ATRIBUTUL

Tematica programei
Gramatică:
-Atributul (V)
-Posibilități combinatorii ale substantivului (substantiv+atribut) (V)
-Atributul (realizări prin adjectiv, substantiv, pronume, numeral, adverb, interjecție (VII)
-Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice: atributivă (VIII)
-Subordonarea prin conjuncții subordonatoare, prin pronume și adverbe relative (VIII)
Variație stilistică:
-Variații ale unei forme și ale sensului în timp (V)
-Limbaj popular (VII)

Clasele a V-a- a VII-a

1.Cum recunoaștem un atribut?
În fragmentul de mai jos, cuvintele scrise cu litere îngroșate sunt atribute:
„Firul de iarbă reușise să-și încropească încetul cu încetul o hartă: orașul era o pată de cafea,
un vârf de munte semănă cu un cornet întors cu susu-n jos, crestele cu zăpadă străluceau sub
ultimele raze ale soarelui, iar pânza de peste lume, verde cu modele maro, semăna cu o
imensă față de masă” (Ioana Nicolaie, Ferbonia)

 Atributul este funcția sintactică specifică grupului nominal (=grupul format dintr-un
substantiv regent și termenii subordonați lui). Atributul se recunoaște după relația de
subordonare/dependență față de un regent nominal. Așadar, în contexte precum primirea
în organizație, trezitul devreme, cuvintele îngroșate sunt atribute, nu circumstanțiale de
loc sau timp, pentru termenii regenți (primirea, trezitul) sunt substantive.
 Constituentul cu funcția sintactică de atribut pot avea ca regent:
-un substantiv comun (frumoasa casă de vacanță)
-un substantiv propriu (Ioana cea mică, frumosul București)
-un pronume (acela roșu, cineva disponibil, nimeni special)
-un numeral cu valoare pronominală (Am trei flori, una albă și două roșii).
 Există o sigură funcție sintactică de atribut, care poate fi exprimat prin mai multe părți de
vorbire, cu sau fără prepoziție: adjectiv (cartea groasă, mamifere carnivore), substantiv
(cartea elevului, carte de poezii), pronume (cartea acelora), numeral cu valoare
adjectivală sau pronominală (două cărți, cartea despre al doilea), adverb (cartea de
 acolo, plecarea târziu), forma verbală nepersonală (dorința de a citi, carte de colorat),
interjecție (o carte pfii!)
 Atributul îndeplinește diverse funcții semantice: de determinare și de integrare în enunț a
substantivului (acest/niciun/orice om, soră-mea), de modificare, de restrângere a clasei
de referenți a substantivului (gând bun, carte românească, copacul din deal, profesorul
Popescu), de cuantificare sau indicare a cantității (toți copiii, trei elevi), de exprimare a
posesiei (cartea fetei, cartea mea)

În GBLR (p. 362-389) s-a renunțat complet la funcția de atribut, considerată nereprezentativă, de
vreme ce acoperă, în absența ierarhizărilor sintactice și funcționale, componente extrem de
eterogene. S-a distins între funcțiile specifice grupurilor nominale prototipice: determinant (acest
om), modificator (gând bun), cuantificator (acești trei elevi) posesori (cartea fetei) și funcția de
complement al numelui, prezentă numai în relație cu anumite substantive (provenite din verbe,
din adjective sau „relaționale” (plecarea /tristețea mama fetei)

EXERCIȚIU
1. Din textul de mai jos lipsesc adjectivele cu funcția sintactică de atribut.Completați-l
cu formele potrivite:
Ana are o soră..........., cu părul......., cu ochii....... și un frate.......dar......... Amândoi
poartă de obicei tricouri..........., pantaloni..........., iar pe cap, șepci.......... ................
pasiune a lor e pescuitul, astfel că sunt mai mereu în căutare de crengi
............și................ din care să-și confecționeze undițe.
2. În textul de mai jos există mai multe atribute. Identificați-le și precizați prin ce parte
de vorbire sunt exprimate.
Impresia alor tăi despre conflictul celor doi colegi este că nu se poate ajunge la
niciun rezultat. Reacțiile acestea ale lor ar putea surprinde orice om.
3. În textul de la exercițiul 2, subliniați cu o linie termenii regenți ai atributelor
identificate.

