilor care le animă joaca și fantezia. Învățătorul își
pune permanent elevii în centrul atenției, dorind să le arate atuurile mijloacelor didactice folosite, dar și să îi
obișnuiască cu instrucțiunile de utilizare corespunzătoare.
c. Prezentați două metode de instruire eficiente în contextul creat.
Având în vedere competenţa cerută, prezentăm două metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea sa.
În opinia noastră, potrivite și eficiente sunt jocul de rol și cubul.
Prima metodă, jocul de rol, atrage elevii în lumea teatrului. Se știe că aici situaţiile de comunicare sunt
captivante, variate, numeroase și perfect adaptate conținuturilor prestabilite. Este dovedit faptul că
aceasta se numără printre favoritele școlarilor, fiindcă îi readuce în perioada preșcolarității. Atunci, jocul și
n
joaca de-a ceva sau de-a cineva erau pe ordinea de zi.
to
Cu alte cuvinte, această metodă simulează variate și interesante situații din viața reală. Pentru a le aduce
la cunoștința publicului, e firesc să efectuăm acte de comunicare non-, para– și verbală. La fel procedăm și
într-o reprezentație. Nu este absolut deloc întâmplătoare asemănarea jocului de rol cu teatrul. În esență,
ra
piesa de teatru implică receptarea și exprimarea mesajelor verbale. Ceea ce înseamnă că dialogurile apar
∧
de la sine. La fel este și participarea cu interes la fiecare dialog apărut într-un context de comunicare dat.
St
Implicit, piesa teatrală ne transpune în împrejurări de viață ce ne sunt așa de familiare. Ceea ce înseamnă
că vedem cum actorii adevărați utilizează acte de vorbire, formele discursului oral și normele de vorbire
eficientă; adică, exact cele trei elemente de conținut aparținătoare competenţei specifice vizate.
Alegând metoda jocului de rol pentru a învăța micii școlari să participe cu interes la dialoguri simple, în
p
varii contexte de comunicare, realizăm transformări în sinele unui copil și în structurile mentale pe care,
încet-încet, și le construiește. Reușim dacă ne axăm pe exerciții de educare a limbajului și de îmbogățire a
ro
vocabularului, dar și pe exerciții de (auto)control și de îmbunătățire a imaginii personale. Procedând așa,

avem în față un copil care, la nivelul vârstei sale, răspunde clar, corect, fluent și pertinent la întrebările
adresate, inițiază schimburi verbale în diverse contexte uzuale, dovedește o atitudine prietenoasă față de
nt
interlocutori, formulează idei/păreri/cereri. Însă pentru a obține rezultatele așteptate, trebuie să parcurgem
etapele jocului de rol și pregătim elevii în acest sens.
Re
A doua, cubul, atrage micuții în lumea jocurilor cu zaruri colorate. Cuprinși într-o activitate sub formă de
joacă, ei își exersează multiple capacități fundamentale pentru a se propulsa pe traseele educaționale. În
procesul de învățământ, nu există secvență care să nu îi solicite micului școlar în egală măsură: atenția,
gândirea, memoria voluntară, comunicarea, (inter)acțiunea și atitudinea. Nu există nici secvență care să
nu implice (auto)cunoașterea și conexiunea inversă. Din ideea enunțată extragem cuvântul comunicare. La
acesta ne duc toate cele șase cuvinte de pe fețele cubului: Descrie, Compară, Asociază, Analizează,
Aplică/Efectuează, Argumentează (pro/contra). Toate și fiecare în parte necesită acte de vorbire. E lesne de
înțeles că elevii trebuie să comunice constant pentru a trece prin etape. Implicit, ei receptează mesaje
orale și le transmit pe aceeași cale. Prin dialoguri mai mult sau mai puțin structurate, elevii intră în sfera
vorbirii (in)directe.
d. Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenţei din secvenţa dată.
Pentru aprecierea gradului în care s-a format/dezvoltat competența vizată, se pot pune în aplicare diferite
metode eficiente. Una este metoda R.A.I., în care de departe observăm funcțiile comunicării. Alternativ, ne
gândim la expunerea verbală ‒ metodă expozitivă prin definiție.
Privită prin prisma actului de evaluare, nu de predare, expunerea orală pune elevul în postura de emițător.
Ca atare, învățătorul ia locul receptorului. În raport cu principiul accesibilității, elevului îi este îngăduit să
expună liber termeni-cheie, idei-ancoră, exemple ș.a.m.d. Pe lângă faptul că verifică nivelul de cunoștințe și
ceea ce știe elevul să facă cu acestea, învățătorul îi testează: receptivitatea la mesaje orale (conexiunile
neuronale, viteza de reacție), felul în care își exprimă răspunsurile, pronunția, intonația, fluența, coerența și
comportamentul manifestat frontal. Pe deasupra, ultimul aspect deschide calea spre metoda observării
sistematice a conduitei, metodă cu ajutorului căreia se pot reține informații semnificative despre subiectul
educabil.
Conchidem că micul școlar este instruit și în considerarea competenţei specifice urmărite, și al vorbirii în
public. De aici se vede clar legătura dintre competenţa dată și retorică ‒ domeniu frumos ce merită luat în
seamă pentru succesul dorit la viitorul loc de muncă.
e. Argumentați valoarea activităţilor realizate în mediul extraşcolar cu acele derulate în mediul şcolar
pentru a forma/dezvolta competenţa specifică 2.3.
Ne sunt cunoscute avantajele activităţilor desfășurate în mediul extraşcolar în alternanță cu cele derulate
în mediul şcolar. Acestea sunt complementare, așa cum sunt și elemente definitorii ale triadei educației:
non-, in– și formală. Ambele medii sunt benefice pentru dezvoltarea plenară a elevului.
Reflectând la avantajele activităţilor (extra)școlare, învățătorul are ocazia să valorifice normele legislative
în materie, care îi permit să își conducă elevii în afara școlii spre alte medii educaționale. În speță, teatrul de
păpuși este unul dintre acestea. Oferta lui este în deplină concordanță cu nevoia copiilor de comunicare
despre temele ce le caracterizează universul. În sala de teatru, prin vocile păpușarilor, se pot continua
discuțiile purtate de elevii la ultima lecție din sala de clasă, una de predare a noțiunilor privind formularea
n
opiniilor despre personaje reale/imaginare, comportamente, întâmplări ș.a.m.d. Iar în cadrul activităţii
nonformale de tipul Biblioteca Vie, organizată de actorii păpușari, elevii își pot continua exercițiile despre
to
complimente ‒ cum le oferim și cum le primim.
ra
Concluziv vorbind, prin activităţi judicios corelate și coordonate, învățătorul are posibilitatea să formeze și
∧
să dezvolte competenţa care le facilitează micilor școlari participarea cu interes la dialoguri simple, în
diverse situații de comunicare. Li se verifică implicit capacitatea de receptare-redare a mesajelor orale
St
vocabularul. Negreșit, activităţile de natură (extra)școlară le dezvoltă prima dintre cele opt competenţe-
cheie statuate la nivel european: cea de comunicare. În subsidiar, le formează și o alta din aceeași serie:
competenţa de rezolvare a problemelor. Cadrul potrivit îl constituie întâmplările prin care trec anumite
păpuși și întrebările lor adresate micului public, în timpul spectacolului, pentru a căuta împreună soluții
salvatoare. Vedem cum scenariul și decorul teatral, alături de scenariul didactic și de lecțiile parcurse,
p
reprezintă un ansamblu de factori externi benefici pentru cultivarea artei comunicării, sub toate aspectele
ro
sale.
nt
Redactaţi un text de o pagină despre taxonomia finalităților educației, gândită pentru buna funcționare a
Re
procesului de învățământ.
În cele ce urmează vom descrie legătura indisolubilă dintre finalitățile educației (parte din taxonomii) și
învățământ (parte dintr-un amplu proces).
Știm că finalitățile în cauză înglobează elemente ce constituie catalizatorul sistemului de educație. Acestea
sunt, de fapt, bine cunoscuții termeni ideal, scop și obiectiv. Fiecare element este legat de celelalte prin linii
bidirecționale, toate fiind într-un flux continuu. Calitatea conexiunii din circuitul triadei depinde substanțial
de niște factori intrinseci și extrinseci. Impactul factorilor variază în funcție de efectele unor circumstanțe.
Fără doar și poate, profesorii pot crea premisele necesare pentru a îndeplini dezideratul ce invocă educația
de calitate. Transpus într-o deviză, dezideratul ne apare așa: Om bine educat = Civilizație = Societate
prosperă. Acesta este tangibil dacă procesul de învățământ se derulează optim la nivelul fiecărei clase de
elevi.
Binomul finalități de sistem − finalități de proces se resimte efectiv la nivelurile macro și micro. Acesta
funcționează în baza unor criterii și sisteme de referință. Drept criterii trec acestea: ciclurile de învățământ;
anii școlari și semestrele; săptămânile și zilele de școală; planurile-cadru de învățământ; ofertele
curriculare per nivel, arii și discipline de studiu; tipurile de învățământ; tipurile unităților de învățământ;
baza materială; capitalul uman, format din prestatori de servicii educaționale și beneficiari (in)direcți;
activitățile derulate pe diverse ramuri (formare profesională, evaluare, cercetare); aparatul de resort. Într-o
proporție mai mare ori mai mică, criteriile sunt influențate de factorul timp și manifestate pe termen
scurt/mediu/lung, după caz. Iar drept sisteme de referință trec: standardele ce privesc indicatorii de
performanță concepuți pentru evaluarea și asigurarea calității în educație; descriptorii de calitate;
descriptorii de performanță din testele elevilor și cei enumerați în fișele de autoevaluare ale cadrelor
didactice; ghidurile cu exemple de bune practici, întâlnite în sistemul autohton de educație și în sistemele
străine.
Gradul de generalitate este determinat de incidența obiectivelor educaționale. Știm că obiectivelecadru

au devenit competențe generale iar obiectivele generale au devenit competențe specifice. Mai știm că
numai cele concrete și-au păstrat titulatura, rămânând aceleași arhicunoscute obiective operaționale.
Oricum s-ar (re)denumi, toate își găsesc aplicabilitate în activitatea desfășurată în entitățile care ființează
în spiritul principiilor educației. (Ne referim la entitățile privite pe linie verticală, începând cu clasa de elevi și
terminând cu ministerul de resort.) Ba mai mult decât atât, indiferent cum s-ar (re)denumi aceste
obiective, modul de calcul rămâne valabil. Indicatorii se raportează la gradele în care activitățile și subiecții
implicați suportă impactul unor asemenea atribute: identificare, observare, măsurare în spațiu și timp,
sustenabilitate, îmbunătățire, previziune/anticipare.
Totodată, dimensiunea personalității ajunge la forma dorită numai dacă se valorifică optim potențialul –
academic și emoțional – la capacitatea permisă de fiece structură umană. Exploatarea lui se poate face
prin învățare individualizată. Întrucât există cadru legislativ, mai trebuie numai să se creeze un mediu care
să aibă spații adecvate, resurse materiale și resurse umane interesate de programe de
n
perfecționare/specializare sau de parteneriate educaționale. În plus, trebuie efectuată și operaționalizarea
obiectivelor, judicios și în deplină concordanță cu taxonomiile prezentate în literatura de specialitate. Dintre
to
toate însă, cel mai des aplicată este a lui Bloom, dezvoltată în domeniul cognitiv. Dar noi le recomandăm și
pe cele ce privesc domeniile afectiv și psihomotric. Rațiunea constă în faptul că vizăm dezvoltarea plenară
ra
a educabilului.
∧
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 5
1. Se dă textul:
n
Îmbrăcată, fără palton, în picioare lângă masa din bucătărie, Felicia își bea cafeaua. O ceașcă mare,
faianță ieftină, un iepure cu pantaloni golf bea și el cafea sub smalțul ceștii, într-o ceașcă asemănătoare.
to
Coloana de mașini a trecut, rămâne o rumoare, o viermuială sonoră. Fereastra înaltă și îngustă este
întredeschisă. Din caloriferul instalat sub pervaz picură apă într-un borcan de sticlă. Compot de prune. Ce
ra
i se păruse nu demult o amenințare, ceva venind din afară, acum se adeverea, o blândă confuzie de
∧
sunete și umbre și asta, fără îndoială, din cauza vremii care se cam schimbase în ultimele zile, dar de
Crăciun va ninge după datină, trebuie, iar de Anul Nou va sufla crivățul, trebuie. Crăciunul? Dar asta e
St
mâine, chiar mâine! O umbră urcă pe fața ta, un asalt tăcut și greu de înlăturat, nu te împotrivești, nu
accepți, te închizi, asta se poate spune, dar nu este de ajuns, de la Antipa ai căpătat totuși ceva, un
anumit aer batjocoritor chiar dacă batjocura sau ce-o fi asta înseamnă la tine altceva, dar cei care te văd
pot spune, așa cum au auzit sau au citit în cărți: se întâmplă că doi oameni care trăiesc o vreme
p
împreună încep să aibă ticuri comune, ba și fizionomia lor etc. Dar tu așezi cu mare grijă, cu o precauție
de neînțeles ceașca pe colțul mesei, te apropii de fereastră, o deschizi mult și în timp ce strivești între dinți
ro
o boabă de cafea prăjită (uitată strecurată scăpată la măcinat, ajunsă în ceașca ta și simțită pe limbă
odată cu ultima gură de cafea, și ceva zaț în acest adio, și plăcerea dinților înfingându-se în boaba
nt
amăruie pe care apa fiartă n-a reușit s-o înmoaie) te apleci în afară, disprețuitor să fie semnul pe care îl
faci cu mâna?
Re
(George Bălăiţă, Lumea în două zile)
a. Transcrieţi, din primul enunţ al fragmentului dat, un cuvânt care conţine un hiat.
b. Scrieţi câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat: rumoare,
comune.
c. Formulați câte o propoziție în care cuvintele a (trecut) și, respectiv, este (întredeschisă) din textul dat să
aibă altă valoare morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Dar asta e mâine, chiar mâine!
este.
f. Alcătuiţi o frază în care pronumele relativ ce să introducă o propoziție subordonată completivă directă.
g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: n-a.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: O umbră urcă pe fața ta, un asalt tăcut și
greu de înlăturat, nu te împotrivești, nu accepți, te închizi, asta se poate spune, dar nu este de ajuns, de
la Antipa ai căpătat totuși ceva, un anumit aer batjocoritor chiar dacă batjocura sau ce-o fi asta
înseamnă la tine altceva, dar cei care te văd pot spune, așa cum au auzit sau au citit în cărți: se
întâmplă că doi oameni care trăiesc o vreme împreună încep să aibă ticuri comune, ba și fizionomia
lor etc.
personaje din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu. În
prezentarea a trei concepte operaţionale de construcţie a discursului narativ din romanul selectat,
evidențierea relaţiei dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din romanul dat;
personaje.
n
to
ra
∧
St
p
ro
3.2. Identificarea mesajului unui scurt text ce prezintă întâmplări, fenomene, evenimente familiare
nt
➠ în ilustrații, recunoașterea personajelor, a locului, a timpului și a momentului evocat;
➠ identificarea titlurilor potrivite pentru un text scurt/fragmente.

Re
Conţinut
Comunicare orală: acte de vorbire (a saluta, a se prezenta, a formula o rugăminte, o cerere, o părere/o
idee)
Cerință
Într-o activitate instructiv-educativă, arătați valoarea actelor de vorbire cu ajutorul cărora formați sau
dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere aceste aspecte:
a. Denumiți o activitate potrivită în scopul dat.
b. Enumerați patru materiale didactice utilizabile în context.
c. Prezentați două metode de predare eficiente în scopul precizat.
d. Prezentați o metodă de evaluare adecvată cerinței.
e. Argumentați importanța stabilirii legăturii dintre această competență și una de aceeași natură.

Redactaţi un text de circa o pagină despre operaționalizarea obiectivelor educaționale, privită ca proces
metodologic instrucțional fundamental. În redactarea textului, veţi avea în vedere următoarele repere:
➠ definirea conceptului de operaționalizare;
➠ definirea conceptului de obiectiv educațional;
➠ menţionarea legăturii dintre operaționalizare și proiectare;
➠ prezentarea importanței operaționalizării asupra procesului de învăţământ.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 5
1.
n
a. bucătărie;
to
b. rumoare = gălăgie; comune = obișnuite;
c. A mai mare s-a măritat prima. (articol demonstrativ); Colega ta este deja în clasă. (verb predicativ);
ra
d. asta – subiect; mâine – complement circumstanțial de timp;
∧
e. Ce i se păruse nu demult o amenințare... – propoziție subordonată subiectivă;
St
f. Mă întreb/ce-l preocupă/.
g. Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite: adverbul
negativ nu și verbul auxiliar a.
p
h. Aparent pozitive, gândurile personajului feminin conduc spre concluzii nefericite, umbra de care
ro
menționează naratorul părând a le reflecta. Felicia amintește prin mimică de partenerul ei, Antipa,
similitudinea mișcărilor faciale la cei doi soți fiind, în opinia naratorului, reflexul conviețuirii lor conjugale
îndelungate.
nt
Re
personaje din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu. În
personaje.
Camil Petrescu este considerat întemeietorul romanului românesc modern şi este un autor care aparţine
perioadei interbelice a literaturii române. Talentul scriitorului s-a remarcat în toate genurile literare: liric,
epic şi dramatic. Concepţia lui Camil Petrescu despre creaţie este prezentată în articolul teoretic Noua
structură și opera lui Marcel Proust, din volumul Teze și antiteze. Autorul propune o formulă nouă de
exprimare epică, de inspiraţie proustiană. Autorul preferă perspectiva narativă subiectivă, a naraţiunii la
persoana I, în care naratorul devine şi personaj. Confesiunea personajuluinarator aduce textului literar
autenticitate, evenimentele relatate fiind inspirate din viaţa scriitorului. Camil Petrescu consideră că rolul
său este de a reda realitatea însăşi: „Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează
simţurile mele, ceea ce gândesc eu… Din mine însumi, eu nu pot ieşi. Eu nu pot vorbi onest decât la
persoana I”.
Romanul a fost publicat în anul 1930 şi se încadrează în specia romanului modern, subiectiv, psihologic.
Tema romanului prezintă drama intelectualului lucid care trece prin două experienţe capitale, iubirea şi
războiul; romanul cuprinde două părţi, care corespund celor două experienţe-limită. Romanul este alcătuit
din 13 capitole şi are un epilog intitulat Comunicat apocrif. Naraţiunea nu respectă principiul cronologic,
acţiunea romanului fiind discontinuă. Povestirea începe cu prezentul, înfăţişând realitatea de pe front;
capitolul al doilea al romanului deschide Cartea I, dedicată rememorării iubirii cu Ela, prin intermediul
memoriei involuntare: „Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă
înşală.”
În incipit, Gheorghidiu asistă la o discuţie, la popota ofiţerilor, care este declanșată de un articol din ziar, în
care se menţiona că un bărbat a fost achitat de justiţie, după ce şi-a ucis soţia infidelă. Enervat de refuzul
superiorului său, căpitanul Dimiu, de a-i acorda permisia, Ştefan intervine brutal în discuţia ofiţerilor,
contrazicându-le teoriile banale.
În alt capitol al romanului, Diagonalele unui testament, se prezintă premisele care generează suferinţa lui
Ştefan. El moşteneşte, după moartea unchiului său avar, Tache Gheorghidiu, o avere considerabilă care-i
schimbă existenţa şi modifică sentimentele din cuplu. Ela şi Ştefan pătrund în cercurile mondene ale
capitalei, abandonându-şi vechii prieteni. O serie de evenimente ulterioare îi confirmă lui Ştefan că Ela nu-l
mai iubeşte. Îndoiala asupra fidelităţii Elei dă naştere unui conflict interior, iar evenimente şi întâmplări
n
aparent inocente capătă în conştiinţa lui dimensiunile unei adevărate catastrofe pasionale. Momentele de
suferinţă, provocate de gelozie, dar şi de repetatele despărţiri, după excursia de la Odobeşti sau când,
to
venind pe neaşteptate, n-o găseşte acasă, în capitolul Între oglinzi paralele, îi provoacă lui Ştefan chinul
unei analize lucide şi dureroase. La două săptămâni după cea de-a doua împăcare, Ştefan este chemat pe
ra
front şi aranjează ca ea să plece la Câmpulung.
∧
A doua experienţă, decisivă în planul cunoaşterii, o reprezintă războiul. Imaginea războiului este demitizată,
St
transformată faţă de cea eroică a clasicismului. Secvenţele de roman în care este descris războiul, asociat
cu haosul, moartea, mutilarea fizică şi psihică, sunt susţinute de paginile din jurnalul de campanie al
autorului, accentuându-se, astfel, impresia de autenticitate. Capitolul Ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu include o imagine tulburătoare, terifiantă a războiului. Deşi este un măcel îngrozitor, războiul îl
ajută pe Ştefan să se regăsească și să-şi dea seama că drama sa individuală devine neînsemnată în faţa
p
suferinţei colective. Astfel, cursul ulterior al evenimentelor devine firesc şi protagonistul, odată întors acasă,
ro
se decide să se despartă defintiv de Ela. Finalul romanului este deschis, demonstrând prin frazele de
încheiere detaşarea sufletească a eroului şi dorinţa lui de a se dedica unei etape noi de existenţă: „I-am
scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi… de la lucruri personale la amintiri. Adică
nt
tot trecutul”.
Gheorghidiu este un personaj idealist, care nu se poate adapta într-o societate snoabă și mercantilă.
Re
Personajul nu este caracterizat fizic, dar se precizează câteva elemente de statut: este student la Filosofie,
provine dintr-o familie modestă și se căsătorește din dragoste, cu cea mai frumoasă colegă de la
Universitate, Ela, perpetuând, astfel, destinul pe care l-a avut tatăl lui, Corneliu Gheorghidiu, profesor
universitar și publicist renumit, dar cu o stare materială modestă. Ştefan devine profesor universitar, este
concentrat și pleacă pe front, să participe la luptele Primului Război Mondial. Experienţa dură a războiului îl
face să înţelegă că drama sa individuală, cauzată de conduita ambiguă a Elei, este nesemnificativă prin
comparaţie. Portretul moral al personajului se conturează prin tehnici ale analizei psihologice: introspecţie,
retrospecţie, redarea fluxului conștiinţei. Caracterul reflexiv al personajului se observă din primele pagini ale
romanului, din discuţia de la popotă, când Ştefan își expune concepţia despre iubire, văzută ca ipostază a
aspiraţiei spre absolut. În episoadele reprezentate în roman, unele cu accente balzaciene, cum este scena
cinei de la unchiul Tache, protagonistul își relevă sensibilitatea extremă, orgoliul și inteligenţa. Personajul se
analizează cu luciditate, dar respinge bănuiala că ar fi gelos, stare pe care o consideră degradantă.
Suferinţa lui provine din observarea degradării sentimentului de iubire și revelaţiei că Ela redevine o femeie
banală, lipsită de farmec.
Supranumit „o monografie a îndoielii”, romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este
un text care prezintă drama cunoașterii sufletești a personajului intelectual, fiind o strălucită ilustrare a
operelor de inspiraţie psihologică.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de C. Petrescu
curent literar: modernism
specie literară: roman psihologic subiectiv
tema: drama intelectualului lucid care trece prin două experiențe capitale: iubirea și războiul
personaje: Ștefan Gheorghidiu, Ela, Domnul G.
Expozițiunea – discuția de la popotă care-i amintește lui Ștefan Gheorghidiu de căsnicia sa

Intriga – primirea moștenirii strică echilibrul căsniciei lui Ștefan Gheorghidiu
Desfășurarea acțiunii – intrarea Elei în lumea mondenă adâncește bănuielile de infidelitate ale lui Ștefan
Gheorghidiu
Punctul culminant – excursia de la Odobești
Deznodământul – despărțirea de Ela căreia îi lasă, în mod simbolic, tot trecutul

n
Mult succes!
to
ra
∧
Într-o activitate instructiv-educativă, arătați valoarea actelor de vorbire cu ajutorul cărora formați sau
dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere aceste aspecte:
St
a. Denumiți o activitate potrivită în scopul dat.
Prezentăm o activitate în cadrul căreia elevii sunt puși în situaţii de comunicare scrisă, care necesită
identificarea mesajului unui scurt text ce redă întâmplări, fenomene, evenimente familiale.
p
Învățătorul împarte efectivul în trei grupuri. (Liderii sunt aleși de comun acord.) În cadrul fiecăruia, pe rând,
ro
acesta le citește copiilor fragmente din opere. Temele operelor privesc fenomene naturale, evenimente
familiare și întâmplări cu spiriduși. Copiii au sarcina să noteze în caiete cuvintele care le par relevante în
context, mai ales cuvintele ce privesc învățăturile desprinse din textele audiate. În momentul în care
nt
învățătorul se află în mijlocul unui grup, restul clasei confecționează suporturi pentru cuvinte-etichetă.
Ulterior, liderii prezintă frontal notițele luate. Dacă este cazul, învățătorul îi corectează. Copiii le transcriu pe
Re
suporturi de carton, menite să devină astfel cuvinte-etichetă. Mai mult, ei exersează și desenul liber. În tot
acest timp, ei își valorifică niște procese psihice cognitive elementare: atenția, memoria, gândirea și
limbajul. Acestea stau la baza reprezentărilor mentale, atât de necesară în transmiterea datelor receptate
și prelucrate. Laolaltă, cartonașele copiilor reprezintă dovada faptului că este potrivit drumul spre
competența pusă în discuție.
Prin conținuturile alese, învățătorul formează atitudini fundamentale; atitudinile față de: importanța
cuvintelor forte, rolul ascultării active, afirmarea prin creativitate și expresivitate, binomul scriere – grafică.
Produsele obținute sunt fixate pe panouri și denumite în acord cu tematicile fragmentelor ascultate:
întâmplări, fenomene, evenimente familiare. Elevii sunt încurajați să își spună părerile despre siluetele celor
trei copaci cu coroane, în interiorul cărora se află cuvintele-etichetă. Acestea se pot referi la: titluri de
povești, eroi, loc, timp, acțiuni, emoții, învățături etc.
În încheierea secvenței, colectivul urmărește selecțiuni din filme pentru copii. Acestea înfățișează subiectele
tocmai abordate. Scopul vizionării este, în principal, evaluativ, iar în subsidiar, instructivrecreativ; instructiv,
pentru că evoluțiile micilor actori sunt exemple de bune practici, și recreativ, fiindcă se vrea păstrarea notei
ludice. În timpul derulării imaginilor și la finele momentului artistic, dascălul adresează întrebări ce
constituie proba orală.
b. Enumerați patru materiale didactice utilizabile în context.
Pentru bunul mers al activității proiectate, considerăm că sunt adecvate aceste resurse: texte-suport
redate pe folii, hârtii cartonate, rechizite, retroproiector. Acestea valorizează potențialul uman sub patru
aspecte: intelectual, creativ, psihomotric și comunicațional. Datorită atuurilor recuzitei, copiii își exersează și
stilurile de învățare auditiv, vizual, kinestezic, după caz.
c. Prezentați două metode de predare eficiente în scopul precizat.
Opinăm că sunt eficiente aceste două metode de instruire: copacul ideilor și povestirea.
Produsele de pe panouri – cuvintele-etichetă realizate în grupuri mici – sunt elementele competenței date:
întâmplări, fenomene, evenimente familiare. Acestea sunt simple mesaje deduse din lecturile audiate.
Așezate sub forma unui copac, cartonașele ne trimit cu gândul la metoda cu același nume. Obișnuindu-se
cu ea, elevii se obișnuiesc, de fapt, să gândească logic. E important să îi deprindem cu acest tip de sarcină,
știind cât îi solicită matematica, de pildă. Este important să îi familiarizăm cu aceasta, știind că, în clasele
superioare, au de realizat hărți conceptuale. În opinia noastră, harta conceptuală este o formă elaborată a
schemei construite pe structura unui copac al ideilor.
După ce panourile sunt completate cu ideile etalate pe cuvinte-etichetă, câte un elev din grupurile
constituite inițial este invitat să povestească cele reținute. Dacă este nevoie, colegii și învățătorul îl sprijină.
Este momentul oportun pentru verificarea nivelului la care el se exprimă verbal. În primul rând, se
urmărește coerența ideilor. Învățând să păstreze firul, elevul rezolvă cu mai multă ușurință sarcini ce
implică repovestirea, explicația, planul de rezolvare a unei probleme matematice ș.a.m.d., iar peste timp,
n
planul de idei (simplu și dezvoltat) ‒ absolut indispensabil la toate disciplinele.
to
d. Prezentați o metodă de evaluare adecvată cerinței.
Propunem interevaluarea. Elevii lucrează în perechi. Unul citește o ghicitoare, iar celălalt trebuie să
ra
răspundă. În fiecare pereche, pentru fiece copil, sunt pregătite câte două ghicitori, alese gândind la
∧
aspectele prevăzute în cuprinsul competenței specifice: întâmplări, fenomene, evenimente familiare.
St
Observăm că fiecărui elev i se cere să răspundă în contextual dat, ocazie cu care învățătorul vizează
descriptorii de performanță.
Întrebările-cheie pot privi: titlurile poveștilor în care apar personajele invocate, locul, timpul, acțiuni
semnificative, emoții. Având în față material intuitiv, se simplifică totul. Contează faptul că elevul
p
recunoaște mesajele receptate și că vorbește despre acestea conform cerințelor.
e. Argumentați importanța stabilirii legăturii dintre această competență și una de aceeași natură.
ro
Tangențial, abordăm competenţa ce privește identificarea semnificaţiei unor simboluri din universul
nt
familiar, simboluri ce transmit mesaje simple. Este important să facem trimitere la aceasta pentru a obișnui
elevii cu sarcini ce ridică nivelul conversației didactice. Subtil, îi direcționăm spre zona proximei lor
dezvoltări. Ne argumentăm afirmația în rândurile ce urmează.
Re
În numeroase situații reale de viață avem de identificat simboluri. Dacă facem sau nu față situațiilor
depinde de modul în care știm să deslușim mesajele sau dacă știm să formulăm o cerere/rugăminte în
acest sens ori să descriem simbolurile. Învățând copiii de timpuriu să recunoască cele mai simple simboluri
‒ cele din universul familiar ‒, îi pregătim pentru situații complexe. De pildă, atunci când trebuie să se
orienteze în spațiu ‒ pe drumuri de munte, într-o metropolă, într-un aeroport. Așa deci, prin exercițiile cu
aceste semne convenționale, le dezvoltăm abilitatea de a folosi actele și regulile de vorbire eficientă. Pe
deasupra, aceste exerciții îi și dinamizează.
În concluzie, prin jocuri cu imagini semnificative, ducem copiii la limita zonei proximei dezvoltări, fapt care îi
ajută să facă față anumitor circumstanțe întâlnite de-a lungul vieții.
Redactaţi un text de circa o pagină despre operaționalizarea obiectivelor educaționale, privită ca

proces metodologic instrucțional fundamental.
Pentru început, să definim conceptele-cheie ale temei noastre.
Prin operaționalizare, în cuvinte proprii, înțelegem acțiunea prin care stabilim cine, ce, cum și cât trebuie să
răspundă unei cerințe școlare. Aceste patru elemente-ancoră îi sunt de mare folos profesorului, deoarece îl
ajută să se „sprijine” de lucrurile care determină schimbarea comportamentului elevului, în raport cu sine,
pe terenul fiecărei discipline/arii curriculare. În paranteză fie spus, comportamentul lui se schimbă nu
neapărat în plan social, atitudinal vorbind, ci în plan intrinsec, unde se acumulează achizițiile
fundamentale. Întrucât devine din ce în ce mai vast și mai solid, fondul de achiziții îi dă elevului tot mai
multă siguranță de sine. În altă ordine de idei, operaționalizarea este activitatea ce îi deschide profesorului
drumul prin conținutul unei unități tematice, iar mai apoi, înspre anumiți descriptori de performanță,
derivați din competențele vizate.
Prin obiectiv educațional, tot în cuvinte proprii, înțelegem aspectul ce trebuie punctat în profilul elevului,
profil conturat avându-se în vedere o anumită disciplină studiată curent. Aspectul în cauză se înfățișează
sub forma unei propoziții alcătuite clar, concis, complet și corect. Elaborarea propoziției se face după
normele lui Bloom, de regulă. În taxonomia cu același nume sunt multiple verbe de acțiune, selectate din
aceste domenii de referință: cunoștințe, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare – obligatoriu de
abordat pentru reușita operaționalizării.
Mențiunile ce urmează fac legătura între operaționalizare și proiectare.
În accepțiunea personală, operaționalizarea nu este prima acțiune scrisă în planul de lucru al profesorului.
Înainte de a întocmi lista cu obiective operaționale, acesta trebuie: să parcurgă cu atenție conținutul lecției;
să îi stabilească scopul; să vizeze rubrica Reactualizarea cunoștințelor, să aleagă resursele optime pentru
n
tema și forma lecției; să țină cont de formele de organizare a elevilor; să se gândească la caracterul
eterogen al clasei; să își trateze individualizat elevii; în raport cu potențialul fiecăruia, să ia în calcul și zona
to
proximei dezvoltări, mult îmbogățită cu stimuli; să aleagă elemente de joc, mulțumită cărora trecerea de la
o secvență la alta devine mai plăcută. ra
Pentru profesor, operaționalizarea este deosebit de importantă așa cum, pentru navigator, este stabilirea
∧
coordonatelor geografice sau ancorarea pe pământ stabil, luminat de farul maritim. Odată realizată,
aceasta facilitează cursul procesului de învăţământ, ducându-l în sensul dorit de proiectant. Procesul
St
devine în egală măsură fluent și coerent, date fiind punctele strategice prin care trece conținutul lecției și
drumul elevului. Odată realizată, operaționalizarea favorizează și formarea elevului sub câteva aspecte
definitorii: cognitiv, afectiv, psihomotor, socio-atitudinal. La finele lecției, gândind la obiectivele neatinse și la
cele nesatisfăcător realizate, profesorul poate anticipa cursul lecției viitoare. Întrebările (auto)reflexive
p
autoadresate determină analiza procesului instructiv-educativ, efectuată în scopul îmbunătățirii. În baza

aceleiași analize riguroase, se vor lua și măsurile reclamate de nevoile școlarului – de ameliorare sau
ro
dezvoltare, după caz.
Deoarece taxonomia lui Bloom privește strict domeniul cognitiv, pe durata elaborării setului de obiective
nt
concrete, ideal este ca profesorul să aibă ca puncte de reper și celelalte două taxonomii existente în
doctrină. Acestea privesc domeniul afectiv (Krathwohl) și domeniul psihomotor (Simpson). Inspirându-se
Re
din acestea, profesorul proiectant își poate nuanța activitatea didactică de așa manieră încât elevul să își
dezvolte laturile ce îi întregesc personalitatea. Pe cale de consecință, viața școlarului devine mai ușoară,
având bazele puse.
Teste
TESTUL NR. 6
1. Se dă textul:
n
Codrule, Măria Ta,
Lasă-mă sub poala ta,
to
Că nimica n-oi strica
Fără num-o rămurea, ra
Să-mi atârn armele-n ea.
∧
Să le-atârn la capul meu,
Unde mi-oi aşterne eu,
St
Sub cel tei bătut de vânt
Cu floarea până în pământ,
Să mă culc cu faţa-n sus
Şi să dorm, dormire-aş dus;
p
Dar s-aud şi-n visul meu,

Dragă codri, glasul tău,
ro
Din cea rarişte de fag,

Doina răsunând cu drag,
nt
Cum jelind se trăgănă,

Frunza de mi-o leagănă,
Iară vântul molcomit
Re
De-a vedea c-am adormit,

El prin tei va răscoli
Şi cu flori m-a acoperi.
(M. Eminescu, Codrule, Măria Ta)
a. Precizați un antonim potrivit sensului din text pentru cuvântul culc.
b. Identificați, în text, un regionalism.
c. Construiți o propoziție în care cuvântul ,,Doina” să aibă valoarea de substantiv propriu.
d. Precizați valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din text.
e. Transcrieți, din text, un predicat verbal, forma negativă.
f. Scrieți o propoziție principală identificată în text.
g. Menționați rolul virgulelor din primul vers: Codrule, Măria Ta,
h. Explicați într-un text de 3-5 rânduri, semnificația versurilor: Să mă culc cu faţa-n sus/ Şi să dorm,
dormire-aş dus;/Dar s-aud şi-n visul meu,/Dragă codri, glasul tău,
romanului Enigma Otiliei, de George Călinescu.
numirea a două trăsături ale curentului literar realist, identificate în opera literară aleasă;
prezentarea a trei elemente de structură, de construcţie a discursului narativ și de limbaj ale romanului
dat (de exemplu: instanţele comunicării narative, perspectivă narativă, acţiune, momentele subiectului,
conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spaţio-temporale, tipologia personajelor,
modalităţi de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.);
personajului principal din romanul dat.
n
to
ra
∧
St
3.1. Citirea unor cuvinte şi propoziţii scurte, scrise cu litere de tipar sau de mână
p

ro
➠ intuirea unor cuvinte însoţite de imagini corespunzătoare;
➠ completarea unor silabe date pentru a obţine cuvinte.

nt
Conţinuturi
Re
Elemente de construcţie a comunicării: sunetele limbii române; articularea vocalelor şi a consoanelor (fără
a le denumi); silaba; cuvântul; despărţirea cuvintelor în silabe (intuitiv); propoziţia
Scriere/Redactare: alfabetul; ortografia; punctuația; organizarea textului scris
Scriere funcţională: invitaţia, felicitarea
Cerință
Într-o activitate didactică interactivă, prezentați o serie de elemente de construcţie a comunicării cu

ajutorul cărora puteți forma sau dezvolta competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere aceste
aspecte:
a. Concepeţi o activitate care face posibilă formarea/dezvoltarea competenţei în discuție.
b. Indicați trei resurse materiale utilizabile în acest sens.
c. Precizați două metode de instruire benefice în context și o formă de organizare a clasei.
d. Indicați o metodă de evaluare eficientă în scopul dat.
e. Justificați rolul exercițiilor care evidențiază cuvântul ‒ instrument de comunicare.

