10.

RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL

(ARTĂ POETICĂ ERMETICĂ)
Ion Barbu:
-Ion Barbu este unul dintre reprezentantii modernismului interbelic al ̦ ături de Tudor
Arghezi si Lucian Blaga. ̦
-Poezia lui Ion Barbu constituie o creatie aflaț ă la punct de interferenta̦ ̆ dintre arta literară
si ̦ matematică, deoarece numele Ion Barbu este pseudonimul literar al matematicianului
Dan Barbilian.
-Valorifică trăsături ale modernismului ermetic, acest tip de modernismul reprezintă un tip
de creatie literar̦ ă în care mesajul poetic este încifrat. Pentru a descifra textul operei, este
necesar ca un cititor să detin̦ ă informatii di ̦ n alte domenii decât domeniul literar, precum:
filozofie, stiin̦ te, matematic̦ ă, astronomie,etc.
-Ion Barbu a avut sansa ș ă scrie poezie mai apropiat de conceptia unor poe̦ ti moderni, ̦
precum Valery si Mallarme.̦

Date despre operă:

-Poezia „Riga Crypto si lapona Enigel ̦ ” face parte din volumul „Joc secund”, publicat în anul
1930.
-Textul este subintitulat baladă deoarece face parte din etapa de creatie ̦
„baladicorientală”.
-Textul este considerat de către critica literară, drept un „Luceafăr întors”, deoarece
tratează câteva teme fundamentale la fel ca în poezia lui Mihai Eminescu.

ERMETISMUL:
Def Ermetismul este un curent mistic-ocult, apărut în antichitate.
În literatură, ermetismul este curentul literar caracterizat de caracterul neînteles al ̦
unei opere literare. Ca trăsătură principală ermetismul foloseste un limbaj ̦ încifrat,
intelectualizat care de cele mai multe ori este de neînteles.̦

PLAN ARGUMENTARE
1.INTRODUCERE: -date despre autor si operă
-integrare ermetism
- def. artă poetică
-integrare în modernism
2.CUPRINS: -semnificație titlu+ surse de inspirație
-teme si motive literare
-elemente de compoziție si structură
-idei poetice
- caracteristici ale operei lui Ion Barbu
3.INCHEIERE: -formulare concluzie
-importanta textului pentru literatura romană/ citat critic comentat
 ARGUMENTARE ARTĂ POETICĂ ERMETICĂ

Ion Barbu este unul dintre reprezentantii modernismului interbelic al ̦ ături de Tudor
Arghezi si Lucian Blaga. Poezia lui Ion Barbu constituie o crea̦ tie aflaț ă la punct de
interferenta̦ ̆ dintre arta literară si m̦ atematică, deoarece Ion Barbu este pseudonimul
literar al matematicianului Dan Barbilian. Poezia „Riga Crypto si lapona Enigel ̦ ” face parte
din volumul „Joc secund”, publicat în anul 1930. Textul este subintitulat baladă deoarece
face parte din etapa de creatie ̦ „baladic-orientala”. Poezia este considerată de către critica
literară, drept un „Luceafăr întors”, deoarece tratează câteva teme fundamentale întâlnite
și în poezia lui Mihai Eminescu. Poezia devine o artă poetica, deoarece este o operă în care
autorul își exprimă concepția despre lume și viață și despre rolul artei sale, printr-un limbaj
care il particularizează sau individualizează.
Din punct de vedere estetic, poezia se încadrează în modernism, întrucât modernismul este
o mișcare culturală apărută la începutul secolului XX, ca reacție împotriva tradiționalismului,
cuprinzând mai multe curente literare precum: simbolismul, expresionismul, ermetismul,
estetica urâtului, etc. Ion Barbu valorifică trăsături ale modernismului ermetic, în literatură
ermetismul fiind un curentul literar caracterizat de caracterul neînteles al unei opere
literare. Ca tr̦ ăsătură principală ermetismul foloseste un ̦ limbaj încifrat, intelectualizat care
de cele mai multe ori este de neînteles. Pentru a descifra ̦ textul, este necesar ca un cititor
să detin̦ ă informatii din alte domenii dec̦ ât domeniul literar, precum: filozofie, stiin̦ te,
matematic̦ ă, astronomie,etc.
Starea poetică a lui Ion Barbu nu e provocată de evenimentele autobiografice ca iubirea,
prietenia, durerea, ura și nici de încântarea în fata peisajului sau de nostalgia ̦ copilăriei.
Poezia lui e provocată de contemplarea lumii în totalitatea ei, de dorinta de ̦ comunicare cu
universul în ceea ce are el ca esenta̦ ̆, dincolo de înfățisa̦ r̆ ile de suprafata̦ .̆ Starea poetică
barbiliană este o stare de intelectualitate, care determină o tensiune sufletească puternică.