Clasa a VII-a
2.Atributul și realizările sale

 Atributul poate fi realizat prin adjectiv

Adjectivul cu funcția sintactică de atribut se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl
însoțește: o carte românească- unor cărți românești .

Sunt mai multe tipuri de adjective care îndeplinesc funcția sintactică de atribut:

-Adjectivul propriu zis (casă frumoasă, limbă greacă)

-Numeralul cu valoare adjectivală (doi copii, a patra parte)

-Adjectivul pronominal demonstrativ (această lucrare), adjectivul pronominal posesiv (scaunul
meu), adjectivul pronominal relativ (știu care elev lipsește), adjectivul pronominal interogativ
(Ce film ai văzut?), adjectivul pronominal nehotărât (unele probleme), adjectivul pronominal
negativ (nicio carte) și adjectivul pronominal de întărire (însuși profesorul)

-Adjectivul participial (mere coapte, vacanță terminată)

-Adjectiv provenit din verb la gerunziu acordat (ordine crescândă, mână tremurândă)

!!! Tot în clasa atributului realizat prin adjectiv, alături de tipul doi copii, se încadrează și
numeralele cardinale de la douăzeci în sus, construite cu prepoziția de, în sintagme de tipul
douăzeci de copii. Acestea sunt considerate în lucrările mai vechi ca fiind formate dintr-un
numeral regent însoțit de atributul substantival prepozițional. Totuși, prepoziția de aparține
numeralului, neimpunând nicio restricție de cazul substantivului următor, la fel ca în structurile
astfel de, destul de, extrem de bun etc., unde prepoziția se grupează cu constituentul din stânga
!!!

Atributului adjectival din gramatica tradițională îi corespund în lucrările recente (GBLR, p. 361-
389) următoarele funcții sintactice: determinant (acest om), cuantificator (acești doi profesori),
modificator (măr roșu), posesor (scaunul tău) și complement (plecarea sa).

 Atributul poate fi realizat prin substantiv comun sau propriu.

Substantivul cu funcția sintactică de atribut poate fi legat de regentul său prin caz sau prin
prepoziție, ca în tiparele de mai jos:

-substantiv în genitive (rochia fetei, plecarea cocorilor, o carte a studentului)

-substantiv în dativ (acordarea de ajutor a sinistraților, conferirea de premii elevilor), în acest

tipar, ca atribut exprimat prin substantiv în dativ, substantivele regent ( acordarea, conferirea)
provin din verbe și păstrează posibilitățile de construcție ale acestora: acordă ajutoare
sinistraților, confer premii elevilor,

-substantiv în nominative (profesorul Popescu, orașul București)

-substantiv precedat de prepoziție (sau de locuțiune prepozițională): în genitiv (ofensiva

împotriva statului, plimbarea de-a lungul parcului), în dativ (reușita grație intervenției) sau în
acuzativ ( studiile de filozofie, acela din clasă, o carte despre Ana, reacția față de profesor).

Prepoziția tipic atributivă de, specializată pentru a lega temenii subordonați de regentul
nominal. Unele atribute care au ca regent un substantive provenit din verb primesc prepozițiile
cu care se construiește verbul respectiv:

-apelul la înțelegere/apelează la înțelegere

-confruntarea cu inamicul/se confruntă cu inamicul

Aglomerarea de genitive este nerecomandată: numărul mamei prietenului fetei. Nici marcarea
relației sintactice dintre două substantive nu trebuie neglijată.Construcții precum organizator
nuntă, șef sală nu sunt tolerate de norma literară. În locul lor trebuie folosite construcții precum:
organizator de nună/al nunții, șef de sală/șef al sălii.

! (a) Atributul realizat prin substantiv în nominative are ca regent un substantiv comun
determinat hotărât (profesorul Popescu, cartierul Militari). Relația dintre cele două unități
lexicale nu este de echivalență discursivă (de tip apozitiv), substantivul cu funcția de atribut fiind
legat regent printr-o relație sintactică de subordonare. A nu se confunda cu structurile apozitive
reale, detașate cu virgulă precum: Profesorul, Popescu, și-a făcut apariția.

