z

...
"

...

<(
w

"w
v

._,
<(

v
:::>
0
w

_,
:::>

"
.,,...
w

MINI STERUL EDUCATI EI $ 1CERCETARll

Adrian Costache Florin Ionita M.N. Lascar Adrian Savoiu

Limba ~i literatura
Romana
Manual pentru clasa a XI-a

TEH NK
PENTRU REALIZARE.f.\ "
AVAND CA OBIECT SYL.i
Documentarea este o etapii obligatorie inainte
de a porni o investigape, a realiza un proiect sau un
studiu de caz. Primul pas este stabilirea unei
bibliografii. Ea se poate realiza fie intr-o bibliotecii,
prin consultarea fi ~ ierului , fie prin intermediul
lntemetului, apeliind la motoare de cautare precum
www.ask.com, www.google.com, www.lycos.com
sau enciclopedii: Wikipedia (www.wikipedia.org) ~i
Encyclopedia Britannica (www.search.eb.com).
Evident, profesorul tiiu de romiinii are un rol esential
ill acest prim moment. Urmeaza explorarea materialului bibliografic selectat ~i consernnarea pe fi~e
ori intr-un jumal de lecturii a unor citate sernnificative, comentarii critice, opinii personale etc. in
functie de scop, documentarea se poate realiza ~i pe
teren prin discupi sau interviuri cu persoane care pot
oferi informapi suplimentare legate de investigatia
sau proiectul ce va fi realizat. De asemenea, se mai
pot colecpona fotografii, diferite inscrisuri etc. Toatii
aceastii muncii poate fi dusii la bun sf'ar~it individual
sau in grup, iar pe masurii ce progreseaza, este util
ca rezultatele sii fie comunicate ~ i profesorului de
romiinii pentru confirmarea corectitudinii drumului
parcurs ori pentru eventuale corectii.
1. Investigapa presupune parcurgerea urmiitorilor p~i:
- stabilirea temei (de ciitre elev, de ciitre profesor
sau prin negociere intre elev ~i profesor), a
obiectivelor, a modului de prezentare ~i a termenului
de finalizare;
- identificarea modalitiiplor prin care se pot
obpne datele/ informa\iile necesare;
- striingerea datelor/ informatiilor;
- stabilirea strategiei de utilizare a datelor/ informa\iilor;
- scrierea unui raport privind rezultatele investigapei.
2. Proiectul se realizeazii de-a lungul unui
interval mare de timp - de la cateva siiptiimilni la un
semestru - in echipe de trei-patru elevi ~i presupune
parcurgerea urmiitorilor p~i:
- stabilirea temei (de ciitre elev, de ciitre profesor
sau prin negociere intre elev ~i profesor) a
obiectivelor, a modului de prezentare ~i a termenului
de.finalizare;
- repartizarea responsabilitiiplor in cadrul grupului;
- colectarea datelor/ a materialelor;

- prelucrarea ~ i organizarea datelor/ a materialelor;

- realizarea produsului;
- prezentarea.
3. Studiul de caz este centrat pe discursul de tip
argumentativ adaptat la specificul temei propuse ~ i
presupune:
- o etapii pregiititoare, in care se stabilesc tema,
modalitiitile de documentare, metodologia de lucru
(recomandabilii este investigatia indi vidualii/ de
grup) ~ i modalitatea de prezentare;
- documentarea propriu-zisii, in care se exploreaza materialul bibliografic ~i se consernneazii pe
fi~e ori intr-un jurnal de lecturii citate semnificative,
comentarii critice, opinii personale etc.
Pentru ordonarea ~i utilizarea efectivii a materialului explorat, recomandiim urmiitorul algoritrn: (cf.
Ghid de evaluare limba :;i literatura romii11ii,
SNEE, Bucure~ti 2001):
- Premisii. Definirea problemei: in care se stabilesc coordonatele generale ale temei propuse spre a
fi studiatii ~i se indicii posibile direqii de explorare a
acesteia.
- Descrierea .~i analiza cazului. ldentificarea
solufiilor: in care se realizeaza colectarea ~i studierea materialului ~i, de asemenea, se propun solutii
care sii conducii la finalizarea investiga\iei.
- Concluzii.
- Aplica(ii. Evaluare finalii: reprezintii valorificarea efectivii a documentiirii ~i exploriirii materialului.
Studiul de caz se poate finaliza ~i printr-un proiect elaborat in grupe de trei/ patru elevi. in func\ie
de complexitate, se pot desernna ~i cate douii echipe
pentru acee~i temii. Studiile de caz vor fi repartizate
grupelor de la inceputul anului ~colar. Fiecare prezentare va fi urmatii de discupi cu toatii clasa, in care
colegii pot cere liimuriri, pot comenta aspectele care
li s-au piirut interesante ~i pot evalua activitatea grupelor. Finalizarea studiului de caz se poate realiza,
de asemenea, prin organizarea unei dezbateri.
Realizarea cate unui portofoliu pentru fiecare
dintre cele ~apte/ opt studii de caz previizute de
programii, care sii cuprindii intregul material documentar utilizat pe parcursul investigapei, ar putea
reprezenta o oglindii a activitiipi depuse de-a lungul
unui an ~colar, dar ~i o resursii utilii pentru pregiitirea
examenului de bacalaureat prin care se va finaliza
cursul superior de liceu.

Originile

evolutia limbii roma ne

(prezentare sintetica)

iNCEPUTURILE. DELIMITARI
Originea limbii romane este legatii de procesul de formare a
poporului roman. Cu privire la etnogeneza romaneascii au fost
exprimate puncte de vedere dintre cele mai diverse, adesea
contradictorii sau fiirii dovezi concludente: originea pur latinii a
li mbii ~i a poporului roman, teoria continuitiitii daco-getice, teoria
migra\ionistii a romiinilor din sudul Dunarii, teoria rezisten\ei ~i a
asimiliirii elementului latin, teza expansiunii spiritualita\ii daco-geto-tracice etc.
Astiizi se acceptii, in gen eral, cii istoria veche a romdnilor este
expresia unui proces majo1; de sintezii daco -romanii, :;i a unui
proces adiacent, de integrare :;i de asimilare a elementului migrator
(Maria Cvasnii Catanescu).
Majoritatea speciali~tilor considera cii limba romana 1~1 are
originea in Zimba latinii a romanitii(ii orientale, vorbite in Dacia :;i in
provinciile romane vecine, care a evoluat de-a lungul vremurilor. Au
fost asirnilate imprumuturi diverse, in special slave, dar ~i grece~ti,
turce~ti, silrbe, bulgare, ucrainene, maghiare. Mai tilrziu se constatii
deschiderea catre lumea franceza, italiana ~i spaniolii, intr-un proces
de relatinizare, nerefuzandu-se imprumuturile din limbi nelatine
precum germana, engleza, rusa.
Ceea ce este esen\ial de re\inut este faptul ca, in ciuda imprumuturilor atilt de diverse din alte limbi cu care a venit in contact,
limba romana a men{inut structura g ramaticalii a limbii latine,
avandu - ~i sorgintea in latina vulgarii (latina vorbita), nu in latina
clasica (literarii).

FOND UL AUTOHTON TRACO-DAC

In absen\a unor dovezi ~tiin\ifice care sii le clarifice incontestabil provenien\a, cuvintele considerate ca apartinand fondului
autohton traco-dac sunt relativ pu\ine, inregistrate in DEX prin
analogie cu albaneza: baltii, barzii, brad, brdu, buzii, cti.pu~O., ca.tun,
cioarti., coaciizti., copac, groapti., grumaz, ma!, mazti.re, mti.gurti.,
rndnz, nti.piircti., piiriiu, pupti.zti., strungti., ~opiir!O., vatrti., viezure.
Alte cuvinte susceptibile sa apar\ina fondu lui autohton sunt
inregistrate ca avand etimologie necunoscutii (briinzti., brusture) sau
etimologie multipla (mti.rar - albaneza, neogreacii, {ap - albanezii,
sanscrita).
Columna lui Traian (Roma)

La acestea mai pot fi adiiugate cateva nume de rauri - Arge.,>,

Cri:f, Motru, Mure:f, Olt, precum ~i alte cateva elemente - In foneticii (voca la ti, consoanele $ ~i h) sau In morfosintaxii (modul de
formare a numeralelor cardinale de la unsprezece la noutisprezece ~ i
a celor care denumesc zec ile - doutizeci, treizeci) .

ROMANIZAREA. LATINITATEA LIMBll ROMANE

Majoritatea special i ~tilor considerii cii procesul romaniztirii a
fost relativ lndelungat, lncepand cu secolul I l.H. ~i panii prin
secolul al VII-lea d.H ., vorbindu-se de mai multe perioade (ca re
presupun inceputurile, expansiunea, generalizarea, definitivarea
romaniziirii). in genere, cercetiiri mai noi tind sii disocieze
fenomenul In romanizare lingvisticti (regresul ~ i eliminarea treptatii
Decebal (basorelief pe Columna
a limbii autohtonilor, pe miisura generaliziirii Iatinei vulgare) ~i In
lui Traian)
romanizare nonlingvisticti (credin\e ~ i obiceiuri , tipuri de organiare administrativii ~i a a~eziirilor umane etc.).
Conform Mariei Cvasnli Ciitiinescu, in Limba romiinti. Origini
!ji dezvoltare, Iimba romanii, intre celelalte limbi romanice in raport
cu Iimba latinii, are:
a. triisiituri conservatoare, in Iexic (piistrarea unor cuvinte care
nu se regiisesc In celelate Iimbi : ajutor, ceafti, putred) ~ i in morfologie (forme distincte de genitiv-dati v singular la substantivele
feminine terminate In -ti sau -e: castil unei case, vulpel unei vu/pi,
desinen\a -e Ia substantivele masculine Ia vocativ singular);
b. triisiituri inovatoare, mai ales '.in foneticii ~ i In morfosintaxii.
Din prima categorie constatiim transformarea unor vocale Iati ne~ti
urmate de consoanele -11, -n + altii consoanii, -m + altii consoanii:
Lana - Lana, bonus - bun, ventum - viint, bene - bine; modificarea
unor consoane urmate de vocala -i: tibi - fie, dico - dzic - zic sau a
unor grupuri de consoane: octo - opt, includo - fn chid, glemus ghem. Din cea de a doua men\ioniim articolul posesi v al, a, ai, ale
~ i demonstrativ eel, cea, cei, cele; ac uzativul obiect-direct construit
cu prepozi\ia p e, genitiv-dativul numelor proprii masculine cu
articol hotiirat enclitic: Lui Mihai.
Din limba Iatinii, limba romanii preia, reorganizand ~ i
simplificand, declintirile substantive/or (trei , In romanii, fa\ii de
cinci, In Iatinii), sistemul cazurilor, patru tipuri de conjugare,
modurile -Ii timpurile verbale, precum ~ i pronumele, mare parte a
numeralelor, numeroase adverbe, dar mai ales prepozi/iile ~i
conjunc/iile.
La nivelul Iexicului , romana preia o majoritate covar~itoare de
cuvinte, sernnificativii fiind frecven\a !or '.in uzul curent - substantive denumind piirtile corpului (barbti, bra(, cap, creier, dinte,fafti,
gurti, inimti, mana}, membrii familiei (cumnat,frate, ginere, mama,
nepot, sorti, tatti, unchi), elemente ale naturii (apti, camp, Lac,
munte, ptidure), elemente ale vegeta\iei (arbore, ceapti, codru,
Traian (basorelief pe
Columna lui Traian)
jloare, g rau, iarbii, mar), animale (albinii, arici, armtisar, bou, cal,

caine), unitii\i ale timpului (an, azi, dimineafti, iarnti, lunti, noapte,
stipttim&na) sau verbe care indicii ac\iuni esen\iale (aduce, ajunge,
alerga, asculta, auzi, avea, bate, bea, ctidea, can/a, cere, cunoQ:fte,
fi,fugi, intra, fnvti/a,judeca, lua).
In prima fazii a dezvoltiirii ei, limba romanii veche - care se
vorbea pe '.intreg teritoriul locuit de striimo~ii de la nord ~i de la sud
de Duniire - este denumitii, '.in general, romana comunti (strtiromana, protoromana, traco-romanica), care nu este nici atestatii, nici
cunoscutii documentar, ci refiicutii de filologi prin studii
comparative ~i deduc\ii (Sextil Pu~cariu, Al. Rosetti ~.a . ). Unitatea
romanei comune este spartii de evolu\ia istoricii, prin a~ezarea
slavi lor ~i a bulgarilor '.in zonii, rezultatul fiind apari\ia celor patru
dialecte romane~ti : aroman, dacoroman, meglenoroman, istroroman.
Latinitatea limbii romiine a fost, mai '.intai, sernnalatii de ciirturari striiini, '.incii din Evul Mediu (spre exemplu, papa Pius al
II-lea, 1405 -1464), apoi de cronicari din \iirile romane (Grigore
Ureche, 1590-1647, Miron Costin, 1633-1691 ). Spre sfar~itul secolului al XVIII -lea, ciirturarii $co/ii A rdelene (Samuil Micu,
Gheorghe $incai, Petru Maior), au folosit-o ca argument pentru
sus\inerea drepturilor romanilor din Transilvania.

Lupta de la Tapae {basorelief pe

Columna lui Traian)

INFLUENT A SLAV A ASUPRA LIMBII ROMA.NE

Cea mai importantii influen\ii asupra limbii romane incepe cu
mijlocul secolului al VI-lea, odatii cu migra\ia slavilor pe teritoriile
de la sud de Dunii.re (unde asimileazii popula\ia autohtonii sau o
dislocii spre sud) ~i pe cele de la nordul fluviului , convie\uind cu
popula\ia daco-ro_manii ~i treptat fiind asimila\i.
Procesul, deosebit de activ intre secolele al VII-lea - al X-lea,
prelungindu-se panii ciitre secolul al XIII-lea, are drept consecin\e
majore bilingvismul slavo-roman, reorganizarea Bisericii ~i oficierea slujbei fn slavonii, organizarea statalti fn cnezate .~i voievodate.
Ulterior secolului al. XIII-lea, In diferite etape istorice, limba
romanii a recurs la '.imprumuturi slave, prin intermediul limbilor
vecine: bulgara, sarbo-croata, ucraineana, rusa.
Lexicul de provenien\ii slavii con\ine mai ales substantive comune, care privesc omul ~i familia (babti, gat, gleznii, nevasta),
casa, obiectele de uz casnic ~i uneltele (ciocan, cle:fte, coasti, grajd,
lopatii, ogradii, pivnifti, sat, ulifa), flora ~i fauna (hrean, ovtiz, bi vol,
COCO$, rac), elemente ale naturii (crang, deal, iaz, izvor, luncii),
termeni biserice~ti (mucenic, monah, pomanii, schit, sfant, slava),
no\iuni abstracte (duh, mi/ii, muncii, noroc, nevoie, sila); '.intalnim ~i
substantive proprii, nume de persoane (Bogdan, Dan, Carstea,
Neagu, Radu) sau de locuri (Comarnic, Cozia, lalomifa, 1/fov,
Prahova). De asemenea, sunt de provenien\ii slavii unele verbe (citi,
cliidi, dtirui, hrtini, iubi, logodi, munci, pltiti, pomeni), adjective

Luptii intre un dac i un roman

(basorelief pe monumentul
de la Adamclisi)

II

(drag, lacom, mandru, prost, scump, viteaz, voinic, zdravan, vesel),

ca ~i multe dintre sufixe (-ac, -alnic, -anie, -a:;, -ca, -ean).

o Selecteazii douii texte de circa 150-200 de cuvinte (10-15

randuri) din crea(ia unui poet ~i a unui prozator ~i identifica, apeland
la un dic(ionar, to(i termenii de origine latina, respectiv, slava.
Compara frecven(a celor doua categorii de cuvinte pentru a trage
concluzii privind contribu(ia !or la formarea limbii romiine.
iMPRUMUTURILE iN LIMBA ROMANA
Contactul romanilor cu popoarele vecine ~i cu altele mai indepartate, prilejuite de rela(iile politice, economice, sociale, culturale
etc. pe parcursul unei istorii friimantate, pana in actualitate, a determinat intrarea in limba romana a unor cuvinte din alte limbi, cele
mai importante fiind citate mai jos in ordine alfabeticii:
bulgara: argat, blana, bogdaproste, borcan, bujor;
engleza: aisberg, barman, bi:;ni{a, blufa, crenel, lider;
franceza: abajur, abandona, bursa, buton, cabina, caiet;
germana: abfibild, agentura, bi/an{, blat, cartof, diblu, :;urub;
greaca: aerisi, anapoda, anost, buzunar, cais, castan, catarg,
ieftin;
italiana: abate, agen{ie, armata, asediu, balsam, drape/;
maghiara: alcatui, aldiima!f, alean, arpaca:;, banui, catana;
neogreaca: agheazma, agonisi, amvon, istericale, molima;
turca: abanos, acadea, acaret, ageamiu, alai, cafea, geam;
ucraineana: bor!f, burlac, calic, cu!jca, drug, holtei, horn.

o Completeaza seriile de cuvinte de mai sus cu exemple

suplimentare, folosind Dic{ionarul explicativ al limbii romiine
(DEX).
SCRISUL. TIPAR!TURILE

:~ d#,.;;;.';f:,-p~,,; ff';.j"{v r-..i~

n.

'~

' If.

.,,...,.,.,.-

1
'"";:1.f"'f
1t~~ ~ .:~f"'--

s'"'?/I ~18.r~'ri7.0!m1;.:;11'

1"';) 1#2,~- ".t ~j,;~...,,. .2f'mt'o~(tc

:J1 ..,11o7i.,;;q;1't';;. ~"'{~'""';;;. ~

,fo.n1;f:1~~"'1/!!fr. "1n,r;~t;;,

: ~.-11~:.,..~J4f
. .A1~1r:'r'ittf
. ..r -"tr11(ft'r"rt.--y,._
.....-

~",-;.;<;.:, "'f'l-f 4f'"'~f'rf"''"'' .,Yf"

Scrisoarea Jui NeacU din
Campulung (1 521)

II

Dupa secolul al X-lea, exista un numar mai mare de documente (in latina, maghiarii, slavona), prin care se poate reconstitui,
fie ~i fragmentar, sistemul lexico-gramatical al limbii romiine.
Primul text scris in limba romana, cunoscut ~i pastrat pana
astazi, este Scrisoarea lui Neaqu din Ciimpulu11g, adresata Jui
Johannes Benkner, judele Bra~ovului (datata de Nicolae Iorga la
29/ 30 iunie 1521 ).
~
Despre dezvoltarea scrisului in limba romiina se poate vorbi
abia dupa mijlocul secolului al XVI-lea, de cand exista numeroase
miirturii directe originale (acte diverse, donatH, testamente) sau
texte religioase traduse (liturghierul, piir(i din Biblie, predici).
Inca de la sfiir~itul secolului al IX-lea, pe teritoriul romanesc
s-a folosit alfabetul chirilic, creat de fratii ciilugiiri Chiril ~i Metodiu ~i raspandit la bulgari, sarbi ~i ru~i; grafia latinii va fi introdusa
abia in timpul domniei lui Cuza; in Transilvania se trecuse la
scrierea cu litere latine in timpul $co/ii Ardelene. In situa(ii oficiale,

mai ales in cancelariile domne~ti , in tot acest timp s-au folosit insa
~i limba latina ~i alfabetul latin, cu precadere in rela(iile cu vecinii
din nord-vest sau cu papalitatea. In Bisericii s-au folosit slavona ~i
latina.
Tiparul apare pe la mijlocul secolului al XVI-lea ~ i , pentru
inceput, este privilegiul exclusiv al Bisericii. Primele tiparituri apar(in diaconului Coresi ~i ucenicilor sai, majoritatea celor 11 car(i de
cult fiind tiparite la Bra~ov, 'intre 1559/ 1560 ~i 1581.
Raspandirea treptata a scrisului ~i a tiparului, mai ales sub
influen(a Bisericii, traducerile ~i adaptiirile de car(i populare ~i
religioase, scrierile care apar (mai intai cronici ~i letopise(e, apoi
lucrari de popularizare a ~tiin(ei, iar dupa 1800 chiar incercari de
literatura), pe fondul dezvoltari i ~i framantarilor inteme, au
determinat, in grade diferite, cape parcursul a trei secole (intre 1550
~i 1850) limba romana sa se unifice definitiv in structura pe care o
cunoa~tem astazi.

no_~~Ni~ft?Mfnawcftoey

.H M'"'~\_ bTllllJ'loJ1MtlJJ1 ~ltMM\:U t,Pl

t:" 11ttvm 1 ur.t~l-.1.'I!! " ""*"lie 1Jn ii

;;.~:=.~~~;:;.i.'!;~:l.~:N::,~:;~
....... .,..,.,,,. r....V!tfn

.'f;

i.dM1l.u du,."""' ,..Nc,,;MtM.a.otct ....

Cf .t.11nth&cu
ot-I.u. ...t1u{t"'4
Ti.Mi T4f' i~f9U. CT~.iJSl, i.WTflf
rt

J:

tofiY..

ot-utfr' Ao4.,.uof_.111tAlh1.ftl.

llTi.11.iM.a ,. ~ _. fS-"f11111,rfftntM

..r.-'f" <.it ..i.,kn..,.lt

nonfo.1.f. At.1,0AJ
U11t.t.t.MT"'"' ........ , ..,i: ,Wi,\f...TdT\ ,., ii
"" fAT'f.ucd .u-'1Tc.:Ip1:.,1.Atll

c,,...,,.... ,y.,,t-M*'U."flllnWdll"""""

-.xT-.+\it.JfHdTO<l&I ,.,..,(GIM..IHAt

,,.,;,n.t.cfloTm. +.~ .a.If'"'.& . .,.

.ala'!\ost.T&f",.btct~qaai111Mf o l"l'-IMnAl
IW&ln.. 1.1.,1c... , M-. ' 1.(n. +
1.U~Tlf'- Af .... ,lf.,.A t~JtTA l;1l1 COft1""1 ; 1
lfJ.t Mh~.. - Af+/,.c9Nia.M.i &'tiJtU
w.ln"'TI,... - 11cti11i~&+oT TdcuT .u

c"'l4111 u-re,. +1.x,.,. uct 111m -'

Evanghelia cu invatatura

LIMBA ROMANA LITERARA

Aspectul eel mai elaborat, ingrijit ~i cu respectarea obligatorie
a unor norme de utilizare cultivata a limbii (la nivel fonetic, lexical,
morfosintactic, semantico-stilistic) se nume~te Zimba literara. Varianta literarii a limbii na(ionale modeme este deopotrivii conservatoare - acceptiind greu schimbarea normelor apiirute inca de prin
secolul al XVI-lea - dar ~i este inovatoare, deschisii, acceptand
modemizarea, acolo unde este necesar, in spiritul masurii ~ i al
echilibrului lingvistic.
Limba romiina literara cuprinde mai multe stiluri func(ionale.
Acestea sunt variante de limbaj cultivat ce difera intre ele prin
particularitii(ile de organizare lingvistica a mesajelor ~i prin functi a
pe care o au in actul de comunicare: stilul !jliin{ific, stilul juridico-administrativ, stilul publicistic, stilul artistic (den um it uneori ~i
stil beletristic, eel mai neomogen sub aspect lexical).
Institu(ia abilitatii sa stabileasca normele de exprimare corecta
este Academia Romana, sub egida careia a apiirut o serie de lucrari
cu caracter normativ: Dic(ionarul ortografic, ortoepic !ji morfologic al limbii romii11e, edi(ia a II-a, reviizutii ~i adaugita, Academia
Romana, Institutul de Lingvistica ,,Iorgu Iordan - AL Rosetti",
Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 2005 (abreviere DOOM2)
~i Gramatica limbii romiine, Academia Romana, Institutul de
Lingvistica ,,Iorgu Iordan - AL Rosetti", Editura Academiei
Romane, in doua volume: I, Cuvii11tul ~i II, Enunful, Bucure~ti ,
2005 (abreviere GALR). Alte opere fundarnentale folosite de ~coala
in cultivarea limbii sunt urmatoarele: Dic{ionarul explicativ al
limbii romiine, edi(ia a II-a, Academia Romani!, Institutul de Lingvisticii
,,Iorgu Iordan - AL Rosetti", Editura Univers Enciclopedic,
Bucure~ti, 1998 (abreviere DEX), Dic(ionar de ljtiinfe ale limbii,
edi(ia a II-a, Editura Nemira, Bucure~ti, 2005 (abreviere DSL).

(BraOV, 1581)

ACADEMIA RQl\l ,\NA

l11tlLulul 11 r l.111ci.ilu1 ..l"rt:" lnr.tJ11- \l. 11..-u;

DOOM2

II

EVALUARE CURENTA
APLICATll
AC.-\DDIIA RO\i..\\A

1.

l\STITLTU. nF l.l\C\'JSTJrl

.IOHCL IORD.\\'

2.

DICTIONARUL
EXPLICATIV

AL LIMBll
ROMANE
univers enciclopedic

3.

DEX

4.

Consulti'i DEX ~i extrage din el o lista de 30 de termeni care

probeaza afirma\ia ca limba romana este de origine latina.
Consulta bibliografia de mai jos ~i extrage citate pe care sa le
prezin\i, cu scurte comentarii, despre una dintre urmatoarele
teme (la alegere):
a. teorii despre originea limbii ~i a poporului roman;
b. argumente despre latinitatea limbii romane;
c. influen\e franceze (sau ale unei alte limbi) asupra limbii romane;
d. dialectele limbii romane ;
e. lnceputurile tiparului in \arile romane;
f. evolu\ia limbii romane literare (piini'i la l 850).
Cercetatori straini au remarcat risipa de energie cu care nu
numai romanii, ci toate popoarele est-europene ~i-au exprimat
nevoia continua de autodefinire etnicii (Katherine Verdery:

Timp de trei secole, est-europenii au folosit istoria $i interpretarea ei pentru a vorbi despre rela/iile /or cu vecinii .~ i
despre identitatea for na/ionala'). Exprimii-\i opinia despre
aceasta idee intr-un text de 20-25 de randuri, prin doua
argumente pro ~ii sau contra.
G. Calinescu, in a sa lstorie a literaturii romiine de fa origini
piinii ill preze11t (1941 ), observa ca amestecul de cuvinte de
originile cele mai felurite [... J dii limb ii romdne o bogii/ie
extraordinarii de culori lirice, in ciuda unei aparente siiriicii
cantitative. Serie un eseu de circa o pagina, in care sa ilustrezi
afirma\ia de mai sus, avand ca suport un text liric eminescian.

SUGESTIJ BIBLIOGRAFICE

Ion Ghe\ie, Al. Mare~, Originile scrisului in limba romiinii

Ion Coteanu, Structura !fi evolufia limbii ro111ii11e (de la origi11i

pii11ii la 1860)
Mircea Tomescu, lstoria ciirfii ro111ii1ze:;ti de la illceputuri pii11ii la

1918
Grigore Brancu~, lstoria cuvintelor. U11itate de limbii !fi culturii

ro111ii11eascii
Maria Cvasnii Catanescu, Limba romii11ii. Origi11i !ji dezvoltare

LiMBA I COM UN ICARE

NOILE NORME LINGVISTICE (ORTOGRAFICE, ORTOEPICE

MORFOLOGICE) CONFORM DOOM2
Elaborat sub egida Academiei Romdne, de
Institutul de Lingvisticii ,,Iorgu Iordan - Al. Rosetti",
DOOM2 este o lucrare normativii, ce are ca
obiectiv principal prezentarea :ji aplicarea

detaliatii la cuvintele limbii romdne a regulilor

ortografiei (scrierii corecte) oficiale actuale :ji a
normelor de ortoepie (pronun/are corectii) :ji de
morfologie (privind schimbarea fornzei cuvintelor pentru marcarea valori/or gramaticale).
Fa(ii de Edi\ia I - DOOM1, 1982 - pe langa
aspectulformal, privind scrierea cuvintelor/ a locu\iunilor ~i a unor grupuri sintactice, pronun\area, despi'ir(irea la capat de rand, abrevierea, in
DOOM2 au fost dezvoltate:
componenta semanticii: precizarea unor
sensuri/ domenii, a unor restric\ii de sens, scrierea distincta a omonimelor par(iale, a paronimelor, precizarea imprumuturilor etc.;
componenta gramaticalii: la nivelul
cuvilntului precizarea piir(ii de vorbire, a unor
categorii gramaticale, a folosirii desinen\elor ~i a
articolelor ~.a.;
aspectul stilistic: utilizarea cuvintelor in
anumite contexte, consemnarea unor restricpi de uz
la numeroase cuvinte invechite, regionale, fazniliare
etc., ce nu apar(in limbii literare actuale, utilizarea !or fiind permisa numai cu func\ie expresiva.
Sub aspect canlilativ, DOOM2 con\ine
peste 62.000 de cuvinte, majoritatea preluate din
DOOM', la care se adauga circa 2.500 de cuvinte, in mare parte imprumuturi din engleza americana, marcate cu asterisc (*). La alte circa 3 .500
de cuvinte la care s-au opera! modificiiri (forma
cuvantului-titlu, accentuarea, despiir(irea la capat
de rand, formele flexionare, abrevierea, simbolul)
s-a folosit marcarea cu sernnul exclamiirii (!).
Sub aspect calitativ, in DOOM2 s-au piistrat,
in esen\i'i, normele ortografice ~i morfologice din
DOOM' operilndu-se modificarile impuse de
inlocuirea Jui i cu ii in interiorul cuvintelor,
precum ~i a unor forme ale verbului aft cu sunt,
suntefi, suntem. cea mai mare parte, s-au mennut
~i normele morfologice, in acord cu Gramatica
Academiei, preluandu-se ~i une/e sugestii din
descrieri gramaticale mai noi. in Notii asupra
edifiei, se men\ioneaza 25 de principale interven\ii care fac din DOOM2 aproape o lucrare nouii.

~I

l. Se introduc circa 2.500 de cuvinte-titlu:

imprumuturi din engleza, din alte limbi modeme
sau din latina, cuvinte provenite din abrevieri etc.
DOOM2 recomanda ~i modificari ale unor
imprumuturi, inregistrate in DOOM' , revenindu-se la ortografierea ~ i pronun\area ca in limba
de origine a mai multor neologisme: bluff,
challanger, cocker, confetti, dandy, high-life etc.
relativ pu\ine situa\ii se accepta atilt forma
adaptata, cat ~i cea din limba de origine (cu
preferin(ii pentru prima forma din serie): bas/

boss, break/ brec, cocktail/ cocteil, derby/ derbi,

penalty/ penalti, pocherl poker, rugbil rugby etc.
Ca regula generala, DOOM2 recomanda
ata~area fiirii cratimii a desinen\ei -uri ~ii sau a
articolului la imprumuturile care se terminii In
litere din alfabetul limbii romane, pronuntate ca
in limba romilna: board/ boardull boarduril
boarduri/e, click/ clickull c/ickuril c/ickurile etc.
La imprumuturile a caror finala prezinta deosebiri intre scriere ~i pronuntare sau care au finale
neobi~nuite in limba romana, scrierea cu cratima
a desinen\ei/ a articolului hotiirat este obligatorie: show/ show-ull show-uril show-urile etc.
2. Se modifica recomandari din DOOM 1
privind scrierea ~i/ sau pronun\area unor cuvinte
sau forme flexionare, DOOM2 admi\and unele
variante literare libere ~i eliminand altele:
- forme verbale: absolvii, nu ~i absolve:jtel
eu continui, nu ~i eu continuul decerneazii, nu ~ i
decernii etc.;
- accentuiirile gntic/ antic, candid/ cgndid
etc. (prima formii este ~i cea recomandatii);
- formele de singular: foarfecii, nu ~i foarfece, c/asa fntiiil fntiiia, Pa:jlel Sfi.ntele Pa:jli ~.a.
sau de plural: ciip!juni/ ciip!june ~i cire!jil cire!je
( fructe ), cle!jti, nu ~i cle!fte, coper/ii coperte, niveluril nivele, seminare, nu ~i seminarii;
- forme distincte pentru a marca sensuri
distincte: compleu (costum), diferit de comp/et,
frecfie (masaj), diferit de fricfiune; emisie (ernitere),
diferit de emisiune etc.;
- grafiile: filosofl filozof,filosofiel filozofie,
conc/uzivl concluzie, corozivl coroziune etc.;
- aplicarea principiului sintactic in ortografierea pronumelor ~i adjectivelor pronominale

Ill

negative niciunul, nzczuna, nzczun, nzczo (prin

analogie cu pronumele ~i adjectivul nehotarat
vreunul, vreuna, vreun, vreo sau cu adverbele
negative niciclind, nicicum, niciunde); nici unul/
un ~i nici una/ o se vor scrie separat cand sunt
conjuncfie+articol (Nu e nici un om pros!, nici
un incult), corifuncfie+numeral (N-am 11ici un
frate, ilici mai mulfi) sail conjuncfie+pronume
nehdtiirlit (Nu a venit nici unul, 11ici celiilalt).
3. in virtutea respectarii principiului sintactic in ortografierea cuvintelor, in DOOM2 se
introduc pe scara larga, in paralel cu anurnite cuvinte compuse, ~i dubletele constand in imbinari
libere de cuvinte: bine-crescut (,,cuviincios": Eun
copil bine-crescut. )/ bine crescut (,,dezvoltat bine":
Graul este bine crescut.) etc.
4. DOOM2, in functie de uzul literar
actual, recomanda urmatoarele norme ortoepice:
- acolo unde DOOM' admisese ~i o alta forma
de accentuare, in variatie libera, este stabilita o
singura forma de accentuare a cuvintelor, precum
adi.cii, gripii, cQlcar, caractgr, CQbalt, dfI,5pot, infim,
negtru, simpoziQn, vermgi;
- forme considerate: incorecte de DOOM 1
devin corecte: avQrie, bLtum, bormQ9i.nii, feri.gii,
rabi.n, regi.zor, revi.zor;
- admite variante duble de accentuare, prin acceptarea formelor considerate incorecte in DOOM 1:
Qnticl antic, candid/ CQndid,jirQvl fi_rav, haltgrii/
hg_lterii,ji.lav/ jilgy, trgfic/trafic;
- mentine din DOOM1 variantele literare
libere de accentuare a cuvintelor: anQstl Qnost,
facsimi.l/ fai:Si.mil, i.ntim/ inti.m, mijloc/ mij!Qc,
profgsor/ profesQr, vgctor/ vectQr;
- accentuarea corecta a urinatoarelor cuvinte seface astfel: adgseriim, bQtefi (nu biitgfi),
butglie, caractgr, matJ&.r,prevedgre, regi7or, sevgr,
gnic sau a numelor de farnilie Rotgriu, Vasili.u;
- in poezie se admite ~i folosirea altor
variante accentuate decat cele recomandate de
ndrmele achiale: carQcter, dg!fman, mQtur etc.
5. Se inverseaza ordinea la despiiftirea in
silabe .a cuvintelor c ompuse ~i a unor derivate, in
DOOM2 recomandandu~se ordinea despiirfire
bazatii pe pronunlar~I despiirtire bazatii pe
structura cuvdntulut; despiirfire~ dupii structurii
nu mai este admisa daca va contraveni regtililor
proD.il.nrii" sau daca vor rezulta secvente care nu
mai sunt, de fapt, silabe: o-biect, nu ob-iect! subiect, nu sub-iect etc. Regula genera/ii !fi
ob_ligatorie . a despartifii cuvintelor la capat de
riC! este ,,interdictia de a. Iasa la sfiir~it sau la
inceput de rand o secventa care nu este silaba.

Ii

Excep\ie: grupurile ortografice scrise cu cratima

(dintr-un, fntr-fnsa), la care se recomanda insa,
pe cat posibil, evitarea despiiftirii" . Despiiftirea
dupii structurii se poate aplica numai la limita
dintre elementele unor cuvinte ,,formate" sau
scrise cu cratimii (jloa-rea-soa-re-lui) ori cu
cratimii ~i linie de pauzii. In schimb, este acceptatii la capatul rartdului cand coincide cu limita
dintre componentele cuvintelor ,,formate": a/tundeva, drept-unghi, port-avion, ne-stiivilit.
6. Se generalizeaza scrierea cu majuscula a
unor realitati cu caracter religios (Doamne/ ne
rugiim Tie; Sflintul Mir, Sfiinta lmpiirtifyanie), a
articolului sau a particulelor din componenta numelor proprii strii.ine (D 'Artagnan, Vittorio De
Sica), a numelor marilor epoci istorice ~i ale evenimentelor istorice majore, inclusiv razboaiele de
anvergura sau care au nume unic, precum ~i a
numelor manifestarilor ~tiintifice, artistice,
politice de insernnatate naponala ~i universala
(Antichitatea, Conferinfa Nafionalii a Rectorilor,
al Doi/ea Riizboi Mondial, Evul Mediu, Riizboiul
de Independenfa}, a substantivelor ce desemneaza numele oficial al unor institutii, al cladirilor
publice, al monumentelor, al salilor de spectacole artistice ~i sportive, ramanand proprii ~i
cand sunt folosite eliptic (student la Dreptl actul
emis de Cancelariel normele impuse de Evaluare).
7. Se scriu cu cratimii, derivatele cu prefixul ex-I ,Jost" (ex-pre!fedinte) sau, accidental,
cu alte prefixe (non -eu, ante- '48, post- '89, proNATO), precum ~i derivatele cu sufixe de la
abrevieri literate (R.A. T.B. -istl RATB-ist) sau de
la lite re (X-ulescu).
8. Se precizeaza situapa unor forme corecte
in conjugarea unor verbe:
- cu variante literare libere: biroie!ftel biruie,
dezbar/ dezbiir, dibuiel dibuie!fle, fngiiim/ fngaim ,
injgheabiil fnjghebeazii, reanimii/ reanimeazii etc.
- cu o singura varianta corecta: absolv, animii,
(se) a~azii, acopiir, agiif, ariit, diiinuie, ignorii,
(se) fn~alii, mormiiie, rej/ectii (,,oglinde~te") etc.
- .verbele de conjugarea a II-a, de tipul a
ciidea, a dispiirea, a(-1) displiicea, a piirea, a pliicea,
a prevedea, a tiicea etc. au la forma de indicativ
~i de conjunctiv prezent, persoanele I ~i a II-a
plural, accentul pe desinentii: (sa) ciidgm/ ciidgfi,
(sa") dispiirgm/ dispiirg,ti, (sa) tiicgm/ tiicgfi etc.
- verbele de conjugarea a III-a, de tipul a
bate, a duce, a face, a merge au la indicativ ~i la
conjunctiv prezent, persoanele I ~i a II-a plural,
accentul pe .temii: (sa) bQtem/ bQtefi, (sii) dgcem/
dgi::e{i? (sii) fQcem/ fQcefi.

Studiu de caz

Lati nitate i dacism

,.

'

Latinitatea ~i dacismul sunt concepte care desernneaza doua

curente de idei ce strabat cultura ~i literatura romana. Ideea de
latinitate incepe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor secolele al XVI-lea - al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin,
Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino ~i de
Dimitrie Cantemir, atingand apogeul prin reprezentan\ii $colii
Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe $incai, Petru Maior). Alaturi de
idei valoroase - unitatea ~i continuitatea romanilor ~i combaterea
teoriei imigra\ioniste, a originii sud-dunarene, necesitatea adoptarii
alfabetului latin - ei promoveaza ~i evidente exagerari - originea
pur romana a poporului ~i a limbii, inlaturarea din lirnbii a tuturor
elementelor nelatine (purismul) . irn.potriva acestor exagerari se vor
situa, in primul rand, reprezentantii Junimii (in special Titu
Maiorescu).
Dacismul i~i face sim\ita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza ~i pentru rnitologia din spa\iul traco-dac. Se
contureazii ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai
ales in perioada interbelicii, de multe ori fiind asirnilat cu orientarea
tradi\ionalista. Cunoa~te cateva puncte de maxim interes, intre care
apari\ia, in 1926, a monumentalei opere a Jui Vasile Piirvan, Getica,
de referinta in istoriografie.
Motivatiile apari\iei ~i persisten\ei celor doua curente de idei
sunt dintre cele mai diverse (politice, psihologice, culturale, economice). Tocmai de aceea ele au, in vreme, un caracter relativ unitar,
cu interferen\e, cu reveniri ~i deplasari de accent pe una sau pe alta
dintre pozitii. Mai ales in perioada interbelicii, cele doua curente de
idei sunt percepute de pe pozi\ii adesea opuse, aflandu-se in
confruntare directa; sunt folosite, direct sau indirect, ca suport argumentativ pentru diferite antinomii: tradi\ie-modemitate, spirit
national-cosmopolitism, Orient-Occident.
Cercetarile ultimilor decenii aduc in prim-plan noi perspective.
Mircea Martin, de exemplu, in G. Ciilinescu ~i ,,complexele" literaturii romiine se referii la existenfa perifericii, fnceputul continuu,
ruralitate, imitafie pe care le discuta din perspectiva complexelor
nationale fatii de culturile europene. Mircea Muthu, in Balcanismul
literar romiinesc se refera la balcanism, balcanitate, bizantinism,
orientalism. Alexandro Dutu, in Cultura romiinii ~i civiliza(ia europeanii modernii extinde cercetarea dincolo de domeniul strict literar, analizand raporturile dintre fenomenul national ~i eel occidental.

Ce sil intelegem prin ideea

romanitatii romanilor? Aceasta este
in primul rand ideea despre descendenta romanil a romanilor din
colonifii roman i tran splantati in
Dacia trJ iana, de aici decurg logic o
serie de idei in rudite i adiacente.
dar care fac parte din ansamblu/
categoriei istorice de romanitate a
romanilor. Aceste ide i complementa re surit: ideea staruinfei elementu/ui roma n in Dacia abandonata de
Aurelian nava/irilor barbare; ideea
unitiltii de neam a romanilor din intreg teritoriu/ locuit de ei, ideea latinitil!ii limbii romane; ideea esentei
romane a unor obiceiuri i datini
populare.
(Adolf Armbruster,
Romanitatea ro manilor)

,. t: A II t: " I 11 -' a
M I M 0 :.1. ', !~.,"' fii~ ~ 1 ~ 11..

.lf .I \

.f

:t :,.~ ( It ' ."

GETICA
~, ~I~,"~!~~-~~-.:,~~~

...

(j)
...

_. ,_.,.

_-~"

S
CVl . T~kA
11 U C" t:

,..