Redactaţi un text de maximum o pagină cu privire la procesul de învăţământ. În redactarea textului, veţi
avea în vedere următoarele repere:
➠ definirea conceptului proces de învăţământ;
➠ indicarea dimensiunilor procesului de învățământ (cel puțin trei);
➠ analiza acestui proces, la nivelul ciclului primar ca sistem dinamic, prin prezentarea celor trei elemente
esenţiale (predare, învăţare şi evaluare).
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 6
1.
n
a. scol
to
b. molcomit (liniștit, domol)
c. Am invitat-o și pe Doina la petrecerea mea. ra

d. Măria Ta – locuțiune pronominală de politețe nimica – pronume negativ
∧
e. n-oi strica
St
f. Codrule, Măria Ta,/Lasă-mă sub poala ta,/
g. În acest vers, virgulele separă construcția în vocativ de restul comunicării.
h. Prin aceste versuri poetul își exprimă dorința de a-și petrece somnul de veci alături de prietenul său
p
drag, codrul. Acest lucru se înțelege din precizarea poziției cu ,,fața-n sus” și din sintagma ,,dormire-aș
ro
dus”.
nt
romanului Enigma Otiliei, de George Călinescu.
Re
numirea a două trăsături ale curentului literar realist, identificate în opera literară aleasă;
prezentarea a trei elemente de structură, de construcţie a discursului narativ și de limbaj ale romanului
dat (de exemplu: instanţele comunicării narative, perspectivă narativă, acţiune, momentele subiectului,
conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spaţio-temporale, tipologia personajelor,
modalităţi de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.);
personajului principal din romanul dat.
George Călinescu face parte din seria scriitorilor de formație enciclopedică. El a fost romancier, poet,
dramaturg, eseist și istoric literar. Romanele lui depășesc realismul clasic și asimilează experiențele
romanului modern. Prin acestea, G. Călinescu creează caractere dominate de o singură trăsătură majoră,
asemănătoare tipologiilor de circulație universală: avarul, arivistul etc. După cum mărturisește însuși
scriitorul, acestea sunt un pretext pentru introspecție.
Enigma Otiliei apare la sfârșitul perioadei interbelice (1938) și este al doilea roman scris de G. Călinescu.
Tehnica narativă, fixarea caracterelor în spațiu și în timp, descrierea detaliată a cadrului în care se
desfășoară acțiunea, acordând o atenție sporită arhitecturii clădirilor și operelor de artă care împodobesc
interioarele acestora, realizarea unor personaje tipice pentru mediul în care trăiesc, cât și detașarea
autorului față de acestea trimit la Balzac și la realismul sec. XIX. Latura balzaciană a romanului se observă
și din tema acestuia, istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și viața burgheziei bucureștene de la
începutul secolului XX, în care relațiile familiale s-au degradat din cauza goanei după bani.
Titlul inițial al romanului, Părinții Otiliei, ilustrează ideea balzaciană a paternității, urmărită de G. Călinescu în
relațiile dintre părinți și copii, dar mai ales în determinările ei social-economice. Astfel, personajele, inclusiv
Stănică Rațiu, devin ,,părinții” Otiliei pentru că, într-un fel, ei îi hotărăsc destinul. Schimbarea titlului în
Enigma Otiliei accentuează misterul protagonistei, după cum mărturisește Pascalopol în finalul romanului
,,A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.” Perspectiva narativă este una obiectivă,
însă autorul folosește o strategie nouă, prin faptul că prezintă lucrurile prin ochii lui Felix, străinul care asistă
la evenimentele familiei. Întâmplările sunt relatate la persoana a III-a de către un narator omniprezent și
omniscient care așază în spatele conflictului exterior puternice conflicte interioare: nașterea iubirii, gelozia,
iubirea paternă sufocată de patima banilor etc.
Între incipitul și finalul romanului există o relație de simetrie. Romanul debutează cu descrierea străzii și a
casei lui moș Costache, văzute prin ochii de adolescent ai lui Felix Sima și se termină prin reluarea, ,,după
război”, a replicii lui moș Costache de la începutul romanului: ,,Aici nu stă nimeni”, în contextul în care Felix
regăsește, aproximativ zece ani mai târziu, strada Antim și casa lui moș Costache ,,leproasă” și ,,înnegrită”.
Starea degradată a casei și a curții ilustrează trecerea implacabilă a timpului care își lasă trista amprentă
pe bunurile materiale, dar și pe viețile personajelor. Acțiunea se desfășoară pe două planuri narative:
n
conflictul familial declanșat de moștenirea averii considerabile a lui Costache Giurgiuveanu și formarea
tânărului Felix Sima, tânăr sosit în București pentru a studia medicina (caracterul de Bildungsroman al
to
operei).
ra
Subiectul este liniar, organizat clasic, în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor. Firul epic al
romanului se desfășoară după particularitățile specifice fiecărui moment al subiectului astfel:
∧
Expozițiunea prezintă cu precizie locul și timpul în care se desfășoară acțiunea: strada Antim, începutul lui
St
iulie, 1909. În contextul sosirii lui Felix Sima la această adresă, cititorul face cunoștință cu celelalte personaje
și descoperă detalii despre caracterul acestora prin studiul interioarelor, care reflectă anumite trăsături de
caracter ale membrilor acestei familii.
Intriga se dezvoltă pe baza celor două planuri care se întrepătrund: competiția pentru obținerea moștenirii
p
lui Costache Giurgiuveanu și formarea tânărului Felix Sima, în contextul relațiilor tensionate din această
ro
familie.
În desfășurarea acțiunii apare frecvent dorința de a se căsători a mai multor personaje, însă este adusă în
nt
centrul atenției relația oscilantă dintre Otilia, Felix și Pascalopol. Ea își dorește căsătoria cu Pascalopol
pentru siguranță și protecție, dar trăiește o iubire sinceră pentru Felix. Acesta, la rândul său, vede în Otilia
idealul feminin.
Re
În punctul culminant al romanului, Moș Costache este tot mai speriat că va muri și face pregătirile
necesare. Stănică Rațiu descoperă banii ascunși și și-i însușește, provocând moartea bătrânului.
Deznodământul clarifică destinele personajelor. Stănică Rațiu divorțează de Olimpia și se recăsătorește cu

o altă femeie. Rămasă fără bani, Aglae își pierde speranța de a o mărita pe Aurica. Cele două femei o
alungă pe Otilia din casă. Otilia se mărită cu Leonida Pascalopol, deși îl iubește pe Felix. Acesta își
împlinește visul și devine medic, apoi profesor universitar.
O secvență narativă semnificativă care oglindește caracterul enigmatic al Otiliei este chiar spre finalul
romanului, în întâlnirea de peste ani dintre Felix și Pascalopol, în care Felix află câteva frânturi din destinul
Otiliei, acea fată nebunatică, pe care nu a putut să o înțeleagă în tinerețe, devenită acum o femeie matură,
așa cum apărea în poza fostului ei soț, despre care chiar și el mărturisește că ,,Pentru mine e o enigmă”.
Pentru Felix, ea este enigmatică prin maturitatea pe care acesta o descoperă în comportările ei, prin
intuirea caracterului fiecărui personaj și prin modul în care dispune de toți cei din jur cu farmecul său. Otilia
a avut iubirea juvenilă și sinceră a lui Felix, pe care a împărtășit-o, dar nu a păstrat-o, preferând iubirea
senzuală și protectoare a lui Pascalopol, care-i oferea pe lângă aceasta și luxul pe care ea și-l dorea, însă
refuză și această față a dragostei, ieșind și din această relație pentru o alta. Însuși autorul întărește
caracterul ei enigmatic prin această cugetare ,,Enigmatică va fi în veci fata care respinge, dând totuși
dovezi de afecțiune.”
Romanul Enigma Otiliei rămâne o capodoperă a literaturii române din perioada interbelică care cucerește
atât prin conținutul său, prin tipologia personajelor create și, așa cum spunea însuși G. Călinescu, prin
introspecția pe care o provoacă în sufletul cititorului referitoare la alegerea pe care fiecare om trebuie să o
facă: interesul sau demnitatea, banul sau fericirea?
Într-o activitate didactică interactivă, prezentați o serie de elemente de construcţie a comunicării cu

ajutorul cărora puteți forma sau dezvolta competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere aceste
aspecte:
a. Concepeţi o activitate care face posibilă formarea/dezvoltarea competenţei în discuție. Prezentăm o

activitate ce reprezintă cadrul propice pentru citirea unor cuvinte şi propoziţii scurte, scrise cu litere de
tipar sau de mână.
Efectivul este împărțit în două echipe. Una primește fișe ce conțin date despre felicitări, iar cealaltă, fișe ce
conțin date despre invitații. Enunțurile sunt scrise cu litere mari de tipar. Anumite cuvinte au spații lacunare,
pe care elevii au de notat silabele potrivite. Felicitările și invitațiile au teme variate. Exemple: o felicitare
n
pentru reușita la o competiție sportivă sau în urma unui concurs școlar; o invitație la o zi onomastică, la
teatru, în tabără ș.a.m.d. Ei conlucrează pentru identificarea silabelor corespunzătoare. După caz,
to
învățătorul confirmă sau corectează. În etapa următoare, în funcție de tipul fișei, ei transcriu cu litere de
mână propozițiile care alcătuiesc invitațiile/felicitările. Când se încheie munca în fiecare echipă, liderii se
ra
prezintă în fața clasei, unde afișează niște ilustrații. Acestea redau temele invitațiilor sau ale felicitărilor.
∧
Ilustrațiile apar pe suport de hârtie și într-o ramă digitală. Observându-le, membrii unei echipe trebuie să
intuiască temele colegilor din cealaltă echipă. Ulterior, liderul citește notițele fie pentru a le confirma
St
colegilor răspunsurile, fie pentru a le arăta variantele corecte.
Maniera de lucru propusă aici contribuie la formarea/dezvoltarea capacității școlarilor de a citi cuvinte şi
propoziţii scurte, scrise cu litere de tipar și de mână. În esență, e vorba despre a recepta mesajele scrise,
aferente contextelor de comunicare cunoscute.
p
b. Indicați trei resurse materiale utilizabile în acest sens.

ro
Din instrumentar fac parte: ilustrații tipărite, modele de invitații și de felicitări (confecționate din carton
colorat), ramă digitală. Fișele de lucru personalizate servesc pentru notarea ideilor/realizarea schițelor. Se
nt
încurajează astfel stilul vizual de învățare. Știm că imagistica poate contribui semnificativ la fixarea
noțiunilor tematice și la însușirea cuvintelor obținute completând spațiile libere. Este de luat în seamă
aportul său substanțial în cursul procesului instructiv-formativ. De asemenea, știm că îndeosebi elevii
Re
preferă să lucreze cu suporturi ilustrate. E și firesc, ei fiind la vârsta caracteristică stadiului operațional,
atunci când materialul concret intuitiv este fundamental pentru internalizarea cunoștințelor elementare.
c. Precizați două metode de instruire benefice în context și o formă de organizare a clasei. Pentru
atingerea scopului, sunt valorificabile explicația și exercițiul – metode de instruire.
Demersul începe cu un joc de spargere a gheții, unul menit să facă trecerea spre tema zilei. Jocul este
urmat de momentul în care se precizează obiectivele și se enumeră sarcinile de îndeplinit, în echipe și
frontal. Școlarii ascultă activ explicațiile învățătorului, ocazie cu care se asigură că au înțeles ceea ce au de
realizat împreună și ceea ce vor ști până la sfârșitul lecției.
Această formă de organizare activ-participativă înlesnește drumul spre obiectivele operaționale curente.
Prin cooperare și conlucrare, elevii își sporesc atenția voluntară. Resimțind efectele muncii colective, ei își
intensifică și ritmul de lucru. În atari condiții, elevii învață unii de la alții, se sprijină reciproc și se
(auto)corectează. Pe această cale, ei observă puterea unei silabe puse în locul corespunzător. Totodată, ei
observă și puterea unui cuvânt. Prinși într-o joacă de reconstituit cuvinte, ei realizează, treptat, că sunt în
mijlocul unor contexte întâlnite adesea în viața reală: alcătuirea unor invitații și felicitări. Prin exercițiul de
transcriere, ei își valorizează potențialul psihomotric și stilul de învățare practic-aplicativ.
Abordarea învățătorului le deschide elevilor calea spre dezvoltarea personală. Folosindu-se de funcțiile
disciplinei cu același nume, acesta modelează comportamentele lor, imperios necesar de adoptat atunci
când se impune fie onorarea unei invitații, fie mulțumirea pentru felicitările primite cu diverse ocazii. Pe
deasupra, ei se familiarizează cu scrierea funcțională conform normelor academice. Produsele elevilor ‒
invitațiile și felicitările transcrise ‒ sunt adevărate exemple.
d. Indicați o metodă de evaluare eficientă în scopul dat.
În interes evaluativ, este oportun turul galeriei, deoarece le permite copiilor să se (auto)evalueze și să se
(auto)corecteze. Învățătorul ia seama la aprecierile verbale și face observațiile de rigoare. Rezultatele
obținute per ansamblu sunt esențiale. În temeiul acestora se vor stabili fondul și forma viitorului demers.
Alternativ, se poate folosi proiectul, metodă modernă și eficientă, având un caracter formativ puternic,
dublat de unul interactiv.
e. Justificați rolul exercițiilor care evidențiază cuvântul ‒ instrument de comunicare.
Știm cât de mare e puterea cuvântului (scris și rostit), însă vrem să le povestim și micilor școlari despre
aceasta. Mai jos, enunțăm câteva exerciții de comunicare încărcate de semnificație în acest sens.
În grupuri de câte patru, elevii urmăresc imaginile dintr-o serie de benzi desenate. Fiecare lucrează cu o
anumită parte din benzile ce corespund, după caz, introducerii, cuprinsului și încheierii. În cadrul celor patru
grupuri, școlarii trebuie să intuiască cuvântul ce reprezintă fiecare imagine și să îl aleagă dintre jetoanele
puse în boluri. Printre ele, sunt câteva cuvinte incomplete, ceea ce înseamnă că elevii trebuie să le adauge
n
silabele potrivite. După ce învățătorul se asigură că toate cuvintele sunt așezate unde le sunt locurile, invită
liderii de grup să le citească în ordine succesivă. În final, elevii obțin o povestioară redată prin cuvinte-
to
etichetă. Puse în ordine, acestea sunt chiar părțile unui text: introducere, cuprins, încheiere.
Tot în interiorul celor patru grupuri, căutând în boluri, elevii trebuie să identifice aceleași cuvinte, dar scrise
ra
cu litere de mână. Pe fiecare dintre acestea trebuie să îl așeze sub cuvântul-etichetă potrivit. Ba mai mult
∧
decât atât, ei prind pe bucăți de carton piesele obținute (benzile desenate, etichetate cu litere de tipar și de
St
mână). Finalitatea este întregirea poveștii. Titlul este ales de comun acord și scris tot cu litere de tipar
și/sau de mână. Produsul se așază în Colțul de lectură, drept dovadă a etapelor de lucru parcurse pentru
formarea/dezvoltarea abilității de a citi cuvinte și propoziții simple.
În aceeași împrejurare, dascălul efectuează și exerciții de educare a limbajului/de dezvoltare a vorbirii.

p
Ca atare, jetoanele tipărite dau startul unui joc interesant cu foneme și grafeme.
ro
Pe fondul celor scrise, am justificat rolul abordării noastre în vederea realizării competenței date.
nt

Re
Redactaţi un text de maximum o pagină cu privire la procesul de învăţământ.
Conceptul proces de învăţământ îi dă sens oricărei activități didactice. Mai bine zis, este însăși activitatea
didactică.
În literatura specializată, prin proces de învăţământ se înțelege activitatea riguros pregătită de profesor, în
scopul instruirii și al evaluării elevului, subiectul educabil. Pregătirea implică elaborarea planului de lucru.
Imperios necesar, acesta cuprinde: etapele procesului instructiv-formativ, activitățile planificate și dozate
în timp, conținuturile de studiat conform programei școlare urmărite, resursele (umane, procedurale,
materiale), formele de organizare a efectivului. Din parcurgerea planului trebuie să reiasă clar scopul și
tipul lecției, respectiv forma sa de realizare.
În aceeași literatură sunt redate dimensiunile procesului de învăţământ. Potrivit teoreticienilor, acestea se
întind între limitele termenilor caracteristici naturii lui. Prin prisma laturii practic-aplicative, noi distingem
următorii termeni: structural, operațional, sistemic, normativ, principial, (in)formativ, (re)creativ, interactiv,
analitic, fezabil, viabil, flexibil, progresiv, anticipativ, reglator, centrat pe nevoi și pe așteptări, progresist sau
orientat spre idealul educațional, autonom. Scriem autonom în context, deoarece procesul în cauză, derulat
într-o lecție anume, poate funcționa independent de procesele corelative altor lecții. Ba mai mult decât
atât, procesul în cauză poate funcționa independent de sistemul de educație, deși este strâns legat de
acesta.
Mai departe, raportăm tema la ciclul primar de învățământ. Conform teoriei și practicii curente, cele trei
elemente ale procesului sunt predarea, învăţarea şi evaluarea. Fiecare element poartă amprenta unor
atribute regăsite și în descrierea procesului instructiv-educativ. Concret:
✔ predarea se face în temeiul planului de acțiune, sub imperiul obiectivelor operaționale; totodată,
aceasta se face prin mijlocirea materialului didactic; de preferință, prin mijlocirea celui concret/intuitiv
pentru a se înțelege mai ușor noțiunile predate și pentru a se face mai lesne corelații între acestea;
✔ învăţarea se face în clasă și acasă, prin studiu individual obligatoriu sau suplimentar/independent
pentru aprofundarea informațiilor;
✔ evaluarea se face cu precădere în sala de clasă, în formele alese de profesor pentru activitatea
respectivă (observare sistematică, probe scrise/orale/practice/mixte susținute individual sau în perechi, în
echipe ori în grupuri de diverse mărimi).
Din algoritmul sub care ne apare procesul de învățământ deducem interdependența creată între aceste
acte determinante. Actele de predare, învățare și evaluare se află într-un circuit continuu, perfectibil și
ascendent.
În concluzie, procesul de învățământ, corect și sistematic derulat, asigură evoluția copilului în perimetrul
educației (non)formale. Dată fiind interferența dintre elementele componente, îl putem trata ca pe un
proiect, a cărui ultimă fază generează nașterea altuia, orientat tot spre un scop formator.
n
Drept care, de-a lungul procesului, cresc spiralat rezultatele pozitive, obținute de părțile implicate pe toate
to
palierele vizate; în egală măsură, în spiritul bunăstării generale permanente, cresc așteptările profesorului
și ale beneficiarilor (in)direcți de servicii educative. În fond, ni se relevă complementaritatea dintre
ra
conceptele proces de învățământ, sistem de educație, funcţionalitate şi dezvoltare continuă. E în firescul
∧
lucrurilor.
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 7
1. Se dă textul:
n
„ Micuțul nu înțelegea niciunul dintre numeroasele cântece și strigăte și niciun cuvânt din toate discuțiile.
Nici măcar nu le băga în seamă. La fel nu lua aminte nici la mirosurile pădurii.
to
Auzea doar foșnetul ușor care i se prelingea pe hăinuță în timp ce era spălat, sărutat și nu mirosea decât
corpul apropiat al mamei. Căută flămând această apropiere primitoare și binevoitoare și găsi în cele din
ra
urmă izvorul vieții.
∧
În timp ce micuțul sugea, mama continua să-l dezmierde.
St
– Bambi, șopti ea.”
(Felix Salten, Bambi)

p

ro
a. Precizați un antonim potrivit sensului din text pentru cuvântul numeroasele.

nt
b. Identificați, în textul dat, un cuvânt format prin compunere.
c. Precizați valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în text.

Re
d. Construiți o propoziție în care cuvântul apropiat să aibă altă valoare morfologică, precizând-o.
e. Transcrieți, din text, un predicat verbal.
f. Construiți o frază în care un pronume negativ selectat din textul dat să aibă o altă funcție sintactică.
g. Menționați care este rolul ghilimelelor în textul dat.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia următorului enunț: Căută flămând această apropiere
primitoare și binevoitoare și găsi în cele din urmă izvorul vieții.
unui personaj din romanul Enigma Otiliei, de George Călinescu.
semnificative.
Următoarea secvenţă face parte din programa pentru disciplina Comunicare în limba română ‒ clasa a II-
a (OMEN nr. 3.418/2013):
n
2.1. Formularea unor enunţuri proprii în situaţii concrete de comunicare
to
➠ alcătuirea enunțurilor prin care se formulează o solicitare, o întrebare, un salut, un îndemn, o mulţumire,
ra
o rugăminte;
∧
➠ identificarea şi corectarea greşelilor de exprimare.
St
Conţinuturi
Elemente de construcţie a comunicării: cuvântul, propoziția
Scriere/Redactare: alfabetul limbii române (literele mici şi mari de mână); punctuaţia; organizarea textului
p
scris; scrierea funcţională și cea imaginativă

ro
Cerință
Într-o activitate didactică interactivă, prezentați un mod prin care elevul poate fi învățat să formuleze
nt
singur propoziții ce redau păreri personale despre situații trăite în medii destinate comunicării scrise.
Repere pot fi acestea:
Re
a. Prezentaţi o activitate care favorizează formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.
b. Arătați cel puțin două mijloace de învățământ adecvate și două forme de organizare a elevilor.
c. Prezentați două metode de predare optime în scopul precizat.
d. Prezentați o metodă de evaluare adecvată contextului educațional.
e. Argumentați importanța combinării resurselor procedurale clasice cu cele moderne.
Elaboraţi un eseu de o pagină despre situația de învățare. În redactare aveţi în vedere următoarele:
➠ definirea conceptului situație de învăţare;
➠ precizarea caracteristicilor sale (trei, cel puțin);
➠ enumerarea factorilor externi și interni care au efect asupra situației de învăţare (câte trei, cel puțin);
➠ indicarea legăturii dintre acestea și alte două concepte: oportunitate și experiență de învățare;
➠ menţionarea aspectelor prin care situația de învăţare influențează procesul de învăţământ.

TESTUL NR. 7
1.
n
a. puținele
to
b. binevoitoare
c. locuțiune verbală ra
d. M-am apropiat de sfârșitul traseului. (verb)
∧
e. continua
St
f. L-am întrebat, dar nu vorbește despre niciunul. (complement indirect)
g. Ghilimelele marchează un fragment reprodus întocmai după cum a fost scris de autor.
h. Micuțul Bambi, abia născut, simte nevoia de a fi aproape de mama sa pentru a se simți iubit și protejat.
p
Când simte bunăvoința mamei lui prinde curaj și caută să își potolească foamea fizică cu laptele
ro
acesteia, care este izvorul vieții lui. El se simte mulțumit atunci când găsește și hrana fizică și iubirea
mamei sale.
nt
Re
unui personaj din romanul Enigma Otiliei, de George Călinescu.
semnificative.
dramaturg, eseist și istoric literar. Romanele lui depășesc realismul clasic și asimilează experiențele
romanului modern. Prin acestea, G. Călinescu creează caractere dominate de o singură trăsătură majoră,
asemănătoare tipologiilor de circulație universală: avarul, arivistul etc.
Caracterizarea personajelor din Enigma Otiliei este realizată printr-o artă a gestului și a detaliului fizic care
se sincronizează perfect cu vorbele personajelor. De asemenea, autorul folosește tehnica balzaciană a
descrierii mediului și fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Dintre personajele romanului,
Leonida Pascalopol se remarcă mai mult la nivelul trăirilor decât în succesiunea evenimentelor. El
reprezintă tipologia aristocratului superior.
Trăsăturile sale fizice sunt prezentate prin ochii adolescentului Felix Sima care constată, la sosirea în casa
lui moș Costache, că Pascalopol ,,era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși
evitând impresia de exces...elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustăților cărunte. Autorul
insistă pe prezentarea ținutei lui Leonida Pascalopol. Aceasta este un semn al distincției sale. Îi sunt
descrise croaiala și culoarea hainelor, detalii relevante ca: ghetele albe, floarea de la butonieră, trăsura cu
doi cai albi din care acesta coboară în fiecare seară în fața casei din strada Antim. În finalul romanului, îl
revedem tot prin ochii lui Felix ca fiind bătrân, uscat la față, dar tot elegant. Trăsăturile sale fizice reflectă
structura morală a personajului, erudiția, gustul pentru artă și distincția pe care o dovedește în toate
aspectele.
Despre statutul său social aflăm că Leonida Pascalopol este un moșier bogat și manierat, admirat de toți
cei din casa lui moș Costache. El se trăgea dintr-o familie ,,cu puțin sânge grecesc”, studiase la Bonn și în
Franța și călătorise în toată Europa. Fusese căsătorit în tinerețe și era singur de foarte mult timp. Aflăm
acest lucru dintr-o remarcă a Otiliei ,,un bărbat șic, și singur, săracul”. Tot ea adaugă: ,,E de o răbdare
nemaipomenită. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie.
Nu are pe nimeni.”
În anasamblul romanului, trăsăturile de caracter definitorii pentru Pascalopol sunt sinceritatea,

generozitatea și dreptatea. Acesta este caracterizat în mod direct de către Otilia astfel: ,,Este un om delicat,
n
care poate fi de folos unor orfani”. În sprijinul acestei afirmații este semnificativă și precizarea că el îi
plătește lui Felix taxele la Universitate, fără ca acesta să știe. Așadar, Pascalopol nu este interesat doar de
to
orfana Otilia, față de care nutrește sentimente erotice. Prin noblețea caracterului său, el este un erou al
romanului, de la început până la sfârșit. ra
Pascalopol este tipul îndrăgostitului matur, dezamăgit și trist ,,pentru că nu trăiește decât o iluzie” și este
∧
conștient de prăpastia sentimentală dintre el și Otilia, dar alege să guste, pentru o clipă, dragostea tinerei
St
fete. La întrebarea lui Felix ,,Și... de ce v-ați despărțit?”, Pascalopol răspunde: ,,pentru nimic. Eram prea
bătrân, vedeam că se plictisește, era o chestiune de umanitate s-o las să-și petreacă liberă anii cei mai
frumoși”, dovedind până la final maturitatea gândirii sale, generozitatea și noblețea sufletului. Pascalopol
este delicat și cu moș Costache. În episodul în care familia Tulea umple încăperea lui moș Costache,
acesta trăiește adevărate sentimente de spaimă, privindu-i cum se așază în jurul mesei și se înfruptă din
p
bucatele și din vinul lui, însă, apariția lui Pascalopol împreună cu doctorul Stratulat îi dă bătrânului avar un
ro
sentiment de liniște. Atitudinea caldă și dezinteresată a lui Pascalopol are puterea să câștige până și
încrederea acestui bătrân avar, care se teme de orice prezență umană.
nt
Caracterizarea personajului este realizată în mod direct de către autor, de alte personaje, indirect prin
faptele și gesturile sale, gândirea echilibrată, limbajul elevat și vestimentația personajului, dar și prin
autocaracterizare. Pascalopol îi mărturisește lui Felix că ,,n-am prea stat să disting ceea ce este patern și
Re
ceea ce este viril în dragostea mea”. Sentimentele lui pentru Otilia sunt nelămurite, oscilând între patern și
viril. Pentru Felix, Pascalopol e un rival. Amândoi sunt implicați într-un conflict sentimental, pentru a câștiga
inima Otiliei. Pentru Otilia, el este un sprijin moral, revărsând asupra ei cu noblețe și eleganță ocrotirea sa.
Leonida Pascalopol rămâne un personaj de referință în literatura română prin îmbinarea perfectă a rolurilor
sale de aristocrat, burghez, intelectual și artist. El este omul neînvins de egoism, care știe când și cum să
ofere dragoste persoanei iubite, dar și când, tot din iubire, să îi ofere cu generozitate libertatea, renunțând
la sine pentru fericirea acesteia.
Enigma Otiliei, de George Călinescu
curent literar: realism balzacian
tema: viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX și formarea tânărului Felix Sima
personaje: Costache Giurgiuveanu, Felix, Otilia, Pascalopol, Aglae, Aurica, Stănică Rațiu, Olimpia,
Georgeta
Expozițiunea – prezintă locul (strada Antim din București), timpul (,,într-o seară de la începutul lui iulie
1909”) și personajele
Intriga – obținerea moștenirii lui Costache Giurgiuveanu
Desfășurarea acțiunii – relevă dorința de căsătorie a mai multor personaje și evoluția lui Felix
Punctul culminant – furtul banilor bătrânului și decesul acestuia
Deznodământul – căsătoria Otiliei cu Pascalopol, realizarea profesională a lui Felix
Folosește informații despre roman din eseuri și fii original(ă)!

