Felix Sima,un tanar de 18 ani,vine in Bucuresti la unchiul sau Costache

Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicina.Ajuns la adresa indicata

Otilia,pupila batranului,il invita in casa unde cunoste membrii familiei:
matusa Aglae,unchiul Simion si copiii acestora Titi.,Aurica ,Olimpia, ginerele
Stanica Ratiu precum si prietenul de familie Leonida Pascalopol.
A doua zi Otilia ii arata locuinta, el remarca felul jucaus al fetei si este
surprins cand gaseste o scrisoare adresata acesteia, pe numele Otilia
Marculescu.Fata este ravnita de Leonida Pascalopol si invidiata de toti
membrii familiei Tulea.

Felix, curios de enigma numelui Marculescu descopera

soarta Otiliei care nu este cu mult diferita de a sa. Fata a ramas
orfana de mica si este crescuta de tatal sau vitreg, mos
Costache.Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei si de atunci i-a
ajutat foarte mult, Otilia purtandu-i o stima deosebita.
Rugat de Aglae,Felix il mediteaze pe Titi care a ramas corigent,si in
aceste imprejurari sora sa Aurica se ataseaza de tanar. El,insa, se simte tot
mai atras de Otilia pe care o admira si cu care petrece din ce in ce mai mult
timp.Vede insa in Pascalopol un rival.
La inceputul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei isi face
aparitia acasa impreuna cu Stanica, concubinul ei, cu care are un copil.
Simion nu-si recunoaste fiica si refuza sa-i dea o casa de locuit si zestrea sa.
Stanica, prin minciuni si scrisori adresate domnului Pascalopol cum ca
se impusca, reuseste sa stranga ceva bani de la toti si sa-l induplece pe
Simion cu motivarea ca mai are cateva luni de trait,sa-i dea zestrea Olimpiei.
La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la mosia acestuia,unde
tinerii profita de timpul petrecut impreuna,iar dupa doua saptamani revin
acasa.
Intre timp, fiul Olimpiei si al lui Stanica, Aurel Ratiu, moare, iar tatal
induiosat ii publica in ziar decesul amintind toate rudele, in speranta de a
obtine cat mai mult sprijin financiar.
Stanica este interesat de averea lui mos Costache si in acest scop il
aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul ca este
bolnav. Singurul care descopera planul este Pascalopol, si-l avertizeaza pe
batran.
Intre Felix si Otilia se cladeste o relatie de profunda prietenie si
atasament. Felix ii marturiseste iubirea, iar Otilia pare si ea induiosata,insa
priveste totul in mod copilaresc.Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei
surori.Rusinat, Felix isi pune pe hartie toate sentimentele sale, trimitandu-i
Otilei scrisoarea, insa ea nu-i da nici un raspuns.

Intr-un moment de gelozie, Felix o roaga pe Otilia sa nu se mai

intalneasca cu Pascalopol, insa tot el, invitat de acesta la el acasa, isi da
seama de greseala facuta fata de Otilia.
In casa discutiile despre adoptia Otiliei de catre mos Costache
declanseaza un nou val cu scandaluri din partea Aglaei. In cele din urma fata
ii cere lui mos Costache sa nu intocmeasca formalitatile de adoptie si
pleaca cu Pascalopol la mosie, spre surprinderea lui Felix, care ramane
dezamagit.El se refugiaza in bratele unei curtezane Georgeta.
Felix are ocazia sa-l cunoasca pe Weissmann, un coleg de facultate
care-i trezeste pasiuni nebanuite pentru poezie. Discutiile avute cu acesta ii
dezvaluie situatia materiala dificila a studentului, dar si spiritul practic al
acestuia, care face injectii si consulta diferite persoane pentru a-si intretine
fratii si surorile.
Cina la restaurantul domnului Iorgu in cinstea aniversarii fiicei sale
minore ii reunesc la aceeasi masa pe Georgeta cu generalul, pe Stanica,
Olimpia, Aglae, Titi, Felix si mos Costache. Aglae pare foarte interesata de
viitorul fiicei celor doua gazele in speranta ca o va casatori cu Titi, in timp ce
Felix se simte din ce in ce mai jignit de purtarile Georgetei.
La inceput, dupa o usoara criza, familia Tulea ignora purtarile lui
Simion, care incepuse sa aiureze, insa vazand ca situatia devine
insuportabila, Aglae ajutata de Stanica si de Weissmann il duc la un
sanatoriu. Titi se afla in centrul atentiei pentru Aglae care urmareste sa-l
insoare cat mai bine spre dezamagirea Aurichii si a Olimpiei.
O nepoata a sa de 16 ani pe nume Lili isi manifesta dorinta de a se
casatori, iar Stanica il recomanda tatalui acesteia pe Felix Sima, in special
pentru ca dorea a aduce in randurile familiei sale si oameni culti.
Felix viseaza ca Otilia canta la pian, insa spre surprinderea sa totul
pare a fi realitate.
Revazandu-se, cei doi povestesc indelung,in timp ce Felix se simte tot
mai atras de Otilia si de schimbarea acesteia.
Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri incepand sa adune
materiale de constructii pentru o casa unde cei doi, Felix si Otilia aveau sa
stea dupa moartea sa.
Stanica ii face cunostinta lui Felix cu Lili spre supararea lui Titi care
este atras de fata si nu intelege de ce toate sunt atrase de baiatul doctorului
Sima.
Din cauza unei usoare insolatii si a efortului, mos Costache are un atac,
in urma caruia toata familia Tulea isi petrece doua zile in casa batranului
ignorand boala acestuia. Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la
universitate, care recomanda multa liniste si odihna bolnavului.

Mos Costache se insanatoseste si ii alunga din casa pe toti cei din

familia Tulea fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un
cont in banca pe numele Otiliei cu suma de 300000 lei, insa nu-i da banii,
increzandu-se in sanatatea sa. Mosierul deschide contul si depune in el
100000 lei pe numele Otiliei.
Dupa infarct mos Costache devine din ce in ce mai speriat de moarte,
la aceasta contribuind si Stanica care ii povestea tot felul de nenorociri.
Consulta diferiti doctori, urmeaza chiar un tratament chetuind bani pe
medicamente si invita si preotii sa-i sfinteasca casa. Vinde apoi anumite
imobile si aduce in casa o menajera pe nume Paulina, dar care nu sta mult
pentru ca batranul ii descopera interesul fata de averea sa.
Aurica se spovedeste preotului Suica, marturisindu-i dorinta de a se
casatori cu un evreu si anume cu Weissemann,iar Stanica o indeamna pe
Otilia sa-l convinga pe Felix sa se casatoreasca cu Lili.

Mos Costache ii daruieste lui Pascalopol 100000 lei pentru

Otilia.Stanica, dupa indelungi cautari afla locul unde sunt ascunsi
banii si-l jefuieste.Mos Costache este surprins de atac si in urma
efortului moare.
Stanica divorteaza de Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, iar apoi
intra in politica.
Otilia se casatoreste cu Pascalopol si pleaca impreuna la Paris.
Felix, cu ocazia razboiului, devine doctor,apoi profesor universitar si se
casatoreste bine intrand in cercuri inalte.
Se intalneste intamplator cu Pascalopol pe tren si afla ca acesta a
divortat de Otilia, fiind acum casatorita cu un om bogat din Buenos Aires.
Fotografia aratata nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioara Otilia.

Amintirile acelei idile se naruiesc in cuvintele lui mos Costache:

Aici nu sta nime
Trilogia Fraii Jderi
este alctuit din romanele Ucenicia lui Ionu (1935), ,,Izvorul-alb(1936)
i ,,Oamenii Mriei sale(1942).Aceasta evoc epoca domniei lui tefan cel
Mare ntre anii 1469 i 1475, fiind considerat o epopee, un amplu poem
epic care povestete fapteeroice, mpletind datele istorice cu produsele
ficiunii i ale legendei.
Primul volum
se deschide cu descrierea hramului de la Manastirea Neamt,
undemultimea asteapta infrigurata sosirea lui Stefan. Atmosfera este de
multumire siechilibru. Tara are drumuri asezate, dregatorii, proprietatile
sunt asigurate prin danii siurice. In centrul cartii sta familia comisului
Manole Par-Negru, ai carei fii au indeletniciridintre cele mai diferite. n

acest moment intr n scen Ionu Jder care vesteste ca alaiul domnesc se
apropie iNechifor Climan. Din povestea btrnului staroste, plin de
umor, aflm despre rzboiul luitefan cu aceast ar fr rnduial,
unde poruncesc muli stpni. Tot acum secontureaz vechiul conflict
domnitor-boieri.Facem apoi cunotin cu
familia lui Manole - Pr Negru
al crui feciori sunt cu toii nchinai slujbei domneti: Simion-comis i el;
Nicoar - clugr care sub anteriul monahalpoart arme; Cristea al doilea
comis aflat sub influena frumoasei sale sotii Candachia,Damian-negutor
la Liov dar ochiul deschis al domnitorului peste hotare, Ionu mezinulcare este chemat tot in acea zi n slujba domneasc.Intrand in
slujba coconului domnesc,Jder cel mititel si Alexandrel-Voda incep sa
secunoasca,povestindu-si diverse lucruri.Micul voievod ii marturiseste lui
Ionut l-a luat sub aripasa ca pe un prieten si doreste sa-i marturiseasca o
taina de dragoste dar nu inainte de a selega o fratie de cruce intre
ei.Intriga se nvrtete, mai ales n jurul tentativei nereuite a lui Gogolea
Pogonat de a-l rpi peCatalan,armsarul domnesc care are nsuiri magice
deoarece in el este concentrat putereavoievodului.Arhimandritul Amfilohie
i printele Timotei sunt dascli vestii de la care Ionu are multe de nvat.
. Candoarea tnrului erou -Ionut Par-Negru-este reliefat mereu de ctre
Nechifor Climan, care l numete mnz. Tnrul cunoate i prima criz
erotic. Dragostea pentru jupnia Nasta, de la Ioneni, l determin s
trdeze fria de cruce cu Alexndrel-Vod - fiuldomnitorului. Are prilejul si treac examenul de otean adevrat, prin lupta vitejeasc cudumanii lui
Vod, salvnd viaa fiului domnesc. Ionu dovedete c este format ca
otean ntimpul luptei contra ttarilor cnd l ajut pe Simion s captureze
pe fiul lui Mamac Han. Apoi,cum se ntmpla frecvent n acele vremi, are
loc o ieire n prad a ttarilor n urma creiacade n robie jupnia Nasta prima dragoste a lui Ionu.Evadarea necugetat din cadrul familial este
pn la urm pentru Ionu o cltoriecognitiv(cunoscuta) - tem
epopeic(se refera la fapte de eroism) i ea n roman. Aflnd c jupnia
Nasta a fost vndut unui serai, Ionu se duce de unul singur s-o smulga
din minileturcilor chiar in cetatea lor bine aprat. Dar jupnia, pentru
care a fost ntreprins ntreagaaciune eroic nu se mai afl printre cei vii,
deoarece preferase s se arunce din vapor n apdect s cad n mna
turcilor.

