Moara cu Noroc

“Pe o mil stapanesti numai cu pacatele lui”

Ioan Slavici

“ Prozatorul Bidermeier” cum il numest atura romana proza de Mihai Zamfir pe Slavici
inaugureaza in literatura romana proza de observatie sociala. Lumea fictiunii lui Slavici se
contureaza in jurul catorva texte exemplare: Popa Tanda, Padureanca, Moara cu Noroc, Budulea
taichi, Mara.

Mai intai, textul nuvelei Moara cu Noroc trebuie asezat sub auspiciile epicului.
Desfasurarea evenimentelor este ordonata de cronologie si cauzalitate, dar si de principiul “
minimum de spatiu, maximum de effect”. Nuvela psihologica respecta si anumite principia ale
narativitatii (Adrian Marino) : transmiterea de informatii, disimularea lui “ce va urma”amanarea
deznodamantului, finalul surprinzator.

Spre deosebire de povestire, in nuvela complexitatea este data de imaginea personajului

si amploarea comflictului launtric. Daca in povestire naratorul isi face simtita prezenta, in
nuvela el se ascde cum poate mai bine, lasand loc psihologiei. Se privilegiaza astfel analiza de
constiinta surprinsa prin stilul indirect liber, prin monolog, si notarea atenta a trairilor
personajelor.

“Padureanca, Moara cu Noroc sau Comoara”sunt nuvele psihologice remarcabile in care

este evident spiritual moralizator al naratorului, care tine sa dovedeasca faptul ca “banul este
ochiul dracului”, pentru ca il impinge pe om la compromisuri inacceptabile. Astfel tema este déjà
enuntata, opinia unei comunitati mai mari(targul) dar si al uneia mai restranse (familia) in
conditiile unui conflict intre valorile traditionale si cele instituite prin domnia banului
Carciumarul Ghita crede ca “ se poate face frate cu dracu ca sa treaca puntea” nestiind ca se
schimbarea locului, a pozitiei sociale nu presupune neaaparat schimbarea norocului.

Universul thematic se completeaza prin lipsa de comunicare in jurul carea se tese actiunea.
Densitatea nararii se obtine prin alternarea unui ritm alert al povestirii cu o incetinire a acestuia,
ceea ce creaza “ goluri narrative” (Umberto Eco) care solicita cooperarea cititorului.

In maniera realista, investigatia psihologica se opreste asupra dezacordului dintre educatia

crestina a personajelor si dorinta hranita de vicii. Slavici nu face insa analiza perspective lui ca
autor, ci evoca de cele mai multe ori o instana anonima si generala --- lumea proverbelor.
Nuvela capata inca din incipit character de comentariu moral prin verbele batranei: “ omul sa fie
fericit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit”.
 Actiunea este plasata intre un cadru spatio-temporal semnificativ, Hanul este asezat intr-o
vale dezolanta in care se intra si se iese cu greu, poarta spre locurile rele, pline de amenintari.
Intregul peisaj are in centru doua imagini simbolice: un copac traznit, salas pentru corbi, symbol
al singuratatii si al mortii si turnul bisericii din Fundureni, simbolul iluzoriu al sacrului lasat in
urma.

Actiunea se petrece intr-un timp semnificativ. Intamplarile incep la Sf. Gheorghe si se

termina in saptamana patimilor , cand focul purificator si apa in care este aruncat trupul
Samadaul, curata locul de pacate.

Spatiul fizic este dublat de cel uman domniat de lumea porcarilor. Amenintarile locului se
concretizeaza in momentul in care la carciuma apare Lica Samadaul, stapanul absolute al locului.

In prima confuntare dintre ghita si Lica Samadaul vrea sa instituie o relatie de tip
stapan/sluga . Pana la un punct al discutiei, Ghita este un interlocutor redutabil, dar in final cea
care il tradeaza inconstient e batrana. Aceasta ii sugereaza lui Lica slabiciunea ginerelui sau
pentru bani “ cum nu? Cei trei porcari care au baut atat de mult si nu au platit. Dupa aceasta
intalnire apar schimbari in viata lui Ghita. Isi cumpara doi caini, o noua sluga si arme, iar in plan
interior devine mai ursuz, are gesture de o brutalitate neinteleasa , fata de Ana : “ nu mai
zambea ca inainte, ci radea cu hohot de-ti venea sa te sperii de el”. Totodata apar primele
semen ale incomunicarii dintre Ghita si Ana : “ Ana ar fi voit sa il intrebe, dar nu mai indraznea
sa-I vorbeasca dezghetat ca inainte.”

A doua confruntare directa dintre Ghita si Lica e considerate cheiea nuvelei . Lica a venit sa
imprumute o suma de bani, dar indirect il contrange pe acesta dorintei sale . Intreaga discutie se
desfasoara in jurul sentimentului de frica.

Ghita braveaza, pretinde ca nu se teme dar, nu reuseste decat sa-si tradeze teama, pe cand
Samadaul isi recunoaste frica si devine superior. Gestul sau de a cere bani cu imprumut mizeaza
pe neprevazutul situatiei. Ghita era pregatit pentru un atac direct, sprijinindu-se pe familie,
relatia cu comunitatea, dar in situatia data nu se poate folosi de avantajele sale.

In aceasta scena, autorul foloseste monologul interior redat in stil indirect liber, un limbaj
al senzatiilor si al trairilor al fluxurlui constientei.Se observa rostirile aluzive ale personajelor,
pauzele prelungite, si tacerile semnificative. Modalitatile de disimulare sunt folosite de ambele
personaje pentru a-si ascunde slabiciunile. Lica ii cere lui ghita cheiule sertarelor , ca sa-si ia
banii de care are trebuinta. Reactia carciumarului indica neputinta si nervozitate:” Ghita ar fi vit
sa sara la el sis a-l sfasaie” . intuindu-I gandurile, Licaa devine dispretuitor: asa-I ca te-ai facut
bland ca un mielusel?”. Pentr prima oara hangiul isi dezvaluie temerile, si ii reproseaza
Samadaului ca I-a luat linisetea sufletului. Cu toate acestea, carciumarul stie ca” pe vrajmasul pe
care nu-l poate birui, tot omul cu minte si-l face tovaras”.
Cand in jurul morii au loc fapte grave, banuielile cad asupra samadaului, iar marturia lui Ghita
devine decisiva. Nevoit sa recurga la sperjour pentru a nu devein complice, Ghita trece de
partea jandarmului Pintea si incearca sa ii intinda Samadaului o cursa.

La han, vin lautarii iar Lica o prinde pe Ana la dans, si o saruta cu forta. Torturat de gelozie si
umilinta, carciumarul isi lasa sotia la han, si pleaca dupa jandarm. Ulterior personajul se disculpa
gasint explicatia esecului in soarta potrivnica: “ Dumnezeu nu mi-a dat gandul cel bun la vremea
potrivita”, spuse Ghita injunghiind-o pe Ana. De fap personajul nu poate traii cu dovada vie a
greselilor sale.

Deznodamantul dovedeste legatura nuvelei lui Slavici cu tragedia antica. Apare tema
destinului, dar si aceea a hyrlisului(vina tragica) , actiunea se desfasoara intr-o unitate spatio-
temporala, iar batrana joca rolul corului din tragedie.

Asadar , prin subtilitatea analizei psihologice, Moara cu Noroc , se inscribe in sfera

nuvelelor exemplare.