Mult succes!
Într-o activitate didactică interactivă, prezentați un mod prin care elevul poate fi învățat să formuleze
singur propoziții ce redau păreri personale despre situații trăite în medii destinate comunicării scrise.
Repere pot fi acestea:
a. Prezentaţi o activitate care favorizează formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.
n
Ne propunem să prezentăm o activitate în care elevii sunt puși în situaţii concrete de comunicare pentru a-
to
și dezvolta abilitatea de a formula propoziții. Eficiența activității rezidă din abordare.
Elevilor li se cere să lucreze în diade. Fiecare primește un set de jetoane cu cerințele enunțate:
ra
✔ Ești în drumeție. Formulează o solicitare și o întrebare.
∧
✔ Ești în vizită la rude. Formulează o mulţumire și o rugăminte.
St
✔ Ești în locul de joacă amenajat într-un parc. Formulează un salut și un îndemn.

După un scurt moment de gândire acordat, având la dispoziție și niște ilustrații selectate în ton cu tema, ei
îndeplinesc sarcinile, doi câte doi, până ajung toți să activeze în semicareul format. Dacă e nevoie,
p
învățătorul intervine pentru a-i ghida/încuraja. Ulterior, li se cere să spună cum au procedat când și-au
ro
alcătuit propozițiile simple. Între timp, învățătorul observă în ce măsură elevii s-au exprimat corect, clar,
fluent, coerent, formal și în limitele sarcinilor. Acesta observă și felul în care se comportă ei, simțindu-se în
centrul atenției. În aceeași împrejurare, învățătorul le adresează întrebări caracteristice exercițiilor din sfere
nt
cunoscute lor: vocabular, fonetică, alfabet. Concret, li se cere să verbalizeze cuvinte cu sensuri opuse și
asemănătoare, cu aceeaşi formă şi înţeles diferit. În anumiți termeni, li se solicite să recunoască sunete
Re
(vocale și consoane) și apoi să îi silabisească. Mai departe, li se cere să deseneze în aer numărul de
silabe/sunete și anumite litere din cuvintele verbalizate ‒ litere de mână și de tipar (mari şi mici).
Deopotrivă, li se solicită să rețină eventualele greşeli de exprimare identificate la colegii lor pentru a le
putea corecta la sfârșitul secvenței de învățare.
Reveniți la măsuțe, copiii scriu cele mai interesante propoziții (3 ‒ 5) formulate anterior frontal. Ei se
obișnuiesc să organizeze textul scris și să folosească regulile de punctuaţie, la nivelul clasei I: semnul
exclamării, două puncte, virgula (în vocativ şi pentru enumerare). Iar unde se impune, ei se obișnuiesc să
despartă cuvinte la capăt de rând.
Fără teoretizări, astfel elevii deprind abilitățile de comunicare care necesită formularea verbală a unor
enunţuri în situaţii concrete. Văzându-le deprinderea, la timpul potrivit, învățătorul îi poate dirija spre
scrierea imaginativă și spre scrierea funcţională, atât cât le permite potențialul intelectual și cel creativ.
Activitatea se încheie cu vizionarea unei înregistrări în care un grup de elevi de gimnaziu îndeplinesc
aceleași sarcini. Ca atare, micii școlari au un punct de reper în plus față de notițele din caietele lor.
Exercițiile de comunicare ale elevilor de gimnaziu sunt privite ca un exemplu de bună practică.
În concluzie, gradul de eficiență al activității este ușor de remarcat. Demersul prezentat favorizează
competența subliniată în preambul, parte integrantă din ceea ce este inteligența verbal-lingvistică.
b. Arătați cel puțin două mijloace de învățământ adecvate și două forme de organizare a elevilor. În
considerarea celor de mai sus, credem că sunt adecvate aceste resurse: videoproiector, jetoane,
ilustrații, baghete fermecate. Toate le păstrează copiilor interesul viu pentru o activitate ce promovează
comunicarea directă, în termeni politicoși. Este demnă de apreciat abordarea ce instruiește, de timpuriu,
copiii în direcția vizată de experții în educație, autori ai listei ce cuprinde competențele secolului XXI.
Competența de comunicare este una dintre acestea.
c. Prezentați două metode de predare optime în scopul precizat.
În scopul precizat, considerăm că sunt eficiente aceste două metode: repovestirea și jocul de rol. Prin
tragere la sorți, se alege un copil. La rândul său, acesta extrage un bilețel pe care poate citi următoarea
sarcină: Intră într-un joc de rol alături de alți trei colegi. În timpul jocului, alcătuiește propoziţii simple în
care să auzim: o solicitare, o întrebare, o mulţumire, o rugăminte, un salut și un îndemn. Denumește jocul.
(Sarcina citită va fi îndeplinită în cursul viitoarei lecții. Pentru a ști ce vor avea de realizat atunci, școlarii
ascultă explicațiile învățătorului. Ei rețin că, după audierea textului, trebuie să îl repovestească și, de
consideră necesar, să îl modifice adăugând personaje inventate sau „ieșite” din alte cărți. După ce toți se
lămuresc în privința scenariului, începe reprezentația. Copiii din așa-numita trupă discută despre felul în
care vor introduce în joc propoziţiile ce conțin o solicitare ș.a.m.d., conform sarcinii enunțate în bilețel.
Evoluția trupei va avea loc în mijlocul unui careu.
Prin ambele metode, învățătorul urmărește: felul în care copiii receptează mesajele transmise oral și în
scris; cum se exprimă verbal (gramatical și ortoepic); cum folosesc acte de vorbire (în cauză, formularea
n
unei solicitări etc.); dacă respectă regulile de vorbire eficientă (ascultarea interlocutorului, vorbirea pe rând,
păstrarea ideii); cum dialoghează; cum tratează formele discursului oral (în discuție, repovestirea unei
to
întâmplări auzite, acord în gen și număr ‒ fără terminologie ‒, pronunţie corectă şi clară, intonaţie
adecvată); cum abordează stilul auditiv de învățare; cum își pun imaginile în valoare; cum înțeleg ei să le
ra
îmbunătățească prin prisma aprecierilor sau a sugestiilor primite.
∧
În temeiul celor de mai sus, metodele de instruire sunt potrivite pentru realizarea competenței specifice
date; sunt de luat în seamă, știind că au două avantaje notabile: dezvoltă inteligența verbal-lingvistică și
St
cultivă arta conversației.
În scop evaluativ, se poate folosi metoda R.A.I. În vreme ce urmărește elevii jucându-se și schimbând replici
corelate cu tema zilei, învățătorul verifică măsura în care aceștia utilizează informațiile memorate în cadrul
procesului instructiv, dar și modul în care se comportă în grupul școlar; pe scurt, două cuvintecheie:
p
cunoștințe și conduită.
ro
d. Prezentați o metodă de evaluare adecvată contextului educațional.
Dacă s-a format/dezvoltat ori nu competenţa în discuție, putem verifica printr-o probă scrisă – metodă de
nt
evaluare. Conținutul probei privește scrierea imaginativă.
Copiilor li se distribuie fișe în care se enunță următoarea sarcină: Privind seria de benzi desenate, scrieți un
Re
text de 3-7 propoziții, în care să apară două personaje imaginare. Un personaj formulează un salut și o
solicitare, iar celălalt, o rugăminte și o mulţumire. Găsiți-le nume haioase! Fiți creativi și expresivi!
Conchidem că proba scrisă răspunde necesității de a verifica nivelul competenței specifice. Suportul
imagistic oferit îi provoacă să fie inventivi. Totodată, acesta le permite să își exerseze stilul de învățare
vizual, dar și să se simtă liberi. Rezumăm ideea în trei cuvinte: fantezie și comunicare scrisă.
e. Argumentați importanța combinării resurselor procedurale clasice cu cele moderne.
Conform sugestiilor metodologice din programa școlară, pentru dinamica demersului, este important să
combinăm resursele procedurale tradiționale cu cele moderne. În continuare, ne argumentăm afirmația.
În orice situație de învățare în care le folosim, resursele combinate antrenează copiii și îi obișnuiește cu
abordările care promovează coeziunea de grup. În locul activităților statice, ei le preferă de departe pe cele
care îi pun în centrul atenției și în mișcare. Cu cât sunt mai bine alternate activitățile, cu atât mai realizabil
este procesul de învățământ. În cazul nostru, momentele statice sunt binevenite în condițiile ce reclamă
pregătirea lucrului în perechi, frontal și în grup. Mai precis, atunci când tot doi câte doi elevi efectuează
exercițiul cu jetoane, când se iau notițe în caiete, când se repovestește textul citit de învățător și când se
stabilesc detaliile în trupa de teatru. Iar momentele interactive sunt binevenite atunci când se impune
evoluția fiecăruia în fața colegilor. Fiind încurajați să se sprijine reciproc, elevii se simt mult mai degajați,
drept care ei se implică realmente în rezolvarea sarcinilor.
În orice mediu – nu neapărat educațional –, dinamica grupului favorizează coeziunea. Privind lucrurile în
profunzime, deslușim un adevăr: Coeziunea de grup construiește pilonii pe care se sprijină libertatea de
expresie. În speță, de îndată ce se simt liberi pe terenul temei, copiii formulează mai ușor enunţuri proprii în
situaţii concrete de comunicare orală. Se poate observa deprinderea abilității de a se vorbi în cuvinte
proprii și simple, în jurul unor idei-ancoră.
În virtutea afirmațiilor anterioare, credem că învățătorul atinge obiectivele operaționale consemnate pe

marginea competenței specifice, relevate în preambul.
Elaboraţi un eseu de o pagină despre situația de învățare.
În cuvinte proprii, conceptul situație de învăţare este o altă formă frumoasă de a spune context favorabil
învățării. De obicei, contextul instructiv-educativ se creează în spațiul clasei sau în incinta școlii, în funcție
de natura și de amploarea activității. Conform practicii, există cazuri în care acesta se creează și în afara
mediului educațional convențional. Însă indiferent de spațiul ales, finalitățile sunt mereu aceleași, stabilite și
urmărite în deplină consonanță cu principiile educației. Tot astfel, independent de spațiul ales, succesul
n
activității depinde întotdeauna de câțiva factori statornici; exemple: capital uman, recuzită, resurse
imateriale (spirit de echipă, de inițiativă și de animație, timp, creativitate, originalitate).
to
În principiu, o situație de învăţare trebuie să aibă niște caracteristici pentru a corespunde rigorilor educației
(non)formale. În accepțiunea personală, aceste caracteristici sunt privite dinspre anumite laturi care, după
ra
caz, pot fi de natură: (in)formativă, instructivă, (re)creativă, (auto)evaluativă, (auto)corectivă, evolutivă pe
∧
termen lung, previzibilă. Tot în accepțiunea proprie, standardele la care se ridică sau nu trăsăturile situației
St
de învăţare sunt date de: factori externi (cadru legal în materie în vigoare, documentația aferentă
aprobată/avizată, spațiu adecvat și corespunzător amenajat/dotat, climat propice, parteneri educaționali)
și de factori interni (nivelul de educație, deschiderea resurselor umane implicate, calitatea conținuturilor,
calitatea actelor de comunicare și a moderării activității, gradul lor de atractivitate, ambientul creat,
elementele de joc folosite, frecvența cu care sunt ele utilizate).
p
Din conceptul în cauză derivă alte două, relativ noi: oportunitate de învăţare și experiență de învățare.
ro
Pentru a vedea corespondența intuită, să ne gândim numai la continuitatea situației de învăţare, ale cărei
efecte se văd în plan concret și în timp real. Triunghiul format din conceptele interdependente este expresia
educației moderne, reflectată prin prisma cuvintelor ce și cum, la rândul lor, extrase din esența
nt
competențelor secolului XXI. Deloc întâmplător, interogația vehiculată în literatura de specialitate Ce și

cum pot face cu ceea ce știu? oglindește triunghiul constituit din elementele amintite: situație,
Re
oportunitate, experiență.
Plastic vorbind, conceptele temei de față, unite prin linii conductoare, formează un cerc închis – un cerc al
învățării și al formării continue. În timp, mai multe asemenea cercuri, sedimentate și vertical așezate,
creează imaginea unei spirale, o spirală a educației pe toată durata vieții. Imaginea astfel relevată vine să
o completeze pe cea știută deja – a cercurilor concentrice, în care se află esența fiecărui act din procesul
instructiv-educativ.
Spre final, menţionăm aspectele prin care aceasta influențează procesul de învăţământ. Aspectele
constau în: trăsăturile raportului situație – oportunitate – experiență; modul de interpretare a impactului
acestui raport; rezultatele obținute prin punerea lui în circuit, în orice act educațional desfășurat;
racordarea lui la principiile predării integrate; factorii extrinseci (resursele de toate tipurile, profesionalismul
cadrului didactic ș.a.m.d.); factorii intrinseci (potențialul și motivația participanților – elevi și profesor –,
receptivitatea lor la nou); modul de valorificare a rezultatelor prin interpretarea lui; exemplele de bune
practici reținute în urma valorizării celor trei concepte.
Credem că efectele unui proces de învăţământ influențat pozitiv de buna funcționare a triadei conceptuale
se resimt peste vreme la nivelurile micro și macro. La nivel micro, în cazul copilului, ghidat subtil spre succes
– școlar și profesional. La nivel macro, în cazul sistemului de educație, unul mai dătător de oameni stăpâni
pe sine, mulțumită competențelor-cheie dobândite.
În încheiere, să reținem că profesorul este un generator de oportunități, transformate în situații de învățare,

și că elevul este un explorator al acestora, dată fiind instruirea primită în sensul așteptat. Micul explorator
este zilnic un câștigător de experiență, date fiind obiectivele promovate de pedagogia modernă: a învăța
să înveți și a ști ce și cum să faci cu ceea ce ai învățat.
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 8
1. Se dă textul:
n
Peste câtva timp, împăratul a mai trimis un alt sfetnic, pe care-l considera la fel de vrednic să vadă dacă
mai este mult până-i gata stofa. Dar și acesta a pățit la fel ca celălalt. N-a văzut nimic, fiindcă stativele
to
erau goale. Dar de teamă că-și va pierde slujba și poate fi considerat prost, a început să laude stofa pe
care n-o vedea și să se minuneze de frumusețea culorilor și a desenului.
ra
E foarte frumoasă, a spus el împăratului.
∧
În cele din urmă, împăratul a hotărât să meargă și să vadă acea stofă care-l costase atât de mult. A luat
St
cu dânsul oameni unul și unul, printre care și cei doi sfetnici, și s-a dus la cei doi pehlivani* care se făceau
că lucrează din răsputeri, dar fără niciun fir de ață în războiul de țesut.
Ia uitați-vă ce frumoasă e! au spus cei doi sfetnici. Ce desen, ce culori minunate!

p
(Hans Christian Andersen, Hainele cele noi ale împăratului)

ro
* pehlivan = om glumeț, șarlatan, escroc

nt
a. Despărțiți în silabe cuvântul fiindcă.

Re
b. Identificați, în text, un omonim și formulați o propoziție cu celălalt sens al acelui cuvânt.
c. Precizați care este valoarea morfologică a lui ,,i” din ,,până-i gata stofa”.
d. Transcrieți, din textul dat, două propoziții legate printr-o conjuncție coordonatoare copulativă
e. Precizați gradul de comparație al adjectivului frumoasă din propoziția ,,– E foarte frumoasă”
f. Indicați valoarea morfologică a cuvântului subliniat și formulați o propoziție în care acesta să aibă o
altă funcție sintactică.
g. Menționați rolul semnului exclamării în enunțul: ,,– Ia uitați-vă ce frumoasă e!”
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: Dar de teamă că-și va pierde slujba și poate
fi considerat prost, a început să laude stofa pe care n-o vedea și să se minuneze de frumusețea
culorilor și a desenului.
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi evoluţia relaţiei dintre două
personaje din romanul Enigma Otiliei, de George Călinescu.

personaje.
n
to
a (OMEN nr. 3.418/2013): ra
∧
2.4. Exprimarea expresivă a ideilor în contexte familiare, manifestând încredere în sine şi interes
St
➠ utilizarea limbajului (non)verbal adecvat pentru asigurarea sau menţinerea atenţiei interlocutorului prin:
contact vizual, expresie facială, claritate în exprimare, ton;
p
➠ jocuri de recunoaştere a unor personaje/poveşti după indicii date.

ro
Conţinuturi
Citire/Lectură: textul literar și cel narativ (de maximum 120 de cuvinte): titlu, autor, alineate, aşezarea în
nt
pagină; recunoaşterea personajelor; povestirea orală
Scriere/Redactare: organizarea și aşezarea textului în pagina caietului (plasarea titlului, a autorului,

Re
folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre cuvinte); scrierea funcţională (biletul de mulţumire).
Cerință
Într-o activitate instructiv-formativă, prezentați un mod prin care elevul poate fi învățat să își redea
expresiv și cu convingere ideile proprii. Repere pot fi acestea:
a. Prezentaţi o activitate creatoare de oportunități de învățare pe marginea competenţei specifice

precizate.
b. Enumerați trei resurse materiale utilizabile în acest sens.
c. Prezentați două metode didactice eficiente în contextul menționat.
d. Denumiți o metodă de evaluare principală și una alternativă care să corespundă cu specificul

competenţei.
e. Justificați complementaritatea competenţei 2.4 cu o alta.
Alcătuiți un eseu de o pagină despre învățarea școlară. Aveţi avea în vedere următoarele:
➠ definirea conceptului de învăţare – în sens larg;

➠ definirea conceptului de învățare şcolară;
➠ precizarea orientărilor principale în teoriile contemporane ale învățării;
➠ indicarea relevanței lor pentru instruirea şcolară;
➠ menţionarea condițiilor interne şi externe ale învățării şcolare eficiente.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 8
1.
n
a. fi-ind-că
to
b. mai. Macii înfloresc în luna mai.
c. verb copulativ ra
d. să meargă/și să vadă acea stofă/
∧
e. gradul superlativ absolut
St
f. dânsul = pronume personal.

Dânsul așteaptă un răspuns. (dânsul = subiect)
g. În acest enunț, semnul exclamării marchează grafic necesitatea unei intonații potrivite pentru acest
p
îndemn.
ro
h. Sfetnicul nu are suficientă încredere în sine și nici tărie morală să recunoască faptul că nu vede nimic.
Se complace în această situație pentru a-și păstra slujba și nu își asumă riscul să demaște înșelătoria.
Prin atitudinea sa dovedește lașitate și prostie, opusul a ceea ce el își dorește.
nt
Re
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi evoluţia relaţiei dintre două
personaje din romanul Enigma Otiliei, de George Călinescu.
personaje.
dramaturg, eseist și istoric literar. Romanul Enigma Otiliei este un roman social realist de tip balzacian. El
apare la sfârșitul perioadei interbelice (1938) și prezintă viața burgheziei bucureștene de la începutul
secolului XX, în care relațiile familiale s-au degradat din cauza goanei după bani. În acest context, tema
moștenirii atrage într-un joc al sorții aproape toate personajele romanului, confirmând parcă celebrele
cuvinte ale lui Balzac ,,Zeul la care toți se-nchină este banul”.
Incipitul romanului fixează cu exactitate cadrul temporal și spațial în care se va desfășura acțiunea
romanului ,,într-o seară de la începutul lui iulie 1909”, pe strada Antim, din București. Descrierea străzii pustii
și întunecate este realizată ca o oglindă a destinelor nefericite ale personajelor care locuiesc aici. Romanul
este alcătuit din două fire narative: primul are în vedere lupta clanului Tulea de a obține averea lui moș
Costache, iar al doilea plan narativ îl aduce în atenție pe tânărul Felix Sima, venit la București în casa
tutorelui său, Costache Giurgiuveanu, pentru a studia medicina. Aici o întâlnește pe Otilia, fiica vitregă a
acestuia, alături de care va trăi o poveste de iubire adolescentină. Pe tot parcursul romanului, Otilia devine
o ființă complexă, deoarece este prezentată din perspectiva fiecărui personaj care intră în contact cu ea,
însă relația dintre ea și Felix este cea mai captivantă prin vivacitatea și inocența ei. Relația dintre cei doi
este prezentată prin prisma conflictului exterior, triunghiul Felix – Otilia – Pascalopol, cât și prin prisma
conflictului interior generat de sentimentele contradictorii de afecțiune și respingere manifestate față de
Felix.
Întâlnirea dintre cei doi este prezentată încă de la începutul romanului.
În expozițiune se precizează că Felix a fost întâmpinat cu răceală în familia Giurgiuveanu. Sosirea lui a
rămas aproape neobservată, singura care i-a acordat atenție a fost Otilia. Ei sunt străinii din această
familie, amândoi copii orfani. Acest punct comun contribuie la apropierea dintre cei doi.
Intriga romanului prezintă relațiile tensionate din această familie. Se observă lipsa de interes a celor doi
pentru obținerea unei părți din moștenire și apropierea sentimentală dintre ei. Felix nu își neglijează studiile,
deși apar probleme financiare care sunt rezolvate prin intervenția Otiliei pe lângă Pascalopol. Desfășurarea
n
acțiunii aduce în atenție dorința de a se căsători a mai multor personaje. Pe fondul acestor preocupări,
atât Felix cât și Otilia sunt doriți ca parteneri de viață de alte personaje ale romanului, însă fiecare refuză,
to
exprimându-și dragostea unul pentru celălalt.
Punctul culminant al relației dintre cei doi este atins în timpul vizitei de la ferma lui Pascalopol, când Felix
ra
simte că o pierde pe Otilia. Secvența aceasta este semnificativă pentru relația celor doi. Otilia este
∧
exuberantă de parcă toată lumea ar fi a ei, aleargă, se urcă pe stoguri, ar vrea să intre în apa heleșteului,
călărește același cal cu Felix. După o efuziune de manifestări tandre îndreptate pe rând când spre Felix,
St
când spre Pascalopol, făcându-i pe amândoi să sufere, Otilia devine rezervată, reflectând la viitorul lui Felix
pe care îl vede ca un ,,luceafăr” la care ea nu poate ajunge. Felix are anumite manifestări de gelozie, însă
este dispus să aștepte oricât va fi nevoie pentru a se căsători cu Otilia.
O altă secvență semnificativă pentru relația celor doi se petrece în seara dinaintea plecării ei din casa care
p
fusese a lui Costache Giurgiuveanu. Otilia este hotărâtă să i se dăruiască lui Felix, fără a se căsători, însă
ro
acesta, cerebral, refuză să profite în acest fel de ea. Amândoi sunt conștienți de dragostea pe care o simt
unul față de celălalt, însă au o viziune diferită față de iubire. El consideră că femeia trebuie să fie un sprijin
pentru atingerea țelului în viață, ea consideră că rostul femeii ,,este să placă, în afară de asta neputând
nt
exista fericire”. El este dispus să aștepte, ea concepe iubirea într-un mod aventuros, cu dăruire și libertate
absolută. Conștientă de aceste diferențe și de faptul că ea ar reprezenta o piedică în realizarea
Re
profesională a lui Felix, Otilia pleacă pe nesimțite, în dimineața următoare, din camera și din viața lui Felix,
lăsând un bilet în care își explică decizia, o decizie matură, care îl bulversează pe Felix. Otiliei îi lipsește
structura profunzimilor și acest lucru își lasă amprenta și asupra relației cu Felix. Chiar și în acest aspect
devine relevantă replica ei prin care se autocaracterizează: ,,Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc
repede, sufăr când sunt contrariată”.
Din deznodământul romanului aflăm că fiecare și-a îndeplinit visul: Felix devine un medic strălucit și un
cunoscut om de știință, potrivit aspirațiilor sale intelectuale, iar Otilia, cu aspirațiile ei către lux și călătorii se
căsătorește cu Pascalopol iar apoi cu un conte din America de Sud, persoane capabile să-i îndeplinească
aceste dorințe.
Relația dintre cei doi pune în evidență antiteza romantică, o atracție a contrariilor: ea, fata exuberantă și
cochetă, el, tânărul rațional și ambițios. Între ei se naște încă de la început o afecțiune delicată. Felix, încă
imatur și impulsiv, o transformă pe Otilia într-un ideal feminin și este descumpănit de comportamentul
derutant al fetei.
Felix și Otilia rămân în literatura română protagoniștii unei frumoase povești de dragoste în care rațiunea
învinge iubirea juvenilă.

Într-o activitate instructiv-formativă, prezentați un mod prin care elevul poate fi învățat să își redea
expresiv și cu convingere ideile proprii. Repere pot fi acestea:
a. Prezentaţi o activitate creatoare de oportunități de învățare pe marginea competenţei specifice

precizate.
În propria viziune, pentru atingerea scopului educațional, este de bun augur combinația dintre lectură și
mimă. Un posibil exemplu este cel etalat în rândurile următoare.
Ajutat de copii, învățătorul distribuie fișe de lucru ce conțin un text narativ și harta lui. Efectivul îl citește o
dată în ștafetă și o dată în lanț. Prin tragere la sorți, se alege copilul care îl povestește. Tot așa se aleg și cei
care intră în jocul de mimă. Restul efectivului, publicul, trebuie să recunoască fiecare personaj după acțiuni.
Protagoniștii își transformă apoi acțiunile în replici, așa încât le dau glas personajelor din poveste. În
această situație de învățare, micul public trebuie să aibă în vedere: claritatea exprimării verbale, tonul,
expresiile faciale, prezența scenică, contactul vizual menținut atât cu interlocutorii, cât și cu spectatorii.
Când jocul ia sfârșit, copiii revin în bănci pentru a completa harta textului. Dascălul urmărește felurile în
care se redau ideile sub aspectele gramatical, logic, ortoepic și plastic. În baza observațiilor de rigoare, se
poate determina măsura în care ei și-au format/dezvoltat abilitățile de receptare a mesajelor (non)verbale
și abilitățile de exprimare în consecință. Știind cât sunt de importante acestea pentru actele de vorbire, în
n
general, considerăm că e optimă abordarea dascălului. Corect aplicate, metodele ce îi dau sens
procesului instructiv-formativ-evaluativ contribuie la realizarea competenţei specifice enunțate în
to
preambul. La final, colectivul vizionează un film pe aceeași temă, tratată de mimi. Urmărindu-i, copiii
observă modul în care aceștia își interpretează rolurile. Ei au în vedere criteriile prezentate în considerarea
limbajului nonverbal utilizat.
ra
∧
b. Enumerați trei resurse materiale utilizabile în acest sens.
St
Țintind scopul, învățătorul folosește textul-suport, harta textului și videoproiectorul. Contribuția lor este
substanțială, indiferent din ce perspectivă le privim. Prin intermediul lor, se valorifică competențe uzuale
cum ar fi: cea de comunicare, cea de gândire sintetico-analitică și critică, cea de exprimare artistică. În
virtutea acestor competențe, se subînțelege că elevii își exersează capacitățile: de exprimare (orală, nonși
p
paraverbală), de exprimare de sine prin prezență, de raționare, de atenție, de memorare, de creativitate, de

vizualizare a imaginilor plastice și de redare a lor în cuvinte simbolice. Totodată, ei își exersează stilurile de
ro
învățare audio-vizual și practic-aplicativ.
Resursele uzitate de învățător răspund nevoilor educaționale. Luate în ansamblu, acestea reprezintă un
nt
mijloc de expresie. Textul-suport le dă școlarilor libertatea să își imagineze personaje, cadre de acțiune,
peisaje, sunete și arome. Harta textului le dă ocazia să fie creativi în lumea desenului și a cromaticii. Iar
Re
videoproiectorul, mijloc tehnic comunicare prin imagini, le oferă posibilitatea de a-și fixa cunoștințele.
c. Prezentați două metode didactice eficiente în contextul menționat.
Metode eficiente de predare pot fi lectura ‒ în ștafetă și în lanț ‒, mima (privită ca un joc de rol spontan) și
harta textului (privită ca un organizator grafic). Obiectivele operaționale vizează expresivitatea sub toate
formele. Elevii sunt organizați în macrogrup din dorința de a cultiva ideea de muncă în colectivitate,
precum și de fructificare a produselor comune obținute: harta textului (în baza lecturii) și grila criterială (în
baza jocului de mimă). Grila este întocmită în conformitate cu specificitatea competenței în discuție (2.4)
pentru a se avea în vedere, cu precădere, evoluția protagoniștilor din jocul de mimă.
După caz, activitatea decurge în băncuțe sau în cerc. Aceasta este coordonată în așa fel încât să mențină
dinamica grupului și să formeze abilitățile de relaționare constructivă. Atitudinea deschisă facilitează
principiul centrării pe elev și pe competență. Deopotrivă, aceasta favorizează libertatea de expresie, care,
se știe, este un drept al copilului.
d. Denumiți o metodă de evaluare principală și una alternativă care să corespundă cu specificul

competenţei.
Ultima secvență a lecției este despre turul galeriei, privit ca metodă de evaluare. Este momentul în care
elevii își expun hărțile elaborate pe fundalul textului-suport lecturat inițial. Ideile principale și punctele
strategice ale hărții sunt redate frontal. După ce sunt agreate în plen, ideile se transformă în desene și în
culori, exact așa cum se văd acestea prin filtrul minții și al naturii fiecărui școlar. Ca atare, „trecând” prin
turul galeriei, elevii își pun la încercare întregul potențial, existent pe aceste paliere: intelectual, creativ,
afectiv și psihomotric.
În același scop, se poate aplica, alternativ, copacul ideilor. Individual, în interiorul coroanei, copiii așază
cuvintele-cheie reținute pe durata secvențelor instructive. Aceasta este maniera învățătorului de a verifica
abilitățile de gândire sintetică. Conform cerinței evaluative, cuvintele-cheie trebuie să fie redate cât mai
expresiv cu putință, la nivelul vârstei. Procedând așa, învățătorul încurajează copiii să manifeste interes şi
încredere în sine, atunci când sunt provocați să extragă esențialul dintr-un context familiar; în cazul de față,
contextul familiar e creat pe fondul poveștii, a cărei temă se continuă prin mimă. Faptul de receptare a
mesajului pe cale orală, în timpul lecturii, este urmat de faptul deducerii lui din mimică și din gestică. Astfel,
copiii învață să îl recunoască în două circumstanțe diferite. În plus, ei învață să se exprime sintetic și plastic
mai ales.
e. Justificați complementaritatea competenţei 2.4 cu o alta.
Considerăm că există cel puțin o competenţă corelativă cu cea descrisă anterior. Indicăm un atare
exemplu și îi justificăm rolul formativ. Competenţa privind identificarea mesajului unui text în care se
relatează întâmplări și fenomene din universul cunoscut (3.2) este potrivită pentru a învăța elevii să redea,
expresiv, idei în diverse situaţii de comunicare orală și să dovedească interes şi încredere în sine. În cazul de
n
față, după minutul de lectură, li se poate cere elevilor să verbalizeze, în cuvinte proprii, morala desprinsă din
textul citit. Sau este posibil să li ceară să redea, prin expresii frumoase ‒ fie direct, fie mimate ‒, esența unui
to
fragment liber ales din textul parcurs. În ambele situații, ei beneficiază de sprijinul învățătorului; sunt
oportunități în care ei își dezvoltă abilitățile de exprimare sub cele trei forme cunoscute: non-, para– și
ra
verbală. Respectivele abilități sunt absolut obligatoriu de însușit, știind că sunt parte integrantă din prima
competenţă-cheie ‒ de comunicare ‒, aflată printre cele opt promovate la nivel european; la rândul lor,
∧
acestea sunt reflectate în competenţele secolului XXI.
St
În loc de încheiere, spunem că instruirea începe cu informarea în moduri având semnificații bine alese de
învățător. Este o strategie de pregătire a elevilor pentru studiul literaturii. Odată informați, ei realizează
conexiunea inversă prin idei încărcate de semnificații, atât cât le permite stadiul operațional concret.
p

ro
Alcătuiți un eseu de o pagină despre învățarea școlară.

nt
Abordăm tema prin definirea conceptului de învăţare, unul din care derivă cel de învățare şcolară. Să
pornim de la dictonul Nimeni nu s-a născut învățat. Acestuia îi adăugăm un altul: Omul este perfectibil.
Elevul, fiind parte din procesul instrucțional, este implicat în multiple activități cu caracter formativ. Pentru
Re
profesor, elevul este un subiect, al cărui drum trebuie ghidat printre puncte strategice, în scopul dezvoltării
lui globale. În accepțiunea experților, el este un subiect educabil în permanență și nu doar în mediul școlar.
De aici transpare legătura cu termenul perfectibil.
În primul rând, supunem atenției învăţarea; din experiența noastră, o definim așa: acțiunea prin care ne
însușim și prelucrăm informații, folosind procese psihice, analizatori, materiale și mijloace diverse, în
scopul dezvoltării complete și a reușitei în planurile personal și profesional.
În al doilea rând, supunem atenției învăţarea școlară. Aceasta se încadrează în macheta definiției de mai
sus, căreia trebuie să îi adăugăm niște mențiuni:
Recuzita este compusă din materiale și mijloace didactice.
Pentru organizarea sistematică a învățării, spațiul este specific și adaptat/adaptabil cerințelor legale și
ergonomice. Altfel spus, mediul este organizat și aparține unei instituții publice sau private.
Cadrele sunt specializate conform normelor de pregătire psihopedagogică și didactică.
Laolaltă, recuzita, mediul și formatorii facilitează derularea procesului de învățare al elevului, însă în
anumite condiții.
În altă ordine de idei, învățarea școlară nu se produce pur și simplu, ci doar dacă se îndeplinesc, în mod
riguros, condițiile absolut firești. Termenii-cheie identificați în context pot fi: normativ, inteligibil, conștient,
secvențial, interactiv, mediat, maximal, constructiv, progresiv. Enumerarea poate continua ... Prin
reformulare, condițiile devin factori (extrinseci și intrinseci). Nealterați, aceștia înlesnesc demersul de
învățare școlară.
Ultimele orientări în materie de învăţare școlară sunt fondate pe două dintre teoriile contemporane ale
învățării: constructivismul şi cognitivismul. Actualmente, accentul cade pe învățarea prin proiecte (ca
metodă activ-participativă și practic-aplicativă), întrucât încurajează: centrarea pe competențe și pe elev,
rezolvarea problemelor prin tehnici algoritmice și euristice, colaborarea și cooperarea în grupuri eterogene,
(auto)reglarea procesului de învățământ, evaluarea formatoare. Se pune accent și pe instruirea asistată
de calculator, cunoscând amploarea evaluării digitale, respectiv a tehnologiilor informatice şi de
comunicaţii.
Pentru instruirea şcolară, importanța noilor practici se înțelege de la sine. Azi, mai mult ca niciodată, elevul
este provocat să își folosească la maximum potențialul (cognitiv, afectiv, creativ-inovativ) pentru a se
desăvârși în planurile personal și profesional, căci, pe piața forței de muncă, are de străbătut un lung
traseu.
Succint, învățarea școlară este actul – intelectual, teoretizat, normat, etapizat, operațional și digitalizat -
realizat conștient și consecvent, în prezența unor condiții vitale pentru obținerea rezultatelor așteptate. Pe
de o parte, știm că factorii ce determină apariția condițiilor învățării sunt susceptibili de îmbunătățire. Iar pe
n
de altă parte, știm că profesorul poate „orienta” factorii în sensul pozitiv dorit, așa încât elevul să parcurgă
lesne traseul formativ, unul la finele căruia el rămâne cu baze informative notabile și îndeosebi cu
to
schimbări atitudinale remarcabile.
Cele menționate până acum reprezintă un mod prin care elevul deprinde tehnica dirijării operațiilor
mintale, indispensabile învățării de calitate.
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 9
1. Se dă textul:
n
Cât e de mic! Cât e de golaș și de îndrăzneț! spuse Lupoaica cu blândețe.
to
... Și atunci Baloo, ursul cel somnoros și cafeniu, învățătorul care-i deprindea pe puii de lup să cunoască
Legea junglei, bătrânul Baloo, cel care putea să vină și să plece când și unde îi plăcea, și asta pentru că se
hrănea numai cu nuci, cu rădăcini și cu miere, se propti pe picioarele de dinapoi și mârâi:
ra
∧
Un pui de om...un pui de om? spuse el. Eu voi pune o vorbă bună pentru el. Un pui de om nu poate să facă
rău nimănui. Nu am darul oratoriei, dar vorba mea va spune adevărul. Lăsați-l să intre cu ceilalți în haitic și
St
să alerge cu ei împreună. Eu însumi îl voi învăța cele cuvenite.
(Rudyard Kiplig, Cartea junglei)

p

ro
a. Precizați un sinonim potrivit sensului din text pentru cuvântul îndrăzneț.
b. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține triftong.

nt
c. Precizați valoarea morfologică a cuvântului însumi.