~AflOSALA
k It $ 1 I

Getica
de Vasi le Parvan

Ill

Evocarea romantica a infn.rntar'.f :tin>=

~i romani; momentul zero al ::!tnog::;r;;.:,;:_
$i-n zenit opri 0$1irea-i peste armia romanti.
- Decebal! el strigti-n nouri - ii detun, ii iau in goanti
$i Danubiu/ o sii beie a /or sacre legiuni.
Decebal s-aratti pa/id in fereastra na/tii-ngustti
$i coroana $i-o ridicti ciitr-imaginea augustti
$i se uitti cu durere la ilu$1rii stii strtibuni.
Populatie geto-daca
(basorelief pe 'co/umna Jui Traian)

far pe plaiuri verzi de munte 0$1ile-urbei risipite

Privesc cerul, zeii dacici, armiile !or pornite Rupt e .~irul !or pe-alocuri, de al soarelui ro$ foe.
Pe un trunchi inalt de stdncii chiar cezarul stti-n uimire:
- Ridica{i semnele urbei inspre-a cerului 0$1ire
$i striga{i: Cu noi e Roma! - Codri-addnci $i-ntuneco$i
Clocotesc de lungul freamtit $i de-a armelor sunare.
Armia: ,, Cu noi e Roma! " Acvilele-i ard in soare.
'Van din Sarmisegetuza vin siigefi in ro$ii ploi,
Scuturi se indrept spre ddnsa, oprind grindina de-aramti,
Zeii urlii - stdnci se clatin, norii-n fd$ii se destramti
$i de fulgeri fungi $iroaie curg in mun{ ii rup{i $i goi.
(Mihai Eminescu, Memento moril )

Faci bine ca te pregateti sa

scrii despre razboiul dacic. Caci ce
subiect poate fi mai actual, mai bog:at, mai vast, in sf{irif mai plin de
poezie i mai de domeniul legendelor, dei este vorba de lucruri foarte
adevarate? Vei canta rauri noi. fluvii
conduse peste campii. noi poduri
aruncate peste fluvii, tabere aezale pe coastele abrupte ale munfilor.
un rege alungat din reedinta sa.
izgonit chiar din viata fara ca sa fi
pierdut niciodata nadejdea; pe langa
acestea, doua triumfuri, din care
unul a fast eel dintai impotriva unui
neam neinvins, iar celalalt eel din
urma.
(insemnatatea victoriei lui
Traian asupra lui Decebal, reliefata
de Plinius eel Tanar)

q In accep\ie eminesciana, evocarea cuceririi Daciei de ciitre

romani este viizuta la dimensiuni cosmice. Care sunt elemente le din
textul poetic care probeaza aceastii afinna\ie?
ci Zalmoxe, zeul tutelar al dacilor, participii la luptii ca simbol
al rezisten\ei tuturor for\elor pamantulu i strabun in fa\a romanilor.
Ce alte opere eminesciene mai con\in tema rezisten\ei in fa\a cotropitorului? Ce momente ale istoriei na\ionale evoca ele?

~ Decebal apare aici nu in ipostaza eroica, ci palid, pri vind cu

durere la ilu!flrii stii striibuni. Ce explica\ie po\i da acestui fapt?

Adoratia ,,Maicii

fntre surupate temple, obelisce $i coloane,

Ca un turn defier intreagti stti columna lui Traian;
Pre ea viid: !strut se pleacti Iasienei legioane,
Cum cu patria sa pere-a Decebalului 0$1ean
$i cum in de$arta Dacie popor nou se-ntemeiazii,
De-unde limba, legi $i nume a romdnilor dereazti.
Imemento

II

Rome '~

mori (lat.) - adu-\i aminte de moarte

in griidin-asta Evropei, unde rostul dulce sunii,

$i pictura, armonia, prin un farm ec a supus
Pe a lumei sclavi $i domnii, care pururea s-adunii,
Plini de dorul amirtirei, de la nord $i de l-apus,
Un roman al Daciei vine la striibuni, ca sti siirute
Tiirna de pe-a /or mormanturi $i sti-nve{e-a /or virtute!
(Gh. Asachi, La Italia)
DICTION AR

rost, s.n. (arh.) - gurii; prin extensie: vorbire, grai

lasienei legioane - numele unei legiuni romane din Dacia
-::::: Care sunt cele trei elemente de pe Columnii evocatoare ale
succes iunii de evenimente ce stau la baza etnogenezei?
-, Esen\a latinitii\ii poporului roman este exprimata prin enumera\ia limba, legi $i nume. Ce semnifica\ie atribui in context arhaismului dereaza"?

Femei dace
(basorelief pe monumentul de la
Adamcl isi)

"'~ Poezia este o oda inchinata Maicii Rome. Din ce perspectivii

se face preamarirea Italiei, griidin-asta Evropei?

Revolta fondului nostrn nelatin

Acest orgoliu al latinitti{ii noastre e mo$tenirea unor vremuri
cdnd a trebuit sii suferim rdsul batjocoritor al vecinilor, cari cu
orice pre{ ne voiau subjuga{i. Azi e lips it de bun-sim{. Vorbim despre
spiritul culturii noastre; vrem siifim numai atdt: latini - limpezi, ra{ionali, cumpiitafi, iubitori de formti, clasici - dar vrdnd-nevrdnd
suntem mai mult. lnsemnatul procent de sdnge slav $i trac, ce clocole$te in fiin{a noastrti, constituie pretextul wzei probleme, care ar
trebui pusti cu mai multti indriiznealti. [... ]
Cunoa$1em experimentul incruci$tirii uneijlori albe cujloarea
ro!fie a aceleia$i varietti{i. Biologii vorbesc despre a$a-numitele dominante. Ce inseamnti cuvdntul acesta? Cti in genera{iile nouti ce
se nasc din impreunarea celor douii jlori - insu$irile uneia dintre ele
sunt sttipdnitoare; buntioarii cele mai multe var fl albe. S-a dovedit
insti cii din cand in cdnd cu oare$icare ciudatii regularitate reapar
$i insu!firile curate ale celei/altejlori. E o izbucnire din Miste1; cdnd
nici nu te a$1epfi. Vechile insu!firi /e-ai crezut pierdute pentru totdeawza, ele se afirmii tolu$i din limp in limp in toatii splendoarea
trecutii. fntr-o indepiirtatti analogie cu experimentul acesta biologic
- atdt de convingiitor in simplitatea sa - se poate spune cti in
spiritul romdnesc e dominantti latinitatea, lini!ftitii !fi prin excelen/ti
culturalii. Avem ins ii un bogat fond latent slavo-trac, exuberant !fi
vital, care oricdt ne-am impotrivi, se desprinde uneori din corola
necunoscutului, riisiirind puternic in con$tiin/e. Simetria $i armonia
/atinii ne e adeseori sfdrtecatii de furtuna care fulgerii mo/com in
addncimi/e oarecum metafizice ale sufletului romdnesc.
E revolta fondului nostru nelatin.
Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale striimo~i/or. !ntre ei
sunt de aceia pe care ii ocrotim $i-i imbrii/i~iim cu toatti ciildura,

Oaci calatorind in ciiru\ii

(basorelief pe monumentul de la
Adamclisi)

din motive istorice $i politice; dar avem $i striimo$i pe care ii tratiim

ca pe ni$le copii vitregi ai no$lri. Atitudine lipsitii de infelepciune,
deoarece cu ciit ii finem mai mult in friiul intunericului, cu atiit va
fl mai asprii, mai tumultoasii - putiind sii devinii fata lii ,,privilegiafi/or" de azi. Istoria noastrii se proiecteazii mai mult in vii tor
deciit in trecut.
(Lucian Blaga, Revolta fo11dului 11ostm 11elatill,
'in revista Giindirea)

. Care este premisa de la care pome~te Lucian Blaga In argumentare?

lnscriptie romana descoperita

la Sarmizeget usa

Cre$tinismuf daco-romani/01;
ca '}i fimba for, este de caracter latin
c;i adoptarea fui a avut foe treptat,
prin difuzarea in masa focuitorifo1;
nicidecum printr-o hotarare a unei
autorita(i centrafe (rege, principe},
ca i in afte parfi.
(Di nu C. Giu rescu ,
lstori a i/ustrata roman ifor)

lnscriptie romana

c In ce constau argumentele pe care le aduce 'in sprijinul ideii

de ,,mixtura" 'intre fondul latin ~i eel nelatin? Sub ce semn situeaza
poetul ~i filozoful acest amestec de trasaturi ale romanilor?

..: Cum interpretezi aceasta afirmatie a Jui Lucian Blaga: Istoria

noastrti se proiecteazti mai mull in viitor deciit in trecut?

lncre$linarea romiinilor - fie cii e vorba de ipoteza dragii bisericii care se legitimeazti de la misionarismul Apostolului Andrei,
aduciind ciiteva dovezi cti acesta ar fl predicat .Ji intemeiat comunittifi cre:jtine in Dobrogea [... ], fie cii admitem o evolufie mult mai
lentti, necanonicti, mai degrabti popularti deciit eclezialti :ji oricum
hibridizatii de elementele superstifiilor, cultelor :ji riturilor precre,stine ori cohabituale - trebuie viizutii procesual, polimorf :ji mai
curiind ca o suitii de modifictiri morfologice deciit ca o conversiune
radicalti $i definitivti [.. .].
Nu trebuie omise nici cele ciiteva conjecturi care, oriciit de
aproximativ, ar fl putut premerge formele cre$tinismului romiinesc:
pretinsul monoteism geto-dac, al Lui Piirvan, compatibilitatea formalti
a figurii lui Zalmoxe cu cea a lui Isus Hristos, susfinutii de Eliade, dar
$i, cu multe seco/e inainte, poate pentru prima oarti, de Celsus,
secolele II-III d.H, predispozifia sujletu/ui dac de a adopta un
dumn ezeu in felul celui crettin, idee imptirtifyitti de Vinti/ti Horia.
Apoi, este util sii re/inem $i elementele structurale ce compun cultele
zalmoxian $i cre$lin, posibilti legitimare a naturalittifii adopttirii
acestuia din urmti. Dan Oltean inventariazti, in Religia dacilor, ciiteva
dintre cele mai importante: :ji Za/moxe, $i Isus sunt atestafi istoric,
amiindoi au origine divinti, un ptirinte ce/est, amiindoi predicti
nemurirea sujletului, propun o eshatologie, participti la ospefe
inifiatice, recurg la simbolul vinului :ji vifei-de-vie, suferii moartea :ji
invierea, coboarti in infern, se fnalfti lacer :j.a. [... ]
Retragerea administra/iei romane la sfiir:jitul secolului III nu
determinii revenirea dacilor la mai vechi/e lor credinfe, ci mai
degrabti o asimilare liirgitti a cre:jtinismului, fntre limp Isus Hristos
Pantocratorul fnlocuind in mentalul colectiv figura lui Zalmoxe,
ciici, spune D. Driighicescu, ,, esen/ialul religiei lui Christos se
giisea deja in religia dacilor". Motivul fmptiratului roman Dominus
et Deus este preluat ca ocurenfti predilectti a noii divinittifi, numai in
romiine:jte numitti Dumnezeu (Domnul ~i Zeul). Este /impede cti fn

primele secole cre$linismul romiinesc este de facturii latinii; ca

exemple putem invoca numele unor siirbtitori: Craciun, Pa~ti, Florii,
Rusalii sau termeni frecvenfi ca: botez, cununie, cruce, pacat, lege.
Lipsitii de administrafie statalti dupti retragerea aurelianti,
populafia Daciei trtiie$1e vreme de mai multe sute de ani informe
de organizare niralti in care probabil cti Legea cre:flinii devine
treptat singurul criteriu de rectitudine, dar preluatti $i respectatii in
formula oralti, cutumiarti. Din nef ericire, niciodatti strtimo$ii no$1ri
nu au avut cu/tu/ textului scris, nici daco -gefii (pe care, jlatiindu-i,
Piirvan ii comparii ca nivel de culturti cu grecii), nici daco -romanii.
Din acest motiv toatti cultura cre$linii a primului mileniu este una
oralti. La asta se adaugti, ca element disolutiv, introducerea in biserici (din a doua parte a mileniului I) a /imbii slavone, adesea invtifatii mecanic de preofi, una in care populafia credincioasii nu
avea cum sti comunice. Cre$linismul popular rtimiine tradi/ia vie,
liantul mentalitti/ii, moravurilor, datinilor $i stirbtitorilor, in paralel
cu practicile /iturgice in slavonti, timp de o mie de ani, piinii prin
secolul al XVI-lea.
(Vianu Mure~an, Po/imorfismul cre~ti11is111ului romiillesc,
'in revista Tribuna)

Marele Deisis,
icoana de la manastirea Humor
(secolul al XVI-lea)

D 1q 10 NAR

eshatologie, s.f. - doctrina religioasa despre sfiir~itul lumii ~i

Judecata de Apoi

rectitudine, s.f. - spirit de dreptate, sinceritate; conformitate cu

ra\iunea, morala, datoria
cutumii, s.f. Uur.) - norma de drept nescrisa, adoptatii prin tradi\ie

.,:-, Cre~tinarea romanilor este vazuta de autorul studiului

procesual, polimorf :ji mai curiind ca o suitti de modifictiri morfologice deciit ca o conversiune radicalti $i definitivii. Care sunt
argumentele din text care sus\in aceasta idee?
'~ Teza 'inlocuirii 'in mentalul colectiv a imaginii Jui Zalmoxe
cu cea a Jui Isus ~i argumentele aduse in sprijinul acesteia ofera o
posibila explica\ie asupra cre~tinarii romanilor, diferita de cea
oficialii a Bisericii, care accepta teza cre~tinarii de catre Apostolul
Andrei. Trebuie sa atragem aten\ia ca exprimarea altei perspective
asupra acestui element fundamental al spiritualita\ii romane~ti nu
modifica 'insa cu nimic esenta cre~tinismului, normele sale etice ~i
morale. Teza Jui Vianu Mure~an este interesanta, din perspectiva
noastra, sub aspectul ideii de continuitate a populatiei daco-romane
pe care o aduce in discutie. Care sunt in text argumentele ce sustin
aceasta idee?

,_:, Afirrnatia autorului legea cre$tinti devine treptat singurul

criteriu de rectitudine, dar preluatti $i respectatii in formula oralii,
cutumiarti este pusa sub semnul probabilita\ii (probabil cii). Pe baza
informatiilor pe care le ai din studierea istoriei, de ce crezi ca
autorul nu exprima o certitudine, ci doar o posibilitate?

f1

i'.!
t
t A:it;
'?Mi
.<,.
, .. _
I'

;_,

Ii

~~'.p. , ~ .
'I

. ,

It' , ,. . .

;;.,.~?~~> ~~~ . .~~ -.. .,;-jf>

.;~rl~~ ,.~

W\~. ,!~ /~-: ~.

,

...

'#"

\.:.:';:. ,

Batrani din satul Raca, in Tara

Oaului (fotografie de lonita G.
Andren, 1939)

).

\,\. \ ' \
\

\\

lonu lui Toaderu Tomoaii

din satul Raca, in Tara Oaului
(fotografie de loni\ii G. Andron ,
1965)

De-a lungul timpului , disputele cu privire la conceptele de

Latini/ate $i dacism au provenit dintr-o nevo ie de autodefini re iden titara . A~a cum a aratat Dumitrn Mi cu, in cultura a fost necesar sd
ne intoarcem mereu la fncepuluri, sd re/udm iar ./i iar lotu/ de la
capdt. Mereu ne-am viizut ob/iga/i [... ] sd repetdm cd .,de la Ram ne
tragem ", cd suntem romiini $i vorbim romiine$le, cd e normal sci
scriem cu caractere /atine, de vreme ce /imba noastrd derivd din
/atincl, cii n-am pii.riisit nicicand nici o c/ipd, meleaguri/e pe care
/ocuim. " In mentalul co lectiv, limba, obiceiurile, cred in\a $i convingerea stato rni ciei noastre au fost pilonii de reziste n\a a romanilor.

I.

2.

3.
4.

Cite$te integral textele care au fost reproduse in manual.

Extrage pe fi $e de lectura pasaje ilustrative pentru fiecare
dintre ideile care \i se par relevante. Procedeaza la fel $i cu alte
texte pe care le-ai consul tat, din proprie ini \iativa sau la
indica\ia pro fesoru lui tau.
Extinde cercetarea la intreg poemul eminescian Memento mori
$i explica intr-un text de circa o jumiitate de pagina cu m pri ve~ te poetul ideea de latinitate.
Comenteaza, intr-un text de 20-30 de randuri , ideil e exprimate
de Lucian Blaga In eseu l Revoltafo11du/ui nostru nelati11.
La alegere:
a. Redacteaza un raport care sa finali zeze investiga\ia despre
tema Latini/ale $i dacism , pe care sa-1 po\i preze nta co legilor,
in 10-1 5 minute .
b. fmp reuna cu un grup de co legi, rea liza\i un proi ect cu tema
Latini/ate $i dacism . Prezenta\i-1 colegilor sub forma unei sinteze
de l 0-15 minute, puna ndu-l e la di spo z i\ie materialele
colectate.

SUGESTll BIBLIO GRAFIC E

Mircea Martin, G. Ciilillescu !ii ,,complexele" literaturii romune cartea explica natura ~i motiva\ia ,,complexelor" culturii na\ionale raportate la cele europene ~ i prezinta contraargumentele
lui Calinescu la aceasta problema prin afirmarea vechimii
poporului ~ i limbii romane, prin explicarea sensu lui tradi\iei,
prin atitudinea fa\ii de rurali sm etc.
G . Calinescu, Istoria literaturii ro111u11e de la origini pu11ii in
preze11t - consultarea primelor capitole, mai cu seama fn cepulurile ~ i Descoperirea Occidentu/ui \i-ar perrnite sa descoperi direct de la sursa argumenta\ia criticului ~ i istoricului
literar despre care scrie Mircea Martin.

Studiu d e c a z 1
~

:r.

:: ~ .~

~ r~ ~ ~1

e.J. ~t; ::>

,.

: ~,, 'fE:'.V

:;~;::~~~~~~f~;'
inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei
culturale din rasaritul Europei, un spa\iu complex format pe temeliile tradi\iei bizantine. lncepand cu seco lul al XVII-lea, limba
slavona, limba oficierii serv iciului di vin in biserica , incepe sa fi e
in locuita treptat cu limba romana. In aceasta perioada s-au tradus ~ i
s-au tiparit carti religioase de care aveau nevo ie to\i credincio$ii.
Aces tea au fost cazaniile (evanghelii explicate, cuprinzand inva\aturi morale dezvoltate pe marginea textului biblic) $i pravilele (corpuri
de legi). Actele de cultura din cele trei \ari romane demonstreaza ca
mentalitatea religioasa, caracteristica Evu lui Mediu, este dominanta.
Domniile lui Matei Basarab, in Muntenia, ~ i Vas ile Lupu, in
Moldova, au marcat inceputul unei epoci de inviorare culturala. Prin
tipografiile infiin\ate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod
moldo vean ajuns mitropolit al Kievului , car(ile religioase se raspfmdesc ~i contribuie la unificarea limbii romane li terare.
Zorii literaturii religioase poa rta astfe l amprenta car\ilor reli gioase care au ie$it din aceste tipografii.

fntrebare: Cre$1in e$1i?

Rdspuns: Cre-1tin.
fntrebare: Carele e omu/ cre./lin?
Rdspuns: Omu/ cre$1in iaste ace/a om cine in Hristos creade Ji
viiazd cum sunt tocmea /e/e Lu Hristos. Sdva ace/a om cine creade
iertdciunea pdcate/or de la tatdl sfiint, Dumnezeu, cd i se va da fn
har pren Isus Hristos.
lntrebare: De la cine te chemi cre,~ tin ?
Ri.ispuns: De la Hristos!
lntrebare: Cu ce veri adevdra cii eJti cre-1tin?
Rii.spuns: Cu aceaia cd m-am botezat in num.e/e tatii./ui ./ifiiu/ui
$i duhu/ui sfant $i crez fn Isus Hrislos.
lntrebare: Cu m.ai mull cu ce veri adevtira?
Rii.spuns: Cu aceaia cd Jliu rii.dii.cina crevtindtd/iei'
lntrebare: Cate lucrure trebuia!fle sd !/lie omul cre!flin?
Rii.spuns: Cinci /ucrure.
fntrebare: Care/e-s acealea?
Rdspuns: Dentiii - zeace poriince/e ale Lu Dumnezeu, a doa credin{a cre-1tineascd, a treia - tatd/ nostru, a patra - botezu/, a
cincea - cuminecdlura.
(Coresi, l11trebarea cre!lti11eascif)

i~fM~J(Jifilii~~]il~ ri.
UJf :la:,l..U!TlO)lct~"r:or:~i.ui:t~ i;'11~r15

, :x,
, ~ni%'it.i.~,.~~~.;ii4~1~i4>i1
J..'llJt'i'fA,AA:ATf!i..stf
.., , ,otcMfl ~!i'.AM'l.wdau 'l iAr i

'H llOUCU

1,.'t.("Tll 0.t._1118w.~~J~ ff PKwkCA!'91U

c$>X

1/l~Xw11mdi 1~1'1ii4o/!111~1'\4IW'

~1~Ti<cn.~,; 1 .nril<lu1c ~~1

~K~~ra',tcfcJlu~~~ r .1.c;:Ul.&f:Ht.i~.Af
~ ..~ttq!h~ l'!Kl~lll,~Tlfnl ;. 3 l

~;l';.~{:\~;U~;~!_~~.n1!~l~1 :i. t
, ~!.~':'.~.w~ ..Y"i}ij11iu11,~,., ,.

~~m~filA1 ....!i,.-... i1x;.,,x~ .

,..tut"flXAPiit.
EttiH ...
'l~~:11;!U~t~.if:S1ili1tAf.t.cl>
tTUt AU.4p6:t.l~',
At.ti

l(iM.&lu

;J,

Paginii di n Tetraevanghe/ul lui

Coresi (1 561)

.:-~ u~.

-~ ,.!:~ ....

i....'l 1t:183.J,

~i ,;-.-:~-<..:::

~i1.

'Jo::~.=-

apoi la Bra~ov, 111~ .::.

cu :rf.e;e chiriiice c&1 ; :.::.::
1o::o; dc,r si r-::m18ne~ti . Lui i 5'.~ Crv~~:t::cr~a ce!e Ciint31 rip8rituri in :r:1:~:~
:n:,1Bn8 i1~tr~.0are~ c:re~tir.r.,:=..=:t
\!ucrare cmoscut.:3 ~1 sub nu; . 1 ~! :
de Catehism, aparut3 ;,, Vi':.': .
1etrc;e11ar.g!w! (_15611. o tr3::c:s:~.
:.~ r;r'.-1ov!~te,

".i:~)are!?te

dir: Pfcw' Testan1en'i: ::.i celor p.:..t:; i

ew~ngheiii, f_ itu rghie: ('!5"11)), Ps.~,,.
i:iro ('i 570) . Tipariiuri!f: saie cu avut
o rnare importan\ii pentru evotuUa c:;i
unificBrea !imbii romane .

II

D1q10NAR

viiazii, vb. - triiie~te

tocmealele, s. f. - riinduielile
siiva, conj. - sau
veri - forrnii arhaicii pentru ,, vei"
cumineciiturii, s.f. - gustarea de ciitre credincio~i a vinu lui ~i a piiinii
sfin\ite de preot, simbol al siingelui ~i trupului lui Hristos

piicatelor /umiei ace$lia, intru manciiri fiirii vreame $i in be{ii, fn liicomia avu{iei aurului $i argintului sate/or $i a vecinilor, $i intr-alte pohte
de piicate, atunce $i nouii foarte liicriimadzii ochii sujletului nostru, $i
de iu{imea acelui fam f~eliitoriu durere $i orbie foarte cumplitii rabdii
ochii no$lri. Cii a nimicii altii nu sii asamiinii ispriivile noastre intr-aceastii lume, numaifumului. $i nu numai ispriivile noastre, ce $i dzilele
$i anii $i via{a noastrii, toate ca un fam tree. $i cine va petreace
intr-aceaste famuroase $i fn$eliitoare lucruri, aceluia-i iaste mentea
intunecatii cu intunearecul piicatelor $i pohtelor trupului...
, Discuta\i despre rolul pe care 1-a avut Caza11ia mitropolitului Varlaam in epoca, pomind de la urmatoarea evocare:

: m ancipar~; ~ ~ ?i:r."i. i~~ '.: :i

.
.
.

. :: :\,. .

::rn. t.:trr:t Til' ~-"j ~ tc ~'.

1

Mitropolitul Varlaam
Varlaam (?-1657), scriitor \d
traducator religios. Ajuns mitropoi it
81 Moldove i (1632), infiin\eaza o ti
pog rafie :a biserica Tre! lerarhi di n
la ~i . unde ti pa re~te in 1643 Cazania
intitulata Carte romiineasca de invataturii, monument de limba veche
rom aneasca . Volum ul cuprinde 75
de predici, care se ro stesc duminica
~ i in cele mai importante sa rbatori
ale anu lui. Caza nia a avut o larga
circula\ie in epoca. 0 alta lucrare
importan\a este Raspuns ul lmpotriva catehismului calvinesc (1645).

'
M

'r

Stema Moldovei (llustratie din

Cazanla lui Varlaam)

Iii

\ ' ..--::. :

: ~:. :~: r

Cel dintai dintre carturarii afirma\i intr-un context cultural

caracterizat prin incerciirile tot mai insistente de introducere a limb ii
romane in biserica a fost mitropolitul Varlaam. Principala sa contribu\ie in domeniul culturii religioase este Cazania, lucrare in care
limba romana dobande~te un stil propriu, departandu-se astfel de
modelele slavone. Mitropolitul Varlaam pune in valoare, prin fraze
expresive, intreaga boga\ie a limbii romane. Primele accente ale
prozei artistice pot fi intalnite 'in pasaje remarcabile prin energia
tonului ~i prin ritmul construc\iei. Figuri de stil precum repetitia ~i
enumera\ia ies imediat in eviden\a:
Pentr-acea, sii socoteascii cine cum este fntru inima sa $i cine
cu ce gand ascultii cuvantul lui Dumnezeu, cii pentru acea scrie
evanghelistul lui Dumnezeu cii, griiind Domnul Hristos aceste cuvinte, strigii: Cine are urechi de auzit, sii audii. Strigii Hristos cu
cuvantul, cu lucrul, cu viea{a, cu moartea, ca sii ne fntoarcem
ciitr-insul. Strigii celor surzi sii audii, strigii celor ce dorm ca sii se
trezeascii, strigii celor lene$i ca sii se simtii, strigii celor nein{elegiitori sii fn{eleagii, strigii celor riitiici{i sii se intoarcii, strigii celor
piiciito(fi sii se pociieascii. Strigii cu scripturile fn toate zilele, cu
slugile sale, cu arhiereii, cu preo{ii, cu to{i fnvii{iitorii bisericei;
strigii tuturor de toatii varsta: biitriini/or, tineri/01; siiniilO$ilor, boga{i/or, siiracilor; strigii sii-:ji aducii aminte de moarte, de ziua cea
infi"icoyatii a giude{ului $i de priipastia iadului, unde se vor munci
piiciilo$ii carii nu se pociiesc; strigii sii-$i aducii aminte dup-aceea
de impiirii,tia ceriului $i de plata aceea ce va sii o dea Dumnezeu
intr-acea zi: buniitatea, friimse{ea, dulcea{a, odihna, veselia intru
impiirii{ia cea de sus a ceriului.
Cazania Jui Varlaam con\ine cele dintai pagini cu valen\e literare din cultura noastra, un exemplu elocvent constituindu-1 acest
pasaj, in care fumul devine un simbol al vie(ii pacatoase:
Cand petreace omul in fam, atunci-i liicriimadzii ochii $i de
iu{imea famului doru-l ochii $i orbiisc: iar deacii iase la viizduh curat
$i la vreame cu senin de se pramblii pre langii izvoarii de ape curii{iitoare, atunce samtu mai vesel ochii $i mai cura{i, :ji siiniitate dobandesc di in viizduh curat. A$ea :fi noi, fi"afilor, deaca intriim in fumul

,,Varlaam a lasat toata lnva(iitura cata o ~tia ~i o putea ~ti ~i a vorbit

pe in\elesul \eranilor siii. De aici vine un fapt pe care 1-am constatat in
Ardeal nu o data: in biserici parasite, prin praful ingramiidit de sute de
ani poate, iese din cand in cand cate o foaie cu acea slova mare,
hotiirata, in care recuno~ti imediat Cazania lui Varlaam. In biserica nu
se mai sluje~te, glasurile au amu\it de multa vreme, in cuprinsul
zidurilor pustii s-a ingramadit pulberea uitarii din an In an, din deceniu
In deceniu, din secol in secol, ~i cu toate acestea nu mor foile din
Cazania lui Varlaam, care arata ce legaturi existau candva intre to\i
romanii, din toate satele cuprinsului romanesc, macar de ar fi fost pe
alocuri staparutori de alt neam decat al calugar~ului ajuns mitropolit al
Moldovei. ~i aceasta Inca este opera de unitate na(ionalii, o unitate care
se face in suflete, pentru ca ardeleanul cere acel~i grai pe care 11 cere
~i moldoveanul ~i munteanul. Nu o data, cand vine, in satele de acum,
un preot cu teologie ~i vrea sa introduca in mintea satenilor lui elemente
de ciirturiirie, a~a cum de multe ori nu le ln\elege nici el singur, de~i a
dat, sau, mai adevarat, tocmai pentru ca a dat examene dintr-lnsele, se
ridica din mul\imea aceasta un glas care zice: Piirinte, zicifoarte bine,
dar mai bine dupii cartea cea veche. Cartea cea veche pentru toate provinciile romane~ti este aceasta carte a parintelui Varlaam."
(Nicolae Iorga, Jstoria literaturii romiine:fti.
J11troducere si11teticii)
r:,. 1:~~m ~ M~ t n~

Cazania lui Varlaam (1643)

(coperta ~i titlul carM

ipnet: i.nif:irnpo! ihd D!l!suftcE

Continuator al lui Varlaam este mitropolitul Dosoftei, inscaunat la numai ca\iva ani dupa retragerea din funqie a predecesorului
sau. Cunoscator al mai multor limbi, Dosoftei a tiparit numeroase
traduced, imboga\ind literatura religioasii nu numai cu cele mai
populare ciir(i de lectura In acest domeniu (Psaltirea i11 versuri,
Vie{ile sjin/ilor), dar ~i cu texte de ritual, de slujba bisericeasca
(Liturgliia, Molitvenicul, Octoiliul), pe care le-a publicat, pentru
prima oara, in limba romana.
Talmacind Psalmii Jui David, Dosoftei realizeaza nu doar o simpJa
traducere, ci ~i o prelucrare a lor, de~i s-a izbit de insuficientele rnijloace
de expresie literara pe care le putea oferi atunci limba romana. Cu toate
ca versul sau este Inca stangaci, cand ia ca model versul popular, limba
stihurilor Jui devine imediat curgatoare, muzicala ~i ritrnica. Unii dintre.
psalmii trad~i In versuri de Dosoftei au devenit, prin Jarga !or circula(ie,
colinde religioase sau cantece de stea, ca Psa/mul 46:

Mitropolitul Dosoftei
D osott~~ i ( 'i 524 .. "i 693), cartu;ar. poe~ :;;i tradL< cdtm. E.::te, :n doua
ran duri, ;nitrop\:lit .'3 1rvt0ldovej. Contribuie 12 introd ucerea lirnhii rornane
In car~ile biserice ~ ti, in locul r:-e!ei
slavone. Serie Psaltirea iii versuri
(1673) ~ i Viafa i petrecerea sfi11(ilor (1686), proza nara ti va . Esle
unul dintre cei din@ poe \i ai litera turii romane. care a creat versuri cu
pa .-furn popular ~i arh aic.

II

llmIPrfoKA
flIJJf~fl
:i.
69{C/U,

lVUciJM; dtH"

....~A. H1 mr;r,1.icin~ ~i,; ..,.,-.'?',..AU.A

v-f.it.

A rT)l1;

tl.,.f"l!l'l"'A 'f:~~W 11";.I( n<r(i f1ri1H1t!jJ

'"" ,.-t,..,,,,.11' ....

E'ti'' ~1;~1 ~,'". M~fY'.,

t"I"..~ "wr ~ 411\A\~' -

Wti 1<i p{Hff 1tUc'1"~ HK'1.,..ft',

ff;; 4w1,..,; Hct<~ 4f ni1; sAp1.
'f'f a~~ 11'/ri ut,H tr:-' Kif lM'n.t,
QI
Wn Att.ya.." H.. WA mTp4'Tf coMr~'/,.:
i

'

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei

(paginii din editia tipiiritii, 1673)

Lirnbile sii salte

Cu ciintece nalte,
Sii strige-n tiirie
Glas de bucurie.
Liiudiind pre Dornnul,
Sii ciinte tot ornul.
Dornnul iaste tare,
Iaste-rnpiirat mare
Preste tot piirniintul
$i-~ fiine cuviintul
Supusu-ne-au gloate
$i lirnbile toate
De ni-s supt picioare
Lirnbi de pre supt soare.
Alesu-$-au $ie,
Partea de mo$ie,
Tara cea doritii
Care-i giuruitii

Lui Iacov iubitul,

Ce-i /iine cuviintul.
Mila sii-$i arate
Cea de buniitate
Spre nbi, ticiilo$ii,
Precurn ne spun rno$ii.
Pre viirvuri de rnunte
S-aud glasuri rnulte
De bucine mare
Cu naltii strigare,
Cii s-au suit Domnul
Sii-l vadzii tot omul.
Ciinta/i fn liiute,
In dziiciituri rnulte,
Ciinta/i pre-rnpiiratul
Cii nu-i ca diins altul
Sii domneascii-n lume
Cu sfiintul siiu nume.

DtqtONAR

lirnbile, s.f. - popoarele

viirvuri, s.n. - varfuri

giuruitii, adj. - fa:gaduitii bucine, s.n. - buciume

moJii, s.m. - stramo~ii dzticiituri, s.f.-ciintiiri (dintr-un instrument)

Rela\ia psalmistului cu Divinitatea transpare !impede din

Psalmul IOI, pasajul eel mai frumos din Psaltirea in versuri a lui
Dosoftei:

..61:~~ WHnl'J:f~'l.t.,
l~N~NAWf'
A-<M'!I; T"'"'"""'
f-1' c'"..,.:.... .-"'

,.._~v-;.,,v.v.: f"'it' t~

fw;Hto ).i1u &ora:,v

xo
_

i:it:..:...v.1.:wi.v ... ..;.. iJ'it~ ~~ ..,;.y.,;:...-:e

Ki....,,_. lt.i"f':J...t UF "'....,~~'4'"'
fif'I

"I~ l~ ..:.:"':;~: c~..:. ~

~...,,r.1'.:~,_~,.,.,0ff1""'r""!-~

""t[~

....,

~"-1....c~-; ~lot~.el

nTfifrx'l'.th fwAtctfM
g ...rw
_.

1,g,,..llf' :

1-"'mt'T''/,,

WK'T'OGfM K 3

,.

t3 ..l fA.t IM'f'flAt

.
l 4'HA6H
~ .,.

.iMi~.;

J.<""
M.'iA

.,..

,.

/,""

WH

"'A.H"'twro,1e~~;Hft-rr'd le ie
_

.11.fi.,._..lna:

t:i

tat~MttU:~
Viata i petrecerea sfintilor

de Dosoftei (1686)

II

Doarnne, rni-ascultii de rugii

Ce rnii rog din vriarne lungii
$i strigarea rnea sii rnargii
Spre tine sii sii-nfeleagii;
Nu -/i fntoarce sfiinta fafii
De ciitrii mine cu grea/ii;
$i le dzf ce sunt cu jiale
$i cu tiingii de gre$iale.
Pleacii-!i auzul spre mine
$i sii-rni hii, Doarnne, cu bine.
$i la ce zi te-oi striga-te,
Sii-rni auz de greutate,
Cii-rni tree zilele ca furnul,
Oasele rni-s siici ca scrurnul.
Ca ne$te iarbii tiiiatii
M -este inerna siicatii,
Cii stii uitatii de mine,
Ce-am giitat sii mandnc paine.
De suspinuri $i de jele

Mi-am lipitu-rni os de piele.

De-atocrna cu pelecanul,
Prin pustii petrec tot anul,
$i ca corbul eel de noapte
Im petrec zilele toate,
Ca o vrabie riimasii
in supt stre$inii de casii.
Toatii zua mi sii strarnbii
Pizrna$ii rniei, de-m Jae scdrbii,
$i ceia ce rnii-rnbuneazii
F ac giuriirndnt sii rnii piarzii.
Arn rnancat paine cu zgurii
$i lacriirni fn biiuturii,
De fa/a rnainiii tale.
Ce rni-ai dat de sus la vale.
M i-s zilele treciitoare,
De Jug ca umbra de soare,
$i ca iarba cea tiiiatii
Mi-este vartutea siicatii.

,:::; Citi\i $i discuta\i fragmentul urmator, prin punerea in rela\ie

cu tex!ele celor doi Psalmi (46 ~ i IOI) versifica\i de Dosoftei, care
demonstreaza rolul sau de precursor in poezia romiineasca:
,,Ce! mai mare merit al Jui Dosoftei acesta $i este: de a fi oferit
in Psaltire, pe nea~teptate, intaiul monument de limba poetica
romaneascii. in acest scop, el a uzat de toata cultura lui lingvistica,
lmprumutand $i calchiind termeni din cinci sau ~ase limbi; a creat,
totodata, al\ii nemaiauzi\i, apeland la vorbirea ~i, .poate, ~i la poezia
poporului, a silit cuvintele sii primeasca accentul trebuitor prozodiei
lui pe atat de naive, pe atat de sofisticate; a supus topica unor distorsiuni care ne due cu gandul la unii poe\i din secolul XX, ca Ion
Barbu, de exemplu; a organizat, In fine, un adevarat sistem de rime
~i a incercat mai multe caden\e ~i mai mul\i metri decat gasim In
toata poezia noastra de pana la romantism."
(Nicolae Manolescu, Istoria criticii a literaturii romiine, I)
I

'

;.-~ r..::~i. iii~"

'

'

ai.J-rt c '.!f;1:

r:n~trncor:)EH~ifi

I"

Frontispiciu din Cazania lui

Varlaam (1643)

;'1:~r1!gi~t[i)31~~~

AnHm IYYneanaJtft

Prin predicile sale (Didahiile) rostite de la inal\imea amvonului

Mitropoliei din Bucure~ti, unde erau ascultate cu mare interes, Antim
Ivireanul se apropie sensibil de literatura. De~i imitau stralucitele
omilii (cuvantari religioase) ale bisericii, predicile mitropolitului
Antim au multe piiJ1i originale. Preocupat de via\a morala a credincio~ilor, el surprinde slabiciunile ~i excesele contemporanilor pe
care, dupa modelul Sf. loan Hrisostomul (Gura de Aur), se simte
dator sa le indrepte. Antim Ivireanul nu este prin Didahii numai un
teolog, ci ~i un indrumator care prin mijloacele artei oratorice incearca sa patrunda in inima celor ratacip ~i sa-i aduca pe calea cea
dreaptii. El afirma cu hotarare dreptul piistorului de a veghea asupra credincio$ilor sai, ale caror suflete ii sunt date in pazii de
Dumnezeu.
Predicile mitropolitului (in numiir de 28, la care se mai adauga
7, ocazionale) sunt construite dupa un plan riguros. Ele se deschid
cu o introducere in subiect, care se continua cu un exordiu (enun\area sumara a con\inutului), urmat de o tratare (plina de talcuri
alegorice) ~i finalizat printr-o fncheiere. Procedeele artei oratorice a
Jui Antim sunt cele ale retoricii clasice: compara\ia, antiteza, interoga\ia retorica.
Stilul predicilor a fost remarcat de catre to\i cercetatorii literaturii romiine vechi:
,,Privita sub aspect stilistic, fraza Jui Antim lvireanul e cand
scurta ~i paratactica, in ritm sacadat, cand periodica, in ritm lin ~i
unduios; ciind simpla, potolita ~i re\inuta, cand complexa, amp!a,
plina de caldura. Exclamativ ~i admirativ uneori, incisiv ~i sarcastic
alteori, retoric pe alocuri, plastic totdeauna, Antim lvireanul i$i expune predicile intr-o limba expresiva, plina de nerv, convingatoare."
(AL Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii
romiine literare)

Mitropolitul Antim lvireanul

Antim lvin:ara:! (c 1 i.:-:;:~t~
orator bisericesc. \:rrd1.1,....,.:: .:r.-:
graf. Nascut !n !viria (vc~. . : i :-- r:
mire a Georgit;i). 1 :..-
Bucure'.?t! de J0:rir1i1''J \ :: t >
Br8ncoveanu, c:.:.:~:o ']P~:. : l ' :
sirrta sa in ;:;k)g r3\'i.;: :- . ;2ii::grava in k~rY!ll). pie::..~~: ::; 1r::.
in scc: rt21 pe:ioc.n8 : 1p;it: ;.. ::1
tipogrnfiei dornne?U. 1J .. .. , :~ ; :
numele de /~.ntir:1. ;.;-_;1: :1 ~~', .'.~:~~:
ma nastirii Snago\1, :;;!: n~ ~!'>..
Ram ni cului ~:i r.1:trc:;l... ::t ;.>j
Rornane~ t i ("1703- ~ ?'! '').
Predicile solr., ir: li'Lii.::.~i~,
dahii, sc ~ isG !ntre ".?GS :;: :-:: i:
pa ri te postum, rna1c;10:~zd ;:;c::.
1

turile orai:o:iei rcm8:n f..!>1

Ciitre aceea!?i direc\ie conduc ~i observatiile criticului G. Ciilinescu:

,,Cunoa~terea limbii romane este uimitoare la Antim ~i de
altfel, din toate atitudinile, Ivireanul apare ca un perfect asimilat.
Cunosciitor de limbi striiine, el e pe deasupra un om cu ritorie, un
spirit infliiciirat, cu sinceritii\i lncantiitoare. Cazaniile lui pot fi
compila\ii ~i in unele puncte chiar traduceri, modelul de ciipetenie
fiind Ilie Miniat, venetul (ale ciirui predici furii tipiirite ~i in
romane~te la Bucure~ti in 1742), dar compozitia, naturale\ea frazei ~i
a apliciirilor locale riiman personale. Spontaneitatea exordiilor,
trecerea fireascii de la planul material la eel alegoric, reintriirile
familiare in chestiune, indigniirile, intristiirile, mustriirile, interoga\iile
retorice, curmate la timp inainte de a deveni bombastic, pasiunea ce
echilibreazii toatii exacta ma~iniirie a cazaniei destiiinuie un orator
excelent ~i un stilist desiivar~it."
(G. Ciilinescu, Istoria literaturii romiine
de la origini pii11ii ill prezent)

Xilogravura
(secolul al XVII-lea)

Discursul de amvon - discurs religios (predica) rostit in biserica

de un cleric, in care se explica 9i se
comenteaza un text biblic, dandu-se
credincio9ilor indrumari morale. O
varianta a predicii de amvon este
panegiricul prin care se omagiaza
amintirea unui sfant.

e) Discuta\i cele douii citate critice ~i comenta\i aspecte legate

de con\inutul ~i de stilul predicii de amvon de mai jos, rostitii de
Antim Ivireanul in ziua de Sf. Dumitru, la Mitropolia din Bucure~ti:

Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, ce se priiznuie:;te astiizi

fn toatii lumea, ce alt a:;teaptii de la adunarea iubitorilor de
priiznuire, fiirii numai laude :;i cdntiiri? lnsii eu, cunoscdndu-mii
nevrednic !fi slab intru :;tiin{ii, nu indriiznesc sii-i impletesc cununi
de laude, nici sii-i vestesc precum se cuvine, miiririle minunilor lui,
ciici altii fnvii{iiturii cearcii mucenice:;tile lui luptiiri, !fi alt
priiznuitor trebuie pentru luminatele lui nevoin{e. Drepl aceia las sii
laude alfii lucrurile lui cele sliivite, alfii sii povestiascii cea preste
firea omeneascii biirbii{ia sujletului siiu, :;i al{ii sii spuie vitejia cea
tare, cu care au riibdat riinile :;i moartea; iar eu, ca un neputincios
la vorbii, precum mii indemn sii mii minunez de ele cu mintea, a!fa
:;i a le cinsti mii silesc cu tiicerea :;i mii intorc cu vorba iar la
inceputul dintdiu: .. Doamne! mdntuie:;te-ne cii perim ". Pentru ca
sii ariit fnaintea dragostei voastre nevoia ce au petrecut Apostolii fn
corabie, :;i grabnicu ajutor ce !-au dat Hristos in mijlocul miirei; !fi
niidiijduiesc cu darul sfdntului sii vii folosifi sujlete!fte, ci vii pohtesc
sii asculta/i cu dragoste :;i cu socotin{ii. f nfrico:;at lucru socotesc cu
adeviirat sii fie stiitut turburarea marei de astiizi, de vreme ce sfinta
Evanghelie o nume!fle mare, zicdnd: .. :;i iatii cutremur mare se fiicu
fn mare". Mi se pare ca :;i cdnd a:;i vedea inaintea ochilor mei
chipul ei; de toate piir/ile sii se ajle vdnturi mari, sii se strdngii
impregiurul vdntului nori negri :;i de:;i, toatii marea sii spumege de
mdnie, :;i pretutindeni sii se inalfe valurile ca ni:;te munfi: mi se pare
cii viiz corabia Apostolilor cii se luptii cu multii selbiitiicie in turburarea miirei; de o parte o bat valurile, de altii parte o bat vdnturile :;i o turburii, de o parte o redicii spre ceriu, de altii parte o
pogoarii la iad. Mi se pare cii viiz pe fefele Apostolilor moartea
zugriivitii, cii de frica morfii unul se cutremura, altul se spiiimdnta,
unul se tulbura, altul striga, :;i to/i cu suspinuri :;i cu lacrdmi cerea

cu rugiiminte ajutor de la Hristos ce dormea: ,,Doamne! mdntue:;te-ne cii perim ". Eu insii nu mii minunez nici pentru turburarea
miirei, pentru ciici fiind o stihie nestatornicii, :;i-i este pururi din fire
ciind se fie !inti cdnd sii se turbure, nici pentru turburarea Apostoli/or,
pentru ciici nevoia aduce pururi turburare :;ifricii la oameni, ci mii
minunez cum s-au intdmplat, cii indatii ce au alergat :;i indatii ce
s-au rugat, indatii au luat :;i ajutorul :;i se fiicu lini:;te mare, zice
Evanghelia; au fncetat valurile, au perit intunericul, s-au imprii:;tiat
norii, s-au smerit marea, :;i corabia fntreagii :;i fiir de nicio viitiimare au ajuns la adiipostealii.