Titlul este un element paratextual care anticipeaza tema sau mesajul textului, oferind
cititorului o cheie de lectură. Titlul poeziei relatează o istorie a unei iubiri imposibile, în care
Riga Crypto reprezintă regele ciupercilor, iar lapona Enigel semnifică o locuitoare a
tinuturilor reci. ̦ Titlul baladei ilustrează cele două ipostaze lirice aflate în antiteză deoarece
apartin unor lumi incompatibile, respectiv regnul vegetal ̦ si regnul uman. ̦ Temele
tratate în această poezie sunt: tema iubirii cu motivul iubirii imposibile si motivul ̦ nuntii, ̦
tema cunoasterii ̦ , în care se prezintă antiteza între omul comun si omul de geniu̦ , tema
conditiei poetului ̦ si a poeziei ̦ ilustrată prin motivul menestrelului, motivul sacrificiului
pentru creatie ̦ si motivul cititorului ini ̦ tiat. ̦
Poezia este subintitulată baladă, deoarece este o povestire de dragoste, cu aspect de
cântec medieval, spus de menestrel la „spartul nuntii ̦ în cămară”, iar formula literară este
aceea de povestire în povestire, narată la rugămintea unui nuntas. În text ̦ regăsim o
conceptie teoretic̦ ă despre poezie pentru că autorul realizează o corespondenta̦ ̆ încifrată
între simboluri și realizează cu ajutorul vocabularului si al metafo̦ relor o initiere a
cititorului. ̦ Pentru interpretarea poeziei, lectorul trebuie să valorifice cunostin̦ tele din afara
liț eraturii pentru a înțelege ideile poetice. În plus, Ion Barbu valorifică în poezie trei mituri
din cultura greacă respectiv: mitul soarelui, mitul nuntii ̦ si ̦ mitul oglinzii.
 Textul este alcătuit din 27 de strofe inegale, de 4-9 versuri, construite pe două planuri lirice.
Un plan al povestirii cadru, reprezentată de rama initial ̦ ă care cuprinde primele patru strofe
si un plan liric care cuprinde balada propriu̦ -zisă si ̦ în care regăsim mai multe secvente
lirice. Specific̦ ă acestui text este îmbinarea descrierii si a dialogului cu ̦ secvente narative ̦ în
care observăm prezența umui lirism obiectiv. Elementele de prozodie ne ajută să
descoperim alternanta dintre versul ș curt de 4 silabe si versul mediu̦ de 9 silabe. Rima este
variabilă, alternând rima încrucisaț ă, împerecheată, îmbrăti̦saț ă si monorima.̦ Această
poezie a lui Ion Barbu se încadrează în lirica narativă cu atât mai mult cu cât lirismul textului
este unul obiectiv, iar personajele lirice sunt de fapt voci ale eului liric în text.
Prima secventa̦ ̆ lirică fixeaza ̆ cadrul unei nunti medievale ̦ în care menestrelul reprezintă
artistul sau creatorul care prezintă povestile de iubire curteneasc̦ ă, mereu visate dar
niciodată împlinite. Prin epitetul dublu si compara̦ tia ̦ „Menestrel trist,mai aburit ca vinul
vechi ciocnit la nuntă“ este sugerată nostalgia întoarcerii spre originile poeziei si triste̦ tea̦
provocată de rolul de cântăret ̦ bufon pe care îl atribuie artistului. Creatia literar̦ ă prezintă
aici oglindirea unei idei despre perfectiune ̦ deoarece balada, care fusese cântată „Cu foc
acum o vară” va fi rostită „Stins încetinel” într-un spatiu privilegi ̦ at, în cămară. Prin antiteza
„a zice cu foc si a zice stins, ̦ încetinel”, este subliniată modalitatea diferită în care poate fi
interpretată opera. Astfel spunerea baladei „cu foc” ilustrează faptul că se poate vorbi întro
operă literară despre iubire, ca pasiune sau dacă este spusă „stins” este sugerată atitudinea
melancolică, iubirea fiind privită ca o aventură spirituală pură. În acest context, Ion Barbu
transmite ideea că fiecare reluare a cântecului îl initiaz̦ ă pe cititor și îl ajută să descopere
noi sensuri printre rândurile poezie. Astfel la o nuntă în care se prezintă iubirea reală,