Re
d. Identificați un alt cuvânt din familia lexicală din care face parte învățătorul.
e. Transcrieți, din textul dat, o propoziție completivă directă.
f. Formulați o propoziție în care să includeți un verb la modul conjuctiv prezent selectat din text.
g. Explicați scrierea cu majusculă a cuvântului Lupoaica.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia următorului enunț: Un pui de om nu poate să facă rău
nimănui.
2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularitățile de realizare a

structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Mihai Eminescu.
numirea a trei trăsături ale poeziei romantice prezente în operele literare alese;
prezentarea a trei concepte operaţionale de construcţie a discursului poetic din textele lirice selectate
(de exemplu: titlu, motiv literar, idee poetică, instanțele comunicării lirice, elemente de prozodie);
prezentarea a câte unei figuri de stil relevante în fiecare dintre cele două texte poetice, semnificative
pentru construcția discursului poetic eminescian.
a (OMEN nr. 3.418/2013):
4.2. Redactarea unor mesaje simple, cu respectarea convenţiilor de bază

n
➠ folosirea convenţiilor limbajului scris (scrierea cu majusculă și cu alineat, utilizarea corectă a semnelor
to
de punctuaţie);
➠ marcarea prin chenare sugestive/elemente grafice a unor definiţii, motto-uri, formule, mesaje, anunţuri
ra
importante etc., cu scopul de a le pune în evidenţă.
∧
Conţinuturi
St
Citire/Lectură: textul, de maximum 120 de cuvinte: textul literar (titlu, autor, alineate, aşezarea textului în
pagină) și textul nonliterar
Scriere/Redactare: punctuaţia (semnul exclamării, virgula – în cazul vocativ, enumerare – și două puncte);
p
organizarea și aşezarea textului în pagina caietului; scrierea funcţională (afișul)

ro
Cerință
Într-o activitate instructiv-formativă, prezentați o modalitate prin care școlarul învață să conceapă, în scris,
nt
mesaje simple, respectând anumite norme de redactare. Acestea pot fi puncte de reper:
a. Prezentaţi o activitate în cadrul căreia puteți forma/dezvolta competenţa specifică din secvenţa
Re
precizat.
b. Enumerați trei resurse materiale de învățare folosite în acest sens și două forme de organizare a clasei.
c. Prezentați două metode de predare benefice învățării în contextul dat.
d. Indicați o metodă de evaluare aplicabilă conformă cu natura competenţei din secvenţă.
e. Motivați posibilitatea punerii acestei competențe în corespondență cu o alta.
Redactaţi un eseu de circa o pagină despre evaluarea didactică. Luați în considerare următoarele repere:
➠ metode tradiționale şi alternative de evaluare, utilizate în ciclul primar;
➠ problematica specifică a descriptorilor de performanță;
➠ rolul standardelor curriculare de performanță în scopul realizării evaluării didactice la nivelurile macro şi
micro.
TESTUL NR. 9
1.
n
a. curajos
to
b. Lupoaica
c. adjectiv pronominal de întărire ra

d. învățătură
∧
e. să vină
St
f. Să alerge și el cu noi în această cursă!
g. Cuvântul Lupoaica este scris cu majusculă deoarece a devenit un substantiv propriu, dat fiind că este
numele unui personaj din text.
p
h. Prin această afirmație, Baloo dovedește bunătate și înțelepciune. El știe că un pui de om este nevinovat
ro
și neputincios. Educația și mediul în care trăiește transformă omul într-o ființă rea sau bună. De
asemenea, prin această cugetare, el îi îndeamnă pe ceilalți să nu le fie frică și îi încurajează să ia o
decizie înțeleaptă pentru a nu respinge această făptură inofensivă.
nt

structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Mihai Eminescu. În elaborarea
Re
numirea a trei trăsături ale poeziei romantice prezente în operele literare alese;
pentru construcția discursului poetic eminescian.
Romantismul este un curent literar de mare complexitate, apărut în Europa la sfârșitul sec. al XVIII-lea, ca
reacție la rigorile clasicismului rațional. Poezia romantică aduce o formă nouă a esteticii literare în care
predomină gustul pentru imaginație și mister, iar evadarea în trecut sau în viitor devine principala
modalitate de exprimare. Printre altele, poezia romantică pune accent pe pitorescul naturii, descrierea
infinitului spațial și temporal și valorifică creațiile populare.
Poezia romantică românească debutează cu generația pașoptistă și atinge apogeul în opera lui Mihai
Eminescu. Dintre temele specifice romantismului, trecerea ireversibilă a timpului apare ca o supratemă în
creația eminesciană, care excelează prin multitudinea perspectivelor de abordare a timpului individual și
cosmic. În poeziile Revedere și Ce te legeni?... influențele romantismului se regăsesc în tematica abordată,
trecerea ireversibilă a timpului prin succesiunea anotimpurilor, dragostea poetului pentru natură și
prozodia specifică poeziilor populare. În cele două opere, modul de expunere este similar și ia forma unui
dialog între om și codru, motiv literar frecvent întâlnit în lirica eminesciană.
În Revedere, perspectiva este mai optimistă. Sunt prezente mai multe aspecte care aduc în atenție
speranța și bucuria: cântecul ,,Mi-o cântă femeile” și capacitatea codrului de a întineri, prin care este
marcat timpul cosmic ,,Tu din tânăr precum ești/Tot mereu întinerești”, spre deosebire de ființa umană
limitată doar la timpul individual.. Poezia Ce te legeni?... pornește tot de la motivul codrului, însă exprimă
puternice sentimente de melancolie. Codrul personificat empatizează cu ființa umană și simte
singuratatea și sentimentul pustiirii, în atmosfera creată de venirea iernii, când este lipsit de elementele
care aduc bucurie ,,frunzișul mi-l rărește”, rândunelele au plecat ducând ,,gândurile mele/ Și norocul meu
cu ele”, asemănător cu tristețea ființei umane, care meditează la anii tinereții care se duc, lăsând în urmă
nostalgie și neputință. Încă din titlu, poetul accentuează melancolia și meditația prin interogația retorică,
urmată de punctele de suspensie. Ambele poezii sunt creații lirice pentru că autorul își exprimă în mod
direct sentimentele, imaginând un dialog prietenesc între el și codru, în patru secvențe lirice în Revedere,
respectiv în două secvențe lirice în Ce te legeni?...
Deși au puternice influențe folclorice, originalitatea poetului se reflectă prin profunzimea ideilor filozofice
transmise. Sintagma ,,Vreme trece, vreme vine” din Revedere apare și în Glossa și este o sinteză a viziunii
autorului cu privire la trecerea ireversibilă a timpului, inspirată din filozofia schopenhauriană. Ambele creații
reflectă un mod unic, specific lui M. Eminescu de a îmbina idei filozofice profunde cu simplitatea limbajului
popular, așa cum bine remarca G. Călinescu capacitatea acestuia ,,de a face poezie populară fără să
imite”, coborând la ,,acel sublim impersonalism poporan”.
n
Motivul codrului este frecvent întâlnit în lirica eminesciană și predominant în operele amintite. Pe lângă
to
acesta apare și motivul izvorului în Revedere ,,Pe cărarea spre izvor”, dar și în sublima și atotcuprinzătoarea
metaforă ,,Marea și cu râurile,/ Lumea cu pustiurile,/ Luna și cu soarele,/ Codrul cu izvoarele”. Dintre figurile
ra
de stil folosite de autor se remarcă personificarea și antiteza. Prin personificare, codrul primește în ambele
∧
opere atribute omenești: gândește, participă la discuție și simte tristețea și dorul, putând astfel să
empatizeze cu ființa umană trecătoare: ,,doru-mi alungă”, ,,Ducând gândurile mele” (Ce te legeni?...) și ,,Ia,
St
eu fac ce fac demult”, ,,Vara doina mi-o ascult” (Revedere)
Specificul liricii populare se observă în ambele creații eminesciene prin prozodia caracteristică poeziilor
populare: ritm trohaic, rima împerecheată ,,vânt/pământ”, ,,clipele/aripele”, măsura versului de 7-8 silabe,
tonalitatea tristă împrumutată de la doinele populare, regionalisme și prin prezența dativului etic, de
p
exemplu ,,mi-l rărește”, ,,mi-i alungă” (Ce te legeni?...) și ,,mi-i vremea”, (Revedere). Dativul etic este o figură
ro
de stil prin care autorul își arată interesul deosebit față de caracteristicile codrului, prin ale cărui
caracteristici sunt transmise gândurile și sentimentele autorului referitor la trecerea timpului și modul diferit
în care această trecere afectează natura și ființa umană.
nt
Atât de asemănătoare și, totuși, atât de diferite, Revedere și Ce te legeni?... rămân două elocvente mărturii
ale măiestriei și geniului poetului Mihai Eminescu, care dăinuie peste veacuri datorită profunzimii și
Re
tematicii mereu actuale, prin care răscolesc sufletul oricărui cititor.
Mihai Eminescu: Revedere și Ce te legeni?...
Trasături ale romantismului specifice ambelor poezii:
trecerea ireversibilă a timpului prin succesiunea anotimpurilor
dragostea poetului pentru natură
prozodia specifică poeziilor populare
Concepte operaționale
Revedere
Titlu – sentimentele eului liric sunt asemănătoare cu reîntâlnirea dintre doi vechi prieteni
Motive literare – codrul, izvorul, marea, soarele, luna
Prozodie – caracteristică poeziilor populare
Ce te legeni?
Titlu – accentuează melancolia și meditația prin interogația retorică, urmată de punctele de suspensie
Motive literare – codrul, clipa, dorul
Prozodie – caracteristică poeziilor populare
Figuri de stil
Revedere – personificarea ,,Vara doina mi-o ascult” , ,,tu din tânăr precum ești”
Ce te legeni? – personificarea (doru-mi alungă), epitete (pustiit, veștejit și amorțit), antiteză (iarna-i ici,
vara-i departe)
Folosește informații despre textele literare din eseu și fii original(ă)!

Mult succes!
Într-o activitate instructiv-formativă, prezentați o modalitate prin care școlarul învață să conceapă, în scris,
mesaje simple, respectând anumite norme de redactare. Acestea pot fi puncte de reper:
a. Prezentaţi o activitate în cadrul căreia puteți forma/dezvolta competenţa specifică din secvenţa
precizată.
Elevii pot fi învățați prin observație și exerciții să redacteze mesaje simple, respectând anumite norme. În
n
acest scop, învățătorul citește frontal descrierea unui spectacol de circ. Apoi, el fixează pe tablă un afiș.
Școlarii iau aminte la informațiile receptate și încep să lucreze în patru echipe a câte patru membri. În
to
cadrul fiecărei echipe, sarcinile constau în: identificarea părților din structura afișului observat, aranjarea
succesivă a jetoanelor care le denumesc, realizarea unui afiș pe aceeași temă având în conținut: titlul,
ra
imaginea și textul (despre eveniment, organizatori, locul, data și ora desfășurării, beneficiarii finali). Prin
∧
conversații parțial dirijate, învățătorul oferă detalii ce ușurează munca elevilor. Activitatea didactică se
încheie cu etapele de evaluare încrucișată și de autoevaluare în echipă. Făcând schimb de produse ‒ în
St
fapt, afișele ‒, elevii completează grila criterială calitativă. După ce se fac aprecierile despre produsele
analizate, membrii fiecărei echipe se concentrează asupra afișului realizat împreună. Drept care, ei își
acordă două calificative: unul pentru produs și unul pentru modul în care au cooperat. Cele patru afișe vor
face parte din colecția clasei.
p
Pentru a se edifica în privința modalităților de realizare a unui afiș, cât mai creativ posibil la vârsta lor, elevii
urmăresc niște imagini cu exemple relevante. Impactul vizual contribuie la fixarea cunoștințelor și la
ro
generarea altor idei interesante. Dacă impactul este exponențial, înseamnă că elevii sunt în prezența forței
de creație a dascălului. Felul în care acesta îmbină expunerea orală cu imaginile derulate cu ajutorul unui
nt
mijloc multimedia depinde exclusiv de tactul său. Observându-l, elevii pot învăța prin imitație.
b. Enumerați trei resurse materiale de învățare folosite în acest sens și două forme de organizare a clasei.
Re
Posibile resurse de folosit în scopul dat sunt, în principal, acestea: afișul-model, jetoane, videoproiector.
Complementar, se pot utiliza ilustrații, planșe A3 de carton și carioci. Laolaltă, acestea mențin viu spiritul
colaborativ și răspund nevoii elevilor de a-și pune în practică cunoștințele însușite și ideile. Ba mai mult
decât atât, toate acestea determină apariția experiențelor de învățare.
Pe baza resurselor oferite, învățătorul urmărește modurile în care elevii: oferă feedback în urma lecturii
despre spectacolul de circ, își organizează munca, își aranjează jetoanele cu denumirile părților afișului, își
plasează materialul pe planșă (titlu, text, imagine), folosesc alineate, majuscule, semnul exclamării și
punctuația (două puncte, virgula ‒ în Vocativ și pentru enumerare), păstrarea proporției literelor și a
spaţiului dintre cuvinte, reliefarea temei prin elemente grafice, nota de creativitate imprimată.
Per ansamblu, resursele enunțate ajută micii școlari să își formeze reprezentări mentale, să deprindă o
parte dintre tehnicile de scriere funcțională, să respecte normele de tehnoredactare de rigoare și să devină
ingenioși. Pe deasupra, acestea le pot stârni interesul pentru munca în domeniul publicitar/jurnalistic.
c. Prezentați două metode de predare benefice învățării în contextul dat.
În prezentul context, metode de instruire pot fi conversația semidirijată și exercițiul. În mod cert, acestea se
completează cu altele precum observația, explicația și învățarea prin cooperare. Atmosfera degajată
creează mediul propice pentru dialogul direcționat spre scopul competenței 4.2. Învățătorul îmbină în chip
fericit o metodă interogativă (conversația) cu una practică (exercițiul). El îmbină, în subsidiar, o metodă
intuitivă (observația) cu una bazată pe acțiunea de scriere funcțională (afișul).
Prin toate acestea se poate face trimitere și la jocul de rol. Subtil, învățătorul verifică nivelul anumitor tipuri
de inteligență ‒ verbal-lingvistică, spațial-vizuală, creativă, kinestezică, socială. De bună seamă, el mai
verifică și înclinațiile elevilor spre ceea ce caracterizează munca graficianului/designer-ului de afișe
publicitare. Verificarea aptitudinilor se poate face atât prin mijlocirea întrebărilor (semi)structurate, cât și
printr-un exercițiu, unul în care se cere înlocuirea imaginii cu un desen sau cu un cadru creat prin diverse
procedee (quilling, origami, pictură etc.).
Să fie totul interactiv, interesant, instructiv și formativ se datorează recuzitei pe placul elevilor, stilului
didactic adoptat și formelor alese de organizare a clasei ‒ macrogrupul (întregul efectiv) și microgrupul
(echipa). Munca în echipă încurajează dezvoltarea abilităților de comunicare (orală, intercolegială și în
scris). În același timp, aceasta favorizează și deprinderea tehnicilor de muncă intelectuală în comun. În
ultimul sens notat, elevii își exersează capacitățile de gândire logică. De pildă, atunci când li se solicită să își
ordoneze ideile și să își organizeze datele pe planșă.
d. Indicați o metodă de evaluare aplicabilă conformă cu natura competenţei din secvenţă.
O metodă de evaluare benefică este proiectul. Învățătorul stabilește sarcina în baza căreia elevii realizează
o planșă A3 cartonată, pe care postează cuvinte-etichetă și definiţii despre lumea circului, în viziunea lor.
Prin urmare, colectivul este stimulat să depună efort, indiferent de potențialul fiecărui elev. Totodată, se și
n
intră în sfera științelor naturale și în domeniul artei (desen, pictură, decorațiuni în jurul chenarelor).
e. Motivați posibilitatea punerii acestei competenţe în corespondență cu o alta.
to
Cu titlu exemplificativ, o competenţă complementară este exprimarea unor idei, sentimente, păreri prin
ra
limbaje convenţionale (4.3). În continuare, îi justificăm rolul prin intermediul unor activități de învățare. În
∧
virtutea învățării prin cooperare, gândindu-se la cuvintele-ancoră circar și acrobații, elevii creează
pictograme, decupează imagini și alcătuiesc propoziții simple despre acestea. Cu toate cele pregătite, ei
St
realizează o planșă mare, o planșă care va constitui o piesă din portofoliul clasei.
În altă ordine de idei, elevii completează un panou cu enunțuri despre limbajul scris (reguli de punctuație
etc.) și despre normele de organizare a textului scris în caiet sau în carte. Enunțurile sunt concepute de ei
înșiși din două rațiuni: Exercițiile efectuate îi ajută să înțeleagă importanța rigorilor tehnicii de scriere
p
academică. Prin aplicații verificate în plen, elevii se autocorectează. Astfel își îmbunătățesc abilitățile de
exprimare în scris și cele de tehnoredactare.
ro
Concluziv spus, corelarea competenţelor este favorabilă, întrucât diversifică seria activităților de învățare
centrate pe comunicare (privită sub toate formele). Este o bună manieră de a învăța școlarii să se exprime
nt
corect, clar și fluent.

Re
Redactaţi un eseu de circa o pagină despre evaluarea didactică.
Evaluarea didactică este al treilea mare act din procesul de învățământ, fără de care profesorul nu poate
ști dacă munca lui și-a atins ori nu scopul educațional. Tot din capul locului știm că rolul său primordial
este cel de îmbunătățire a procesului instructiv-educativ, ca urmare a etapei de revizuire.
Însuși cuvântul evaluare ne trimite cu gândul la funcțiile pe care le comportă, funcții redate prin termenii
măsură, apreciere și diagnoză. Rezultatele notate în baza fiecărei asemenea funcții, profesional
interpretate, ne oferă indicii valoroase despre calitatea activității didactice, desfășurată în fața elevilor.
Datele consemnate trebuie să rezide din aspecte identificabile, observabile, măsurabile − cantitativ și
calitativ.
Aceiași trei termeni – măsură, apreciere, diagnoză – reprezintă, în esență, operațiile/etapele evaluării. În
sens restrâns, gândindu-ne la etapele proiectului didactic, putem afirma că funcțiile evaluării se reflectă în
cuvintele: proiecție/anticipare, aplicare, control, verificare, revizuire, optimizare. În acest context, putem
afirma că, pentru elevul conștiincios și conștient de necesitatea studiului, evaluarea este o reală
oportunitate de învățare – din propriile greșeli și din greșelile altora. Așa este posibil să apară și motivația
pentru învățare. Altfel zis, rezultatele stimulează elevul. Deloc întâmplător, cu aceeași literă – E – încep
termenii evaluare, eșec și evoluție. Optând pentru evoluție, elevul alege calea progresului școlar.
Trecem în revistă tipurile de evaluare după o clasificare a probelor: tradiționale și moderne. Primele sunt
scrise, orale, practice și mixte. Celelalte sunt bazate pe cercetare și cooperare, pe autoanaliză, pe muncă
individuală și independentă. Avem și exemple: portofoliul, proiectul, investigația, observarea sistematică a
comportamentului elevului și autoevaluarea. Prin combinarea lor, se încurajează autoreflecția asupra
stilului și a ritmului de lucru, asupra propriilor produse și a răspunsurilor date, asupra evoluției frontale.
Susținând autoevaluarea, profesorul învață elevul cum să își contureze imaginea de sine, cum să o
îmbunătățească oglindindu-se în alții, iar treptat, cum să aibă stima de sine.
Documentația procedurii evaluative cuprinde întotdeauna: itemii și descriptorii de performanță, matricea

de specificații, baremul/schema de notare/punctajul acordat şi scala de notare, interpretările
rezultatelor/elev, în scopul luării măsurilor reglatorii de ameliorare/dezvoltare). Așa-numitul tandem dintre
itemi și descriptori are propriul centru de greutate în orice test. Faptul că sunt menționați la sfârșitul testului
este un exemplu de bună practică. Elevii, în baza explicațiilor profesorului, cu puterea lor de judecată,
anticipează calificativele pe care le vor obține. Această practică favorizează autoevaluarea – competență
tot mai mult accentuată.
Trebuie respectate și normele ce enunță standardele de calitate în educație, elaborate pentru a fi

aplicabile la nivel național. Acestea cuprind, la rândul lor, indicatori de performanță care, obligatoriu, sunt:
observabili, măsurabili (cantitativ, calitativ), relevanți pentru fiecare domeniu vizat, benefici pentru procesul
n
destinat să asigure educația de calitate, exprimați în termeni inteligibili. Păstrăm firul și amintim
standardele evaluării naționale, per ansamblu, dar și tot ceea ce rezidă din programele școlare sub formă
to
de indicatori. E imperios necesară respectarea, știind influența lor semnificativă asupra imaginii sistemului
național de educație. ra
Conchidem că evaluarea este de neimaginat în afara procesului de învățământ, a procedurilor speciale, a
∧
muncii profesorului și a sistemului de educație. Pe linie ascendentă, importanța sa crește odată cu
St
valoarea ce i se poate da unui elev printr-un act cu un asemenea impact pe termen lung, numai dacă este
complet și corect îndeplinit. Mai conchidem că evaluarea este imboldul ce i se poate da unui elev pentru a
urca pe scara proprie de valori, însă doar dacă primește un feedback pozitiv consistent.
În prezenta temă am încercat să arătăm că evaluarea este doar o activitate de verificare ce precede
p
critica constructivă, efectuată cu diplomație de evaluator în timp util. În esență, indiferent de tipul său,
fiecare probă reprezintă o treaptă de suit pe riguroasa scară a standardelor curriculare impuse de legiuitor.
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 10
1. Se dă textul:
n
Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
to
– Apostoli în odăjdii violete
Orașul e tot violet. ra
Amurg de toamnă violet...
∧
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
St
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
p
Străbunii trec în pâlcuri violete,

Orașul tot e violet.
ro
(G. Bacovia, Amurg violet)

nt

Re
a. Precizați un antonim potrivit sensului din text pentru cuvântul amurg.
b. Scrieți un cuvânt din text care conţine atât un hiat, cât și un diftong.
c. Scrieți o locuțiune verbală care să includă verbul a trece.
d. Scrieți trei termeni, formați prin mijloace interne de îmbogățire a vocabularului, care să aparțină familiei
lexicale a verbului a trece.
e. Transcrieți un subiect din text.
f. Precizați funcția sintactică a cuvântului doi și formulați o propoziție în care cuvântul doi să aibă altă
valoare sintactică.
g. Precizați rolul cratimelor din al treilea vers.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia versului Orașul tot e violet.

structurii discursului poetic, pornind de la două texte poetice aparținând lui George Bacovia.
numirea a trei trăsături ale poeziei simboliste prezente în operele literare alese;
pentru construcția discursului poetic bacovian.
Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru clasa a III-a – Limba şi literatura română
n
(OMEN nr. 5.003 din 2014):
to
1.1. Extragerea unor informaţii de detaliu dintr-un text informativ/literar accesibil

ra
∧
➠ completarea unor tabele/scheme/organizatori grafici cu informaţii din texte audiate; reluarea
St
înregistrării pentru a completa/transpune în tabele/organizatori grafici informaţii din textele audiate;
➠ îndeplinirea unor instrucţiuni audiate (realizarea unei figurine origami prin operaţii simple, învăţarea
regulilor unui joc nou, construirea unui obiect din materiale luate din natură/reciclate pe baza unor paşi
simpli, urmărirea unui clip Youtube: Cum fac …?
p
Conţinuturi
ro
Funcţii ale limbii (acte de vorbire): oferirea sau solicitarea de informaţii despre universul apropiat; cerere
simplă familiară și cerere politicoasă; prezentarea (de persoane, de cărţi, a unor activităţi); iniţierea unui
nt
schimb verbal
Textul: textul pentru lectură de minimum 450 de cuvinte; textul literar (preponderent narativ); textul de
Re
informare şi funcţional (tabel/alt tip de organizator grafic)
Cerință
Într-o activitate didactică, prezentați un mod prin care elevul învață să extragă niște informații specifice
dintr-un text anume. Puncte de reper pot fi acestea cinci:
a. Prezentaţi o activitate de-a lungul căreia formați/dezvoltați competenţa specifică din secvenţa
precizată.
b. Dați un exemplu de mijloc didactic folosit în acest sens.
c. Precizați două metode de predare adecvate scopului și două posibile forme de organizare a clasei.
d. Indicați o metodă relevantă de evaluare.
e. Exprimaţi un punct de vedere bine argumentat cu privire la necesitatea diversificării recuzitei.
Scrieți un eseu de aproximativ o pagină despre proiectarea didactică a activităților instructiveducative în

învățământul primar. În redactare veţi avea în vedere următoarele:
➠ etapele: definirea obiectivelor, definirea sistemului referențial spațio-temporal: determinarea
conținuturilor;
➠ stabilirea strategiei optime de acțiune;
➠ importanța proiectării.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 10
1.
n
a. zori
to
b. voievozi
c. a trece cu vederea (a ierta), a trece clasa (a promova)

ra
d. trecere, trecut, trecătoare
∧
e. Orașul
St
f. atribut adjectival
Doi au venit primii. (subiect)
g. Cratimele din al treilea vers marchează grafic o pauză pentru a insera metafora prin care sunt descriși
p
plopii.
ro
h. În contextul prezentat în acest text, orașul este văzut într-o atmosferă mohorâtă de toamnă, în care
majoritatea cădirilor și a obiectelor prezente au nuanțe reci și difuze. Locuitorii orașului sunt deprimați
din cauza acestui peisaj sumbru. Întreaga atmosferă este redată simbolic prin această culoare
nt
sugestivă.
Re

structurii discursului poetic, pornind de la două texte poetice aparținând lui George Bacovia.
numirea a trei trăsături ale poeziei simboliste prezente în operele literare alese;
pentru construcția discursului poetic bacovian.
Simbolismul este un curent literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului XIX, ca reacție împotriva
romantismului și naturalismului. Simbolismul promovează percepția sinestezică asupra universului,
valorifică emoția și muzicalitatea interioară a ideilor și aduce în prim plan simbolul, ca valoare artistică. În
literatura română, George Bacovia este considerat cel mai însemnat reprezentant al acestui curent.
El creează un univers propriu în care predomină pesismismul, deprimarea și spaima de moarte, care au
dat naștere liricii unei tristeți ireparabile. Pentru ilustrarea conceptelor menționate, ne vom referi la poeziile
Plumb și Amurg violet, ambele publicate în volumul omonim de debut, Plumb, 1916.
Titlul poeziei Amurg violet este o metaforă simbol care apare la începutul fiecărei strofe. Finalul fiecărei
strofe reia aspectul cromatic, care își extinde influența asupra orașului întreg ,,Orașul tot e violet”. Astfel se
asigură muzicalitatea și simetria versurilor, alături de elementele de prozodie: măsura variată, între 8-11
silabe și rima îmbrățișată. Pornind de la sensul denotativ al cuvântului amurg, parte a zilei în care se îngână
ziua cu noaptea, acesta devine simbol pentru starea de incertitudine și deprimare, care învăluie sufletul
poetului. Alăturarea cuvântului violet, laitmotivul poeziei și ultima culoare a spectrului solar care absoarbe
lumina, accentuează starea deznădăjduită și iminența morții. ,,Amurg de toamnă violet” și ,,Orașul tot e
violet” sunt motivele literare predominante care pun în relief natura în timpul toamnei, anotimp care este
pentru poetul însingurat un simbol al drumului spre moarte sau al destrămării interioare.
Poezia este alcătuită din trei strofe, construite pe baza simetriei. Fiecare strofă accentuează tot mai mult
perspectiva lipsită de speranță și sfârșitul inevitabil. În prima strofă este dominantă imaginea plopilor,
simboluri ale morții în cultura greacă. Prin personificare, aceștia ,,apar în siluete” asemenea unor ,,apostoli
în odăjdii violete” care oficiază un ritual creștin de înmormântare, făcând trimitere la obiceiul preoților de a
purta haine cu nuanțe violet în timpul slujbelor din apropierea Sărbătorii Paștelui. În a doua strofă, accentul
cade asupra mulțimii care pare atinsă de umbrele morții, cu trimitere la culoarea vineție a pielii lipsite de
circulația sângelui, element indispensabil vieții. În ultima strofă apare legătura cu străbunii, ca urmare a
trecerii în neființă, timpul prezent pierzându-se în eternitate, clipa fiind înlocuită de amintiri.
n
Poezia Plumb este o artă poetică în care se dezvăluie concepția autorului despre lume și despre menirea lui
în univers, o concepție dominată, de asemenea, de pesimism. Imaginarul poetic bacovian se axează pe
to
simbolurile morții implacabile. Titlul este laitmotivul poeziei, un simbol recurent care se repetă de șase ori
simetric, conferind muzicalitate textului, alături de elemetele de prozodie asemănătoare poeziei Amurg
ra
violet: măsura de 10 silabe și rimă îmbrățișată. Plumbul, în sens denotativ, este un element chimic, un metal
∧
moale, de culoare cenușiu-albăstruie. Sensul conotativ, care dobândește valoare de simbol, sugerează în
plan poetic apăsarea, monotonia, dezorientarea și angoasa, realizându-se prin intermediul sinesteziei
St
corespondența dintre un element al naturii și starea sufletească depresivă a poetului. În Amurg violet
autorul reușește să se detașeze de trăirile exprimate, lucru observat prin absența mărcilor lexico-
gramaticale ale eului liric, în schimb, în poezia Plumb se transmite faptul că aceste sentimente apasă
sufletul poetului și sunt greu de suportat. Mărcile gramaticale ale prezenței eului liric în poezia Plumb sunt
p
evidente și marchează subiectivitatea autorului prin verbele ,,stam” și ,,am început” și prin adjectivul
posesiv, la pers. I ,,meu”.
ro
Plumb este o poezie structurată în două secvențe poetice. Prima secvență are la bază metafora-simbol
,,cavou”, care poate fi înțeleasă ca un simbol pentru târgul cenușiu de provincie, incapabil să dezvolte valori
nt
spirituale care să bucure sufletul poetului sau poate fi un simbol al trupului, care nu permite dezvoltarea
spirituală a autorului. A doua secvență aduce în atenție amorul, căzut și el în somn, ca o stare
Re
premergătoare morții, întrucât nici cel mai nobil sentiment uman nu mai are puterea de a rezista în fața
deznădejdii și se prăbușește în moarte: ,,Dormea întors amorul meu de plumb”.
Încadrarea acestor opere în simbolism este susținută de prezența elementelor specifice acestui curent
literar: prezența metaforelor-simbol ,,Amurg violet”, ,,cavou” (Plumb), prezența refrenului care contribuie la
muzicalitatea versurilor, puterea de sugestie a cuvintelor, cromatica obsesivă marcată de imaginea
mohorâtă a zilelor de toamnă și a culorii violet, respectiv cenușiu-albăstruie a plumbului, prin care este
valorificat simțul vizual pentru transmiterea sentimentelor de deprimare și deznădejde.
Prin intermediul acestor opere, G. Bacovia dovedește integrarea valorilor simbolismului în arta sa, într-o
manieră unică.
George Bacovia: Plumb și Amurg violet
Trasături simboliste
Plumb
corespondența dintre un element al naturii și starea sufletească depresivă a poetului

element-simbol ,,plumb”
metafora simbol ,,cavou”
Amurg violet
corespondența dintre amurg și starea de incertitudine și deprimare a poetului

metaforă-simbol ,,amurg violet”
muzicalitatea versurilor și refrenul ,,Orașul tot e violet”
Plumb
Titlu – simbol recurent, laitmotivul poeziei