Frontispiciu din
Viata $i petrecerea sfintilor
de Dosoftei (1686)

D1q10NAR

mucenic, s.m. - martir din primele timpuri ale cre~tinismului

a priiznui, vb. - a celebra un eveniment religios
a mdntui, vb. - a ierta sau a ob\ine iertarea pentru piicatele siivar~ite,
a sciipa de pedeapsa divinii
amvon, s.n. - construqie (ca un balcon) intr-o biserica, de unde se
predicii sau se cite~te Evanghe/ia

. '. ;' :?:'.::f:~i.!{t~~~~

Tipiiriturile religioase au contribuit, in primul rand, la introducerea limbii romane in bisericii, inlocuind limba slavonii in care
se oficia serviciul divin. Marile reforme in acest domeniu le-au infiiptuit Dosoftei, in Moldova, ~i Antim Ivireanul, in Muntenia.
In al do ilea rand, ciir\ile religioase au influen\at formarea limbii
romane literare. De la diaconul Coresi, eel care a ridicat dialectul
muntean la rangul de limbii literara, plina la mitropolipi Varlaam,
Simion ~tefan, Dosoftei ~i Antim Ivireanul, to\i s-au straduit sa
caute forma cea mai !impede ~i mai armonioasa a limbii, care sa fie
in\eleasa in toate tinuturile romane~ti.
Nota de religiozitate, prezenta pretutindeni in ciirtile biserice~ti ,
se regase~te ~i in filele letopise\elor redactate de boierii moldoveni.
Astfel, cronicarul Grigore Ureche, relatand despre o luptii, scrie: Zic
unii sii se Ji ariitat lui $tefan Vodii sfdntul mucenic Procopie,
fmbldnd deasupra riizboiului ciilare !fi fntr-armat, ca w1 viteaz fiind
fntr-ajutoriu lui $tefan Vodii :;i ddnd vdlvii o:;tirii lui.
Mentalitatea religioasa a avut influen\ii ~i asupra umanistului
Miron Costin, continuatorul Jui Grigore Ureche. Poemul sau, Viiafa
/umii, pleacii de la un motiv din Ecclesiast (De:;ertarea de:;ertiirilor
:;i toate sunt de!farte) ~i are ca tema soarta alunecoasa, nestatornica
(fortuna labilis), idee foarte raspandita in literatura europeana a
Evului Mediu. Crea\ie de inspira\ie religioasii, Viiafa /umii exprima
un pesimism fiirii leac, previizand surparea inevitabila a intregii
omeniri. Mesajul din finalul poemului este un precept biblic asupra
condi\iei umane: viata fiind scurta, omul trebuie sii se evidenpeze
prin fapte bune, binele fiind \elul suprem al existen\ei.
Dimensiunea religioasa a calauzit nu numai existen\a, dar ~i
conceppa celor care au scris in aceastii perioada. Ei cred ca tot ce se
petrece pe pamant este hotiirat de Dumnezeu, dupa cum marturise~te
~i Miron Costin: Orice nevoinfii pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum
este ordnduit, a-l cliiti nime nu poate.

Liturghia tipiiritii de Dosoftei

(1679)

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

George Iva~cu, Istoria literaturii romiine. Capitolele consacrate

literaturii religioase prezintii influentele exercitate de modelele
striiine asupra autorilor romani ~i plaseazii creatia acestora in
contextul cultural specific epocii.
Alexandru Piru, Istoria literaturii ro111ii11e de la origi11i pii11ii la
1830. Lucrarea contine date biobibliografice detaliate despre
autorii religio~i ~i face analiza unor fragmente semnificative
din opera lor.
Nicolae Cartojan, Istoria /iteraturii ro111ii11e vechi. Carte de referin\ii
in studierea literaturii religioase roma ne~ti , aceastii istorie literarii ofera informatii amiinuntite despre personalitatea autorilor ~i analizeazii minutios intreaga lor opera.
Nicolae Manolescu, lstoria criticii a literaturii ro111ii11e. Capitolul dedicat literaturii medievale reliefeazii aspecte legate de miiiestria
folosirii limbii literare in ciirtile religioase.
Evanghelie tipiiritii la Snagov
(1697)

I.

Stema prii Romaneti

i a famili ei Basarabilor
(Pravi/a de la Govora, 1640)

ldentificii elemente de limbii veche romaneascii in discursul

religios al mitropolitului Antim Ivireanul.
2. Realizati un proiect intitulat Relafia omului religios cu
Dumnezeu, in care sii urmiiriti aceastii tematicii, in psalmii din
Vechiul Testament ~i in traducerea versificatii de Dosoftei din
Psaltirea in versuri, pe de o parte, iar, pe de altii parte, in
psalmii scri~i de poetii Alexandru Macedonski ~i Tudor
Arghezi.
Proiectul va trebui sii reliefeze diferenta dintre psalmii biblici
atribui\i, prin traditie, regelui David ~i psalmul ca specie liricii,
avand o accentuatii percep\ie filozoficii, a~a cum apare in creatia Jui
Macedonski sau in cea a Jui Arghezi.
Pentru realizarea acestui proiect se recomandii ca bibliografie:
A. Texte:
Vechiul Testament, capitolul Psalmii;
Dosoftei, Opere, I, Versuri;
Alexandru Macedonski, Psalmi 111oder11i (I-Xi), vol. Excelsior;
Tudor Arghezi, Psalmi, vol. Cuvi11te potrivite.
B. Studii critice:
N. Cartojan, Istoria literaturii romiine veclzi;
Adrian Marino, Opera luiA/exa11dru Macedo11ski, cap. Dumnezeu
~i Satan;
~erban Cioculescu, [11troducere in poezia lui Tudor Arglzezi,
cap. lntre credinfti ~i ttigadti;
Pompiliu Constantinescu, Tudor Arglzezi, cap. lntre ttigadti
~i abdicare.

Lit.erat.ura i pictura religioasa

Seu.rt istoric
1370 - cea mai veche gravurii in lemn, provenitii din Gennania.
1429 - eel mai vechi manuscris miniat din \iirile romane, un
Tetraeva11ghe/iar copiat ~i pictat de ciilugiirul Gavriil Uric la miiniistirea Neamt, aflat azi la Oxford, in Biblioteca Bodleianii. Tot la
Neamt va lucra ~i un alt mare miniaturist ~i caligraf, Teodor
Miiri~escul. Cele mai importante miiniistiri unde se copiau ~i se impodobeau manuscrise au fost Putna, Neamt, Riidiiu\i, Moldovi\a,
Sucevi\a ~i Dragomirna.
1435 - Gavriil Uric copiazii ~i impodobe~te un alt Tetraeva11 glzeliar, tot la miiniistirea Neam\.
Dupii 1450, in Germania intai, iar apoi in Italia, miniaturile,
fala manuscriselor, incep sii fie inlocuite de gravuri, in ciirtile
tipiirite, ceea ce va permite ilustrarea unui numiir mare de exemplare
ale aceleia~i edi\ii. Treptat, desenul linear (flirii umbre) al primelor
gravuri este inlocuit de metoda clarobscurului sau a umbritului, cum
se mai numea in epocii, reprezentatii striilucit de pictorul ~i gravorul
Albrecht Diirer.
1473 - ciilugiirul Nicodim copiazii la miiniistirea Humor un
Tetraeva11glzeliar, avand pictat portretul Jui ~tefan eel Mare.
1493 - la miiniistirea Neam\, diaconul Teodor Miiri~escul copiazii ~i impodobe~te un Tetraevanglzeliar, aflat azi la Biblioteca
Nationalii din Miinchen.
1508-1510-1512 - gravura piitrunde ~i in tiirile romane, odatii
cu primele ciirti tipiirite la Ti'irgovi~te de ciilugiirul Macarie.

Clarobscur - gravura in lemn

realizata in mai multe nuan\e ale
aceleia~i culori.
Frontispiciu - prima pagina
a unei car\i. care, pe langa titlu . con\ine adesea gravuri ~i alte elemente
decorative.
Gravurii - gen al graficii, in
care imagi nea este ob\inuta prin
reproducerea dupa o placa de lemn
sau de metal, de obicei arama , pea
carei suprala\a a fast trasat (gravat)
un desen in oglinda, prin incizare
sau in relief.

ttili~'t!fNG~@t

A fereca - a imbraca o carte

(de obicei religioasa) cu placi de
metal pre\ios.

roAp)(i EifKon411lcAp'iEKAO
OA,l,OK~ltCK61R> llACHA'iA &EAR
11iro noofil tt'iE K1npt~&i(
TEPO'( wrnlKbtTi.&rdlt
:t>Et ~wnp1tYllJI E HlH:
0

tA04

;. Q
JII."
7.( jh?~ r;t ft4.

,'

'

' .

Al"'ttm"/''

,,';flrr---~~

Frontispiciu din
Liturghierul tipiirit de Macarie
(1 508)

Cina cea de taina

(gravurii pe lemn de la
miiniistirea NeamO

,'

,'

. :_;; ' '~

'. -~ ' ;i '.

-ct,...: .>~/_ ~~
J'F~
.....

~ ,_....: ,04-:.
/

:!

Portretul lui ~tefan eel Mare,

pictat de Nicodim

lncunabul - exemplar dintr-o

carte tiparita intre 1455 (cand apare
Biblia Latina a lui Gutenberg) ~ i
1500; in \arile unde tiparul a lost
introdus dupa aceasta data, termenul desemneaza primele car\i tiparite. De exemplu, in Roman ia sunt
incunabule Liturghierul (1508) ,
Octoihul (1510) ~ i Tetraevanghelul (1512) tiparite la Targo v i~te
de calugarul Macarie.

El

in toarcerea fiului risipitor,

gravura in Evanghe/ia de la
Govora (1 642)

Manus cris miniat - manuscris

impodobit cu miniaturi
Miniatura - desen ornamental
sau figurativ, executat in culori, care
impodobea vechile manuscrise religioase.
Uric - document, act, hrisov.
Xilografie - arta de a grava
in lemn .

1609-1616 - in ciuda apari\iei tiparului, arta miniaturii ~ i a

ferecarii caf\ilor se men\ine ~ i chiar se diversifica, atingand apogeul
odata cu lucrul mitropolitului Anastasie Crimea la manastirea
Dragomima, de la care au ramas noua manuscrise, opt pastrate la
muzeul miinastirii, iar al noualea, la Biblioteca Imperiala din Viena.
Dupa aceasta data insa, vechea arta a manuscriselor miniate decade
~ i apoi dispare, datorita concurentei tiparului ~i a gravurii.
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea ~i in primele decenii
ale secolului al XVIII-lea, in vremea domniilor lui Matei Basarab,
Vasile Lupu, dar mai ales Constantin Brancoveanu, arta gravurii
devine tot mai rafinata, ~i datorita contactului cu Occidentul. Apar
omamente complicate, scene e~alonate pe mai multe planuri ~i
uneori, datorita imprurnutului de placi xilografice, chiar imagini din
carti apusene, precum cea a lntoarcerii fiului risipitor, din
Evanghelia de la Govora (1642), preluatii dintr-o Evanghelie
aparutii la Lemberg in 1606. Gravorii incep sa devina con~tien\i de
calitatea artei lor, semnfmdu - ~i de multe ori operele, precum Antim
lvireanul, Ursul Zugravul, Mitrofan Fiicatorul-de-Tipare ~i
Gheorghie sin Popa Costandin Tipograful Ramnicului.

Studiu d e caz

Formarea contiintei istorice

Incepiind cu secolul al XVII-lea, destinul culturii romane~ti nu

mai \ine exclusiv de via\a religioasa ~i de activitatea mitropoli\ilor,
a preo\ilor sau a calugarilor. Atat in Moldova, cat ~i in Muntenia,
actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat exclusiv in jurul manastirilor ~ i al bisericilor. Prin influen\a ideilor umaniste, boieri lumi na\i incearca sa recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi inecat fn
uitare. In operele lor istoriografice, ei vor demonstra, pentru prima
data, ideea unita\ii de neam ~ i de limba a romiinilor.

In veacul al XVII-lea ~i-a fiicut apari\ia in \iirile romiine un nou tip

de ciirturar, instruit, iubitor de culturii, cunoscator al mai multor limbi,
calatorit prin \fui straine, nu rareori investit cu func\ii importante in stat.
Cei care i-au dat expresie au fast cronicarii moldoveni ~i munteni.
Jn epoca feudala, cronicarii romani, in cazul cand nu erau
clerici, deprindeau Inca din copiliirie, odata cu manuirea penei de
scris, ~i folosirea spadei, a arcului ~i a buzduganului; orele de studiu
altemau cu cele de calarie ~i exerci\ii militare. Intelectualul roman
din trecut, curtean ~i el ca ata\ia dintre marii scriitori ~i arti~ti ai
Occidentului, nu cuno~tea deliciile vietii tihnite, iar rangurile ce i se
acordau erau totdeauna inso\ite de reale ~i grave raspunderi [ ...].
Imprejurarile au facut ca via\a oamenilor de la Carpa\i ~i
Dunare sa ramana mai mult decat in alte par\i aspra ~i dramatica.
Pentru ca au stat in mijlocul evenimentelor ca militari, oameni
politici ~i diploma\i, cronicarii din secolele XVII-XVIII ne-au lasat
relatiiri pre\ioase nu numai ca docurnente istorice, ci ~i ca miirturii
ale unor sentimente ~i ganduri plamadite odatii cu istoria \arii la care
participau. In paginile lor, naratiunea este inviorata adesea de amanunte vazute la fa\a locului, care dau episoadelor ~i personajelor
rni~care ~i via\a."
(George Iva~cu, Jstoria literaturii ro111ii11e)

lsus paete in lad,

gravura de Albrecht Diirer la 1500

11

Mitropolitul Anastasie Crimea,

miniatura in Psaltirea din 1616

Letopise\ul este o scrie re

veche, avand con\inut istoric, in care
evenimentele sunt prezentate in
mod cronologic.
Primele noastre letopise\e au
fast redactate in limba slavona. Ele
consemneaza istoria Moldovei de la
intemeiere pana la inceputul secolului al XV-lea. Cele mai cunoscute
~i mai valoroase, din punct de vedere artistic, sunt letopise\ele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche,
Miron Costin ~i Ion Neculce, scrise
in limba romana.
in Muntenia, letopise\ele au
fast realizate, in general, din indemnul unor mari fami lii boiere~ti, afiate
intr-o continua disputa pentru dobandirea ~ i pastrarea puterii.

Constituirea istoriografiei romane~ti:

Grigore Ureche
Grigore Ureche (c. 1590164 7) , cronicar moldovean. Descendent al unei vechi fami li i boiere~t i,
este fiul lui Nesto r Ureche, mare
logofat al Moldovei, unul dintre cei
mai boga\i ~i mai infi uen\i boie ri ai
vremii sale. Prima parte a vie\ii ~ i-o
petrece in Polon ia , unde pleacii in
pribegie aliitu ri de tatii l sii u. Aici
studiazii latina , gra matica, retorica
~ i poetica. pe texte a le scriito rilor
clasici.
Revenit in \arii, urea trepte le
ierarhiei socia le: logofiit. s piitar,
mare spiitar in timpul domniei lui
Vasile Lupu, cand devine unul dintre sfetnicii lui de increde re, apoi
mare vorn ic a l Tii rii de Jos. in aceastii ca litate are intotdeauna cuvantu l hotiiriitor in divan .
intre a nii 1642 ~ i 1647 , redacteazii Letopisetul filrii Moldovei,
s ing ura sa lucrare cunoscutii, ramasii nete rmin ata. Aceasta marcheazii inceputul istoriografiei in limba
roman a.

Cronica boierului Grigore Ureche, Letopisetul Tiirii Moldovei,

cuprinde evenimente petrecute In istoria Moldovei , din anul 1359 ~ i
pana la a doua domnie a lui Aron-Yoda (1594). Originalul s-a pierdut,
dar textul ni s-a transmis In copii cu interpolarile (adaosurile) a trei
copi~ti: Simion Dascalul, Misail Calugarul ~i Axinte Uricariul.
lnten\iile cronicarului sunt expuse In capitolul introductiv
(Predoslovia) care deschide letopise(Ul:

Mul!i scriitori au nevoit de au scris randul $i povestea /iiralor.

de au liisat izvod pre urmii, $i bune $i rele, sii riimaie f eciorilor $i
nepo/ilor. sii le fie de fnvii/iiturii, despre ce/e rele sii se fereascii $i sii
sii socoteascii, iar de pre cele bune sii urmeze $i sii sii fndirepteze. $i
pentru aceea, unii de la al/ii chizmindu $i insemnand $i pre scurtu
scriind, adicii $i dumnealui Gligorie Ureche carele den mi/a
domnu-siiu au Jost vornic mare cu multii nevoin/ii cetind ciir/ile $i
izvoadele, $i ale noastre $i cele striine, au ajlat cap ./i incepiitura
mO$ilor. de unde au izvorat in /arii $is-au fnmul/it ./is-au Iii/it, ca sii
nu sii inece a toate /iirale anii trecu/i ii sii nu sii :flie ce s-au lucrat,
sii sii asemene jieriilor :fi dobitoacelor celor mute :ff fiirii minte. Pre
aceea urmand $i chizmind, miicar cii sii aflii $i de al/ii semnate
lucrurile Tiirii Moldovei, apucatu-s-au $i dumnealui de au scris
incepiitura :ji adaosul, mai apoi $i sciiderea care se vede cii au venit
in zilele noastre, dupii cum au fostu intaiu /iirii ii piimantului nostru
Moldovei. Cii, cum sii tamp/ii, de sargu de adaoge povoiul apei $i
iarii$i de sargu scade :fi sii impu/ineazii, aia s-au adaos $i Moldova,
carea mai apoi de alte /iiri s-au desciilecat, de s-au de sargu Iii/it i i
fiirii ziibavii au indireptatu.
D1q10NAR

..::-,.
,,,,~tTOrtt~VH~1lh:

''.
~

1 ~

JfbP'it1
h\ OJ\AcJIWtl

~ lj-!f'l, . w..1>,(>'1r:-
:
............ u .

)i,,,,i' "" ~n., .. i ."'"'

w~.l:~:r

).;;;..{ : K."Jl".J:'n.# .. 11 ~r ...

...

I~ . "~'"': 1~~t;,1 :. J~'";d: i~ .

~fll.t-\~-~'Y''"'.,"; A~)'<f 6'"J''i" '~<-. :
((. .~~~... :'~~h" '*','!"'":~r. ,,l<j';: lllf 'M~
r."''.l" !Jt+.. c I ,.,,. 6' !l-'.1w~;
u

tAf"i1~n1:;~ .J\~ii'"<" ~{ ;111ut111~1,M;.~

rut-)i'}~! f~ tt.!ll{~A':.if '!!.(~J'J /11/:.

a';y._ff.3l'~W;._~~.lllL: .~,.
.G~"' .y,,J., : :,i~: '""f-r,,;,1... :-

Letopiseful fiirii Mo/dovei

de Grigore Ureche
(eel mai vechi manuscris)

II

au nevoit, vb. - s-au striiduit

randul, s.n. - randuiala, organizarea
izvod, s.n. - document scris
chizmind, vb. - scriind
cap $i incepaturii, (expr.)- origini

mO$ilor, s.m. - stramo~ilor

sciiderea, s.f. - decaden\a
de sargu, Joe. adv. - degrabii
povoiul, s.n. - puhoiul
s-au desciilecat, vb. - a fost intemeiatli

~ Identifica In textul Predosloviei, reprodus mai sus, motivele

care I-au determinat pe cronicar sa -~i scrie cartea.
~ Intuind originea neamului sau, Grigore Ureche este eel
dintai dintre cronicarii moldoveni care afirma ideea latinitatii limbii
~i a poporului roman. El scrie ca au trecut pre aice Traian,
impiiratul Ramului ~i lncearca sa dovedeasca asemanarile de ordin
lexical dintre limba romana ~i cea latina. in legatura cu ideea
latinitatii, In opera cronicarului apare con~tiin(a originii comune a
romanilor din Transilvania ~ i Maramure~, care sunt de acela~i neam
cu moldovenii: Rumanii, cafi sii aflii liicuitori fn Tara Ungureascii $l

la Ardeal $i la MaramorO$U, de la un Zoe suntu cu moldovenii :fi to/i

de la Ram se trag. Explica de ce insista cronicarul asupra originii
latine a romanilor.

Con~tii1tta

responsabi!Witii In fata istoriei:

:\Iii-on Costin

lstoriografia romaneascii lnceputii prin opera lui Grigore Ureche

a fost continuatii de Miron Costin, carturar cu o vasta cultura ~ i fin
diplomat. Prin anvergura lucriirilor sale, Costin este personalitatea
cea mai proeminenta din \arile romane, in tot veacul al XVII-lea.
Miron Costin prezinta In Letopisetul Tiirii Moldovei de la
Aron Vodii incoace evenimente petrecute dupa 1595, anul In care se
oprise cronica lui Ureche . Inten\ia Jui Costin a fost sa lnfa\i ~eze
istoria Moldovei de la inceputuri, din desciilecatul cu eel dintai,
carele au fostu de Traian-fmpiiratul ~i pana In zilele sale, du pa cum
marturise~te in prefa(a cronicii :

Fost-au gandul mieu, iubite cititoriule, sii fa c letopise{ul Tiirii

noastre Moldovei din desciilecatul ei eel dintfi, carele au f oslu de
Traian-fmpiiratul i i urdz isiim :fi fncepiitura letopise/ului. Ce sosirii
asupra noastrii cumplite aceste vremi de acmu, de nu stiim de
scrisori, cede griji :fi suspinuri. $i la acestufel de scrisoare gandu
slobod :fi fiirii valuri trebue.1te. far noi priivim cumplite vremi :fi
cumpiinii mare piimantului noslru :fi noaii. Deci priime.yte, fn ceastii
data, atata din truda noastrii, cat sii nu sii uite lucruri/e i i cursul
{iirii, de unde au piiriisit a scrie riiposatul Ureche vornicul.
Afla-vei de la Drago$ vodii, din desciilecatul /iirii eel de al
doilea, la letopise{ul Lui, pre randul siiu scrise domniile /iirii, panii
la Aron vodii. far de la Aron vodii fncoace incep e acesta letopise/.
carea {i I-am scris noi, nu cum s-ari ciide de-amiinuntul. Cii letopise/ele ce/e streine lucrurile numai ce-s mai fnsiimnate, cum
sintu riizboaiele, schimbiirile, scriu a {iirilor megiia:fe, iar cele ce sii
lucreadzii in casa altuia de-amiinuntul, adicii lucruri de casii, n-au
scris. $i de toe letopise/ii, de muldovan scrisii, nu sii aflii. far to! vei
afla pre randu toate.
$i priime:fle, aceastii data, aceastii pufinii trudii a noastrii,
care am fiicut, sii nu lreacii cumva cu uitarea, de unde esle piiriisit,
cu aceastii fiigiiduin/ii, cii $i letopise/ intreg sii O:flep/i de la noi, de
om avea dzi/e $i nu va hi pus preavecinicul sfat puternicu/ui
Dumnedziiu /iirii ace:fliia fenchiu :fi soroc de sfar:fire.
D1q10NAR

predoslovie, s.f. - prefa\a

voroavii, s.f. - cuvant
incepiitura letopise{ului - este vorba despre lucrarea De 11eamul
moldovenilor, care unna sii fie o introducere la cronica Jui Costin
scrisori, s.f. - scrieri
valuri, s.n. - vremuri de cumpana, 1ncercari grele
priivim, vb. - asistam, suntem martori
cursul /iirii - istoria \iirii
desciilecatul /iirii eel al doilea - venirea lui Drago ~ din Maramure~

Miron Costin (1633-1691 ),

cronicar moldovean. Face studii in
Polonia, iar dupii intoarcerea in jarii
are functii militare ~i diplomatice importante (mare vornic, mare logofat).
Apartinand boie ri mii ina lte. este
implicat in principalele evenimente
politice ale epocii. Suspectat ca ar
participa la un complot impotriva domnului Constanti n Cantemir (tatiil lui
Dimitrie Cantemir), este omorat din
ordinul acestuia.
Serie Letopisetul Tiirii Mo ldovei (1675), reconstituind evenimente:e petrecute intre 1595 ~i 1661,
poemul filozofic Viia ra tumii ~i De
neamul moldovenilor, lucrare in
care demonstreaza originea latinii a
roma nilor. in limba poloneza a redactat Cronica Tari/or Moldovei i

Munteniei (Cronica polona) ~i

lstoria in versuri po/one despre
Moldova i Muntenia (Poema
polona).

In nordul Moldovei
megiia:;e, adj . - vecine
{enchiu, s.n. - s fiir~ it

q De~i a dorit sa scrie letopise{ul Tiirii noastre Moldovei din

desciilecatul dintai, Costin a reu~it sa continue doar cronica
inceputa de Grigore Ureche. Explica motivul renun\arii sale.

~~1rJZ11~1,:.~~~~~ ..l ct(!_Pr~};Tif~~

'f/!.'!f 4'<7';;JJ7:['0/'1fl.",; t t tim.'. :.&!-"'.'.

~'?TWGM'"'-~.f'. ''j"t<: ~

f,a. (;--c

!
I

'

..

41a/it7~~
_, .

,f<__.,{

l-~- -~~-~ J

Semnatura lui Miron Costin

pe un act din 1679

*
Alta opera importanta a lui Miron Costin este De neamul moldovenilor, dill ce farii au ie:jit striimo~ii /or, lucrare cu un profund
caracter istoric, scrisa, pe de o parte, pentru a suplini lipsa de !fliinfa
inceputului acestii {iiri ~i , pe de alta parte, pentru a combate ociirile
~i basnele (scomelile, relatarile neadevarate) ale celor care au facut
adiiosiituri cronicii lui Grigore Ureche, respectiv, interpolatorii
letopisetului.

Predoslovie, adicii cuwintare dintai, de desciilecatul

fiirii dintai ~i a neamului moldovenesc
Catre cititariu
lnceputul fiirilor acestora !fi neamului moldovenesc !fi muntenesc :/i ca{i sunt !fi in {iirile ungure!fli cu acest nume, romani, !fi
panii astiizi, de unde sunt !fi din ce siimin{ie, de cind !fi cum au
desciilecat aceste piir{i de piimdnt, a scrie, multii vreme la cumpiinii
au stiitut cugetul nostru. Sii incep osteneala aceasta dupii atdta
vacuri de la desciilecatul {iirilor dintdi, de Traian impiiratul Rdmului,
cu cdteva sute de ani p este mie trecute, sii sparie gdndul. A liisa
iarii!fi nescris, cu mare ocarii infandat neamul acesta de o samii de
scriitori, este inimii durere. Biruit-au gdndul sii mc'i apuc de aceastii
trudii, sii scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor :ji siimin{ie sdntu liicuitorii {iirii noastre Moldovei !fi ava !fi Tiirii
Muntene:/ti, cum s-au pamenit mai sus, !fi romdnii din {iirile ungurevti, cii tot un neam sunt !fi o data desciileca{i, de unde suntu
veni{i striimo!fii for vi de cdnd s-au osiibit :/i au numele acest de
acmu, moldovan, $i muntean, in ce parte de lume iaste Moldova,
hotiirele ei p dnii unde Jost intdi, ce limbii {in :/i pdnii acum, cine au
liicuit mai nainte de noi p e acest piimdnt !fi supt ce nume, - scot la
~tire tuturor carii var vrea sii !flie neamul {iirilor acestora.
q in Predoslovie, intr-una dintre cele mai frumoase pagini
care s-au scris in aceasta epoca, Miron Costin incepe prin a- ~i arata
indoiala ce 1-a stapiinit inainte de a scrie despre intiimplari foarte
indepiirtate, cu cdteva sute de ani p este mie trecute. El prezinta apoi
framiintarea ~i lupta care s-au <lat in sufletul sau, piina ciind a luat
hotiiriirea de a-~i redacta lucrarea: Biruit-au gdndul sii mii apuc de
aceastii trudii. Identificii, mtext, motivele care 1-au determinat sa-~i
duca la bun sfiir~it munca.
q Scrierea istoriei reprezintii pentru Costin o problema de
con~tiin\a, ce implicii responsabilitatea morala in fa\a urma~ilor. El
formuleaza, in termeni clari, ideea responsabilita\ii istoricului care
nu trebuie sa se abatii de la principiile sale. Selecteaza, din text,
secven\ele in care este exprimata aceasta idee.

lstorie $i fictilme: Ion Neculce

Continuatorul cronicii lui Miron Costin este boierul Ion Neculce,
care duce letopisetul piina in vremurile contemporane lui. Opera sa,
Letopiseful Tiirii Moldovei, cuprinde evenimente petrecute intre anii
1661 ~i 1743, o etapa dramatica a istoriei moldovene~ti, marcatii de
razboaie, intrigi, decadere ~i de inceputurile dornniilor fanariote.
Predoslovia cronicii precizeaza izvoarele de inspira\ie. Spre
deosebire de Ureche ~ i Costin, care, scriind despre o perioada mai
indepartata, au fost nevoi\i sa foloseasca surse istoriografice autohtone ~i straine, Neculce apeleaza, in primul rand, la tradi\ia orala,
utiliziind informa\ii din audzitele celor biitrdni boieri. La multe
dintre intiimplari fie a fost martor, fie a participat direct, de aceea ele
au fost scrise dintru a sa vliin{ii, rara sa mai recurga la un alt izvor,
caci istoria aceasta au Jost scrisii in inima sa, de unde pronun\atul
caracter memorialistic al textului:
[... ]Iara de la Dabije-vodii inainte indemnatu-s-au !fi Ion Neculce,
biv-vel-vornic de Tara de Sus, a scrie intru pomenirea domnilor. lnsii
piinii la Duca-vodii eel biitrdn I-au scris di pe n~te izvoade ce au aflat
la unii !fi al{ii !fi din audzitele celor biitrdni baieri; iar de la Duca-vadii
eel biitrdn inainte, piinii unde s-a vide, la domnia lui Ion-vodii
Mavracordat, nici de pre un izvod a nemiirui, ce au scris sdngur; dintru
a sa $fiin{ii, cdt s-au tdmplat de au Jost in viia{a sa. Nu i-au mai trebuit
istoric strein, sii citeascii !fi sii scrie, cii au fast scrisii in inima sa. Deci
vii pofiescu, cetitorilor; pre unde ar fl gr~it condeiul mieu, sii priimi{i,
sii nu gdndi{i cii doarii pre vaia cuiva sau in pizma cuiva, ce, precum
s-au tdmplat, cu adeviir s-au scris. Doar niscaiva veleaturi a anilor de
s-orfl gr~it, iar celelalte intru adeviir s-au scris.
Mai socotit-au !fi din letopise{ul lui E vstratie lagofiitul !fl a Lui
Simian dasciilului :/i a lui Misail ciilugiirului ni!fle cuvinte cdteva, de nu
le-au liisat sii nu le scrie, ce le-au scris, miicar cii dumnealui Miron
logofiitul :/i cu Nicolai fiiu-siiu nu le-au scris, :/i-i ociirif-$te. $i sii cade
sii-i ociirascii, unde face cii sunt moldovenii din tiilhari. Bine face cii-i
ociire!fle -?i dzice cii sunt basne. Jar pentru Dumbrava Ro!fie, cum cii au
arat-o Bogdan-vodii cu le-?ii, Miron logofiitul au liisat de n-au scris.
Dar acee dzicu sii nu fie basnii. $i pentru neamul Movilevtilar; :ji cum
li s-au numit acest nume, dintru $tefan-vodii eel Bun, Moghilii, iar
nu-i basnii. $i allele multe n-or fl :jtiut istaricii streini, ca sii le pomeneascii toate. Deci o samii de istorii mai alese :ji noi nu le-am liisat
sii nu le scriem. lnsii nu le-am scris la rdndul for; ce s-au pus de o parte,
inaintea domniii Dabijii-vodii s-au scris. Ce cine va vre sii le creadii,
bine va fl, iar cine nu le va crede, ian'i$i bine va fl, cine cum ii va fl vaia,
~a va face. Cii mul{i istorici streini, de alte {iiri, nu le -?tiu toate cdte sii
Jae intr-alt piimdntu. Tot mai bine :jliu cei de lacu decdt cei streini, insii
ce sii face in viia{a /or; iar nu in indelungate vremi, iar istoriile celi
vechi mai bine le :/tiu istaricii, cii le au scrisii, iar nu audzite.
Deci, fra{ilor cetitorilor; cu cdt ve{i indemna a ceti pre acest
letopisii{u mai mult, cu atdta ve{i :jli a vii Jeri de primejdii vi ve{i fl
mai invii{a{i a dare riispunsuri la sfaturi ori de tainii, ori de O:jlire,
ori de voroave, la domni !fi la noroadele de cinste.

Ion Neculce (1672-1745),

cronicar moldovean. Intra de timpuriu in via\a publica ~ i se inal\a treptat
pe scara dregatorilor. Este nevoit sa
se refugieze, din cauza insta bilita\i i
vremurilor, in Rusia ~i Polonia. Se
reintoarce in Moldova , in 1720.
Spre sfa r~ itul vie\ii (incepand
din 1733), scrie Letopisetul Tarii
Moldo vei, opera de interes istoriografic. dar mai ales litera r. Talentul
sau de povestitor este rema rcabil,
prin stil anticipandu-i pe Ion Creangii
~ i Mihail Sadovea nu .

1-
Wl:Jl.U'J..,l~tHHTf

'l(;tHITl

.,r&
r~. ~'AA....:.:.;,,+.:~""'
..
ou-.
.
.

,.u;:
r.;~~:.../'~;:~~
~'."-~t1-~~J(
., , _, ._- ......
'-r'~ <:r- ~
f"'/"t' . )~..

'

"

'

"~;;.;.::.: c:;;..-:-"ib~"'.if',,.11-4"'
.,,,~-. "f'i-7.;!'1, ~., ....ie:~r' }.
""' .,..
.,. .lt'~ :r.r .
_.....,...,. ~ -
.i

)jj;:. :. ~~~.. ~ -- )

!11'"1'~~~._,, . ~~

.~:rrt~:
. ., .. t:t:>~ .
1.....f~:tl:~
r y '1 "' /(l-

,.1

'!(jfym
, Jt~'1.l
~:r ~ -11-:l!.<-', JI

I.~.~-!t-,~~~~~!it-;
..k,,..'--f.,i, .-; ~~'"""'
. . . '...'fiii. C
~ ~..
'f ..

f'

_,

:!5~
-- *;
'. (
~-.:;.;;
~

0 sama de cuvinte
de Ion Neculce

II

D1q10NAR

biv-vel-vornic - fost mare vornic

pizma, s.f. - ciuda, necaz, nemultumire

veleat, s.n. - datii, tennen
e"'" <\ ~;).n""mj";.,,~~ .

- ~---- .fi: .. ...,;.;:,.:y.-9...~ ~.i.;t'.,'

. :,,;~( .#~'-:- . . ."t!ff 7:""~ .....,..c\...~;11~

r:~:,'.~:[~i::'.::\~~~,:/,;~~. ~~;

( . ,_'t.Jf''!~f-;,:.._" ..,,.::.'f/2.;-,;- !a.1M..-nl'i:i:d-.~-1 7:~~1::i:~~~.tpf:: ,;>i:t:., ~";u

:.~ ?~;::~a~~~:~-;:; :

/f:.._-r-_".'1~r 1 ~ .. - ~~'.;lf, ~-- -.

' ::lf< ->l.wu',,.,'

,,,;)'['", -',."",...r"'~r,'("':fj_,?""J"'
_ i ,. ...
'
~ ~

- ~"' '""'~

to' (' ll"""-4

'Ii"

... . _1. y

~
4~10(

,., .

"~ .5'( "'1' " 11 ~7 "' .. "~ ""!''"'

.n+. ~~. . tni~ ~ "'"' f

~; "
'':..r?-

~'-'"/',PIM:., ....~

,. ut

..

' l. oA1, Hi ~

~ ~

' ' .:>

: 1w1( A'.V"'"f"u111:11. K..11 1~'.''.'.tntt h o~cO
~

:,

...... ; ;..sf .

....

,.

'Ymrrifro~'"l~~""t~;.. ~r"1i,.," .
~m.u:..~....- ,7'\=.: "'~~ .. ;.,/.
"' ',1,..,;

.f71'
.:..,,.,,, fi ,;.,~.~ >:t 1Awfi:'.
.~./
.

"

'):

Letopiseful farii Moldovei

basna, s.f. - relatare mincinoasa, scornita, fa lsa

t:'.:> Stabile~te

deosebiri intre cronica Jui Neculce ~ i cele ale

in ceea ce prive~te prezentarea evenimentelor istorice.
t:'.:> Consideri ca apropierea in timp de evenimentele narate, ca
in cazul lui Ion Neculce, este in beneficiul istoricului sau al
scriitorului? Argumenteaza. Po\i apela ~i la extrasul urmator din
Istoria literaturii romiine... de Al. Piru, dar ar fi util sa cite~ti ~i cele
42 de legende cuprinse in 0 samii de cuvi11te.
,,Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este con\inutul
!or educativ f'ara ostenta\ie sau curnpiinit anecdotic, epicul cuminte,
batranesc, nara\iunea simpla, populara. Este lesne de in\eles de ce
legendele din 0 sama de cuvinte au fost atat de citite ~i prelucrate
de scriitorii din secolul urmator. Ace ~tia au gasit fara multa zabava
subiecte de-a gata, necesitand doar versifica\ia pentru a fi transformate in cantece, balade sau poeme. De cele mai multe ori insa,
observa\ie care nu s-a facut, legendele Jui Neculce pierd din autenticitate in prelucriirile poe\ilor, pastrandu-~ i mai departe adevaratul
parfum numai In original."
(Al. Piru, Istoria literaturii romiine
de la origini piinii la 1830)
inainta~ ilor

de Ion Neculce
(fila 332 a manuscrisului)

Cronicarii moldoveni ~ i munteni au pus bazele procesului de

constituire a istoriografiei rom ane~ti, care va face posibila apari\ia
in epoca pa~optista a primilor istorici romani in accep\ia modema a
termenului : Mihail Kogalniceanu ~ i Nicolae Balcescu.
,,lnflorirea, cu totul remarcabila, a scrierilor cu caracter istoriografic pe care o adapostesc secolul al XVII-lea ~ i primele decenii
ale veacului urmator, atat in Moldova, cat ~i in Tara Romaneasca,
nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural. Nivelul, diversitatea, varietatea modalita\ilor de abordare demonstreaza ca
produsele literare ale acestei epoci de vdrf sunt fire~ti impliniri ale
unor preocupari ce se definesc prin duratii ~i constan\a. Secolul al
XVI-lea in cultura romaneasca este dominat - dupa piirerea noastra de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instalarii ~i
lnchegiirii con~tiin\ei na\ionale), care ii anima, la fel de intens, pe
oamenii politici, ca ~i pe carturari. intoarcerea catre propriul trecut,
consolidarea legaturilor cu inainta~ii ~i punerea in valoare a traditiilor na\ionale (toate semne ale perenita\ii, ale unei permanen\e
con~tientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenen\ii a
prezentului la un curs comun al istoriei ... "
(Dan Horia Mazilu, Marii cronicari
ai secolului al XVII-lea)

Recuperand prin opera lor istoria romanilor de la inceputuri,

cronicarii moldoveni ~i munteni au pus, pentru prima oara, problema originii latine a poporului roman. Afirma\ia facuta de Grigore
Ureche, potrivit careia to\i romanii de la Ram se trag, a fo st reluata
de Miron Costin in cronica sa ~ i dezvoltata in tratatu l De neamul
1110/dove11ilor. Aceea~ i concep\ie se regase~te ~i in opera istorica a
stolnicului Constantin Cantacuzino. ldeea romanitiitii poporului roman,
pusa de cronicari in legatura cu aceea a latinitii\ii limbii romane, a
contribuit la formarea con~ tiin \ei na\ionale.
Dincolo de aspectul pur istoric, cronicile au ~ i o valoare literara.
Aici se intalnesc, intr-o forma incipientii, procedee ale prozei artistice:
nara\iunea, portretul, descrierea, dialogul. Influen\a cronicarilor
asupra literaturii romane modeme este indiscutabilii. Autori precurn
Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Barbu
Delavrancea, Mihail Sadoveanu ~ .a . s-au inspirat din opera acestora.

Boier
(inceputul secolului al XVIII-lea)

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

George Iva~cu , Istoria literaturii romiine, I. in capitolele consacrate cronicarilor moldoveni ~ i munteni, opera acestora este
analizata in contextul epocii; sunt relevate aspectele umaniste,
valoarea istoriografica ~i cea literara.
Alexandro Piru, Istoria literaturii ro111ii11e de la orig ini pii11ii la 183 0 .
Capitolele dedicate cronicarilor ofera inforrna(ii consistente
despre biografia fieciiruia ~ i forma\ia intelectuala; sunt scoase
in eviden\a aspectele de natura artistica ale operelor.
Nicolae Cartojan, Istoria /iteraturii romiine vechi. Volurn de referin\a pentru studierea literaturii romane vechi, se rernarca prin
boga\ia ~i varietatea informa\iei, dar ~ i prin analiza in detaliu a
fiecarei opere.
G. Calinescu, Istoria literaturii ro111ii11e de la origilli piinii i11 preze11t.
in capitolele consacrate cronicarilor moldoveni ~i munteni, criticul valorifica valen\ele literare din opera acestora.