Volumul urmtor - Izvorul - Alb

este romanul cunoaterii magice. n aceast
cartes e n m u l e s c cr e d i n e l e m i t i c e c a r e s un t n t r i t e i p r i n d i
m e n s i u n e a m o n u m e n t a l i fantastic conferit, unor supui ai

domnitorului cum ar fi fraii Climan, feciorii starosteluiNechifor

Climan; Onofrei (Sfarm - Piatr) i Samoil (Strmb - Lemne).
Cetatea Neameste locul de recluziune(inchisoare) al lui Ionu Jder,
un topos(o idee,tema,loc comun) underecunoatem tema exilului
existenial al individului , condiie necesar reintegrrii sociale
ainocentului Jder.Are loc casatoria lui Stefan cel Mare cu Maria de
Mangop,urmasa a vechilor Comneni.Jitnicerul Neculie Albu o
rpete pe Maruca, fiica lui Iaco Hudici i dragostea trzie a
luiSimion cu care comisoaia Ilisafta Jderoaia la inceput nu este de
acord dar acceptand-o peparcurs.. Expediia recuperatoare la
Volcine, n Polonia, ntreprins de Fraii Jderi - o familiede
moldoveni autentici,inimosi,semeti,curajosi,ambitiosi si suspiciosi,a-i caru-i
barbati lupta tottimpul cot la cot,biruind intotdeauna - este
un episod eroic i cavaleresc i n acelai timp depedepsire a unor
dumani ai domitorului.
Nucleul narativ al volumului, unde tefan cel Mare apare n primplan, este
scenav n t o r i i d e l a I z v o r u l A l b . V n t o a r e a d o m
n e a s c d e v i n e u n r i t u a l d e iniiere(introducere).
Pelerinajul domnesc ilustreaz motivul cutrii - al soluiilor
de m p l i n i r e a u n u i d e s t i n i n d iv i du a l - a l do m n i t or u l u i i a l t u l
c o l e ct i v - a l Mo l d o v e i . Domnul este exploratorul i pentru a lmuri
sensurile prezentului i viitorului estenecesar contopirea cu
trecutul care se realizeaz prin confundarea n elementulnaturii.
Cluz n aceast cltorie este legendarul ,,bour alb. Iniierea
n cel mai nalt grad n tainele naturii o ntlnim la mag care este
schivnicul de la Izvorul
Alb( p e t e r e s t e l o c a l m e d i t a i e i ) , d a r a d e v r a i m a g i s
u n t i c u v i o s u l N i c o d i m , arhimandritul Amfilohie endrea ,dar i
tefan cel Mare, care preia semnificaia unor aspecte ale cosmosului i le
aplic n planul guvernmntului
.Oamenii Mriei sale, cel de-al treilea volum al trilogiei Fraii Jderi
, este unroman al cunoaterii raionale. Dac primele dou volume
alctuiesc o cronic defamilie, avnd n vedere provizoriul, viaa de
toate zilele, fiind n acelai timp i ocronic social, care
analizeaz procesul alctuirii unei noi societi, n Moldova, bazat
pe rnduial i dreptate,
ultimul volum este mai ncrcat de istorie
, este
of r e s c a n t r e g i i M o l d o v e , c a r e s e n t r e t e p e n t r u r z
b o i u l c u t u r c i i . R o m a n u l urmrete evenimentele petrecute
ntre 1474 i 15 ianuarie 1475, cnd a avut loc lupta de
la Podul nalt.Este povestit n acest volum cstoria lui Simion Jder, ridicat
mai nti la rangulde postelnic, cu Maruca, pe care tnrul o aduce din
casa prinilor ei, la Timisunt prezentai apoi n roman cpitanii luai

prizonieri de tefan n lupta cu Raducel Frumos, de la curtea cruia tefan

rpise pe Domnia Voichia cu fiica sadomnia Maria.Este urmrit viaa i
grijile comisoaiei. Ilisafta privind cstoria mezinului Ionu,dar tirile cele
mai alarmante sosesc de la Brila i din Balcani.Armasarul Vizir da semne
de boala dar comisoaia Ilisafta stie ca aceasta boalaa armasarului
domnesc,Vizir prevesteste ca si Catalan cel batran razboiul.Postelnicul
Stefan trebuia sa le mute pe Doamnele de la palat.AlvanitulAtanasie a
fost trmis de Sandrel-Voda sa saboteze drumul doamnelor
RaduluiVoda,vrand sa le duca la manastirea din Pangarati iar pe cei care le
insotesc sa-iraneasca fara sa le ia viata.Dupa ce i-a marturisit parintelui
Nicodim de cine a
fost trmis la aceasta fapta,Atanasie s-a sinucis in fata Postelnicului,a lui
Ionut si aparintelui.Arhimandritul Amfilofie Sendrea il indeamna pe Ionut sa
plece de la vederea luiSandrel-Voda iar tot atunci afla cine a fost mama lui
si cine este AmfilofieSendrea cu adevarat si de ce acesta tine atat de mult
la Ionut.Mos Ilia ii aduce la cunostinta lui Ionut ura care s-a aprins in
Sandrel-Voda pt.el.Ramanand fara bani,Grigorie Gogolea Ratoi si Toma lui
Bogat au intrat inslujba lui Sandrel insa mos Ilia a vrut sa moara ca un
crestin spunand ca a ajunsla cumintenie,refuzand sa-si urmeze tovarasii de
aceasta data..Ii mai spune luiIonut ca tot Sandrel i-a trmis atunci,pe el si pe tovarasii
lui,la prima intalnire cuFratii Jderi/o parte din ei,sa-l rapeasca sau sa-l doboare pe
Catalan,insa au datchix si acum Sandrel doreste sa se razbune pe acel prieten ca l-a
vandutfurandu-i dragostea.Amfilofie Sendrea il trimite apoi pe Ionut in imparatia lui
Mehmet Sultan saumble,sa auda,sa ajunga la Aton si sa cerceteze si acolo,si cele
aflate si vazutesa le aduca el singur luminatiei sale. Deoarececa barbat din
tagmarazboinicilor instiintarile lui sunt mai de folos mariei sale.Ionut afla ca SandrelVoda vine in cateva zile la porunca parintelui sau.Jder stiind ca Sandrel v-a trebui sa se
odihneasca in aceeasi chilie unde se sfatuia elsi arhimandritul,pune la acle o pozna de
care si-a adus aminte ca a infaptuit-o siparintele sau,Manole Par-Negru ,impreuna cu
un boier,prin care sa-l faca pecoconul domnesc sa-si regrete faptele si sa-l sperie.Jderul
si Botezatul si-au afcut intrarea pe taramul lui Mehmet Sultan,ajungand infata lui
Soliman Beg pt. a fi judecati.Cei doi isi cautau han pana ce au fost duciinaintea lui
Hrana-Beg,unde Ionut Jder s-a luptat cu cel mai puternic om al luiHrana-Beg pe nume
Uzun,biruindu-l.,insa nu a savarsit un lucru bun deoarece s-a facut remaract si a atras
atentia ismailitenilor asupra sa.H-B l-a numit pe IonutPehlivan deoarece nu puteau rosti
numele lui,dar mai tarziu spunandu-i-se OnuPar-Negru.Ii intreaba de unde vin,tatarul
spunandu-i ca vin din Ac-Iflac-adicaTara Moldovei- si ca se indreapta spre o manastire
din Aton.Dupa ce auindeplinit porunca lui Stefan Voda si dupa ce s-au intors in tara
lor,s-a iscatrazboiul dintre Tara Moldovei si turci.Pe campul de lupta de la Podul Inalt,
pier vitejeste, de toata lauda si toata fala,unele dintre importantele personaje ale acestei
trilogii, Oamenii mariei sale:Manole Par-Negru imperuna cu Simion,starostele Nechifor
Caliman impreuna cuunul din fii acestuia,Samoila.Vestea pieirii acestora,adusa de
arhimandruitul Amfilofie, ajunge si la Timis,undecomisoaia Ilisafta Jderoaia impreuna cu
sotia lui Simion,Marusca,au pornit cusania in aceeasi zi la Vaslui.Trilogia se incheie prin
trecerea in condica a parintelui Nicodim ,a faptelor dinacel an,1475, si prin intoarcerea
lui Ionut Jder de la Sfantul Munte si de la Braila.(In acest roman Comisoaia Ilisafta se

aseamana cu o Vitorie Lipan in care binelesi raul sau pericolul i se arata in

vise,descifrandu-l dupa semnele care i se arata.)
CARTEA NTI
1.Se pregtete executarea prin spnzurare a sublocotenentului ceh Svoboda, din
armata austro-ungar, pe frontul rusesc al primului rzboi mondial, pentru tentativ de
trecere la inamic. Sentimentul soldailor fa de situaia lor l indic reacia caporalului
care i comand pe cei nsrcinai cu pregtirea gropii i a instrumentului de supliciu
final: Ce via mai e i asta ncotro te uii, numai moarte i morminte i mori,
murmur acesta pentru sine, dup ce scuipase cuprins de scrb. n opoziie cu el,
locotenentul Apostol Bologa, proaspt sosit la faa locului, aferat Examin groapa
mormind ceva, nemulumit, i pe urm ridicnd ochii apuc cu amndou minile funia
ce-i atrna deasupra capului, parc ar fi vrut s- o ncerce dac- i destul de solid..
De fa este i un cpitan, ajuns cu puin timp naintea locotenentului, care se prezint
celui din urm drept Otto Klapka, ceh, atunci venit de pe frontul italian i ofier n
rezerv mobilizat, de meserie avocat, cu specificaia c fusese mutat n regimentul de
artilerie cincizeci, al locotenentului. Noului su coleg, Apostol Bologa i prezint, cu
indignare, fapta condamnatului, drept rspuns la ntrebarea celui dinti: Un
sublocotenent ceh, Svoboda mai mare ruinea pentru corpul ofieresc A fost prins tocmai cnd era
s treac la duman, narmat cu hri i planuri. Ruinos i revolttor! .

Dup sosirea convoiului cu condamnatul, Apostol l aude pe acesta spunndu-i

preotului c vrea s moar mai repede, apoi constat cum n vreme ce pretorul niruia
crimele i hrtia i tremura ntre degete, obrajii sublocotenentului de sub treang se umplur de via, iar
n ochii lui rotunzi se aprinse o strlucire mndr, nvpiat, care parc ptrundea pn n lumea
cealalt. Pe Bologa, la nceput, privirea aceasta l nfrico i l ntrt. Mai pe urm ns simi limpede
c flacra din ochii condamnatului i se prelingea n inim ca o imputare dureroas... .

ntors la locul unde este ncartiruit, dup execuie, Apostol Bologa ncearc s i
domoleasc remucrile:Totui, pe cnd asculta n suflet dovezile linititoare, n tavanul cu grinzi
negre, se ivir, nti ca nite sclipiri fr rost, apoi tot mai lmurit, ochii omului de sub treang, cu privirea
mndr, tulburtoare, ca o chemare, n al crei foc straniu valurile de argumente se topeau
neputincioase..

2.Doina cntat de Petre, ordonana sa, i reamintete locotenentului copilria

petrecut n Parva, comun de lng Nsud, i de tatl su, avocat, despre care
naratorul arat c Dei scump la vorb i venic serios, avea un glas ptrunztor de
fierbinte, dovedind o inim blnd i un suflet ncordat de via luntric. A fost feciorul
cel mare al unui preot srac din ara Moilor, n a crui familie rmsese, ca un trofeu,
amintirea strmoului Grigore, frunta n rscoala lui Horea i tras pe roat, la Alba
Iulia, dup potolirea ranilor..
Apostol s-a nscut pe cnd tatl su era n nchisoare, drept cel mai tnr condamnat
n procesul Memorandum-ului, pentru ca la ntoarcere acas copilul s l simt ca pe un
strin cu principii de via severe, n opoziie cu cldura unei mame care Lipsit de
iubire [...] i-a gsit n copil o int de via., educndu-l n credina fierbinte n Dumnezeu.
Drept urmare, la vrsta de ase ani, n timpul unei rugciuni n biseric, Apostol a avut
viziunea divinitii, ca o lumin de aur, orbitoare, nfricotoare i n acelai timp mngietoare ca o
srutare de mam....