Motive literare – plumbul, cimitirul, frigul, zborul frânt
Prozodie – măsura de 10 silabe și rima îmbrățișată
Amurg violet
Titlu – metaforă simbol

Motive literare – ,,Amurg de toamnă violet” și ,,Orașul tot e violet”
Idee poetică – toamna e simbolul destrămării și al drumului spre moarte
n
Prozodie – măsura variată, între 8-11 silabe și rima îmbrățișată
to
Figuri de stil
Plumb – metafora ,,cavou” ra
Amurg violet – personificarea plopilor ,,apar în siluete”
∧
St
Mult succes!

p
Într-o activitate didactică, prezentați un mod prin care elevul învață să extragă niște informații specifice
dintr-un text anume. Puncte de reper pot fi acestea cinci:
ro
a. Prezentaţi o activitate de-a lungul căreia formați/dezvoltați competenţa specifică din secvenţa
precizată. Stând în semicerc, școlarii ascultă un documentar în lectura unui actor. Pe fondul liniștii lăsate
nt
odată cu derularea înregistrării cu ajutorul CD-player-ului, ei receptează date elementare despre

mediul marin. După încheierea audiției tematice, unii lucrează în echipe de câte patru, iar alții, individual.
Re
Toți primesc fișe de lucru. Tabelele din cuprinsul acestora trebuie completate cu anumite informații
reținute din textul audiat. Apoi, înregistrarea se reia pentru a verifica mențiunile consemnate și pentru a
le transpune într-un organizator grafic (diagrama Venn). În virtutea naturii diagramei, în ambele forme
de organizare, elevii notează asemănările și deosebirile dintre mediul marin și cel terestru. Astfel,
învățătorul măsoară nivelul de înțelegere a informațiilor despre mediul marin și capacitatea analitico-
sintetică a elevilor.
La finalul secvenței, prin intermediul aceluiași mijloc, efectivul clasei audiază cântece în concordanță cu
tema zilei. Aceasta este o bună ocazie de a explora și terenul educației muzicale.
Ca atare, realizăm un aspect esențial: Mijlocul didactic invocat poate realmente provoca o cascadă de idei
și de întrebări, care leagă discipline mai mult sau mai puțin înrudite cu Limba şi literatura română. Situațiile
de comunicare verbală permit abordarea unor subiecte din ambele domenii de conţinut: funcţii ale limbii
(acte de vorbire) și textul.
b. Dați un exemplu de mijloc didactic folosit în acest sens.
În contextul dat, optăm pentru CD-player, deoarece ne-am convins de valenţele formative dovedite, în
vreme ce este utilizat ca mijloc didactic. Acesta captează atenția și creează un mediu favorabil pentru
folosirea analizatorului auditiv. E interesant de observat felul în care micii școlari reacționează atunci când
trebuie să devină responsabili pentru redarea mesajelor ascultate. În aceeași secvență a lecției, ei lucrează
în două forme diferite: în echipe și individual. Cu această ocazie, învățătorul urmărește gradul de
receptivitate al elevilor cuprinși într-o echipă și al celor care îndeplinesc sarcinile pe cont propriu. Potrivit
estimărilor lui, ideea de grup le poate spori membrilor unei echipe puterea de concentrare și, simultan,
încrederea în reușita cerințelor date spre rezolvare. Pe de altă parte însă, conform acelorași estimări, cei
care au ales munca individuală își pot activa în așa manieră puterea de concentrare încât să acopere
lipsa unui partener tot atât de receptiv. Ei trebuie să își dozeze și timpul pentru a compensa lipsa unui
coechipier. Per total, elevii trebuie să facă față situației instructiv-formative, exersându-și stilurile de
învățare și adaptându-se în egală măsură.
Prin urmare, dascălul află detalii semnificative despre nevoile și temperamentele copiilor și despre ceea ce
conturează profilul clasei. Luând act de toate acestea și acționând în consecință, el poate transforma sala
într-un mediu stimulativ și incluziv.
Pe scurt, observăm cum CD-player-ul contribuie efectiv la bunul mers al activității curente și cum poate
determina școlarii care preferă să lucreze individual să adere la un grup. Aderând, ei se lasă ghidați de
spiritul colaborativ; acesta favorizează cooperarea, competență fundamentală a secolului nostru. Mai
observăm și cum respectivul mijloc îmbogățește instrumentarul obișnuit, alcătuit îndeosebi din materiale
tipărite (jetoane, planșe etc.); e acceptat mai ales de copiii care preferă stilul auditiv de învățare.
c. Precizați două metode de predare adecvate scopului și două posibile forme de organizare a clasei. Se
pot folosi aceste două metode de instruire: diagrama Venn și planul simplu de idei. Organizatoric
n
vorbind, credem că sunt adecvate și aceste două forme: în perechi și frontal. Acestora li se poate da
curs în completarea planului de idei, gândind la textul nonliterar parcurs în ziua curentă. De pildă, fiind în
to
perechi, elevii pregătesc scenariul unui joc de mimă. În prealabil, ei optează pentru una dintre temele
recomandate: meseriile caracteristice activităților umane realizate în mediul marin și descrierea unor
ra
animale acvatice (două, la alegere). Când reprezentația este gata de pus în scenă, colectivul formează
un cerc. În interiorul său, elevii protagoniști mimează fie o meserie aleasă în acord cu cerința ‒ pescar,
∧
marinar ș.a.m.d. ‒, fie un animal marin ‒ delfin, caracatiță etc. Deducem că această prezentare are loc
St
frontal, de unde se vede că elevii se simt în centrul atenției și încurajați să se exprime nonverbal ‒ și pe
sine, totodată. Deducem și că aprecierile făcute reciproc, la sfârșitul reprezentațiilor, le dă micilor actori
de mimă șansa să devină mai buni în ceea ce fac și în ceea ce sunt, în calitate de subiecți perfectibili.
Cu alte cuvinte, lor li se acordă șansa să se autoevalueze și să se autocorecteze.
p
După realizarea diagramei Venn, școlarii sunt invitați să asculte regulamentul unui joc. Pe această cale, ei
sunt provocați să redea regulile din memorie, în ordine cronologică. Succesiv, toate trebuie scrise sub
ro
forma unui plan simplu de idei, pe o planșă A3 cartonată. Finalitatea constă în învăţarea regulilor și în
transpunerea lor într-un joc de mimă.
nt
d. Indicați o metodă relevantă de evaluare.
Evaluativ, se poate utiliza harta conceptuală. Aceasta determină copiii să caute cuvinte ce definesc tema
Re
parcursă. Întrezărim încă o bună ocazie de a se verifica abilitățile cognitive în spectrul analiticosintetic. Din
moment ce structura hărții aduce cu ceea ce urmărește învățătorul, înseamnă că dezideratul a fost atins,
iar elevii și-au însușit conceptele-ancoră.
e. Exprimaţi un punct de vedere bine argumentat cu privire la necesitatea diversificării recuzitei.
În același context de învățare, se poate folosi și videoproiectorul. Acesta permite vizionarea unui scurt film
despre mediul marin și/sau despre meseriile celor ce își desfășoară acolo activitățile.
Prin mijlocul audio (CD-player), imaginile formate în plan mental se întregesc pe fundalul imaginilor redate
video, pe ecran. În consecință, întregirea imaginilor vizuale și interiorizarea mesajelor transmise implicit cu
ajutorul videoproiectorului favorizează apariția/consolidarea reprezentărilor mentale. Acesta creează
cadrul adecvat pentru adoptatea/exersarea stilului de învățare audio-vizual. Observăm că această
combinație de mijloace didactice însuflețește atmosfera. Ne este bine cunoscut faptul că elevii sunt tot mai
atrași de lumea virtuală și de mijloacele multimedia ce redau, pe placul lor, imagini și sunete.
În plus, respectivul film urmărit poate genera idei care fac trimitere la exerciții proprii disciplinei Arte vizuale
și abilități practice; de exemplu, realizarea machetei unui vapor. Dialogurile începute în jurul său „țes” o
poveste… cu iz de mare și de vacanță. Astfel, se ating și obiective corelative competenţei generale:
receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare.
Negreșit, videoproiectorul își dovedește pe deplin eficiența. Totul depinde de măiestria învățătorului în a-i
valorifica atuurile. Fiind în fundal imagini captivante și sugestive, apare contextul în baza căruia se pot
extrage mai ușor date dintr-un text informativ audiat, accesibil prezentat. Restul este numai demers
didactic bine proiectat.
Scrieți un eseu de aproximativ o pagină despre proiectarea didactică a activităților instructiveducative în

învățământul primar.
În esență, acest tip de proiectare e munca de zi cu zi a învățătorului. Pentru buna desfășurare însă, este
nevoie de mult studiu prealabil, de muncă sistematică și de pricepere. Supunem atenției abordarea temei
prin întrebările: Cine? Ce? Când? Cum? Unde? Cât? De ce? Spre ce altceva? Învățătorul începe demersul
procedând astfel: consultă planificarea calendaristică semestrială, proiectarea unității de învățare curente
și proiectările altor unități în vederea predării integrate; citește programa școlară pentru a reține
competențele pe care le reclamă lecția; citește sugestiile metodologice pentru a se edifica în privința
abordării anumitor aspecte; ia act de exemplele de activități de învățare date în sfera fiecărei competențe
specifice; parcurge conținuturile potrivite cu natura ansamblului de competențe; notează întrebări pe
marginea conținuturilor pentru a-și fixa obiectivele; are în vedere și acele întrebări cu caracter
interdisciplinar, susceptibile să suscite și mai mult interesul elevilor; parcurge cel puțin o taxonomie (Bloom,
n
Krathwohl, Simpson) pentru a nota verbe de acțiune adecvate; formulează obiectivele operaționale;
realizează strategia de lucru – scop în care caută: metode și mijloace didactice, forme de organizare a
to
elevilor, idei pentru prelucrarea datelor din conținuturi, cuvinte-cheie, elemente de joc, bune practici; alege
criteriile în baza cărora concepe probe evaluative și instrumente; elaborează itemii și descriptorii de
ra
performanță; hotărăște durata fiecărei secvențe; scrie scenariul didactic și rolurile unor elevi; își pregătește
∧
actele în care, pe durata lecției, va consemna datele ce privesc evaluarea formativă și conduitele elevilor în
diferite ipostaze, calitatea și frecvența intervențiilor verbale sau scrise în acord cu cerințele, raportarea lor
St
la sarcinile de lucru (îndeplinite corespunzător sau nu, timp de lucru respectat ori nu, gradul de cooperare
cu colegii etc.); recitește proiectarea lecției pentru a face eventuale modificări și completări.
În viziunea personală, proiectarea didactică este măsura muncii învățătorului și a măiestriei lui, lucru deloc
neglijabil având în vedere importanța și calitatea prestației sale, iar prin extensie, responsabilitatea pe care
p
o comportă prezența lui. Această laborioasă muncă reprezintă centrul de greutate al profesionalismului
ro
învățătorului; activitățile decurg în sensurile dorite de sine și de beneficiarii (in)direcți ai serviciilor

educaționale. Așa apare garanția calității actului didactic, act realizat în consens cu funcțiile naturii sale:
instructiv-formativă, (re)creativă, evolutivă.
nt
Pe fondul mențiunilor anterioare facem câteva precizări. Învățătorul trebuie să stăpânească: terminologia
specifică, teoria curriculumului, taxonomiile, teoriile instruirii, metodica predării fiecărei discipline cuprinsă
Re
în planul-cadru de învățământ, managementul activităților didactice, al conținuturilor, al timpului de

învățare și al clasei, teoria evaluării, psihologia școlarului mic, arta comunicării și a dezvoltării personale; în
plus, arta teatrului educațional și metodele proprii educației nonformale.
Sumarizăm astfel ideile. Proiectarea didactică are atribute ce cresc nivelul actului didactic în fața elevilor.
Atributele sunt: (in)formativ, anticipativ, proiectiv, dinamic, sistemic, operațional, unitar, multidimensional,
pluridirecțional, semnificativ, continuu, holistic și evolutiv. Proiectarea poate fi liantul dintre actul didactic și
cel teatral. Activitatea didactică este reprezentația privită ca parte din artele spectacolului, dată înainte
micilor școlari. De (in)succesul său este responsabil profesorul, fiind singurul constructor abilitat în culisele
clasei.
Teste
TESTUL NR. 11
1. Se dă textul:
n
A nins. În soare codrul cu trunchiuri de cărbune
Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt
to
Şi mă visez la geamuri cu anii îndărăt:
Văd dealul alb, târlia* şi vremurile bune. ra
Ies, scârţâie zăpada ca ieri sub pasul meu,
∧
Şi atârnând marame subţiri de promoroacă
St
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi numai pentru mine şi pentru Dumnezeu.
(Ion Pillat, Lumina, iarna)
*târlie (reg.) = sanie (mică) țărănească

p
ro

nt
a. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt alcătuit dintr-o silabă.
b. Identificați, în text, o pereche de cuvinte cu înțeles asemănător.

Re
c. Alcătuiți un enunț în care cuvântul pasul să aibă o altă valoare morfologică decât cea din textul dat.
Precizați cum se numesc cuvintele care au aceeași formă și înțeles diferit.
d. Construiți o propoziție în care cuvântul alb (Văd dealul alb) să aibă altă valoare morfologică, precizând-
o.
e. Transcrieți, din text, un complement direct.
f. Transcrieți, din textul dat, o propoziție simplă.
g. Explicați de ce se scrie cuvântul Dumnezeu cu majuscule.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia versurilor: Şi mă visez la geamuri cu anii îndărăt: Văd
dealul alb, târlia şi vremurile bune.

structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Lucian Blaga.
numirea a trei trăsături ale poeziei moderniste prezente în operele literare alese;
pentru construcția discursului poetic blagian.
n
Următoarea secvenţă face parte din programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română −
to
Clasa a III-a (OMEN nr. 5.003/2014):
Competența specifică
ra
∧
2.5. Adaptarea vorbirii la diferite situaţii de comunicare în funcţie de partenerul de dialog
St
➠ dramatizarea unor scene de poveste;
➠ joc de rol în diverse situaţii de comunicare cu respectarea regulilor stabilite (de pildă, Eşti cu bicicleta în
parc şi ai găsit un pui de porumbel căzut din cuib. Este un domn pe o bancă mai încolo. Jucaţi scena!).
p
Conţinuturi
ro
Funcţii ale limbii (acte de vorbire): relatarea unei acţiuni/întâmplări cunoscute (trăite, vizionate sau citite;
iniţierea unui schimb verbal
nt
Textul: textul literar – cu precădere, narativ; scurte fragmente descriptive; textul de informare şi funcţional
(afiş, fluturaş, tabel sau alt tip de organizator grafic)
Re
Cerință
Într-o activitate de învățare, prezentați felul în care micul școlar poate fi învățat să se adapteze ușor la
nivelul interlocutorului său. Țineți cont de următoarele aspecte:
a. Prezentaţi o activitate care facilitează demersul de formare/dezvoltare a competenţei menționate.
b. Dați detalii despre trei etape ale jocului de rol și două avantaje ale utilizării lui, ca metodă de învățare.
c. Amplificați efectul temei prin valorizarea competenţei specifice 3.3. – formularea unei păreri despre o
povestire sau personajele acesteia.
d. Menționați o metodă modernă de evaluare.
e. Descrieți o formă de organizare potrivită în context.
Alcătuiți un eseu de maximum o pagină cu titlul Lecția și învățarea şcolară. În redactare urmăriți:
➠ conceptele învăţare şi învățare şcolară, corelate;
➠ activitatea principală realizată în mediul şcolar: lecția, mod fundamental de organizare a activității;
➠ formele de organizare a activității didactice;
➠ impactul lor asupra lecției.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 11
1.
n
a. nins
to
b. omăt – zăpadă
c. Pasul Tihuța se află aproape de Vatra Dornei. (omonime)

ra
d. Albul este culorea specifică iernii. (substantiv)
∧
e. dealul
St
f. A nins.
g. Dumnezeu se scrie întotdeauna cu majuscule, pentru că este un nume propriu, la fel ca și alte nume din
sfera religioasă: Alah, Buda ș.a.
p
h. Poetul revede ca într-un vis anii coplăriei și ai tinereții sale, când nu avea griji și toate lucrurile i se
ro
păreau bune. Își amintește cu drag de momentele în care privea pe geam cum ninge și dealul acoperit
cu zăpadă pe care, copil fiind, se dădea cu sania.
nt

Re
structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Lucian Blaga.
pentru construcția discursului poetic blagian.
În literatura română, modernismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea prin contribuția lui Eugen
Lovinescu, care considera necesară o înnoire a literaturii după principiul că literaturile mai puțin dezvoltate
trebuie să se raporteze la cele mai evoluate. El promovează modalitățile inovatoare de exprimare specifice
modernismului în cadrul cenaclului și al revistei ,,Sburătorul”. Poezia modernă impune un lirism subiectiv în
care să predomine profunzimea sufletească și înlăturarea obiectivității, a limbajului ambiguu și renunțarea
la prozodia tradițională. Lucian Blaga, personalitate marcantă a culturii române în mai multe domenii, prin
poeziile sale deschide calea acestui curent literar. Pentru exemplificarea conceptelor menționate ne vom
referi la poeziile Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și Lumina, ambele publicate în volumul de debut,
,,Poemele luminii”,1919.
În poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, autorul transpune concepția sa filosofică într-un limbaj
artistic impresionant. Ea este o artă poetică deoarece autorul își exprimă concepția despre condiția
creatorului și rolul poeziei ,,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”. În viziunea sa, creatorul are privilegiul
de a cunoaște lumea prin iubire și contemplare, prin potențarea misterelor universului, și nu prin
descifrarea acestora prin intermediul rațiunii ,,Lumina altora/ sugrumă vraja nepătrunsului”.
Titlul poeziei este o metaforă revelatorie. Reluat în incipit, titlul devine sinteza mesajului poetului. Prezența
pronumelui ,,eu” imprimă operei caracter confesiv, regăsindu-se în această operă una dintre trăsăturile de
bază ale modernismului. Negația ,,nu strivesc” asociată ,,corolei de minuni a lumii” întărește refuzul
cunoașterii de tip rațional și aduce în atenție perfecțiunea universului, a cărui cunoaștere este permisă
doar prin contemplare, tocmai datorită perfecțiunii ei.
Poezia este formată din trei secvențe lirice. Prima secvență accentuează refuzul cunoașterii raționale și
exprimă o atitudine protectoare în raport cu taina minunilor universului, care poate fi descifrată doar prin
imaginație. Acestea apar în ,,Calea” eului liric în forma unor elemente sacre generatoare de mister ,,flori”,
,,ochi”, ,,buze”, ,,morminte”. Toate acestea sunt simboluri ale naturii, ale vieții și morții, care apar în viața eului
liric simbolizat prin metafora ,,calea mea”. A doua secvență explică dubla antiteză ,,eu” și ,,alții”, ,,lumina
mea” și ,,lumina altora”, sugerând cele două tipuri de cunoaștere: cunoașterea științifică, văzută ca
distrugătoarea ,,nepătrunsului ascuns”, deoarece nu poate produce revelația și cunoașterea poetică,
introdusă prin conjuncția adversativă ,,dar”, care marchează schimbarea radicală a planului, aducând în
atenție capacitatea eului liric de a spori ,,a lumii taină”, fără a o distruge, ,,dar eu”. Ultima secvență
n
încununează mesajul poeziei prin concluzia care explică capacitatea poetului de a potența misterul ,,căci
eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte”. Astfel, iubirea este prezentată ca fiind singura capabilă să
to
lumineze ,,calea” poetului și căile nepătrunse ale cunoașterii, fiind una dintre ideile filosofice prezente în
poezie. Metafora luminii este recurentă în lirica lui Blaga, fiind un simbol al cunoașterii.
ra
Tema poeziei Lumina este tot iubirea, însă proiectată la nivel cosmic, asemenea poeziei eminesciene.
∧
Lumina este un motiv literar, dar și o temă frecvent întâlnită în opera filosofică a lui Lucian Blaga.
St
Sentimentul nașterii iubirii este asemănat metaforic cu lumina din prima zi a creațiunii ,,un strop din
lumina/creată în ziua dintâi”. Viziunea autorului despre iubire este una metafizică. Ea smulge îndrăgostitul
din universul banal al împlinirii carnale și îl aruncă în universul tainic al misterelor universului. Relația dintre
iubire și lumină este prezentată chiar în primele versuri prin sinestezie. Ea, iubirea, aduce în sufletul poetului
un amalgam de emoții pozitive: bucurie, optimism, speranță și entuziasm, așa cum lumina divină a dat
p
naștere vieții, în multitudinea formelor ei. În opera filosofică, Blaga scria că ,,lumina e simțită ca o trezire și
ro
ca o înviere, o revelare a unicității lui Dumnezeu.”
Prezența eului liric în text oferă un caracter subiectiv al percepției și este prezentă prin mai multe mărci
nt
lexico-gramaticale: verbul la persoana I ,,simt”, ,,năvălindu-mi”, ,,te văd” (subiect neexprimat)
Poetul asociază metaforei luminii imagini artistice vizuale și motorii care au rolul de a amplifica valoarea
Re
mesajului poetic și de a transmite cititorului setea de a pătrunde în universul tainic al cunoașterii luciferice
,,vifor nebun de lumină”, ,,soare”, ,,orbitoarea lumină” ,,năvălindu-mi” (Lumina), iar în Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii întâlnim imaginile florilor, ochilor, razelor albe ale lunii, noaptea, mormintele. Alături de
metafora luminii, emblematică pentru ambele poezii, se remarcă și antiteza ca figură de stil predominantă:
,,lumina mea” prin care se sporește a lumii taină și ,,lumina altora” care sugrumă vraja. Antiteza este
marcată și grafic prin versul ,,dar eu” (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii). În Lumina se remarcă
antiteza dintre lumina și întunericul primordial.
Forma liberă a versurilor întâlnită în ambele poezii contribuie la exprimarea semnificațiilor filosofice și este
un alt indiciu al încadrării operelor în modernism, alături de utilizarea tehnicii ingambamentului. Lungimea
versurilor este variabilă, accentul căzând pe mesajul conținut, și nu pe rigorile prozodiei tradiționale.
Conform opiniei lui Eugen Lovinescu, Lucian Blaga este ,,unul din cei mai originali creatori de imagini ai
literaturii noastre” și un reprezentant de seamă al modernismului.
Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și Lumina
Trasături moderniste (ambele poezii)

– caracter confesiv, interiorizarea profundă a stărilor sufletești, sinestezia, forma liberă a versurilor
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Titlu – metaforă revelatorie

Instanțe ale comunicării lirice
– poezie de tip confesiune ,,eu nu strivesc”
Prozodie – vers liber și măsură variabilă
Lumina
Titlu – metaforă
Motive literare – lumina și întunericul primordial
Instanțe ale comunicării lirice – mărci lexico-gramaticale: verbul la persoana I ,,simt”, ,,năvălindu-mi”, ,,te
văd” (subiect neexprimat)
Figuri de stil
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Metafora: corola de minuni, calea mea, lumina (prezentă în ambele poezii)
Lumina
Antiteza dintre lumina și întunericul primordial
n
Mult succes!
to
ra
∧
Într-o activitate de învățare, prezentați felul în care micul școlar poate fi învățat să se adapteze ușor la
St
nivelul interlocutorului său. Țineți cont de următoarele aspecte:
a. Prezentaţi o activitate care facilitează demersul de formare/dezvoltare a competenţei menționate.
În contextul dat, prezentăm felul în care, printr-un joc de rol, putem învăța elevul să își adapteze vorbirea la
p
diferite situaţii de comunicare, în funcţie de partenerul lui de dialog. Drept care, ne folosim de secvența
sugerată și valorificăm actele de vorbire.
ro
Învățătorul îi aduce elevului la cunoștință scenariul jocului de rol și îi adresează câteva întrebări pentru a se
asigura că totul este clar. Înainte să-și transforme elevul într-un mic actor amator, învățătorul, pe calea
nt
conversației dirijate, urmărește să afle: dacă alege să treacă nepăsător sau nu pe lângă puiul de
porumbel, dacă optează să îi solicite vârstnicului ajutorul, cum i se adresează, ce soluții propune pentru
Re
rezolvarea cazului, cum își argumentează intenția. Procedând astfel, dascălul: observă modurile în care
elevul începe, menține și încheie un dialog, ce formule de adresare folosește ținând cont de vârsta
interlocutorului, cum se raportează la animalele vulnerabile, cum se comportă într-un spațiu public, felul în
care îl afectează situația puiului de porumbel căzut, modul în care îl preocupă salvarea acestuia. Iar pe
fondul conversației, dascălul mai observă dacă elevul: receptează repede și bine mesajele orale transmise,
se exprimă inteligil și fluent, are un vocabular bogat, are abilitatea de a utiliza limbajul nonși paraverbal
pentru a-și dovedi, de exemplu, empatia față de necuvântătoarele neajutorate, are capacitatea de a găsi
rapid soluții optime la situații nemaiîntâlnite.
După ce scenariul jocului a fost internalizat, învățătorul îi arată micului actor câteva tehnici teatrale care îl
vor ajuta să își intre mai ușor în rol. Prin exerciții de artă dramatică, elevul învață: cum să își controleze
comportamentul și limbajul în public (în prezența unor adulți), cum să își autocorecteze imediat greșelile
de exprimare verbală (dacă este cazul), cum să demonstreze o atitudine prosocială, cum îi poate da mai
mult sens mesajului transmis prin scurta reprezentație. În plus, prin exerciții de comunicare, elevului i se
poate cere să alcătuiască propoziții cu expresiile a te pune în situația cuiva și a fi în pielea cuiva. Iar în
contrast cu acestea două, lui i se poate solicita să compună propoziții cu expresiile a intra pe sub pielea
cuiva și a-ți pune pielea pentru cineva. În mod cert, se verifică gradul de înțelegere a formulărilor date.
b. Dați detalii despre trei etape ale jocului de rol și două avantaje ale utilizării lui, ca metodă de învățare.
În jocul de rol, pentru a ne atinge scopul, avem de respectat niște reguli și de parcurs niște etape. În cele ce
urmează, punctăm trei asemenea etape și două avantaje ale utilizării lui, ca metodă de învățare. Mai
înainte, învățătorul identifică situația ce corespunde cu tema jocului și care poate fi adusă la nivelul de
înțelegere a elevului. Altfel spus, reală sau imaginară, situația trebuie să fie relevantă și accesibilă. Gândind
la aceasta, în calitate de coordonator, dascălul alege conținutul potrivit; pe marginea lui, notează cuvinte-
cheie, idei principale și întrebări-ancoră. E important ca el să înțeleagă mesajul desprins din conținut și să
știe cum îl poate transmite sub formă de povață.
Apoi, învățătorul scrie scenariul jocului. Este momentul în care el, în dubla calitate de scenarist și regizor,
stabilește: locul și timpul acțiunii, personajele care vor interpreta rolurile, modurile în care acestea își vor
desfășura activitatea, manierele în care ‒ prin replici semnificative și gesturi teatrale ‒ vor fi evidențiate
punctele esențiale din contextul acțiunii și, mai ales, învățătura dedusă.
Mai apoi, prin lectură ori prin povestire, învățătorul expune frontal scenariul. Pentru a fi sigur că elevii l-au
înțeles, unora dintre ei − aleși prin tragere la sorți −, le poate cere-l să repovestească.
Restul curge de la sine odată cu distribuirea și jucarea rolurilor. Mica reprezentație se termină cu exerciții de
reflecție asupra conduitelor personajelor ‒ (in)acțiunile lor ‒, a moralei extrase, precum și a evoluției elevilor
care au interpretat rolurile prestabilite.
De departe, jocul de rol are avantaje notabile. Dintre toate, amintim doar două: dezvoltă inteligența socio-
emoțională și inteligența verbal-lingvistică; slefuiește imaginea de sine, ca efect al autoevaluării.
n
c. Amplificați efectul temei prin valorizarea competenţei specifice 3.3. – formularea unei păreri despre o
povestire sau personajele acesteia.
to
Dedesubt, redăm o modalitate simplă prin care elevul își formează/dezvoltă competența care îi permite să
formuleze o părere despre o povestire sau despre personaje. Începem prin a întocmi planul de lucru.
ra
∧
Resursele materiale constau în: text-suport (de pildă, Portretul colegei de bancă, de M. Sântimbreanu),
post-it-uri (pentru cuvintele-cheie), creioane colorate, coli A4. Efectivul este organizat sub formă de cerc.
St
Întreaga activitate se desfășoară frontal pentru a facilita schimbul verbal. Actul de predare este realizabil
prin asemenea metode, enunțate cu titlu de exemplu: lectura în lanț, problematizarea, conversația dirijată,
cadranele și planul simplu de idei. În scop evaluativ, se poate utiliza oricare dintre aceste trei metode:
conversația catehetică, eseul de 5 minute, R.A.I. Pe deasupra, oricare dintre metodele amintite poate fi
p
dublată de ceea ce numim desen liber. Opinăm că desenul liber e recomandabil, întrucât creează
condițiile prielnice pentru efectuarea exerciţiilor de exprimare personală pe baza elementelor din text ‒
ro
exprimare prin grafică și pe cale orală. Având schițele în față, copiii se pronunță cu ușurință în privința
(in)acţiunilor și atitudinilor personajelor puse în discuție. După caz, ei își exprimă (dez)acordul faţă de toate
acestea.
nt
d. Menționați o metodă modernă de evaluare.

Re
Potrivit metodologiei moderne, evaluarea se poate face și prin proiect; este apreciată datorită caracterelor
de care se bucură: inter-/multidisciplinar, interactiv, colaborativ, evolutiv.
Demersul evaluativ necesită parcurgerea câtorva pași. În opinia proprie, aceștia sunt: stabilirea temei de
lucru; explicarea rolului proiectului/înțelegerea scopului său; identificarea documentației care stă la baza
informării; găsirea cuvintelor-cheie, enumerarea materialelor utile și scrierea planului de lucru; formarea
echipelor/grupurilor de învățare; distribuirea sarcinilor; derularea efectivă a proiectului prin efort susținut;
prezentarea lui frontală și colectarea feedback-ului (aprecieri, întrebări, sugestii, idei etc.); interpretarea
feedback-ului și formularea concluziilor; analizarea eventualelor greșeli și regândirea strategiilor de lucru,
având, desigur, sprijinul profesorului.
Instrumentele de evaluare se oglindesc în produsele realizate individual ori în colectiv, fiind notate cu
calificativele meritate. Produsele se arhivează în portofoliu și constituie dovada muncii depuse pe durata
proiectului. În fapt, munca depusă este despre ceea ce poate elevul să facă cu ceea ce a învățat.
Complementar, se poate folosi observarea sistematică a conduitelor elevilor și autoevaluarea. În baza lor,
dascălul adaugă mențiuni de referință în fișa de evaluare formativă.
În încheiere, să reținem că, indiferent de metoda evaluativă aleasă, important este să primească elevii un
feedback descriptiv și calificative realiste.
e. Descrieți o formă de organizare potrivită în context.

