Ion scene relevante

O primă scenă semnificativă pentru relația celor două personaje este cea din incipitul
romanului, când Ion pleacă de la horă și o caută pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc.
Acolo, Ion îi oferă țuică, pe care Ana o refuză. Ion își conturează dorința în ceea ce o privește
pe Ana, ținând cont doar de statutul ei(”Dar Florica era mai săracă ca dânsul, iar Ana avea
locuri, și case, și vite multe…”) .
Evenimentele continuă la cârciumă, unde Ion îl provoacă pe George Bulbuc, pretendentul la
mâna Elei, la o confruntare, pe care o câștigă. Totuși, în urma discuției cu Titu Herdelea, Ion
hotărăște să o lase însărcinată pe Ana, doar pentru a primi averea sa, la care visa atât de mult.
A doua scenă semnificativă este cea când Vasile Baciu o trimite pe Ana acasă la Ion. La
vederea acesteia, Ion este indiferent, ignorând-o pe Ana. El cântărește burta Anei cu o privire
triumfătoare și îi transmite acesteia să își trimită tatăl pentru a negocia.
După dorința tatălui Anei de împăcare cu acesta și cedarea pământurilor pe numele său,
Ion își schimbă atitudinea. El este surprins în momentul în care sărută pământul, dar și
când îi tratează pe săteni cu indiferență (“Pe uliță umbla cu pașii mai mari și cu
genunchii îndoiți“).Astfel, el se simte mândru pentru împlinirea visului său, dar trăiește
o iluzie deoarece își dă seama că nu căuta de fapt acest lucru.

Baltagul scene relevante

O primă scenă semnificativă este momentul în care cei doi găsesc osemintele lui Nechifor în râpa de
la Crucea Talienilor. Cu ajutorul câinelui Lupu reușesc să ajungă pentru a cerceta mai atent cele
întâmplate. Secvența o prezintă pe Vitoria, care conștientizează că Nechifor a fost lovit cu un baltag
în ceafă, demonstrând perspicacitatea ei. Zbuciumul este redat simbolic, prin strigătul
femeii(“Gheorghiță“). Astfel, Vitoria este obligată să anunțe autoritățile și să îl lase pe Gheorghiță să
doarmă lângă osemintele tatălui, timp de o noapte. Este momentul în care fiul este nevoit să se
maturizeze, să preia locul bărbatului în familie.
A doua scenă semnificativă este cea finală, la ritualul de după înmormântare, când Vitoria reușește
printr-o logică impecabilă să îi facă pe suspecții Calistat Bogza și Ilie Cuțui să își recunoacă faptele.
Datorită intuiției și spiritului justițiar, ea îl face pe Calistrat Bogza să recunoască faptele săvârșit.
Scena devine dramatică deoarece Calistrat se repede la Gheoghiță, iar acesta dă drumul câinelui
Lupu. Feciorul îl lovește pe Bogza cu baltagul în frunte, iar acesta cere să fie iertat, în ultimele
momente ale vieții.
 O scrisoare pierdută scene relevante

O primă scenă semnificativă este chiar momentul în care Zaharia Trahanache intră în
scenă si îi comunică prefectului că adversarul Cațavencu are o scrisoare trimisă chiar de
Tipătescu pentru Zoe. Scrisoarea conținea o cerere prin care Zoe era invitată chiar acasă
la prefect: “vino tu, la cocoșelul tău care te adoră ca totdeuna și te sărută de o mie de
ori”. Scena este reprezentativă, deoarece soțul înșelat încearcă să îl convingă pe amant
că totul este doar o ”plastografie”.
Zoe se arată foarte revoltată din cauza posibilității publicării scrisorii, din cauza
presiunii pe care o exercita Cațavencu asupra funcției politice. Intră în scenă și
cetățeanul turmentat, care mărturisește că reușise să găsească scrisoarea, dar că i-a fost
furată de Cațavencu.
Actul al doilea prezintă satirizarea moravurilor în calcularea voturilor politice, deoarece
votul nu avusese încă loc. Astfel, Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu încearcă să
falsifice listele electorale, adăugând cetățeni care nu aveau drep de vot.

La ordinul lui Tipătescu, Cațavencu este arestat în încercarea de a recupera scrisoarea.