! (b) Atenție la construcția semnificația a numeroase cuvinte în care substantivul cuvinte apare în
cazul acuzativ. Prepoziția a cere acuzativul (caz impus direct substantivului cuvinte, iar prin
acord și adjectivului antepus), dar grupul în ansamblu este echivalent cu un genitiv. La fel, în
construcția grație a mulți profesori, prepoziția a impune cazul acuzativ, dar grupul în ansamblu
este echivalent cu un dativ, ceea ce explică apariția contextului prepoziției grație. Așadar,
marcarea analitică a relației de genitive/dativ nu trebuie înțeleasă în sensul că substantivul se află
în cazul genitiv/dativ, pentru că prepoziția a impune cazul acuzativ. (Pană Dindelegan 2003, p.
14)

Atributului substantival din gramatica tradițională îi corespund în lucrările recente (GBLR, p.

361-389) următoarele funcții sintactice: modificator (grădină de vară), posesor (cartea Mariei)
și complement (plecarea Mariei, apelul la încredere).

 Atributul poate fi realizat prin pronume:

-pronume personal (formă accentuată sau neaccentuată): strigătul lui, mâna-i

-pronume de politețe: părerea dumneavoastră

-pronume posesiv:purtarea alor noștri

-pronume demonstrativ:sfatul celuilalt

-pronume nehotărât:aportul fiecăruia

-pronume negativ:intervenția nimănui

-pronume relativ: icoanele ale căror rame

-pronume interogativ: Prăjiturile cui îți plac mai mult?

-numeral cu valoare pronominală: casa primului dintre ei.

 Atributul poate fi realizat și prin pronume precedat de prepoziție (sau locuțiune
prepozițională) în cazul acuzativ (un om ca tine, câțiva dintre ei), dativ (reușita grație
acestuia) sau genitiv (gardul din fața lor).

Atributului pronominal din gramatica tradițională îi corespund în lucrările recente (GBLR,

p.361-389) următoarele funcții sintactice: posesor (cartea lui) și complement (sora
dumnealui)

 Atributul poate fi realizat prin adverb.

Atributul se poate exprima printr-un adverb sau o locuțiune adverbial, precedate sau nu de
prepoziția (de obicei de): pagina de deasupra, mersul acolo, sculatul devreme.

Substantivele regent provenite din verbe pot avea atribute realizate prin adverbe, aceste
adverbe sunt precedate de aceleași prepoziții ca și circumstanțialele corespunzătoare verbelor
respective:

-mersul pe acolo (atribut) vs merge pe acolo (circumstanțial)

-aruncatul în sus (atribut) vs aruncă în sus (circumstanțial)

Unele adverbe atribute apar întotdeauna fără prepoziție : visul aievea, mersul alene

 Atributul poate fi realizat prin formă verbal nepersonală.

Cu excepția participiului, care se adjectivează, toate celelalte forme verbale nepersonale
pot fi realizări ale atributului:
-formă verbal la infinitiv: modul de a înțelege
-formă verbal la supin:carte de citit, fier de călcat
-formă verbal la gerunziu:fotografia cu fata plângând
!! A nu se confunda structurile în care apare un adjectiv provenit din verb la gerunziu,
acordat cu substantivul regent, cu structurile în care apare un verb la gerunziu neacordat:
imaginea cu mâna tremurând atribut realizat prin adjectiv provenit din verb la gerunziu).
Calitatea de atribut la gerunziu neacordat este clar marcată când regentul nominal este la
feminine sau la plural. Distincția între atributul realizat prin adjectiv și atributul relizat
prin verb la gerunziu nu se mai poate face atunci când substantivul regent este la
masculine sau la neutru singular.
Am văzut un copil suferind/un cot fumegând.
 Atributul poate fi realizat pin interjecție.
Rar, interjecția poate funcționa a atribut, în context în care are un rol de calificare a
regentului nominal, apropiindu-se de valoarea unui adjectiv cu sens apreciativ: Halal
justiție! / Are o mașină mamă-mamă!
Grupurile nominale pot fi ample, cu un substantive regent așezat la finalul construcției și
cu mai multe atribute dependente de el. În exemplele de mai jos, se observă cum
 atributele așezate în fața substantivului de regent au formă de genitiv/dativ, în timp ce
substantivul rămâne nemarcat. Ceea ce poate genera o analiză: plecarea blândului
nostru profesor(genitiv)/ reușita grație primului extreme de important martor (dativ).
Astfel, în primul exemplu, substantivul în genitiv professor cu funcția sintactică de
atribut (plecarea profesorului) are caz marcat în forma adjectivului blândului.
De asemenea, în al doilea exemplu, substantivul precedat de prepoziție grație…martor cu
funcția sintactică de atribut ( reușita-regent grație martorului) este în dativ, dar marcarea
cazului dativ se vede numai în forma primului adjectiv dependent din grup (primului).
Adjectivele antepuse substantivelor regent pot avea componente care le precedă, așadar
structura poate fi și mai complexă: adjectival important este însoțit și de mărcile gradului
superlative absolute (extrem de).
Atenție la analiza gramaticală a construcțiilor sinonime exprimând posesia:
Cartea lui lipsește.-lui=pronume personal în cazul genitiv
Cartea-i lipsește.-i=pronume personal, formă neaccentuată, în cazul dativ
Cartea sa lipsește.-sa=adjectiv pronominal posesiv în cazul nominativ (caz obținut prin
acord cu substantivul regent cartea)