I.

2.

3.

4.

Prezinta argumentele aduse de Grigore Ureche in Letopise{ul

Tiirii Moldovei pentru afirmarea unita\ii de origine, de neam ~ i
de limba a romanilor.
Comenteaza con\inutul Predosloviei din tratatul De neamul
1110/dovenilor de Miron Costin, urmiirind logica ideilor expuse
~i inten\iile cronicarului.
Ion Neculce, continuatorul Letopisefului Tiirii Moldovei scris
de Ureche ~ i apoi de Costin, aduce o noua viziune cu privire la
interpretarea adeviirului istoric din legendele cuprinse in 0 samii
de cuvbzte, o addenda la letopise\. Prin ce se caracterizeaza,
din acest punct de vedere, con\inutul acestor texte?
Realiza\i un proiect intitulat A rta portretului ~i a narafiunii fn
opera cronicarilor moldoveni. in realizarea lui se recomanda
sa urmiiri\i cum letopise\ele lui Ureche, Costin ~ i Neculce, de~i
sunt scrieri istoriografice, au ~i o valoare artistica prin portretizarea unor domni, prin nararea unor scene de via\a, prin su-

biectivitatea relatiirii, prin consemnarea unor evenimente traite

(in cazul Jui N eculce) etc.
Sugestii pentru alegerea fragmentelor:
- arta portretisticii: $tefan eel Mare, Ilia~ Rare~, Petru $chiopul
(Grigore Ureche); Nicolae Milescu, Constantin Cantemir,
Petru eel Mare, Dosoftei (Ion Neculce);
- arta naratiunii: batiilia de la Baia dintre $tefan eel Mare ~i
Matei Corvin, intoarcerea la tronul Moldovei a lui Alexandru
Liipu~neanu , prezentarea domniei lui lon-vodii Armeanul
(Grigore Ureche); tabloul invaziei liicustelor, complotul
logoflitului Gheorghe $tefan contra domnitorului Vasile Lupu
(Miron Costin); legendele despre Ghica-vodii ~i despre
Nicolae Milescu, sfar~itul tragic al Jui Miron Costin, vizita Jui
Petru eel Mare la Ia~i (Ion Neculce).
Pentru realizarea acestui proiect se recomandii ca bibliografie:
A. Texte:
Grigore Ureche, Letopiseful Tiirii Moldovei;
Miron Costin, Letopiseful Tiirii Moldovei de laAaron-vodii
incoace;
Ion Neculce, Letopiseful Tiirii Moldovei de la Dabija-vodii
piinii la a doua domnie a Lui Constantin Mavrocordat.

B. Studii critice:
Se vor consulta operele recomandate in manual la bibliografia
studiului de caz Formarea con!jtiin{ei istorice.
~~.;-.r.:c7!':!:~-:0~~~~f.'"...~;~."'.~,'t)r~

ii~~~~~;.c~~:i)t~~:.G?<~;::d~~
m.:.ll
...t,., ~~.;
"~"''.iw_w:.:
G""" rt>'" '"""' ' tti>'"''" >
lT .. K: Ii: 6ouo" :
' ; (~

., . ,

~I

- . . '
...;;.
~los,_. J.ii.~<

g-

-. .'. w
'~

. !. riJ"

'

f l< .

':

fi

. 1:~~
.\f~;

:. ~

Y.2
- .~,

Al'.<';
GJ

''-..-fir.. .\~;,_.,~tt,(~ .
'

i.!2.
~

..
' '~ ~1

.,.~1*,

~- H. '~~~.

'

~['

\/,, -....

5?J

;a',

I"'.:';:ifi.\~) .- :'/7<::;~
.
-. .,~rt~\~

-;-Tiff r;,:m,~. ~.fo'