Moartea tatlui, nainte de ncheierea liceului, urmat la Nsud, l fcuse s-i piard
credina (a simit cum i se drm n suflet, cu zgomot ngrozitor, o cldire veche ), relateaz n
continuarea naratorul ceea ce-i va fi reamintit eroul su. Un alt eveniment important al
vieii lui s-a desfurat la Budapesta unde, ca student n filosofie, sub influena unui
profesor al su, tnrul devenise adeptul teoriei supremaiei colectivitii, a statului, n
raport cu individul, dar sosit n vacan la Parva, unde statul era privit ca un vrjma, i se
clatin convingerile.
Tot n Parva, Bologa s-a logodit cu fiica unui avocat local, Doma, ca urmare a faptului
c tatl fetei a favorizat apropierea dintre cei doi. i pentru c izbucnise rzboiul iar
Marta vdete admiraie pentru faptele de arme, Apostol se nroleaz ca voluntar, n
ciuda opoziiei alor si (S te bai tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar cnd ai o patrie ca a
noastr nu eti deloc obligat s te mbulzeti la datorie, ba dimpotriv! , se indignase viitorul socru).
3.Dintr-o scrisoare a mamei, Apostol afl c btrnul protopop Groza, cel care o
cununase, a fost nchis, n ciuda faptului c avea optzeci de ani, prt fiind autoritilor
de ctre notarul Plgieu, deoarece, scrisese ea, protopopul a predicat de pe amvon
precum ca s nu ne lepdm limba strmoeasc i nici credina n Dumnezeu, ci s le
pstrm cu sfinenie.. i tot de la mam are tiri i aprecieri nelinititoare despre Marta:
fata-i bun i are suflet de cear, doar c-i nepriceput n via. Mereu mi spune c
i- e dor de tine, dar iari nu poate sta nici ea prea retras i trebuie s mai glumeasc
cu cei ofierai de pe aici, c aa- s vremurile..
4.n timpul unei discuii la popot prilejuit de execuie, locotenentul evreu Gross
condamn statul de pe poziii anarhiste, susinnd n principiu c nici un fel de stat nu
are dreptul s dispun de soarta vreunui om, cci omul e mai presus de orice. Iar
locotenentul Varga, nepot al profesorului din Budapesta pe care l admirase Apostol i
prieten al acestuia din urm, elogiaz statul multinaional austro-ungar, ridicnd datoria
fa de stat deasupra datoriei fa de naiune.
Invitndu-l la el pe Klapka, noul su comandant, Apostol Bologa i arat, pe drum,
lumina unui reflector rusesc, care i obsedeaz pe combatani, afirm locotenentul
(Ispitete, mereu ispitete lumina! Parc toate tunurile din lume n-ar mai fi n stare s-o nbue).
5.Cpitanul Klapka, dup ce face o inspecie bateriei conduse de Bologa, mrturisete
locotenentului laitatea sa, datorat copiilor i soiei, dorinei de a-i revedea familia.
Pregtise o tentativ de dezertare la inamic pe frontul italian, dar a renunat, de team,
n ultimul moment, iar de camarazii cu care pregtise dezertarea s-a lepdat ca de
lepr, zice Klapka, dup ce au fost prini ntre linii, cu planuri i hri cu secrete. n
timpul execuiei, ntr-o pdure a spnzurailor, sub treang ochii camarazilor
si Strluceau cumplit ca nite luceferi prevestitori de soare.
Dar pe cel cruia i se confesase Glasul cpitanului, n care blbia numai frica, ncepu s-l
indigneze. Se stpnea, simind ns cum i se infiltra ura n snge, cum i alerga prin toate vinele, ca o
otrav..

6.O alt reacie a locotenentului provocat de discuia cu superiorul su a fost profunda

nelinite interioar, pe care i-o mascheaz fa de sine nsui prin pregtirea
operaiunii de distrugere a reflectorului inamic i clocote inima i creierii l usturau.
Sttu un minut n picioare, cu ochii dup Klapka, apoi se prbui pe scaun, n faa hrii,
agndu- se de compas ca de o ndejde mntuitoare..

Alinarea, att ct se putea, i vine de la discuia cu Petre ( Era om de peste treizeci de ani,
nalt, sptos, cu minile ca nite lopei, cu obrajii osoi i cu ochi nespus de blnzi, n care plpia
evlavie i resemnare.), care i accept linitit, fatalist, destinul ( Pedeapsa lui Dumnezeu, don
locotenent aceasta reprezenta pentru el rzboiul i complicaiile sale).

7.Urmeaz nopi linitite, n cursul crora Bologa se bucura simind c primenirea lui
sufleteasc, oricum o rsucea, i nclzea inima, pe cnd vechea concepie, [cea
referitoare la supremaia datoriei fa de stat n raport cu datoria fa de neam, n.
n.] pentru care douzeci i apte de luni i-a primejduit viaa, a fost venic sever, ca o
mam vitreg.. O linite iluzorie ns cci, atunci cnd afl, de la Klapka, drept tire
confidenial, c divizia lor urmeaz a fi mutat pe frontul cu Romnia, va avea, drept
rspuns, o puternic reacie de respingere (acolo nu pot merge... Acolo presimt c am
s mor... i nu vreau s mor!), dup care completeaz: - Dect s m duc acolo, mai
bine trec la muscali, opti atunci Apostol, uitndu- se drept n ochii cpitanului..
8.Apostol Bologa se hotrte s se prezinte la raport, generalului de divizie Karg, spre
a-i solicita mutarea pe un alt front dect cel romnesc, bizuindu-se pe faptele de arme
i decoraiile primite, idee ce i se pare salvatoare, realizabil i l linitete, adugndu-i
i sperana de a distruge reflectorul rusesc cu tunurile bateriei sale, drept argument
suplimentar n ochii generalului.
Intenia de a distruge reflectorul i reuete, ns cu cteva clipe nainte are triri
contradictorii, cci mai nti simi o ur nprasnic mpotriva luminii care l mbria fr voia lui.
Dar cnd vru s rosteasc dou cuvinte n telefon, ca s corecteze tragerea tunurilor, nu-i mai putu
ntoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurtoare ncepea s i se par dulce ca o srutare de fecioar
ndrgostit, ameindu-l nct nici bubuiturile nu le mai auzea. n netire, ca un copil lacom, ntinse
amndou minile spre lumin, murmurnd cu gtul uscat: Lumina! Lumina!.

9.Chemat de generalul Karg, acesta l felicit clduros pentru distrugerea reflectorului,

considerndu-l erou, i l anun ca va primi cea de-a medalie, medalia de aur pentru
vitejie, prilej pentru locotenent de a solicita generalului rmnerea pe frontul rusesc ori
mutarea pe frontul italian. Generalul va fi la nceput intrigat de cerere (Nu pricep ns
de ce n- ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfnt n Ardeal!), apoi, dndu-i
seama c Apostol Bologa este romn, l acuz, n urma precizrilor acestuia (m aflu
ntr- o imposibilitate moral): Fiecare cuvnt al d-tale ar merita un glonte! Gndurile
ce se ascund n dosul cuvintelor d-tale sunt criminale!.
10.Drept urmare a cuvintelor generalului, locotenentul l informeaz pe Klapka despre
intenia de a dezerta la rui, cu precizarea c Acum o lun, chiar acum trei zile, nici
n-a fi ndrznit s m gndesc la dezertare... M- a fi dispreuit eu nsumi cel dinti...
Fiindc pn azi am fost alt om... mi face impresia, cnd m uit napoi, c- am purtat n
mine viaa unui strin..., ceea ce l determin pe cpitan s se disocieze de el (eu nu
vreau s tiu nimic nimic Eu m spl pe mini).
11.Bologa studiaz cu atenie harta, pregtindu-i trecerea la inamic, dar se
declaneaz un atac, iar el va fi rnit de explozia unui obuz, pe cnd se afla n punctul
de observaie: n fa, numai la civa pai, se despic cerul, i un vrtej cumplit
smulse acoperiul observatorului. Apostol primi un cuit n piept i o lovitur n casc.
Apuc cu amndou minile teodolitul, ca s nu se rstoarne. Apoi i se pru c se
ridic n sus i deodat se pomeni iar la pmnt, cu o durere crncen n coaps.
CARTEA A DOUA

1.Dup patru luni de spitalizare, pe patul de suferin, Bologa nelege c prin blocarea
tentativei de dezertare datorit atacului rusesc i rnilor, soarta a fcut bine ce a fcut.
De ce ar fi dezertat el la rui cnd tocmai i se oferea prilejul s treac la romni? Pentru
muscali ar fi fost un simplu i dispreuit dezertor, n vreme ce romnii l vor primi ca pe
un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crim dezonorant, urmat de o captivitate
ruinoas: aici va merge ca un adevrat erou cu fruntea sus, i va putea lupta contra
dumanilor adevrai. Se linitete sufletete, nelegnd totodat c prin acel rzboi
Un capriciu al vieii a pus fa n fa milioane de oameni, pe care i- a nsemnat cu
moartea n frunte, silindu-i astfel s descopere n sufletele lor taine nebnuite i s ia
hotrri neateptate..
Ajunsese n aceeai camer de spital cu Varga, mai vechiul su prieten, care i
reproeaz nstrinarea de el (te-ai schimbat ngrozitor Odinioar m iubeai, ne nelegeam ),
motiv pentru locotenentul romn de a-l asculta cu ochii nlcrimai de regretul
schimbrilor sufleteti petrecute.
2.Discuia despre modificarea profilului psihic continu n trenul cu care cei doi se ntorc
la regiment, Apostol gsindu-i i o detaliere suplimentar, asupra contientizrii ei pe
care o pusese la ndoial Varga (- mi dau seama prea bine c m-am schimbat Cum
s nu- mi dau seama, cnd schimbarea s- a svrit n chinuri, ca o nou natere?
Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobndit adevratele sentimente fireti),
dar fr a preciza natura modificrilor interioare. Asta pn cnd prietenul su l
provoac s se destinuie, fapt pe care Bologa nu ezit s l fac, afirmnd c n
concepia sa nou de via Lege, datorie jurmnt sunt valabile numai pn n clipa
cnd i impun o crim fa de contiina ta! i c nu va ezita s treac de partea alor
si. Drept urmare, Varga se va simi jignit n sentimentele sale naionale i i
avertizeaz prietenul c nu va ezita s l captureze, dac va tenta o dezertare prin
sectorul su de front, dar totui l nelege n fundul sufletului.
3.Cum n acelai tren se afla i generalul Karg, acesta l cheam pe Apostol Bologa la
el, aflnd de prezena lui acolo, i l chestioneaz asupra strii sale psihice; fr a ezita,
locotenentul mrturisete c, prin trecerea pe frontul romnesc, n sufletul su s- a
prbuit o lume. Spre a-l menaja, generalul dispune s fie mutat la coloana de muniii
(Cci noi suntem umani Noi armata noastr, ntrete comandantul semnificaia
gestului su), post de unde nu intr n contact direct cu frontul, dar Buntatea
generalului, inexplicabil i neateptat, l exaspera pe Bologa..
4.Biroul coloanei de muniii se afl n satul Lunca, cu populaie amestecat, romn i
maghiar, n casa lui Paul Vidor, groparul satului, ungur i om gospodar a crui fiic,
Ilona, o rncu de 17 ani, l farmec pe Apostol; ochii ei ptrund n acea cmru a
inimii unde locotenentul pstra dragostea Martei, ntreag, curat, ferind-o cu ngrijire
de orice atingere. ntmplarea l nemulumete ns, considernd c simpatia fa de
fat l poate mpiedica s-i ndeplineasc dorina de a se altura otirii romne, i c,
prin urmare, dac o rncu ar fi n stare s- i zdrniceasc hotrrea, atunci mai
bine s se mpute..
5.Are loc prima ntlnire a lui Apostol Bologa cu camaradul su Klapka, n cursul creia
locotenentul afirm c dorete s acioneze ct mai repede, trecnd la ai si, pentru a
nu fi cuprins de ndoieli datorate influenelor exterioare, cci Numai cnd e singur omul
cu sufletul su, numai atunci exist un echilibru ntre lumea lui cea mic dinluntru i
restul universului; ndat ce intervine realitatea de-afar, omul devine o jucrie

