Personajele basmului

George Călinescu definea eroii de basm ca pe nişte „fiinţe

himerice, animale [...], fiinţe neomeneşti” care au „psihologia şi
sociologia lor misterioasă”.

Ele pot fi:

• reale cu puteri supranaturale sau fantastice
• pozitive sau negative
• protagoniste sau antagoniste
• ajutoare sau donatori
• principale sau secundare
• episodice
•Personajele supranaturale

•Sunt mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție

cu acestea
•personaje supranaturale au o putere fizică neobisnuită,
reprezentând forţele răului
•trăiesc într-o lume diferită de a eroului pozitiv, într-un alt tărâm
•Lipsite de agerimea minţii au în stâpănire obiecte miraculoase
cu ajutorul cărora obţin succese sau au ca si calitati de exemplu
viclenia.
•Exemple de astfel de personaje : Scorpia, Ghionoaia, Calul,
Zânele
•personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotesti, individuale,
umanizate: au sentimente, limbaj specific omului, gandesc, au
simturi si mentalitati
Făt-Frumos este personajul principal din basmul Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă rară de moarte, iar numele-generic de erou al
basmelor populare româneşti ilustrează ideea că protagonistul
întruchipează modelul de cinste, dreptate şi adevăr, constituind
imaginea forţelor binelui.
Făt-Frumos vine pe lume prin magie, împăratul rezolvând
astfel neputinţa de a avea copii, dar plata pentru împlinirea
dorinţei este la fel de mare, pentru că nu se bucură de fiul său
decât câţiva ani, apoi îl pierde pentru totdeauna, din vina sa,
deoarece nu-şi putuse ţine promisiunea de a-i oferi Tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Revenirea lui Făt-
Frumos în lumea pământeană se face tot printr-un ceremonial
magic, întrucât vânătoarea este considerată în mitologie un
ritual.
Făt-Frumos este caracterizat în mod direct de către narator:
„De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai
îndrăzneţ”, înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun, el
învaţă într-o lună cât alţii într-un an şi se prevestea că va fi
un împărat înţelept ca Solomon.
Făt-Frumos dovedeşte tărie de caracter în împlinirea propriilor
idealuri, simbolizând modelul uman care îşi cunoaşte menirea
în această lume: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte. Omul se naşte cu aspiraţia de a fi fericit, dar fericirea
nu vine de la sine, ci trebuie cucerită, de aceea eroul este
supus unor probe, pentru a-şi dobândi astfel starea de
beatitudine. Curajos, îi săgetează Gheonoaiei un picior şi
Scorpiei un cap, apoi, generos, le vindecă şi rămâne să
ospăteze împreună cu fiecare dintre ele.
 Voinicul trăieşte într-o aparentă fericire în Paradis,
deoarece aceasta este provocată de amnezie şi de
încremenirea timpului, de aceea există şi dilema dacă nu
cumva, de fapt, Făt-Frumos şi-a ratat viaţa reală.
Revenindu-i memoria (anamneză), flăcăul se topeşte „de-a-n
picioarele de dorul părinţilor” şi se întoarce la condiţia de
om muritor, care, de altfel, nu poate intra în veşnicie decât
prin moarte.
Susţinând şi dezvoltând această idee, Mircea Anghelescu
afirma: „Aspiraţia omului către veşnicie, în basmul lui
Ispirescu, trebuie văzută ca aspiraţie către perfecţiune,
către purificarea individului fie şi numai în sens moral, iar
neputinţa păstrării ei, după ce a fost obţinută, nu este
mărturia unui eşec, ci acceptarea destinului, a condiţiei
umane, o dată ce această purificare simbolică a fost