împlinită, menestrelul va cânta balada unei nunti imposibile ̦ în care trebuie refăcut
parcursul cunoas-̦ terii prin iubire. Menestrelul are rolul de initiator al unui lector privilegiat ̦
numit „nuntas ̦ fruntas”.̦
A doua secventa̦ ̆ lirică face trimitere la balada propriu-zisă, textul fiind interpretat de critica
literară drept un „Luceafăr întors”. În această secventa̦ ̆ este prezentată o atmosferă de
basm, în care eroii devin simboluri ale unor lumi incompatibile. Inițial este prezentat Riga
Crypto, regele ciupercilor, care vegetează si ̦ îsi desf̦ ăsoar̦ ă existenta ̦ într-un mediu obscur
„în pat de râu si hum̦ ă unsă”. Prin intermediul acestuia este simbolizat omul comun, ca o
fiinta̦ ̆ inferioară, sub forma unui parazit din regnul vegetal care îsi consum̦ ă existenta la ̦
nivelul biologic, fără a putea avea valori spirituale înalte. În plus, este subliniat refuzul lui
Crypto de a-si ̦ îndeplini menirea în lumea vegetativă, fiind caracterizat în mod direct de
către celelalte vietuitoare ̦ „Sterp îl făceau si n̦ ărăvas,/C̦ ă nu voia să înflorească”. Prin
aceste trăsături este subliniată conditia ̦ rigăi Crypto care refuză să-si ̦ îndeplinească destinul
în lumea vegetală din care face parte.
Lapona Enigel este o păstoriță de reni din Laponia, iar drumul spre Sud al acesteia are
semnificati̦a unei călătorii initiatice. E̦ a se află într-o călătorie de transhumanță prin care
duce turmele de reni în zonele propice pentru a găsi surse de hrană si de via̦ ta̦ .̆ Enigel este
caracterizată în mod direct de vocea lirică a naratorului „Laponă mică, linistiț ă, cu piei”.
Aceste trăsături sunt surprinse în antiteză si subliniaz̦ ă situatia la̦ ponei de a fi modestă,
fără a avea un statut social înalt, dar care are capacitatea de discernământ în ciuda
simplitătii ̦ vietii pe car̦ e o duce. La fel ca în poemul „Luceafărul”, întâlnirea dintre cei doi
protagonisti ̦ este proiectată în vis „Lin, adormi, torcând verdeata̦ ̆”. Popasul lui Enigel în
poiană, în apropiere de Crypto, simbolizează o probă de încercare în care lapona Enigel nu
trebuie să cedeze tentației sau ispitei de a rămâne într-o nuntă imperfectă. Această probă o
putem asemăna cu o probă de basm, deoarece alegerea nuntii ̦ alături de regele ciupercilor
ar însemna să se plafoneze la un stadiu minimal, pentru că iubirea rămâne doar o senzație.
Cele trei chemări ale lui Crypto sunt de fapt trei invitatii spre nuntire adresate lui Enigel ̦ .
Poetul consideră că există trei căi de cunoastere̦ : o primă cale este cunoasterea ̦ senzorială,
o cunoastere realizaț ă prin eros fiind o cunoastere interioar̦ ă bazată pe instinct. Aceasta
este asociata de poet, omului comun, iar ca reprezentare astrala este simbolizată prin
planeta Venus. Al doilea tip de cunoastere este o cunoa̦ stere ra̦ tional ̦ ă, bazată pe
capacitatea de discernământ. În această situatie autorul asociaz̦ ă cunoasterea cu omul de
geniu, care aspiră în permanenta̦ ̆ să dobândească noi domenii de cunoastere. Este un̦ tip de
cunoastere superioar̦ ă simbolizată de planeta Mercur. A treia cale de cunoastere este ̦
cunoasterea para̦ senzorială sau cunoasterea absoluț ă ce se realizează prin contemplatia ̦
poetică, reprezintaand o treaptă a cunoasterii absolute̦ , simbolizată prin Soare. În aceasta
parte a poeziei, regăsim observatiile poetului Ion Barbu pe care le ̦ concentreaza într-un
studiu intitulat „Ritmuri pentru nuntile necesar̦ e”. Autorul afirmă că fiecare experienta̦ ̆ de
cunoastere este o nunț ă, respectiv o comuniune cu esenta lumii. ̦
Practic, în această secventa̦ ̆ riga Crypto speră să se implineasca prin iubire, iar Enigel este
