FIŞĂ DE LUCRU - LUCEAFĂRUL, M.

EMINESCU

PRIMA METAMORFOZĂ

Si din oglinda luminis

Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batând închisi
Pe fata ei întoarsa.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adânc în vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,

Oftând din greu suspina:
- O, dulce-al noptii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori în jos, luceafar blând,

Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut

În cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tânar creste.

Usor el trece ca pe prag

Pe marginea ferestei
Si tine-n mâna un toiag
Încununat cu trestii.

Parea un tânar voievod

Cu par de aur moale,
Un vânat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii

E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.

1. În două trei rânduri, explicaţi despre ce este vorba în fragmentul de text dat
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
2. Explică sensul cuvântului somn (denotativ1, conotativ2), argumentează-ţi răspunsul
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
3. Găseşte în textul dat un termen care poate fi utilizat cu sens conotativ
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
4. Realizează familia lexicală3 a termenului tânăr
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………….
5. Explică semnificaţia titlului
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
6. Realizaţi portretul luceafărului pornind de la textul dat
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………….

1
DENOTATÍV, -Ă, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotației; precis; comun, obișnuit.
2
CONOTATÍV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat
din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.
3
LÉXIC n. Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă sau dintr-o operă literară; vocabular. /<fr. lexique
 7. Explică semnificaţia oglinzii4 din textul dat
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
8. Prezintă ce motive romantice întâlnim în textul dat
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
9. Comentaţi a treia strofă din textul dat
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

4
OGLINDĂ: După cum atestă datele arheologiei, oglinda e un străvechi atribut al civilizaţiei umane.Primele oglinzi
datează de aproximativ 5 000 de ani. Centrul lor de expansiune pare a fi Egiptul şi Chi-na. Ele erau din bronz sau
argint şlefuit şi aveau o formă ovală; pe lângă rosturi practice, mai aveau şi o seamă de funcţii magico-religioase
foarte importante. Latinescul speculum „oglindă", care a dat naştere speculaţiei filosofice,era iniţial un instrument al
observării cerului. în istoria culturii vechi şi noi, oglinda s-a dovedit a fi un adevărat „mecanism semiotic" (Eco,
1988, 215—257). E simbol al cunoaşterii, metaforă a literaturii şi artei, punctul de plecare al tuturor dedublărilor.
Dar oglinda nu semnifică o cunoaştere directă (solară,la lumina zilei), ci una reflectată, mijlocită, pusă sub incidenţa
lunei, apei, principiului feminine şi anopţii. Oglinda dă o imagine inversată a obiectului şi, ca atare, este o îndepărtare
de Principiu şi de E-senţă. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu chipul cel adevărat al omului, ci o dublură a
sa,având adesea unele însuşiri malefice. De această credinţă sunt legate numeroase tabu-uri de a nu privi în apă de
frica să nu fie atras omul de umbra sa, aflată în lumea de dincolo. Tot de acest complex ţin,probabil, şi obiceiurile
de a acoperi oglinzile sau a le întoarce cu faţa la perete în camera unde se află mortul (Frazer, II, 123—124).
Oglinda e un ,,ochi« străin în care căutăm adevărul despre noi, de aceea,ea apare ca simbol al virtuţilor şi
păcatelor. Oglinda curată e simbolul purităţii şi una din emblemele Sf.Fecioare. în acelaşi timp, oglinda murdară sau
deformată va simboliza păcatul, minciuna, caricatura,autoamăgirea, vanitatea. Motivul oglinzii „mincinoase" e
răspândit în folclorul şi în literatura cultă. Demotivul oglinzii este legat complexul lui Narcis