Testul 6 – Subiectul I

B. O legătură afectivă presupune nutrirea unor sentimente de iubire amplasate

între parteneri, ce alimentează dezvoltarea relației dintre cei doi. O legătură
afectivă situată la distanță poate introduce anumite provocări pe care partenerii
nu sunt în stare să le facă față cu ușurință, având în vedere lipsa comunicării
directe, față în față; totuși, instrumentele de comunicare au reprezentat
dintotdeauna un mijloc de ameliorare a acestor probleme, oferindu-le oamenilor
oportunități de a-și exprima gândurile și dorul în pofida distanței fizice care îi
separă. În opinia mea, o legătură afectivă cu o persoană aflată la distanță poate fi
pentru o scurtă durată de timp menținută prin intermediul unor instrumente de
comunicare, însă efectele năucitoare pe care o distanță fizică le are asupra unei
relații de amor pot deteriora modul în care partenerii își gestionează emoțiile,
chiar și relația în sine.

În primul rând, conform fragmentului dat din corespondența dintre Mihai

Eminescu și Veronica Micle, consecințele imposibilității de a comunica cu
persoana iubită într-o manieră naturală și nevoia de a aborda utilizarea unor
mijloace conectoare sunt puternic reliefate în diferențele de emoții și trăiri pe
care Eminescu le experimentează în urma separării: „De unde eram cu tine,
fericit și mulțumit, acum sunt singur, nemulțumit, rău dispus prin singurătate și
boală, obosit de viață.”; distanțarea și-a pus încetul cu încetul amprenta pe starea
emoțională a poetului, cât și pe cea fizică („Dureri reumatice am început a simți
în picioare, însoțite ca totdeauna de dese bătăi de inimă”), nefiind capabil a se
bucura cum o făcea odinioară. Comportamentul său se deteriorează, singurătatea
fiind cauza pentru care el nu mai găsește mulțumire în lucrurile zilnice și a
stagnării vitalității sale, totul făcând apel către lipsa prezenței persoanei ce putea
să facă, în ochii poetului, orice lucru să pară minunat, să îi deschidă porți noi de
inspirație și să-i alimenteze sufletul. Eminescu recunoaște instrumentul scrisorii
drept o decurgere inevitabilă în a-și contacta iubita, fiind conștient de defectele
acestui instrument, anume incapacitatea așezării în pagină a multitudinii de
sentimente pe care le resimte față de Veronica și pe care preferă să le constrângă
decât să le exprime mediocru: „...vei înțelege de ce am preferat a nu-ți scrie,
decât a-ți scrie în fugă.”. Eficiența înglobării dorului purtat în inimă de către
poet într-o simplă scrisoare, indiferent de frecvența trimiterii scrisorilor este
nulă, reprezentând, pe de-o parte, o separare și mai agresivă, prin cuvintele ce își
pierd valoarea și semnificația odată puse pe hârtie și citite de corespondentul
situat pe celălalt capăt de glob, dar totuși poetul speră, abordând un gest
copilăresc de a săruta scrisoarea, ca mesajul său să fie într-o oarecare măsură
înțeles și prețuit: „De acuma-ți voi scrie mai des, deși sărmanele foi sunt departe
de-a plăti o singură îmbrățișare a ta... Am sărutat cel puțin această foaie care va
intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și așteaptă toată fericirea.”

În altă ordine de idei, societatea contemporană a avansat promițător în ceea ce

privește comunicarea la distanță. Mesajele, email-urile, apelurile telefonice,
video au contribuit la menținerea unor legături afective pe durata unei distanțări
fizice. Accesibilitatea ușoară către aceste dispozitive are rolul de a conecta
oamenii în orice loc s-ar afla, făcându-i să nu se mai simtă singuri sau triști din
pricina lipsei de contact cu persoana iubită, însă, în pofida existenței a mai
multor dispozitive de comunicare în comparație cu oportunitățile trecutului,
acestea nu vor reprezenta niciodată o soluție de lungă durată. Comunicarea la
distanță nu e capabilă de a împlini nevoile umane, ci chiar presupune o
schimbare bruscă de sentimente între parteneri, aceștia neputând discerne felul
în care fiecare dintre ei se simte în legătură cu situațiile în care se plasează, din
cauza neînțelegerilor subtile provocate de acest tip de comunicare, ulterior
inflictând probleme în relația celor doi. Instrumentele de comunicare la distanță
sunt alternativa unui contact direct ce nu poate fi satisfăcut prin mesaje
telefonice sau apeluri; natura umană va dori întotdeauna o conexiune față în față,
se va simți restricționată de decurgerea la aceste dispozitive și le va considera un
„rău necesar”.

În concluzie, menținerea unei legături afective la distanță prin intermediul unor

mijloace de comunicare este un substitut necesar, însă poate fi însoțit de diverse
defecte, în cazul în care perioada lipsei contactului fizic este prelungită.

A. 1) Secvența „mi se umplu ochii de lacrimi” reflectă atât dorul purtat de

către poet pentru iubita sa, cât și fericirea pe care o simte atunci când se
gândește la aceasta, ambele emoții fiind ilustrare prin plâns.

2) Data la care Eminescu s-a mutat în noua locuință este 29 octombrie 1879.

3) Două stări contradictorii pe care Eminescu le-a simțit în decursul a 2

săptămâni sunt mulțumirea și nemulțumirea, cauzate de prezența și absența
iubitei sale, fiind precizate în secvența: „De unde eram cu tine, fericit și
mulțumit, acum sunt singur, nemulțumit, rău dispus prin singurătate și
boală,obosit de viață.”.
4) Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica este o
anomalie din pricina purității acesteia, fericirii extraordinare pe care amândoi
o trăiesc și pe care nu crede că o merită, nefiind în concordanță cu tumultul
lumii stricate în care trăiesc.

5) Eminescu, prin iubirea aproape obsesivă pe care o poartă față de Veronica,

se teme ca acest amor să nu o copleșească, să nu o întristeze prin atașamentul
excesiv de care el dă dovadă, descriindu-se pe sine drept un „nenorocit”,
sugerând faptul că nu e demn de iubirea acesteia.