Eseu - Particularități de construcție a unui personaj

”Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă

 Ion Creangă face parte din perioada marilor clasici, alături de Mihai
Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, el scriind povești, povestiri,
nuvele printre care se remarcă “Amintiri din copilărie, Capra cu 3 iezi,
Păcală, Povestea lui Harap-Alb”.
 “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult publicat în
revista “Convorbiri literare” în anul 1877. Autorul pornește de la modelul
basmului folcloric caracterizat de stereotipie și reactualizează teme de
circulație europeană dar le organizează conform propriei viziunii( fuziunea
dintre realism și fabulos) într-un text narativ complex diferit de cel al
basmelor populare.

 Harap-Alb este personajul principal, eponim, are un loc central în

desfășurarea epică, celelalte personaje evoluând din perspectiva rolului pe
care îl joacă în formarea acestuia.

Numele sau reprezinta un oximoron, Harap-Alb desemnand o sluga de origine

nobila dar si conditia de invatacel supus transformarii. Cele 3 nume ale lui
corespund celor 3 etape ale calatoriei: la inceput “fiul craiului”, pe parcursul
calatoriei “Harap-Alb”, la final “Imparatul”.

Din punct de vedere social, eroul este unul superior încă de la începutul operei,
evidențiat prin faptul că este fiu de crai, iar drumul întreprins de el are ca obiectiv
succesiunea la tron a unchiului său, Verde Împărat. Acest statut se schimbă în
momentul în care tânărul fiu de crai este păcălit de Spân. Intrarea în fântână
înseamnă supunerea față de personajul negative. Astfel, crăișorul devine sluga
Spânului, numit mai departe Harap-Alb. Tânărul va rămâne slujitor pe tot parcursul
evenimentelor, împlinind probele date de Spân, dar și pe cele ale Împăratului Roșu.
După demascarea răufăcătorului, Harap-Alb moare, înviază și revine la statutul
inițial.
Din punct de vedere moral, mezinul Craiului nu încalcă principiile morale,
întrucât este reprezentantul binelui, iar reușitele sale sunt efecte ale calităților
morale pe care le deține și le întruchipează. Întreaga călătorie reprezintă expresia
unei vieți ghidate după un set de valori morale foarte riguroase.

Din punct de vedere psihologic, Harap-Alb dovedește un caracter puternic,

demonstrat prin faptele și hotărârile sale. Deși frații săi au eșuat în proba impusă de
tatăl lor, mezinul nu renunță la șansa de a-și încerca și el norocul, chiar dacă vede
cât de înfricoșați s-au întors ceilalți băieți. Ipostaza de neinițiat este evidentă în
cazul tânărului fiu de crai odată cu apariția Spânului, pe care, după ce îl alungă de
două ori, îl acceptă drept călăuză. Respectarea jurământului chiar și când probele îi
pun viața în pericol, scoate în evidență un profil uman demn de eroul din basme.

 O primă trăsătură a lui Harap-alb este nobletea, dovedit pe tot parcursul

evenimentelor.

Un prim episod care ii evidentiaza nobletea este ilustrat in momentul coborârii în

fântâna- simbol al vieții și al morții. Convins să se lase însoțit de Spân la primul
obstacol greu de trecut- pădurea labirint, fiul de crai cade în capcana acestuia.
Notația naratorului evidențiază diferența între cele două personaje: ”Fiul craiului,
boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului…”. Dacă Spânul are o
îndelungă experiență în exploatarea slăbiciunilor celorlalți , fiul de crai, protejat
până atunci la casa părintească, nu crede în relele intenții ale celui de lângă el și
judecă lumea după modelul său moral.

Un alt episod ilustrativ este cel final, în care are loc pedepsirea răufăcătorului și
restabilirea echilibrului. Harap-Alb a traversat etapele inițierii, a devenit îndurător
și tolerant, a învățat prudența, răbdarea, valoarea ajutorului, a învățat să ocolească
vicleșugurile. Deși este cea mai dificilă încercare, duce Spânului pe fata
împăratului Roș și își respectă cuvântul dat. Spânul, deconspirat, retează capul lui
Harap-Alb, dar este aruncat de cal din înaltul cerului și ucis. Harap-Alb, înviat de
apa vie și apa moartă a fetei împăratului Roș, este pregătit să conducă împărăția.
Harap-Alb dovedește milă și prietenie față de cel lipsit. Triumful moral al binelui
reface ordinea și firescul lumii, într-o concluzie în final pozitivistă a autorului.
  Harap-Alb este caracterizat în mod direct, de catre narator, de către celelalte
personaje sau prin autocaracterizare.
Prin intermediul caracterizarii directe, personajul este cunoscut sub sintagma de
,,fiul craiului” intrucat nu are o identitate definita, urmand ca prin parcurgerea
drumului initiatic sa-si gaseasca un nume.
Batrâna care îl ajută, i se adreseaza cu ,,luminate craisor”, fiind convinsa ca
tanarul are un destin stralucit pe care trebuie sa-l implineasca. Ea îi evidențiază
calitățile morale , dar îl și dojenește numindu-l ,,slab de inger, mai fricos decat o
femeie”. Spânul: ”Vița de vie, tot în vie, vița de boz, tot rogoz.”

Prin intermediul autocaracterizarii, fiul craiului marturisește spânului: ,,din

copilaria mea sunt deprins a asculta de tata”.

Totodata, Harap-Alb este caracterizat si in mod indirect. Relatia cu celelalte

personaje dezvaluie caracterul nobil al lui Harap-Alb. Ajută micile vietăți fără să
aibă nimic de câștigat, își respectă cuvântul dat în detrimentul propriilor interese.
Pentru cele cinci personaje fantastice, ”era tovaras, prietenos cu fiecare”.

 În concluzie, prin Harap-Alb, autorul evidențiază destinul unui personaj

care deși nu are puteri supranaturale, parcurge drumul inițiatic. El devine
împărat “iubit, slăvit, puternic” împlinind profețiile Sf.Duminicii.