neputincioas, fr voin adevrat, mergnd ncotro l mn puteri i hotrri strine

voinei lui.
Cu acelai prilej, lui Apostol Bologa i se cere s fie translator pentru un mic grup de
prizonieri romni. Vznd c e romn, ofierul i reproeaz participarea la rzboi de
partea Austro-Ungariei: Dac ai fi cu adevrat romn, n-ai trage n frai [...] Locul d-tale ar fi
dincolo, nu aici, domnule... Dar romni ca d-ta....
Dup ce a plecat de la postul de comand al cpitanului, Bologa face o vizit printelui
Constantin Boteanu, preotul din Lunca i fostul su coleg de coal, cruia i se
confeseaz asupra tulburrii sale sufleteti (O ur istovitoare mi arde inima. Ursc tot ce-i aici,
pe toi oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine. ) i asupra inteniei de a
dezerta la romni, spre marea groaz a printelui, aflat n primejdie de a fi asociat cu
fapta colegului su.
6.Surmenat, Apostol cade la pat, dar convalescena i-o farmec prezena Ilonei
(Veselia aprins n ochii ei, tinereasc, vistoare, i alung gndurile care-i chinuiser
toropeala bolnav.), cci fata groparului preluase, cu de la sine nvoire, de la ordonana
Petre, ngrijirea ofierului romn. Drept urmare a strii de sntate precare, acesta din
urm primete un concediu medical de o lun; plecnd la gar pentru a merge acas,
Groparul cu Ilona l nsoir ca pe un musafir drag. Cnd sosi trenul, Apostol ddu
mna cu Vidor i apoi cu fata.Mna ei ardea, iar n ochi i licrea o ntrebare..
7.n Parva natal, Apostol este vizitat, a doua zi dup sosire de Marta, nsoit de un
ofier de honvezi, care i fcea curte i cu care vorbea ungurete. Auzindu-i n faa
casei, Apostol avu impresia c a czut de pe o culme i, dup o discuie sumar cu
logodnica sa, trimite tatlui ei o scrisoare prin care anun ruperea logodnei, mpreun
cu inelul de logodn. n timpul ct a luat decizia i reveniser n minte cuvinte ale tatlui
su (S-i faci datoria totdeauna i nu uita niciodat c eti romn!) precum i faptul
c s-a nrolat ca voluntar pentru a-i impresiona iubita de atunci.
8.Comunic apoi tatlui fetei, sosit n casa familiei Bologa pentru explicaii, motivul
gestului su: nu mai iubesc pe domnioara Marta!. Cu toate protestele sale, n
realitate i Doma observase i condamnase n sinea sa uurinele Martei, dar
niciodat n- a avut puterea s le reprime.. Pentru a-i salva reputaia, Marta susine n
faa tatlui ei c ruptura se datoreaz faptului c a vorbit ungurete cu ofierul de
honvezi ce o nsoea, iar avocatul rspndete aceast variant n Parva, oamenii
ajungnd astfel s o comptimeasc pe logodnica prsit, din moment ce a vorbi o
limb strin atunci cnd cel de fa nu o nelege pe a ta reprezint un gest de politee
i nu o culp.
9.Ceva mai linitit sufletete i mai obiectiv, a doua zi dup discuia cu avocatul Doma,
Bologa i ddu seama c toat ziua gndurile lui cele mai tainice au alergat mereu
departe, ca i cum acolo ar fi cutat sprijin. Oare, dac n-ar fi fost Ilona n inima lui,
s-ar mai fi grbit s napoieze Martei inelul de logodn? Nu s-a revoltat c Marta a
venit nsoit de un brbat strin, ci fiindc a venit cu un ungur i a vorbit ungurete.
Atunci nu din gelozie n- o mai iubete, ci numai pentru c i- e drag cealalt, iar revolta
lui mpotriva ungurului i a limbii ungureti a fost o comedie..
Dar lucrurile nu se vor opri aici, deoarece notarul Alexandru Plgieu, prieten mai
vechi, devenit ntre timp mna dreapt a solgbirului (pretorului) ungur, l acuz de
rspndirea unei atitudini demoralizante prin condamnarea Martei pentru c a vorbit

ungurete. Gestul fostului prieten se soldeaz pentru acesta cu primirea unei cumplite
lovituri de pumn.
10.n urma incidentului, Apostol mai are o revelaie: Acum i d seama c iubirea
adevrat, adnc, mntuitoare n-a cunoscut-o, ci numai ura, subt diverse forme I
s-a prut c- i sunt dragi toi cei de un neam cu dnsul i, ndat ce n- a gsit n inimile
lor ura lui, dragostea s- a mprtiat ca pulberea n adierea vntului. l salveaz ns
din marasmul sufletesc regsirea credinei n Dumnezeu i simea sufletul legat prin
mii de firioare cu nemrginirea, palpitnd fermecat n ritmul imensei taine unice ca
ntr- o mare de lumin. Apoi o fericire fierbinte i umplu fiina ntreag mai puternic
dect bucuria vieii i mai dureroas dect suferina morii..
11.Cu acea credin n suflet, Bologa i cere iertare, la cazin, lui Alexandru
Plgieu, apoi, acas la ea, Martei (i srut mna, o privi n adncul ochilor i o rug
s-l ierte cu atta patim c fata se zpci, zmbi ruinat, apoi izbucni n lacrimi
murmurnd c numai ea a fost vinovat), dup care pleac napoi pe front, nu
nainte de a spune mamei c se simte nsoit de Dumnezeu i de convingerea c
pretutindeni se afl oameni dornici de iubire.
CARTEA A TREIA
1.La napoiere Pe peron, n acelai loc unde rmsese, ca i cum vreme de patru
sptmni nici nu s- ar fi clintit de acolo, sttea Ilona, scormonind cu priviri din ce n ce
mai ngrijorate prin toate vagoanele, pe rnd, nct faa ei, n ncordarea ateptrii,
prea mai aspr i mai slbit. Apoi deodat, zrind pe Bologa, i se aprinse n ochi o
flacr slbatec i buzele i ncremenir ntr- un surs speriat.. Revznd-o, pe
Apostolinima l durea de bucurie.. n cas o privea i se vedea n ochii ei ca ntr- o
oglind. Ridic braul puin, parc- ar fi dorit s-i strng mna i deodat i cuprinse
mijlocul. Fata se ls moale n mbriarea lui, cu o rmi de protestare supus.,
apoi mpreunndu-se, buzele lor fierbini se crmpoir cu o patim furioas, cteva
clipe..
2.Frmntat de aceeai dorin a trecerii la inamicul armatei austro-ungare, armata
romn, Apostol Bologa cerceteaz cu atenie detalii de pe hart cutnd un loc
convenabil i apoi se ntreab asupra relaiei dintre dragostea pentru Ilona i credin,
deoarece i ddea seama vag c ntre Dumnezeu i iubirea lui e o prpastie, i nu era
n stare s neleag ce rost are prpastia aceasta. Dac Dumnezeu e iubire, de ce
Ilona nu se cuprinde ntr- nsul?.
3.ntr-o discuie cu Gross, Apostol Bologa vorbete despre credina sa n Dumnezeul
iubirii, pe cnd Gross, anarhist fiind, propovduiete ura, n numele socialismului
(meritul cel mare al socialismului st tocmai n ndrzneala de a propovdui pe fa
ura, de- a mpri oamenii n dou tabere, care s se urasc n veci!). Pentru Gross,
credina lui Bologa nu reprezint dect o form de a-i marca, n numele iubirii de
oameni, refuzul de a lupta mpotriva armatei romne, i ovinismul.
ntlnindu-l pe Varga, Bologa este avertizat, aparent n glum, asupra tentativei de
evadare (Am s te mai atept, Bologa! Fii sigur, am s te atept), cu referire la o ameninare
anterioar dac l va surprinde, nu va ezita s l rein.
4.Dup acea mbriare ptima din ziua ntoarcerii sale, Ilona l evitase, pn cnd
aceasta l ateapt n cancelaria companiei comandate de Bologa, din casa ei, unde

fr sfial, aproape sfidtor i spune c nu a suprat-o gestul, dar i este ruine. i n

noaptea de dinaintea nvierii, chemat de Apostol, Ilona merge n camera lui, dup
slujb, pentru a-i deveni femeie ( De- acum nu- mi pas chiar s m omoare!, sunt
cuvintele cedrii ei).
5.A doua zi dimineaa n faa ei rdea bucuria ntreag, netulburat de gnduri i
nepstoare de lume, triumftoare i ispititoare. Uitndu- se lung n ochii ei, Bologa i
vzu inima, toat, cald, simpl, slbatec i n cldura aceasta i se topi ngrijorarea
ncetul cu ncetul. nelese c Ilona preuiete mai mult dect toate tainele lumii, i o
clip sau poate mai puin, i se pru c tot universul se preface deodat n neant,
lsndu- l pe el cu ea n faa lui Dumnezeu.... Brbatul merge apoi, linitit, la preotul
Constantin Boteanu, spre a i se confesa despre lupta sa pentru credin (Am simit
totdeauna c am nevoie de Dumnezeu i Dumnezeu m- a chinuit ngrozitor! Am avut
clipe cnd l- am simit n inima mea i nu l-am putut pstra acolo!) i a-l ntreba dac
iubirea pentru o femeie se include n iubirea pentru Dumnezeu, iar rspunsul preotului
va fi afirmativ (Iubirea e una i nedesprit, ntocmai ca credina!).
6.Cuprins de aceeai stare de linite, ntrit i prin conversaia cu printele, Apostol o
cere de soie tatlui ei pe Ilona; la nceput groparul este circumspect, datorit deosebirii
de condiie social dintre cei doi, dar privindu-l n ochi pe locotenent, intuindu-i
sinceritatea sentimentelor, accept, pe cnd fata, ntrebat de tat, rspunse printr-o
privire fierbinte, izvort din plns i mpodobit cu un surs de fericire..
Cu prilejul slujbei de logodn, svrit de ctre printele Boteanu, se discut despre
trei rani, doi romni i unul maghiar, surprini pe linia frontului cu treburi gospodreti,
dar acuzai de spionaj, ceea ce se va solda probabil cu o sentin de condamnare la
moarte, precizase Vidor, nduioat de cele petrecute.
La slujba de nviere inut de Boteanu, alturi de Ilona i Apostol particip sergentul
ungur al companiei; n cntecul de Pate, glasurile flfiau ca nite stegulee de pace i se
ridicau n vzduhul limpede i se nlau tot mai sus, la tronul mngierilor cereti. .
7.Lund masa cu Ilona i cu tatl ei, Apostol afl de la acesta despre executarea
ranilor acuzai de spionaj: Nici nu le-au ridicat spnzurtori, povesti groparul,
plngnd ca o bab. I- au agat, ca pe nite cini, pe cte o crac de copac Am vrut
s le facem groap, cum se cuvine cretinilor, dar nu i-au cobort din treang Zice
c-i porunca s atrne acolo trei zile i trei nopi, s-i vaz toat lumea i s se nvee
minte! Doamne, Doamne, iart-ne! Pn ce le-au pus laul de gt, s-au jurat bieii
oameni c-s nevinovai Parc a vrut cineva s-i asculte? Ordin i iar ordin!.
Dup amiaz va afla de la acelai printe zdrobit de mil c mai fuseser spnzurai, pe
lng cei trei, ali patru oameni, din aceeai pricin.
Cpitanul Otto Klapka l viziteaz acas pe Bologa i este surprins aflnd noutatea
matrimonial (Ceea ce nu pricep n logodna aceasta sunt motivele care te-au ndemnat s-i legi
viitorul de o feti, nostim, negreit, dar necivilizat ), dar primete n replic o apologie a
primitivitii: Sufletul e acelai la ranc i la contes, rspunse Bologa cu mai mult nsufleire. Cel
puin n privina cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civilizaia. i eti sigur c schimbarea s-a fcut
ntru fericirea omului? Nu, nu, eu cred c civilizaia a falsificat pe om i l-a nrit; omul primitiv e bun i
drept i credincios, de aceea e mult mai fericit dect omul civilizat. Imensei majoriti a oamenilor
civilizaia nu i-a druit pn azi dect rzboiul.