Zoe încearca încă de la început să discute amiabil pentru a face rost de scrisoare și
reușește într-un final să îl convingă și pe Tipătescu de votul pe care trebuie să îl facă. A
doua sosire a cetățeanului turmentat se soldează cu sfatul că toți îl vor alege pe
Cațavencu.
Punctul culminant este reprezentat de primirea depeșei, prin care se solicită șefului
partidului să îl sprijine pe noul candidat, Agamemnon Dandanache.
A doua scenă semnificativă este chiar cea din actul al treilea, din sala Primăriei,
momentul discursurilor celor două personaje. Discursul lui Farfuridi denotă
incapacitatea de a formula idei coerente (”atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume
în puncte…esențiale”). Cel al lui Cațavencu ilustrează demagogia personajului (”
industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”).
După rostirea numelui noului candidat, Agamemnon Dandanache, lumea izbucnește, iar
Cațavencu pierde pălăria, în căptușeala căreia se regăsea scrisoarea.
Ultimul act se desfășoară în grădina casei lui Zaharia Trahanache și prezintă drumul
politic pe care l-a urmat Dandanache. Într-un final, apare și Cațavencu, mărturisind că a
pierdut scrisoarea. Cetățeanul turmentat sosește însă și o returnează personajului Zoe.
Finalul piesei este reprezentat de discursul demagogic: ”iată visul nostru realizat[…] iată
binefacerile unui sistem constituțional”.

A doua scenă semnficativă pentru relația dintre cei doi se regăsește în actul al patrulea, când
Zaharia rostește o replica celebră(“eu n-am prefect! Eu am prieten“). Plimbările pe care cei
doi le fac, vizitele cât mai dese trimit cu gândul la o prietenie de nedespărțit. Relația este însă
una, total ipocrită.
 Caracterizare general
Modalitățile de caracterizare ajută la conturarea personajelor, dar și la familiarizarea
cititorului cu opera.
În textul “Jocul de-a vacanța” Mihail Sebastian, remarcăm personajul principal, Corina, cea
care este caracterizată în mod direct, cu ajutorul didascaliilor( “într-o rochie caldă de
casă”).
De asemenea, putem remarca și caracterizarea indirectă, care reiese din gesturi, fapte, gânduri,
trăiri și vestimentație. Un exemplu potrivit este momentul în care i se adresează lui
Ștefan (“Credeam că se rupe și cade”) , făcând referire la o frunză și denotând un
caracter naiv. Este și sensibilă, deoarece reflectă asupra căderii unei frunze (“nu
bănuiești câte gesture mărunte sunt înt-o cădere frunză”).
Astfel, modalitățile de caracterizare ajută la conturarea tuturor personajelor, familiarizează
cititorul cu opera și îl introduc în planul acțiunii.

Ideea poetica
Poezia “Nu mai zăresc” de Tudor Arghezi dezvăluie prin mijloacele artistice, ideea sa
poetică, aceea de trecere ireversibilă a timpului. Poezia își evidențiază lirismul prin
intermediul eului liric: verbe și pronume la persoana I („nu mai zaresc”, „ma”),
interogații retorice(„E pas de sfant, e pas de lup?”) și puncte de suspensie („m-
as odihni”).
Se remarcă și figurile de stil, precum personificarea “poteca merge inca mult” care face
referire la trecea ireversibila a timpului, dar si repetitia “e pas de sfant, e pas de lup”
care accentueaza nesiguranta eului . N
u în ultimul rând, regăsim și imaginile artistice, precum : imagini vizuale(“nu mai zaresc”),
imagini auditive (“sa mai ascult”), dar si imagini dinamice(“nu vreau sa merg
si ea ma duce”).
Poezia se remarcă și datorită prozodiei. Aceasta are o măsură de 7-11 silbae silabe și o rimă
imperecheata.
Astfel, sunt transmise sentimente ca melancolia, tristetea, dar si emotia .

Didascalii
Notatile autorului pot fi numite si didascalii, iar acestea reprezintà
singura interventie directá a autorului in operele ce apartin genului
dramatic.
in opera ... de
_, acestea au rolul de a delimita actele si scenele
( exemplu). De asemenea, acestea au si rolul de a prezenta decorul
si de a familiariza cititorul cu planul naratiunii( exemplu). Nu in ultimul rand,didascaliile pot
caracterizarea personajele(exemplu).
Totodatà, acestea au si a delimita reperele spatiale si temporale
(exemplu).
Astfel, notatiile autorului in textul dramatic, didascalile, au rolul de
a familiariza cititorul cu opera si de ail introduce