:, :-~f1arttr:b~t .t'tf.1;;31.. .
.!~'ff;i);O~"""' lliii6niWOJ.1
~~~l~.iutfr 1~i"4: it..,:v !If.:
~., :fl~~.'lth :'A'''!''"t1: '_'''"!\W \
1

~ .. . c...:lJ.fUUlfrl'1tJ. o.,_,1'f"j

Tipiiriturii din vremea lui

II

~erba n

'

Cantacuzino

Um rJ D III H 1:1 l!l 13 ii 13 tJ ii

I.

2.

3.

In grupe de trei-patru colegi, discutati despre intiimpliiri legate

de viata ~i de domnia lui Vlad Tepe~, pe care le-a\i aflat din
diferite surse (istorie, literatura, cinematografie etc.). Comunica\i ~ i celorlalti colegi de clasa informatiile voastre.
Discutati despre imaginea de azi a Jui Vlad Tepe~. Considera\i
ca ea ii reflecta cu adevarat personalitatea?
Ce tip de texte literare - epice, lirice, dramatice, cornice, tragice etc. - considerati ca ar fi mai potrivite pentru a-I avea ca
personaj pe Vlad Tepe~? Motivati-va opiniile.

TIGANIADA ,i:
de Ion Budai-Deleanu
PUNCTE DE REPER
Tiganiada sau Tabiira figa11i/or este un poemation
eroi-comico-satiric alciituit in doaosprezece ciintece de Leonache
Dianeu [anagrama numelui Budai-Deleanu], imbogii/it cu multe
insemniiri $i luiiri-aminte de ciitre Mitru Perea [Petru Maior] !ji al/ii
mai mul{i in anul 1800. In ,,Prolog", autorul i~i justifica alciituirea
poeticescii, pe care o nume~te juciirea, prin dorinta de a forma !ji a
introduce un gust nou de poezie romiineascii, pregatindu-i pe tinerii
cei de limbii iubitori a cerca $i cele mai riidicate !ji mai ascunse desi!juri ale Parnasului, unde liicuiesc muzele Lui Omer ~i a Lui Virghil.
Este de subliniat caracterul programatic al acestei declaratii, caci
numele de juciirea nu trebuie in\eles ad litteram, ci doar ca un gest
de protocolara modestie.
0 Epistolie inchiniitoare ciitre Mitru Perea, a~ezata inaintea
textului, aduce precizari legate de con\inut: ...toatii povestea mi se
pare cii-i numai o alegorie (s.n.) in multe locuri, unde prin /igani sii
in{eleg !j-al{ii, carii tocma a!ja au fiicut !ji Jae, ca !ji /iganii oareciind.
Ce/ in{iilept va in{iilege! Cat prive~te modalitatea narativa, am mestecat intru adins lucruri de !jagii, ca mai lesne sii sii in/eleagii $i sii
placii. Trebuie remarcat orgoliul autorului care afinna tran~ant cum
cii aceastii opera nu este furatii, nici imprumutatii de la vreo altii
limbii, ci chiar izvoditurii noao !ji orighinalii romiineascii. Deci,
bunii sau rea cum este, aduce in Zimba aceasta un product nou.
Izvoarele sunt amintite chiar de autor: Omer eel vestit, mo!jul
tuturor poe{ilor (Iliada, Odiseea ~i, in special, Batrahomiomahia Riizboiul !fOarecilor cu broa!jtele), Tassoni (La secchia rapita,
adecii vadra riipita) ~i Casti ( Gli animali p ar/anti, adecii jivinele
vorbitoare) . Modelul, evident chiar ~i din alegerea titlului, riirniine
insa /liada ,,altoita" pe trunchiul comic al Batrahomiomahiei.
La inceputul secolului al XIX-lea, in literatura europeana,
epopeea de tip clasic, caracterizata prin prezenta sublimului, intrase

Ion Bu dai-Delean u (1760scriitor. filo log, istoric. Fiu al

unui preot greco-catolic, inva\a la
seminarul de la Blaj, apoi urmeaza
cursuri de filozofie la Viena ~i este
absolvent al Faculta\ii de Teologie.
Reintors in Transilvania , este o perioada profesor la Blaj, dar in urma
unui confl ict cu episcopul loan Bob
se stab i le~te la Lemberg, in capita la
Gali\iei (azi Lvov. in Ucraina). Aici
este secreta r de tribunal ~ i consilier
de curie. Rama ne la Lemberg pana
la sta r~i tul vie\ii, dar pastreaza o
stransa legatura cu inte lectualii
romani din Transilvania.
Opera sa capitala este epopeea eroi-comica !iganiada , pastrata in doua versiuni: prima, din jurul anului 1800, cealalta, din jurul lui
1812 . Din pacate, a ramas nepublicata vreme de ~ apte decenii ~i nu a
putut influe nta evolutia literaturii romane.
Pe pla n filologic, este autorul
unei gramatici ~ i al catorva dic\ionare. Are meritul de a fi preconizat
studiu l comparativ al limbilor romanice ~i de a fi introdus o terminologie gramaticala moderna.
1n domeniul istoriografiei, a scris
o lucrare in care sus\ine latinitatea
romanilor ~i continuitatea elementului roman in Dacia. Prin intreaga
sa activitate culturala este unul dintre
carturarii de frunte ai $co/ii Ardeiene.
1820),

El

Manuscrisul pganiadei a fost

adus in \ara de catre Gh. Asachi in
anul 1869, fiind publicat partial, mai
intai in revista Buciumuf roman intre 1875 ~i 1877. Au urmat numeroase reeditari, mai mult sau mai
pu\in reu~ite, ultima fiind edi\ia
critica din anul 1999 a lui Florea
Fugariu, cu un studiu introductiv de
Gh. Tohaneanu.

Coperta editiei critice din 1953 a

pganiadei, ingrijitii de J . Byck

in declin. Con~tient de acest fapt, Budai-Deleanu incearca sa revitalizeze specia tocmai prin suprapunerea comicului ~i a satirei, care
devin dominante in Tiganiada. ,,lnven\ia" nu apartine scriitorului
ardelean, dar in literatura romana situa\ia este rarisima ( o vom
reintalni doar in anii '80 in Leva11tul Jui Mircea Cartarescu, o alta
epopee ,,de sertar", unde, din fericire, a ri\mas nu un secol, ci doar
un deceniu) ~ i echivaleaza cu actiunea de salvare a unei specii pe
cale de disparitie, din pacate rara a produce efect in epoca, pentru ca
textul nu a fost cunoscut de scriitorii timpului, fiind tiparit integral
abia in anul 1925.
Fundalul este eroic - lupta pentru independenta condusa de
Vlad Tepe~. In prim-plan se afla insa peripe\iile cornice ale \iganilor
care, pentru ob\inerea liberta\ii, dar ~i a miincarii, promise de dornn
in schimbul angajarii in lupta, calatoresc de la Flamiinda la lnimoasa. Multumirea este totu~i mai mare pentru miilai !fi clisii (slanina)
deciit pentru slobozie. Fiindca mersul este anevoios prin sfadii
multii !fi hodini dese, \iganii se hotarasc sa puna inainte carele cu
merinde. Cum nici in acest caz nu ob\in efectul scontat, trirnit solie
Jui voda, solicitiindu-i sa ordone ca distanta dintre cele doua localitati sa nu depa~easca un mil, .. .Apoi sii dea slobozie/ D e a face trii
hodini elite o data. Armata \iganilor mai dore~te ~i .. .pii drum v-o
pazii, [ ... ] I Ca la primejdie sii ne ajute;/ Dii ar fl miicar numa doao
sute. Lucrurile se complica prin amestecul sfintilor, de partea romiinilor, ~i al diavolilor, de partea turcilor. Satana o fora pe Romica,
logodnica viteazului Parpangel, oprind iar calatoria, ciici indragostitul o cauta pretutindeni, ajungiind chiar ~i in lad ~i in Rai. Totul se
sfiir~e~te cu incaierarea \iganilor ~i cu hotariirea lui Durnnezeu de a
prelungi fncii vreme lungii jugul turcesc, prin plecarea Jui Vlad fn
urgie.
Elementul satiric este dat de alegorie, caci, sa nu uitam, prin
figani sii fnfeleg :j-alfii, iar comicul rezulta, cu precadere, din comportamentul ,,eroilor".
Convingerea scriitorului este ca fiecare subiect tratat presupune
un limbaj pe masura: ...poetul in voroava sa deob:jle [ .. ] fntrebuinfeazii cuvinte obi!fnuite fntre fiirani, afarii de tdmpliiri cdnd vorbe:jte
altcuiva, ciici atunci a!fa-!fi chibzuie!fle voroava ca sii fie cuviincioasii persoanei care vorbe!fle. Or, cum dominanta textului este data de
inten\ia comico-satirica, limbajul, ca ~i comportamentul personajeJor, indiferent de zona din care provin, i se adapteaza pe deplin.
Totul respecta insa limitele prescrise inca din Antichitate, de
Aristotel, care cerea ca poetul sa vorbeasca pe ciit se poate de pu\in
in nume propriu. De aceea, autorul recurge la un procedeu original,
plasand in subsolul paginii note ~i comentarii ale unor presupu~i
cititori, aviind nume ce sugereaza firea sau preocupiirile fieciiruia:
Miindrila, Idiotiseanul, Coantre~, Onochefalos, Erudi\ian, Filologos
etc. Idiotiseanul, de exernplu, nu pricepe ca prezenta ecoului in lamenta\ia indragostitului Parpangel, nemiingiiiat de pierderea Romicai, este doar o metafora: Ce figan nebun! Dar nu putera el sii
cunoascii cii nimini nu-i riispunde, ci numai sunetul vorbelor lui sii
riizbate. Contribu\ia Jui Mitru Perea este predominant filologica :
Aurariu - explica el - cuvdnt adeviirat romdnesc; adecii se numesc

a!fa cei ce spa/ii aurul. Pe unele locuri sii zic biiie!fi, de la baie,
adecii auriirie unde sii sapii din piimdnt aurul. Uneori comentariul
capata un aspect colocvial, prin interven\ia mai rnultor ,,cititori", ca
in schimbul de replici legat de portretul ironic al judelui Neagu,
iubitorul de dreptate, ce numai de o parte aude: Oarecum nu sii
love!fte!... Zice cii Neagul au Jost iubitoriu de dreptate !fi apoi zice
cii n-auzea numai de-o parte. Dacii asculta el numa pe o parte, vai
de judecata lui! - Mdndrilii; Ei! Deacii nu auzia de o parte,
atuncea, dm; trebuia sii-i vorbeascii de cea parte de care auzea. Onochefalos.
De altfel, limbajul constituie una dintre reu~itele Jui Budai-Deleanu care, de~i recurge de obicei la varianta vorbita, nu ocole~te
nici expresia savant-neologica. Vom intii!ni, a~adar, alaturate neologisme precum anli!fambrii, melancolie, himerii, intrigant ~i
regionalisme, biiia!f, balii, cioarsii ori crea\ii proprii, ob\inute mai
ales prin derivare: bogiitate, goliitate, piigdnie, a obriizui (a desena
un portret) etc. Asemenea bogatie lexicala ii permite indriizneli
prozodice pe care le vom mai intii!ni doar in lirica moderna, la
Tudor Arghezi, de exemplu, sau la Nichita Stanescu. El face sa
rimeze substantive precum poartii ori sarii cu forme verbale
omonime; adjective ~ i pronume cu nume proprii: mi!fel - Corcodel,
el - Aristotel; chiar daca mai rar, se folose~te ~i de procedeul numit
,,incalecare", combinand verbul cu o altii forma verbala incompleta,
ce se continua in versul urmator: zisii - ca sii mi sii...
0 astfel de tesatura subtila de inova\ii este unica in literatura
romiina a momentului. Tocmai de aceea este cu atilt mai regretabil
faptul ca opera Jui Budai-Deleanu nu a fost cunoscuta de contemporani ori de scriitorii genera\iei urmatoare, pa~opti~tii .

Cantu! I (fragrnente)
1

Musa! ce Lui Omir odinioarii

Cdnta:ji Vatrahomiomahial
Cdntii !fi mie, fii buni!foarii,
Toate elite fiicu figiinia,
Clind Vlad Vodii fi dete slobozie,
Arme !f-olaturi de mo!fie.

a;r,.h.

'j!!raJ
~:.

A-

":.: -:.;: :;~~:i~~~~~~-,,,.-~

~Ac,,~ -vA,.,,....,a.t..,
.. ,,.!JJ,;. .....l!";I.

7;:;;.:.:c::::~~:~:rt.,~;:.r.:;
1 Musa: acest cuvdnt este elinesc, obi$nuit acum mai la toate limbile,

mai vdrtos la poesie sau cdnd scriu cu stihuri. Precum s-aratii la Mitologhia Elini/or, musa va sii zicii $1iinfii sau mai vdrtos zdnii ajliitoare de
$1iinfii. Elinii cinstea noao muse, precum: Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene,
Terpsihore, Erato, Polimnia, Orania $i Calliope, care toate s-au zis ziele
sau zdne, niiscute de Joie (sau Zevs) $i fecioare viergure, de musicii $i
poeticii ajliitoare. Pentru aceasta poeticii eline$ti $i liitin~ti, vrdnd sii
fnceapii vreun cdntec, le chiema fntru ajutoriu. Jar poeticul nostru aici chiamii
fndeosebipre acea musii care oarecdnd au ciintat lui Omir Vatrahomiomahia,
adecii biitaia $Oarecilor cu broll$1ele. - Mitru Perea

.... ., '-:'r~,;--~,~-'."!-" :-r

....,,oj/r --r.,.
cr_

r o-:.

~-~.... ' ':l,,c..

o _ _.r'lj _

~
"7

""4'-". IYll"'V

c~

p ganiada
(paginii de manuscris)

Cum figanii vrurii sii-$i aleagii

Un vodii fn farii $-O stiipanie
Cum, uilandu-$i de viafa dragii,
Ar me prinsiirii cu vile) ie,
Ba fn urmii fndriiznirii $-a sii bate
Cu murge$1ile piigane gloale.

52

Cum apoi, prin o galceava amara

(Caci nu sa niiriivea depreunii),
Tofi cari fncotro fuga luara,
Liisandu-:fi fara, vodii :ji corwuJ..
fnsa toate aces tea sa fiicura
Prin dimoneascii amefilura. [ ... )

53

Goleman era sii mai fnceapii

A g riiire, !fi abia cal zisii:
.. Toate aces le nu pliitesc o ceapii! "
Ciind Siitana, care aci sosisii
Dezbriicand negura fnlun ecatii,
in chip de corb la figani s-aralii.

54

51

$i vrand sii le facii 0 niiliiraie,

Zburii fn giur pe deasuprii-le roatii
Cateva ori, ca $-O ciocarlie,
Purure cantand cha! car! ifi iatii
Bietului Goleman, ce pe iarbii
$ezand ura, se cufuri fn barbii! ...
$i tot cronciinind, de-acolea mearsa,
Jar dintr-un alb nuor Sant-Ilie
Trosc! a:ja-1 pogni cu siigeala arsii
To cma fntr-a capului giiviilie,
Ciit corbul ciizu mart, iar Siitana
Fugi zberand :j-astupiindu-~i rana. 2
La aceaslii ariitare minunatii,
La toatii adunarea ciizu greafii.
Tofi sii mira cu gura ciiscatii,
$i de fried tofi albisii fn fafli;
Jar :jtergiindu-:j barba Goleman
Sudui de mamii pe croncan.

2.

(.Joiem an era sa mai i!zceapti a graire ...

2.

D1q10NAR

3.

Elementul miraculos, prezent In toate epopeile clasice, exista

~ i in figa11iada. In Iliada, de exemplu, prin sacrificiul Ifigeniei, acceptat chiar de catre tatal siiu, Agamemnon, miraculosul
punea povestea sub semnul tragicului. Ariitarea minunatii al
carei erou este Goleman a~azii de la lnceput textul sub zodia
comicului.
Se pot stabi li numeroase coresponden\e cu lntiimplari ~ i personaje din epopeile antice ~i renascentiste, dar totul, Ia
Budai-Deleanu, este tratat In cheie comicii. De Ia Vergiliu, de
exemplu, este preluat episodul ciilatoriei lui Parpangel In lad ~i
In Rai, de la Milton, episodul in care demonii planuiesc sii-l
lnfrunte pe Dumnezeu. Parpangel este Ahile, dar ,,de ~atrii",
cum 11 nume~te G. Calinescu, iar mama sa, Brandu~a, care
lncercase sii-l apere de rele apeland la magie, este Tetis. Cata
deosebire insii, lntre zei\a cu picioare argintii ~i biitrana
vrajitoare care descantii buruieni intr-un ceaun. Goleman eel
puternic, dar fiirii minte, este Aiax. Driighici cumin/el Cerele
multe veacuri viizuse/ $i lotu:ji din gurii niciun dinte/ f ncii
piinii aluncea nu-i ciizuse este in\eleptul Nestor, iar iubitorul
de dreptate Neagu, ce numai de o parle aude este, desigur,
Agamemnon. Identificii ~i alte coresponden\e cornice intre
personaje ~i lntiimplari din Tiga11iada ~i din epopeile clasice.
Inainte de Alecsandri ~i de Caragiale, Budai-Deleanu folose~te
numele personajelor ca mijloc de caracterizare, dar ~ i de realizare a comicului: Goleman, Corcodel, $o~oi, Cocolo~, Dondu.
Argumenteaza ca alegerea numelui Goleman contribuie Ia caracterizarea personajului, dar creeazii ~i un efect comic.

a se adresa unei persoane mai in varstii

gii.vii./ie, s. f. - \eastii, moalele capului

Cantu! IX (fragmente)

EXPLORAREA TEXTULUI

Musa! ...
I.

II

Celebra invoca\ie ciitre muzii, care deschide Iliada, punand de

la inceput o distan\ii respectuoasii intre artist ~i inspiratoarea sa
- Ciintii, zeifii, miinia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul ... , - devine
in figa11iada Musii! [... ]/ Ciintii :ji mie, fii buni!foarii-, oferind
totodatii cititorului ~i un indiciu important despre tonalitatea
aleasii de poet in infii\i ~area peripe\iilor eroilor siii. Umilin\a

Parnas - munte din Grecia

unde tradi\ia credea ca se afla palatul muzelor.
Omer (Homer) - poet antic
grec, care a trait In secolul al IX-lea
l.H .. autor al epopeilor lliada ~i Odiseea; anticii i-au mai atribuit ~i alte
crea\ii epice ~ i lirice. precum imnuri
(Ciitre Demetra , Catre Apolo .
Ciitre Dionysos, Catre Pan etc. ),
parodii (Batrahomiomahia - Razboiul broatelor cu Oareci1) sau

epopeile din

1.

2 Trosc este onoma-poeticon, pre/ii.cut cuviint din sunetul care face

falgerul cdziind; sau, dupii. asii.mii.narea sunetu/ui de tunet, care sii. zice pe
unele locuri :fi .. treznet ", precum .. a falgera" sau .. a tuna" zic al/i .. a
trezni ". - Mitru Perea
a) Bine sii. zice ca dacii. o min/i, sa o min{i groasii.! Ce au/ii.cut corbul
sii.racu, ca sii. sii. pedepseascii.; mai bine era s-omoare Siint-llie pe Sii.tana
deciit pe bietul corb! - Onochefalos
b) A$adar, deaca ar ft Sii.tana muritoriu, dar el e nemuritoriu, cum
sunt toate duhurile. - Musofilos

murgesc, adj. - negru-ro ~cat, castaniu !nchis sau cenu~iu

coruna, s.f. - coroanii
dimoneascii., adj. - driicesc, diabolic
a se nii.rii.vi, vb. - a lua sau a face sii ia un obicei rau, a se inviita cu narav
price, s.f., (Inv.) - nein\elegere, ceartii
dadii., s.f. , (reg.)- termen de respect folosit de oamenii de la tarii pentru

creatorului antic In fa\a atotputerniciei protectoarei ~i inspiratoarei se transformii la Budai-Deleanu In familiaritate: - Hai,
dragii Musii .. . ; Musa, ian curmii-/i odihna linii ... sus, muso!
Apolo insu~i va fi numit driigu! bace. Identifica In cuprinsul
epopeii ~i alte asemenea exemple.
Incipitul (strofele 2-3) con\ine, ca ~i in epopeea clasicii,
informa\ii esen\iale despre tema. Nume~te tema figa11iadei,
\inand seama doar de aceste informa\ii.

74 Riiuri diifoc fncolo $-fncoace

Merg bobotind ca neifle piirjoale,
Focul nestins toate arde !fi coace;
Jar pe zios, in Loe de iarbii moale
Jar !fi spuzii jierbinte riisare,
Nespusii din senin diind putoare.

a~a-numitul

Ciclu epic

(Tebaida , lliada mica, Nimicirea

Troiei, intoarcerea eroilor de la
Troia etc.).

Virghil (Publius Vergilius Maro)

- poet latin (70-19 l.H.), autor al
epopeii Eneida ~i al unor poeme
care con\in tablouri ale vie\ii rustice.
grupate In doua cicluri, Buco/ice ~i
Georgice.

Milton (John Milton) - poet

eng lez (1608-1674), autor al epopeii Paradisul pierdut.
Petru Maior - carturar iluminist ardelean (1760?-1821), istoric,
filolog, teolog. A scris Disertafie
pentru inceputul limbei romaneti , lstoria pentru inceputul
romanilor in Dacia, lstoria besericii romanilor etc.

. ;.~"4

~~1~:"
:g@~~~K.

"'

f~~J,~:~j

:~'7:---:/~ ~~~~-"'1,._"F' -''17

,;t; t11}' ."\ :

v:::;? . .

.;'

pganiada (Cantul IX),

manuscris din Biblioteca
Academiei Romane

Ill

75

Vazui pe to{i dracii fn pie/ea goala

Cu coarne fn frunt e, cu nas da cane,
Pasta tot rnangi{i cu neagra srnoa/a,
Branci da urs avand !fi coade spane,
Ochi da buha, da capra picioare
$-aripi da !iliac fn spinare. [... ]

85

Judecatoriul ce lua mita

Pentru ca sa faca strambatate,
Acolo sluje!fle pantru pita
$i numa sangur pantru bucate,
Dar 'a sa cuviincioasa plata
Nu o dobdnde9te nice-odata.

77

Toate pacatele rnari da rnoarte

Au !fi pedepse dupe rnasura;
Caci prin aha !fi da-ahaia parte
i!f ia fie!fcare cercatura
Prin care au gre!fif !fi da pre care
Tras fiind s-abtitu dan carare. [ ... ]

86

Ca tofi i-o tagaduiesc fn fafa

$i cu marturi fl Jae da minciuna,
To/i judecatorii i sa-fncreafa,
Nice-1 /asa jaloba sa-9 spuna,
Ci, cand a jeluire sa-apuca,
U!file-i arata a sa duca.

79

Tiranii crun{i !fi far 'de ornenie

$ad lega/i pe tronuri fnjocate,
Band sange fierbinte din potire;
Jar din rna/ele /or spintecate
Fae dracii carna{i !fi sangere{i
$-alte rnancaruri p entru dracule/i. I

87

Nemilostivii catra saraci,

Care-a face mila nu sa-ndura,
imbla cer!find fn iad pe la draci,
insa pretutindene-fi ftyura
$i, Jara-a le da ceva!f-fn punga
Sau fn traista, cu canii alunga. [ ... ]

A!fi!fdere pa dornni !fi boieri

Care jupuiesc pa bietul faran
!au la sine dracii rnacelari
Far' a da pentru dan!fii vr 'unban,
Hranindu-i cu catran !fi-n lac de-apa,
Cu fiere mult amara-fi fndoapa. [... ]

106

Raiul e gradina desfatata,

intra ceriu !fi-fntre pamant sadita,
Da trup parnantesc neapropiata,
Da rninte-omeneasca negacita,
Care, dupa vrednicii, sa-mparte
Sujletelor drepte dupa rnoarte. [... ]

80

108

109

Viizui dracii in pie/ea goalii ...

(gravura de la manastirea
Neamt)

Acola vezi tot zile sarine

$i ceriu /impede, Jara nuori,
Vantucele dragala!fe, line
Dulce sujland printre frunze !fi jlori,
Tot feliu da pasarele ciudate
Cu viersuri cantand pre minunate.
Acolo Dumnezeu a!faface,
Sa nu fie vara zadufoasa,
Nici iarna cu ger, nici toamna rece,
Ci tot prirnavara mangaioasa;
Soarele-fncalze!fte !fi desfata,
Jara nu pripe!fte niciodata.

I Aici sii rnii ierte Parpangel! 0 face prea groasii! Cii cine au auzit
ca dracii s-aibii copii. - Simplifian
a) $i pentru ce nu? Eu am cetit la Scripturii cii in zilele de demult,fiii
Lui Dumnezeu s-au fndriijit cu fetele oamenilor $i au fiicut copii, $i din
copiii aceia apoi s-au fiicut urie$i. Pentru ce darii sii nu poatii face dracii
cu strigoile copii! - Popa Ciuhurezu din Bro$1eni
b) Popa Ciuhurezu se vede a avea dreptate, ciici sii cete9te la un
istoric foarte vechiu anume Jordan (sau, cum zic al{ii: lornand), care zice
cii un craiu a Gofilor au izgonit din tabiirii un fe/iu de vriijitori $i strige
care apoi dand in pustietate de draci, au fiicut copii, 9i dintr-acei copii
s-au niiscut Hunii. - Erudifian

110

Campurile cu jlori osabite

$' aici la noi fnca nevtizute,
Sunt pre desfat acoperite
Cu tot feliul de roduri crescute,
far' pii zios fn lac da pietricele
Zac tot pietri scumpe !fi margele.

113

Colea vezi un !fipot da rachie,

lei da proaspata rnursii-un izvor,
Dinco/ea balta da vin te-mbie,
Jara cau!f, pahar sau urcior
Zactind ajli-fndata ltinga tine,
Orictind chefal da btiut f!i vine.

11 I

in locu/ da arburi !fi copace

Cresc radii, naranciuri !f' a/amtii
$i tot feliul da pom ce la gust place,
Cum !fi rodite cu struguri vii,
Jar' fn lac da nasip !fi farana,
Tot graunfe da-aur iai fn rntina.

114

Dealurile !fi coastele toate

Sunt da Ca!f, da branza, da slanina,
Jar' munfii !fi stance gurguiate,
Tot da zahar, stafide , smochine!.
De pe ramurile da copaci,
Sptinzura covrigi, turte, colaci.

112

Rtiuri da lapte dulce pa vale

Curg acolo !fi da unt paraie,
Tarmuri-s da rnamaliga moale,
Da pogaci, da pite !fi ma/aie!..
0, ce stinta !fi buna tocmea/a!
Manci cat vrei !fi beifar' ostenea/a.

115

Gardurile-acolo-s fmpletite
Tot cu fiipfi carnaciori lungi, aio!fi,
Cu placinte ca/de stre!finite,
far' fn lac da pari tot ctirtabo!fi;
Dara spetele, dragile mele,
Sunt la garduri fn lac da proptele.

D1q10NAR

potir, s.n. - cupii de metal (pre\ios)

jalobii,jalbii, s.f. - pliingere, reclama(ie (fiicutii in scris)
ticiiit, adj. - incet, lent, care lucreazii fiirii spor, mociiit
a sugu.ya, vb. - a gatui, a sugruma
a pripi, vb. - a dogori, a arde
niiranciuri, s.n. - portocale
porn , poama, s.n. - fructe
pogaci, pogace, s.f. - turtii din aluat de fiiinii de grfm, preparatii de
obicei cu jumiiri de pore
mursa, s.f. - biiuturii fermentatii preparata din miere amestecatii cu
apii ~ i cu lapte
aios, adj. - usturoiat
spete, s.f. - os lat care sus\ine articula\ia membrelor la patrupede ~ i
din care se preparii ciorba

EXPLORAREA TEXTULUI

Rduri diifoc ...

1.

2.

3.

Selecteaza zece cuvinte/ structuri pe care le consideri ca apartin

campului semantic al iadului.
A~a cum vei putea constata ~i din selec\ia realizata, imaginea
iadului ar trebui sa fie inspaimantatoare. $i totu~i descrierea
are, pentru cititorul de azi, un efect mai degraba comic. Selecteaza doua-trei fragmente care ti se par a con\ine elemente cornice ~i motiveaza-ti alegerea pentru fiecare situa\ie in parte.
,,Rasplata" fiecaruia este pe masura pacatelor savar~ite In via\a. Nume~te categoriile de pacato~i prezentate in fragmentele
de mai sus ~i descrie modul in care sunt pedepsi\i.

Ciimpurile cu flori osiibite...

(gravura de la manastirea
NeamtJ

Sublim - categorie estetica a

carei finalitate este catharsis-ul, purificarea , imblanzirea pasiunilor prin
contactul cu arta. Se produce astfel
inal\area impersonala, ie9irea din
contingent, fie 9i numai pentru timpul limitat al contemplarii actului artistic. in Antichitate, el era asocial
doar cu speciile inalte, nobile, tragedia 9i epopeea, pe ca re Aristotel
le punea in directa legatura cu mimesis-ul, considerat a fi esen\a artei.
Poetul, spunea el, nu copiazll realitatea, ci infllfieazll o fume verosimilil, vorbind despre lucruri putand
sil se intample. Tocmai de aceea,
eroul tragic, sublim, apare aa cum
ar trebui sil fie omul i nu cum este
in realitate, pentru ell tragedia i
epopeea sunt imitafii ale unor ac(iuni alese. Dar pentru a avea elect
asupra spectatorului sau cititorului,
infa\i9area intamplarilor prin care
tree eroii presupune o expresia nobila, un grai impodobit cu felurite
soiuri de podoabe, a9adar o limba
literara aleasa. Toate acestea sunt
necesare, pentru ca sublimul nu-i
convinge pe ascultatori, ci-i duce in
extaz. El , adaugand cuvintelor o vigoare 9i o straluci re nebanuite, cople9e9te sufletul oricarui ascultator,
devenind un ecou al mare\iei gandurilor.

4.

Acolo vezi tot zi/e sdrine...

I.

2.
3.

4.

5.

6.

Selecteaza zece cuvinte/ structuri pe care le consideri ca apartin campului semantic al raiului.
Descrie, In limbaj actual, caracteristicile ,,meteoiologice" ale
raiului.
Descrie vegetatia raiului. Vei constata ca ea este destinata predominant consumului.
Enumera\ia ciiu~, piihar, urcior este una ascendenta. Ea este
completata cu verbul a zace. Care crezi ca este motivul acestei
grada\ii?
Dragile mete (Darii spetele, dragile me/e ... ) reprezinti'i interven\ia directa a naratorului. Dar in acest fragment exista doi
naratori: autorul-narator ~i personajul-narator (Parpangel). A
cui ,,voce" se aude acum ~i ce semnifica aceasti'i exclama\ie?
Care crezi ca este motivul pentru care raiul este descris astfel
~i cui crezi ca ii este el harazit? Imagineaza-ti ~i prezinta via\a
pamanteasca a celor care unneaza sa ajunga in raiul descris de
Parpan gel.
EVALUARE CURENTA
A PU CATll

1.

Aristotel - filozof grec (384322 i.H.), profesorul lui Alexandru

eel Mare, autor al unor tratate de
logica, istorie naturala, fizica etc.,
precum: Logica (Organon), Fizica .
Poetica , Retorica , Etica nicomachica.

2.

3.

4.

In credinta cre~tina, atilt iadul cat ~i raiul sunt locurile unde,

dupa moarte, omul este recompensat ori pedepsit pentru felul
in care a trait. Pe grupe de trei-patru colegi, discutati ~i imagina\i -va:
a. raiul, pentru un elev sarguicios, dar ve~nic ramas in unna cu
temele;
b. iadul, pentru un elev care are obiceiul sa chiuleascii ~i sa
copieze.
Scrieti fiecare, pe doua coloane, cate cinci cuvinte/ structuri pe
care le considera\i ca apartin campului semantic al raiului,
respectiv, al iadului ... unui elev de clasa a XI-a.
Integrati cuvintele/ structurile In cate o descriere de opt-zece
randuri a raiului, respectiv, a iadului acestui elev.
Serie raspunsul la fiecare dintre urrnatoarele cerin\e, cu privire
la textul de mai jos:
Rauri dii lapte dulce pii. vale
Curg acolo ~i dii. unt piiraie,
Tii.rmuri-s dii. mii.miiligii. moa/e,
Dii. pogaci, dii. pite ~i mii.laie!.. .
0, ce santii. ~i bunii. tocmealii.!
Manci cat vrei ~i bei fii.r' ostenealii..

Ill

Co/ea vezi un ~ipot dii. rachie,

lei dii proaspiitii. mursii-un izvor,
Dinco/ea balta dii. vin te-mbie,
farii. cii.u~, pii.har sau urcior
Zii.cand ajl.i-fndatii langii. tine,
Oricand cheful dii baut f(i vine.

Care crezi ca este motivul pentru care iadul este descris astfel
~i cui crezi ca ii este el hi'irazit? Imagineaza-p ~i prezinti'i via\a pamanteasca a celor care au ajuns in iadul descris de Parpangel.

a. Explica modul de fonnare al cuvantului-titlu, Tiganiada .

b. Selecteaza, din text, cate un cuvant/ structura care sa con\ina
o particularitate fonetica ~i una lexicala regionale, neacceptate
de normele limbii literare actuale.
c. Transcrie un fragment de eel mult un vers, in care emi\atorul
este prezent in mod explicit In text.
d. Precizeaza, folosind doar infonnapile oferite de strofa de
mai sus, care este cea mai mare fericire pe care o poate oferi
raiul.
e. Argumenteaza intentia comica a autorului, apeland numai la
exemple fumizate in textul de mai sus.

5.

N
Coperta edi\iei critice din 1999 a
figaniadei

Serie un eseu liber de tip argumentativ de doua-trei pagini, in

care sa demonstrezi cii epopeea Tiga11iada este o scriere de
factura iluministi'i. Tine seama ca un eseu argumentativ trebuie
sa aiba ca punct de plecare o ipoteza; dezvoltarea eseului trebuie sa conpna argumente pro ~i, eventual, contra, exemple
etc., iar concluzia este necesar sa intareasca ipoteza prin reluarea ei in mod nuan\at.
liMBA ~I COMUNICARE

NORMA LITERARA - ASPECTE EVOLUTIVE

Cele doua caracteristici importante ale limbii
literare sunt aspectul ,,ingrijit" ~i eel normal.
Norma literarii. (sau a limbii /iterare) are in
vedere un anumit uzaj lingvistic impus 'in comunicarea orala sau _scrisa. De~i nu implica existenta unor fonne prohibitive, precum norma
lingvisticii (ale ci'irei reguli, inregistrate in gramatici, in dic\ionare explicative sau ortografice ~i

ortoepice, sunt obligatorii pentru orice utilizator

al limbii), norma literarii impune anurnite constrangeri atat asupra vorbitorilor, clit ~i asupra
celor care o uti!izeaza In scris. Chiar daca are un
caracter istoric, ea variazii relativ lent, deoarece
rolul sau este tocmai acela de a consacra un sin- .
gur uz al limbii pentru o perioada relativ lunga
de timp.

Majoritatea speciali~tilor plaseaza originile

limbii literare in graiul muntean de la inceputul
secolului al XVI-lea, legandu-1 de momentul
apari\iei scrisului in limba romana. Primul text
scris 'in romane~te, pastrat pana astazi este
Scrisoarea Lui Neaqu din Ciimpulung (1521),
iar primul text tipi'irit, Eva11gheliarul romiinesc
(1561 ), al diaconului Coresi, care 1-a ~i tradus din

slavonii, limba sf'anta, aliituri de greacii, a ortodoxiei. in Predoslovie, el ~i-a justificat ~i teoretic
,,indriizneala", scriind: Jn sfanta beserecii mai
bine e a grii.i cinci cuvinte cu fnfeles decat o mie
de cuvinte nefnfelese fn limbii. strii.iinii.. Totu~i, in
acest moment influenta slavonei asupra limbii
romiine este incii importantii, cu preciidere in
randul ciirturarilor.

11

Precizeaza motivul pentru care Coresi traduce ~ i tipare~te in limba romana texte religioase.
in secolul al XVII-lea, mai ales din a doua sa
jumatate, limba slavona pierde teren in favoarea
celei grece~ti, utilizata tot mai mult in biserica.
,,Descoperirea" originii latine a neamului - Noi
de la Ram [Roma] ne tragem, va exclama uimit ~ i
totodata mandru Grigore Ureche, in Letopise~ul
!iirii Moldovei - va orienta interesul carturarilor
~i spre limba Latina, a carei influen\a va deveni tot
mai putemica. Dar diferen\ele datorate graiurilor
locale tind sa mic~oreze avantajele rezultate din
imboga\irea vocabularului, incat, pentru prima
datii, un carturar roman, mitropolitul Simion $tefan, simte nevoia sa clarifice macar la nivel
teoretic aceasta problema. in Predoslovia la
traducerea Noului Testa111e11t de la Balgrad
(Alba-Iulia) din 1648 el spune: Bine :;tim cii cuvintele trebuie sii fi e ca banii, cii banii aceia sunt
buni carii imblii in toate /iiriile, a:;ia :;i cuvintele
acele sunt bune carele le in/eleg to/i.
Explica sensul compara\iei cuvintelor cu banii,
a mitropolitului Simion $tefan.

In secolul al XVIII-lea tendin(a de innoire se

accelereaza, ea manifestandu-se tot sub inraurirea
limbilor greaca ~i latina. Este vorba insa de o actiune spontana ~i nu de urmarea unei doctrine teoretice, chiar daca un ciirturar precum Dimitrie
Cantemir, con~tient de noutatea limbajului sau, simte nevoia scrierii unui dic\ionar explicativ - Scarii
cuvititelor strei11e tiilcuitoare -, cum ii nume~te el,
care con\ine un mare numiir de termeni neologici
precum avocat - ce/a ce trage pentru a/tu/ para cu
platii; anonim - cela ce, izvodind ceva, numele nu i
sii :;tie; argument - voroavii doveditoare; atomuri lucrul carele intr-alt chip sau parte nu sii mai poate
despiirfi, despica, tiiia; boalii hronicii - boalii carea
fine cu anii; democrafie - stiipanire in carea cap
ales nu iaste, ce toatii fara poate intra la sfat;
fantezie - piirere, inchipuirea minfii; himerii dihania carea in fume nu sii ajlii, ciudii neviidzutii,
neaudzitii, afar din fiinfii; pilulii - gugoa:;ii,
bubu:;lie, carea dau doftorii de inghit pentru liacul;
teatru - locul privelii in mijlocul a toatii ivala.
Limba literara utilizatii de Cantemir este insa
dificila pentru cititorul de azi ~i, totodata, diferita

de a altor carturari ai timpului. Pentru compara\ie,

iata doua scurte extrase:
A. larii pre malurile garlei lot feliul de
pomel roditoriu :;i tot copaciulfrunzoz :;i umbras,
de-a dreptul, ca cum cu prighelul ar fl Jost pu:;i
frumos odriisliia. A ciiror umbri, giumiitate pre
linii apa Nilului, iarii giumiitale pre mangaioasii
fafa campului sii liisa. larii roada pomilor, !ii la
frumusefe :;i la dulciafii, nici Asia n-au viizul, nici
Evropa au gustal.
(Dimitrie Cantemir, Jstoria ieroglijicii)
B. Dupii ce au /uat Bogdan vodii domnia, au
:;i triimis pre Tautul Logofiitul sol la turci. Cand au
inchinal fara la turci, a:;a vorbesc oamenii, cii l-au
pus vizirul de au !iezut inaintea vizirului pre miicat
:;i n-au Jost avut mestii la niidragi, cii, tragandu-i
ciubotele, numai cu col{Uni au Jost inciil/al. $i
dandu-i cafea, nu :;tia cum o va bea :;i au fnceput a
inchina: ,, Sii triiiascii impiira(Ul :;i vizirul ". $i
fnchinand, au sorbit felegenul ca a/Iii biiuturii.
(Ion Neculce, 0 sama de cuvinte)
Gase~te

explica\ii pentru toate cuvintele necunoscute ~i precizeaza apoi despre ce este

vorba in cele doua texte.
Compara limbajul celor doua texte. Care \i
se pare mai apropiat de eel actual?
Identifica ~i alte diferen\e intre texte, in
afara lexicului. Po\i avea in vedere, de exemplu, topica ori sintaxa frazei. Cautii, intr-o
enciclopedie sau o istorie literara, data redactiirii Lor, pentru a constata daca distan\a in
timp fa\a de prezent este singurul motiv al
dificulta\ii in\elegerii unui text.

Primajumatate a secolului al XIX-lease caracterizeaza prin tendin\a de reinnoire lingvistica,

pe de-o parte, prin apelul insistent la modelul latin, datorat mai ales carturarilor $colii Ardelene,
pe de alta, la italiana ~i franceza. Semnificativa
este, acum, ,,evolu\ia" piirerilor w1ei personalita\i
a timpului, Heliade-Radulescu. '.ln 1828, in Gramatica romiiiteascii, semnata I. Eliad, el propunea simplificarea alfabetului chirilic ~i , implicit, principiul fonetic al scrierii, prin renun\area la
o serie de stove socotite inutile, deoarece nu marcau ~i sunete. Tonul afirma\iilor este glume\, inten\ia, cat se poate de serioasa: Ei! dar ce f el de
carte este asta? !!! uite-te minune!!! aci lipsesc o
griimadii de slove! ii:;tia vor sii ne lase siiraci! Aci
fiilosul :;i purtiitorul de ortografie H, lipse:;te [ ... ]
lb eel bogat in foe nu se mai vede! fn Zoe de 11,

unde :;i unde se vede (:'A! Vai de mine, ce grosime

:;i mojicie! I! ia le uitii cii ii:;tia .~i pe delicatul :;i
plinul de dulcea/ii (}/-au scos! Nu ziiu, ii:;tia sunt
rumani gro:;i, biidiirani de la farii, nu vor sii aibii
cat de pufin evghenie pa dan:;ii! in 1840 insa, in
Paralelism lntre limba italia11ii :;i limba ro111ii11ii,
considerand ca deosebirea limbii noastre de cea
italianii din ziua de astiizi nu este alta, decat cii a
noastrii a riimas in starea cea d-intai [ ... ] :;i cea
italianii a fnceput de atatea veacuri a se cultiva
prin autorii :;i poefii siii, Heliade o propune pe
aceasta ca model de urmat. intre consecin\e, vor fi
apari\ia unui numar mare de neologisme de
origine italiana, dar ~i schimbari ortografice ale
caror urmari mai dau bataie de cap ~i azi
romanilor, precum grafia unor nume proprii care
con\in dublarea consoanelor plasate intervocalic:
Negruzzi, Russo, Bolliac, Rosetti etc. in 1847,
intr-un Vocabular de vorbe striiine ;,, limba
romiinii, Heliade merge chiar mai departe,
propunand inlocuirea unui mare numar de cuvinte
slavone, ungure~ti , turce~ti , nem\e ~ti ~i grece~ti peste 1000 -, considerate de prisos sau urate, prin
termeni de origine italiana, Jatina ~i, in cateva
cazuri, prin crea\ii personale: bac:;i:; (turc.) - de
biiut, de manii bunii; boalii (slv.)- lovire a riiului,
maladie, morb; bogat (slv.) - ina vufil, biinos,
pecunios, opulent; brutar (germ.) - painar; vijelie
(slv.) - uragan, tempestii; ziipadii (slv.) - nea,
nive; iubire (s lv.) - amare; corabie (slv.) bastiment, navii; coriibier (slv.) - matelot,
marinar; nenorocire (slv.) - disgrafie, infortunii;
zambet (slv.) - suras; veste (slv.) - nuvellii, avis,
anunr El devine, de asemenea, partizanul inlocuirii literei x (de origine greceasca) prin cs, grafie
insu~itii intre al\ii, in epoca, de Vasile Alecsandri,
dar nu ~ i de Grigore Alexandrescu. lata ~i un

exemplu de limbaj extras din poemul sau

Serafita : A 1 bellii e:;ti, dilecto! $i capellura-fi
blondii,/ De voluptate peplu, ca crinii Lui Amor,/
Cu buclele Lui Phebu te-ammantii, le circondii/
Electric radioasii. Te-acoperii, cii mor! Asemenea
oscila\ii ii vor determina pe Mihai Eminescu, de
altfel un mare admirator al sau, sa afirme ca tot ce
a cliidit I. Eliad, modestul dasciil de la Sfantul
Sava, a stricat Heliade.
Explica jocul de cuvinte pe baza ciiruia ~i-a
construit Eminescu aprecierea de mai sus.
Procesul de normare a limbii literare incepe
abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
odata cu infiin\area Academiei Romane. Atunci,
ca urmare a trecerii de la grafia chirilica la grafia
latina, se declan~eaza ceea ce in epoca s-a numit
,,razboiul limbilor", care va duce, in final, la
fixarea normei lingvistice ~i va accelera, totodata,
procesul de definitivare a normelor unice ale
limbii literare. Lupta s-a dus atunci pentru
impunerea unuia dintre cele doua sisteme de
scriere, eel etimologic ~i eel fonetic, problema
depa~ita in 1880, odata cu adoptarea de catre
Academie a noului proiect de ortografie. Dupa
aceasta data, se poate vorbi in mod clar despre o
limba literara unilarii, in sensul unui ansamblu de
norme supradialectale, ~i modernii.
Din acest moment, eforturile ciirturarilor se
vor concentra in direqia cultiviirii limbii, care va
presupune impunerea respectiirii normei lingvistice, dar ~i punerea in acord a caracterului lor riguros cu mobilitatea Jimbii vorbite, discu\iile, nici
azi incheiate, concentrandu-se asupra stabilirii
raportului optim intre innoirile neologice ~i
promovarea termenilor din fondul tradi\ional.

***
A. Turlupini : lntrufiirii a mii anun{a, adorabila mea - a:;a de mare impacienfii am a-fi ciidea
la picioare. Ma mii fnselo cu bunii seamii, ma
damigelii; voi nu suntefi persoana che io caut; nu
siimiinafi dupii varstii sii fifi damigelii de miiritat.
Caliopi: Ce infe/egi cu varsta, domnule?
Turlupini: Este foarte giovine,foarte tenerii.
Caliopi: Ah! fn ce oribilii pusiiciune se giise:;te o junii f emeie cand trebuie sii despuie ... de
inima sa :;i se vede nevoitii a face o transacfiune ... cu sentimentul onorului.
(Constantin Negruzzi, Muza de la Burdujiim)

B. Ipingescu (cite~te greoi ~i rara interpuncta\ie): Bucure:;ti 151 27 Riipciune. - Amicul

:;i colaboratorele nostru R. Vent., un june scriitor
democrat, a ciirui asinuitate o cunoa:;te de mult
publicul cititor, ne trimite urmiitoarea prefafiune
a unui nou op al siiu. I diim azi locul de onoare,
recomandand cu ciildurii poporului suveran
scrierea amicului nostru. Republica !ji Reac{iunea
sau Venitorele !ji Trecutul. - Prefafiune. - ,,Democrafiunea romanii, sau mai bine zis finta Democrafiunii romane este de a persuada pe cetiifeni,
cii nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne

Ii

impun solemnaminte pactul nostrufundamentale,

sfiinta Costitu/iune [... ] :;i mai ales cei din masa
poporului ... [... ]A miinca poporul mai ales, este o
gre:;alii neiertatii, ba putem zice chiar o crimii..
[... ]Nu! Orice s-ar zice $i orice s-ar face, cu toate
zbieretele reac/iunii, ce se zviircole:;te sub dispre{Ul strivitor al opiniunii pub/ice; cu toate urlete
acelora ce cu neru:;inare se intituleazii sistematici
opozan{i.. . "
(LL. Caragiale, 0 noapte furtunoasa)

C. DC++ trag clopotele, Mitica? Poti

cii.uta pe Internet folosind programele de file
sharing DC++ sau oDC. Cuuum? ! Nu $tii ce-i aia
file sharing :;i n-ai auzit nici de DC++?! Slab,
Doamne, slab! Uite, in ziua de azi :;tie tot pu:;tiu '
din :;coala genera/ii. Ia uite ce-am giisit zilele
trecute la un simplu search dupii ni:;te lucruri mai
vechi de-ale lui Noica :;i mp3-urile cu Ple:;u :;i
Jonnny Riiducanu ciintiind roman{e: un folder
numit ,,Scutiri medicale, $tampile $i Parafe". La
ce s-a ajuns dam 'le! Pu:;tii :;i-au scanat parafele
medicilor de familie :;i acum i:;i fabricii. scutirile
pentru :;coalii.

A:;a cum ii spune $i numele, acesta oferii. servicii

de monitorizare :;i localizare a oricii.rui telefon
mobil compatibil cu Orange, Vodafone :;i T-Mobil
de pe glob. Introduci numii.rul :;i site-ul f!i spune
cu o marjii. de eroare de 150 de metri unde se ajlii
proprietarul telefonului.
I.

2.

3.

Explicii modul in care sunt caracterizate personajele prin intermediul limbajului, in textele A. ~i B. Utilizeazii dictionarul, pentru a
identifica sensul cuvintelor necunoscute,
precum ~i limbile din care provin.
Textele A. ~i B. reflectii atitudinea unor scriitori din secolul al XIX-lea fatii de exagerarile in utilizarea neologismelor. Formati
grupe de cate patru ~i identificati in texte din
secolul al XX-lea exemple comparabile.
Prezentati-le ~i celorlalti colegi din clasii,
discutati ~i stabiliti limbile din care provin
neologismele, pentru a constata daca dupa
1900 limba romana a riimas in aceea~i sfera
de influen\ii lingvisticii in care s-a aflat in
secolul precedent.
Prezintii procedeele lingvistice cu efect de persuasiune, folosite in titlurile textelor C. ~i D.

D. Dau un regat pentru un call: Jn Marea

Britanie s-a lansat site-ul www.world-tracker.com.

2.

Cite~te primele unsprezece capitole din Cartea intiii a Bibliei,

Facerea, ~i noteazii-ti impresiile sub forma unui jurnal de
lectura.
Poveste~te in scris, folosind un limbaj informal, capitolele 1-3
ale primei carti a Bibliei, Facerea. (Facerea lumii; Sfintirea
zilei a :;aptea. A:;ezarea omului in rai. Primafamilie; Ciiderea
striimo:;ilor in piicat. Pedeapsa. Fiigii.duin{a lui Mesia) .

S UGESTll BIBLIOGRAFICE

Romul Munteanu, J/uminismul, I-III, antologie care contine un

mare numiir de texte de doctrina, de natura istorica, lingvistica,
dar ~i literare, utile in aprofundarea acestui curent cultural.
D. Popovici, Studii literare, I (Literatura romiinii. in epoca luminilor), colec\ie de studii utile a fi consultate de ciitre cei
interesa\i sa aprofundeze unele probleme ale epocii.
loana Em. Petrescu, Ion Budai-Deleanu !ji eposu/ comic, descriere
a eposului eroic ~i a variantei sale cornice, din Antichitate ~i
pana in secolul al XVIII-lea.

II

(prezentare sintetica)

UMANISMUL iN CULTURA EUROPEANA

Contextul socio-politic
Incepand cu secolul al XIV-lea, in Europa Occidentalii incepe
o epoca de inflorire economicii, sociala ~i culturala fara precedent,
care a fost denumita ulterior prin cuvantul ,,Rena$tere". Concuren\a
dintre douii ora~e, Roma ~i Floren\a, a generat o impresionantii intrecere creatoare, ceea ce a fiicut din Italia patria Rena$terii. Perioada
dintre 1450 $i 1550 a marcat in Italia un moment de maxima efervescen\ii in domeniul artelor, cand papi, regi sau duci i$i fiiceau un
titlu de glorie din a invita la palatele ~i curtile !or pe poe\i, pictori,
sculptori $i arhitec\i, pentru ca ace$tia, sub protecpa suveranilor, sa
i$i puna talentul in slujba unui nou ideal, omul. Astfel, in timpul
Rena~terii, se cristalizeaza un curent cultural, umanismul, care se
bazeazii pe redescoperirea valorilor Antichitiitii.

Trasaturile umanismului

l!l D Wl!J [!] I! [!] l!l !It D !It tJ D

I.

Curente culturale in secolele XVII - XVIII:

Umanismul i lluminismul

In sens strict, umanismul reprezinta studiul specializat al

umanioarelor, adicii al limbilor clasice, greaca $i latina, precum $i
al literaturii $i filozofiei acestor civilizatii. In sens larg, umani~tii
sunt anima\i de idealul omului universal (uomo universale), definit
ca individ cu o vasta culturii, stiipan pe limbile greaca ~i latina, pe
domeniul muzicii ~i al filozofiei, pe descoperirile $tiintei .