8.Lui Apostol Bologa I se prea c viaa lui ncepe undeva, departe, dar de-abia de la
Ilona i se lumineaz, ca o odi plin de soare i de bucurie., dar este chemat de
urgen la generalul Karg i dus cu maina mesagerului. Pe drum vede stenii
spnzurai n ochii lui cei apte se multiplicau nencetat, iar branitea se transforma
treptat ntr-o pdure fr margini, spintecat de un drum fr sfrit i n fiecare
copac al pdurii nemrginite, de- a lungul oselei nesfrite, i se prea c atrn ali
oameni, mereu alii, toi cu ochii dup el, cerndu-i socoteal, cu o privire ce i-o
reamintete pe a cehului Svoboda, la a crui execuie asistase cuprins de srg.
9.Ajuns n Fget, la sediul comandamentului de divizie, locotenentul afl de la
aghiotantul generalului c urmeaz a fi numit judector al Curii Mariale, pe locul
vacant datorit mbolnvirii unui ofier; vor fi judecai doisprezece romni, dup cum i
spune primarul, n casa cruia se instalase comenduirea. Generalul l-a convocat pentru
c dorise s l avertizeze despre datoria sacr a oricrui soldat contiincios i
disciplinat de a-i condamna pe criminalii dinuntru, cei care se mpotriveau rzboiului.
10.n urma numirii sale ca judector, la ntoarcere nspre Lunca, pentru Apostol Drumul
mijea ca o chemare struitoare. Nici un gnd nu-i lumina n minte, inima ns i
poruncea ntruna: nainte! nainte! ca un comandant care nu ngduie nici o
ovire.. Acas Ilona l privea cu nite ochi speriai, simind c mprejurul lor pndete
o primejdie crncen. i se ofer, intuindu-i dorinele, s l nsoeasc spre a-i arta un
drum sigur, dar Apostol o refuz i ia cu sine, ntr-un gest mecanic, harta sectorului su
de front.
11.Pe drumul ctre liniile romneti, locotenentul simte c vechiul su amic, Varga, l
ateapt mereu, cu toate acestea nimerete pe crarea btut de patrule, unde va da
piept n piept cu ofierul maghiar, care l aresteaz, vorbindu-i sec, rece.
CARTEA A PATRA
1.La ntoarcere, n stare de arest, Apostol Simea o uurare ciudat, ntocmai ca dup
o primejdie mare trecut cu bine. i repeta n gnd, obsesiv, cuvintele n sfrit n
sfrit. Dup ntocmirea raportului de predare a dezertorului, Varga l va certa pe un
ton plin de regret, totui (Vezi, Bologa?... i aduci aminte cnd te-am prevenit n tren i
pe urm i... Ru mi pare c... Eu mi- am fcut datoria, numai datoria, precum trebuie
s i-o fac orice om pe lume, oriunde i n orice mprejurare...).
2.n drumul su ctre cartierul diviziei, locotenentul prizonier se va ntlni cu Klapka,
care l privea cu atta groaz nct i drdiau i braele i picioarele., dar dup ce i
revine se ofer s l apere la proces, avocat fiind. Apoi Bologa trece pe lng ranii
spnzurai, pe care i mai vzuse, i consider c spectacolul estefoarte interesant.
3.Pretorului care l cerceteaz, Apostol i spune, drept justificare a tentativei de
dezertare, pe care o recunoate imediat, c e mai ngrozitor s judeci pe alii dect a fi
judecat, referindu-se la numirea sa n Curtea Marial, pentru judecarea ranilor
acuzai de spionaj, ns nu va fi neles, cci A mpri dreptate sau a pedepsi pe cei
vinovai nu-i o crim, ci o datorie pentru orice om., afirmase pretorul cu suficien.
4.Apostol consider c a greit nrolndu-se, c s-a nelat cu vorbe lipsite de coninut,
dar Atunci i apru n suflet Ilona i ndat simi o cldur binefctoare, ca i cum
chipul ei i- ar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumin uria, n care se cuprindeau
toi oamenii i toat lumea.. Ilona vine s l ncurajeze Pe obraji avea urme

proaspete de lacrimi, iar n ochi i pe buze un zmbet de mbrbtare, umil, sfios, subt
care ncerca s- i ascund o groaz cumplit....
5.La ntlnirea cu cpitanul Otto Klapka de dinaintea procesului, aprtorul su, acesta
i cere s renege prima depoziie, cea n care i recunoscuse tentativa de a dezerta,
ns Bologa respinge ideea n numele iubirii universale: Nu mai vreau nimic. Iubirea
mi ajunge, cci iubirea mbrieaz deopotriv pe oameni i pe Dumnezeu, via i
moartea. Iubirea cea mare e aici, n odaia aceasta O respir n fiecare clip E n
mine i n afar de mine, n tot cuprinsul infinitului.
6.n timpul procesului, ce are loc la trei ore dup discuia celor doi, Apostol triete un
moment de panic (o fric lent, ca o caracati dezgusttoare.) i nu reuete dect
s cear ca totul s se desfoare mai repede i s exclame Omori- m!
Omori-m!, spre indignarea judectorilor si.
7.Ateptnd sentina n camera unde se afla deinut, la gndul morii pe Apostol l
mbri groaza, din ce n ce mai strns i mai slbatec, nghendu-i sngele..
8.nainte de a porni la locul supliciului final, Preotul Boteanu, chemat s l asiste, i
spune lui Bologa c acesta ndeplinise porunca dat lor de tatl lui (Niciodat s nu
uitai c suntei romni!), pe cnd erau copii, completnd, pentru ncurajare, prin
Plcut este Domnului-Dumnezeului nostru acela care se jertfete de bunvoie pentru
neamul prinilor si i pentru credina lor n vecii vecilor!.
Este condus de o mulime de soldai cu fclii n mini i peste toat adunarea se aude,
sfietor, plnsul Ilonei, ca un bocet dup mort. nainte de a fi spnzurat, Groparul l
srut pe obraji, apsat cu buzele i mustile ude. , iar Klapka izbucnete ntr-un plns gros,
desperat, nestpnit.
Apostol i pune singur treangul apoi, dup nlturarea scaunului, privirile i zburau,
nerbdtoare, spre strlucirea cereasc a luceafrului ce vestea rsritul.

Povara buntii noastre de Ion Druta rezumat pe capitole

Rezumat
Povara bunatatii noastre
(Ion Druta)
Capitolul I
Miruirea
Peste cimpia Sorocii ningea incontinuu. Din cauza frigului lupii au navalit peste sate, iar destinul
oamenilor era de a indura si a astepta o minune. Intr-o zi o batrinica isi lua inima in dinti si pleca in padure
dupa vreascuri. La intorcere batrinica dadu de niste lupi sfisiati ce aveau in bot par roscat. Iata ca
aparuse minunea mult asteptata o fiara roscata care insa o vazuse putini.
***
Spre primavara doi nueluseni (oameni care traiau in satul Nuelusa), uitind de lupi, se intorceau
noaptea la caselor lor dupa ce fusese la circiuma. In calea lor esise niste lupi si uite ca dupa o lupta
crincena fusese salvati de fiara roscata.
***
Fiara nu se lasa induplecata, doar din cind in cind aparea prin sat. Despre ea aparuse diferite zvonuri.
Si intr-o buna zi, in mirarea tuturor , a ramas sa traiasca in ograda unui om Onache Carabus, intr-un
sat numit Ciutura, dintre doua dealuri, iar in mijlocul ei era o fintina cu o ciutura deosebita: si apa din
ciutura ceea de fier te pune, iaca, pe picioare, te face oleaca mai mindru .
Onache Carabus in copilarie era prieten cu Haralambie, care insa dupa ce se casatorise (Onache cu
Tincuta), se certase. Fiind prieteni decise ca o sa stabileasca impreuna locul de construire a caselor. Insa
Haralambie fiind mai tacut, cumpatat, crutator, icepuse sa-si construiasca casa pe dealul cel mic( in

preajma padurii, riului, unde solul era mai fertil) spunindui lui Onache ca nu este loc pentru o alta casa.
Onache incepuse sa-si construiasca casa pe dealul cel mare. Satul se ridea de el, fiind un loc nepotrivit.
***
Onache face portita, neavind nici gard, nici poarta,nici casa, motivul certei lor. Dupa care se cearta din
cauza matusii Ileana(matusa lui Tincuta) fiindca ii viziteaza prea des, insa totul se termina cu o
imbratisare si chiuit. Statind amindoi la portita, vad fiara, care se apropie de ei. Le era frica insa in cele
din urma fiara intrase pe portita si isi facu culcus in gramajoara de paie.
Vine matusa Ileana. Ea incerca sa vire nepotelii mintea la loc, displacindul pe Onache. In urma risetului
ei, se trezise javra. Dupa ce plecase de la ei spuse la tot satului despe fiara care nu se oprise la
Haralampie(avind o casa si gospodarie mare) ci la Onache.
Venise multi sa vada fiara dar nimeni nu se putea apropia de ea, doar Onache.
***
Toti plecase sa vada fiara, pina cind, intr-o si pina si cel destept (Haralampie) porneste spre casa celui
prost si sarman.
***
La casa lor deja venea multa lume, ceea ce o bucura pe Tincuta. Inr-o zi au venit niste ciobani care le
povesti legenda Moldovei cu ciinele Molda, Onache dindui acest nume si ciinelui sau.
***
Pe la sfirsitul verii, intr-o seara, Molda a inceput a urla, a amutit, a trecut peste portita si nu sa mai
intors.
Dupa o zi venise matusa Iliana care ii anuntase ca incepuse razboiul, primul razboi mondial.
Onache pleca la razboi.
Capitolul II
Padure, verde padure
Timp de patru ani nimeni nu vazuse ciinele.Dar in a cincea primavara fiara incepu a urla deasupra
Nistrului, nelinistind satenii. Pina cind intr-o dimineata, pe celalat mal al Nistrului un ostas recunoscu ca
este ciinle lui, il striga pe nume (Molda), si ciinele tacu. La granita fiind probleme, el decide sa treaca
Nistrul in innot. Pe la mijlocul riului, sleit de puteri ii veni in ajutor Molda, trecind riul impreuna.
***
Sezind tupilat intr-o groapa cu gunoie, pe Onache il framinta gindurile. Dupa cei 4 ani Onache nu mai
era acel baietan ce arunca doar intepaturi peste satul din vale.
La urma urmei, globul pamintesc nu e decit o pustietate daca sufletul nu are un petic al lui, stropit cu
sudoare, cu singele strabunilor si lasat mostenire noua, pentru ca si noi, dupa ce ne-om fi trait veacul, sal trecem mostenire urmasilor nostri.
***
Dupa multe incercari, Onache cu Molda trecuse cel de-al doilea mal.
Se povesteste despre batrina calugarita care era neam cu ei si atunci cind le era mai greu(pe
cind Onache era copil) venea pe neasteptate si le aducea un sac cu hanganii(porumb), iar ei tot aminau
multumirea de pe an pe an.
***
Onache ajunge cu greu la casa batrinii, care era intr-un sat din apropierea riului. Ea parca il astepta.
Neasteptind explicatii batrina ii da de-ale gurii, ii face patul sa se odhneasca si pleaca.
***
Seara matusa sa intors , ia pregatit cele necesare de drum si la petrecut. La despartire ia spus pe
nume ceea ce la cutremurat pe Onache crezind ca nu la cunoscut, trecind 10 ani de cind nu se vazuse.
***
Noaptea, Onache trece pin satul Nuelusi(satul vecin)auzind bataia clopotelor, Molda raminind in
padure. Afla ca satul Ciutura a ars asta noapte. Onache dispera dar isi continua drumul cu gindul la satul
sau.
***
Odata cu zorii, Onache intra in sat. Satul are un aspect jalnic. Totusi Onache se bucura de intoarcerea
sa, intimpinindul Tincuta cu aceiasi pestelcuta.
***
Tot satul sa adunat in jurul unor pietre disperati. Nimeni nu il lua in seama pe Onache. Dupa citeva
incercari de a vorbi cu ei, le-a propus sa mearga la padure, la care, l-au recunoscut dupa firea sa.
***
Si asa se duse Onache cu Tincuta la padure iar dupa ei unul din cei doi Morari cu sotia si alte citeva
perechi. Haralambie sa dovedit a fi iarasi primul in sat, nearzindui casa, iar la spusele sotiei sale de a
merge la padure, el a luat-o pe deadreptul pentru a ajunge inaintea lui Onache.
***
In urmatoarea zi acei zece barbati au inceput a aduna cele necesare pentru construirea satului, iar
nevestele a gospodari. Iar cam dupa 9 luni au fost 11 nasteri in Ciutura. Toti erau baiati, doar Tincuta
nascuse fetita, Onache crezind ca e din cauza ca se certase in ziua nasterii cu Tincuta. Cei doi frati