Exerciții:
4. Construiește trei enunțuri în care substantivul pălărie să fie termen regent pentru:
a) un atribut realizat prin adjectiv la gradul superlativ relative de superioritate
b) un atribut realizat prin substantive propriu
c) două atribute realizate prin două adjective pronominale diferite
d) un atribut realizat prin numeral cu valoare pronominală.
5. Fie enunțul „În emisiunea de aseară am văzut două anunțuri contradictorii despre
ultimul meci al campioanei noastre preferate.” Acesta conține: a) cinci atribute,
b)șase atribute, c)șapte atribute, d)opt atribute. Selectați variant corectă
6. Fie textul : La sfârșitul lunii iulie am primit invitația de a merge într-o expediție pe
munte.Plecarea înaintea celorlalți ne-a bucurat, așa că ne-am luat repede corturile
de acasă și am pornit spre camping.
Extrageți:
a)un atribut realizat prin adverb
b)un atribut realizat prin verb la infinitiv
c)un atribut realizat prin pronume precedat de prepoziție
d)un atribut realizat prin substantiv genitive

7. Construiți trei propoziții în care substantivul propriu Patrocle, cu funcția sintactică de

atribut să fie:

a) în cazul nominative

b) în cazul genitiv
 c) în cazul acuzativ

CLASA A VIII-a

3. Realizări propoziționale: atributiva

Atributul poate fi realizat prin propoziție relativă și prin propoziție conjuncțională. Din punct
de vedere morfologic, regentul atributivei poate fi un substantiv (propriu sau comun) sau un
substitut al acestuia (pronume, numeral). Spre deosebire de atribut, care poate preceda, în unele
cazuri, substantivul regent, locul propoziției atributive este întotdeauna după elementul regent,
deseori atributiva este intercalată în propoziția regentă.

 Propoziția atributivă relativă

În enunțurile de mai jos, propozițiile îngroșate sunt atributive relative:
Elevul / care a fost atent/a înțeles imediat explicația/.
Aceasta este cartea/ cui ți-am spus/.
Ei sunt cei/ ce te-au căutat ieri/.
S-a întors la acela/care o alungase/.
Eu n-am văzut decât trei/care au reușit încheierea traseului la timp/.
Locul/unde am mers/era exotic.

Elementele de relație care introduc propoziția atributivă relativă sunt: pronumele relative și
relative-interogative (care, ce, cine, cât), adjectivele pronominale relative și relative- interogative
(care, ce, cât), unele pronume și adjective pronominale nehotărâte cu valoare relativă( oricare,
oricine, orice) și adverbele relative și relative-interogative (când, unde, cum) precedate sau nu de
prepoziții. Caracteristica sintactică a conectorilor relativi este dublul lor rol sintactic: sunt
elemente relaționale în frază și au funcție sintactică în subordonata atributivă.