Avandu-i ca precursori pe Dante, Petrarca ~i Boccaccio,
umanismul s-a raspandit din Italia, \ara de origine, in toata Europa
Occidentala. Curentul umanist devine in felul acesta o forma a
universalismului cultural, care ii fiicea pe umani~ti sii considere ca
alcatuiesc o republicii a cii.rturarilor, formata din cetii\eni ai diferitelor state ~i popoare. Cei mai multi au doua patrii: cea in care s-au
niiscut ~i ,,Europa". Calatoriile dintr-o tarii in alta ~i corespondenta
intensa intre ei, in spiritul unei remarcabile solidaritati de breasla,
explica rapida difuzare a umanismului in intreaga Europa.
Cei mai importan\i reprezentanti ai curentului umanist sunt
Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti,
Niccolo Machiavelli (in Italia), Erasmus din Rotterdam (in Olanda),
Frans;ois Rabelais, Michel de Montaigne (in Franta), Thomas Morus
~i Francis Bacon (in Anglia), Nicolaus Cusanus (in Germania).

Curentu l literar reprezinta o

grupare larga de scriitori 9i de ope re
care, in afara unor inerente deosebiri, se inrudesc substa n\ial prin numeroase trasaiuri comune de ordin
ideologic 9i artistic, prin preferin\a
pentru o anumita tem atica 9i prin
modalita\i stilistice.
Curentul literar este un fenomen istoric; el apare in anumite imprejurari, are o evolu\ie proprie in
timp 9i spa\iu, cunoa9te o perioada
de maxima inflorire 9i apoi dispare
treptat, cand problematica din care
a luat na9tere 9i-a istovit semnifica\iile , iar via\a impune structuri artistice de un alt tip .
Constituirea unui curent literar
este un proces complex, desfa9urat
pe o perioada de timp relativ intinsa, de-a lungul careia elemente
ale vech ii orientari artistice persista,
alaturi de trebu in\ele noii di rective,
care incepe sa se impuna. De
aceea, nu se poate stabili o data
precisa de constituire a unui curent,
de9i exista momente semnificative
care ii atesta consacrarea, prin
apari\ia unui manifest, a unei reviste sau a unei opere insemnate.

Dimitrie Cantemir

(1673-1723)

UMANISMUL IN CULTURA ROMANA

Aspectu l eel mai important in
existen\a unui curent literar ii constituie doctrina pe care o propune
concep\ia despre arta .

Curent ul cultural este un

concept mai cuprinzator decal curentu l literar. El cuprinde domenii diferite afirmate i ntr-o anum ita epoca
(literatura , filozofia, arta etc.) ~ i grupeaza scriitori, filozofi, savan\i, arti ~ti uni\i de o ideologie ~ i de scopuri
culturale sa u social-politice comune.

in tiirile romiine, dezvoltarea umanismului a fost determinata

de influenta ideilor europene, fiindca la noi nu au existat in Evul
Mediu conditii prielnice pentru un curent cultural propriu. In
aceasta epoca, purtatorii ideilor umaniste sunt principi, boieri sau
carturari care au invatat in ~colile din strainatate. Limba de cultura
a Evului Mediu romiinesc nu a fost nici latina, nici greaca, ci limba
slavona, limba a bisericii, In care s-au tradus carti religioase, nu ~i
laice. Lipsind o traditie de cultura clasica, umanismul romiinesc
reprezinta o adaptare a ideilor umanismului european la contextul
social-politic ~i cultural local.
Umanismul s-a manifestat la inceput in Transilvania, in mediile maghiare ~ i germane. Unul dintre cei mai importan\a umani~ti
din Transilvania a fost Nicolaus Olahus, provenit dintr-o familie de
romiini. Operele sale istorice ~i literare sunt scrise in limba latina.
Avand meritul de a folosi izvoare antice, el este eel dintai care afirma originea comuna latina a romiinilor.
in Moldova, Iacob Eraclid Despotul, domnitor calatorit prin
Italia, Franta ~i Germania, intemeiaza o Schola Latina la Cotnari ~i
este eel dintai care a dorit sa racordeze cultura moldoveneasca la
ideile Europei Occidentale. in Tara Romiineasca un lucru similar I-a
incercat voievodul Petru Cerce!.
Legaturile domnilor no~tri cu principii umani ~ti occidentali
s-au datorat necesitatilor istorice care vizau o incipienta comunitate
de spirit european. Personalita\ile de marca ale curentului umanist
se vor afirma abia In secolul al XVII-lea, prin cronicarii moldoveni
Grigore Ureche ~i Miron Costin. Umanismul !or nu este insa umanismul Rena~terii, ci ecoul tardiv al acesteia, mediat prin ~colile
iezuite din Polonia, unde cei doi boieri au studiat. Idei umaniste
apar, de asemenea, in scrierile Jui Udri~te Nasturel, Nicolae Milescu
~ i Constantin Cantacuzino.
Ce! mai important umanist roman este Dimitrie Cantemir, primul nostru spirit de talie europeana. Inzestrat cu o cultura enciclopedica, cunoscator a numeroase limbi, Cantemir reprezinta expresia
Jui uomo universale (omul universal): istoric, geograf, orientalist,
etnograf, autor de eseuri ~i tratate in limba latina, romana, rusa,
turca. El este un stralucit precursor al corifeilor $co/ii Ardelene.
ILUMINISMUL iN CULTURA EUROPEANA
Contextul socio-politic

Erasmus din Rotterdam,

gravura de Albrecht Diirer

II

Iluminismul este un curent cultural cristalizat in Franta secolului al XVIII-lea (numit secolul luminilor), care se caracterizeaza
prin suprematia ra\iunii ~i a ~tiin\ei . Pregatit inca din veacul
precedent printr-o serie de opere filozofice, juridice ~i economice
dominate de o alta concep\ie asupra omului ~i a drepturilor sale,
Iluminismul reprezinta manifestarea ideologicii a unei burghezii

aflate in plina ascensiune. Ideea de baza a curentului este aceea ca

prin luminare, prin culturii ~ i ~tiintii omul poate ajunge la o perceptie rationalii a universului ~i chiar la stiipanirea Jui.
Doctrinii filozofica burghezii, Iluminismul a culminat cu marea
opera colectivii care este Enciclopedia francezii (editatii intre 1751
~i 1780) ~i s-a riispiindit apoi spre centrul ~i riisiiritul Europei prin
ideile promovate de monarhi lumina{i (Iosif al II-lea in Austria,
Ecaterina a II-a in Rusia), care au incercat modemizarea statelor lor
printr-o politicii de reforme.
Triisaturile lluminismului
Consideriind ca fiinta umanii este inzestratii cu facultatea ratiunii, Iluminismul pledeazii pentru egalitatea naturalii a oamenilor_
Ierarhia socialii nu mai reprezintii - ca in gandirea medievalii expresia unei ierarhii divine, ci o pervertire a stiirii originare de
egalitate. Monarhul nu mai este ,,unsul Jui Durnnezeu", ci ,,primul
slujitor" al \iirii, investit cu functia sa pentru apiirarea legii.
Ciirturarul iluminist se simte un ,,ceta\ean al universului" care
triiie~te in Cosmopolis (,,Cetatea universului"), o patrie idealii,
obsedat de ideea fericirii. ,,Filozoful" sau ,,inteleptul" ia acum locul
modelelorumane medievale (,,sfiintul", ,,cavalerul"), avand menirea
de a fi un ghid al umanita\ii in calea ei spre fericire.
Opunandu-se prin caracterul siiu de ideologie rationalistii gandirii religioase de tip medieval, Iluminismul a fost reprezentat cu
striilucire de Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu,
D' Alembert, Helvetius, D'Holbach (in Franta), de Gotthold
Ephraim Lessing, Immanuel Kant ~i Johann Gottfried Herder (in
Germania), de John Locke ~i David Hume (in Anglia).

Episco pul loan lnocentiu

Mic u-Klein (1692-176B),
initiatorul prog ramului

$co/ii Ardelene

ILUMINISMUL iN CULTURA ROMANA

Cu slabe ecouri in Tara Romaneascii ~i Moldova, unde contactul
cu ideile iluministe s-a produs prin filierii franceza sau greceascii,
Iluminismul apusean i~i giise~te in Transilvania o coordonata specificii. Burghezia romiineascii de aici, nemultumitii de lipsa drepturilor sociale ~i politice ale romiinilor transilviineni, supu~i stiipiinirii lmperiului Austriac, i~i exprima doleantele intr-un memoriu
intitulat Supp/ex Libellus Valachorum Transilvaniae, prin care
cerea recuno~terea romiinilor din Transilvania ca natiune egalii in
drepturi cu celelalte. Aceastii cerin\ii privind egalitatea in drepturi i~i
are originea intr-un proces istoric anterior, prin care romiinii transilviineni (domina\j de o nobilime maghiara) au inceput sa fie treptat
identifica\i cu o popula\ie lipsitii de drepturi politice. Inceputurile
acestei discriminiiri se aflii in prevederile pactului politic intitulat
Unio trium nationum (Uniunea celor trei nafiuni}, incheiat intre
nobilii sa~i ~i secui (Nobiles, Saxones, Siculi), in care termenul
,,natio" are sensul juridic medieval de grupare cu drepturi politice.
Aliituri de sa~i ~i secui, cea de-a treia ,,natio" reprezentatii de nobili

Gheorghe

~ i ncai

(1754-1816)

Ill

. . ~~;f.~~~

..i.~ . ''
/~ ' . '.

.~

'.'

,,~~.)
.fy~~~ '

. ..: .. .. ! .

'-rJ

~ :~

.N ;..., '

<

~'111..~'1?

1.:, :-!~;. . \. '

' ~

. . .

'

="

.e.'fr.,:/~ ~~:

~~"' .

fl'

Petru Maior (1756-1821)

ELEI'1ENTA
LINGU 1E

DACOROMAN,
SLYE

VAL AC H I C 1.
COMPOSITA

SAMUELE KLEIN or SZAD,

ORD.S. BASlLll M. INCOLLEGIO Gl\AOCI
J.ITUS CATKOLlCOllUM

\'IN U OllONC.~51

AP ' IMIUlAllAM l:l"HU lEKllJ:

LOCUPLETATA VERO, ET IN HU'lC

.

Cl&DlllIDil JUWACTA

GEORG!O GABRIELE SINKA!,

EJUSDiM OR.Dtl'ilS, AA. LL. J'HtL,
&r U. TH. D.

~
YIN D CJ 8 0 N 4.

rn. Jos,rH1 Nos. oe. Ku1.;1lic1<.

.

M. DCC.LXXX.

Coperta Gramaticii lui Samuil

Micu ~i Gheorghe l?incai (1780)

II

desemna deopotrivii nobilimea maghiarii ~i romanii. Sensul initial de

,,natio" a fost insii treptat inlocuit cu eel etnic al termenului, acela
de ,,natiune". Ca urmare, ,,Nobiles" devine sinonim cu ,,maghiari",
ajungandu-se astfel sii fie recunoscute trei natiuni cu drepturi politice (ungurii, sa~ii ~i secuii). Romanii, cea mai veche ~i numeroasii
natiune a principatului Transilvaniei, ajung sii fie lipsiti de drepturi
politice, sii fie considerati tolera!i, iar religia ortodoxii sii nu fie
recunoscutii de constitutia tiirii. In conditiile acestui context istoric,
idealul iluminist occidental al ,,Cetiitii universului" este abandonat ~i
remodelat in sensul unei doctrine cu un pronuntat caracter national.
Mi~carea ideologico-politicii ~i cultural-Iiterarii a romanilor
din Transilvania, cunoscutii sub numele de $coala Ardeleanii, care
I-a avut ca precursor pe episcopul loan Inocentiu Micu-Klein, a
grupat in jurul ei numero~i intelectuali: istorici, preoti, lingvi~ti,
pedagogi, morali~ti, poeti etc. Cei mai importanti reprezentanti sunt
Gheorghe $incai, Samuil Micu, Petru Maior ~i Ion Budai-Deleanu.
Toti patru, numiti corifeii $co/ii Ardelene, prin apartenenta Ia Biserica
Unitii (greco-catolicii, infiintatii in anul 1700) au avut posibilitatea
sii facii studii superioare la Viena sau Roma ~i au continuat ideile
cronicarilor cu privire Ia originea Iatinii a limbii romane ~i Ia romanitatea romiinilor.
Prin scrierile !or istorice, reprezentantii $colii Ardelene se
situeazii pe linia traditiei umaniste, fructificand informatii fumizate
.de vechile cronici ~i dezvoltand tezele fundamentale cu privire Ia
romanitatea, unitatea ~i continuitatea poporului roman. In domeniul
lingvistic, ilumini~tii au preluat de Ia umani~ti ideea Iatinitiitii limbii
romane. Dupii ce umani~tii au pus-o in evidenta prin mijloacele
etimologiei, ilumini~tii vor aduce in discutie elementele de naturii
foneticii ~i gramaticalii. Dacii umani~tii viizuserii in latinitate dovada
incontestabilii a romanitiitii poporului roman, ciirturarii $co/ii
Ardelene vor considera latinitatea ca un motiv esential pentru cultivarea limbii. Principalele mijloace au fost considerate gramaticile
~i dictionarele.
Cele mai importante lucriiri istorice ale ilumini~tilor transilviineni sunt: Hronica romii11ilor :ji a mai multor 11eamuri de Gheorghe
$incai, /storia pentru Uiceputul ro111ii11ilor 111 Dachia de Petru
Maior ~i Istoria :ji lucrurile :ji l11tiimpliirile romii11ilor de Samuil
Micu. Pe tiiram filologic, sunt de remarcat: Diserla(ie pe11tru l11ceput11l
limbii romiine de Petru Maior, Elementa linguae daco-romaniae
sive valachicae de Samuil Micu ~i Gheorghe $incai ~i Lesiconul
.. romiinesc-liitinesc-u11guresc-nem(esc, opera care sintetizeazii eforturile unei intregi generatii, la desiiviir~irea ciireia rolul decisiv I-a
avut Petru Maior.
$coala Ardeleanii a creat ~i un climat favorabil literaturii.
Epopeea figaniada de Ion Budai-Deleanu realizeazii o sintezii artisticii a ideilor iluministe ale epocii.

"'''.~'"':"rt:~T

in. PERIOADA MODERNA

: :.

, ,,,,.

A~ Secolul al
XIX-lea
secolulului. al XX-lea
_.,: .
..
.-. inceputul
.
.
~;

Studiu d e caz

Rolul literaturii in perioada paoptista

In al doilea piitrar al veacului al XIX-lea, civilizatia ~i cultura

din tiirile romane incep sii se orienteze spre Occident. Redirectionarea
are douii cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman,
iar pe de altii parte, intr-un context mai larg european, trezirea
con~tiintei nationale.
Independenta politicii ~i libertatea nationalii devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca p~optistii marcheazii
inceputul literaturii noastre modeme, iar prin opera scriitorilor se
instaureazii un nou climat literar ~i o nouii stare de spirit.
Functia literaturii nu mai riimiine doar aceea de a riispandi
cultura, de a ,,lumina". Conceptul de literaturii include acum noi
valente: transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national, educatia moralii, mesianismul social.

Din punct de vedere cronologic, epoca p~optistii se situeazii intre

anii 1830 ~i 1860. Legatii de importante evenimente politice ~i sociale,
aceastii delirnitare temporalii nu are nirnic rigid: debutul perioadei este
legat de ie~irea tiifilor romiine de sub dominapa otomanii, de inceputul
unei energiziiri economice ~i al dobiindirii libertiiplor politice.
In epoca pa~optista, cultura trecutului, predominant feudalii ~i
intarziatii in raport cu Europa Occidentalii, este regiinditii in totalitate, din perspectiva modemiziirii. Punerea in acord cu evolutia
literaturii europene se manifestii prin faptul cii operele scriitorilor
pa~opti~ti vor fi create in spiritul esteticii romantice, adicii in spiritul
curentului literar dominant in Europa acelei vremi.
Scriitorii pa~opti~ti, niiscuti in primele douii decenii ale secolului al XIX-lea, provin, de obicei, din clasele de sus. Educati in Apus
sau influentati de ideile Apusului, vorbind ~i scriind franize~te, ei
sunt promotorii rena~terii nationale. Foarte tineri ~i plini de elan,
pa~opti~tii incearcii, pentru prima oarii la noi, o sincronizare cu
Europa Occidentalii, chiar dacii la inceput ea a fost una mai mult
mimeticii. Exponenti ai unei epoci de pionierat, in care totul este de

Grup de revolutionari munteni

(acuarela de Costache Petrescu)

II

Ion Heiiade-Radulescu ( 1802

-1872). scriitor, filolog, indrurnator

cultural ~i literar. Face ~coala greceascil. urmata de studii la ~coala

romii neasca de la SI. Sava, i'nfiin\ata de Gheorghe i_azar. al c~irur
discipol devi11e. Dup;~ plr;caren lui
Lazar, conduce singur ~co;ila. p;ina
in 1828, c.nd ss inchidc :::;u;:.i o-:upa\ie ruseasc.;8. Rod al octi;itcill! de
aici, publi~ Gramai:1c2 tOi"tcin~asc:J
(1828), tiparita 1a Sibru.
Participa la intemererea Societatii lite1 are (1622), scoacB Cwier.Cfl
romanesc (1829), eel dinlar zi<H din
Muntenia, caruia ir adaugr.: Cwierul
de ambe sexe (1837 \ in Cil~e pub!ic8

lucrari ale linerilor scnitori. inc11 ..

raj8ndu-i: Nu f? v1E1ne rfr: critic:-:.
copii; e vreme de sc1is: $;} 5,"'ri0N
cat vefi putea .;;i cum veti putea

Este autorul unor lucr2ri onginale, traducaior neobosit drn iiteratura universala, tipograf ~i editor.
sprijinitor al le;:itrului romanesc, om
politic plin de initiativa. in limpul
Revolu\iei de la 1848, joaca un rol
precumpanitor, redactand faimoasa
proclama\ie de la lzlaz si faciind
parte din guvernul provizoriu.
Dupa infriinge rea revolu\iei,
pleaca in exil vreme de 11 ani, dar
continua sa scrie, in fran\uze~te ~i
in romane ~te . Reintors in \ara, neconectat la noile realita\i, se singularizeaza prin scrieri intr-o limba
artificiala ~i se izoleaza ca om politic. in 1866 , este unul dintre membri i intemeietori ai Societatii Academice Romane, devenita apoi Academia Romana.

Se sti nge din via\a , uitat

zut in dizgra\ie.

~i

ca-

infliptuit, ei sun! grlibiti sli ardli etapele ~i sli rlispundli tuturor cerintelor timpului, fiind deopotrivli scriitori, istorici ~i oameni politici.
Gustul este unul comun: toti sunt romantici, iar Parisul devine
pentru o jumlitate de veac polul intelectualitlitii romane~ti. Teme,
motive sau concepte literare cultivate in Franta ajung rapid la modli
~ i in Principate. Chiar dacli romantismul este curentul literar dominant, in paralel cu el se manifestli (cu ecouri mai estompate)
tendinte clasice, preromantice ~i realiste. Situatia este pu\in ciudatli:
relativ tanlirli, literatura romanli n-a urmat evolutia normalli a
marilor literaturi europene. Din graba ,,recuperlirii" ~i din dorinta
sincronizlirii, literatura pa~optistli amestecli incontinuu ,,varstele"
literare. Astfel, romantismul, marele adversar al clasicismului,
ajunge sli coexiste cu acesta.
Romantismul romanesc s-a infliti~at, in general, in douli ipostaze: una plinli de tumult, pateticli ~i declamatoare in Muntenia, alta
mai seninli ~i mai temperatli ill Moldova. Caracteristice ii sunt angajarea in istorie ~i descoperirea folclorului .
Ca primli generatie a literaturii noastre modeme, scriitorii
pa~opti~ti au intrat in con~tiinta romaneascli drept oamenii fnceputului de drum.

<::'.) Identificli publicul-tintli cliruia i se adreseazli rev ista Curierul romtinesc.

<::'.) Care sunt temele pe care ~i le propune a le aborda gazeta lui
Ion Heliade-Rlidulescu?

Rolul de indrumlitor al lui Mihail Koglilniceanu.

Dacia literarii.
Constituirea deplinli a romantismului pa~optist a fost marcatli de
programul teoretic al articolului Introducfie, redactat de Mihail
Koglilniceanu, care a aplirut in revista ie~eanli Dacia literarii ( 1840).
A~ezat ill fruntea primului numlir al revistei, Introducfie sintetizeazli o
nouli fazli a pa~optismului care s-ar putea numi ,,etapa criticli".
Redactorul responsabil al Daciei literare i~i fixeazli ca obiectiv
exclusiv literatura, rarii a plirlisi insli telurile politice ~ i nationale pe
care merseserli predecesorii siii. Revista i~i propune sli publice
scrieri originale, din oricare parte a provinciilor romane~ti, pentru a
fi un repertoriu general al literaturii romtine$1i. Dand o asemenea
perspectivli de ansamblu national, Koglilniceanu stabile~te atat tinuta redactiei, cat ~i rostul criticii care se va practica: Critica noastrii
vafi nepii.rtinitoare; vom critica cartea, iar nu p ersoana.
Polemizand cu tipul de literaturli care se scria atunci, bazatli in
special pe traduceri ~i imitatii dupli modele strliine, autorul articolului-program considerli ell trebuie declan~at potenpalul de creatie
literarli romaneascli din cele trei tllri, cu tot specificul lui. Astfel, se
condarnnli ferm mania imitapilor ~i a traducerilor, pentru ell acestea
omoarli originalitatea. in schimb, Koglilniceanu traseazli directiile pe
care ar trebui sli se dezvolte literatura autenticli ~i sugereazli posibile
surse de inspira\ie, ill manierli romanticli, pentru scriitorii romani istoria naponalli, natura ~i obiceiurile, traditiile noastre:
0 foaie dar carea, pii.rii.sind politica s-ar fndeletnici numai cu
literatura na{ionalii,foaie carea,fiictind abnega{ie de lac, ar Ji numai
o foaie romtineascii., $i prin urmare s-ar fndeletnici cu produc/iile
romtine$fi, fie din orice parte a Daciei vom sili ca sii. fie Dacia
literarli; ne vom sili, pentru cii nu avem sumea{a preten{ie sii. facem
mai bine deciit predecesorii no:jtri. lnsii urmiind unui drum biitut de
diil1$ii, folosindu-ne de cerciirile $i de ispita !or, vom ave mai pu{ine
greutii{i $i mai mari fnlesniri fn lucriirile noastre, Dacia, afarii de
compunerile originale a redac{iei $i a conlucrii.torilor siii, va primi fn
coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va giisi fn
deosebitele jurnaluri romiine:jti. A$adar foaia noastrii. va Ji un
repertoriu general a literaturei romiine$ti, fn carele ca fntr-o oglindii.
se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bii.nii.{eni,
bucovineni,fie:jtecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sii.u. [ .. .]
Dorul imita{iei s-au JO.cut la noi o manie primejdioasii., pentru
ca omoarii. fn noi duhul na{ional. Aceastii. manie este mai ales
covtir:jitoare fn literaturii.. Mai fn toate zilele ies de subt tease cii.r/i fn
limba romiineascii.. Dar ce folos! Cii sunt numai traduc{ii din alte
limbi, $i fncii $i acele de ar fl bune. Traduc{iile fnsii. nu Jae o
literaturii.. Noi vom prigoni ciit vom pute aceastii. manie ucigii.toare a
gustului original, fnsu$irea cea mai pre{ioasii. a unii literaturi. Jstoria

Ideologia literara:
articole programatice ~i de doctrina
Rolul de indrumlitor al lui Ion Heliade-Rlidulescu.
Curierul romlillesc
Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mi~cliri
literare au avut mtotdeauna o importanta majorli, pentru ca au cristalizat ~i au dat coerentll tendintelor fundamentale ale epocii.
Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop
modemizarea literaturii romane a fost Ion Heliade-Rlidulescu . Marea
influen pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat
mai ales prin articolele teoretice publicate in ziarul Curierul romiinesc, incepand cu anul 1829, prin care autorul indemna in primul
rand la scris ~i mai putin la spirit critic. Este faza entuziastli ~i
oarecum ,,naivli" a romantismului pa~optist, cand distinctia mtre
opera originalli ~i prelucrarea unui model strain aproape ell nu se
flicea . Datoritli insli atmosferei create de indemnurile lui Heliade-Rlidulescu, a fost posibil debutul, intre 1830 ~i 1840, a unei
intregi generatii, din care s-au remarcat Vasile Carlova, Grigore
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.
Folosul Gazetei este de ob:jte :ji deopotrivii. pentru toatii. treapta
de oameni: fntr-fnsa politicul fyi pironqte ascufi.tele $i previi.zii.toarele
sale cii.utii.turi $i sii. adiinceazii. fn giindirile $i combinii.rile sale; aci,
lini$titul literal $i filozof adunii. $i pune fn cumpii.nii. faptele :ji
fntiimplii.rile lumii, fndrii.znef!Jl :ji neastiimpii.ratul rii.zboinic se
desii.viir:jqle fntr-fnsa poviif!Jindu-se din norocirile sau grqalele altor
rii.zboinici; biigiitorul de seamii negu{iitor dintr-fnsa fyi fndrepteazii
mai cu fndrii.znealii. spiculafi.ile sale, piinii. ciind fn sfiir$il :ji asudiitorul
plugar, :ji el poate ajla aceea ce fnlesnqte ostenelile sale :ji face sii.
umple ciimpurile de fmbifyugiitoarele sale roduri. Nu este nicio treaptii;
nu este nicio viirstii. care sii. nu ajle plii.cere $i folos fntr-aceastii. ajlare
vrednicii $i cuviincioasii cuviintii.rii omului, adicii. fn Gazetli.
(Curierul romiinesc, nr. I, 8/ 20 aprilie 1829)

.,

.. .. \ .

r"'~
~ . ~.- ...
'

"

' . . ,:_,
.--''
...
,
, _ #,':'ii
If'

~ ."i

r~

~
'

~
Mihail Kogalniceanu (18171891), prozator, memoria list, indrumator cultural i lite rar. Se na ~te la
l a~i. Studiaza in particula r in pensioanele franceze din capitala Moldovei, apoi in Fran\a ~ i Germania.
La varsta de 20 de ani , ciind
se reintoa rce de la studii, este numit aghiotant domnesc i incepe o
inte nsa activitate cu ltural-literara ,
cu finalita te pol itica. Profesor la
Academia Mihiiileana din l a~i. \ine
memorabilul Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala
(1843). Este eel dintai care aduna
cronicile moldovene~ti (Letopiserele Tarii Moldovei) ~ i le tipare~te.

intr'.o a doua edi\ie le integreaza ~i

pe cele munteneti.
in anul 1840 scoate revista
Dacia literara. al care i program este
decisiv pentru orientarea literaturii
timpului. in 1848 participa la micarea revolu\ionara de la la~ i ~ i
trebuie sa se refugieze in Bucovina.
Dupa inceperea razboiului Crimeei,
sim\ind momentul favorabil , tiparete
ziarul Steaua Ounarii, care face
propaganda pentru unirea Principatelor ~i are un mare rasunet in
riindul tinerilor. Deputat in Divanul
Ad-hoc (1857), domina adunarea prin
energia , cultura i stralucitul talent
oratoric.
Dupa infaptuirea Unirii , este
prim-ministru in timpul domniei lui
Al.I. Cuza. Ca ministru de externe
pledeaza pentru cauza Romiin iei la
Congresul de la Berlin (1878). in
ultima parte a vie\ii este ambasador
plenipoten\iar la Paris, ~i pre~edinte
al Academiei Romane.

):1)] ~ U1 Ill Lil !Sill. ~

stall" ur.1u:rr.\

Mtcluli l Ho!t\ ln i<:tn n.

~.uw

u.

(l u ,o io: - l le l'lli. )

- - ______znnm!m!._.........--!ri1iil

--~---

lawu.
T.r1

_Ccn1t11 r11

J11,..rJf t1.h .h.i.

i~-;o.

__

~eLi.... ..r

Revista Dacia literara (1840)

II

Rolul de lndrumiitor cultural ~i literar pe care I-au avut Ion

Heliade-Riidulescu, in Muntenia, ~i Mihail Kogiilniceanu, in
Moldova, a avut o importantii majora in modemizarea literaturii
noastre 'in perioada pa~optista.
in domeniul prozei, i~i scriu acum operele fundamentale autori
precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo ~i Nicolae
Balcescu. Unii, in spiritul impus de revista Dacia literarii, vor cultiva
filonul istoric: nuvela Alexandru Liipu~nea11ul de Costache Negruzzi,
Romiinii supt Mihai-voievod Viteazul de Nicolae Balcescu, Ciintarea
Romiiniei de Alecu Russo etc. Al(ii vor merge pe linia memoriaJisticii, a faptului trait (Costache Negruzzi, Negru pe alb) ori pe cea
a 'insemniirilor de ciilatorie, precum Vasile Alecsandri in 0 plimbare
la munfi, Ciiliitorie i11 Africa sau Grigore Alexandrescu in Memorial
de ciiliitorie. Exista insii ~i o altii zona a prozei, critica, ironicii,
acida, plina de luciditate, 'intiilnitii la Vasile Alecsandri, scriitorul eel
mai complex al epocii. Acesta surprinde multe dintre deficientele
unei societiiti in plina transformare in Balta-Albii, Borsec, dar mai
ales in lstoria unui galbii11, gen de proza in care situa(iile ~i personajele, la limita caricaturii, stiimesc riisul.
Poezia pa~optistii pune bazele liricii moderne romiine~ti . Tematica se liirge~te enorm fata de epoca premodemii. Dupii anul 1830,
melancolia adiinca, organica, va 'inviilui versurile tuturor poetilor. Se
cultiva meditatia pe teme romantice (ruine, morminte, nestatomicia
soartei), evocarea trecutului glorios, descrierile de naturii, se face ape!
la folclor.
Speciile clasice (epistola, satira, fabula) coexista cu cele romantice (meditatia, elegia). Tumarea in tiparele secolului precedent
a noutiitilor de naturii romanticii se explicii prin faptul ca literatura
noastra nu a avut un clasicism profund ~i individualizat. Pe de alta
parte, majoritatea romanticilor pa~opti~ti au primit o educatie clasica.
Atrnosfera poeziei ,,noi" este prezenta 'intr-o serie de crea(ii
precum cele ale Jui Grigore Alexandrescu (A11ul 1840, Meditafie,
Umbra lui Mircea. La Cozia), Ion Heliade-Radulescu (Zburiitorul),
Vasile Alecsandri (Doi11e), Dirnitrie Bolintineanu (Lege11de istorice)
etc. Fara aceastii etapa, ar fi fost mai greu de imaginat apari\ia lui
Mihai Eminescu.

Prelungirea spiritului Daciei literare:

Arhiva romaneascii ~i Propii!jirea
Revista Dacia literarii, 'in care ~i - au publicat cele dintiii scrieri
Costache Negruzzi ~i Vasile Alecsandri, nu a putut sii apara deciit o
scurtii perioadii., pentru cii a fost interzisa de cenzurii. Ideea romantica a inspiratiei din trecutul istoric va riizbate 'insii foarte curiind
lntr-un alt articol-program care deschide revista Arhiva romO.neascii,
editata de acela~i lndrurniitor literar - Mihail Kogalniceanu:
Jstoria romO.neascii mai ales sii ne fie cartea de ciipitenie, sii
ne fie paladiul nafionalitiifii noastre. fntr-fnsa vom fnvii{a ce am
/ii.cut $i ce avem sii mai facem; printr-fnsa vom prevede viitorul,
printr-fnsa vom fl romO.ni. Ciici istoria este miisura sau metrul prin
care se poate $fi dacii un popor propii$e$te, sau dacii se fnapoiazii.
fntreba{i dar istoria !fi ve{i $Ii ce sun/em, de unde venim $i unde
mergem. De unde venim $i unde mergem, trecutul $i viitorul, iatii
toatii fiin{a noastrii, iatii mijlocul de a ne cunoa$1e.
(Arhiva romO.neascii, nr. 1, 1840)
Spiritul Daciei literare se regiise~te integral 'in revista
Propii.$irea, editatii 'in anul 1844 de un grup de scriitori moldoveni,
aviind ca principal animator pe Mihail Kogiilniceanu. Inca din
primul numar se exprimii dezacordul fa(ii de gazetele timpului care
apareau toate cu gre$eala capita/ii cii prea se fndeletniceau cu cele
din afarii $i prea pufin cu cele din liiuntru:
Lipsa dar a unei Joi care, liisO.nd deoparte toate noutii{ile
dinafarii :ji discu{iile politicei de zi, precum $i toate acele traducfii de
articule U:joare :fide anecdote fran{uze$ti $i nem{e$ti, s-ar fngriji numai cu adeviiratele interesuri materiale !fi intelectuale a romO.nilor,
lipsa unei asemine Joi pub/ice, zic, este ob:jle$1e simfitii. Aceastii lipsii,
fntr-atO.t fncO.t fmpregiuriirile dinafarii o var ierta, se va sili a o fmplini Propa~irea. LepiidO.nd din coloanele sale tot ce se fnfiilege subt
strO.nsul cuvO.nt de politicii, neocupO.ndu-se nicidecum cu discu{iile $i
noutii{ile politice dinafarii $i dinii.untru, precum $i cu intO.mpliirile
zilii, izgonind orice traduceri din scrieri striiine, care neavO.nd niciun
interes pozitiv pentru noi nici nu ne pot fmbogiifi literatura, foaia
noastrii nu va cuprinde decO.t compuneri originate romO.ne!fti.
(Propii$irea, nr. 1, 1844)

A~JKtt~A
I 0 ]( 'L H l'..t.C :ll '.L.

~OAIE
iF.TPOCll6l\Tltn.

mt

TPlllP.CTPL\.\'f..

(11; rn:,i.u11u.

bl. 11."ogdlnit;ean.
Tom J.

.!.:

A K u r

I AU{tf.
t a JI .. I i

t ~

r r 1

Revista
Arhiva romaneasca (1840)

._::!{...!:.._

t;:,,;,.t;;; ~-Jl~~IE

~-

<!li'JQ,>
SUGESTll BIBLIOGRAFICE

* * * Din presa literarii romii11eascii a secolului XIX. Volumul este

alcatuit dintr-o selectie a manifestelor literare aparute in publicatiile din epoca pa~optista ~i postpa~optista.
George lva~cu, lstoria literaturii romiine, l. Capitolul fndrumiitori
$i programe literare scoate in evidenta rolul Jui Ion Heliade-Riidulescu ~i pe eel al lui Mihail Kogalniceanu, analiziind ideile
cuprinse in articolele-program scrise de ace~tia ~i publicate in
presa timpului.
Nicolae Manolescu, lstoria criticii a literaturii romii11e. Capitolul
Doctrina literarii prezintii ideologia de tip romantic a perioadei pa~optiste, care ia 'in stiipanire treptat nu numai domeniul
istoric, social ~i politic, dar ~i pe eel literar.

q Demonstreaza cii Arhiva romO.neascii ~i Propifyirea continua

drumul deschis de revista Dacia literarii, apeliind la argumente extrase din cele douii articole-program, reproduse fragmentar mai sus.

ii

_ ___ __--------_.,..
_________
-- -_- _

. . .....
~T:.. _,~___
_.,.....;:.:. ...... .;:..: : : :!::z:-.::::~=\

.......................
. -....
.................... -.,..,.....
.........
.......- . - - .... ....1 .._....
~
.._.... _.....-......
...... ....... ""-"".....- ~
~

DACIA

noastrii are destule fapte eroice, frumoasele noastre fiiri sunt des tu!
de mari, obiceiurile noastre sun/ destul de pitore$ti $i de poetice
pentru ca sii putem giisi !fi la noi sujeturi de scris,farii sii avem p entru
aceasta trebuinfii sii ne fmprumutiim de la alte nafii. Foaia noastrii va
primi cO.t se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri
originate fi var umple mai toate coloanele.
(Dacia literarii, nr. I , 1840)
q Enumera trei dintre principiile pe care dore~te sale respecte
revista Dacia literarii, a~a cum pot fi ele deduse din bttroducfie.
o Nume~te doua dintre sursele de inspiratie pe care Mihail
Kogalniceanu le propune colaboratorilor revistei.

Manifestul literar este un

text de propof"\ii reduse, cu valoare
de document pentru inceputul unui
curent sau mi ~ciiri literare, prin care
se afirmii o nouii concep\ie cu pri vire
la literaturii. De obicei , man ifestul
literar este conceput sub o formii
polemicii, pentru ca noua orientare
lite rarii se delimiteazii de mi~carea
anterioarii.
Primul manifest literar este
considerat prefa\a lui Victor Hugo la
drama Cromwell, actul de na ~tere
al romantismului. Prin manifeste literare s-au anun\at mai toate mi ~
ciirile literare de la romantism incoace: simbolismul (Manifeste du
symbolisme de Jean Moreas, 1896),
dadaismul (Premier manifeste Dada
de Tristan Tzara , 1917), suprarealismul (Manifeste du surrealisme
de Andre Breton, 1924) etc.
in literatura romanii, articolele-program ale unor publica\ii (Dacia
literara - lntroduc{ie , Viafa romaneasca - Catre cititori etc.), prefe\ele unor volume (Al. Macedonski,
prefa\a la volumul Poezii, 1882)
sau alte articole programatice (Ion
Vinea - Manifest catre tin erime,
Nichifor Crainic - Sensul tradifiei)
au valoare de manifest lite rar.

'

~:-~~;.,
Revista Propii$irea (1844)
(primul numar al revistei,
cu taieturile cenzurii)

II

1.

2.

3.
Alecu Russo

4.

5.

6.

Dimitrie Bolintineanu

II

Forme hibride ale civilizatiei romane~ti

la mijlocul secolului al XIX-lea

Stabile~te un paralelism lntre rolul de lndrumiitor cultural ~i

literar al Jui Ion Heliade-Riidulescu, in Muntenia, ~ i eel al Jui
Mihail Kogiilniceanu, In Moldova.
Ion Heliade-Riidulescu , adresandu-se tinerilor scriitori in anul
1837, cu pu\in timp lnainte de apari\ia Daciei literare, le fiicea
urmiitorul lndemn: Scriefi btiiefi, numai scriefi! Explicii
diferen\a dintre apelul lui Heliade-Riidulescu ~ i opinia din
Jntroduc{ie a lui Kogiilniceanu, care sernnificii o nouii etapii a
pa~optismului: Critica noastrii vafi nepiirtinitoare; vom critica
car/ea, iar nu persoana.
Pledand pentru originalitate, autorul Introduc{iei se ridicii impotriva traducerilor ~i a irnitapei, adeviiratii manie primejdioasii,
pentru cii omoarii fn noi duhul nafional. Comenteazii specificul contextului literar de panii la 1840, eel care l-a determinat
pe Kogiilniceanu sii descurajeze o manierii literarii care distrugea originalitatea.
De ~ i suprimatii de cenzurii dupii numai trei numere, care totalizau 484 de pagini, Dacia literarii con\ine opere ale unora
dintre cei mai valoro~i scriitori ai timpului. Costache Negruzzi a
tipiirit in primul numiir nuvela istoricii Alexandru Liipu!j11eanul,
Vasile Alecsandri a debutat ca prozator cu nuvela Buchetiera
de la Floren(a, iar lui Grigore Alexandrescu i-a apiirut poezia
A nul 1840. C ite~te una dintre aceste scrieri ~i explicii felul In
care ele riispund noului spirit literar din articolul-program.
1n prima parte a poeziei Epigonii, Mihai Erninescu portretizeazii pe ca\iva dintre cei mai importan(i scriitori ai genera\iei
de la 1848. ldentificii-i ~i precizeazii operele literare la care
face aluzie autorul.
Realiza\i un proiect intitulat Vocafia istoricii a scriitorilor
pa!jopli!jti, in care sii prezenta\i modul cum sugestia oferitii de
Mihail Kogiilniceanu In articolul programatic din revista
Dacia literarii - Jstoria noastrii are destule fapte eroice - ~ i - a
giisit ecou In crea\ia scriitorilor din epoca de la 1848 .
Printre operele literare pe care trebuie sii le ave in vedere in realizarea proiectului se numiirii: A lexandru Liip1t!jltea111ll, Sobieski !ji romiinii ~i Aprod11l Purice de Costache Negruzzi,
Ciintarea Romiiniei de Alecu Russo, Romiinii supt Mihai-voievod Viteazu l de Nicolae Biilcescu, Legende istorice de Dimitrie Bolintineanu.
Pentru documentarea in legiiturii cu literatura de inspira\ie istoricii scrisii in perioada pa~optistii, in afarii de operele respective, se recomandii sii citi\i capitolele consacrate acestor scriitori
din diverse istorii ale literaturii romane, cum ar fi:
George lva~cu, Jstoria literaturii romiine, I;
$erban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Jstoria
literaturii romiine moderne;
Al. Piru, Jstoria literaturii romiine de la inceput piinii
azi;
G. Ciilinescu, Jstoria literaturii romiine de la origini piinii
in prezent;
Nicolae Manolescu, Jstoria criticii a literaturii romiine, I.

nmr.;,,,omu~ m~ H~EUi
1.

2.

Discuta\i, in grupe de trei-cinci elevi, ~ i alciitui\i impreunii douii

liste conpnand cate cinci cuvinte/ structuri care sii denumeascii:
a. ceea ce considera\i voi ca insearnnii ,,a fi la modii" in zilele
noastre;
b. ceea ce considerii al\ii (piirin\i, prieteni, colegi, vedete tv) ca
lnsearnnii ,,a fi la modii" astiizi.
Compara\i listele ~i discuta\i asemiiniirile ~i deosebirile dintre
liste ~i dintre punctele a. ~i b. de pe acestea.
Da\i exemple de situa\ii, de evenimente ~ i de personalitii\i din
realitatea romaneascii (trecutii sau actualii) care sii reprezinte
forme hibride 1 ale civiliza\iei noastre, intre Orient ~ i Occident.

CH/RITA
JN PROVINTIE
,
,
Comedie cu dintice, in 2 acte
de Vasile Alecsandri

PUNCTE DE REPER
Mare parte din piesele cornice ale lui Vasile Alecsandri (comedii, vodeviluri, farse) au caracter satiric ~i critic 'impotriva moravurilor sociale ~ i politice ale vremii. Chiri(a in provin(ie, comedie
cu cantice, fn 2 acte, reprezentatii pe scenii In 1852, este a doua
piesii din ciclul Chirifelor, care mai cuprinde: Chiri(a ill la!ji sau
Douii fete !j-O neneacii ( 1850), Cucoa11a Chirifa in voiaj - canticel
comic (1868), Chiri(a 111 baton. Farsii de carnaval ( 1876). Toate au
'in centrul lor acela~i personaj feminin comic, reprezentativ pentru
momentul social-istoric ~i pentru un anumit tip uman.
Chiri\a este so\ia unui boier de (arii, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu preten\ii, dornicii de miirire ~i de a fi la modii, combina\ie de
parvenitism ~i de snobism.
Dacii 'in prima piesii Chiri\a vine in capitalie ca sii- ~i cii.pii.tuiascii. fetele cu gineri de la ora~, dar panii la urmii le miiritii pe
Aristi\a ~i Calipsi\a cu doi boiema~i din vecini, Brustur ~i Cociurlii,

I hibrid, (din fr. hybride) s.m., adj. -(organism) provenit din incruci~area
a doi indivizi de spec ii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite; adj., fig.
(despre realiziiri, idei, fapte) alciituit din elemente disparate; lipsit de armonie.

VasileAlecsandri (1818-1890),
poet, prozator ~i dramaturg. Se na~te
la Baca u intr-o fam ilie boiereasca.
P ri me~te o educa\ie aleasa, intai i n
\a ra, apoi la Paris , unde i~ i ia bacalaureatul, dar nu-~ i incheie studi ile
de med icina.
Reintors in tara, participa cu
tot elanul la m i~ca rea culturala: colaboreaza la Dacia literara (1840),
este membru in directoratul Teatrului
Na\ional din la~i , redactor la revista
Propa9irea.
Scriitor de frunte al epocii, se
angajeaza in lupta pentru i mplini rea
idea lului na\ional: participa la Revolu\ia de la 1848 ~i este unul dintre
sus\inatorii ferv~n\i ai Unirii Principatelor (1 859). In timpul domniei lui
Cuza are un rol important i n a ob\ine,
de la guvernele Fran\ei, Angliei ~i
Piemontului , recunoa~te rea Unirii.
lubitor al folclorului romanesc,
publica volumul Poezii populare ale
romanilor (1 852-1853; edi\ie completa , 1866), cuprinza nd multe capodopere ale crea\iei populare. i~i
editeaza primul volum de versuri ,
Doine i lacramioare , in anul 1853
~ i compune piese de teatru. intre
1860 ~i 1880 notorietatea lui este
foarte mare, fiind considerat, atat in
\ara, cat ~ i in strainatate, scri itorul
reprezentativ al romanilor.

II

Gra!ie autorita!ii de care se

bucura , numeroas e reviste ii solicita colaborarea. societatea lite rara
Junimea ii invita la seratele ei ~ i se
simte onorata de prezen\a scriitorului; regele Carol I ~i regina Elisabeta
ii au printre invita!i . Aceasta este
peri oada cand Alecsa ndri publica
operele sa le majore: Pasteluri, Legende , Os ta $ii no$tri. drama istorica Desp ot-Vodil.
in 1878, la Montpellier, in Fran \a , este premiat pentru poezia Ciintecul gintei latine, distinc\ie care in
\ara starne$le multa emo\ie ~i-1 confirma in postura de .,bard" al na\iunii.
Ultimi i ani ai vie\ii ii petrece
rnai mult la Paris, unde fusese numit ministru plenipote n\iar. Vara
vine intotdeauna i n Romania , la
castelul P ele~. ca invitat al regelui $i
al reg inei, $i la Mirce~ti, locu l sau
preferat. Aici se va stinge i n 1890.
Vasile Alecsandri are un rol hotarator in forrnarea $i dezvoltarea
teatrului na\ional, prir' alcatuirea unui
repertoriu romanesc, prin scrierea
primelor piese ongrnale $i prin fo rm area gustului publicului pentru teatru.
in fond, dramat 1Jr~Ji3 noa~tra se
na$le in Moldova sub c!irectoratul lui
Mihail Kogalnrce<mL, Costache
Negruzzi ~i Vasile Alessanciri, incepand cu anul 18'10
Scne vodev riun, comeoi; de
moravuri (lorgu de !a Sadagura ,
ciclul Chiritclor\ . f">erir folc lorice
(Siinziana ; Pep<:lcM), drame istonce (Despot-Vo dii) . dramo de inspira\ie clasica (Fanie1 n<J Blanduziei, Ovidiu). Mare parte din iesele lui Vasile Alecsancl1; au caracter
satiric ~i critic irnpot!"i12 moravurilor
sociale $i politice ale vremii . dupa
cum marturise$te scriitorul: ... am
proiectat sa. fac din teatru un organ
spre biciuirea niiravurilor rele i a ridico /elor societilfii noastre.

....

.... _.

-t~

~J<,.

~>lil

t~-~.: :~~:.t

..'

,,

t ;

..

~' ~: .

.... ).. a.!"''' ..

Matei Milla in rolul

ale~i de Barzoi, in Chiri{a i11 provill{ie personajul comic are trei

scopuri: sii introducii la Barzoieni moda timpului, sa devinii ispriivniceasii ~i sii-~i insoare fiul niitang, Guli\ii, cu Lulu(a, o orfanii crescutii in casa ei, care va mo~teni o mare avere. Ce! care se opune este
Leona~ , un taniir iste( ~i cinstit, indragostit de Lulu\a.
Terna piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului ~i
a abuzurilor administra(iei. Conflictul dintre concep\ia conservatoare,
(reprezentatii de Barzoi), sau de fals progres (reprezentatii de Chirita), personaje zugriivite caricatural, ~i ideile noi, progresiste (reprezentate de Leona~), se desfii~oarii gradat, intr-o aqiune complicatii,
cu elemente pline de nepreviizut, cu travestiri neverosimile ~i qui
pro quo. Demascand coruppa Jui Barzoi, Leona~ devine ispravnic in
locul acestuia ~i se casatore~te cu Lulu(a. Deznodiimantul aduce
victoria reprezentantului ideilor noi, Leona~, adicii a onestitii\ii ~i a
sentimentelor sincere asupra moravurilor satirizate: parvenitismul,
snobismul ~i coruptia.
Chiri\a este un personaj ridicol prin contrastul intre ceea ce
este ~i ceea ce vrea sii para, prin intermediul ciiruia sunt criticate o
serie de aspecte din epocii: incultura, imitarea cu orice pre\ a modei ,
cosmopolitismul, negarea tradi\iei. Dupii ce vrea sii introducii la
Barzoieni eticheta din casele mari de la ora~, ca ispriivniceasii i~i
dore~te sii ciiliitoreascii la Paris: Of! cii nu mai pot triii in fara asta!.
Pe Guli(ii, un gogoman prost-crescut, vrea sa-1 inve(e fran(uze~te , ca
este la modii, ~ i sii-1 ciipiituiascii cu zestrea Lulu\ei. Femeie
voluntarii, Chiri(a se folose~te de Barzoi , comod ~i lipsit de
ini(iativii, ca sii parvinii ~i ii obligii sii- ~i schimbe obiceiurile
vestimentare ~i culinare, dupii modii. Impins de nevastii sii ob(ina
ispriivnicia, provincialul ~tie cum sa ob\inii avantaje materiale din
func\ia sa, ca in scena vanziirii repetate a curcanului.
Cuplul romantic, Leona~ ~i Lulu\a, tineri cinsti(i, reprezentan\i
ai ideilor noi, progresiste, are ~i rolul de a pune in luminii caracterul
Barzoienilor, prin antiteza. Din grupul \iiranilor, care apar ca personaj colectiv, se desprinde Ion, feciorul din casii, care comenteazii cu
ironia ~i cu bunul-sim( al omului simplu moda ~i tertipurile stiipanilor.
Aliituri de comicul de moravuri, in piesa presiiratii cu cantece
ca in vodevilurile vremii, este prezent comicul de situa\ii ~i de limbaj .
Dincolo de filia(iile pe care unii cercetiitori le-au giisit cu
protagonista comediei Jui Moliere Co11tesa d'Escarbag11as ori cu
Madame Agnot (Madame Ag11ot sau mitoca11ca parvenitii) de
Maillot, Chiri\a riimane un personaj autohton, tipic epocii imediat