În orice situație de învățare, o formă de organizare deosebit de eficientă poate fi munca în echipă. Înainte
de reprezentație, școlarii se ajută reciproc în următoarele sensuri: se învață unii pe alții pașii atât planului
de lucru prezentat în prealabil de învățător, cât și ideile principale notate pe marginea jocului, fac schimb
de opinii în privința abordării repertoriului prestabilit, fac și schimb de tehnici de memorare a replicilor, de
redare a unor mijloace teatrale (tonalități, inflexiunile și ritmul vocii, expresii faciale, gesturi, elemente de joc
ș.a.m.d.) și de îmbunătățire a stilurilor de învățare care favorizează prezența de spirit. Sprijinindu-se
reciproc, elevii trec mai ușor prin fiecare moment al jocului de rol, fapt care atrage succesul reprezentației
și al activității didactice, desigur. Tot în echipă, ei își pot formula cu lejeritate propozițiile concluzive prin care
vizează comportamentele personajelor aduse în mijlocul jocului, mesajul final și modurile în care au
performat. Observăm avantajele muncii colaborative sunt de departe remarcabile. Coeziunea de grup se
consolidează vădit sub imperiul termenului echipă. Așadar, astfel se valorifică la maximum și factorii
benefici din sfera a două competențe-cheie punctate în actualitate: cooperarea și rezolvarea problemelor.
În egală măsură, se mai valorifică și atributele în jurul cărora se dezvoltă conceptul de sine, evidențiat încă
din preșcolaritate. Pe scurt, copilul adus de timpuriu în lumina conceptului de sine devine adultul care își
cunoaște natura și potențialul per ansamblu, fiind oricând pregătit să își susțină punctele de vedere cu
argumente solide și să găsească lesne soluții viabile în diverse situații de viață. Încheiem cu acest gând:
Litera C din cuvântul joc vine de la caracter, iar litera E din cuvântul echipă vine de la echilibru.
n
to
Alcătuiți un eseu de maximum o pagină cu titlul Lecția și învățare şcolară.
ra
În privința conceptelor, nu există definiții unanim acceptate și de aceea redăm unele în cuvinte simple.
∧
În sens larg, prin învățare înțelegem procesul bio-psiho-social cu ajutorul căruia însușim cunoștințe ce ne
St
dezvoltă, personal și profesional, pentru a face posibilă integrarea în comunitate și pe piața muncii, pe
deplin. Prin învățare școlară înțelegem procesul intenționat desfășurat într-un mediu instituționalizat, în
care evoluăm profesional datorită ansamblului de cunoștințe dobândite, de aptitudini și atitudini formate.
Scopul este facilitarea integrării noastre în câmpul muncii, în orice domeniu de activitate.
p
În fapt, procesul de învățare nu încetează niciodată, întrucât face parte din ceea ce numim educație pe
toată durata vieții, aceasta putând lua oricare dintre bine cunoscutele forme: in-, non– și formală.
ro
Tot ceea ce înseamnă învățare școlară are loc în cadrul lecției – modalitatea principală de organizare a
procesului instructiv-educativ, desfășurat în şcoală, în prezența profesorului care joacă multiple roluri. Cel
nt
mai important nu este cel de transmițător de informații, ci rolul de comunicator al conținutului prelucrat,
respectiv de (inter)locutor în relația cu elevii lui. Prin exemplul personal, profesorul îi învață să comunice
Re
constructiv pe verticală și pe orizontală; totodată, îi învață și să relaționeze eficient.
Pentru a se încheia cu succes, lecția trebuie riguros proiectată, indiferent de tip. Axa centrală trebuie să
treacă prin niște puncte forte: scop, obiective, conținuturi, resurse, forme, situații de învățare și experiențe
de învățare. Când spunem resurse, ne gândim cu precădere la resursele procedurale, iar atunci când
zicem forme, ne gândim la modurile de organizare a colectivului clasei și la cele de realizare a lecției.
Pe scurt, reușita lecției depinde:
✔ de calitatea răspunsurilor la întrebările-ancoră autoadresate: Ce fac și pentru cine? Ce urmăresc? În cât

timp realizez cele propuse? Cum și cu ce fac? Cum știu dacă am procedat corect, clar, concis, complet și
inteligibil? Cu ce măsor rezultatele?
✔ de calitatea strategiilor și a mijloacelor didactice;

✔ de calitatea instrumentelor de evaluare;
✔ de calitatea ambientului din sală;
✔ de calitatea gestionării situațiilor de criză și a celor neprevăzute;
✔ de calitatea elementelor de joc introduse și de frecvența cu care sunt folosite;
✔ de formele alese pentru organizarea copiilor – frontal, individual, în echipe, în micro-/macrogrupuri, în
(semi)cerc, în careu; se iau în calcul criterii eterogene/omogene; optim combinate, acestea dau în egală
măsură rezultate calitative și cantitative;
✔ de timpul destinat valorificării experiențelor de învățare; preferabil, aceasta să fie făcută prin evaluare
formatoare;
✔ de stilul de predare al profesorului și de maniera în care știe el să îmbine rolurile didactice; dintre toate,
amintim aici rolul de animator, întrucât acesta poate stimula motivația de învățare sporind atenția.
În considerarea mențiunilor de mai sus, formulăm ideile concluzive.
Parcurgând tema prezentată, vedem că învățarea este totodată proces și produs. Ambele aspecte sunt
posibile în orice mediu educațional, dar mai ales în timpul activității ce justifică orarul școlar: lecția.
Păstrăm firul și observăm locul pe care îl ocupă proiectarea lecției în munca profesorului. La nivelurile micro
și macro, finalitățile educației sunt tangibile în condiții special create pentru a transforma orice act de
învățare într-unul formator de caractere umane puternice, respectiv de viitori cetățeni integrați în viața
socio-profesională, activi pe piața muncii.
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 12
1. Se dă textul:
n
Îngânând prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
to
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri. ra
Prinși de duhul înverzirii
∧
prin grădini ne-nsuflețim.
St
Pe măsura-naltă-a firii
gândul ni-l dezmărginim.
Ce-am uitat, aprindem iară.

Sub veșminte ne ghicim.
p
Căutăm în primăvară
un tărâm ce-l bănuim.
ro
Căutăm pământul unde

mitic să ne-alcătuim,
nt
ochi ca oameni să deschidem,

dar ca pomii să-nflorim.
Re
(Lucian Blaga, Focuri de primăvară)
a. Precizați un antonim potrivit sensului din text pentru cuvântul deschidem.
b. Despărțiți în silabe cuvântul tăria și precizați pe care silabă se pune accentul.
c. Transcrieți, din text, un verb la unul dintre modurile nepersonale (nepredicative).
d. Precizați valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în text.
e. Transcrieți, din text, un complement circumstanțial de loc.
f. Construiți o frază în care un pronume relativ selectat din textul dat să introducă o propoziție
subordonată subiectivă.
g. Menționați rolul virgulei în versul: sună ramul, sună glia.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia versurilor: Căutăm în primăvară/un tărâm ce-l
bănuim.
structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Tudor Arghezi.
pentru construcția discursului poetic arghezian.
n
to
ra
∧
St
Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru clasa a III-a (OMEN nr. 5003/2014) – Limba şi
literatura română:
3.6. Aprecierea valorii cărţilor

p

ro
➠ activităţi la bibliotecă;
➠ amenajarea unui colţ de lectură în clasă;

nt
➠ prezentarea unei cărţi la intervale ritmice (o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni etc.);
Re
➠ derularea de proiecte de lectură în grup, care se finalizează prin realizarea unei „cărţi”;
➠ expoziţie cu asemenea produse.
Conţinut Textul:
➠ textul pentru lectură de minimum 450 de cuvinte;
➠ textul literar: cu precădere, narativ; fragmente descriptive scurte;
➠ poezii scurte adecvate nivelului de vârstă.
Cerință
Într-o activitate interactivă de învățare, prezentați felul în care elevul poate fi învățat să aprecieze valoarea
cărţilor. Luați seama la următoarele aspecte:
a. Prezentaţi o activitate care înlesnește demersul de formare/dezvoltare a competenţei menționate.
b. Arătați două mijloace didactice folosite în acest sens.
c. Indicați două metode de predare alese în acord cu scopul vizat.
d. Indicați și două forme de organizare a efectivului.

e. Argumentați necesitatea introducerii altor mijloace didactice în activitate în vederea formării/dezvoltării
competenţei specifice din secvenţa dată.
Elaborați un eseu de o pagină cu tema Curriculumul diferențiat şi personalizat. Aveţi în vedere:
➠ cadrul legal în materie;
➠ necesitatea diferențierii/personalizării lui;
➠ cazurile ce impun diferențierea/personalizarea;
➠ aplicabilitatea lui în plan real, având în vedere cazurile precizate.
n
NOTE:
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 12
1.
n
a. închidem
to
b. tă-ri-a
c. îngânând (gerunziu) ra
d. ramul = substantiv comun albastre = adjectiv
∧
e. prin văi
St
f. Ce naște din pisică șoareci mănâncă.
g. În acest vers, virgula este pusă datorită faptului că propozițiile sunt de același fel și înlocuiește
conjuncția ,,și” din motive prozodice.
p
h. Dintotdeauna oamenii au sperat într-o lume în care să nu mai existe suferință și moarte. Acest lucru nu
ro
este posibil pe acest pământ iar în aceste versuri autorul compară capacitatea primăverii de a
transforma pământul într-un loc atât de frumos cu acel tărâm a cărui existență o intuim cu toții. Acesta
ar putea fi Raiul promis în religia creștină.
nt
Re

structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Tudor Arghezi.
pentru construcția discursului poetic arghezian.
În literatura română, modernismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea prin contribuția lui Eugen
Lovinescu. El promovează modalitățile inovatoare de exprimare specifice modernismului în cadrul
cenaclului și al revistei ,,Sburătorul”. Modernismul promoveză o înnoire a literaturii, prin crearea unei
modalități inovatoare de exprimare. Printre altele, poezia modernă impune un lirism subiectiv în care să
predomine profunzimea sufletească și înlăturarea obiectivității, a limbajului ambiguu și renunțarea la
prozodia tradițională. Alături de Lucian Blaga și Ion Barbu, Tudor Arghezi este un poet modernist. Opera sa
însumează trăsături ale modernismului, dar și ale tradiționalismului, însă cea mai mare realizare a poetului
Tudor Arghezi este revoluționarea limbajului poetic, semnificativă fiind în acest sens ,,estetica urâtului”,
creată sub influența modernismului.
Pentru ilustrarea conceptelor precizate am ales poezia Testament, publicată în primul volum de versuri,
intitulat ,,Cuvinte potrivite” (1927) și Flori de mucegai, publicată în volumul omonim (1931).
Dintre trăsăturile poeziei moderniste, care se regăsesc în Testament, amintim, în primul rând, exprimarea
relației dintre Creator și Univers și adâncirea lirismului în subiectiv, aspecte care fac din această operă o
artă poetică, prin aceasta autorul prezentând menirea sa în lume și rolul operelor sale.
Alte trăsături ale modernismului identificate în această operă sunt: ambiguitatea limbajului realizată prin
intermediul metaforelor și exploatarea esteticii moderne a urâtului prin utilizarea unui limbaj inedit,
integrând cuvinte din registre stilistice diferite.
Titlul poeziei aduce în atenție atât sensul denotativ, cât și cel conotativ al cuvântului. Astfel titlul poeziei
devine o metaforă. Sensul denotativ face referire la documentul juridic prin care o persoană stabilește
unilateral dorințele referitoare la încredințarea bunurilor materiale după deces, iar în sens conotativ, titlul se
referă la averea spirituală pe care autorul o lasă poporului său prin operele sale.
Motivul central al textului poetic este metafora ,,carte”, înțeleasă ca bun spiritual ce asigură legătura între
generații, fiind un punct de referință pentru dezvoltarea acestora, ,,hrisovul cel dintâi”. În Evul Mediu, hrisovul
desemna un act domnesc prin care se stabilea dreptul unei persoane asupra unei proprietăți sau
obținerea unui titlu nobiliar care avea influență, de regulă, și asupra generațiilor următoare. Pe parcursul
n
secvențelor lirice, motivul cărții se regăsește în forma mai multor construcții sinonime, devenind un element
de recurență: ,,cuvinte potrivite”, ,,slova de foc și slova făurită”, ,,hrisov”.
to
Prozodia se situează între cerințele tradiționale și moderne. Strofele sunt inegale și ritmul variabil, dar se
ra
conturează o formă organizată printr-o măsură stabilă de 9-11 silabe și rimă împerecheată.
∧
Volumul Flori de mucegai este inspirat din experiența tristă a autorului, fiind închis pentru câteva luni între
St
zidurile închisorii Văcărești, din motive politice. Lumea de aici este decăzută și lipsită de speranță, însă mai
are încă un strop de umanitate care îi oferă o anumită frumusețe. Convins că ,,pretutindeni și în toate este
poezie”, T. Arghezi transformă urâtul din această lume în frumusețe artistică. Astfel, poezia este o artă
poetică modernă, deoarece exprimă concepția autorului că poezia poate reflecta chiar și lumea în cea mai
decăzută treaptă a ei.
p
Titlul poeziei se înscrie în ,,estetica urâtului” prin asocierea ,,mucegaiului”, simbol al urâtului, al
ro
descompunerii și întunecimii alături de ,,flori”, simbol al vieții, frumuseții și al armoniei. Astfel, titlul sugerează
frumusețea care poate fi găsită chiar și în mediul ostil al damnării și al întunericului fizic și spiritual. Motivul
central al textului poetic este mâna, care devine simbolul actului creator. Aceasta ilustrează nevoia de
nt
nestăpânit a poetului de a scrie, chiar și în aceste condiții chinuitoare ,,Și m-am silit să scriu cu unghiile de
la mâna stângă”, ,,Și mă durea mâna ca o gheară/Neputincioasă să se strângă”.
Re
Dintre figurile de stil prezente în poezia Flori de mucegai se remarcă metafora ,,unghia îngerească” care
sugerează inspirația divină care nu l-a părăsit pe autor nici în postura nefericită de deținut, creația fiind
singura lui posibilitate de evadare din acea lume obscură. Prezența eului liric este marcată de verbul la
persoana I ,,am scris”, chiar în incipitul poeziei, accentuând caracterul confesiv al poeziei, o altă trăsătură
specifică modernismului.
Prin operele sale de o originalitate exemplară, T. Arghezi contribuie la dezvoltarea liricii românești, păstrând
parfumul vremurilor trecute și identitatea neamului românesc, pe care le prezintă în limbajul epocii sale,
influențat de trăsăturile modernismului care a dominat perioada interbelică.
Tudor Arghezi: Testament și Flori de mucegai
Trasături moderniste
Testament – adâncirea lirismului în subiectiv, ambiguitatea limbajului și ,,estetica urâtului”
Flori de mucegai – caracter confesiv, profunzimea suferinței sufletești, forța limbajului creat prin ,,estetica
urâtului”
Testament
Titlu – metaforă creată pe baza sensului denotativ și conotativ al cuvântului testament
Motiv literar central – cartea
Prozodie – situată între tradițional și modernism
Flori de mucegai
Titlu – asociere inedită între ,,mucegai”, simbol al urâtului și ,,flori”, simbol” al frumuseții
Motiv literar – mâna
Instanțe ale comunicării lirice – prezența eului liric ,,am scris”
Figuri de stil
Testament – metafora ,,testament”, ,,carte”, ,,hrisov”
Flori de mucegai – metafora ,,unghia îngerească”

Mult succes!
n
Într-o activitate interactivă de învățare, prezentați felul în care elevul poate fi învățat să aprecieze valoarea
to
cărţilor. Luați seama la următoarele aspecte:
a. Prezentaţi o activitate care înlesnește demersul de formare/dezvoltare a competenţei menționate.

ra
Învățătorul împarte efectivul astfel încât unii elevi să lucreze în perechi, iar alții în microgrupuri.
∧
Cei care lucrează în perechi primesc asemenea sarcini: Unul citește o poezie, iar celălalt spune: care este
St
tema, ce acțiune principală se petrece, când și unde, despre ce personaje este vorba, ce expresii frumoase
și cuvinte noi sunt de găsit, ce idei concludente sunt de reținut. Toate trebuie consemnate într-o fișă.
Iar cei care lucrează în microgrupuri primesc următoarele sarcini: Folosind căștile conectate la audiobook-
uri, ei ascultă câte o poveste în lectura unui actor. Apoi, ei notează în fișe răspunsurile la întrebările-cheie:
p
Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?

ro
Activitatea curentă se încheie astfel: Notițele se citesc frontal. Cu ochii asupra lor, elevii caută asemănări și
deosebiri între însușirile personajelor. În temeiul acestora, li se cere să formuleze păreri despre ceea ce au
vrut autorii operelor audiate să sublinieze, creionându-și eroii în moduri aparte.
nt
La final, personajele pozitive întâlnite în toate operele audiate sunt strânse laolaltă din dorința de a se da
viață unei cărți în versiunea școlarilor. Aceasta însă constituie tema unui viitor proiect comun. Produsul
Re
astfel obținut va fi așezat în colţul de lectură, amenajat în sala de clasă.
Fie în perechi, fie în microgrupuri, elevii: resimt efectele muncii în comun, își testează capacitatea de a
recepta mesaje orale și capacitatea de a răspunde corect (gramatical și ortoepic) și la subiect, își verifică
nivelul atins în planul vocabularul activ și pasiv, experimentează ascultarea activă, își valorifică fantezia
atunci când își imaginează personaje și peisaje. Fiind antrenați într-o activitate centrată asupra lor, școlarii
își sporesc interesul pentru tot ceea ce corespunde stilurilor proprii de învățare și nevoii lor de comunicare.
Simțindu-se în centrul atenției, ei realizează că li s-a dat dreptul la liberă exprimare și că experimentează
învățarea reciprocă. În concret, elevii își observă felurile în care se exprimă în public, ce conduite adoptă,
cum gândesc ș.a.m.d. Pe deasupra, ei pot învăța ceva și din trăsăturile personajelor, dar și din manierele în
care actorii își modulează vocile radiofonice.
În baza poeziilor și a notițelor din fișele de lucru, învățătorul verifică, sub toate aspectele, modurile în care
micii școlari receptează mesajele scrise. Iar pe fondul poveștilor ascultate cu ajutorul audio-bookului,
acesta urmărește să evidențieze valoarea unei cărți tipărite în comparație cu una în format electronic.
b. Arătați două mijloace didactice folosite în acest sens.
Anterior, am dat detalii despre audio-book, mijloc didactic ales pe măsura competenţei 3.6. Rămânem în
context și mai precizăm încă unul potrivit.
Elevii pot învăța să aprecieze valoarea cărții și cu ajutorul unui videoproiector. Rolul acestui suport tehnic
este să mijlocească difuzarea unui interviu despre importanța cărții în creșterea nivelului cultural. Din
imagini și din prezentarea subiectului intervievat ‒ un autor de cărți pentru copii ‒ elevii înțeleg mesajul
transmis: Dacă lectura este o cheie fermecată, atunci cartea este o poartă care se deschide spre cele
patru zări: Mintea, Inima, Excelența, Plenitudinea. În jurul acestor nume simbolice, învățătorul le spune
copiilor că numai citind foarte mult își lărgesc orizontul cultural, orizont dincolo de care se întâlnesc
formatori de formare profesională recunoscuți pentru performanțe. Altfel spus, numai citind cu aviditate și
învățând cu plăcere, putem intra în școli ce ne pregătesc pentru cariere de succes și pentru o viață
personală împlinită. Eroii din cărțile citite/audiate pot fi exemple de integritate și de împlinire (personală și
profesională) dacă elevii învață de timpuriu să fie selectivi și să acționeze în consecință. Așadar, conform
scopului, ei sunt invitați, bilunar, în sala de lectură a bibliotecii școlare. Acolo, ei își însușesc mesajul
instructiv-educativ al personalității intervievate și esența uneia dintre cărțile care îi aparțin. Cât mai
inteligibil, e important să li se arate copiilor valoarea lecturii ‒ și a cărții, se subînțelege ‒, ambele calculate
pe termen lung. Impactul este realmente semnificativ.
c. Indicați două metode de predare alese în acord cu scopul vizat.
Susținem că metode eficiente de instruire pentru integrarea mijlocelor alese în secvenţa dată sunt multe.
Aici însă enumerăm doar două: explozia stelară și pălăriile gânditoare. În ambele situații de învățare, tema
este, bineînțeles, cartea. Activitățile didactice sunt propuse sub titlul Dincolo de copertă începe Universul.
Cele două metode au aceeași finalitate: prețul cărții. Finalitatea e tangibilă prin oricare dintre mijlocele
n
indicate: audio-book-ul și videoproiectorul, dar cu condiția să fie folosite corespunzător, de fiecare dată.
to
d. Indicați și două forme de organizare a efectivului.
În continuare, prezentăm alte două forme de organizare a colectivului, susceptibile să determine

dezvoltaree competenţei date.
ra
∧
Învățătorul împarte efectivul în două macrogrupuri. Jumătățile primesc nume simbolice și motivaționale:
St
Directorii de creație și Biblioteca Vorbitoare. Fiecare grup mare are de realizat un afiș pentru o poezie
adecvată vârstei. Tema este Cartea și literele ei aurite. Ulterior, frontal, se întocmește o posibilă listă cu
întrebări-fulger de adresat bibliotecarului școlii. Astfel se exersează metoda nonformală numită Biblioteca
Vie. Produsele obținute se vor expune ulterior în sala de lectură a bibliotecii școlii, fiind exemple de bune
practici.
p
e. Argumentați necesitatea introducerii altor mijloace didactice în activitate în vederea formării/dezvoltării

ro
competenţei specifice din secvenţa dată.
În aceeași situație instructivă se poate folosi și CD-player-ul – fie la mijlocul lecției pentru dinamizarea
nt
copiilor, fie la sfârșitul ei pentru a reține concluziile exprimate prin cântec. Tematica privește valoarea cărții,
scriitura și truda scriitorului. Aspectele sunt complementare și trebuie apreciate de timpuriu. Se înțelege
Re
tacit că astfel se face apel și la inteligența muzicală.
Tot în scopul învățării elevilor să respecte cartea se poate face uz și de telefonul inteligent. Grupați câte doi
și coordonați de învățător, ei fac aplicații pe platforma Canva, în scopul realizării unei invitații pentru o
expoziție de carte. Expoziția va fi organizată în cadrul unui viitor joc de rol.
Considerăm că este recomandabil să combinăm mijloacele didactice din motive favorabile tuturor. Elevii
se familiarizează cu proprietățile lor, le (re)descoperă avantajele, exersează toate stilurile de învățare, își
accelerează ritmul de lucru, devin mai încrezători în propriile forțe de vreme ce realizează că le cunosc
tainele. Dascălul animă atmosfera, creează oportunități de învățare, observă comportamentele elevilor în
scenarii interactive, își regândește actul de predare în concordanță cu nevoia generală de mișcare.
Susținem ideea enunțată, întrucât modalitatea în care i se dă curs consolidează în mintea fiecărui educabil
mesajele receptate despre valoarea cărţilor.
Elaborați un eseu de o pagină cu tema Curriculum diferențiat şi personalizat.
Indiferent din ce sens privim curriculumul național – larg ori restrâns – și independent de caracterul său –
obligatoriu sau facultativ –, ideea în sine leagă idealul educațional de finalitățile educației. Ne putem
imagina o axă de-a lungul căreia se văd procesele de învățare derulate în favoarea elevului, în temeiul
principiilor care guvernează învăţământul românesc şi învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Curriculumul învățământului preuniversitar, conform legii-cadru (LEN, Capitolul IV) se aplică în acord cu
nevoile ce reclamă dezvoltarea personală a elevului și cu nevoile pieței forței de muncă, în baza principiului
subsidiarității. Drept care, e imperios necesară adaptarea procesului instructiv-educativ la
problemele/nevoile sociale și la cerinţele educaţionale speciale. Gândind la acestea din urmă, ne vine în
minte metodologia pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare (TSI), a cărei
origine se află în legea-cadru.
În continuare, să vedem în ce constă necesitatea diferențierii/personalizării curriculumului, dar și cum își

găsește aplicabilitatea în plan real, având în vedere numeroasele cazuri ce impun tratarea lui în moduri
aparte.
În propria viziune, factorii care determină luarea măsurilor de învățare individualizată și personalizată sunt:
✔ natura copilului, privită sub următoarele aspecte: biologic, psihologic, cognitiv, socio-comportamental;
✔ stilul de învățare și ritmul său de lucru;
✔ profilul grupului de învățare din care face parte elevul ce acuză TSI.
n
Factorii etalați sunt problematici, lucru generator de obligații profesionale pentru cadrul didactic. În sarcina
to
acestuia cad următoarele atribuții: să aprofundeze sintagma cerinţe educaţionale speciale; să studieze
normele învăţământului pentru elevii cu TSI și ale învăţământului special/special integrat; să cunoască
ra
principiile de elaborare a curriculumului diferențiat; să particularizeze conținuturile; să efectueze evaluarea
∧
psihopedagogică respectând legislația; în fișa de evaluare formativă, să consemneze aspectele ce permit
identificarea riscurilor de dezvoltare a TSI; să le prevină/combată; dacă e cazul, să solicite evaluarea
St
complexă a elevului, în scopul stabilirii diagnosticului; să parcurgă programele școlare obligatorii pentru a
nota bune exemple de activități de învățare pentru elevii cu CES; să adapteze conținuturile; să aleagă
strategiile optime de predare; să propună măsuri și instrumente compensatorii; să întocmească planul de
învățare individualizată și personalizată, în baza căruia elevul intră într-un program de sprijin; să solicite
p
acordul unității școlare pentru elaborarea unui curriculum aprofundat/extins; să regândească modurile de
organizare a elevilor; să se autoinstruiască pentru a fi performant în: teoria curriculumului, intervenții
ro
psihologice în viața școlarului mic, teoria și metodologia evaluării copilului cu CES, psihologia educației,
didactică, consiliere, cercetare; să se aplece asupra teoriilor instruirii și ale învățării, tratate în lumina
ultimelor studii. Mai ales în realitatea școlară cotidiană, predarea diferențiată e vitală din rațiuni ce țin de
nt
nevoia de interacțiune și de particularitățile elevilor. Acestea din urmă sunt vizibil afectate de factori
perturbatori tot mai intens resimțiți, factori ale căror efecte se manifestă prin atenție scăzută, indisciplina
Re
muncii ș.a.m.d.
În considerarea mențiunilor anterioare, personalizarea ofertei educaționale și prezentarea ei înaintea

elevilor în moduri diferite dă glas dictonului O școală pentru fiecare. „Construind” o școală pentru fiecare,
profesorul, de fapt, ajută elevii să se formeze în spiritul altui dicton semnificativ: A învăța să devii și să fii.
Drept care, el trebuie să depună diligență pentru a-și instrumenta procesul didactic pe fondul atitudinal și
pe cel psihologic al educabilului; pe scurt, să pună în concordanță natura elevului, curriculumul și procesul
instructiv-educativ.
Văzute de sus, caracteristicile școlarilor alcătuiesc un mozaic. Bine lustruit de profesor, mozaicul prinde și
mai multă culoare, știind că elevilor le-au fost predate conținuturile după nevoi și dorințe. Ca atare,
algoritmul curriculum = concept + construct își dovedește eficacitatea în condițiile create de instruirea
diferențiată și, cu stil, personalizată în favoarea elevului considerat subiect central, nu obiect supus învățării
mecanice.
Teste
TESTUL NR. 13
1. Se dă textul:
n
Intrară pe poarta vilei. Doamna Bunescu lucra la o dantelă. Domnul Bunescu, în fața ceștii de cafea, citea
ziarul. Când au auzit portița scârțâind, amândoi ridicară ochii.
to
Ce e acesta, Todică? întrebă doamna Bunescu, uitându-se mirată la animalul plin de praf.
ra
Un cățel, mămico! rosti cu tărie Todică.
∧
Credeam că e un pui de urs, de lup, altă dihanie! se minună domnul Bunescu.
St
Todică nu știa de unde să înceapă povestea. În cele din urmă își luă inima-n dinți, începu povestea și puse
tot sufletul lui în ea. Apără soarta prietenului, cât se pricepu mai iscusit și mai cald. Când sfârși, doamna și
domnul Bunescu erau înduioșați de soarta orfanului.
...Toamna, stăpânii nu s-au îndurat să-l lase printre străini. L-au luat pe 415 la oraș.
p
(Cezar Petrescu, Cățelul 415)

ro
nt
a. Despărțiți în silabe cuvântul ziarul.

Re
b. Precizați un sinonim potrivit sensului din text pentru cuvântul iscusit.
c. Indicați sensul propriu al cuvântului puse (puse tot sufletul lui în ea).
d. Precizați valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în text.
e. Transcrieți, din text, un predicat nominal.
f. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată și precizați-i felul.
g. Menționați rolul liniei de dialog în enunțul: – Ce e acesta, Todică?
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia următorului enunț: În cele din urmă își luă inima-n
dinți, începu povestea și puse tot sufletul lui în ea.

structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Nichita Stănescu.
numirea a trei trăsături ale poeziei neomoderniste prezente în operele literare alese;
pentru construcția discursului poetic stănescian.
Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru clasa a IV-a (OMEN nr. 5003/2014) – Limba şi
n
to
3.1. Sesizarea abaterilor din mesajele audiate în vederea corectării acestora

ra
Exemplu de activitate de învățare: observarea dezacordului sau a altor abateri
∧
Conţinuturi
St
Funcţii ale limbii: oferirea de informaţii privind universul şcolii sau extraşcolar; formularea de solicitări
formale şi informale; iniţierea şi menţinerea unui schimb verbal
Textul: textul literar narativ și cel descriptiv de tip portret; poezii scurte adecvate nivelului de vârstă; textul de
p
informare şi cel funcţional: mesajul text și e-mail-ul

ro
Variabilitatea limbii şi a comunicării în contexte diferite: intuirea persoanei, a timpului; intuirea relaţiilor
simple dintre cuvinte: subiect, predicat.
nt
Cerință
Într-o activitate interactivă instructiv-formativă, prezentați o modalitate prin care elevul învață să observe,
Re
în mesajele orale, abateri gramaticale. Luați ca repere următoarele aspecte:
a. Prezentaţi o activitate care poate contribui la formarea/dezvoltarea competenţei indicate.
b. Arătați un mijloc de învățământ utilizat în acest scop.
c. Precizați două metode de predare alese în acord cu scopul vizat.
d. Precizați și două forme de organizare a colectivului de elevi.
e. Motivați necesitatea asocierii competenţei specifice 3.1 cu o alta, aleasă în același scop.
Alcătuiți un eseu de o pagină despre proiectarea lecției. Porniți de la următoarele repere:
➠ importanța acțiunii de proiectare a lecției, evidențiată prin atributele sale;
➠ alternanța tradițional – modern;
➠ părțile procesului din care face parte organizarea lecției;
➠ rolul jucat de învățător pentru reușita lecției;
➠ importanța fișei de evaluare a lecției.