Morari, avu si ei cite un baiat. Baiatul lui Haralampie ii semana, de mic fiind destept.
Capitolul III
Semanatul si culesul
Haralambie aduce in sat un tinar si chipes profesor Mircea Minulescu.
***
Timp de 4 ani, invatatorul instruise pe cei 11 copii. In acest timp, el organizase 9 serbari. In ciuda
tuturor, prima serbare fu deschisa cu succes de singura fata din clasa, Nuta- fiica lui Onache. A 2-a de
Nica, feciorul lui Haralambie care se sfirsise cu esec. Ultima serbare o deschise Tudorache (fiul unuia
dintre fratii Morari), care cu sustinerea publicului, spuse poezia pina la capat. Toti cei 11 elevi, dupa un
timp de la finisarea scolii, uitase tot ce invatase, cu exceptia lui Nica, care fu dus de tatal sau
Haralambie la un liceu din Soroca sa-si continuie studiile. In sat mai venise un invatator deaceea
Minulescu luase postul de director. La intoarcere in Ciutura din Soroca, unde fusese sa cumpere cele
necesare scolii, in timp ce astepta o trasura, trecuse Haralambie care insa nu se opri.
Asa e, isi zicea Micu Minulscu, stind pe-o margine de drum, in cimpul gol. De semanat stim noi a
semana, dar vorba e ca ce se face cu roada noastra mai tirziu! Cine o culege si ce face cu grauntele
crescut din semanatura noastr?! Cum se intimpla ca, pina la urma, tot ce semanam noi spre bine creste
spre rau, si cei care ne-au rugat sa facem un bine se grabesc sa ne faca un rau? Si daca aceasta ne
este matca, si daca acesta ne este neamul
Dupa aceasta profesorul pleca din sat si doar din cind in cind fostii sai elevi isi mai aminteau de el.
Capitoulu IV
Seminte de voie buna
Tot pamintul dintre sat si padure era al lui Haralambie, cu exceptia unei jumatati de desetina a lui
Onache, de la care se certau.
Intr-o zi Tudorache fiul lui Moraru, trecind pe linga casa lui Onache, acesta avind seminte de voie
buna, il opri la portita sa stea de vorba. Dupa care, Tudorache venea si in continuare la el cu pretextul de
a-si povesti istorioare, venind de fapt sa o vada pe Nuta, fetiscana sprintena de vrei 17 ani, fata lui
Onache.
N-a izbutit insa saracul sa-si sfirseasca povestea, ca in sara urmatoare, cind a intrat, vreo 6 baietani
sedeau in casa lui Carabus, si fiecare cauta sa se vire cu cuvintul, caci fiecare venise cu patarania sa.
***
Toamna trecea.Toti baietii din sat erau indragostiti de Nuta. Fetele doreau sa se imprieteneasca cu ea.
Intr-o zi, infruntind-usi tatal, venise si Nica sa o vada pe Nuta. Se indragostise amindoi. Nica lasa liceul.
Decise sa se casatoreasca, cu toate reprosurile parintilor.
***
Dupa casatorie pamintul avea sa fie dat lui Nuta ca zestre. Onache se duse pentru ultima data sa-l are.
Nuta, care in pragul casatoriei devenise tacuta, ascultatore, venise cu caruta si caii in apropierea acelei
desetine. In timp ce-l astepta, caii, speriindu-se de o vulpe, o lovise la genunchi.
***
Din cauza ca Nuta schiopata, nunta se aminase. Satul vorbea ca odata aminata nunta nu va mai fi, dar
se gresise, Nica casatorindu-se cu o alta fata, fiica primarului din satul vecin, urita dar cu o zestre mare.
Dupa ce plinse jumatate de zi, venise si Nuta cu cei 2 frati ai ei, chiar schiopatind, era mai frumoasa decit
mireasa adusa din Nuelusi.
Capitolul V
Nopti de vara, nopti de cimpie
Intr-o noapte, Mircea, fiul lui Nicolaie Morari, intorcindu-se de la cosit, cu caruta si fin, o intilnini pe Nuta
care venea de la Iasi. Timp de 2 ani dupa nunta lui Nica, Nuta il tot ocolea pe Mircea, el fiind indragostit in
ea, dar era prea rusinos.
***
Cei doi petrec noaptea impreuna in caruta cu fin, ducindu-se spre sat. Cind ajunge linga casa Nutei,
Mircea il vede si vorbeste cu Onache dupa care pleaca, Nuta raminind nevazuta in carul cu fin. Mircea
ajunge la casa lui si coboara. Nicolie Moraru, tatal sau, ridicinduse, o vede pe Nuta, la care Mircea o
prezinta ca nora lui. Nicolaie si Safta- mama lui Mircea si-au aratat dezacordul, la care Nuta le raspunse
cu indrazneala. Coborise si incepu al ajuta pe Mircea sa descarce finul.
Capitolul VI
Maci rosii, maci fierbinti
In primavara anilor 40, Onache isi facea griji pentru Tincuta. De obicei ea stringea seminte de mac fara
voia lui, fiindca nu-i placeau, deaceea primavara Onache ii strivea. In aceasta primavara macii insa nu
inflorise. Tincuta era nelinistita, se sculanoaptea si ii privea pe cei doi fii.
***
Era timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar Tincuta dorea sa fie soacra, bunica. Cei doi fii in gluma
imparteau averea intre ei, Nuta se grabea cu nunta, iar Onache se simtea neglijat.
***
Cei doi fii, doreau basti galbene, pentru care le trebuiau galeni, se duse sa lucreze la un arendas, sa

sape maci, impotriva vointei tatalui lor.

***
Noptile vuiau intr-una. Cei doi feciori au schimbat povetele tatalui lor pe berete. Erau vremuri grele. Cu
toate ca nu-i placea, Onache se duse la Paminteni sa afle ce se mai intimpla. Cumparase o furca, de
care de fapt nici nu avea nevoie.
***
Onache il visase pe tatal sau apropiindu-se de furca pe care o cumparase si dindui de grija sa fie
cuminte.
***
Intr-o noapte beciul lui Onache fu risipit. In beci ramase prinsa o pisica. Ziua, Onache a inceput sa
desfunde beciul pentru e elibera pisica. Tincuta se duse la riu sa spele aliturile, aflind ca unul din fii nu a
vrut sa astepte ziua nuntii, se grabea acasa sa-l anunte pe Onache. Cind ajunse Onache ii arata ordinul
de concentrare. Nuta petrecindul de mai multe ori pe Mircea la oaste, veni sa-l pregateasca de duca si pe
tatal sau. Onache nu a vrut sa astepte dimineata, sa fie petrecut de familie si pleca pe la miezul noptii,
luindusi ramas bun doar de la Tincuta. In drum spre gara, la iesirea din sat, trecu pe linga cimpia scaldata
in singe inflorise macii.
***
Cu toate grijile Tincutei, Onache se intoarse cu bine cam peste o luna. Cind se intoarse ograda era
plina cu macii acelui arendas(care fusese si directorul scolii), ceea ce sigur lui Onache nu-i placuse.
Incepuse razboiul. Onache fu chemat la militie in priinta acelor maci. Treuia sa achite o datorie, care,
chiar de-si vinduse casa, mai raminea dator. I se iertase datoriile in schimb cei doi fii au fost luai la razboi,
fara a se mai intoarce. Onache totusi nadajduia ca poate se vor intoarce baietii, smulgind macii care
continuau si o sa continuie sa creasca.
Capitolul VII
Norocul
Onache avea o patima pentru munca, pamint. Dar in aceasta primavara, ceva se intimplase, ii lipsea
norocul.
Casuta lui Onache se tot caina deplingind pe cei doi feciori. Casa lui Haralambie cel Destept era si ea
amarita. Nica se refugiase cu sotia in Romania. Peste un timp de la chemarea lui Nica si Haralambie la
sovieticul satesc, Haralambie a fost ridicat iar averea lui impartita intre saraci.
***
Pe drum treacea oastea. Onache astepta cind va veni sa-l ia la razboi. Dupa o lunga asteptare intr-o
dimineata veni la el sa stea un ostas Nicolaie- om tacut de fire. Tincuta cauta sa intre in voia tuturora.
***
Nicolaie a gazduit la Onache 2 saptamini. In fiecare seara cind Onache se intorcea de la cimp, Nicolaie il
astepta la poarta, doar o singura data nu esise in poarta. Onache isi facu griji, dar il gasi in fundul gradinii.
Cind reusi in sfirsit sa voreasca cu el, Tincuta ii chema la placinte. In urmatoarea dimineata Nicolaie
pleca. Onache il ajunse si petrecu ca un parinte, dupa care se intoarse, realizase un ritual cu un
bulgare de pamint si i se intoarse norocul.
Capitolul VIII
Ostinte pentru copii
Nuta de la o vreme se facu sfinta, in mirarea satenilor. Se ruga sa i se imprumute pe noapte cite un
copil, caci, zicea ca se teme sa intre in casa.
***
Mircea plecase la armata vreme de 3 ani si ceva. Nuta il astepta, il iubea. Mircea fu decorat cu ordinul
slava. Nuta fiindu-i sotie, primea ajutoare, astfel ajunse stapina unei frumoase gospodarii. Satul vorbea
ca Mircea nu se va mai intoarce, ca are pe alta. Nuta incepu iar a schiopata. Dupa ce afla Onache din ce
cauza ea schiopateaza(din cauza vorelor), incepu o lupta cu satul.
***
In 45 prasazii Ciuturii stateau plouati, cu exceptia prasazilor lui Onache. Satenii oisnuiau sa iasa seala
la sosa. Pe la asfintitul soarelui, la intoarcere ciuturenii s-au impiedicat de mirosul prasadelor lui Onache.
El statea la poarta cu 2 panere incarcate cu prasade ce dorea sa le dea satenilor. Dupa certa pe care o
avuse satenii nu indrazneau sa se apropie. Pina cind o batrinica se dise cu nepotul sau. Cind se
intunecase, nu mai ramasese nimic. Intr-o seara cind Onache se intoarse de la cimp, ciuturencele iesise
la portita sa-i dea unele fructe, la care el le raspunse ca nu are ce face cu ele, caci cei doi fii nu s-au
intors de la razboi, Nuta are gospodaria sa, iar ginerele, cine stie daca se va mai intoarce. Si, fara a duce
vorba pina la capat pleca jignit.
***
Iata ca Nuta nu mai schiopata. Serile umla sa imprumute pe noapte copii, sa nu stea singura. Era
gospodina.
Iar livezile Ciuturii tot sopteau noapte de noapte si-si spuneau una alteia ca mai incolo, la anul, vor
trebui sa lege roada din care isi vor primi si nepotii lui Onache Caraubus partea lor de bucurii.
Capitolul IX

