Temă – Floare albastră

1. Realizaţi o compunere de 150-200 cuvinte, în care să vă descrieţi lumea interioară,

care să înceapă cu enunţul: “Hai în lumea mea!”

Hai în lumea mea!

E o lume pe care s-ar putea ca nici eu să nu o pot descrie prea bine, lumea unui adolescent
care a atins pragul maturităţii dar care doreşte să rămână la graniţa dintre copilărie şi
maturitate, să se bucure de tot ce îi oferă fiecare dintre aceste etape din viaţă.
Din exterior, lucrurile par simple, obişnuite pentru un tânăr de vârsta mea. Dar când încerc
să descriu lumea mea interioară îmi dau seama că nu e aşa uşor.
Universul meu interior e destul de colorat. În centrul lui se află oamenii pe care îi iubesc şi
fără de care nimic nu ar avea sens. Ei îmi umplu existenţa, mă sprijină, mă învaţă, îmi
dăruiesc bucurie şi dragoste. Mă susţin şi mă însoţesc întotdeauna, mă fac să mă simt
apreciat şi cel mai important, mă fac să mă simt în siguranţă şi niciodată singur.
În jurul centrului orbitează câţiva sateliţi. Unul dintre ei este şcoala, cea care mă va ajuta
să devin un om pregătit şi să îmi clădesc o carieră în domeniul pe care eu îl iubesc cel mai
mult – IT. Un alt satelit ar fi hobbyul meu recent, acela de a descoperi lumea de la volanul
maşinii. Mai găsesc apoi îndatoririle din familie, iar aici recunosc că unele îmi fac plăcere
dar altele, nu. Ar mai fi timpul petrecut în faţa calculatorului pentru a mă perfecţiona în
domeniul programării, timpul petrecut în aer liber, cu familia sau cu prietenii, timpul în
care ascult muzică.
Nu îmi place să vorbesc despre mine dar cred că pot spune că sunt o persoană veselă, care
iubeşte oamenii şi tot ce înseamnă viaţa, căreia îi place să ajute şi se implică atunci când e
nevoie.

2. Pag. 124 (din materialul ataşat): ex. 27, 28, 29, 30.

27. Finalul poeziei aparţine tot vocii masculine şi este o continuare a meditaţiei iniţiale,
Recitiţi versurile care alcătuiesc această ultimă secvenţă. Ele semnifică faptul că:
a) întâlnirea celor doi a devenit realitate, iar comentariul este ulterior acestei întâlniri?
b) invitaţia fetei nu a produs nicio schimbare în atitudinea bărbatului, ceea ce a dus la
părăsirea lui?

În opinia mea, versurile din finalul poeziei semnifică faptul că invitaţia fetei nu a produs
nicio schimbare în atitudinea bărbatului, ceea ce a dus la părăsirea lui.

28. Cum interpretaţi dispariţia fetei după gestul intim al sărutului? Credeţi că punctele de
suspensie au doar valoare afectivă sau sugerează existenţa unei elipse?

Reacţia fetei după gestul sărutului poate fi explicată prin dezamăgirea de a nu fi trezit în
partenerul ei dragostea aprinsă pe care ea o simţea, de a fi simţit că oricât şi-ar fi dorit ca
iubirea ei lumească să fie împărtăşită, totuşi bărbatul rămâne rece, distant, având aspiraţii
la un alt nivel, care nu se confundă cu ale fetei. Dragostea ei nu poate fi de ajuns pentru ca
vreunul dintre ei să simtă împlinirea. Nici ea, care-şi dorea reciprocitate în gesturile şi
sentimentele sale pasionale, nici el, ale cărui idealuri erau din altă lume, o lume a geniului.
Punctele de suspensie cred că sugerează delimitarea dintre perioada în care bărbatul fusese
iubit şi aşteptat de fată şi perioada în care ea a înţeles că iubirea ei nu poate fi împărtăşită
şi s-a retras din apropierea lui. Aceste puncte de suspensie reprezintă graniţa dintre iubire
şi neiubire, optimism şi tristeţe, vis şi realitate, fericire şi regret.

29. În versul “Ca un stâlp eu stam în lună”, există o inversiune menită să accentueze
comparaţia care sugerează fixitatea, impasibilitatea bărbatului la invitaţia fetei, răceala
omului de geniu. Ce rol are folosirea imperfectului în acest context?

Folosirea verbului la timpul imperfect cred că semnifică oscilaţia bărbatului între a intra în
povestea de iubire atât de frumos prezentată şi colorată de fată şi de a rămâne în
dimensiunea cosmică, filozofică a geniului. Acţiunea trecută dar neterminată pe care o
sugerează verbele la imperfect poate însemna aici nehotărârea între a rămâne în planul
ideal, rece, al eroului cu calităţi excepţionale sau de a trăi omenescul, firescul, comunul
dar şi bucuria unei iubiri pasionale. Personal, cred că în urma unor lupte interioare şi
reflecţii intense, bărbatul ar fi intrat în povestea de iubire şi ar fi rămas în ea, doar că
pentru fată a fost prea târzie reacţia lui şi prea dureroasă nehotărârea şi răceala lui.

30. Comentaţi valoarea exclamaţiilor şi a invocaţiilor retorice din următoarele versuri: “Ce
frumoasă, ce nebună / E albastra-mi, dulce floare!”

Exclamaţiile şi invocaţiile din versurile prezentate exprimă uimirea dar şi bucuria

bărbatului care a descoperit iubirea. Este o experienţă nouă, netrăită, neaşteptată, diferită
de viaţa calmă, rece, abstractă a idealistului, e o experienţă nebună dar care îi provoacă
încântare şi îi oferă fericire. De asemenea, eu cred că folosirea posesivului “albastra-mi”,
redă sentimentul bărbatului de bucurie de a nu fi singur, izolat, de a fi în comuniune cu
oamenii obişnuiţi, de a se considera integrat în lumea reală.