de dupii 1848, dar ~i altor vremuri marcate de parvenitism. Prin
aceastii ,,pre\ioasii ridicolii", Vasile Alecsandri realizeazii expresia
comicii a ,,formelor fiirii fond", inainte de formularea teoriei Jui Titu
Maiorescu .

ACTULI
Scena 3

Chiri\a, Guli\a, $arl, Safta, Ion. (Ion vine alergiind dintre culisele din dreapta. Ceilal\i ies din casa ~i
se cobor in cerdac.)
GULIT A: Cine mii cheamii?... Nineaca!
SAFTA: Ce este? ... Ce este?
$ARL: Qui <liable? .. . Ah, madarne! ... 1
ION: Aud, cucoanii... Jaca ia ...
CHIRJTA: Da ' venifi azi de mii coborafi de
pe cal.. . Ce, Doamne iartii-mii! ... afi adormit cu
tofii?
(Ion se pune dinaintea calului ~i-l apuca de ziibale
ca sa-1 \ie. Ceilal\i se aduna imprejurul Chiri\ei.)
GULITA: Ba nu, nineacii.. . dar inviifam
Telemac2 cu monsiu dasciilu.
SAFTA: $f eu fiiceam dulcefi in ciimarii,
cumniifacii.
ION: $i eu ...
CHIRITA: Taci din gurii.. . cii e:jti incii cu
ochii plini de somn .. . rane calul!...
$ARL (apropiindu-se de Chiri\a): Madam
cocoana ... sari fn brafi a me.
CHIRITA (cochetand): in brafiile d-tale, monsiu
$arlii? ... E:jti foarte galant... insii mii tern ...
$ARL: O! non te tern .. . cii sunt vurtos.
CHIRJTA: Nu de-aceea .. . cii :ji eu is U:juricii
ca o panii; dar apoi.. . sii sar fn brafiile unui
cavaler. .. nu :jtiu de sii cuvine ...
$ARL: Daca non vre la mine, sari la Jon ...
(in parte:) J' aime mieux s;a. 3
CHIRITA: Ei, dacii vroi~ti numaidecat, monsiu $arlii.. . afdne-te, cii sar.
$ARL: No .. . poftim .. . une, deux, trois.
CHIRlTA (siirind): Hup!
I Qui diable? ... Ah, madame! (fr.) - Cine
dracu? ... Ah, doamnii!
2 Telemac, Les aventures de Tetemaque, jils
d'Ulysse (lntiimpliirile lui Telemac, jiu/ lui Ulise) poem epic in proza al scriitorului francez Fenelon
( 1651-17 15), pubIicat in 1699, a constituit una dintre
ciirple de baza ale instrucpunii in pensioanele din
Moldova in deceniile 4, 5 ale secolului al XIX-lea.
3 J 'aime mieux t;a. (fr.) - Prefer a~a .

$ARL (in parte): Cristi! U:juric ca un pan ...

merci .
CHIRITA (In parte): ii nostim fran{Uzu...
(Tare:) A fi viizut ag ilitaua mea? Joane .. . du calu la
grajdi :ji-1 adapii; dar sii nu-i scofi :jaua... Auzi?
ION (cascand): Aud. (Duce calul lntre culisele
din dreapta.)
CHIRITA: Ho !.. . cii pare-iii sii ne-nghifi ...
F ace-o gurii cdt o :jurii.
GULITA: Nineacii.. . las ' sii mii sui .~i eu p e
cal.
CHIRITA: Ce face?!... Ca sii te trii.nteascii?!...
Ba nu, Guli/a mamei.
GULITA: Pe maid cum de nu te trii.nle:jte?
CHIRITA: Eu am fn viifai la le:j, la manejiirie... (in parte:) Numai eu :jliu elite bu:jdturi am
mdncat... d-apoi dii!... dacii-i moda ...
GULITA (sciincindu-se): Ei... nineacii, las' sii
mii primblu ciilare .. . miicar numai pin ogradii.
CHIRITA: Bai.. . T-am mai spus o datii cii
nu vreu ... Nu mii supiira mai mull. Mai bine apucii-te de-fi invafiifran{Uzeasca cu monsiu $arlii...
cii mii fdi o mulfdme de parale, trantore!
GULITA: Bai :jf eu! .. . M-am siiturat de carte!
$ARL: MonsieurGoulitze... taisez-vous quand4
p oroncesc madam nenec...
GULITA: Madam nenec.. . (in parte:) Fran/llz
strop:jdt!
$ARL: Ce spus? (in parte:) Cre moutard!. .. ii
m'agace toute la joumee.s
CHIRITA: Nu te potrivi, monsiu $arlii, cii-i
copil incii.
$ARL: Oui ... copil... obraznic.
CHIRITA: Ce sii-i faci dacii are duh, Gulifa
nineaciii... (Saruta pe Guli\a.) imi seamiinii mie...
buciifdcii tiiietii. Hai, du-te cu domnu profesor de
inva{ii frumu!fiil, cii {-oi face straie de moda nouii.
GULITA: Da '... cal mi-i cumpiira?
4 taisez-vous quand (fr.) - tiice\i cand. ''
5 Cre moutard!... ii m 'agace toute la journee.
(fr.) - Nemaipomenit mucos! ... ma enerveazii intreaga
zi.

Chiri~ei

CHIRITA: Cum s-aface biibacii-tiiu ispravnic.

SARL: Allons, Goulitze ... Yenez done .
GULITA: Iaca, monsiu ... je Yene. [ ... ]
CHIRIT A: Dar. .. ian spune-mi, cumnii/dcii,
ceface Lulu/a?
SAFTA: ii fn griidinii.
CHIRITA: Biata copilii! .. De cdnd o murit
cucoana Nastasdca Afinoaia, nineacii-sa, .~[ am
luat-o sub epitropia noastrii... mi-i driigufii ca o
norii.
SAFTA: Mai :jlii? ... poate sii-ifii soacrii cu
vreme.
CHIRITA: Tdst, aia am chibzuit treaba cu
biirbatu-meu... Lulu{a are ziistre bunii. .. Gulifii
asiimine... Mai potrivi{i unde sii-i giisii:jti?.. .
SAFTA: Sii-i caufi cu lumdnarea ...
CHIRITA: Numai atdta mii fngrijiiit e, cii
Lulu{a nu bate nicidecum cu Guli{ii... :jf-i tot tristii
de cdnd o riimas 01fanii... ba fncii cdteodatii parcii sii perde.. . nu-i fn toate min{dle.
SAFTA: Nu biiga de seamii, cii fncii-i tdniirii.
CHIRITA: Ce tdniirii?!... cii-i de vro 15 ani...
Cdnd s-o niiscut Guli{ii, era de wi an ... [m i aduc
aminte ca acu ... la Sdn-Chetru .. . (Vorbind, i~i cautii
chibriturile.) Da' oare ce mi-am fiicut chibriturile? ... Hait! ... cii l-am priipiidit pe cdmp. (Tare:)
Monsiu $arlii?
SARL (inaintiindu-se): Poroncesc, madam.
CHIRITA: Nu cum va ai fosfor cud-ta?
$ARL (aprinziind un chibrit): Voita, madame.
(In parte:) Elle fume comme un caporal.
CHIRITA (aprinzandu-~i o \igarii groasii):
Merci ... Voulez-Yous aussi boire une cigare?
SARL (in parte): A ie ... aie .. . elle Ya recommencer ses traductions libres ... 6
CHIRITA: Ils sont de minune.. . cigares de
HalYanne7.
$ARL (luiind o \igarii): Merci, madame.
GULITA: Tdgarii de halva? .. . Nineacii,
dii-mi :jf mie o fdgarii.
CHIRITA: Auzi? Atdt ar mai trebui!.. . Cucona:jdi nu !rag fdgiiri.
GULITA: Ei... mata de ce trag i, dacii e$1i
cucoanii?
CHIRITA: Tacii-fi gura, plodule!... Monsiu
$arlii... ian dites-moi, je Yous prie: est-ce que Yous
etes ... mul\amit de Guli\ii?
$ARL: Comme r,:i, comme r,:a ... mul/emit et
pas trop.

II

CHIRIT A: C' est qu ' ii est tres ... zburdatic...

mais aYec le temps je suis sure qu ' il deYiendra un
tambour d' instruction.
$ARL (cu mirare): Tambour?I
CH IRITA: Oui ... adicii dobii de carte ..
tambour... nous disons comme r,:a en moldaYe.
SARL (in parte) : Ah, bon! .. . la Yoila lancee!
CHIRITA : Et al ors nous l' enYerrons dedans .
SARL: Ou c;:a, madame?
CHIRITA: Dedans ... fndntru ... nous di sons
comme r,:a en moldaye8.
SARL (in parte) : Parle done le moldaYe alors,
malheureuse!
CHIRITA: Et Yoyes-Yous, monsieur Charles,
je ne Youdrais pas qu ' il perde son temps pour des
fleurs de coucou.
$ARL: Pour des fleurs de coucou?
CHIRITA: C'est-a-dire dejlori de cue.. Nous
diso ns conune c;:a .. .
$ARL: En moldaYe ... (tn parte:) Cristi!. .. qu 'elle
m'agace ayec son baragouin!
CHIRITA: Aussi, je Yous prie ... quand ii se
paressera ... de lui donner de !'argent pour du miel.
SARL: Comment? !... que je lui donne de
!'argent? I
CHIRITA (riiziind): Non ... Sii-i dai bani pe
miere.. . de !'argent pour du miel... C'est correct...
Nous disons comme cella ...
SARL: C' est conYenu ... en moldaYe ... Yous
parlez comrne un liYre.
CHIRITA: Merci ... j 'ai apprendre toute seulette
le franr,:ais ... 9 pre legea mea.
SARL: Est-ce possible?! ... C'est extraordinaire! ... He bien, Yotre fil s Yous ressemble ... II a
une facilite! ... Dans quelques annees il parlera
aussi bien que Yous.
6 ... ses traductions fibres ... - profesorul se refera la
,,traducerile libere" ale Chiri\ei, adicii la decalcurile ei.
7 cigares de Halvanne - Chiri\a pronun\ii
cuYiintul Havanne in mod gre~it, confundandu-1
turcescul halva, ceea ce dovede~te cii este mai
familiari zatii cu aceasta din urmii ~i cii fumeazii c-aja-

i moda.

8 ... nous disons comme 9a en moldave - formula

.. aja zicem noi fn moldoveneascii este folositii de

Chirita pentru a ascunde cunoa~terea superficialii a

limbii franceze ~ i traducerea mot a mot a unor expresii
din limba romanii in limba francezii ..
9 Explicatia, intr-o francezii aproximativii, am
fnvii/ comp/et singuricii franceza, Jamure~te jargonul
romano-francez al Chiri\ei.

CHIRITA: Que! bonheur' Gugulea nineaciii!... Auzi ce spune

monsiu $arlii? ... Zdce cii ai sii vorbe:jtifran{Uzii$te ca apa ... N'est-ce
pas, monsieur Charles, qu ' ii parlera comrne l 'eau?
$ARL: Comme? .. . Ah, oui, oui ... Yous <lites conune c;:a en moldaYe ... Oui ... oui.
CHIRITA: Da' ian sii-i Jae eu un examen ... Guli/ii, spune nineaciii, cum sii cheamii fran{uziiite furc ulifa?
GULITA: Furculision.
CHIRITA: Frumos ... Dar friptura?
GULITA: Fripturision.
CHIRITA: Preafrumos ... Dar fnvdrtita?
GULITA: lnvartision.
CHIRITA: Bravo ... Gulifii!... Bravo, Guguli/ii! ... (II siirutii.)
SARL (in parte, furios): Gogomanition, Ya!...

EXPLORAREA TEXTULUl
1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

Precizeazii specificul elementelor de compozi\ie a textului

dramatic din actul I, scena 3. Ce efect consideri cii are asupra
textului prezen\a cdnticelelor?
Rela\iile temporale ~ i spa\iale din comedie creeazii contextul
potriYit eYolu\iei conflictului dintre Yechi ~i nou. Consultii textul
comediei (indica\iile de la inceputul actelor ~i al scenelor) $i
completeazii spa\iile libere:
Reprezentatii pe scenii in ..., piesa este inspiratii din ... , pe
care le satirizeazii cu scop moralizator.
Actul I se petrece la mo~ia ... , intr-un spa\iu deschis, adicii
in ... ; actul al II-lease petrece intr-un ... din \inut, intr-un spa\iu
inchis, dar la modii, ~i anume ...
Identificii in actul I, scena 3, inten\iile Chiri\ei, care YOr deYeni, in piesii, elementele conflictului comic.
Ilustreazii prin exemple din actul I, scena 3, semnele modemitii\ii pe care le imitii Chiri\a, care, intoarsii de la Ia$i, Yrea sii
impunii moda Yremii in proYincie. De ce crezi cii ea i~i moti yeazii ,,modemitii\ile" prin expresia dacii-i moda?
Expresie a unui fenomen tipic vremii sale, boieroaica de proYincie, cu dorin\e ariviste, nu este o apari\ie respingiitoare sau
grotescii, ci este ~arjatii caricatural. Men\ioneazii defectele $i
calitii\ile Chiri\ei.
Selecteazii din textul scenei 3 formulele de adresare utilizate
de celelalte personaje fa\ii de Chiri\a. Pomind de la ele, define$te statutul social al personajelor $i rela\iile dintre acestea la
inceputul comediei.
ln portretizarea Chiri\ei, comicul de limbaj redii incultura $i
dorin\a de a imita Yorbirea la modii, cu orice pre\. Cum moda

Comedia (fr. comedie. lat. comoedia) - specie a genulu i dramatic. in proza sau in versuri , care provoaca rasul prin satirizarea moravurilor. a tipurilor umane sau prin inlantuirea unor situa\ii neprevazute.
avand un final fericit ~i, deseori. un
rol moralizator. Comedia poate fi de
caractere. de moravuri, de intriga etc.

Comicu l (Ir. comique, gr. komikos) - categorie estetica in a carei

slera intra actele. situa\iile sau personajele care provoaca rasul. Sursa
comicului este contrastul dintre aparen\a ~ i esen\a, di ntre preten\ii ~ i
real itate, dintre a~ teptari ~i rezullate, dintre ceea ce este ~i ceea ce
vrea sa para sau crede ca este un
personaj. Contrastul comic este inofensiv ~i este receptat de spectatori
intr-un registru larg de atitudini :
bunavoin\a, amuza ment, induio~a re,
dispre\. Comicul implica existen\a
unui conflict comic (contraslul). a
unor situa\ii ~i personaje cornice.
Tipuri de comic/ forme de realizare a efectului com ic in dramaturgie sunt: comicul de situa\ie, comicul
de caraclere, com icu l de moravuri.
comicul de limbaj, comicul de nume.

Teatrul Mare din la~i

(secolul al XIX-lea)

Cale lingvistic - traducerea

morfemelor unui cuvant compus ori
ale unei locu\iuni straine prin echiva lentele romane~ti; un mijloc extern de imbogatire a vocabularului
care consta in copierea. imitarea
sau imprumutarea a~a-zisei structu ri sau forme interne a unui cuvant
strain (derivat sau compus) sau a
unei unita\i frazeologice, ultimele
fiind realizate in primul rand prin
imitarea unor modele frantuze~ti;
exemple: a obfine < fr. obtenir, ca/e
ferata < fr. voie feree, a cadea de
acord < fr. tomber d'accord.
Decalcurile frazeologice realizate de Chiri\a constau in traducerea cuvant cu cuvant a unor expresii
romane~ti, care in limba franceza
au alt echivalent sau nici nu exista.
Aceste traduceri mot a mot constiluie o dovada a inculturii. a cunoa~terii superficiale a limbii straine
la moda ~i sunt o sursa a comicului
de limbaj.

8-

vremii este limba francezii, ciici fiii de boieri i~i fac studiile la
Paris, iar in saloane conversa\iile se poarta in francezii, Chiri\a
utilizeaza cu volubilitate un jargon romano-francez, care amesteca ciudat graiul neao~ moldovenesc cu ,,fran\Uzisme", de fapt
decalcuri cornice.
a. Selecteazii (din scena 3) ~i transcrie pe trei coloane decalcurile nein\elese de ,,monsiu $aria" din conversa\ia cu Chiri\a,
regionalismele ~i arhaismele care apar amestecate in limbajul
acesteia.
b. Fiecare replica/ decalc construit de Chiri\a este urmatii de
afirma\ia nous disons comme t;a en moldave. Precizeaza o insu~ire a Chiri\ei sugeratii de aceastii afirma\ie.
Imagineazii-\i ca discu\ia dintre Chiri(a, Guli\a ~i Charles,
profesorul de engleza, are Joe in zilele noastre, primii doi
vorbind in jargon romano-englez. Serie trei-patru replici pe o
temii potrivitii unei conversa\ii la nivel elementar.

ACTULII
Scena 3
Chirita, Biirzoi (iesii din odaia din stanga, cea de pe planul I. El
poartii ~apcii de aghiotant ~ i un palton cu plumbi mari cat ni~te farfurioare).
BARzOI (intrand): Arzii-le focu straie nem/ii$1i, cii-mi vin de

hac!
CHIRITA: Da 'bine, /rate, fncii nu te-ai mai dus la can/iilerie?
BARZOI: Apoi da! ... de cdnd m-ai seas din minle ca sa ma
schimosii$1i fn straie strdmte, pun elite doua ceasuri panii ma-mbrac .. .
$f ian prive:fle ce seaman ... cu bumbii i$1i mari.. . Parcii-s un negustor
de farfurii.
CHIRITA: Jan taci, taci .. . cii de-a mie de ori le prinde mai bine
a$a decal cu anteriu $f cu giubea ... lncalte mai sameni a ispravnic ..
dar fnainle parca erai un lautar din tarafu Lui Barbu ... 1 $Iii? eel cu
naiu.
BARzOI: Ai vorbit de te-ai prichil. Macari ... Ce-mi mai bat eu
capul sii te-aduc la cuno:flin{ii!... De cdnd te-ai fiicul ispravniceasii...
nu /i-o ramas fire de minte fn cap n.ici macar. ..
ION (treci\nd): Patrn.
CHIRITA (mi\nioasii): Ce/ace?
BARzOI (viizand ciipii\i\nile): Ce-s aieste, Joane?
ION: Pe:fche$ujddovilor celor cu pricina .. . zace ciipiifdni.
BARzOI (Chiri\ei): Socol cii nu te-i mai jiilui cii n-ai zahar. ..
Hai, apucii-te de dulce/i!
CIJIRITA: Eu?! Siifac du/ce/i?! .. Ai nebunit?
BARZOI: D-apoi cine? ... Eu?
Biserica Trei lerarhi din lai
(gravura dupa o stampa din 1845)

II

Barbu Liiutarul - liiutar celebru in epocii.

CHIRITA: Facii cumnii{dca Safta, sorii-ta ..

da 'eu $1iu cii nu mi-oi pdrli fa{a la foe.
BARzOI: Cefa{ii? ... cefa{ii? ... Da 'piin-acum,
ma rag, cum /-ai pdrlit-o ca toate cele/a/te gospodine din tdrg?
CHIRITA: Piin-acu nu eram ispriivniceasii..
de as ta ... fn{iilesu-m -ai?
BARZOI: Ard-a focu ispravnicie! .. . cii mare
belea-i pe capul meu!.. . De cdnd m-o fmpins
piicatele sii jiu fn slujbii... tot dojane primesc de
la departament..
CHIRITA: Dojane?
BARzOI: Asta n-arfl nimicii.. . dar ap ciipchiet
cu lo/di fn casii... ba fncii m-/i ciipchiet $f pe mine!
CHIRITA: Ce te-o apucat azi?
BARZOI: Las' cii dumneiei cucoana nu sii
mai catadicsii$te sa caute de gospodiirie... sa facii
cozonaci, pascii, piistramuri, dulce/i, vutci, vi$dnapuri... ca la casa omului... sau miicar sii-mi
facii la masii vnm ch~chet, vro plachie, vro musaca,
vro capama, vro bac/ava ... vro ciulama... bucate Cl'e:/tine$ti... siiniitoasii $f U$Oare ... Unde!. .. $iide toatii

zdua pe tandw; la lauletii, $f din blanmanjiile, din

bulionuri, din gamituri nem{ii$1i nu mii sliib~te...
Auzi? Blanmanjale?... Bulionuri?... Bar$ $l alivenci..
cii cu as tea am crescut fn casa piirinleascii...
CHIRITA: far o fnceput litopisd/u!
BARZOI: $-apoi $f alt piical ... o lual obicei
sii aducii la sfdr$dlul mesiii piihiiru{ii verzi cu apii
caldii... cicii a$a-i moda la le$ .. . de-$i spa/ii gura
unii dinaintea altora.. $1 nu-1 zf fn care sii nu
mii-n$iil... $f sii nu beau apii caldii!
CHIRITA (publicului, aratand pe Biirzoi cu
dispre\): Privi{d-1, mii rag![ .. . ]
BARZOI: Iaca mii due, ma due .. . doar nu
dau tiitarii ... fnsii, ian ascultii, soro: catii sii fie
masa gala mai devreme, cii eu nu mi-s deprins
nem/ii$1e.
CHIRIT A : lnainte de 5 ceasuri nu sii poate.
BARZOI: La 5?! ... cdnd sii pun boierii la
ciir/i? !...
CHIRITA : A$a-i moda la l e$.
BAR.zOI: Sta-i-ar fn gal cine-a mai scomit-o!...
(Iesii furio s prin fund.)

D1q10NAR

nem{esc, adj. - (despre imbraciiminte) care este fiicut dupii moda

occidentalii
can{alerie, (corect) cancelarie, s.f. - birou al unei institu\ii publice
destinatii lucriirilor publice
schimonosi, (reg.) schimosi, vb. - a deforrna, a strica, a poci aspectul
anteriu, anterie, s.n. - haina lungii pe care o purtau in trecut boierii
romani; hainii lungii purtata in trecut de liiutari
giubea, giubele, s.f. - hainii lunga ~ i largii din postav, adesea ciiptu~itii cu blanii, purtatii in trecut de boieri
pe!fche$, pe!fche!furi, s.n. (inv., pop.) - plocon, dar, cadou
catadicsi, vb. - a giisi de cuviin\a, a binevoi
che$chet, che.ycheturi, s.n. (inv.) - un fel de supii de bulion cu gr i ~
plachie, plachii, s.f. (din ngr. plaki) - mancare de pe~te; (reg.) un fel
de pilaf preparat din orez sau piisat cu came
capama, capamale, s.n. (turcism, inv.) - mancare giititii din came de
miel sau de pasiire cu stafide
tandur, tandure, s.n. (turcism, inv.) - masii piitratii, acoperitii cu covoare, sub care se a~eza un vas cu mangal pentru a inciilzi pe eel ce ~edea;
lene
tau/eta (corect: toaletii, din fr. toilette)-mobilii compusii din oglindii
~i duliipioare unde se \in obiectele necesare ingrijirii tenului, piirului etc.
letopise{, letopise{e, (in text) litopisii!u, s.n. - scriere veche cu caracter istoric, in care evenimentele sunt prezentate in ordine cronologicii;
cronicii

Ulita din lai

(secolul al XIX-lea)

EXPLORAREA TEXTULUI
(Din ju:-noiui u.~ Cd'"'1nani- :-:1
contelui de Larigem:1 emtrJrct 1ran-

l.

cez, gene re.I 111 ;;;;"!l.::tc: : t.::.,~ 'perioada 1tEic\- '8 1

in 1808 .3i;; Tnt.'nf1 i11r:,~, rnui~'9
iemei pwtand !mi..v8 c:6m .i 1t.~3 c:1entata. trtimd ii) cas.::. . are 1 l'J, i.'9 s.r o:;i.;
bflrba{i ge:fo~.. e.,.;16 ;-..: r} ;,[u
revofutia c.:i1t. d :.i.'.J::-:..., 1;
11 _, ;--,
fai. apoi Is Sir 1rc/ ;;1 i.i 1;. ;\1fl:cie. a fosr J?. .~i (ie : ~/- 1 c-J ~J:~ !Cl
atat ds cc;,1 1 ._.,
}.;_. ,:. a1: .~att
fe1r1etle c'in :,.,:vl:....:Jil~-.; { ('1,I"; ;._;:2 r~u
maneasco .~. I:..:. ,.,:yt.;/ e 1 irc,..1:.. :dr
De pretuN11:f,s: 1 cc s:1s.;"
.~i:;
dou8 C3pJl:Jf~ >'er;!'Si'.:'(! r,~, i]"':'JC'lJ.
croilorese
,
:
Paris .. C1.,-d1 ~ - ,; 1.-1, .;; 1/1-_1,,.;JiJ.
ceva mai ~, ;-:.; ..... ,;: r.:,, 1;;..2 _; :t!.;
'a r,.- . .cu rnare ch

mai inainte

2.

BARZOI: Apoi dii! De cdnd m-ai seas din minte ca sa ma

schimonose:jli in straie strtimte, pun cdte doua ceasuri piina
ma imbrac ... $i ian prive:jte ce seaman ... cu bumbii i:jti mari ..
Parca-s negustor de farfi1rii.
CHIRITA: Ian taci, taci... ca de-a mie de ori te prinde
mai bine a:ja dectit cu anteriu :ji cu giubeaua ... lncaltea mai
seameni a ispravnic.. dar inainte parca erai w1 lautar din
tarafi1 lui Barbu ... :jlii? Ce/ cu naiu.

:;:i,_1 .,_.,_._

vechi din Vier:r:, _ :'i11 fos..' inlor:1.!I"": r:.1l

trasuri i calefif1 eie~a nte _ CaseJ~: .s-au
umplul de :::e: vii:)1~ :::.;c"ii 1; c J~.
1 -=1
catari fran;;e,:i :-"i, nr:';; _:,.'/(}
tacuri, nu s-a 1na1 "O.;!J1t d0r:;:,. r ,:-;;1.
tuzeie. Af:anc: r.2 ,, tAritf c. 1!hata
unei femei 'ii $crf8 ~ hirF' sa ::i!'1R u11
amant. aoau1nfJ.'0 ... :n Mo/::fova ~:;1-a1..;
/uat cflte doi. :','1 Si! fie CJ( 1i1;Ji la
fn0d8.. ca:\-:1 it'P;' ".1 ,~.'~: J
poarte frac; 1n,,_ t f!i. .:r1. j .r; . 11.iat
cu slujbe ~i-a~. fi/Jii."Jf ma: ~Je~YHtE.
barba ~; anierii:i !:1ng pane r;:. gi:::'~!J~?
[ ... ] IJ:ir:!:o ,,;.:i:,e;11 .1 y:,:r:
tueaz2. ft.1 _;i c:> ~ i!'i ,.,,.1 ~1,1_ ! 1!
pentru tux m:a n1~1i ;.~(c' 1..
.,,~
for. [ ... ] La !1.~:-:_ I.
h1n11'.l.: "ic,,;.,
intr-aclei!:ftr m.
1;i:.t:;c.;
.)1
1k:.I

ales. Ii se int~n ..Ji<~i

ce fuse:JA 1i:";i "'

;,::

Sain; r,.1::-i;'"' ::
n ~ :-,. .-i .11
~I Orl po!lilC ic; rr ,. '
. '''c ~ , 1 ~. c
sale Scu vc -:1,..
IJ
d 1;:::
d'etudcs.
1 ~ 1~1:.Ef.-1.,c.1it;;. i!1crui
cei ma1 izUitor ., . . . -::--i
~tram. h
L...

in actul II, scena 3, Biirzoi se plange de moda noua, nemteascii, pentru ca nu a crescut in casa piirinleascii cu aceasta.
a. Selecteaza sintagmele in care apare adjectivul nemteascii ~ i
explica ce fel de modificiiri a adus moda occidentala in via\a
acestei familii de boieri de la 1852.
b. Transcrie pe doua coloane, respectiind rela\ia dintre vechi/
oriental ~ i nou/ occidental, substantivele care fac parte din
urmiitoarele ciimpuri lexicale: alimenle ~ i haine.
In personajul Chiri\a din piesa lui Vasile Alecsandri, parvenitismul ~ i snobismul sunt inseparabile. Pentru atingerea unui
scop (material, social etc.) este necesar un anumit comportament. Parvenitul i~i schimba existen\a, de la vestimenta\ie ~ i
limbaj, la rela\ii de familie. Comenteaza confruntarea de opinii
din schimbul de replici de mai jos, aviind in vedere receptivitatea femeilor la noutate:

3.

Biirzoi ~tie sii ob\ina ,,avantaje" din func\ia de ispravnic (ca in

scena viinziirii curcanului ~ i a primirii pe~che~ului ), dar, in
compara\ie cu so\ia sa, este un provincial conservator, cu
nostalgia traiului patriarhal.
Selecteaza ~i comenteaza fragmente din scena 3, actul ll, care
con\in opiniile diferite ale celor douii personaje reprezentiind
noul ~ i vechiul in societatea romiineasca a timpului.

r.. l~1 P1
rL t, . ' itil

;!!;~
"''
~
,. .~"i,~
! ~.
..:
':.' ;o ~-:

".

.~

t , .

.11.-.....

~~[/.

~. ~.

. .

IAi ~i /;:i 8ff r,ur:~;t: .:>.<"'".:: .":'lr~stP.rJJ!

5.

Realiza\i o dezbatere cu mo\iunea: in ceea ce prive:jte introducerea nouta!ilor civilizatiei occidentale, Chiri!a are o atitudine
progresista, iar Btirzoi are o atitudine conservatoare.
Documentarea se va realiza eel pu\in prin lectura integrala a
comediei ~ i prin elaborarea unor fi~e de citate ~ i a unor fi~e de
idei. Se recomanda consultarea unei lucriiri de informare despre
civiliza\ia romiinesca a epocii (de exemplu: Neagu Djuvara,
fntre Orient !ji Occident, Fi.rile romfme la inceputul epocii
moderne).
Constitui\i, la nivelul clasei de elevi, echipele afirmatoare ~i
negatoare, prezentandu-va argumentele ~ i contraargumentele.
Valorifica\i ideile din dezbatere prin redactarea unei sinteze de
maximum o pagina.
Lucra\i in echipa. Alege\i unul dintre fragmentele reproduse in
manual din cartea Jui Neagu Djuvara, lntre Orient :;i Occident,
Tiiri/e romiine la inceputul epocii moderne, capitolul Boierii.
Selecta\i fragmente din comedie care infii\i~eaza acelea~i aspecte evocate de calatorii striiini de la inceputul secolului al
XIX-lea.

Trei personaje in vemant

oriental,
Schita de Canaletto

L IMBA I COMUNICARE

UZUL DIVERSIFICAT AL LIMBII LITERARE

Limba literara reprezintii registrul cultivat,
aspectul eel mai ingrijit al limbii unei comunitiiti, codificat prin norme ~i consolidat cu precadere prin scris, chiar dacii existii ~i o variantii
orala, utilizata indeosebi in comunicarea didacticii sau ~tiinpficii . De~i normele limbii literare
au un caracter istoric, ele se modificii lent, ciici
rolul !or este tocmai acela de a consacra uzul
unic al limbii pentru o perioada cat mai lunga de

timp. Stilurile func\ionale (sau limbajele funcponale) ale limbii literare sunt varietii\i ale acesteia,
diferentiate intre ele prin scopul pe care ii vizeaza in procesul comuniciirii. Speciali~tii acceptii,
in general, existen\a a trei stiluri funcponale: beletristic, !jtiinfific ~i juridic-administrativ, !or
adiiugandu-li-se ~i cele publicistic, familiar
(colocvial), oratoric ~i epistolar.

A. Art. 4. - (1) lnviifiimdntul are caji.nalitate

formarea p ersonalita!ii umane, prin :
a) insu[jirea cuno$tinteior [jtiintifice, a valorilor culturii nafionale $i universale;
b) formarea capacitafi/or intelectua/e, a disponibilitiifilor afective $i a abilitafilor practice
prin asimilarea de cuno:jtinte umaniste, :jtiinfifice, tehnice $i estetice;
c) asimilarea tehnicilor de muncii intelectuala, necesare instruirii :ji autoinstruirii pe durata intregii viefi;
d) educarea in spiritul respectiirii drepturilor :ji libertafilor fandamentale ale omului, al
demn itiifii :ji al toleranfei, al schimbului liber de
opinii;

e) cultivarea sensibilitafii fafa de problematica umana,fafa de valorile mora/-civice, ii respectului pentru natura $i mediul inconjurator;
(Legea lnvii{ii111iintul11i)

,".i

.:

i diversitatea /Jaine/or. Ur:ii biirbat1

au pastrat portul oriental alfii umbla
imbraca(i europene9te; 1ar aceste
doua porturi pot fi vazute in aceeai
fami/ie; tatal este imbracat boierete,
fiu/ franfuzete, [ .. .] nu am vazut pe
nimeni sub patruzeci de ani sa poarte
/Jainele orientale. Femeile insa, de
mu/ta vreme. se imbraca toate europenete . . Sa lie bine ca femeile
sunt intotdeauna primele care paesc
pe ca/ea civilizafiei..
(Neagu Djuvara , intre Orient s i
Occident. capitolul 801"!ri1)

4.

0 serata la domnul Moldovei

{dupa desenul lui Charles Doussault).
De remarcat amestecul ~i diversitatea hainelor.

B. Un caz interesant este eel a siglei SMS,

.,short message sent'', prin care se desemneaza
scurte mesaje transmise prin telefonul mobil. De[ji
recent introdusii in Zimba romdna, sigla resp ectivii s-a impus cu rapiditate, nu numai in domeniul comunicafiilor, ci !fi in publicitate !ji in
limba vorbitii. Pot ji. citate in aces! sens rec/ame
din presa scrisii (.,Horoscopul tiiu: Trimite un SMS
la 11 ... cu textul LIB # Zodia '') sau audio-vizualii
(., Trimite initial un SMS cu nick-name-ul tiiu la

II

emisiunea Chat TV"), dar $i textul unui ciintec la

modii printre tineri (.,Nu-mi riispunzi la SMS
[rostit es em esV Eu f{i scriu atiit de des"). $i fn
cazul acestei sigle, cele douii modalitii{i de
pronun{are se ajlii fn varia{ie liberii: ., Trimite un
se me se, cum spun unii, sau un es em es, cum
spun al{ii, pe adresa emisiunii ... ".
(Adriana Ichim-Stoichitoiu,

Limbii. :ji literaturii. romiinii.)

C. A doua zi, 11 iunie 1848, m-am giitit de

diminea{ii sii mii due la cazarmii. Vriind sii ies, giisesc pe polcovnicul Solomon fn balcon, cu ciubucul fn gurii, bea cafea, $i fnconjurat de to{i ofiferii
regimentului. Dupii ce i-am dat bunii-dimineafa,
fl fntreb: ,, Prin ce fntiimplare acest consiliu ostii:jesc piinii-n ziuii, $i eu nu $tiu nimic? ".
Polcovnicul fmi zice: .,Ei, maiorule, se petrec lucruri mari! Revolu{ie! Vine Eliade cu Magheru cu zece mii de panduri :ji Tell cu Ple$oianu
cu un batalion de soldafi! la spune-i, Fiircii:jene,
cii el vine de acolo ".
Fiircii:janu, plin de praf. ciici atunci se coboriise din ciirucioara de po:jtie, care venea de
acolo sii facii propaganda, fncepe sii-mi spuie. Eu
fl fntrerup :ji mii adresez la polcovnic ziciindu-i:
,, Cum, domnule, dumneata tolerezi ca un ciipitan
comandir de companie siifacii o asemenea propaganda fn regimentul dumitale? ". Ciipitanul Fiircii:janu, care nu !jtiu ce biilbiiia din gurii cu ofiferii,
mii fntorc la diinsul !ji fi zic: ,,Ascultii, domnule
ciipitan, dacii vei fndriizni sii vorbe$ti o vorbii de
asemenea propaganda, mii jur pe onoare cii f(i
triisnesc creierii la minut! ".
(Amintirile colonelului Locusteanu)
D. Povestea spune cii la sfiir!jitul primiiverii
lui 1984 (fiirii nicio aluzie orwellianii) echipa
A. C. Napoli a cii:jtigat primul campionat din istoria clubului. Ciipitanul echipei era eel mai iubit juciitor din lume la acea orii: Diego Armando Maradona, poreclit din motive pe care orice englez
care iube:jte fotbalul le cunoa!jte, Miina-lui-Dumnezeu. Sudul siirac reU$ea sii scoatii capul la
ivealii fn fa/a nordului capitalist. Tiffosi au luat
foe. Au invadat striizile. Au vopsit fn albastru tot
ce se putea: fiintiini baroce, statui renascentiste.
San Genaro, patronul ora~ului a fmbriicat tricoul
noului sfiint, Maradona. Pe unul din gardurile
celui mai mare cimitir din ora!j a apiirut un
banner: ,,Nu $tifi ce-a{i pierdut, dragilor!" Dar

II

mor{ii !jtiau: a doua zi, pe acela$i gard, un alt

banner comunica celor vii: ,, Cine vii spune cii am
pierdut?"
Cu seniniitate :ji fnciintare,
Bogdan Iancu, bogdanyancu@yahoo.com
E.15iunie1934, vineri
Am Jost la $Coalii pentru examenul meu de
literaturii francezii, dar examenul a Jost amiinat
pentru ziua de 19, adicii fn ajunul examenului de
matematici. E fngrozitor ce mii a!jteaptii. Nici o zi
de repaos. Ciite un examen fn jiecare zi. De azi
piinii vinerea viitoare nu voi mai putea dormi mai
mult de douii ore din 24, nu-mi mai riimiine un
minut de visat. Trebuie sii. Jae drumul fntre $Coalii.
$i casii. $i sii. fnvii(, sii. fnvii.f, sii. fnviif.
Ora 2
Trebuie sii fnvii( $i n-am poftii.. Ar trebui sii.
mii culc pu{in ca sii pot fnvii{a apoi. Dar nu mii.
pot culca. Rii.tii.cesc de colo, colo. Nu fnvii.f, nu
citesc, nu Jae nimic. Nu sunt veselii, nu sunt tristii..
16 iunie 1934
Am rugat sii jiu trezitii. la ora 4 dimineafa.
Am Jost trezitii, dar nu m-am sculat deciit la 5.
!nvii{ la englezii.. Giinduri sinistre, remu:jcii.ri, temeri se abat asuprii.-mi $i mii muncesc. [... ]
Ora JO
Engleza am lichidat-o fiirii. catastrofii.
20 iunie
Miiine greaca !ji $tiin(ele naturale. Mi-e
peste cap. Am terminal azi cu matematicile. Totul
a mers nici prea bine, nici prea rii.u. Fa{ii de pregii.tirea mea, rezultatul e uluitor.
(Jeni Acterian, Jurnalul unei fiinfe
greu de mulfutnit)
1.

lndica stilul functional in care a fost redactat

fiecare dintre textele de mai sus. Argumenteaza-ti
afirmatiile.
2. Ilustreaza urmatoarele calitiiti generate ~i
particulare ale stilului folosind ca suport textele
citate: claritate, proprietate, precizie, concizie,

corectitudine; cursivitate, varia{ie stilisticii, eufonie, oralitate.

3. Precizeazii obiectul ~i scopul comuniciirii in
fiecare dintre textele date.

VARIANTE LITERARE LIBERE

,..\
~ i' .

Variantele literare Iibei'e soot acele forme

care circula paralel in limba literara actuala, fiind
acceptate de lucrarile normative in vigoare, pre-
cum DOOM2, ' $i c~nsiderate, . :iiadar, core~te.
intr:ebuintarea uneia
a aiteia <lliitr:e a~este
forme este dictata, in general, de. pr~ferinta
subiectiva a vorbitorului. Contextulin'. care se
produce coi;nimicarea, varsta, pr~fesiuneaetc. au
~i e\e 0 ~ue~ta . Jn aiegerea variantei colis'fderate a fi:ea II!ai potrivitii.

.
Variantele literare .libere .suilt f.?rleti<;~ ,( se
diferetiaza prin rostirea iinui sunet( ~ ilijtii' gfup
de suriete ori a accentului .:... mii.niistirel miiniis-

1. Subliniazii forma admisa de norma a urmatoarelor cuvinte: accizii/ acciz, boss/ bos, carafii/ ga-

viru$i; vis - vise! visuri. Verificii in DOOMZ sau

in DEX corectitudinea raspunsului. Precizeaza
motivul pentru care aceste foi:me de plural ale
substantivelor virus ~i vis nu sunt variante literare
libere.

sat\

rafii, cear$af/ cearceaf, chibrituri/ chibrite, cocktail/

cocteil, corijent/ corigent, crenvurst/ cemvur$t,
de-a-ndii.ratelea/ de-a-ndiiratele, doctorii/ doctori{ii,
filosojie/filozojie, a fonda/ a fanda, magazioner/ magaziner, maifar/ mii.ifar, maseurl masor, motol
motto, motoull moto-ull motto-ul, piunezii/ pionezii.,
pieptiinl pieptene, pieptenil piep{ini, pedagogii./ pedagoagii, servicil serviciu, sandal sandalii., ..;,att-orii.I
wattorii., wa{i-orii.I wattore. Verificii in DOOM2 co-

tire, ftlozofl filosof; .fr1tim! intim), rfro~.f~logice

(admit flexiunea diferitii a sub.s tantiwlui :__ hampcuril hamace ~i a verbului ,... avuriim/ avuserlim), lexicale (admit forme duble ale aceluia~i
termen ::- miirgea/ mii.rgicii.) ~i ortografice (admit

folosifea sau nu a cratimei, in functie de ritrnul

vorbirii - de aicil de-aicz).

5. Mentioneaza variantele literare libere de genitiv-dativ ale urmatoarelor substantive: maicii.,

mamii., mii.micii., Fiorica, Ileana. Verifica in DOOW
corectitudinea raspunsului.

rectitudinea riispunsului.

6. Mentioneaza variantele literare libere de plural ale urmatoarelor substantive: amalgam, cii.p-

2. Precizeaza care dintre urmatoarele cuvinte

admit dubla accentuare: acatist, antic, februarie,

$Unii., chipiu, cirea!jii, coardii., copertii., giilu$cii,

nivel, riipii., tune!, vi:jinii..

ginga!j, hatman, jilav, penurie, profesor, trafic, unic. Verifica in DOOM2 corectitudinea riispunsului.
3. Precizeaza care dintre urmatoarele cuvinte
admit variante literare libere in ceea ce prive~te
apartenenta la genul feminin sau neutru, respectiv, masculin sau neutru: co/ind - colindii; base bascii.; foaifecii. - foaifece. Verifica in DOOM2
corectitudinea riispunsului.
4. Alciituie~te enunturi cu fiecare dintre formele de plural ale substantivelor: virus - virusuri/

7. lndica forma corecta: N-am citit niciunul

dintre cele douii romane./ N-am citit nici unul
dintre cele douii. romane. Nu mai am niciun chef
sii. mii. plimb.! Nu mai am nici un chef sii mii.
plimb.
8. Alege, din lista urmatoare, formele acceptate de DOOMZ ~i integreaza-le in cate un enunt
adecvat: absolvii/ absolve$te; foaifecii./ foaifece;

clasa fntiii/ clasa fntiiia;filozofl filosof; nicio/ nici

o; niciunull nici unul; cg_ndid/ candid; dYman/
dU$mQn; qripiil arjpii.

4. Alege textul pe care ii consideri a fi eel mai

interesant, respectiv, eel mai neinteresant ~i motiveaza-ti oral optiunile, in fata colegilor.

EVALUARE CURENTA
APLICATll

1.
2.
3.

la po'1ile Orientului

4.

5.

Rezuma subiectul comediei Chiri(a ill provi11{ie.

Selecteaza din comedie doua expresii pe care le consideri memorabile ~i reprezentative pentru personajul Chiriia.
Lucra\i In echipe. Alege\i unul dintre tipurile de comic (comicul
de situa\ie, comicul de caractere, comicul de moravuri, comicul de limbaj, comicul de 1rnme) ~i comenta\i realizarea sa Jn
piesa Chiri(a in provi11(ie. Care dintre sursele comicului considera\i ca este mai bine realizata?
Comediile lui LL. Caragiale sunt capodopere ale genului, dar apari(ia tor este pregatita de piesele p~opti~tilor, Jntre care Vasile Alecsandri ocupa un loc de frunte. Realizeaza un tablou al coresponden\elor mtre personajele din Chiri(a i11 provill(ie (Chiri\a,
Barzoi, Guli(ii, Ion etc.) ~i personaje apaf\inand operei lui l.L.
Caragiale (din comedii sau din schi\e). Cum explici ca lui Leo n a~
nu Ji po\i gasi un corespondent caragialesc?
La alegere:
a. Prezinta oral un discurs argumentativ Jn care sa demonstrezi,
prin referire la comedia C11iri(a i11 provin(ie, valabilitatea afirma\iei criticului G. Calinescu (in Istoria literaturii ro111u11e de
la origi11i punii i11 preze11t): Chiri{a e o cochetii. bii.tranii. :ji
totodatii. o bunii. mamii., o burghezii. cu dor de parvenire, dar $i
o inteligen/ii. deschisii. p entru ideea de progres, o bonjuristiJ.1.
Amestecul de anteree $i fracuri, de moldoveneascii. grecizantii.
~i de jargon franco-roman, de tabieturi patriarhale $i de
inova(ii de /we occidental, dii. un tablou inedit, incantii.tor
pentru ochiul de azi.
b. Serie un eseu argumentativ, de 25-30 de randuri, In care sa-\i
sus\ii opinia cu privire la lntrebarea: Cucoana Chirita rii.mane
doar un lip caracteristic vremii sale sau este un persona)
(incii.) actual?

lilUWt!lt!ll!t!l
1.

2.

bonjurist, -a, s.m. - nume dat dupa 1830-1840 tinerilor romani

progresi~ti.

11

l!l~ ii~tJii

Compara ~i explica sernnifica\ia exclama\iilor din comediile

Jui LL. Caragiale ~ i Vasile Alecsandri: Astfe/ e lumea.. . o
comedie, spune Chiri(a Jn Chirifa in provi11cie; Ce lume! ce
lume!, zice prefectul Tipatescu In 0 scrisoare pierdutii.
Realizeaza un portofoliu pe tema: Reflectarea in literaturii. a
unor forme hibride ale civiliza/iei romane$li la mijlocul secolului al XIX-lea, In care sa incluzi:
a. Fi~e de lectura: exemplifica, prin situa\ii, personaje sau fragmente citate din comedia Chirifa i11 provi11/ie, forme hibride
ale civiliza(iei romane~ti la mijlocul secolului al XIX-lea.

b. Jumal de lectura (dublu): completeaza tabelul de mai jos cu

exemple, din ciclul Chiri(elor, pe care le consideri ilustrative
pentru nouta(ile adoptate de Chiri\a pentru a fi la moda.
0 expresie/ o frazii/ un enun\ care imi
place/ ma ~ocheazii/ ma intriga

Gandurile mete
despre citate

c. Pomind de la ace la~i tip de portret, cultivat In literatura

vremii, releva elementele comune din doua texte literare ale
epocii (Fiziologia provi11(ialului de Costache Negruzzi, respectiv, Fiziologia provin(ialului i11 Ia1i de Mihail Kogalniceanu).

Camera de lucru a lui

Vasile Alecsandri

d. Cite~te ~i compara fragmentele de mai jos. Vei observa ca

ele surprind aceea~i realitate in doua tipuri de text (literar,
nonliterar), publicate Jn momente diferite, Jn stiluri ale evocarii diferite (artistic, documentar) ~i din perspective diferite (a
localnicului, a strainului). Pe baza tor, ofera propria interpretare asupra aspectului Ia~ilor din prima jumatate a secolului
al XIX-lea, In care coexistau ,,cele doua fete", orientala ~i
occidentala.
.. .ora1ul fntreg, fn1irandu -se fn amjiteatru deasuprafrumosului $es a Bahluiului, fnjormeazii. un tablou original $i minunat cu zidirile sale a/be, cu mul{imea sa de acopereminte fn
fer alb ce lucesc ca oglinzi sub razele soarelui $i fn sfar$il cu
tot farmecul unei politii ce are douii. fefe, una orientalii. $i alta
evropieneascii..
Alii.turarea acestor douii. caractere deosebite, care dovede$te atat de mult fnraurirea Evropei asupra unei pii.rfi dintre
romani, partea bogatii. $i privilegietii., $i lupta necontenitii. fntre
ideile vechi $i nouii. nu era nicidecum tipii.ritii. p e fa{a capitalei
noastre cu vro ca/iva ani mai fn urmii.. Atunci ea purta o fizionomie mai mull orientalii.; fnsii. de cund spiritele au fncepul a
sii. dezvii.li la razele civiliza/iei, o mare prefacere s-au ivit fn
toate, o schimbare rii.pide s-au sii.var$il alat fn gusturi/e cat $i
fn obiceiurile acelei mici pii.rfi a societii.fii romane$1i de care
am pomenit. Hainele lungi $i largi au dat rand slraielor mai
stramte ale Evropei; $lieu/ s-au fnchinat dinaintea pii.lii.riei [ ... ]
... Te vei fncredin/a cii. nu este orll$ fn lume alcii.tuit de mai
mu/te contrasluri. la$ii este un teatru curios, decorat cu palaturi :fi bordeie lipite fmpreunii.; actorii lui sunt lwcul $i sii.rii.cia;
iar co media ce se gioacii. fn toatii. ziua pe scena Lui... : .. $lieu/
$i pii.lii.ria sau idei vechi $i idei nouii.".
(Vasile Alecsandri, la:jii in 1844)
fll$ii, capita/a Moldovei, situafi fntr-o regiune mai accidentatii. decat capita/a Munteniei, nu atinseserii. dimensiunile
$i importanfa comercialii. ale Bucur~tilor; [...] edificiile pub/ice
erau mai mari: fn afarii. de palatul domnesc, ... se vedeau aici
biserici mari de piatrii. :ji un numii.r fnsemnat de palate mai
mici, fn stil occidental, fn general mai bine construite $i mai

Ion Ghica

~i

Vasile Alecsandri

II

Dezbatere

frumoase decat cele din Bucuresti. Dar si aici era un mare

contrast intre locuin!ele boiere!fti !fi magherni/ele de viillituci
care alciituiau masa locuin/elor !fi a priiviiliilor. [ ... ] Speclacolul slriizii era destul de asemiiniitor cu eel de la Bucure:jli:
striizi principale podite cu barne de stejar; palate ce se invecineazii cu dughene Iii.sale pe o parte ~i priiviilii murdare; cale!fli
luxoase, manate de arniiufi cu turban pe cap, trecand pe langii
micile ciirufe miinate de fiirani. ..; iar pe jos, toale neamurile
din Orient ~i Occident, in ve~mintele cele mai pestrife. ,,Eram
uluit de varietatea costume/or", avea sii scrie de Giers in memoriile sale.
(Neagu Djuvara, f ntre Orient $i Occident. Ti'irile romune la
fnceputul epocii moderne, capitolul Ora!fu[)

S UGESTll BIBLIOGRAFICE

Vasile Alecsandri, Opere complete (Teatr11, Prozii) - lectura mai

multor opere In proza sau dramatice este indispensabilii justei
aprecieri a contribu\iei scriitorului la dezvoltarea literaturii
romane In epocii.
G. Ciilinescu, Vasile Alecsandri, In Istoria literaturii romune de la
origini punii ill prezent - capitol consacrat operei ~i personalitii\ii lui Vasile Alecsandri.
Neagu Djuvara, intre Orient $i Occident. Tiirile romane la inceputul epocii moderne - lucrarea poate fi consultata ca o istorie
a vie\ii private In \iirile romil.ne, cateva decenii de la sfilr~itul
secolului al XVIII-lea ~i lnceputul secolului al XIX-lea. De
exemplu, capitolul Boierii prezintii aspecte ale vie\ii familiilor
boiere~ti moldovlahe viizute de ciilatorii straini: port, casa,
caracter, luxul orbitor; schimbarea moravurilor la lnceputul secolului al XIX-lea; femei, barba\i, tineri; boieri pamanteni ~ i
fanario\i; boieri mari ~i boieri de \ara, ciocoi (parveni\i) ~i mazili.

Romania, intre Orient

~i

Dezbaterea presupune lucrul In grup. Ini\ial, se formeaza doua

echipe - afirmatorii ~i negatorii (de cate trei-patru elevi) ~i, totodatii,
se alege echipa de evaluatori (trei-patru elevi). Componenta ~i pozi\ia
fiecarei echipe (afinnatoare sau negatoare) se vor stabili prin tragere la
sof\i. Ceila[ti elevi ai clasei vor fi ,,spectatori".
Docurnentarea poate dura una-doua saptiimani ~i presupune
consultarea, sub lndrurnarea profesorului, a unei bibliografii legate de
mo\iunea propusa. Construcpa argumentelor (pro sau contra) se realizeazii In cadrul grupului. In timpul dezbaterii, rolul profesorului este de
moderator, el neputand interveni nici In nuantarea argumentelor, nici In
evaluarea participanplor. Timpul alocat pentru fiecare interven\ie nu
trebuie sii dep~easca doua-trei minute, cu o pauzii de circa un minut,
pentru a permite unnatorului vorbitor sii-~i adapteze contraargumentele
la argumentele celeilalte echipe. Acest lucru va face ca, In funcpe de
nurniirul de participan\i (trei sau patru), dezbaterea sii dureze 30-40 de
minute, restul timpului fiind alocat analizei.
Des~urarea propriu-zisa este unniitoarea: prezentarea argumentelor (pro sau contra mopunii) de ciitre primul dintre vorbitori, lucrul In
grup In echipa a doua pentru pregatirea contraargumentiirii, expunerea
contraargumentelor; unneazii lucrul In grup al primei echipe pentru pregatirea riispunsului, constand In reluarea contraargumentelor ~i prezentarea dovezilor prin care acestea sunt combiitute. Se continua 'in acel~i
mod pana cil.nd to\i participan\ii ~i-au expus punctele de vedere. Argumentele ~i contraargumentele sunt rezultatul consultiirii din cadrul lntregului grup, chiar daca vor fi prezentate individual, de aceea este recomandabila folosirea persoanei lntai plural. Vor urrna anuntarea rezultatelor de ciitre evaluatori, eventual, justificarea acestora ~i feed-back-ul
profesorului.
Este util ca dezbaterea sa se finalizeze printr-un referat ori o sintezii, astfel !neat to\i elevii clasei sa valorifice cuno~tin\ele dobandite.
Atenfi.e! Echipele i~i pot sus\ine argumenta\ia in orice ordine:
se poate incepe a~adar prin afirma\ii in favoarea mo\iunii, tot atat de
bine ca ~i prin ra\ionamente care sa o respinga.

...:.,
~

,..~
T.

Piata Sfanta Vineri din lai (secolul al XIX-lea)

Terna supusa dezbaterii, Romania, intre Orient ~i Occident,

este, prin chiar natura ei, de o complexitate aparte, lntrucat reprezinta punctul nodal pentru literatura ~i cultura romil.na din toate epocile. Afirmarea obsesiva a latinitii{ii, ca reflex al contestiirii identita\ii etnice ~i europenizarea (modernizarea, sincronismul, de multe

Occident

Tipuri de dezbatere
- dezbaterea de opinii pe fond
de controversa (reu nirea ~i confruntmea unor pozi\ii diferite, cu scopul
de a influen\a pozi\ia celuilalt sau
de a preciza ii sau modifica propria pozitie):
- deliberarea (a rgumentarea
vizeaza lua rea unei decizii):
