AGRICULTURA-RAMURA DE BAZA A OMENIRII

Agricultura migratorie (itinerantă) este sistemul cel mai rudimentar de cultivare a terenurilor.
Suprafeţele cultivate sunt restrânse, se lucrează în comun, se cresc puţine animale domestice. In câţiva
ani,terenul cultivat se epuizează şi este părăsit (este specific în regiunile tropical-umede,subecuatoriale şi
ecuatoriale). Oamenii se mută şi defrişează pădurea în alt loc.Se întâlneşte tipul de agricultură în pârloagă
(ţelină). Acest mod de a lucra pământul s-a practicatîn centrul Africii (Zair, Tanzania, Malawi etc), în
Asia (Indonezia, Thailanda). Pe suprafeţe restrânse se mai practică şi astăzi în aceste locuri sau în zona
tropicală (Sahel).
Păstoritul nomad este o îndeletnicire veche în regiunile deşertice, se practică şi azi în deserturile
Gobi, Sahara şi în tundră. Pastoritul nomad este un stadiu mai evoluat al vanatorii. Pastorii nomazi isi duc
de obicei animalele la pasunat pe terenuri improprii cultivarii plantelor. Ei au nevoie de hrana si de alte
bunuri produse de agricultorii stabili, pe care le obtin prin troc.
Agricultura extensiva mixta este un sistem de cultivare care utilizează intrări limitate, adică
muncă, investiții, mașini etc., în comparație cu terenurile cultivate. În această metodă sunt preferate
metodele tradiționale de agricultură. În plus, productivitatea se bazează pe fertilitatea naturală a solului, a
climei și a terenului din zonă și, astfel, este practicată în ferme mari pentru a obține randamente mai mari
și pentru a obține profitabilitate. Producția totală de plante este ridicată, datorită exploatării mari a
terenurilor, dar scăzută în ceea ce privește producția pe unitate.
Agricultura fara irigatii este mult mai riscanta, deoarce recolta este meteo-dependenta. Pamantul
primeste apa numai din precipitatii, iar daca se instaleaza seceta, nu exista metode prin care sa se poata
salva recolta. Prin agricultura prin irigații se creează condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea
plantelor asigurând recolte mai bune și stabile de culturi agricole, independente de cantitatea de
precipitații atmosferice.
Agricultura latifundiara este reprezentata de ferme familiale bazate pe proprietatea private.
Prin agricultura mixta intensiva se obţin producţii mari de pe suprafeţe mici în condiţiile
mecanizării, chimizării, irigării şi a folosirii seminţelor de mare productivitate.
Agricultura specializata poate fi considerata o varianta a agriculturii intensive, unde traditia si
conditiile naturale au consacrat unele zone agricole pe piata producatorilor.Specializarea agriculturii însa
îmbraca forme diferite la scara teritoriala: o agricultura dezvoltata sub forma de arii si "centuri" pe mii de
kmp, ale carei produse sunt dirijate spre piete situate adesea la mare distanta; agricultura dispusa
concentric în jurul marilor orase, specializata pe produse cerute de piata urbana.
Agricultura cu plantatii reprezinta cultivarea unui singur tip de planta tehnica și alimentara
(bumbac, cauciuc, cafea etc.) în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală).
In perioada socialista, in Romania aproximativ 2/3 din suprafața țării era dedicata agriculturii. In
perioada 1949–1962 Partidul Comunist Român a desfășurat procesul de colectivizare, ce a constat în
confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole
administrate de stat