TESTUL NR. 13
1.
n
a. zi-a-rul
to
b. ingenios
c. a așeza un obiect într-un loc ra

d. amândoi = numeral colectiv cu valoare substantivală 415 = numeral cardinal
∧
e. erau înduioșați
St
f. Când au auzit portița scârțâind (circumstanțială de timp)
g. Linia de dialog marchează începerea unei conversații.
h. Todică, impresionat de soarta cățelului, își face curaj și le spune părinților săi despre noul său prieten,
p
dorind să-i convingă să îl accepte. Copilul se teme de posibilitatea ca părinții lui să respingă animalul și
ro
încearcă să fie cât mai persuasiv, exprimând în povestea sa empatia și atașamentul pe care-l simte
față de bietul cățel, cu scopul de a obține aprobarea părinților.
nt

Re
structurii discursului poetic pornind de la două texte poetice aparținând lui Nichita Stănescu. În elaborarea
numirea a trei trăsături ale poeziei neomoderniste prezente în operele literare alese;
pentru construcția discursului poetic stănescian.
Neomodernismul este un curent literar postbelic, care se remarcă prin revenirea poeziei la adevărata ei
menire. Literatura neomodernistă se definește printr-un imaginar poetic inedit, metafore subtile și limbaj
ambiguu. Imaginația debordantă este împletită cu luciditatea și ironia, prin formule artistice diverse. Sunt
promovate jocurile de cuvinte și forța de expresivitate a limbajului, care devine un scop în sine. O altă
trăsătură dominantă este promovarea sensibilității și a universului afectiv al omului contemporan, umbrit
de aspectele tragice ale războiului. Nichita Stănescu este un poet reprezentativ al literaturii postbelice a
cărui operă se încadrează în curentul neomodernism. El debutează în 1960 cu volumul de versuri ,,Sensul
iubirii”, iar în 1964 publică al doilea volum de versuri, ,,O viziune a sentimentelor” din care am selectat, pentru
exemplificarea conceptelor menționate, poeziile Leoaică tânără, iubirea și Poveste sentimentală. Ambele
poezii fac parte din prima etapă a creației stănesciene și au ca temă iubirea specific adolescentină,
caracterizată de exuberanță și exaltarea trăirilor.
Titlul operei Leoaică tânără, iubirea este o metaforă prin care iubirea este asemănată cu o leoaică, autorul
comparând sentimentele năvalnice ale iubirii cu impulsurile acestei embleme a regnului animal, datorită
forței și eleganței sale, așa cum iubirea, fiind cel mai nobil sentiment uman, poate fi văzută ca o regină a
sentimentelor.
Leoaica simbolizează atât iubirea, cât și poezia, deoarece ambele generează în sufletul poetului ample
trăiri sufletești, poezia fiind o artă poetică. La început, iubirea se aruncă asupra poetului ca un animal de
pradă, ademenindu-l cu viclenie. De altfel, și poezia exaltează sufletul poetului, oferindu-i plăcere
intelectuală, prin contemplație. Și iubirea și poezia cuceresc artistul, oferindu-i sentimentul împlinirii,
sugerat de expresia ,,leoaică arămie”, care trimite către culorile toamnei, prin frumusețea culorilor naturii,
belșugul și roadele coapte.
Poezia are trei secvențe lirice, sentimentele autorului fiind exprimate în mod direct. În prima secvență,
iubirea pătrunde brutal în viața eului poetic. Se remarcă aici prezența eului liric prin mai multe mărci
lexico-gramaticale: ,,Mi-ai sărit în față”, ,,Mă pândise-n încordare”, ,,M-a mușcat leoaica azi de față”. În a
doua secvență sunt prezentate schimbările și renașterea, generate de influența iubirii. Simțurile sunt
reinventate și poetul, asemenea unui îndrăgostit, observă doar ceea ce dorește și e relevant pentru ego-ul
liric: curcubeul și ciocârlia, respectiv lumina și zborul către aceasta, marcat de prezența ciocârliei ,,și
privirea-n sus țâșni/Curcubeu tăiat în două/Și auzul o-ntâlni/Tocmai lângă ciocârlii”. În ultima secvență,
n
iubirea apare ca o prezență obișnuită în sufletul eului liric, dăinuind în timp. Ea nu-i mai bulversează
simțurile, ci aduce acea bucurie lăuntrică, pe care o cunosc doar îndrăgostiții care trăiesc fericiți până la
to
adânci bătrâneți.
ra
Prin Poveste sentimentală, autorul aduce în atenție capacitatea pe care o au sentimentele de a crea un
univers propriu, o lume imaginară a poveștilor, sugerat prin însăși cuvântul ,,poveste”, inclus în titlu. Poezia
∧
este un discurs liric cu accente epice. Tema poeziei este tot iubirea care, de această dată, este prezentată
St
asemenea cuvântului demiurgic, având posibilitatea de a crea o cosmogonie. Poezia este structurată tot în
trei secvențe lirice. Prima secvență se axează pe două ipostaze lirice numite ,,eu” și ,,tu”, marcate prin mărci
pronominale specifice ,,Eu stăteam la o margine-a orei,/tu – la cealaltă”. Îndrăgostiții trăiesc dragostea
într-un timp fără limite, sugerând forța eternă a acestui sentiment care învinge timpul nemilos.
Comparația inedită ,,ca două toarte de amforă” face trimitere către lumea veche a Antichității, întărind
p
ideea perpetuării nesfârșite a acestui sentiment erotic. A doua secvență se axează pe comunicarea dintre
ro
îndrăgostiți prin intermediul cuvântului, care le permite celor doi să-și împărtășească gândurile. Cuvântul
este un motiv specific liricii stănesciene. Ampla comparație prin care autorul aduce abstractul în concret,
referindu-se la puterea cuvântului include iarăși motivul leului ,,să privesc iarba-nclinată/de căderea unui
nt
cuvânt,/ca pe sub laba unui leu alergând” Ultima secvență prezintă tot o formă a iubirii împărtășite.
Împlinirea sentimentelor izvorâte din iubirea eternă capătă putere de generalitate, creând o lume populată
Re
de ,,El” și ,,Ea”, reprezentanții cuplului etern.
Prozodia ambelor opere este specifică neomodernismului. Strofele sunt inegale ca dimensiune, rima
imperfectă și măsura versurilor variabilă. Autorul recurge la virtuțile ingambamentului, procedeu care
constă în continuarea ideii poetice în versul următor. Alături de prozodie, în ambele poezii se observă
procedeele specifice liricii neomoderniste. Se remarcă limbajul ambiguu, subtilitatea metaforelor, fiecare
poezie fiind în sine o amplă metaforă a iubirii, adâncirea discursului liric ca o împletire dintre iubire și
creație, un univers poetic propriu în care abstractul este reprezentat în concret într-un mod original.
Nichita Stănescu afirma că ,,poezia nu este numai artă, este însăși viața, însuși sufletul vieții”, întărind astfel
legătura dintre poezie și viață, din care cel mai important aspect este dragostea, fiind cea care însuflețește
totul.
Nichita Stănescu: Leoaică tânără, iubirea și Poveste sentimentală
Trăsături neomoderniste specifice ambelor poezii: prozodia, subtilitatea metaforelor și limbajul ambiguu
(leoaica simbolizează și iubirea și poezia)
Leoaică tânără, iubirea
Titlu – metaforă prin care iubirea este comparată cu emblema regnului animal
Instanțele comunicării lirice – mărci lexico-gramaticale: ,,Mi-ai sărit în față”, ,,Mă pândise-n încordare”, ,,M-
a mușcat leoaica azi de față”.
Prozodie – ingambamentul, strofe inegale, rimă imperfectă
Poveste sentimentală
Titlu – cuvântul ,,poveste” prezintă poezia ca un discurs liric cu accente epice
Motive literare – cuvântul
Instanțe ale comunicării lirice: ,,eu” și ,,tu”, marcate prin mărci pronominale specifice ,,Eu stăteam la o
margine-a orei,/tu – la cealaltă”.
Figuri de stil
Leoaică tânără, iubirea – metafora emblematică din titlu
Poveste sentimentală – comparația ,,ca două toarte de amforă”

Mult succes!
n
to
Într-o activitate interactivă instructiv-formativă, prezentați o modalitate prin care elevul învață să observe,
în mesajele orale, abateri gramaticale. Luați ca repere următoarele aspecte:
ra
∧
St
Stând în bănci, elevii ascultă un text descriptiv de tip portret. Materialul este difuzat cu ajutorul CDplayer-
ului. La finalul audiției, sarcina lor este să spună ce abateri au observat; abaterile privesc greșeli de
exprimare gramaticală și ortoepică; de exemplu: dezacorduri între subiect și predicat, erori de pronunție.
După aceea, în interiorul fiecărei echipe constituite, audiția se reia cu ajutorul câte unui MP3. În timp ce
ascultă înregistrarea, individual, elevii notează în fișele de lucru erorile identificate în mesajele orale.
p
Rezultatele obținute se discută între membrii echipelor și, dacă este cazul, se corectează reciproc.
ro
Apoi, ei se interevaluează. Ceea ce se consemnează se prezintă frontal de lideri, ocazie cu care se și

analizează răspunsurile. În funcție de răspunsuri, învățătorul intervine și face precizările de rigoare. E
nt
momentul în care se motivează importanța exprimării corecte și clare, gramatical și ortoepic vorbind.
Spre finalul lecției, învățătorul propune un exercițiu recapitulativ. Acesta lecturează o poezie, în baza căreia
Re
elevii trebuie să intuiască persoanele, timpurile și relaţiile dintre subiectele și predicatele auzite. Lectura se
face secvențial tocmai pentru a le da elevilor răgazul necesar.
În ultima etapă, în cadrul echipelor formate deja, elevii concep mesaje electronice către autorul textului de
tip portret, audiat la începutul orei. Sarcina lor este să îi recomande acestuia cel puțin două moduri prin
care se pot evita greșelile de comunicare (scrisă și orală). În încheiere, ei trebuie să dea cel puțin un
exemplu de bună practică, având în vedere experiența acumulată în colectivul clasei.
b. Arătați un mijloc de învățământ utilizat în acest scop.
Readucem în discuție MP3-ul. Acesta este foarte util pentru testarea capacității elevilor de receptare a
mesajelor orale, a coerenței și a corectitudinii lor. Ba mai mult, exercițiile efectuate sunt oportunități de
autoevaluare și de autocorectare pentru cel care ascultă înregistrarea activ și conștient.
Prin definiție, un mijloc audio impune de la sine organizare, liniște deplină și disponibilitate maximă din
partea receptorului. Orice asemenea mijloc, folosit corespunzător la momentul potrivit, face posibilă
dezvoltarea inteligenței lingvistice prin multiple exerciții de comunicare (orală și scrisă). Împrejurarea face
posibilă și detectarea eventualelor tulburări auditive. Nedepistate sau netratate, acestea degenerează în
tulburări de învățare. Ca atare, procesul instructiv-educativ poate fi mult îngreunat.
În concluzie, credem că am punctat cele mai importante valenţe − formative și corective −, pe care le poate
dovedi mijlocul didactic propus în activitatea prezentată.
c. Precizați două metode de predare alese în acord cu scopul vizat.

Dintre toate metodele de instruire alegem exercițiul și explicația. Le demonstrăm eficiența.
Pentru subiectul receptor, exercițiul realizat individual ascultând înregistrarea la MP3, e un bun exemplu în
acest sens. Oportunitatea îi este propice, fiindcă lucrează cu sine. În timpul rezervat, el își verifică nivelul
puterii de concentrare asupra unor mesaje cu multiple greșeli de vorbire. Spiritul de observație și viteza de
reacție sunt valorificate maximal. În plus, pentru a-i menține atenția, învățătorul își pune elevul în pielea
unui detectiv. Știm că un rol important atribuit îi sporește elevului motivația pentru asumarea
responsabilității sarcinii, mai ales dacă i se arată și încredere.
La rândul său, metoda explicației formează elevul în sensul dorit. Drept dovadă, lui i se cere să explice cum
a ajuns la ideile concluzive notate în fișă. Spunând de ce a judecat într-un anumit fel când a depistat și a
corectat erorile, elevul își formează abilitatea de a argumenta (punctual și concis). Explicațiile date pot
crea premisele predării reciproce.
Ca într-un tandem, exercițiul și explicația pot contribui realmente la dezvoltarea celor două capacități
vitale pentru funcțiile comunicării orale: receptarea mesajelor și emiterea altora cu titlu de feedback.
d. Precizați și două forme de organizare a colectivului de elevi.
În același scop, alte două forme de organizare a elevilor pot fi munca în microgrup (eterogen) și munca
n
suplimentară.
to
Mai precis, membrii grupurilor primesc fișe care conțin descrierea unui personaj de film arhicunoscut. În
mod intenționat, învățătorul a trunchiat descrierea și a introdus multe erori gramaticale și de scriere.
ra
Sarcina elevilor este să depisteze erorile, să noteze variantele corecte și să reconstituie descrierea în așa fel
∧
încât să fie inteligibilă și fluentă. Apoi, fiecare lider expune frontal produsul comun.
St
În grupurile formate inițial, elevii au de realizat un proiect, prin muncă suplimentară. Sarcinile constau în:
crearea unui erou imaginar care poate modifica radical cursul acțiunii filmului luat înainte drept suport de
lucru; scrierea incorectă și inteligibilă a unor cuvinte și propoziții; amestecarea paragrafelor. Fișele
concepute vor fi schimbate între grupuri. Se permite alegerea grupului cu care se va face schimb de
sarcini. În fața clasei, de pildă, un lider le prezintă membrilor grupului ales cerințele și conținul fișei. După
p
munca efectuată în scris, aceștia trebuie: să redea, verbal, cuvintele și propozițiile care necesitau a fi
corectate și regândite inteligibil, să citească în ordine succesivă paragrafele; să descrie din imaginație
ro
eroul creionat de colegii lor; descrierea să fie sub aspectele fizic, moral și afectiv.
nt
e. Motivați necesitatea asocierii competenţei specifice 3.1 cu o alta, aleasă în același scop.
Realizăm aici corespondența dintre competenţele specifice 3.1 și 2.5. (manifestarea interesului pentru
Re
participarea la interacţiuni orale). Exemplificativ, gândindu-se la eroul imaginar, membrii unui grup își
alcătuiesc un plan de acțiune pentru a organiza un eveniment în şcoală. Prin mijlocirea personajului și a
rolului jucat de un membru, grupul va transmite mesaje despre importanța exprimării sub imperiul celor
3C: corect, clar, coerent. Prezentarea poate începe cu exerciții de limbaj, îmbogățite cu elemente de joc.
Alcătuiți un eseu de o pagină despre proiectarea lecției.
Citind cerința, ne gândim la proiect, generic privit în lumina managementului proiectelor. Iar în plus,
gândind la acesta, spunem niște cuvinte complementare: documentare, conceptualizare, analiză, sinteză,
structurare, planificare, elaborare, organizare, coordonare, monitorizare, verificare, revizuire, inovare. Înainte
să vorbim despre atribute, să trecem în revistă tipurile lecției. Din literatura de profil știm că lecțiile pot fi: de
transmitere și însuşire a cunoştinţelor, de formare a priceperilor şi deprinderilor, de fixare şi sistematizare a
lor prin recapitulare, de verificare şi interpretare a rezultatelor prin evaluare. (Există și lecția mixtă.)
Indiferent de tip, profesorul trebuie să realizeze o compilație între strategiile de predare-învățare-evaluare
și formele de organizare a efectivului. Pe deasupra, pentru a fi un real succes per total, lecția trebuie
marcată de atribute luate din aceste subdomenii de activitate: didactică, evaluare, managementul
proiectelor și al clasei, comunicare, consiliere educativă, cercetare psihopedagogică. În opinia proprie,
independent de tip, succesul lecției depinde de factori care îi arată centrul de greutate: profesorul (prin
tactul dat de experiența profesională, de stilul didactic și de personalitatea lui); elevii (cu particularitățile
lor, psihologice și atitudinale); clasa (cu al său profil psihosocial); sarcinile didactice personalizate;
conținuturile integrate; recuzita; corpul managerial; comunitatea școlară și cea locală.
În materie de predare-evaluare, este recomandabilă alternarea metodelor clasice cu cele moderne.
Practica ne demonstrează că îmbinarea lor crește eficiența actului didactic până la cota maximă.
Proiectarea lecției este inclusă în procesul de învățământ, ale cărui trei părți – predare, învățare și evaluare
– sunt un tot unitar. Lecția îi dă sens procesului de învățământ. Și invers. Fiind inseparabile, părțile trebuie
mereu parcurse integral și corect, sub ochii profesorului proiectant. Acesta este în egală măsură și:
designer instrucțional, organizator, facilitator, animator, evaluator.
Acestea fiind zise, să vorbim și despre fișa de evaluare a lecției. Importanța sa este mai mult decât
evidentă pentru cei trei actori ce o privesc: profesorul însuși, evaluatorul intern și cel extern. Indiferent ce
ochi o privesc analitic și critic, fișa trebuie să ateste îndeplinirea indicatorilor calitativi și cantitativi,
prestabiliți în acord cu scopul lecției curente și cu finalitățile educației. Întocmirea fișei trebuie să fie o pură
obișnuință. Privind retrospectiv și reflectând asupra rezultatelor obținute, profesorul și evaluatorul
intern/extern trebuie să vadă, în esență, un act procedural efectuat corect, complet, clar, concis și creativ.
Opinăm că, în portofoliul profesorului, fișa de evaluare a lecției este o piesă de referință, una care să ateste
măsura performanțelor în fața elevilor și în culise, unde are loc jucarea rolurilor de conceptor de curriculum,
n
de proiectant didactic și de animator. Jucate cu tact și stil, rolurile transformă fiecare lecție într-un autentic
act teatral, interpretat absolut natural înaintea elevilor aflați în plin proces de dezvoltare personală și în plin
to
proces de formare profesională. Altfel zis, orice lecție este precum o piesă de teatru ce trebuie, întotdeauna,
bine regizată.
ra
∧
Conchidem că lecția este un microsistem funcțional într-un câmp psihosocial; este motorul pus în mișcare
de variabile (in)dependente; este și motorul ce urnește activitatea organizatorică și fructifică truda
St
autorului său: profesorul. Datorită gândirii și muncii lui sistemice apar premisele în baza cărora se valorifică
toate resursele implicate. Cota de valorificare maximă se reflectă în datele prelucrate la sfârșit, fiind apoi
exprimate, cantitativ și calitativ, în termenii tehnici din seria input și output.
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 14
1. Se dă textul:
n
Văzu de departe casa adormită în întuneric. Când taxiul se opri în dreptul numărului 27, îl lovi mirosul de
mixandre. O pisică sări chiar atunci de pe zid și se pierdu nevăzută către fundul curții. Toate obloanele
to
erau trase. Încercă de mai multe ori clanța, în neștire, apoi se întoarse în mașină și strigă șoferului: – La
Gara de Nord... își aminti atunci de un gest al Ilenei pe care nu-l remarcase imediat: ea își rezema uneori
ra
obrazul pe mâna strânsă pumn, înclinând puțin capul. Era un gest de școlăriță, și Ștefan se întrebă de
∧
când l-o fi purtând așa cu ea, prin lume. Probabil că așa o va regăsi, la fereastra vagonului, privind drept
înaintea ei, așteptându-l. Dar Ștefan află că acceleratul pentru Moldova plecase de două ceasuri. Mai era
St
un tren personal către miezul nopții. Exact la 23,45, i se spusese la ghișeu. Își dădu atunci seama că
alergase degeaba și se simți deodată ridicol. Fără îndoială că Ileana plecase mai demult la moșie. Mai de
mult, adică acum o săptămână, o lună, chiar. Greu de crezut că ar fi putut rămâne până la sfârșitul lui
august în București... Când se simțea ridicol, încerca să nu se mai gândească la nimic. Scutură încă o dată
p
mănușile și, strângându-le sul, le băgă în buzunarul hainei. O sută de lei, își aminti el. A spus șoferul că s-a
întors de la statuia Brătianu ca să le aducă. Cred că o să avem un copil! Grăbi deodată pasul. Traversând
ro
bulevardul Dinicu Golescu, se auzi strigat din urmă, și întoarse mirat capul. Era Biriș.
(Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)

nt
Re
a. Transcrieţi, din al doilea enunţ al fragmentului dat, un cuvânt care conţine un hiat.
b. Scrieţi două sensuri diferite pentru cuvântul polisemantic a trage.
c. Formulați câte o propoziție în care cuvintele și (strigă) și, respectiv, un (gest) din textul dat să aibă altă
valoare morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Fără îndoială că Ileana plecase mai
demult la moșie.
este.
f. Alcătuiţi o frază în care adverbul relativ unde să introducă o propoziție subordonată circumstanțială
completivă de loc.
g. Menționați rolul utilizării punctelor de suspensie în textul dat.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: La Gara de Nord... își aminti atunci de un
gest al Ilenei pe care nu-l remarcase imediat: ea își rezema uneori obrazul pe mâna strânsă pumn,
înclinând puțin capul. Era un gest de școlăriță, și Ștefan se întrebă de când l-o fi purtând așa cu ea, prin
lume.
2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile de construcție
ale unui text dramatic studiat, prin referire la drama-parabolă Iona, de Marin Sorescu. În elaborarea
eseului, veți avea în vedere următoarele repere:
numirea a două trăsături ale dramei, ca specie a genului dramatic;
prezentarea a patru elemente de ordin structural ale operei alese (de exemplu: acțiune, conflict,
construcția subiectului, act, scenă, tablou, indicații scenice etc.);
prezentarea personajului principal din textul dramatic selectat (de exemplu: trăsături, modalități de
caracterizare, relația cu celelalte personaje etc.)
Notă:Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
n
to
ra
Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru clasa a IV-a (OMEN nr. 5.003/2014) – Limba
∧
şi literatura română:
St
4.3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare

p
➠ expoziţie de portrete (colaj/foto/desen şi descriere verbală);

ro
➠ proiect Căutăm familie iubitoare – descrierea unor animale de companie fără stăpân;
➠ prezentarea unui personaj de poveste/film pentru copii;

nt
➠ scrierea unui text scurt pentru a se prezenta cuiva (unui prieten prin corespondenţă la primul mesaj, de
exemplu).
Re
Conţinuturi
Textul: textul descriptiv de tip portret; textul de informare şi cel funcţional: mesajul electronic
Funcţii ale limbii (acte de vorbire): descrierea (de personaje imaginare, de film/carte)
Cerință
În cadrul unei lecții, arătați cum elevul poate dovedi că înțelege mesaje scrise transmise din diferite motive.
Cele de mai jos vă pot servi ca repere:
a. Prezentaţi o activitate care contribuie la formarea/dezvoltarea competenţei date.
b. Precizați două materiale didactice pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice (CS) din
secvenţa dată și rolul acestora.
c. Enumerați două metode de instruire eficiente pentru integrarea materialelor didactice în secvenţă.
d. Arătați alte două forme de organizare a colectivului de elevi.
e. Argumentați necesitatea corelării competenţei specifice cu alta potrivită în sensul cerut.

Compuneți un eseu de circa o pagină despre legătura dintre noile tehnologii și instruire. Țineți cont de
următoarele aspecte:
➠ sfera noilor tehnologii;
➠ utilitatea lor în procesul instructiv-educativ;
➠ impactul lor pozitiv pe termen lung.
NOTE:
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 14
1.
n
a. ta-xi-ul;
to
b. a trage un obiect; a trage din greu = a se obosi;
c. Și-a luat la revedere și a plecat rapid. (pronume reflexiv); Cumpăra-i un pix, două, va avea nevoie.
ra
(numeral cardinal);
∧
d. Ileana – subiect; mai demult – complement circumstanțial de timp;
St
e. ... că acceleratul pentru Moldova plecase de două ceasuri. – propoziție subordonată completivă
directă;
f. El pleacă/unde l-au trimis/.

p
g. Punctele de suspensie marchează o întrerupere a discursului epic, liric etc. din motive afective.
ro
h. Îndrăgostit, Ștefan își amintește de un gest inexplicabil al Ilenei, de a-și sprijini obrazul de mână. I se pare
un gest pueril, unic, dar fermecător și se întreabă asupra justeții sale și asupra felului în care acest gest
o particularizează pe iubita lui.
nt
Re
2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile de construcție ale
unui text dramatic studiat, prin referire la drama-parabolă Iona, de Marin Sorescu. În elaborarea eseului,
veți avea în vedere următoarele repere:
numirea a două trăsături ale dramei, ca specie a genului dramatic;
prezentarea a patru elemente de ordin structural ale operei alese (de exemplu: acțiune, conflict,
construcția subiectului, act, scenă, tablou, indicații scenice etc.);
prezentarea personajului principal din textul dramatic selectat (de exemplu: trăsături, modalități de
caracterizare, relația cu celelalte personaje etc.)
Marin Sorescu este un reprezentant strălucit al literaturii postbelice şi al neomodernismului poetic, având
creaţii valoroase în poezie, proză şi în teatru. Marin Sorescu este unul dintre dramaturgii români care s-a
bucurat de succes în plan internaţional, piesele sale fiind jucate la nivel mondial.
Piesa Iona este creația de debut a autorului în dramaturgie. Piesa a fost publicată în 1968 în revista
„Luceafărul” şi a fost inclusă, ulterior, în trilogia ,,Setea muntelui de sare”, alături de piesele dramatice:
Paracliserul şi Matca (în 1974).
Piesa este un text de tip parabolă şi este subintitulată de autor tragedie în patru tablouri. Forma pe care o
ia textul este aceea a unui solilocviu, a unui monolog dialogat, în care un personaj însingurat dialoghează
cu sine. Temele reproduc preocupările filosofice ale omului modern, care este tulburat de condiţia sa
existenţială, de singurătate, de frica de moarte. În elaborarea piesei, autorul s-a inspirat din povestea
biblică în care se relatează istoria prorocului Iona, pentru că a observat în destinul dramatic al pescarului o
alegorie a existenţei omului modern. Prorocul Iona primeşte de la Divinitate misiunea de a răspândi
doctrina sfântă în cetatea Ninive. Părându-i-se o misiune foarte grea, Iona refuză şi fuge. Pentru această
faptă a fost pedepsit de Dumnezeu; în cursul unei călătorii pe mare, corabia în care se afla a naufragiat şi
Iona a fost înghiţit de un monstru marin, în burta căruia a rămas captiv timp de trei zile şi trei nopţi. Iona se
căieşte pentru greşeala lui şi este eliberat. Sorescu este de părere că această poveste semnifică drama
omului modern, condamnat la singurătate şi aflat în imposibilitatea de a comunica. Povestea biblică se
suprapune pe problematica omului modern şi autorul vorbeşte despre o filiaţie cu personajul: „Îmi vine să
spun că Iona sunt eu… Cel care trăieşte în Ţara de foc este tot Iona, omenirea este Iona. Iona este omul în
condiţia lui umană, în faţa vieţii şi în faţa morţii.” Etimologia cuvântului Iona derivă, potrivit spuselor
autorului, de la pronumele personal eu „în vreo limbă veche”, devenit simbolic şi reprezentând individualul.
Piesa este alcătuită din patru tablouri, are un singur personaj şi doi figuranţi, Pescarul I şi Pescarul
II. Indicaţiile scenice, de largi dimensiuni, explică felul în care se desfăşoară piesa: „Ca orice om foarte
singur, Iona vorbeşte tare cu sine însuşi, îşi pune întrebări şi-şi răspunde[…] Se dedublează şi se „strânge”
după cerinţele vieţii sale interioare”.
Incipitul piesei este simbolic pentru ideea eşecului. Iona îşi strigă numele din dorinţa de a comunica, însă
n
nu-i răspunde nici măcar ecoul, semn că personajul şi-a pierdut identitatea, locul în lume.
Iona este un pescar ghinionist care se află pe o mare bogată în peşte. Doreşte să pescuiască într-o altă
to
mare, sperând, astfel, într-o compensaţie tardivă pe care i-o aduce altă existenţă.
ra
Pentru că nu găseşte peşti, Iona se mulţumeşte să ia din peştii care se află alături de el, în acvariu.
∧
Protagonistul trăieşte sentimentul că şi-a ratat existenţa, acceptă eşecul şi ajunge la concluzia că oamenii
înşişi sunt asemenea peştilor, lăsându-se atraşi de momeala iluziilor, văzute că „nade frumos colorate”.
St
Acestea sunt tentaţiile vieţii, dorinţele pe care oamenii doresc să şi le împlinească, dar nu pot, pentru că
intervine finalul, căci ,,ni s-a terminat apa”, afirmă personajul.
Sfârşitul primului tablou constituie şi intriga piesei, când Iona este înghiţit de un peşte uriaş. Căderea în
burta peştelui este similară prăbuşirii în infern a personajului.
p
Tabloul al II-lea prezintă desfăşurarea acţiunii. Personajul este captiv în burta peştelui şi, ca să-şi alunge
ro
spaima, continuă să monologheze, amintindu-şi de aspecte ale existenţei sale anterioare: salcâmul din
faţa porţii, papucii de lângă pat, tablourile. Întrebarea retorică punctează tragismul existenţei umane, în
care moartea se dovedeşte o lege implacabilă: „De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?”
nt
Idealist, Iona ajunge la exprimarea idealului personal, acela de a construi o bancă de lemn în mijlocul mării,
pentru a se putea odihni „pescăruşii mai laşi” şi vântul. Inventivitatea îl poartă până la ideea unui „locaş de
Re
stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului”, sugestie metaforică a pauzei de meditaţie pe care trebuie să o
aibă toţi oamenii.
Acţiunea din tabloul al-III-lea se desfăşoară tot în burta peştelui, mai precis în interiorul Peştelui II, care
înghiţise Peştele I, o metaforă care subliniază principiul fundamental al existenţei omului, conform căruia
„peştele cele mare înghite peştele cel mic”. O imagine interesantă o reprezintă moara de vânt din fundal,
care evocă figura lui Don Quijote, ca un simbol al zădărniciei umane.
Deşi este închis în burta peştilor, personajul dă dovadă de optimism, gândindu-se că va ieşi din captivitate
prin darul celei de-a doua naşteri, el simţindu-se ca un prunc care se va naşte şi care comunică din burta
mamei cu alţi prunci nenăscuţi. În acest moment, apar în scenă Pescarul I şi Pescarul II, cu câte o bârnă în
spinare. Ei sunt muţi. Iona se bucură de prezenţa lor, chiar dacă ei nu vorbesc. Personajul nu se lasă tulburat
şi se gândeşte că va scăpa, subliniind cu acelaşi optimism: „O scot eu la capăt î ntr-un fel şi cu asta, nici o
grijă!”
Ei ies din scenă şi Iona se hotăraşte să facă o fereastră, întrucât, spune el: „Dacă nu există ferestre, ele
trebuie inventate.”, asemenea speranţei. În continuarea scenei, Iona se gândeşte la mama sa şi vrea să-i
trimită un bilet în care să o roage să-l nască din nou, căci conştientizarea eşecului presupune o nouă
existență compensatorie. Cum nu are material pentru scris, el face un sacrificiu, căci îşi taie o bucată de
piele din palma mâinii stângi pe care scrie cu propriul sânge şi aşază mesajul în băşica peştelui. Fiind însă
ghinionist, calcă pe ea şi o sparge, eşuând din nou în încercarea de a se elibera. Eşecul este atât de
puternic resimţit, încât personajul trăieşte spaima de a se simţi privit de „o mulţime de ochi ai puiului
monstrului mare, cei nenăscuţi, pe care-i purta în pântec”. Coşmarul devine o suferinţă fără egal.
Tabloul al patrulea îl prezintă pe Iona în gura ultimului peşte spintecat, în exterior. Iona se bucură că a ieşit
din captivitate şi că poate respira aerul curat din exterior. Însă şi această iluzie a libertăţii se destramă,
pentru că Iona sesizează că orizontul nu este decât „o burtă de peşte”, prelungită la infinit printr-un „şir
nesfârşit de burţi, ca nişte geamuri puse unul lângă altul”, însemnând o claustrare fără soluţie de ieşire.
Iona se simte „închis între toate aceste geamuri”. Alienarea personajului este definitivă şi, în încercarea de
a-şi găși identitatea, Iona evocă oameni şi situaţii familiare: casa, şcoala, masa, bunicii, părinţii. Regăsindu-
se pe sine, personajul recurge la sinucidere, spintecându-şi burta cu un cuţit. Ultimele cuvinte exprimă
încrederea acestuia că-şi va recâştiga libertatea, dar într-o altă dimensiune existenţială.
„Iona” este o operă literară reprezentativă pentru modernismul postbelic prin faptul că prezintă
frământările lăuntrice ale conştiinţei omului modern, care se simte singur în Univers, abandonat.
Iona, de M. Sorescu
curent literar: neomodernism
n
tema: singurătatea omului modern și imposibilitatea de a găsi sens vieții
to
personaje: Iona, personaj simbol (tipologia însinguratului), doi pescari (figuranți)
pornește de la istoria biblică a proorocului Iona

ra
limbajul: profund metaforic, alternanță între comic și tragic specific neomodernismului
∧
principalul mod de expunere: solilocviul (monolog dialogat)
St

Mult succes!
p
ro

În cadrul unei lecții, arătați cum elevul poate dovedi că înțelege mesaje scrise transmise din diferite motive.
nt
Cele de mai jos vă pot servi ca repere:
a. Prezentaţi o activitate care contribuie la formarea/dezvoltarea competenţei date.