Domnisoara in alb
Mircea era in tren. Se intorcea acasa(parea ca se duce la un alt front). Ostasii isi priveau si isi aratau
pozele iubitelor. Poza lui Mircea o domnisoara in bluza alba, avu succes in timpul calatoriei. Mircea
intra intr-un alt vagon. Vagonul fierbea de veselie. Se aprindea o mare discutie, despre femei. Mircea
refuza sa vorbeasca, acceaptind propunerea unui soldat de a juca carti. Cite unul, doi, ostasii coborau.
Coboi fara a oserva si cel cu care jucase carti, aflind ca era mut. Intimplator Mircea vazu gara de la
Paminteni si in ultima clipa cobori, spunindui domnusoarei din poza : Asta ni-i gara, asta ni-i cimpia
***
Mircea merge catre casa, trece pe linga casa lui Nica, care acum era scoala, ajunge la casa
parinteasca, se intilneste cu mama sa, ii da salinca pe care o visase si scoase si o pereche de pantaloni
pentru tatal sau care nu se mai intoarse de la razboi.
***
Nuta secera rasarita. Mircea se ridicase pe deal. Ea ii aduse apa. Mircea a ridicat secera si a secerat o
rasarita.
N-a vazut cum ochii caprui ai Nutei au prins a se stinge, martori fiind la atjocora trudei sale. Dar D-na in
bluza alba a vazut. A vazut totul, a inteles totul si l-a intrebat dojenitor: Atunci dar pentru ce te-ai mai
intors?
***
Se duse acasa. Se vazu cu prietenii. Seara, dupa ce Nuta se culcase, el se mai uita la fata din poza si
o puse in rama unde erau raposatele rude ale lor.
***
D-ra a ramas pentru totdeauna in coltul sau. Mircea isi amintea rareori de ea.
Capitolul X
Cina ce de taina
La prima vedere parea ca nu s-a schimbat nimic, dar in sat aduce a pustiu, a jale si noaptea satenii nu
pot dormi din cauza focurilor de arme.
***
Au venit vremuri grele. Au inceput sa se faca spisce. Au inceput a se organiza echipe de tineri
voluntari zise strebkovie otreadi. Din noapte in noapte se astepta sa coboare bandele din paduri. Nuta
se temea sa se duca sa-si stringa roada, fiind linga padure, la care Mircea ii raspunse ca hotorit ca o sa
plece miine sa o care, nu-si lasa munca sa piara.
***
In urmatoarea zi ei se duse sa care rasarita. Intr-o zi, in timp ce Mircea era in caruta, din padure aparu
un ostas roman Nica. Nuta uimita se aseza jos. Plecase ambii la armata, iar Nuta isi facea griji si
pentru Nica, cu toate ca el venise de citeva ori in sat. Cind veni ultima oara, trecu pe la o matusa
promitindui ca o sa se mai intoarca. Nuta trecea pe acolo si trase cu urechea. Acele cuvinte parca erau
spuse pentru ea, si de atunci incepu sa se teama de intoarcerea lui Nica.
***
Nica se apropie. Il ajuta pe Mircea sa incarce rasarita. Mircea ii spuse Nutei sa pregateasca sa
manince.
Este totusi o taina la mijloc, un semn al sfinteniei Erau trei in jurul unei basmale, iar pe basma- piine,
cas si ceapa.
Dupa care, inainte de a pleca, Mircea ii dadu lui Nica tigari, iar Nuta batiul cu mincarea ramasa. Nica
trebuia sa treaca in Romania, sa-si caute sotia si copilul, iar in sat il asteptau jandarmii. Dupa ce Mircea
cu Nuta se indepartase, Nica se opri si se intoarse sa priveasca in departare caruta, cimpia, satul,
gindindu-se la prima lui dragoste si poate si la Mircea fiind de mici prieteni.
***
Se intoarse Molda.
Capitolul XI
Inaltarea si prabusirea caselor
Foametea luase sfirsit. Care a murit fie-i tarina usoara; cine-a scapat norocul lui Asa e viata. Si
oamenii, incetul cu incetul, isi reveneau.
***
Tincuta murise. La citeva luni dupa inmormintare nimeni nuci mai amintea de ea, doar Onache umbla
posomorit. Dar uite ca veni voia buna si la el. Onache a ajuns sa-si prefaca casa. Satul vorbea ca la el
vine o vaduvioara. Nuta la inceput ridea si ea, dar nu dorea ca numele casei parintilor ei sa fie de risul
satului, si uite ca intr-o zi se pomeni in pragul casei. Dupa ce privi schimbarile pe care le facuse Onache,
isi sufleca amenintator minicile si tencuise inca o data soba. La plecare Nuta ii spuse sa nu mai schime
ceva fara ai spune ei, Onache incerca sa schimbe totul in favoarea lui spunind ca ii este greu sa tina casa
si e nevoit sa roage alte femei sa-l ajute, la care ea ii spune ca o sa vina sa-l ajute ea.
***
Dupa un an Nuta venea tot mai rar la tatal sal, avind trei copii, iar Mircea fiind tractorist, nu venea cu
saptaminile, ea fiind si gospodar si gospodina. Si uite ca intr-o simbata veni Nuta la Onache si incepu a

plinge. Dupa ce se opri, la intrebarile lui Onache de ce a plins, spuse ca avu un vis. Isi facea griji pentru
Mircea, se temea sa nu ramina singura cu trei copii, si il ruga pe Onache sa se duca sa vorbeasca cu el.
Capitolul XII
Masura
Fierul era patima lui Mircea. Onache era furios din cauza ca Mircea lucra tractorist. La rugamintea lui
Nuta, Onache se decise sa se duca la Mircea. Intinirea fu reusita, vorbise despre pamintul care fusese al
lui Onache si acum era lucrat de acele tractoare, si Mircea reusise sa adoarme. Onache plecase lasindu-l
pe Mircea sa se odihneasca.
***
Dupa un sir de ginduri, peste Mircea parca se lasase o pace adinca. Cugeta ca ceea ce el pierduse si
batrinul ii aduse din sat este masura. I se intoarse pofta de viata.
***
Mircea se intorea acasa, admirind satul.
***
Intra in ograda, unde Nuta matura, se aseza pe iarba, Nuta venise linga el, apoi venise si copii. Mircea
isi amintisera cintecul de pe cind era scolar, iar Nuta se gindea la mama sa.
Capitolul XIII
Luna
Mergea zvonul prin ciutura ca Mircea se intoarse la munca stramosilor lui. Le era tot mai greu, Nuta tot
spunindui ca au nevoie de ruble. Dupa multe seri umblate la nareaduri, Mircea isi facu loc intre cei ce
decid soarta satului. Astfel, intr-un an, Mircea incepu a se instari. Era vesel, pentru care erau chemati la
petreceri. Nuta insa dorea sa faca sie ei o petrecere. Mircea ii facuse promisiuni insa din cauza vremei o
tot aminau, pina cind Nuta se necajise, raspunzind la incercarile lui Mircea,trista si amarita.
***
Mircea veanea serile beat. Nuta era insarcinata, insa avea deja 3 copii si luase numarul de telefon al
uneo doctorite. Incerca sa vorbeasca cu Mircea, dar in fiecare dimineata spunea ca no sa se mai duca la
intilniri si no sa mai ea dar se intorcea seara iarasi beat. Inre-o noaptea pe cer nu era luna. Nuta a esit
afara sa o caute. Esise si Paraschiva- o batrinica, care ii spusese ca luna sa dus in mare sa se spele de
rele. Nuta nu putut sa doarma toata noaptea. Dimineata decise sa plece la doctorita.

Ieronim este frate laic ntr-o veche mnstire italian, unde ocup o chilie pe pereii
creia erau aruncate cu creionul fel de fel de schie ciudate ici un sfnt, colo un cel
zvrcolindu-se n iarb, colo icoana foarte bine executat a unei rudate, flori, tufe,
capete de femei, bonete, papuci, n fine, o carte de schie risipit pe perete.. Din
portretul su aflm c O frunte nalt i egal de larg asupra creia prul formeaz un
cadru luciu i negru st aezat deasupra unor ochi adncii n boltele lor i deasupra
nasului fin, o gur cu buze subiri, o brbie rotunjit, ochii mulumii, cum am zice, de ei
nii privesc c- un fel de contiin de sine care-ar putea deveni cutezan, expresia lor
e un ciudat amestec de vis i de raiune rece..
l gsete lenevind n chilie ca un dulu cnd i-ntinde toi muchii n soare prietenul su,
btrnul i mucalitul clugr Onufrei, care-l invit n ora: tiu ntr-un loc vin bun, tii colea,
phiu! Om juca cri cu ali friori, om fuma din lulele lungi ct ziua de azi i ne-om uita pe fereti la
duduci! Se-nelege c fr.

II
Capitolul se deschide cu un dialog n cadrul cruia marchizul Castelmare o amenin pe
contesa Cezara Bianchi cu o cstorie forat, spunnd c tatl fetei i datora bani i n
schimbul iertrii datoriei putea obine acordul printelui. Drept replic, Cezara i cere s
o lase n pace pn dup cstorie (V vei nvoi amndoi asupra preului ca doi
oameni de onoare ce suntei dar pn nu-i sunt femeie am dreptul de a te ruga s
m scuteti).

Dup plecarea furioas a marchizului, Cezara vede pe fereastr un clugr btrn, ca

un paiazzo ntr-o rol de intrigant, nsoind pe altul tnr ce pare un demon frumos, serios,
nepstor i l cheam imediat la ea pe btrnul pictor Francesco spre a i-l recomanda
pe al doilea drept model pentru demonul din Cderea ngerilor, un tablou aflat n lucru.
Francesco, intuindu-i nevoia de dragoste a fetei, impasul ei, se ofer s o sprijine: Tu
vrei s iubeti toat fibra inimii tale tremur la aceast vorb Vrei dar ca un brbat pe care nu-l
iubeti, acel Castelmare, s te ia de soie? tii c sunt bogat tii c te iubesc ca pe fiica mea tii c
tatl tu te-ar vinde dac i s-ar plti preul ce-l cere, cci e srac, desfrnat, juctor i c nu-i alt cale
s scapi de nenorocire dect fugind de aceast cas. Vrei un printe? Iat-m Vrei o cas? A mea i
st deschis. Vrei un amant, Cezara? Iat-l.. n acest timp, Cezara Privea la Ieronim. Ce frumos
era Inima tremura-n ea l-ar fi omort dac ar fi fost al ei Era nebun. , era rscolit de
dorin, de pasiune, de acea nemrginire de simiri care se grmdesc nu n amorul nsui, ci n
setea de amor..