Propozițiile atributive pot fi: izolate (nonrestrictive) și neizolate (restrictive). Propozițiile

atributive relative izolate, marcate grafic prin virgulă sau prin linie de pauză, sunt constituenți
facultative ai unor regenți nominali:

Am văzut acolo și copii,/ care își așteptau părinții/

Noi, / care nu știam rezultatele,/ am plecat acasă./

!!! Propozițiile atributive restrictive diferă semantic de cele nonrestrictive:

Am văzut numai o emisiune,/ care mi-a plăcut./ („o singură emisiunea care a fost apreciată”) vs

Am văzut numai o emisiune/ care mi-a plăcut./ („o singură emisiunea apreciată între mai multe
emisiuni văzute”)
 Propoziția atributivă conjuncțională
În enunțurile de mai jos, propozițiile îngroșate sunt atributive conjuncționale:
Nu ascundea dorința/să plece/
Ne punea mereu întrebarea/dacă am mai citit/
Atributiva conjuncțională are regenți din domeniul substantivelor abstracte, multe
provenite din verbe, de tipul: dorința, întrebarea, idea, faptul etc. Elementele lor
introductive pot fi: că (cum că și precum că,, având ca regenți substantival din familia
unor verbe dicendi), să, ca….dă,dacă.Spre deosebire de conectorii relative, conjuncțiile
nu au și funcție sintactică în subordonatele pe care le introduce.

!!
(a) Unele structuri complexe sunt formate dintr-un atribut realizat prin adjectiv coordonat
cu un atribut realizat printr-o prepoziție: Aceasta este părerea mea/și a cui este
interesat de adevăr/.
(b) Atenție la grupurile de cuvinte analizabile, în care trebuie identificat substantivul/
pronumele regent pentru propoziția atributivă. Aceste grupuri de cuvinte nu trebuie
confundate cu locuțiunile conjuncționale. Astfel, în exemplele de mai jos, elementele
introductive ale propozițiilor atributive sunt pronumele relative ce, respective
conjuncția subordonată că , cuvintele subliniate sunt elementele lor regent-pronumele
nehotărât tot și substantivul fapt precedat de locuțiunea prepozițională în ciuda:
Mănâncă tot/ce i se dă./
În ciuda faptului/ că a întârziat,/a fost acceptat/.

Exerciții:
8. În enunțul de mai jos există mai multe propoziții care îndeplinesc funcția sintactică de
atribut. Extrageți aceste propoziții și precizați partea de vorbire a elementului lor
introductiv.
„Cele mai multe personaje care populează cărțile mele sunt inventate, dar ele au părut
tuturor copiilor ale realității. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a
trăit mult timp lângă mine, dar care ar fi părut cu totul neverosimil.” (Mircea
Cărtărescu, Ruletistul)
9. Construiți o frază în care să apară trei atributive în raport de conducere.
10. Transformați atributele subliniate în propoziții atributive:
Oamenii deștepți se organizează într-o echipă.
Ideea plecări cu avionul ni s-a părut perfectă.
Locul de joacă pentru cei mai mulți copii din cartier a fost amenajat.

4. Aspecte ale variației

 Istoric, unele tipare atributive și-au restrâns utilizările.
 În limba veche și popular, uneori și în poezie, atributul în dativ are frecvent ca regent un
substantiv comun nearticulat, care denumește un grad de rudenie sau un rol social:
„Acesta-i vestitul Ochilă…nepot de soră alui Pândilă” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-
Alb)
„Preot deșteptări noastre” (Mihai Eminescu, Epigonii)
De asemenea, construcția atributului realizat prin verb la infinitive fără prepoziția de este
rară în limba română. Are cerul a spune adevărul verde în față. Înlocuirea infinitivului cu
conjunctivul și creșterea frecvenței substantivelor abstracte au dus la creșterea numărului
de propoziții atributive conjuncționale: speranța să câștige (SILR, p. 708-709)
 Sincronic (din punct de vedere al limbii actuale), variația tiparelor cu propozițiile
atributive poate fi stilistică. De exemplu, în registrul popular se folosesc frecvent
propoziții atributive introduse prin elementul de relativ: Omul/ de l-ai văzut/e vecinul
meu/.