O scrisoare pierduta

- Nae Catavencu –

Nae Catavencu este plasat intr-o pozitie centrala a operei “O scrisoare

pierduta”, scrisa de Ion Luca Caragiale. Piesa intruchipeaza o comedie de
moravuri, in care este satirizata viata publica si personala a unor politicieni, ale
caror valori morale sufera drastic de-a lungul operei.
Nae Catavencu, din punct de vedere ocupational, se intituleaza drept
avocat, director – proprietar al ziarului “Răcnetul Carpaţilor” si prezident-
fondator al Societăţii enciclopedice-cooperative “Aurora economică română”.
Acesta face parte din categoria politicienilor demagogi, asemenea altor
personaje precum Tipătescu, Farfuridi, Branzovenescu sau Trahanache.
Din punct de vedere al caracterizarii directe, celelalte personaje care au
contact cu politicianul au pareri puternic negative despre el. Pentru Zoe, este “un
mişel” căruia îi acordă iertare atunci când nu mai este şantajată. Trahanache il
vede, de asemenea, drept “un misel”, iar Tipatescu il descrie ca fiind
“mizerabil”, “infam” si “impertinent”. Autocaracterizarea completeaza portretul
barbatului, care se descrie ca fiind inteligent, afirmand ca este superior si ca
detine forta de a ii stapani pe ceilalti.
In plus, putem gasi o simbolistica si in numele acestuia, Catavencu putand
fi asociat cu termenul de “caţă”, o persoana ce se pierde in vorbe goale, fara a
comunica, in realitate, nimic. Acest termen il poate caracteriza si pe barbat,
acesta avand obiceiul de a tine discursuri demagogice si ambigue.
Pe de alta parte, tupeul si ipocrizia de care Catavencu da dovada sunt
iesite din comun. Cat timp scrisoarea de amor este in posesia lui, politicianul
este inflexibil si orgolios, acesta refuzand propunerile lui Tipatescu, spunand ca
doreste mandatul de deputat si „nimic altceva”. Dupa ce pierde scrisoarea si,
implicit, oportunitatea santajului, Nae Catavencu trece la o atitudine docila si
teatrala, cautand iertarea lui Zoe Trahanache cu orice pret.
Pe de alta parte, incultura de care da dovada este evidentiata atunci cand
sustine ca expresia „Scopul scuza mijloacele” ii apartine lui Gambetta, afirmatie
ce este, evident, eronata. Totusi, aceasta expresie ii devine deviza, Catavencu
lasand la o parte principiile morale si demnitatea in lupta sa politica.
In final, un element comun in structurarea personajelor lui Caragiale o
reprezinta ticurile verbale pe care acesta le atribuie, cu scopul de a le imbogati.
Acest element lipseste cu desavarsire la Nae Catavencu, fapt ce demonstreaza
inca o data lipsa de claritate a caracterului sau. Acesta nu are niciun tic verbal
deoarece isi adapteaza modul de a vorbi la situatia in care se afla, pentru a
placea cat mai mult publicului, trasatura unui veritabil demagog.
 In concluzie, ambitia lipsita de demnitate, agresivitatea verbala si
comportamentala, incultura si lipsa de principii sunt caracteristici care il fac pe
Nae Catavencu memorabil in galeria personajelor create de Caragiale.