III
Ieronim ridic de la pot o scrisoare trimis de unchiul su, Euthanasius, un btrn
sihastru, care i nfieaz locul unde triete, o insul nconjurat de stnci prin care
se ptrunde, printr-o peter, pe o gaur mascat de o stnc mictoare, ctre
interiorul insulei, alctuit dintr-o vale plin de flori i albine, udat de patru izvoare ce
alctuiesc un lac n mijlocul cruia se afl o alt insul, avnd i ea o peter,
nconjurat de o dumbrav de portocali. Pe pereii ei Euthanasius i informeaz
acesta nepotul n continuare sculptase pe Adam i Eva Am cercat a prinde n
aceste forme inocena primitiv Nici unul din ei nu tie nc ce e iubirea ei se
iubesc fr s- o tie formele sunt virgine i necoapte, cuplul format din Venus i
Adonis, unde zeia greac e numai amor. Aceeai scrisoare cuprinde filosofia
btrnului (Viaa intern a istoriei e instinctiv; viaa exterioar, regii, popii, nvaii,
sunt lustru i fraz i, cum de pe haina de mtas pus pe un cadavru nu poi cunoate
n ce stare se afl, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poi cunoate cum
stm cu istoria nsi.; toate doctrinele religioase, filozofice, de drept nu fac dect s
acopere faptul c omul e dominat de instincte).
IV
Privind ascuns, din spatele unui paravan, Cezara asist la edina de pictur al crei
model este Ieronim. Cnd l vede dezbrcat, era s rcneasc dar i astup gura
c-o mnu i cu alta ochii. [...] Snii i crescuse att de btile inimii nct srise un
bumb de la pieptraul cam ngust de catifea neagr [...] Apoi ridic un degeel cel
mic, deasupra ochilor i se uit printre degete Vzu un cap frumos pe nite umeri
largi i albi, pe un bust ce prea lucrat n marmur Acum era s- i plesneasc
colanul ea-l deschise din sponci i, rsuflnd din ce n ce mai linitit, ncepu s
priveasc ntregul acel model frumos, din a crui muchi i forme respira mndria i
noblea. Dup edina de pictur, Cezara se refugie n buduarul ei, s- arunc pe pat,
-ascunse faa n perini i boea tot ce ncpea n mini., unde o gsi Francesco, care
o ntreab dac i place Ieronim; drept rspuns, Ea opti ceva neneles, cu ochii plini
de lacrimi i dorin..
V
Cezara i scrie lui Ieronim artndu-i supus dragostea (De ce s mai mbrac amorul
cu vlul ruinii cnd te iubesc, cnd a primi s fiu servitoarea ta, numai s m suferi
ntr- un col al casei); drept rspuns, Ieronim este sceptic n legtur cu acest sentiment

(dac suspin, dac doresc n-aud eu din toate prile aceleai suspine ordinare,
aceleai daruri ordinare, cci care- i scopul lor? Plcerea dobitoceasc, reproducerea
n muinoiul [muuroiul] pmntului de viermi noi cu aceleai dorine murdare n piept,
pe care le mbrac cu lumina lunii i cu strlucirea lacurilor) i o refuz sub pretextul
amorului platonic (fii steaua cea din cer rece i luminoas - atunci ochii mei s- or
uita etern la tine!). Ulterior, cnd Francesco le face cunotin, Ieronim ofer Cezarei
cteva precizri: Nu iubesc pe nimeni, dar dac a iubi, sigur c tu ai trebui s fii
amanta mea. Simt o adoraie n mine care poate ar deveni amor dac ei bine, dac
nu m-ai iubi tu pe mine..
VI
Continu ntlnirile celor doi, cu sentimente ambigue din partea lui Ieronim cruia i
plcea s asculte de ea ca un copil de sor-sa mai mare i, drept vorbind, ea abuza
ntr- un mod neiertat de aceast putere ce avea asupra lui. El simea n prezena ei un
fel de duioie n inim, un fel de fior fr de neles a crui suvenire l urmrea zile
ntregi. Nu se putea zice c era amor, cci, dei- i plcea prezena ei, totui i plcea i
mai mult ca, departe de ea, s cugete la dnsa. n asemenea resuveniruri, n care el se
juca cu imaginea-i, prezena ei aievea i era chiar suprtoare. Simea pare c un
ghimpe n inim cnd era de fa, nu mai avea acea libertate de vis care era esena
vieii sale i singura fericire a unui caracter mulumit, fr amor i fr ur..
O ntlnire din curtea palatului Bianchi ns fusese urmrit de ctre marchizul
Castelmare, pe ascuns, iar Cezara, bnuind aceasta, n urma unui fonet suspect, i d
iubitului su sabie. Drept urmare a deconspirrii, pe o strad lturalnic va avea loc un
duel ntre rivali, soldat cu rnirea grav a marchizului, dup cum aflm din capitolul
urmtor.
VII
Obligat s fug din ora datorit faptului c duelurile erau interzise, Ieronim ia barca
dat de Francesco i ajunge cu ea pe o insul stncoas, n dreptul creia se gsea, pe
continent, o mnstire de micue. Ptrunde n interiorul insulei, printr-o intrare ascuns
de o stnc ce se mica din loc, aflat n fundul unei peteri, i i d seama c se afl
pe insula lui Euthanasius. De la btrnul sihastru i rmsese o scrisoare de adio, n
petera unde acesta locuise, cu descrierea ritualului morii sale: M voi aeza sub
cascada unui pru; liane i flori de ap s ncunjure cu vegetaia lor corpul meu i
s-mi strese prul i barba cu firele lor i- n palmele- mi ntoarse spre izvorul etern
al vieii, soarele, viespii s-i zideasc fagurii, cetatea lor de cear. Rul curgnd n
veci proaspt s m dizolve i s m uneasc cu ntregul naturii, dar s m fereasc de
putrejune. Astfel cadavrul meu va sta ani ntregi sub torentul curgtor, ca un btrn rege
din basme, adormit de sute de ani ntr-o insul fermecat..
VIII
n ziua- n care era s se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatl ei, marchizul
Bianchi, muri de apoplexie n mijlocul paharelor i a comesenilor si.; profitnd de
ocazie, fiica amn cu un an, pentru perioada de doliu, cstoria i se retrage la
mnstire. Acolo n zilele calde ea se dezbrca i, lsndu- i hainele-n boschete, se
cobora la mare. Chip minunat, artare de zpad n care tnra delicatee, dulcea
moliciune a copilriei era ntrunit cu frumuseea nobil, coapt, suav, pronunat a
femeii.. Asemenea iubitului su, despre care nu mai tia nimic, fapt ce o fcea s

sufere, ajunge pe insula lui Euthanasius, n timpul cnd nota n mare, descoperindu-i
cuprinsul secret. Crede la nceput, cnd i vede iubitul printre arbori, c este o artare
a visurilor ei, dar apoi, nelegnd c are n fa realitatea i c se afl n braele lui,
toat cugetarea ei se-mprosptase, toate visele ei reveneau splendide i doritoare la
via.. Ea nu se mai stura privindu- l i uitase starea n care era..

Geniu pustiu rezumat

Dumas zice c romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieii. Privii reversul aurit
alunei monede calpe, ascultai cntecul absurd al unei zile [...] extragei din asta poezia ce poate
exista n elei iat romanul acestea sunt rndurile de nceput ale romanului Geniu pustiu, o
capodoper
eminescianc e
s e
n u m r
p r i n t r e
c r i
l e
d e
c a r e
r m i
c u m v a
n d r g o
s t i t Privit n articulaiile lui profunde, dincolo de orice aparent discontinuitate
dintre primele dou pri(eseistice) i ultima (epic), Geniu pustiu este un roman
poetic n care experiena spiritual proprie,transpus n ficiune, se convertete
n mituri lirice de o semnificaie deosebit pentru configurarea structurii
genialitii creatoare eminesciene (lund n considerare, bineneles, i toate imperfeciunile ce sar putea gsi acestui text de tineree). Mai mult dect att, viaa, cu
implicaiile ei, cu trrile ei, estetransfigurat ntr-o viziune oarecum
fantastic, dar nu n sensul fantasticului, ci n sensul pe care
l presupune poemul n proz. Personajele, fiinele de hrtie, sunt voci lirice, mti
ale poetului nelinitit iarztor (n acest sens, amintesc faptul c a fost propus un alt titlu al
romanului, prin 1870-1871,
respectivGeniu furtunatec), care interogheaz lucid realitatea i existena n
tr-o pornire de cuprindere ic o m p r e h e n s i u n e
a
i s t o r i e i
i ,
n
e s e n ,
a
n t
r e g u l u i
u n i v e r s . Mihai Eminescu i deleg autoritatea sa
unui narator personaj, care cuget asupra condiiei sale,ntr-un Bucureti melancolic. ntr-o
cafenea l ntlnete pe Toma Nour, un june n care gsete un Tasso(poet italian), pe care s-l
studieze mai de aproape. ntre cei doi se leag o strns prietenie i dup plecarealui Toma n
strintate din cauza unei boli care se va dovedi fatal pentru erou, acesta
i trimite luiEminescu manuscrisul biografiei sale. Urmeaz pagini din viaa zbuciumat a
lui Toma, unele dintre celemai frumoase pagini de literatur care s-au scris vreodat
Avnd o copilrie srac, Toma rmne frmam de la o vrst fraged, ns tatl,
din puinul su, reuete s-l dea la coal. Acolo l cunoate peI o a n , c ar e i
d e v i n e p r i e t e n d e s u f l e t i a l t ur i d e c a r e v a t r i c e l e m a i t r i s t e
m o m e n t e d i n v i a . Toma i este ca un nger pzitor lui Ioan atunci cnd iubita
lui prsete lumea celor vii, nsdragostea nu-l ocolete pe erou, el ndrgostindu-se de un
nger de marmur, de Poesis, sora Sofiei (iubitalui Ioan). Iubirea dintre Toma i Poesis este
sublim; amndoi sraci, aveau ca unic bogie sentimentelelor sincere. Dar acest
amor timid ca al columbilor de argint cade n anul durerei 1848
(coordonattemporal a romantismului), cnd Poesis moare, iar Toma descoper c
matroana vetrei sale, era ntreinutde un conte care i pltise i cortegiul funerar. i va fi alturi

n acest impas pentru puin timp, Ioan, care l prsete, lsndui casa. Toma nu poate s rmn izolat n casa bunului su prieten, izolat printre pi
cturile acestuia i se rentoarce acas la tatl su.Revoluiunea ardea n cmpia
Transilvaniei, ns Toma avea o atitudine indiferent, sufletul su era pustiit. n urma
unui conflict
interior, Toma i alctuiete un arsenal de lupt rudimentar i pornete larzboi.
Este martorul unor scene de o cruzime ieit din comun, ns are tria de a rzbuna
moartea uneifete de preot, Maria, prin incendierea casei n care se aflau canibalii. l
ntlnete i pe Ioan i ca doiadevrai soldai vor lupta pentru aprarea pmntului
strbun. n timpul revoluiei l vor omor i pecontele maghiar, care fusese o piedic
pentru iubirea dintre Toma i frumoasa Poesis. Din pcate, Ioan
i pierde viaa pe frontul de rzboi, fiind ngropat de Toma. Dup ce i dau o lecie
unui morar pentru ctrdase armata romn, urmeaz imaginea terifiant a
cmpului de lupt, n care moartea devenise
stareac
e
a
n
o
r
m
a
l

.
Deznodmntul romanului l readuce n prim-plan pe Toma, care dup ce revoluiunea se
sfrise,se rentoarce acas la btrnul su printe. n ultimele rnduri ale operei,
dup ce i ngroap tatl, careadormise de btrnee, Toma Nour afirm,
autocaracterizndu-se: ntristarea-mi intrase-n inim, ntristareai pustiul. Tortura
sufleteasc a protagonistului provine, ca i la eroii byronieni, dintr-o exacerbare
asensibilitii i a luciditii, explicabil la naturile nzestrate genial, aa cum afirma

Schopenhauer.