Probleme cu care se confruntă

familiile creștine în zilele noastre

Proiect realizat de:

Badau Bianca
Tanas Alexandra
Padure Alina
Bejan Catalin
Acatrinei Daria
Profesor coordonator: Cehan Ionuț Dacian
 Cuprins
1 Introducere în temă
5 Avortul

2 Educația și libertatea copiilor

6 Migrația

3 Adulterul
7 Concluzii

4 Noile tipuri de familie și deviațiile

sexuale
 Introducere în temă
La originea vieții se află familia, iar
temelia ei este căsătoria. În familie se
dezvoltă personalitatea umană și tot acolo
ia viață idee de „aproapele” care trebuie
respectat și iubit.
E un lucru cert că au existat întotdeauna
pericole care au amenințat integritatea
familiei , dar acestea au fost mai puține în
secolele anterioare, pe când în secolul XXI
pe cele dinainte s-au mai adăugat unele cu
totul noi și s-au intensificat altele.
 Educaţia şi libertatea copiilor

Un aspect important al crizei familiei se

răsfrânge asupra copiilor şi asupra educaţiei lor
şi pleacă de la libertatea acordată de părinţi.
Copiii sunt lăsaţi tot mai mult "să facă ce vor",
iar copilul nu alege de fiecare dată ceea ce îi
este folositor.
 Problemele încep de la vârste fragede
când sunt lăsaţi în faţa televizorului sau a
calculatorului, pentru că "stau cuminţi" şi nu
deranjează. Numai că acei copii nu primesc
educaţia necesară, ei preluând exemplele
negative pe care le transpun apoi în viaţa de
zi cu zi.
Apoi, la vârsta adolescenţei sunt lăsaţi
iarăşi să facă ce vor, pentru că "sunt tineri" şi
trebuie "să se distreze", alunecând uşor spre
panta alcoolului sau chiar a drogurilor.
 Multă vreme adulterul a fost singura cauză care
Adulterul făcea posibil divorţul. Despre adulter găsim
referinţe atât în Vechiul Testament, la Ieş. 20, 14
vedem că gravitatea acestui fapt este atât de mare şi
dăunătoare familiei încât Dumnezeu a reglementat
acest lucru în porunca a-VII-a: “Să nu fii desfrânat/
Să nu preacurveşti” (depinde de ediţie), apoi la Lev.
18, 20 se spune: “cu femeia aproapelui tău să nu te
culci… ca să (nu) te spurci”, cât şi în Noul
Testament, unde Mântuitorul condamnă adulterul
şi-l consideră ca pe un motiv canonic de divorţ.
În societatea în care trăim, adulterul, numit şi
infidelitate conjugală, termen ce ar părea că
îndulceşte încărcătura gravă a faptului în sine, nu
mai reprezintă ceva tabu sau nu mai este văzut ca
un delict atât de grav ca în Evul Mediu, şi nici nu
mai înspăimântă pe cel care se dedă la înfăptuirea
lui.
Noile tipuri de familii şi deviaţiile sexuale

O altă cauză a destrămării familiei tradiţionale şi a slăbirii

coeziunii ei interioare o constituie modelele noi de
familie “care nu sunt altceva decât forme denaturate ale
modului de convieţuire firească dintre bărbat şi femeie,
aceste modele de aşa zise noi familii încearcă să ofere un
model alternativ faţă de ceea ce înseamnă familia serioasă
şi adevărată” .
 Concubinajul
În cadrul acestei coabitări cei doi
realizază majoritatea funcţiilor familiei,
trăirea în concubinaj este o percepţie
falsă şi dăunătoare societăţii şi
sufletului mai ales.
În ce priveşte sufletul, prin
concubinaj cei doi membri se găsesc
în afara Tainei Căsătoriei, vieţuind în
păcat, de aceea şi unirea lor e una în
păcat nu în harul Căsătoriei; astfel
concubinii îşi pun în primejdie
mântuirea sufletului.
 Familia monoparentală
În societatea tradiţională, ce avea la bază
familia extinsă, cea monoparentală era
dezaprobată, însă în societatea modernă
viziunea asupra familiei s-a schimbat, şi atunci
când problemele apar în sânul unei familii, în loc
să se caute soluţii viabile pentru familia în cauză,
de multe ori instanţele judecătoreşti neţinând
cont de integritatea familiei şi de statutul acesteia
ca mică biserică, consideră că este mai bine
pentru copii ca părinţii să se despartă decât să
fie supuşi unui climat conflictual, care oricum va
exista şi după despărţire, în încercarea fiecărui
părinte de a-i atrage pe copii de partea lui.
Familia monoparentală are legătură şi cu
concubinajul, în sensul că acesta poate duce la
apariţia acestui tip de familie
 Familiile reconstituite
Care se formează prin recăsătorie, în urma unui divorţ, deces etc. Acest tip de
familie nu e neapărat dăunător societăţii şi nici Bisericii, după cum bine ştim
Biserica admite prin pogorământ căsătoria a doua şi a treia, însă problemele
apar atunci când în aceste familii, soţii au copii din căsătoriile anterioare, care
nu pot fi educaţi adecvat şi care nefiind fraţi de sânge crează anumite stări de
conflict.
 Devianţele sexuale

Prin devianţă sexuală se înţelege orice formă de comportament sexual ilicit, sau forme total
denaturate de relaţie nefirească dintre persoane de acelaşi sex, prin practicarea păcatelor
împotriva firii, acestea atacă direct scopul căsătoriei: naşterea de princi şi mântuirea. Aceste
devianţe au existat dintotdeauna, le întâlnim şi în Sfânta Scriptură , însă ceea ce ne pune în
gardă astăzi e modul cum sunt privite acestea, şi anume ca fiind normale şi capabile de
integrare socială.
 
 Avortul

Această mare problemă a secolelor XX şi XXI şi cu siguranţă şi a celor următoare,

macină şi distruge oameni, familii şi naţiuni, ba mai mult îi determină pe cei căsătoriţi să
vadă în relaţia dintre bărbat şi femeie numai plăcerea, înlăturând obligaţiile familiale.
Dacă până nu demult lumea trăia sub îndemnul biblic: “creşteţi şi vă înmulţiţi”, astăzi
lumea fuge de acest îndemn urmându-şi instinctul într-o manieră hedonistă.
 Migraţia
Este un fenomen care ridică atâtea probleme, atât
în ce priveşte stabilitatea familiei, cât şi educaţia copiilor
ce au părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Fenomenul
acesta crează câteva scenarii nefavorabile familiei şi
Bisericii: un părinte rămâne în ţară cu copiii, iar celălalt
lucrează în străinătate, unde furat de mirajul financiar şi
posibilitatea locurilor de muncă, pune viaţa religioasă pe
un alt loc, asta cu atât mai mult cu cât “Ortodoxia în
Occident rămâne o prezenţă discretă, iar asistenţa socială
în diaspora nu e foarte diversificată” .
Copiii rămân în grija bunicilor,
neamurilor, fapt ce atrage după sine
câteva consecinţe grave: -copiii sunt
privaţi de dragostea ambilor părinţi,
însă sunt stimulaţi financiar de aceştia
având posibilitatea de a deschide şi
alte uşi interzise, fără ca cineva să îi
oprească şi să le ofere posibilitatea de
a discerne.
 Concluzii
FAMILIA= temelia vieții religios-
morale și creștine a poporului nostru.
Să nu uităm, așadar, că respectând
porunca divină: „Deci, ce a împreunat
Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei
XIX, 6; Marcu X, 9), perpetuăm
testamentul sacru al neamului nostru.
Vă multumim de atenție!