pusă să aleagă nuntirea, adică împlinirea senzatiei d̦ e iubire sau să-si continuie drumul ̦
initiatic̦ ca pe o aventură a cunoasterii. ̦ În cele trei chemări Crypto îi oferă fetei valorile
lumii în care trăieste ̦ si anume valori materiale simbolizaț ă prin „dulceata̦ ̆” si ̦
„fragi”.Aceste bucurii ar însemna pentru lapona Enigel să se plafoneze. Spre deosebire de
personajul liric eminescian, Cătălina, riga Crypto este gata să se sacrifice pentru visul sau,
alegând să fie aproape de fiinta iubita, chiar dacă această apropiere este mortală pentru
făptura lui firavă „dacă pleci să culegi/ Începi rogu-te cu mine”. Refuzul laponei ne arată că a
depăsit proba ̦ ispitirii si demonstreaz̦ ă că apartine cunoa̦ sterii ra̦ tionale̦ , având
capacitatea de discernământ pentru a întelege c̦ ă singura cale de a scăpa de frigul cercului
polar ar fi drumul soarelui „La lămpi de gheata̦ ̆ sub zăpezi/ Tot polul meu un vis visează[...]
Mă-nchin la soarele întelepț ”.
Viziunea lui Ion Barbu este realizată expresiv prin simbolul cunoasterii absolute, ̦
reprezentat de soare si prin metafora ̦ „sufletului fântână”. Această metaforă sugerează că
omul se îndeplineste prin cunoa̦ stere, prin cugetare̦ ,oglindind imaginea cunoasterii absol ̦
ute în sufletul său. Poetul asociază aspiratia spre absolut cu simboluri matematice, ̦ în acest
caz utilizează cercul, considerat figura geometrică perfectă. Aceasta figura o regasim la
nivelul textului ilustrata prin versurile „soarele aprins inel”, „roata albă mi-e stăpână”, „la
soare roata se măreste̦ ”, „greu taler scump cu margini verzi de aur”. Prin aceste simboluri
poetul comunică încifrat faptul că omul de geniu reuseste̦ să îsi dep̦ ăseasc̦ ă momentele de
ezitare si ̦ să acumuleze noi experiente.̦ În schimb, pentru Riga Crypto întâlnirea cu „aprinsul
inel al soarelui” este distructivă, deoarece pentru omul neinitiat,̦ cunoasterea are o influen̦
ta̦ nefastă.
În punctul culminant al baladei, poetul subliniază transformarea Rigăi Crypto, din ciupercă
comestibilă în ciupercă otrăvitoare. Apelează si la simbolul matematic al cifrelor, ̦ pentru că
cifra 10 apare în text in segventele: „10 vii pe ceti de̦ semn, se oglindi...de 10 ori... În pielea-i
cheală”. Această cifră era considerată de antichitate drept simbol al desăvârsirii ̦ , iar autorul
asociază cifra 10 celor 10 planete care ne guvernează existenta ̦ si in̦ fluenteaz̦ ă semnele
zodiacale. Astfel Ion Barbu consideră că destinul celor două personaje lirice au o cauzalitate
magică.
Lapona Enigel este o fiinta̦ ̆ solară, desi tr̦ ăieste ̦ în lumea umbrelor si a ghe̦ tii. ̦ Riga Crypto
este o fiinta̦ ̆ a întunericului si î̦ n ciuda faptului ca trăieste la Ș ud, el trebuie să se ferească
de Soare. Deznodământul este trist, deoarece nuntirea lui Crypto cu Enigel este imposibilă.
Enigel îsi va continua c̦ ălătoria pentru a găsi noi modalităti de cunoa̦ stere, iar ̦ încercarea
fiinte̦ i inferioare, adică a lui Crypto de a-si dep̦ ăsi limitele este pedepsiț ă cu nebunia. Mai
mult decât atât, finalul este de basm, deoarece „Nebunul riga Crypto” se va însoti cu ̦
„Măselarita̦ mireasă”,o plantă otrăvitoare halucinogenă, care îi va duce mai departe
nebunia. Practic nunta împărătească valorifică negativ motivul din basm, deoarece devine
un antimotiv ce subliniază prăbusirea definitiv̦ ă a eroului. El rămâne „să rătăcească”
asumându-si dorin̦ ta unei iubiri pentru care nu era pregătit.
Prin acest text, Ion Barbu demonstrează că poezia interbelică se poate înscrie valoric în
rândul operelor reprezentative din literatura europeană.