Re
Individual, școlarii ascultă un text descriptiv de tip portret, conceput pe fondul unui film pentru copii. Textul
privește un personaj agreat de întregul colectiv. Sarcina lor este să urmărească înregistrarea în liniște. În
urma audiției, li se cere să redea, verbal, ceea ce au reținut despre eroul preferat.
Din aceste rânduri deducem că se încurajează folosirea unor capacități interdependente și indispensabile
în cursul actelor de vorbire. Ne referim aici la capacitățile de concentrare, de memorare și de exprimare
orală. Toate le solicită elevilor potențialul cognitiv și, în subsidiar, potențialul afectiv. În egală măsură,
ascultând, ei trebuie să își maximizeze atenția pentru a reține detalii, într-o succesiune de date, și să își
imagineze personajul în carne și oase – cu trăsăturile lui fizice, morale și emoționale.
Pe calea unei singure înregistrări audio, elevii sunt aduși în punctul în care scriu mesaje despre eroul
caracterizat. Cerința poate lua forma unora de trimis prin poșta electronic sau clasică. Destinatarii pot fi
prietenii ori rudele care se arată interesate de filmele pentru copii. Redactarea se face individual. Apoi,
frontal, 4-5 elevi își citesc mesajele și așteaptă comentariile. Prin actul de citire, învățătorul urmărește
modurile în care auditoriul – restul clasei – receptează informațiile transmise prin enunțuri. Așa înțelege
acesta să testeze nivelul capacităților cognitive responsabile de fluxul existent între emitățor și receptor.
Eventualele adnotări sau corecturi se fac în perechi. (Momentul de lectură este precedat de cel în care se
descrie personajul. Li se cere elevilor acest lucru pentru a-i determina să facă apel la procesele psihice
care privesc imaginația, memoria și raționamentul logic. Este deosebit de important să aibă prezentarea
portretului coerență, căci numai așa ajung la colegi propoziții inteligibile și ordonate într-o succesiune
firească.
Tot pe calea unei simple înregistrări audio, elevii își pot îmbunătăți atitudinea pe care o impune de la sine
ascultarea activă. Fără tăgadă, valenţele formative ale audio-book-ului poartă amprenta sintagmei
randament școlar.
b. Precizați două materiale didactice pentru formarea/dezvoltarea CS din secvenţa dată și rolul
acestora.
Exemplificativ, materiale didactice adecvate sunt harta textului și flipchart-ul. Harta textului poate fi
produsul comun, obținut la lecția precedentă, sau materialul oferit în scop informativ. Flipchart-ul joacă
rolul de suport, pe care școlarii respondenți fixează jetoane. Acestea conțin cuvintele ce caracterizează
personajul pus în centrul atenției.
Avându-le în față, elevii respondenți se pot folosi cu încredere de aceste resurse pentru a-și păstra șirul
ideii, fapt care înlătură teama de eșec generată de trac.
Harta și jetoanele ce redau cuvintele-cheie pot reprezenta punctul de plecare în aventura numită Plan de
idei. Știind că unii elevi întâmpină greutăți în conceperea lui, avem convingerea că resursele invocate pot fi
efectiv de ajutor.
Observăm că ambele fac apel la aceleași procese psihice, lucru esențial în condițiile în care elevii trebuie
n
să ateste, în timp, competența de a comunica impecabil – oral și în scris. Actele de vorbire se exersează
înaintea celor de scriere. Este limpede motivul pentru care învățătorul insistă mai întâi pe funcțiile limbii și
to
abia apoi pe redactarea mesajelor, respectiv pe receptarea lor.
Aici, noi doar am sugerat posibile modalități de includere a lor în demersul instructiv-educativ. Restul însă
ra
depinde de fantezia cititorului. Cu recuzita etalată, oricât ar părea de banală ori sărăcăcioasă, se pot face
∧
inovații curriculare. Tactul învățătorului și bogăția spiritului său creativ sunt aspecte susceptibile să
St
transforme porterul în speță într-un viitor scenariu didactic sau într-unul de teatru educațional.
c. Enumerați două metode de instruire eficiente pentru integrarea materialelor didactice în secvenţă. În
sensul dorit, se pot folosi aceste metode de instruire: exercițiul și repovestirea. Prima se concretizează
în timpul lucrului individual cu audio-book-ul, iar cealaltă, prin sarcina expunerii frontale a
p
portretizării personajului, cu voce tare. Amândouă sunt eficiente pentru valorificarea recuzitei
didactice în secvenţa dată. Tot pe amândouă le găsim eficiente pentru formarea/dezvoltarea
ro
abilităților de comunicare verbală și scrisă. Prin definiție, comunicarea implică analizatorul auditiv
mulțumită căruia se creează fluxul între emitățor și receptor.
nt
d. Arătați alte două forme de organizare a colectivului de elevi.
Alte două forme de organizare corespunzătoare pot fi munca în echipe și munca suplimentară.
Re
În echipe, elevii realizează un colaj cu portrete desenate ce urmează a fi prezentate într-o expoziţie, într-un
colț al sălii de clasă. Expunerea pieselor implică și descrierea lor verbală. Portretele sunt ale unor eroi
cunoscuți din lumea poveștilor, a filmului sau din cea reală. În consecință, membrii echipelor intră în
universul disciplinei Arte vizuale și abilități practice. Aceasta îi provoacă să își manifeste talentul în sensul
conturării unui portret simplu, dar expresiv. Vedem de ce sunt atât de importante tehnicile de artă grafică
formate la timp.
Prin muncă suplimentară, individual efectuată, elevii concep scurte scrisori, destinate unor cunoștințe cu
care vor să se împrietenească. În cuprinsul scrisorii, elevii își descriu trăsăturile cât mai artistic posibil,
respectând proporția între introducere, cuprins și încheiere. Ei au opțiunea să le expedieze via e-mail sau
prin poșta clasică. Fie sau nu electronic, textul-suport trebuie să îndeplinească cerințele necesare.
e. Argumentați necesitatea corelării competenţei specifice cu alta potrivită în sensul cerut. Competenţa
specifică în cauză se poate corobora cu oricare alta din programa școlară dată.
Noi ne oprim la aceasta: povestirea pe scurt a unei secvenţe dintr-o poveste, dintr-un film sau dintr-un
desen animat, a unei activităţi sau a unui întâmplări imaginate/trăite (4.4.).
Gândindu-ne la un personaj supus atenției, suntem de părere că efectivul poate proceda în felul următor:
Elevul aflat în fața clasei descrie un personaj, fără să îi spună numele și proveniența – poveste ori film
artistic pentru copii sau desene animate −, le cere colegilor să răspundă, în scris, la întrebări: Cine? Ce?
Când? Unde? Cum? De ce? În baza răspunsurilor primite, cel care a formulat întrebările poate ști în ce
măsură colegii lui au fost atenți și au dedus despre portretul cărui personaj este vorba. Exercițiul se reia
până când se formează un grup de personaje cu trăsături și preocupări comune. Cu toate în minte, elevii
compun, împreună, un text creativ. Pe acesta îl vor transforma în benzi desenate, însoțite de mesaje scrise
în casete. La rândul lor, benzile desenate pot fi prezentate colegilor din clasa a III-a nu doar pentru a le
înfățișa produsul colectiv, ci mai cu seamă pentru a le pune la încercare puterea de a recepta mesaje
scrise într-un atare context de comunicare. Pe deasupra, așa se concretizează un proiect între cele două
clase. De exemplu, cu gândul la benzile desenate, elevii din ambele clase cooperează pentru realizarea
unui jurnal de lectură personalizat. De preferință, pe lângă elementele-cheie reale, să fie și unele ireale,
plăsmuite din dorința de a intra pe tărâmul imaginației. Grație oportunității, fiecare școlar își exersează
abilitatea de a întocmi un plan simplu de idei.
Conchidem că am argumentat solid punctul de vedere, întrucât suntem convinși de eficiența unui demers
proiectat pe fundalul competențelor conexate.
Compuneți un eseu de circa o pagină despre legătura dintre noile tehnologii și instruire.
n
Noile tehnologii fac parte din viața elevului și a profesorului. Valențele lor pot fi dovedite în orice situație de
învățare. De aceea, în continuare, ne propunem să scriem câteva mențiuni despre sfera lor de cuprindere și
to
despre utilitatea lor.
În era Internetului fiind, ne folosim zilnic de noile tehnologii, parte din TIC, domeniu aflat într-o continuă
ra
dezvoltare. În mediul educațional, de exemplu, ne folosim pentru a prelucra date, texte și imagini cu ajutorul
∧
procesoarelor și al programelor computerizate. Nu e puțin lucru deprinderea elevilor cu tehnica digitală, în
St
condițiile în care aproape totul este marcat de cuvintele virtual și multimedia. Datorită atuurilor, le
introducem adesea în procesul de învățământ. De pildă, edităm texte, redăm sunete și imagini biși
tridimesionale. În plus, prin mijlocirea softurilor, devenim autori de materiale editabile și audio-vizuale. Deși
blamate în diverse cercuri de profesori/părinți/medici/psihologi, tehnologiile secolului XXI au multe atuuri
incontestabile. Să le trecem în revistă pe cele de care ne-am convins. În principiu, unitatea de învățământ
p
are baza materială necesară și logistica de rigoare ce permit utilizarea noilor tehnologii și, odată cu ele,
softuri și resurse educaționale. Dezvoltarea și continua lor perfecționare fac mai tangibile finalitățile
ro
educației. În acest sens, profesorul trebuie să depună toată diligența pentru:
✔ a învăța elevii să folosească în condiții de siguranță instrumentele electronice puse la dispoziție;

nt
✔ a-i dirija când operează cu acestea;

✔ a-i supraveghea/a-i îndruma în timpul navigării pe Internet; de pildă, când elevii folosesc motoare de
Re
căutare și canale de comunicare la distanță sau în rețea;
✔ a crea un demers didactic menit să faciliteze derularea lecției într-un mod cât mai interactiv;
✔ a nuanța lecția dându-i un puternic caracter interori transdisciplinar;
✔ a favoriza metoda proiectelor, știindu-se că, în cadrul său, se pot concepe produse preferate precum
seriile de materiale în format digital (texte tehnocomputerizate, colaje, montaje, desene virtuale și animate,
filme de scurt metraj, linii melodice, arhive cu creațiile lor) și enciclopediile wiki;
✔ a imprima note ce-i atestă priceperea, potențialul creativ și spiritul colaborativ.

Recitind rândurile de mai sus, realizăm utilitatea noilor tehnologii în procesul instructiv-educativ. Folosite
întotdeauna cu discernământ și în contextul strategiilor centrate pe elev, acestea deschid calea spre alte
forme de învățământ cum ar fi cel la distanță sau în laboratoare cu stații de lucru experimentale și în
centre educaționale. Ne gândim la utilizarea lor în alternanță cu metodele didactice tradiționale și cu cele
moderne activ-participative. Dar în special, ne gândim la faptul de a le utiliza rațional, știind câte efecte
negative determină folosința lor excesivă ori necontrolată.
În altă ordine de idei, utilizarea lor în deplină cunoștință de cauză aduce o gamă de beneficii, al căror
impact se resimte peste timp. Considerăm că cel mai bun exemplu ni-l oferă tinerii având competențe
digitale, valorificate la propriile locuri de muncă. Cu certitudine, ei sunt pregătiți, organizați, cooperanți,
proactivi, flexibili și creativi. Ei și-au format competențele secolului nostru, cu siguranță. Dintre acestea
amintim aici doar: inventivitatea, comunicarea, soluționarea problemelor complexe, productivitatea.
În concluzie, măsurate și demonstrate pe termen lung, rezultatele tehnologiilor invocate se reduc la

cuvintele: alfabetizare digitală (în planurile vizual și informațional), calitate, forță de muncă (valorizată pe
piață), competitivitate.
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
Teste
TESTUL NR. 15
1. Se dă textul:
n
Era o lume cenușie, ca într-o gravură, plină de construcții uimitoare. Nu era nimeni în tot orașul. Dispuse
neregulat, formând străzi gâtuite și piețe triunghiulare, clădirile erau de piatră zgrunțuroasă, poligonale și
to
pline de ferestre transparente, care scânteiau. Uși rotative se mai mișcau încă ușor, ca și când nu de mult
ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișând Invidia și
ra
Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau
∧
bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia
unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai
St
păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte
perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau
terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața tristă, hașurată, care
ținea loc de cer. În piețe, statui chircite de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un
p
copil în genunchi. În sfârșit, am intrat pe o poartă. Pe cei doi stâlpi ai ei străjuiau două Fiare. Nu tigri sau lei
sau hiene sau urși sau reptile sau strigoi, ci Fiare. Am străbătut cu piciorul o piață aproape infinită,
ro
cețoasă. În mijlocul ei se ridica o clădire cu armături de metal, cu o cupolă de sticlă viorie. În cupolă
zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul de pește în icră.
nt
(Mircea Cărtărescu, REM, în volumul Nostalgia)

Re
a. Transcrieţi, din primul enunţ al fragmentului dat, un cuvânt care conţine un diftong.
b. Scrieţi câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat:
răsfrângeau, străjuiau.
c. Formulaţi câte o propoziție în care cuvintele o (lume) și, respectiv, uriaș (papagal) din textul dat să aibă
altă valoare morfologică.
d. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: În piețe, statui chircite de frig ne stârneau
întrebări fără răspuns.
este.
f. Alcătuiţi o frază în care conjuncția subordonatoare de să introducă o propoziție subordonată

consecutivă.
g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: uimindu-ne.
h. Explicaţi, într-un text de 3-5 rânduri, semnificaţia enunţului: În piețe, statui chircite de frig ne stârneau
întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un copil în genunchi.
2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați evoluția relației dintre două
personaje într-un text dramatic din opera lui I.L. Caragiale (O scrisoare pierdută).
În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:
prezentarea a trei elemente de structură și de limbaj ale textului dramatic, semnificative pentru textul
ales (de exemplu: act, scenă, tablou, conflict dramatic, intrigă, relații spațio-temporale, dialog, monolog,
tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a personajelor etc.);
evidențierea relației textului dramatic ales;
prezentarea a două scene semnificative pentru modul în care tema se reflectă în textul ales.
n
to
Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru clasa a IV-a (OMEN nr. 5003/2014) – Limba şi
ra
∧
St
3.6. Manifestarea interesului pentru lectura literară şi de informare

➠ proiecte de documentare la diverse discipline şcolare/în vederea desfășurării unor activităţi extraşcolare
p
(excursii, concursuri, serbări etc.);

ro
➠ întâlniri cu scriitori, iniţierea unei corespondenţe cu un scriitor;
➠ concursuri legate de conţinutul cărţilor citite.

nt
Conţinuturi
Funcţii ale limbii: oferirea informaţiilor privind universul (extra)şcolar; formularea de solicitări (in)formale
Re
Textul: textul literar narativ; textul de informare şi funcţional (traseul turistic, invitaţia)
Cerință
În cadrul unei lecții, prezentați un mod prin care școlarul poate să observe abateri gramaticale în mesajele
orale. Luați ca repere următoarele aspecte:
b. Enumerați două metode de instruire eficiente pentru integrarea mijlocului didactic ales în cadrul
secvenţei date.
c. Precizați două materiale didactice pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice (CS) din
secvenţa dată și rolul acestora.
d. Arătați două forme de organizare a colectivului de elevi.
e. Descrieți modul de evaluare în condițiile în care sunt la dispoziție resursele prezentate anterior.
Alcătuiți un eseu de aproximativ o pagină cu titlul taxonomia lui Bloom și evaluarea. Aveţi în vedere
reperele de mai jos:
➠ esența și rolul taxonomiei în procesul de învățământ;
➠ asemănarea dintre această taxonomie și metoda Cubul;
➠ legătura dintre taxonomie, operaționalizare și limbaj;
➠ analiza procesului instructiv-educativ.
n
to
ra
∧
St
p
ro
nt
Re
TESTUL NR. 15
1.
n
a. uimitoare;
to
b. răsfrângeau = reflectau; străjuiau = supravegheau;
c. O caută de ceva vreme. (pronume personal); Uriașul se profila în zare. (substantiv);

ra
d. chircite – atribut adjectival; ne – complement indirect;
∧
e. ... ca și când nu de mult ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. – propoziție subordonată
St
circumstanțială completivă de mod;
f. A alergat așa de mult/de a obosit/.
g. Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite: verbul la
p
gerunziu uimindu– și pronumele personal neaccentuat -ne.

ro
h. Fragmentul literar prezintă o lume neobișnuită, fantastică, inspirată din reverie. Senzația pe care o au
călătoarele este aceea a unei lumi pietrificate, încremenite, în care statuile par să aibă viață și să fi
cunoscut avataruri fizice asemenea oamenilor.
nt
Re
2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați evoluția relației dintre două
personaje într-un text dramatic din opera lui I.L. Caragiale (O scrisoare pierdută).
În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:
prezentarea a trei elemente de structură și de limbaj ale textului dramatic, semnificative pentru textul
ales (de exemplu: act, scenă, tablou, conflict dramatic, intrigă, relații spațio-temporale, dialog, monolog,
tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a personajelor etc.);
evidențierea relației textului dramatic ales;
prezentarea a două scene semnificative pentru modul în care tema se reflectă în textul ales.
O scrisoare pierdută este o comedie prin care autorul satirizează în scop moralizator anumite aspecte din
viața publică și de familie a societății de la sfârșitul secolului XIX. Opera reunește, deopotrivă,
caracteristicile clasicismului și ale realismului. Prin susținerea valorilor clasice (bine, adevăr, cinste),
caracterul satiric și critica moravurilor, opera se încadrează în clasicism, iar prin relatarea cu veridicitate a
faptelor de către un autor omniscient, prin tipologia personajelor și prin tehnica detaliilor, opera se
încadrează în realism.
Viața de familie este adusă în atenția publicului prin relația adulterină dintre Zoe Trahanache, soția lui
Zaharia Trahanache și Ștefan Tipătescu, prefectul județului. Cei doi protagoniști formează adevăratul cuplu
al comediei. Nu întâmplător, Agamemnon Dandanache îl confundă pe Tipătescu cu soțul lui Zoe. Ștefan
Tipătescu întruchipează tipologia don juan-ului fără remușcări. El are o relație amoroasă de lungă durată
cu Zoe, soția celui mai bun prieten, fără ca soțul acesteia să bănuiască, după cum mărturisește chiar soțul
ei: ,,De opt ani trăim împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău“. De
altfel, el este o persoană educată, singurul său defect fiind impulsivitatea. Chiar ,,venerabilul“ Trahanache
remarcă ,,E iute! N-are cumpăt. Altminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect“.
Zoe este tipul cochetei adulterine, care își folosește abilitatea și armele feminine pentru a obține ceea ce își
dorește de la bărbații din preajma ei. Ea este singurul personaj feminin din operă și joacă o comedie a
sensibilității. Toți o protejează considerând-o o ,,damă simțitoare“, însă atunci când este nevoie se
dovedește a fi stăpână pe sine și capabilă să-i manipuleze pe toți, în funcție de propriile interese. Ea este
singurul personaj din opera lui Caragiale care nu face parte din lumea mahalalelor, reprezentând doamna
distinsă din înalta societate care domină scena politică locală prin intermediul soțului și al amantului.
Relația amoroasă dintre cei doi este cunoscută încă de la începutul piesei, întrucât pierderea scrisorii a
avut loc înainte de prima scenă a actului I. Pe fondul conflictului dintre cele două tabere politice intervine
conflictul de interese dintre Zoe și Tipătescu. O scenă semnificativă pentru relația dintre cei doi prezintă
intențiile nebunești ale lui Ștefan Tipătescu de a fugi împreună cu Zoe cât mai departe, renunțând la tot de
dragul ei. Zoe, rațională, nu se lasă măgulită de dragostea amantului, pentru că nu dorește să renunțe la
poziția sa socială de soție a unui om politic important în politica locală. Ea intervine ferm, conștientizându-l
de inutilitatea acestui gest: ,,Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar
n
aprinde pe urmele noastre?“. Principalul ei interes este poziția socială, iar pierderea onoarei o sperie mai
mult decât pierderea soțului sau a amantului.
to
Pentru a-l determina pe Tipătescu să-i îndeplinească dorința și să accepte candidatura lui Cațavencu
ra
folosește inițial rugămințile, leșinurile, amenințarea cu sinuciderea și dacă toate acestea nu au avut succes
devine amenințătoare, impunându-se ca o luptătoare aprigă ,,Am să lupt cu tine, om ingrat și fără inimă!“
∧
Spre finalul piesei, când își recuperează scrisoarea, Zoe devine din nou generoasă și fermecătoare și începe
St
să se poarte ca o adevărată doamnă, în timp ce Tipătescu se retrage din nou în umbra femeii iubite.
O altă scenă semnificativă pentru discrepanța dintre aparență și felul ei de a fi se regăsește în finalul piesei
(scena IX din actul IV), când Zoe îi spune lui Cațavencu ,,Eu sunt o femeie bună... am să ți-o dovedesc“,
măgulindu-l pe acesta cu acordarea iertării când, de fapt, îl pedepsește subtil, ironic, punându-l să
p
organizeze în grădina primăriei un banchet prin care să salute alegerea noului candidat și pe prefect.
ro
Nedorind să se implice într-o manifestație în care să fie omagiat candidatul impus de la centru, prin
șiretenie folosește, totuși, această ocazie pentru a impune poporului imaginea pozitivă a prefectului,
amantul ei, știrbită prin articolele publicate de către Cațavencu în ziarul pe care acesta îl coordona.
nt
I.L. Caragiale dovedește un talent aparte în realizarea unor personaje care ,,fac concurență stării civile“,
după cum afirma G. Ibrăileanu. Începând de la onomastica simbolică a numelor și până la cele mai mici
Re
detalii, autorul creează personaje vii, purtătoare ale unor trăsături de caracter emblematice, personaje
reprezentative pentru societatea de la sfârșitul secolului XIX.
O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale
curent literar: clasicism

specie literară: comedie de moravuri
tema: satirizarea moravurilor sociale, manifestate pe fondul luptei politice pentru desemnarea unui
candidat la alegeri
personaje: Zaharia și Zoe Trahanache, Ștefan Tipătescu, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache,
Cetățeanul Turmentat, Farfuridi, Brânzovenescu
Expozițiunea și intriga (actul I) – venirea lui Trahanache cu vestea că adversarul politic deține scrisoarea
de amor (pierdută înainte de începerea comediei)
Desfășurarea acțiunii (actul II) – prezintă numărarea voturilor și tensiunea dintre cele două grupări,
finalizată de depeșa sosită de la centru cu solicitarea alegerii altui candidat
Punctul culminant (actul III) – Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea, iar aceasta este găsită din nou de
Cetățeanul Turmentat
Deznodământul (actul IV) – prezintă rezolvarea conflictului prin ajungerea scrisorii la Zoe, destinatara
scrisorii și prezentarea festivității în care adversarii se împacă
Folosește informații din eseu despre text și fii original(ă)!

Mult succes!
În cadrul unei lecții, prezentați un mod prin care școlarul poate să observe abateri gramaticale în mesajele
orale. Luați ca repere următoarele aspecte:
Citind cerința, în gând ne vine reportofonul. În viziunea noastră, cuvântul reportofon ne trimite direct în
mijlocul unui interviu caracterizat de dinamism și de profesionalism. Cu acesta în minte, proiectăm un
n
demers în virtutea căruia micii școlari joacă rolurile unor jurnaliști experimentați, aflați în plină activitate pe
to
teren. Observăm că ideea în sine îi animă, fapt care îi dă instantaneu lecției o notă de interactivitate. Să le
urmărim evoluția, dar nu oricum, ci în jurul unui text literar narativ studiat dimpreună. Colectivul ia seama la
explicațiile învățătorului, date în vederea îndeplinirii sarcinilor. Acestea constau în: identificarea unui grup-
ra
țintă interesat de lectură – din rândul copiilor sau al propriilor familii −, notarea unui șir de întrebări
∧
(semi)structurate, realizarea planului de acțiune, modalitatea în care vor fi prezentate rezultatele obținute.
St
În scopul vizat, elevii sunt împărțiți în două grupuri. În interiorul lor, liderii − aleși de comun acord – distribuie,
proporțional, baza materială și sarcinile − de rezovat individual ori în comun, după caz. Finalitatea activității
propuse rezidă în: conceperea întrebărilor tematice, derularea interviului, valorificarea proprietăților
reportofonului. În accepțiunea învățătorului, făcându-se uz de acest mijloc mai puțin obișnuit, este relativ
ușor să dezvoltăm competența de comunicare (scrisă și verbală). Ne este foarte clar că abilitățile de
p
exprimare sunt indispensabile în procesul de transmitere a mesajelor despre rolul lecturii în formarea unui
om cultivat – literară și informativă. În plus, același mijloc didactic, rareori utilizat, face posibilă depistarea
ro
tulburărilor de auz și/sau de limbaj. E un aspect absolut deloc de neglijat, știind câte dificultăți de învățare
generează acestea dacă nu sunt identificate la timp. În încheiere, revenim la activitatea elevilor. Interviurile
nt
urmează a fi prezentate unui scriitor de literatură pentru copii, cu care elevii stabilesc o întâlnire prin
corespondenţă – clasică/via e-mail. De la acesta se vrea obținerea părerilor despre importanța promovării
lecturii de orice fel și despre beneficiile unui concurs bazat pe conţinutul unei cărţi citite individual, în
Re
tandem cu un membru al familiei ori cu alt copil. Prin urmare, vedem cum ia amploare o simplă idee și
cum i se resimte impactul pe raza mai multor domenii de conținut.
b. Enumerați două metode de instruire eficiente pentru integrarea mijlocului didactic ales în cadrul
secvenţei date.
În sensul urmărit, se dovedesc a fi eficiente aceste două metode de instruire: explozia stelară și cubul. În
considerarea întrebărilor-cheie − Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce? − și a cuvintelor de pe fețele
cubului − Descrie, Compară, Asociază, Analizează, Aplică, Argumentează (pro/contra) −, elevii rezolvă
sarvinile. Dirijați și încurajați constant de învățător, ei înțeleg rațiunea lecției și întrezăresc drumurile de-a
lungul cărora stau să fie descoperite atuurile actului de lectură literară și informativă. Indiferent de formă,
lectura le șlefuiește caracterul și îi preschimbă în viitori adulți consumatori de cultură.
În altă ordine de idei, în baza textului literar narativ studiat în clasă, elevii încep un exercițiu prin care își
verifică capacitățile: de analiză și sinteză, de transmitere a unor mesaje relevante, concludente și corecte
(gramatical ortografic și/sau ortoepic). Opinăm că un atare exercițiu – complet și corespunzător rezolvat −
este optim pentru a combate/reduce analfabetismul funcțional. Văzând că se ridică la nivelul așteptărilor,
elevii se deschid… Drept care, ei se manifestă liber în rolurile atribuite – cele de jurnaliști experimentați.
Pledăm pentru metodele enunțate cu titlu de exemplu. Din practică știm că ambele îndeamnă copiii să
judece logic și critic lucrurile supuse atenției, să coopereze, să se (auto)evalueze, să se (auto)corecteze, să
avanseze pe propriile trasee educative, să se transforme în ceea ce vor ei să devină, gândind la ansambul
de nevoi și dorințe personale.
c. Precizați două materiale didactice pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvenţa
dată și rolul acestora.
Pentru atingerea dezideratului, dascălul poate folosi aceste tipuri de materiale didactice: fișe de lucru și un
organizator grafic, în structura căruia sunt enumerați pașii de urmat pentru aplicarea metodei interviului –
raportată la nivelul vârstei. Fiind în ultima fază a stadiului operațional concret, micii școlari pot gestiona
metoda. Prin întrebări (semi)dirijate, dascălul controlează situația de învățare și își ghidează elevii spre
ținta propusă.
În opinia noastră, avându-le ca suport – vizual și informațional −, elevii își construiesc scheme cognitive;
treptat, pe acestea își formează reprezentări mentale. În baza lor, mesajele (non)verbale sunt mai ușor de
internalizat, căci toată atenția este concentrată asupra lecturii.
Este esențial felul în care li se transmit mesajele. Factorii determinanți sunt: tactul învățătorului, stilul
didactic adecvat situației, fondul genetic al fiecărui subiect receptor – în cauză, elevul (nativ înclinat spre
arta literară) −, deschiderea celor care nu atestă (suficientă) inteligență verbal-lingvistică pentru a
pătrunde esența temelor destinate să îi schimbe în oameni elevați ce operează facil cu texte (non)literare.
n
d. Arătați două forme de organizare a colectivului de elevi.
to
Recitind rândurile prezentei lucrări, reamintim formele de organizare sugerate inițial: individual, în grup.
Sugerăm alte două forme organizatorice benefice activităţii în desfășurare: în diade (perechi) și în echipe.
ra
Și una, și alta dezvoltă spiritul colaborativ în rândul copiilor. Datorită naturii lor comune, în esență, elevii se
∧
orientează instinctiv spre succesul școlar. Educați așa de timpuriu, ei înțeleg rostul efortului intelectual,
St
depus mai mult împreună decât separate.
În concluzie fie spus, învățătorul decide care dintre aceste forme de organizare se potrivește cel mai mult
cu profilul clasei. Cunoscând nevoile și așteptările elevilor, dar și receptivitatea lor la lucruri noi, acesta scrie
planul de acțiune în consens cu factorii care garantează cea mai ridicată cotă de succes școlar, per total
p
obținut.
e. Descrieți modul de evaluare în condițiile în care sunt la dispoziție resursele prezentate anterior.
ro
Indiferent la care dintre metodele instructive ne raportăm, considerăm că, evaluativ, este potrivit proiectul.
nt
Tema are toate premisele care le dă elevilor avânt. Ideile înșiruite pot face obiectul unui veritabil proiect
extraşcolar. De pildă, asumându-și cu seriozitate rolurile, ei se pot implica în organizarea unui concurs de
lectură/unei serbări. La sfârșitul actelor pregătitoare, ei lansează invitații către membrii grupului-țintă, fie
Re
pe suport de hârtie, fie în format electronic prin mijlocirea aplicațiilor de tip Canva. Evaluarea e posibilă din
mai multe privințe; exemple: aprecierea valorii cărții și a unui articol, aprecierea muncii autorului,
importanța unui mesaj bine recepționat ori emis, necesitatea promovării evenimentelor cultural-artistice,
utilitatea spațiilor (ne)convenționale destinate lecturii; convenționale sau nu, spațiile de lectură trebuie
puse în lumină pentru a ne feri de incultură.
Bunăoară, în proiect se poate include și realizarea unui traseu, care să marcheze drumul dintre școală și
bibliotecă ori drumul ce leagă locuințele unor personaje dintr-o poveste favorită.
Alcătuiți un eseu de aproximativ o pagină cu titlul Taxonomia lui Bloom și evaluarea.
Această se află printre elementele care fundamentează evaluarea, fiind cunoscută în breaslă pentru cele
șase verbe de acțiune în jurul cărora se formulează obiectivele; mai este numită și taxonomia obiectivelor
educaționale.
Capacitățile cognitive sunt consolidate pe șase niveluri notorii: cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză,
sinteză, evaluare. Pe fondul tuturor, profesorul își construiește testul, acesta constând în: itemi, descriptori
de performanță, barem și scală de notare, matrice de specificații, tabel pentru interpretarea rezultatelor și
pentru notarea măsurilor reglatorii – de ameliorare/dezvoltare.
În forma revizuită a taxonomiei, recunoaștem nivelurile prin cuvintele: reamintire, înțelegere, aplicare,
analiză, evaluare, creare. Observăm cuvântul creare. Acesta își găsește realmente locul, știind cât accent
se pune pe gândirea la nivel înalt; este metacogniție pură, parte din procesele psihice cognitive superioare.
În paranteză fie zis, experții au conchis că învățarea este foarte mult influențată de inteligența emoțională
și de valorile morale cultivate în familia școlarului. Așadar, succesul învățării este mai ușor de atins dacă
valorificăm deopotrivă inteligența academică și fondul principial-afectiv pe care se înalță scara de valori a
micului educabil.
În contextul capacităților invocate de Bloom, exemplul perfect constă în metoda cubului. Cele șase fețe
redau exact cele șase niveluri amintite în paragraful anterior. Practicând metoda, ne-am însușit cuvintele
înscrise pe fețele lui: Descrieți, Comparați, Asociați, Analizați, Aplicați, Argumentați.
Odată ce ne-am edificat în privința esenței taxonomiei, să îi revedem rolul în procesul de învățământ.
Bloom a urmărit să fluidizeze cursul celor trei mari acte: instruire, învățare, evaluare. Putem considera
obiectivele adevărate ținte spre care se îndreaptă elevul sub îndrumarea profesorului. (E important ca el să
știe spre ce se îndreaptă până la sfârșitul lecției. În context, ne amintim secvența Anunțarea obiectivelor,
regăsită în proiectul didactic.)
Terminând operaționalizarea cu brio, profesorul dovedește că stăpânește limbajul tehnic, domeniile per
n
nivel și conținuturile. Doar așa se pot da răspunsuri bune la întrebarea Ce, cât și cum urmăresc?. Potrivit
modelului gândit de Mager, în enunțul obiectivului se notează: ce trebuie să știe/să facă elevul, cât anume
to
să știe/să facă din ce i se cere, cum să își îndeplinească sarcina de lucru/în ce condiții.
Aspectele notate sunt: observabile în spațiu și în timp real, concrete, măsurabile cantitativ și calitativ,
ra
interpretabile. Indicii rezultă din achizițiile elevului și din comportamentul lui manifestat natural. Aceștia
∧
sunt raportați la mixul de competențe vizate, aflate în curs de formare. Pentru a nu se pierde esențialul din
vedere, se recomandă urmărirea unui număr rezonabil de obiective (circa trei), întrucât se valorifică mai
St
bine resursa temporală și atenția profesorului, concentrată strict asupra rezultatelor așteptate.
Gândind la mențiunile anterioare, conchidem că, prin filtrul taxonomiei amintite, analiza procesului de
învățământ este susceptibilă de optimizare, fapt ce poate garanta succesul evaluării. În altă ordine de idei,
aceasta este o veritabilă colecție de verbe, potrivite pentru a concepe obiective operaționale în mod
p
corect. Tocmai de aceea taxonomia descrisă trebuie să fie în vederea profesorului la data începerii
ro
evaluării – act ce privește controlul, măsurarea și aprecierea rezultatelor elevilor. Maniera în care
procedează profesorul îi atestă capacitățile de analiză și de previziune în numele idealului educațional.
nt
NOTE
Re

Teste Romana

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste pentru reuşita la examenul de titularizare

(Marin Preda, Moromeții)

Scrieţi, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe:

a. Transcrieţi, din fragmentul dat, un cuvânt care conţine un diftong.

g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: n-o.

În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:

Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

2.4. Participarea la interacțiuni pentru găsirea de soluții la probleme

Exemple de activități de învățare:

➠ organizarea unui eveniment (o serbare, o expoziție cu afișe realizate în urma lecturilor).

Funcții ale limbii:

➠ descrierea de obiecte sau ființe din universul imediat;

➠ relatarea unei acțiuni/întâmplări cunoscute trăite, vizionate, citite;

➠ oferirea de informații despre universul apropiat;

➠ solicitarea de informații despre universul apropiat;

➠ inițierea unui schimb verbal.

a. Descrieți modul de integrare a activității pe grupe pentru secvența dată.

e. Argumentați necesitatea corelării activității pe grupe cu celelalte forme de organizare a activității

Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)

Redactaţi un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ. În redactarea

➠ precizarea semnificaţiei conceptului de proces de învățământ;

➠ enumerarea a trei condiții/factori de creștere a eficienței procesului de învățământ, prezentând în ce

e. pe care o avusese = propoziție subordonată atributivă

f. Nu se știe/care ajunge primul la finiș.

negație nu și auxiliarul popular o (va) al verbului la viitor n-o să mai calce.

tradiționale de pe scena istoriei.

personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.

În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:

înfățișarea lor grotescă.

Înainte de a pleca la examen, amintește-ți:

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă

specie literară: basm cult

Expozițiunea – introducerea în lumea miraculoasă a basmului

Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)

precum viața unui fluture.

e. Argumentați necesitatea corelării activității pe grupe cu celelalte forme de organizare a activității

Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)

Redactaţi un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ.

socio-culturală, psihologică și ergonomică.

(Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului)

** catreţ – coteţ de păsări

Scrieţi, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe:

f. Alcătuiţi o frază în care conjuncția fiindcă să introducă o propoziție subordonată cauzală.

g. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: i-a împodobit.

Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)

Exemple de activități de învățare:

➠ audierea unor poveşti citite/înregistrate/povestite de adulţi/copii;

➠ vizionarea unor scurte secvenţe din emisiuni pentru copii.

Comunicare orală: acte de vorbire: a identifica un obiect, o persoană

a. Prezentaţi utilitatea activităţii în formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.

b. Enumerați trei suporturi tehnice de instruire folosite conform scopului educațional.

d. Indicați și o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenţei din secvenţa dată.

Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)

➠ definirea conceptului de predare;

➠ deosebirea dintre strategie și stil de predare;

➠ descrierea succintă a trei caracteristici ale predării;

➠ argumentarea importanței predării, ca ofertă de experiență de învățare.

f. El a părăsit echipa/fiindcă ideile sale erau ignorate voit.

spectatorii conchid că este un om plăcut.

Înainte de a pleca la examen, amintește-ți:

Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu

specie literară: povestire în ramă

motive literare: hanul, motiv central al textului

specie literară: reportaj și memorial de călătorie