- dezbaterea cu scopu l de a
rezolva probleme (opozi\ia ini\ialii
\ine de cunoa~ terea , dar mai ales
de necunoa~terea sau de cunoa~
terea par)ialii a problemei).
(Alina Pamfil, Structuri
didactice deschise )

Caracteristici ale unui text

argumentativ
a. o tema ln jurul careia se discuta;
b. un protagonist (protagonist
afirmator), subiectul care argumenleaza, care vrea sa convinga un
interlocutor despre validitatea propriei teze, ~i un antagonist (protagonist negator), ce trebuie convins:
c. un ra\ionament pentru a convinge de validitatea unei opinii, ln
ma1oriiatea cazurilor subiectiva,
format din:
- eel pu\in o opinie ~i unul sau
mai mu/le argumente;
- argumente alese in func\ie de
interlocutori:
- faze intermediare, cand opin iile se schimba sau se consolideaza ,
in func\ie de argumentele aduse de
unul sau celalalt ln favoarea propriilor teze;
- o (eventuala) concluzie.
(Vincenzzo Lo Cascio,
Gramatica argumentari1)

Pompiliu Eliade (1869-1914)

- cronicar literar ~i dramatic, istoric
literar. in 1898 i~i sus\ine doctoratul
la Sorbona cu teza De /'influen ce
frani;;a ise sur /'esprit public en
Roumanie. Les Origines, tradusa
i in limba romana: lnfluenta francezii asupra spiritului public in
Romania. Originile. Alt studiu important este Histoire de /'esprit public
en Roumanie au dix-neuvieme
siecle, aparut la Paris (1905 i 1914).

Acultura\ie - ansamblul trasaturilor care au loc intr-un grup social (privind fe lul de a munci i gandi,
de a se comporta i judeca etc.), ca
urmare a unui contact permanent
cu un alt grup social mai mare.

ori in polemici violente cu tradifionalismu[) a fost o constantii a

literaturii ~i culturii noastre. Insii, odatii cu acestea au apiirut ~i
complexe ~ i spaime: ,,balcanismul", provincialismul, apartenenta la
o culturii micii/ minorii ~.a. sau justificiiri ale unor neimpliniri:
izolarea (loc comun: o insulii latinii fntr-o mare slava), condi\iile
vitrege, absen\a unei limbi de circula\ie interna\ionalii etc.
ln viziunea noastrii, dezbaterea poate avea loc din douii unghiuri
diferite, dar care oferii o imagine de ansamblu asupra temei in cauzii.
a. perspective asupra ideii de situare a Romaniei intre Orient ~i
Occident (textele supuse dezbaterii con\in viziuni diferite, moderne:
G. Ciilinescu - ,,occidentalizarea" ca adaptare la literatura Occidentului; Alexandru Dutu - cultura de sintezii; Adrian Marino roman iji fn acelaiji limp european; Neagu Djuvara - aculturafia);
b. polemici interbelice pe tema situiirii culturii ~i civilizatiei
romane~ti intre Orient ~i Occident (dusii mai ales de revistele
Sburiitorul, Viafa romaneascii ~i Gandirea, cu privire la specificul
nafional; apiirarea tradi{ionalismului; pledoaria pentru concilierea
modernism-tradi{ionalism).

Diversitatea perspective /or asupra s ituiirii Romaniei intre

Orient i Occident ilus treazii preocupiirile de a ne autodefini
in raport cu lumea in care am trait i triiim .

B. Continuitatea din cultura romanii, in epoca

umanistii, iji-a pus amprenta asupra intregii miijciiri
intelectuale din spa{iul carpato-danubian. $i, de
aceea, miijcarea nu poate Ji divizatii dupii surse.
S-a ajirmat, iji se mai ajirmii incii in studii de
amploare, cii Unirea cu Roma a deschis
transilviinenilor por{ile spre Europa, in timp ce
influenfa neogreacii a dat un impuls hotiiriitor
ganditorilor din principate. Dar nu numai sursele
pe care iluminiijfii din toate cele trei provincii le
utilizeazii, ci reacfiile lor similare in fa/a modelului
occidental pledeazii in favoarea unei reconstruiri
globale a lluminismului roman. Deosebiri intre
problematica transilviinenilor iji aceea a giinditorilor din principate existii; dar, laolaltii, ei vorbesc
despre romanitatea poporului roman, despre rolul
lui in Sud-Estul european, despre necesitatea
adoptiirii unor rezultate ale progresului occidental.
Prezenfa ciirturarilor greci pe de o parte, contactul
cu Iluminismul german, mai putemic in Transilvania, pe de altii parte, au introdus in circuitul culturii
romane elemente care pun in luminii o sintezii de
date provenite din lumea mediteraneanii iji din
centrul Europei. Jar aceastii sintezii este originalii
tocmai pentru cii a pus in miijcare forfe care
preexistau, iji pentru cii a ajuns sii se inchege fntr-o
nouii formii culturalii.
(Alexandru Du(U, Cultura romiinii $i
civilizafia europea111i modernii)

A. Tiirile romane n-au Jost niciodatii fn afara Europei iji

fnceputurile lor dezviiluie o puternicii {inutii feudalii. Cand vorbim
de ,,occidentalizare", in{elegem adaptarea la no{iunea de ,,literaturii" a Occidentului. Cu toate cii semne de schimbare se viid incii
din jurul anului 1700, cultura riimane orientalii, adicii exclusiv
religioasii. [...] A lunecarea fnceatii a moravurilor s-a fiicut nu atat
prin mergerea romanilor spre Apus, cat prin coborarea acelui Apus
asupra noastrii fn chipul presiunii politice. Austria, Rusia (la
inceputul occidentaliziirii ei) se amestecii din ce in ce mai mult in
treburile {iirilor duniirene, iji ,, nemfii cu coadii" (n.n. peruci) sunt
tot mai des viizufi pe aceste meleaguri. Epoca fanariotii a contribuit
ifi ea la dezorientalizare. Grech aveau putemice legiituri cu Apusul,
indeosebi cu Italia, iji de foarte multe ori autorii francezi iji italieni
ne-au sosit prin Arhipelag (n.n. Grecia). [.. .]
in Ardea/, agentul occidentaliziirii Ju catolicismul. La 5 septembrie 1700 se semnii definitiv la Alba-Julia actul de unire, in
urma ciiruia romanii aderen/i ai noii biserici ciipiitau la Blaj un
seminar, afarii de un numiir de burse (prilejuri de a veni in contact
cu Apusul) la ,, Colegiul Pazmanyan" iji,, Colegiul Sfanta Barbara"
din Viena iji ,,De Propaganda Fide" din Roma. Aija se ivi ijCOala
bliijeanii, ai ciirei iluijtri exponenfi sunt Samuil Micu (1745-1806),
Gheorghe $incai (1754-1816) iji Petru Maior (1760-1821).
(G. Ciilinescu, lstoria literaturii romiine. Compendi11)

C. Ca roman am convingerea iji intui{ia cii

literatura iji cultura fiirii noastre exprimii o parte
din Europa, dupii cum Europa se exprimii, la
riindul siiu, fn parte, prin Romania. Conijliinfa
,, europeanii" a culturii romiine este veche iji ea
dateazii incii din perioada prime/or contacte
umaniste. Jluminiijtii au amplificat-o tot mai mult
pe deplin integra/i - in spirit - ,,afacerilor
Evropei''. [... ] Tradifiile europene ale spiritului
romanesc, sinteza conijfiin/ei na/ionale iji europene,
convingerea de a Ji iji a riimane ca roman ,, in
Europa", de a participa cu alte cuvinte la istoria
structurilor iji valorilor sale, sunt realitiifi
indiscutabile. [... ]
romiineijli
a
Progresul
percepfiei
Occidentului, al deschiderii adesea rapide,
vertiginoase, spre ideile, formele, valorile iji modelele sale, a Jost iji este insofit - iji trebuie sii fie tot
mai mult inso{it - de o cat mai adiincitii, nuanfatii
iji amplificatii dezvoltare a specificitiifii noastre, a
originalitiifii creatoare romiineijti. ,, Occidentalizarea" nu poate Ji conceputii decaf ca un incitant,
ferment, stimulent, termen riguros de confruntare

TEMAJ

Perspective asupra situarii Romaniei

intre Orient ~i Occident
MOTIUNE:

Visul meu social profund ramane unul al Romaniei viitoare, paOptista i neopaoptista, o Romanie
citadiria, civilizata, la nivel european.
(Al treilea discurs: culturii,
ideologie i politicii in Romania ,

Adrian Marino in dialog

cu Sorin Antohi)

Iii

pentru totalitatea virtu/ilor noastre spirituale. Jn

miisura in care acestea sunt .~i se dovedesc tot mai
au/entice, mai viabile, fntr-adeviir creatoare,
contactele cu Europa nu numai cii nu altereazii,
corup sau sugrumii valorile iji posibilitiifile noastre
,, specifice ", dar aceste din urmii nu pot Ji decal
incitante, consolidate iji amplificate printr-o astfel
de confn.mtare. Solidarizarea iji integrarea sunt
urmate fn mod inevitabil de confruntare iji delimitare, de consolidare pe fandamente proprii. Frecven/ele noastre europene ne imbogiifesc ca oameni
iji ca romiini, sporind conijtiinfa romaneasciieuropeanii a fieciiruia dintre noi. [... ] ln orice
culturii, influen/ele joacii un rol fecund. Ele sunt w1
permanent sparing-partner al vie/ii spirituale a popoarelor.
(Adrian Marino, Prezenfe romii1te$ti $i
realitiifi europene)
D. lntr-un f el, punctul meu de plecare nu era
foarte diferit de al lui Pompiliu Eliade: aveam
sentimentul cii adancile prefaceri prin care trecuse
/ara noastrii in veacul trecut prezentau caracteristici tipice ale fenomenului de aculturafiel in
ipostaza unei intalniri intre douii civilizafii. [... ]
Ajirmafia cii pe la 1800 fiirile noastre nu aparfineau ,, civilizafiei occidentale" e perceputii de
mulfi ca insemnand cii ele nu fiiceau parte din
Europa! ,,Atitudine antipatrioticii"! Se uitii cii
aproape de un mileniu iji jumiitate, Europa era
tiiiatii in douii. Erau douii Europe. Prima rupturii
se produsese odatii cu fmpiir/irea Jmperiului Roman in douii, in 395. De o parte $i de alta a acestei
linii de despiirfire, cu totul arbitrarii la inceput
(tiiia de-a cwmeziijul lugoslavia de ieri!), aveau sii
se dezvolte cu incetul douii lumi care, cu toate cii
pun/ile nu varJi rupte cu totul niciodatii, var evolua
totuiji pe ciii din ce in ce mai deosebite. [... ] De
atunci se poate vorbi de un adeviirat clivaj intre
culturi, intiirit statornic de nesfdrijite dispute
religioase. Stiipiinirea otomanii se va intinde o
vreme ,~i asupra unei piirfi a lumii catolice, in
Croafia iji Ungaria, dar, fn ansamblu, ea va
coincide cu fosta sferii de injluenfii bizantinii, pe
care, in tot sud-estul european, o inchide cu o
adeviiratii ,, cortinii de jier" avant la Lettre. 0
inchide iji o inghea{ii in forme invechite, in vreme ce
Occidentul catolic, apoi iji protestant, trece, de la
fnceputul Rena:jterii, prin uriQije prefaceri pe toate
planurile culturii - in infelesul larg al cuvantului:
religie, jilozojie, ijtiinfii, arte, institufii, moravuri...
Din toatii aceastii transformare, prea pufin piitrunde in lumea noastrii. [... ] Aija se face ca, dintre toate
popoarele ortodoxe din Europa riisiiriteanii,

II

romdnii aufost cei la care occidentalizarea a Jost cea mai rapidd $i.
mai cu seama, cea mai spontana, favorizata fiind de apartenen/a la
familia popoarelor neolatine $i de afinitd/ile sentimentale $i temperamentale cu italienii $i cu francezii, fn sfdr$it de afirmarea aproape
obsesiva a latinitdpi, devenitd o ideejor/d fn lupta de emancipare.
(Neagu Djuvara, lntre Orient :;i Occident. Tii.rile romime la
inceputul epocii 111oderne)

TEMA2

Polemici interbelice pe tema

situarii culturii ~i civilizatiei romane~ti
lntre Orient ~i Occident
MOTIUNE:
Polemicile pe tema situarii culturii i civilizafiei romiineti intre
Orient i Occident, transpuse in confruntarea dintre modernism i tradifionalism au fost necesare.

SARCINI DE LUCRU:

Formati grupe de cate ~ase (trei afirmatori ~i trei negatori).

Pentru afirmatori (<D ... ):
- apeliind la informatii extrase din textele A, B, C, D, formulati trei-patru argumente In favoarea motiunii propuse;
- formula\i o posibila concluzie prin care sii finalizati argumentarea voastrii.
Pentru negatori (0 ... 0):
- apeland la informatii extrase din textele A, B, C, D, formula\i trei-patru argumente prin care sa combateti mo\iunea propusii;
- formulati o posibilii concluzie prin care sa finaliza\i contraargumentarea voastrii.
A.

A. Inca nu s-a potolit discupa angajata de doua reviste cu caracter polemic, fn jurul unei probleme, e drept, destul de vechi. Suspne
una dintre ele, anume, ca prea suntem fnconjurap cu ziduri chinez~ti.
cii vegetiim fntr-o orientala indiferen{d c<ind nu e viidita ostilitate Jara
de curentele de idei $i fapte noi care agita lumea occidentului. Suntem
prea locali, numai locali, trdim fn suburbia culturii ... nu suntem deloc
europeni, scriu dd~ii.. . $i iata ca din cealalta tabara se jlutura cu
fnddrjire steagul, care daca nu se vedea prea bine, vina venea de acolo
ca vechimea fl decolorase. Ne amenin{d cu o adevdrata invazie
cosmopolita, vestesc apdriitorii, ddnd alarma. Limba, obiceiurile,
literatura sunt fn primejdie. [... ] Caci pentru unul iista este
europenismul: cea mai noua moda apuseana, eel din urma dans, cea
din urmaforma a versului, cea mai recentii poza strdmba [...] cea mai
noua absurditate discutata cu furie.
Jar pentru altul, de cele mai multe ori, tradi{ie inseamna plugu$orul, steaua, antereul, coliba $i opincile lui Dined Priboi; fn semneazii neapdrat cdntecul Iautarilor, cuvdntul turcesc, calugdrul
incult $i mobila pirogravata.
lntre aceste doua curente e explicabil, fire$te, un antagonism
ireductibil. lnddrjirea unei superficialitd{i pe care o amenin{d a/ta
superficialitate. lntre ele e fnsa miezul sujletului mare care transforma in cultura tot ce atinge. [... ]
Sufletul unui scriitor mare este sinteza sujleteasca a unui popor la un moment dat. Nu tradi{iile sunt sufletul unui popor, ci
scriitorii, gdnditorii $i arti$tii lui, oricum ar fl ei, cu condi{ia sii fie
mari. Nici Goethe, nici Eminescu nu sunt mari prin arta /or naponalii, ci na{iunile sunt mari prin arta acestor arli$ti.
(Cami! Petrescu, Sufletul na(ional)
B. Dar tradi{ionalismul nu e o for{d ce se opune civiliza{iei.
Tradifionalismul e tehnica vie{ii suflete$ti a unui neam. Civilizapa e
tehnica viefii materiale a omenirii. Tehnica vie{ii sujlet~ti constituie cultura unui neam - ace/ fel de a fl, de a gdndi $i simfi, de a
vorbi $i de a se fnchina, de a niidiijdui $i chiar de a muri. E o cristalizare elaborata fn curs de veacuri $i milenii, incercata prin jldciirile $i torentele istoriei, determinatii intr-un fel $i nu fntr-altul de
fatalitatea lduntrica a sdngelui $i a credin/ei, a rasei $i a religiei.
Civiliza{ia uniformizeaza, cultura diferenfiaza. Acela$i tren face sa
ciildtoreasca $i englezul $i indianul; dar diferenfele culturale ii vor
impiedica sa se fn{eleaga la fel.
(Nechifor Crainic, A doua neatiirnare)

Sugestii In legiiturii cu etapele prezentiirii unui argument:

<D Afirma\ia: Noi considerii.m ca.. ./ Noi credem cii.. ./ etc.
@ Motivarea: Argumentele noastre fn sprijinul celor afirmate

sunt:.. ./ Ne sus/inem afirma/ia, aducdnd fn sprijin urmdtoarele

dovezi: .. ./ etc.
Concluzia: In consecin(d: .. ./ Drept urmare: .. ./ etc. (este de preferat a fi reluat eel mai puternic argument dintre cele prezentate anterior).
Sugestii In legiiturii cu etapele prezentiirii unui contraargument:
0 Identificarea argumentului/ argumentelor celeilalte echipe ~i
enuntarea contraargumentului/ contraargumentelor pentru fiecare situa\ie In parte (Echipa afirmatoare sus{ine/ considerii/ crede ca.. ./ etc.)
e Expunerea contraargumentului parcurgand urmiitoarele
etape: afirmatia, motivarea, concluzia (Noi nu suntem de acord,
deoarece credem cii/ sus(inem... etc.).
C. Sugestii In legiitura cu etapele constructiei unui nou argument:
Enuntarea contraargumentului celeilalte echipe.

B.

D.

Consolidarea pozitiei ini\iale prin noi argumente.

Sugestii In legiiturii cu etapele construc(iei unui nou contraargument:
@ .. .

0 .. .

Fifa de evaluare
PARTICIPANTI

Al

A2

A3

Nl

N2

N3

Calitatea argumentelor
Calitatea argumentirii

Limbaj: corectitudine, fluenta,

adecvare la partener etc.
Calificative: Foarte bine - 3p; Bine - 2p; Satisfiiclltor - Ip.

h.

II

.,

Cele doua reviste la care se

refera Camil Petrescu sunt Via{a
Romaneasca ~i Sburatorul.
Via(a Romaneasca - revista
literara ~i ~tiin\ifica, infiin\ata la la ~i.
in martie 1906, ~i mutata la Bucure~ti, din 1930. Apare, cu cateva perioade de intrerupere (1916-1920 ,
1940-1946), pana in contemporaneitate. La conducerea ei s-au afiat
C. Stere, G. lbrailean u, iar din 1933,
Mihai Ralea ~ i G. Calinescu. La i nceputurile ei a fest de orientare poporanista, iar mai tarziu a promovat
literatura re alista ~i. in perioada interbelica, a deschis calea polemicilor cu privire la teoria specificului
na\ional, opunandu-se literaturii de
orientare modernista, in special
simbolismului ~ i avangardismului,
considerate ca reprezentand literatura ,,decadenta".
Sburatorul - revista literar-artistica, infiin\ata la Bucure~ti de
criticul literar E. Lovinescu. Apare in
doua serii (1919-1 922 ~ i 1926-1 927),
promovand literatura moderna ~ i
grup and in jurul sau ~i al cenaclului
cu acela~i nume scriitori ~i critici
literari in plina afirmare. precum Ion
Barbu, Liviu Rebreanu, Hortensia
Papadat-Bengescu, Camil Petrescu ,
Ion Pillat, Tudor Vianu etc.

GA.NDIRA
A DOUA NEAT ARNARE
l'll CH"Oll CllAIMIC

EslJT~

. ....... . oktil-1'

!0..... lolll..,.....1'0..t

3bE?~~~if~
~-==
-:=....~-=::-:::::.:=...-::"',...::.-::t..
._..
........._._"'_'_
,.......,....
_...,_.,
..__,,....._...... ,._
..........
, _,.....
..-......
-a..-----.Tlll ..... .. _ ....

............. .

--~-

..

:r'O::1:.::'"!'M;--,,::..-:.....-:::'"'..:::.=c:

::.:r...::.=o::..:.-"":f.::-,. =-=~
~--L:a;;-$fl~.:::::cr;,;y=
T1olll . .o-- T"""'

..... ......,. , _ _ CMrlaoilo, .........

~=:~~=:.:;:.t~=-=

11111'.llio_..._._._.,,.....,,_ .. __ _
??:=~=-~=....~~=::n=
do;lt""'"".......,. .....,_"_...,..._ ......,,.,.i._
~"i:..~.=--.:-~i:=--:~:=:

A doua neatiirnare, Gandirea

Iii

-~~'t-,
.;. , .
,.,-.!~; ..~ r . I.
.:t!

r7

......
* ';I'

~.

'

I.

~ J(i
...

'

Pompiliu Constantin esc u,

(1901-1 946) - critic literar. Volume
de referin \ii: Mi$ Carea literara
(1927), Opere $i autori (1928),
Cri tice (1933), Figuri li te rare
(1938), Tudor A rghezi (1940).
Apropiat al revistei 9i al cenaclului
Sburillorul, condus de E. Lovinescu.

C. De peste un deceniu existii o controversii iritantii fn literatura $i critica noastrii: lupta fratricidii fntre tradifionalism $i modernism. Suntem o culturii taniirii, care tot mai simte nevoia de fndrumare. lntelectualitatea noastrii e fncii simplistii, fn sensul cii e
obi$nuitii cu sistematiziirile violente; a piistrat un fanatism discordant cu mentalitatea veacului. Vrem sii ne ajirmiim individua/itatea,
de aceea credem cii orice inova!ie e o fnstriiinare . [.. .]
Controversa a luat accente polemice vehemente; douii citadele
fji risipesc forfe/e, recurgand la toate mijloacele de luptii, pentru a$i dovedi existen!a dominantii. Critica romanii, care fncii n-a intra/
fn faza de sintezii amp/ii, ci se reduce la recenzia de carte sau la
deflnirea de proporfii mici a unui autor - pe terenul discu{iuni/or
teoretice. $i-a reluat aspectul sociologic, de directivii culturalii din
epoca polemicii dintre Maiorescu :fi Gherea. Mijloace/e $i problema
sunt altele, spiritul e fnsii acelaji.
in fond socotim cii punctul de plecare al discu!iunii e vicios;
singurul criteriu pe care critica ji-1 poate legitima e al valori/or
creatoare.
Astiizi, curentele /iterare coexistii; grupiirile de scriitori alciituiesc un mozaic; aliituri de un realist, [n aceeaii epocii, un expresionist; aliituri de un simbolist, un temperament clasic. Diversitatea
aceasta cere un unghi vizual de largii comprehensiune. Curentele
sunt realitii!i indiscutabi/e, fnsii nu se valorificii decal prin coeficientul creator pe care-I aduc.
(Pompiliu Constantinescu, Tradi{ionalism sau modernism?)
SARCINI DE LUCRU :

Forma\i grupe de cate ~ase (trei afirrnatori ~i trei negatori).

Pentru afirmatori:
- apeland la informa\ii extrase din textele A, B, C, formula\i
trei -patru argumente in favoarea mo\iunii propuse;
- formula\i o posibila concluzie prin care sa finaliza\i argumentarea voastra.
Pentru negatori:
- apeland la informa\ii extrase din textele A, B, C, formula\i
trei -patru argumente prin care sii combate\i mo\iunea propusii;
- formula\i o posibilii concluzie prin care sa finaliza\i contraargumentarea voastra.
Pentru organizarea dezbaterii, recite~te informa\iile prezentate
in paginile 73 ~i 76.
SUGESTll BlBLIOGRAFICE

Pentru pregiitirea dezbaterii anun\ate, dincolo de citirea completa a textelor din care au fast extrase fragmentele de mai sus, vii
recomandiim ~i alte opere care au legiitura directii cu problematica
enun\atii. Citindu-le, a\i putea ob\ine argumente pro sau contra ideilor exprimate mai sus.
- G. Ciilinescu, Istoria literaturii romii11e de la origini pii11ii. in
preze11t
- Adrian Marino, Prezenfe ro111ii11e:,ti $i realitii.p europene
- Alexandru Du(u, Cultura ro111ii11ii. $i civilizapa europeanii.
modern a

ii

Descoperirea literaturH populare

Balada popu la ra Mqterul MaHole.
Drama Me$terul Manole de Lucian Blag"
SC URTA !STORIE
in epoca noastrii a apiirut o mare pasiune pentru poezia
popularii. [... ] Deosebirea dintre poezia popularii. $i cea cu/tii (cea
epicii $i cea dramaticii, cea a profani/or $i cea a omului cu/tivat)
este confirmatii odatii pentru totdeauna la toate popoarele .~i in
toate regiunile, semnificand cii in genul epic faptele $i istoriile
trezesc wi ecou menit sii aibii larg riisunet $i sii piitrundii fn popor
cu voia sau fiirii voia acestuia, fiirii a intampina greutiifi, atat de
pw; atat de inocent, atat de.fide/ sunt re(inutefaptele, istoriile, doar
de dragul 101; reprezentand un prefios bun colectiv din care se
fmpiirtii.~ejle jiecare; spre deosebire de poezia cultii care tinde sii
exprime o singurii jiin/ii omeneascii ce f.~i dezviiluie sujletu/, f$i
riispande$1e fn fume piirerea $i experienfa despre mersul vie/ii, fiirii
a fl pretutindeni fn!eleasii sau fiirii a vrea sii se facii fnfeleasii de
oricine.
(Iacob ~i Wilhelm Grimm, ldei despre raportul dilltre
lege11dii, poezie $i istorie, 1808)
Traduc!iile nu Jae o /iteraturii. Noi vom prigoni cat vom putea
aceastii rnanie ucigiitoare a gustului original, fnsu$irea cea mai
pre!ioasii a unei literaturi. Istoria noastrii are destule fapte eroice,
frumoasele noastre !iiri sunt des tu/ de mari, obiceiurile noastre sunt
destul de pitore$1i $i de poetice, pentru ca sii putem giisi $i la noi
sujeturi de scris.
(Mihail Kogalniceanu , Introduc{ie la Dacia literarii, 1840)
Natura voie$le ca omul sii-$i cante pliicerile :fi suferin!ele. Prin
cantecele sale, el f$i zugriive.Jte gandul, niiravurile, faptele, fnt r-un
cuvant, toatii fiin1a sa; cantecul este o riisfrangere a sujletului siiu.
Precum fn Europa civilizatii, liicuitorii dealului au deosebite vorbe
$i obiceiuri de liicuitorii viiiei; precum orice targ, orice sat are a sa
particularii fizionomie, fleilecare {arii are cantecele sale, a ciiror
muzicii $i poezie sunt potrivite cu firea piimiintului $i caracterul
liicuitorilor ei.
(Constantin Negruzzi, Cii11tece populare a Moldaviei, 1840)
Mie mi-e drag romiinul ,~ i :fliu a-i prefui buniitii/ile cu care I-au
diiruit natura. Mi-e drag sii-l privesc :fi sii-1 ascu/t, ciici el e simplu
ji jiwnos fn fnfii!iiarea lui; ciici e curat, fnfiilept, vesel $i poetic fn
graiul siiu. lmi plac obiceiurile patriarhale, credin!ele sale
fantastice, dan/uri/e sale vechi $i voinice$1i, portul siiu pitoresc
care, la Roma, se vede siipat pe Colurnna lui Traian, canticele sale
atiit de arrnonioase!
(Vasile Alecsandri, Romii11ii $i poezia Lor, 1849)

~~:
11i

Datinile, pove$tile, muzica !ii poezia sunt arhivele popoarelor:

cu ele se poate oricand reconstitui trecutul fntunecat. Prin studiul
/or ne vom liimuri originea limbii, na$lerea nafionalitii/ii romane,
apliciirile naturale cu care e fnzestrat poporul, luptele ce au susfinut coloniile romane panii a nu se preface fn locuitorii de astiizi ai
vechii Dacii. [ ...] Fie forma versurilor uneori defectuoasii: ele fmi
par mie poleite cu razele geniului. Privighetoarea nu e f rumoasii,
dar cantecul fi este din rai.
(Alecu Russo, Poezia poporalii., 1848)
Chiar dacii interesul pentru obiceiurile ~i credintele populare s-a
manifestat sporadic incii de pe la inceputul secolului al XVIII-lea,
,,descoperirea" literaturii populare s-a produs, in Europa, ceva mai
tarziu, spre sfar~itul secolului ~i s-a datorat scriitorilor romantici
care considerau folclorul arhiva vie a popoarelor, expresia nernijlocitii a triisiiturilor suflete~ti ale fieciirei natii. Entuziasmul stiirnit de aceastii descoperire a fiicut ca in toate tiirile continentului sii
se declan~eze o adeviiratii ,,goanii" pentru strangerea ~i conservarea
cat mai grabnicii a acestei comori, fiirii de care, credeau ciirturarii
timpului, cultura nationalii ar fi fost viiduvitii de ceea ce avea ea mai
valoros. A fost o muncii entuziastii, practicatii insii mai cu searnii de
arnatori pasionati, dar putin pregiititi pentru actiunea pe care o
initiaserii. Tocmai de aceea, mai ales in prima jumiitate a secolului
al XIX-lea, culegiitorii romani, ~i nu doar ei, n-au fost preocupati in
mod deosebit de piistrarea autenticitiitii, intervenind adesa in texte
pentru a le ,,indrepta". Miirturie stii chiar titlul celei mai cunoscute
culegeri de folclor a momentului, datorate lui Vasile Alecsandri,
Poezii poporale. Balade (Ciintece biitriine!jti), adunate !ji
indreptate (l, II, I~i, 1852-1853). Abia spre sfiir~itul secolului,
locul amatorilor incepe sii fie luat treptat de profesioni~ti preocupati
sii conserve ~i autenticitatea creatiilor populare, iar etnografia ~i
folclorul devin obiect de preocupare ~tiinpficii.

~-:

SCRIITORll C!ASICI ROMANI CUGETAREA

.

CU COMENTARll

ANTON PANN
***

i.:-.. ...

~~. ' ~.

j.A _l- .: .. ' ...i'~ : .

,

'

'{

'' ~:

OPERE ALESE.
I

POVESIF.A VORBEI
IZlrfll~.l.DI

,. ..
~

N. MTHAES C U

,\

' CUGlTAREA GEORGESCU Dl!.l:.AFRAS

:.

Anton Pann, editie 1941

II

,.,~~

1769-1770 -Apare la Berlin Descrierea Moldovei a Jui Dimitrie Cantemir, tradusii in limba germanii dupii originalul latin, continand numeroase informatii despre obiceiurile calendaristice, de
nuntii ~i de inmormantare, despre practici magice ~i colinde. Prima
traducere in limba romanii dateazii din anul 1825.
1844 - Ion Heliade-Riidulescu publicii balada Zburiitorul,
avand ca temii o credintii popularii semnalatii prima oarii de ciitre
Dirnitrie Cantemir, in Descrierea Moldovei.
1851-1852 - Anton Pann tipiire~te 0 !jeziitoare la (arii, urrnatii,
un an mai tarziu de Culegere de proverburi sau Povestea vorbii,
scrieri in care ,,poeze~te" ~i ,,romane~te" cu mare talent snoave, proverbe, ziciitori.

1852-1853 - Vasile Alecsandri tipiire~te Poezii poporale. Balade (Ciintece bii.triine!jti), fiicand cunoscute intiiia oarii cititorilor
romani Miori(a ~i Me!jterul Manole. Editia a doua, mult amplificatii, numitii Poezii populare ale romiinilor adunate !Ji intocmite,
apare in anul 1866.
1853 - Apare volumul de versuri Doine !ji liicriimioare al lui
Vasile Alecsandri.
1861 - Alexandro Odobescu publicii primul studiu de folclor
comparat din cultura romanii, Ciintece poporane ale Europei riisii.ritene mai cu seamii in raport cu (ara, istoria !ji datinile romiinilor.
1868 -Apare colectia de Basme, ora(ii, pii.ciilituri !ii ghicitori,
a Jui I.C. Fundescu.
1868 - Titu Maiorescu scrie studiul Poezii populare romiine,
cu ocazia aparitiei editiei a doua a colectiei lui Vasile Alecsandri.
1869 - iri cadrul Societiitii Orientul, patronatii de Gr.H. Grandea
~i revista Albina Pindului, Mihai Erninescu este responsabil cu
strangerea folclorului din Moldova. Preocupiirile sale in domeniu vor
avea, ulterior, ca rezultat colecponarea unui mare numiir de texte, dar
~i scrierea unor lucriiri originale, avand ca punct de plecare creapa
popularii, precum poemele Ciilin Nebunul, Fata-n grii.dina de aur,
Miron !ji frumoasa fiirii corp ~i basmele in prozii Fiit-Frumos din
lacrimii, Frumoasa lumii, Finul-lui-Dumnezeu etc.
1870 - Apare colectia de Basme populare romiine a junirnistului Miron Pompiliu.
1872 - Me~terul tipograf Petre Ispirescu editeazii Legendele
sau basmele romiinilor, riimasii panii azi cea mai cunoscutii culegere de basme populare de la noi.
1873-1875 - Apare culegerea Poezii poporale romiine, a lui
Simeon Florea Marian, continand, panii in ace! moment, cea mai
bogatii colectie de balade din Moldova de Sus.
1876-1878 - Apar in revista Convorbiri literare pove~tile lui
Ion Creangii.
1880 - Bogdan Petriceicu Hasdeu editeazii Ciir(ile poporane
ale romiini/or in secolul al XVI-lea in legii.turii cu literatura
poporanii. cea nescrisii..
1883 - Moses Gaster publicii Literatura popularii. romiinii,
prima sintezii despre folclorul romanilor.
1885 - G.Dem. Teodorescu editeazii monumentala culegere
Poezii populare romiine, datoratii, in cea mai mare parte, informatiilor preluate de la celebrul Petrea Cretul ~olcanul, supranumit
liiutarul Briiilei.
1895 - Iuliu A. Zanne incepe editarea colectiei Proverbe/e
romiinilor, in IO volume.
1895 - Laziir ~iiineanu publicii Basmele romiine, un vast
studiu de folclor comparat de aproape o mie de pagini, care are in
vedere cvasi-totalitatea pove~tilor romane~ti cunoscute panii in
momentul aparitiei volumului.

~SCRIITORil CL\SICI ROMANI CUGETARFA

CU COMENTARll

.P. ISPIRESCU
t~

LEGENDELE
SA U
BAS MELE
ROMAN IL OR
C. FIE RAS CU

cru
d

',~

j-~:

.'cuc ETAREA. GEORGESCU DEL:;\FRAS

Petre /spirescu, edi\ie 1943

~~-,.x-r.:

..... -.. . . ;,.

' .

. IJlZAR.S.D:NMNu' :

..

BASMEI1lf

... ROMANE "

~":"-

:~+;r.
~~t.'.~~:'.":

~dltu..-..

miuen-a

~.

'"":;_
1-.1;'

Lazar ~alneanu,
Basmele romane,

edi\ie 1978

II

um r:U:U~U:U;t I!] rn
I.

2.

iiiH~ ~.:N~

Adunii cat mai multe informa\ii despre miinastirea de la Curtea

de Arge~: istorie, fotografii, impresii despre monument ale
celor ce I-au vizitat etc.; prezinta ,,colec(ia" ta colegilor.
Cuno~ti obiceiuri/ ritualuri de construc\ie actuale, la romani?
Poveste~te-le ~i colegilor. Fiecare dintre aceste cerin\e poate fi
extinsa sub forma unei investiga\ii.

Arcadie arhaicii., o fume bucolicii; din ele transpare o concep(ie

tragicii a existen{ei, rezultat al valoriflcii.rii religioase a torturii $i a
mor{ii violente.
Varianta de mai jos, culeasa de G .Dem. Teodorescu de la
Petrea Cre(Ul $o lcanul, liiutarul Briii/ei, in 1883, este complexa ~i
autentica. Mo11astireaA rge$1tl11i din colec(ia Vasile Alecsandri este,
cum afirma chiar editorul, doar o variantii mai scurtii a acestui
vechi ciintec (450 de versuri, fa\a de 824 ale celei de fa\a) . Varianta
G.Dem. Teodorescu va constitui punctul de plecare al argumentarii
ce va urma.
in SUS pe Argi$,
Prin ii.I ciirpenij,
Prin ii.I aluniy,
Plimbii-mi-se, plimbii
Domnul Negru-vodi'i
Pe dalba -i mo~ie
C-o verde cocie,
Verde zugrii.viti'i,
'Ntr-aur poleitii,
Cu opt telegari,
Cu nouii. zidari,
Noui'i meyteri mari
$i Manole zece,
Care mi-i fntrec e,
Stii inima-i rece.
El cii mi-a umblat
Tara -n lung yi-n lat,
Prin ii.I ciirpeni~.
Prin iii a/uni$,

(balada populara)
PUNCTE DE REPER

Mit <-+ Basm - in acceptia !ui

Mircea Eli ade . milul povesle$1e o
istorie sacra: el relateaza un eveniment care a avut foe In timpul onmordial. In timpul fabulos al ,Jnceputurilor''. Aft(ef zis, mitul povestete cum, mulfumita ispravilo: fiinfelor
supranaturale, o realitate s -a nascut, fie ca e vorba de realitatea totala, Cosmosul. sau numai un frag
ment: o insula, o specie vegetala, o
comportare umana . o institufie. E,
aJadar totdeauna povestea unei
J aceri", istoria unei geneze. Fiind

considerat ,.adevarat" , mitul avea cu

precadere o functie ini\iatica , con\inutul sau fiind sacru , exemplar ~i
semnificativ. Basmul , in schimb,
este o degradare a sacrului sau
poate un dublet facil al mitu lui ~i a!
ritualului de in i\iere. El repeta pe un
alt plan Ji cu alte mijloace scenariul
exemplar de inifiere, prelungele inifierea la nive/ul imaginaru/ui. Aceastii
degradare nu a fast insa ireversi-

bilii . in Evul Mediu , se poate vorbi

chia r de o constantii nostalgie a , intoarcerii la origini". toate qrupurile
sociale adopta nd un mil al originii.
al condi\iei sa u voca\iei, in fond, un
model exempla r considerat de mn
de a fi cunoscut ~i urmat. Acesta
este ~i momentul genezei baladei
despre me~te rul Manole. De altfel,
multe sim boluri ~ i mituri vor fi ..redescope rite" prin intermediul operelor lite rare.
Arhetip - model originar, ideal.

II

Se considera ca memoria colectiva nu re\ine un eveniment sau

o figura autentica mai mult de douii-trei secole, intrucat ea func\ioneaza cu arhetipuri (in loc de personalita\i istorice) ~i categorii (in
loc de evenimente). Mentalitatea populara re\ine individul doar in
masura in care acesta este integrat unei categorii impersonale: cu
alte cuvinte, in masura in care i~i pierde autenticitatea lui istorica ~i
devine arhetip. Ca atare, de~i asupra locului de na~tere al baladei
exista numeroase ipoteze, fixarea pove~tii pe un me~ter zidar,
Manole, ~i pe o maniistire, cea de la Curtea de Arge~, se datoreaza
tocmai funcpei arhetipale a crea\iei folclorice. Persisten\a acestui
mit in Evul Mediu ~ i in aceastii parte a Europei nu poate fi
intamplatoare. A supravie(Uit aici din timpuri imemoriale o anume
solidaritate cu ritmurile cosmice (ale ciiror urme se intiilnesc Inca in
folclorul romiinesc, in Miorifa, in doine ori bocete), atiit de
puternica, !neat chiar biserica a asimilat o parte a calendarului sacru
precre~tin (Rusaliile, zeii furtunii sub chipul Sf. Jlie etc.). Popula\ia
rurala, prin insu ~ i modul ei de a exista in natura, a adoptat ceea ce
s-ar putea numi un cre~tinism cosmic, popular care, fiira a se
indeparta de eel canonic, avea notele sale distincte.
Dar recuperarea mitica, ritualica a sacrului, in folclor, este
dependenta de creativitatea individuala, chiar dacii se produce in
folosul colectivita\ii. De aceea apar variante care, adeseori, se
indeparteaza puternic de prototip (de modelul originar). A~a se
explica faptul ca un personaj ca Manole a putut sa capete trasaturi
atiit de diverse in cele circa 170 de variante cunoscute piina azi. G.
Calinescu .considera balada ca intruchipiind sacrificiul creatorului:
in moartea me~terului ~i fn indiferen(a voievodului pentru flin(a lui
concretii s-a putut vedea un simbol al obiectivitiifii absolute a
crea{iei. Multitudinea prime~te opera ca fenomena/itate
independentii ~i ignoteazii pe artist. Moartea me~terului ar
reprezenta, deci, instrainarea crea\iei de creator. Este o observa\ie
perfect valabila pentru varianta culeasa ~i fndreptatii de Vasile
Alecsandri. Dar tocmai interven\ia poetului cult a transformat
aceasta varianta intr-o drama ,,de curte", in care dragostea se lupta
cu datoria ~i este invinsa. Tipologia straveche, in schimb, este mult
mai cruda. Miturile, spunea Mircea Eliade, nu ne fnjiifiyeazii o

M>;STERU Ll) MANOLE.

\..----'

[Sc.rh1U In {\iun do ~. A.uguf!t il 1 8~, la. .Lnc11\U .

U mt.t\ dup!l Petre:\ Cre;uhl ~olcanU , !t\ut.vuht

!~~~~~d~-r.~~~:.\g~~l~~ind~~~l~ctfu~~:_'~~~~

MESTERUl
_, ,

, .MAN:i'
'i - . L J. .r'..-<
Biserica episcopalii din
Curtea de Arge~ (1517)

Arcadia - regiu ne din Hellada,

despre a ciirei popula\ie, conform
mitologiei grece~ti. se credea ca
traie~te in inocen\ii ~i intr-o fericire
pe rpetua.

Lungi~.

Curmezi$.
Dar tot n-au giisit
Un zid fnvechit,
Un zid pii.riisit,
Riimas de demult. [ .. ]
Fiirii cii.-mi giisea
$i fmi fntalnea
Noia$. purciira$,
Porcii tot piizind,
Marmurii.-ntorcand.

Bunii. ziua-i da;

El le mul{umea.
Domnul, de-/ vedea,
Vreme nu pierdea,
Ci mi-/ fntreba,
Din gurii-i zicea:
- Noia$. purciiray.
Porcii tot pi'izind,
Marmura-ntorcand,
Nu cumva-i viizut
Pe undea-i trecut
Un zid fnvechit
$i neispriivit,
De mult piiriisit?
Daca 1-ai viizut
$i 1-ai cunoscut,
Hai cu noi fndatii,
Hai de ni-1 aratii.,
Ca te-oi rasp/ii.ti
$i te-oi milui
Cu mi/ii. de domn. (... ]
Noia,~. d-auzea,
Noia~ se-ndemna
$i se-ndupleca;
Cu vodii pleca,
Cu nouii. zidari,
Nouii me~teri mari,
Cu Manole zece,
Care mi-i fntrece.
Stii inima-i rece!

-r. _.A.loan.udri, e .u! v:\fiantA riia1 scurtA" accsLut

.

vochhl .cl\n~ooUl .

In susQ po. Argi~Q,

prin ~lil .cAtpenl~il ,

wm

~ln oalu~~n.

pllmbA'JiiiW" pttmbA

domnlllt'l Negruvoan.
po d'nlba'l mo~i~
c' uh. 'vcr do coci!'L,

vcrdo zugrn.vjt.A
'nlr'aurfi Poloitk,
cu optii telega.rr,
CU DOU~ zida.rJ 1

IQ

noul: mesterr mnrI

~i ~fan'ote qece,
care mi '1 lntrnco,
li~~~~r rec~

"

El cl\ mlafi umbjatfi

l'!ra 'n lung ~ ~i 'n latn ;

priu ~l n clirpcni~fi,

pr in

~In

ul.un i~i'l

"'"

l ungi~n ,

curme11~~.

der t.otn n'aQ Silsitn

1. Ui.ut:uil, cnro lj.iciJ. ac6stl\ lc~o ndd, r ost.ctocii
numolc. lut A'tgriHOdd. CA In coh.1ctiunea dlul
Y. Ales.1.ndri . Proc~t.il. rcf!ultl\ din coprin8ul lt
Vo"IMI, :o:idi!'OI\ oolcbru\ul monumontt'I oo ar
d1ilet.lmt\ :\111 mOnll.BUdl de la Curtu.:i-dr.Ar
l;' &~u s':mi fi !uceputU l!O la flnelo eecnlul11f
:im {Jn eixcn Jut P.ndu :Nogru Buarn.l11). ?) ilr'a.

a Ml 11 pu~ulU t crm!llfl.. Intre 1~12 f!i 15~1 , 1'.Ugtt

a!'..'tl S ~ g,)1 6. voua. Stl!IP.rnbl1. la ciue se rep61t..'\
l nda., II crintinui\ ,,1 t.cnnin{~ at.ll.LU cl!l.dirca
~Hn" tU~ u l\1 . .k1pcstritA::idl1 c.Arl'uni\lile , 1 !!CO
b.indli Oort 111 J1C t.n\~ \11>1,ri. emu se esprlmCt dh\
A.L Odobe&c.i (Mih11Mriod4 ultl ,.1111 . .Uucurol3Cf.
1 ~7~ ptg llJ, cAtu iii Ttnporlobirea. til po din
DAlil.Dt.ru. dotari.'3 Clt "Vase
cnndelo pretJ6zo.
...-: Q!edln~ ea.re constituio fonrlut i'1 po<'m f:ll, zi

"i

In susu pe Argiu ...

Poezii populare romane
(editia princeps, 1885),

paginii cu ortografia epocii

EXPLORAREA TEXTULUI

/11 sus pe Argi.$ .. .

1.

Alegerea ruinei drept Joe de construc\ie are o semnifica\ie speciala, in legatura cu mentalitatea arhaica a ve~nicei distrugeri
~i crea\ii a universului. Nu felul construc\iei (biserica, pod, cetate) este important, ci ideea de continuitate in ruina ce
serve~te ca temelie. Iar construc\ia ridicata intr-un asemenea

2.

3.

G.Dem. Teodorescu student,

in 1871

Ziua ce-mi zidea

Noaptea se surpa ...
Desen al lui Demian
in revista Gandirea (1 934)

II

Joe semnifica o regenerare periodicii, repetabila la nesfar~it.

Timpul linear a fost inlocuit cu unul circular, mitic, simbolizfmd o nesfiir~ita serie de na~teri ~i mor(i rituale, o reimprospatare permanentii ~i periodica a trecutului. Este aici ideea cii
omul nu traie~te singur in fata unui univers rece, nepasator ~i
infinit. Identifica tema secventei de mai sus (in sus pe Argi$) ~i
un motiv pe care 11 consideri a fi in directii legatura cu tema
identificata.
Urmare~te comportamentul Jui Negru-Voda. Faptul ca el cauta
un anumit loc presupune o initiere prealabila. Descrie raportul
dintre me~ter ~i voda, a~a cum apare in aceasta prima parte a
baladei.
In prezentarea Jui Manole apare, repetat, versul Sta inima-i
rece. El nu se mai regiise~te in niciuna dintre celelalte circa 170
de variante ale baladei. ldentifica-1 in toate contextele in care
apare. Vei constata unele modificiiri care apar in structura
versului. Cum le justifici?
Dar ce se-ntampla ?
Ziua ce-mi zidea
Noaptea se surpa,
C-a$a Domnul va.
A$a. tot a$a.
Ei se tot cerca,
Zidul ca-ndrepta,
Zidul ca-ntarea.
Trei ani ca lucra,
Dar geaba era:
Ziua ce-mi zidea,
Noaptea se surpa. [... ]
Soare cand sfin{ea,
Lucrul cand lasa,
Acas 'nu pleca,
La zid ca manea.
Noaptea cand sosea,
Pe zid se culca
$-abia a{ipea.
Dormea, nu dormea,
Un vis ca visa,
Un vis aievea,
$i visu-i spunea
Ca-n de$ert lucra,
Pana n-o cladi,
Pana n-o zidi
Chiar fn temelie,
Tanara $i vie,
D-o dalbii sofie.
Zi cand se flicea,

El mi se scula,
Zidul jos vedea,
$i iar se gandea
Ziua cat {inea.
Seara cand sosea,
Lucrul cand liisa,
El ca mi-$i chema
Noua me$teri mari,
Calfe $i zidari.
Icoana-mi lua,
Pe mas-o punea,
Din gura zicea:
- Noua me$teri mari,
Calfe $i zidari,
$i cu mine, zece,
Sta inima-mi rece.
Io ca v-am chemat
$i v-am adunat
Vorbii sa vorbim,
Sfat sa sflituim,
Plan sa planuim,
Ca zid ce zidim
Surpat fl gasim.
$i io am visat
Vzs adevarat
Ca-n zadar muncim,
Ca-n zadar trudim
Pana n-om cladi,
Pana n-om zidi
Chiar fn .temelie,

Tanara $i vie,
D-o dalbii so{ie.
Hai sa ne-nchinam,
Hai sa ne legam
$i hai sa juram
Juramantul mare
Pe paine, p e sare,
Pe sfint e icoane:
Care mandri$oara,

Care so{ioara
intai c-o veni
Joi de dimin ea{a,
Pe nor $i pe cea/a,
S-aduca bucate,
Voi s-o apuca{i,
'N bra{e s-o lua/i,
'N zid s-o arunca/i,
Cu cap sa scapa{i.
EXPLORAREA TEXTULUI

Dar ce se-ntiimp fa?

1.

2.

3.

4.

Zidurile se surpa in mod repetat. Remarca faptul ca Manole

este singurul care se friimanta ~ i cauta o solutie. ldentifica versurile care descriu acest moment ~i explica modalitatile artistice prin care poetul popular sugereaza zbaterea me~terului .
in Biblie (Facerea, I, 14-19), se poveste~te ca joi a despar(it
Dumnezeu lumina de intuneric. $i tot joi, Isus a fost tradat de
catre Iuda. in credintele populare, ca urmare a contaminarii
celor doua secvente bib lice, joia este considerata zi Jara spor
la lucru, zi nenorocita fn care nu se fncepe nicio lucrare mare,
zi rea. $i pentru Manole este o zi de cumpiina, caci se afla la o
rascruce a vietii. Inima sa rece presupune lipsa sensibilitatii: el
este un bun me~te~ugar, dar, in ace! moment, nu intelege ~i nu
pre!uie~te viata. Se ~tie, de altfel, ca punctul culminant al
oriciirui ceremonial arhaic de ini!iere era ,,Coborarea in Infem".
Numai contactul ritualic cu moartea permitea novicelui sa
devina con~ tient de valoarea vietii. 0 astfel de intelegere a
lumii nu pare insa a exista ~ i in sufletul me~terului care, dupa
trei calificative venite din afara - sta inima-i rece - , spune la
un moment dat despre sine: sta inima-mi rece. Tocmai de
aceea, hotararea pe care o va lua se va dovedi a avea o
importanta capitala pentru destinul sau. $i pentru cititor
momentul este important, deoarece dezvaluie adevarata natura
a lui Manole, a carui inima rece se cerea a fi ,,insuf!e\ita". Caci
,,indemanarea" me~te~ugarului trebuia dublata de ,,suflet".
Realizeaza un portret al me~terului, folosind numai informatiile din aceastii secventa.
Ai aflat deja ce semnificatie are ziua de joi, in credin\ele populare. Remarca ~i faptul ca visul ii da Jui Manole doar solutia,
dar nu-i impune ~i ziua sacrificiului, care este hotiirata chiar de
me~ter. Ce semnifica\ie crezi ca are alegerea acestei zile, de
catre Manole?
Sacrificiul so{ioarei ar putea avea ~i altii urmare decat simpla
ridicare a zidului. Explica versul Cu cap sa scapa{i, din finalul
secven\ei.

Cei nowi zidari,

Noua me$teri mari,
Ei, mare, ca-mi sta
Pana se-nsera.
Acas ' cand mergea,
Pe drum se vorbea,
$i cand ajungea,
Neveste-!fi chema,
Neveste-nva{a
$i mi le zicea:
- Ia voi ca sii-mi !fti/i
$i sa nu-mi veni{i
Joi de dimineara.
Pe nor $i pe cea{ii. [ ... ]
Manole ca-mi sta,
Jar cand se scula
f n cap cu ziua,
Hartie-mi lua,
Scrisoare-mi scria
$-acas-o mana:
Scrisoare pe vant,
Riispuns pe pamant.
La slugii c-o da
$-acas-o ducea,
La dalba Caplea.
Jar dalba Cap/ea,
Ea, dac-o vedea,
Ea, dac-o primea,
Scrisu-i cuno!flea,
Mutt se bucura.
Cartea ca-mi lua,
Cartea desfiicea,
Frumos mi-o citea.
Manole-i scria:
.. Driigu!ii, Caplea,
So{ioara mea,
Ai un bou biilan
Ce-i pierdut de-un an.

Sofioara mea ...

Desen al lui Demian
in revista Giindirea (1934)

Ia sii mi te scoli,
Cranguri sii-mi riiscoli.
De I-iii nemeri,
$i, de l-ai giisi,
Ia sii mi te-apuci
La tiiiat sa-l duci
$i din carnea lui
Bucate sii-mi faci,
La zid sa le-aduci,
Pe nor !fi pe cea/ii,
Joi de diminea{a." [ ... ]
Manole, cum sta
$i pe camp privea
$i pe camp ciita,
El ca mi-o vedea,
$i mi-o cunO$tea.
Din adanc ofta,
Din gura zicea:
..faciit-o ca vine,
Siirmanul de mine!"
$i cruce-$i facea,
Din ochi lacrima,
La cer se ruga:
.. Doamne, Doamne sfinte,
Doamne milostive,
Grice te-am rugat,
Toate mi le-ai dat;
Dii, Doamne, !f-acum
Ca sii creascii-n drum
Un verde ha{i!f,
Un mare stufi!f,
$-un rug curmeZi!f,
Doar s-o speria,
Doar s-o-mpiedica,
Bucale-o wirsa,
'Napoi c-o pleca,
Altele sa ia,
D-o fn larzia!

fnlr-o duminicii,
fntr-o zi cu soare,
fntr-o siirbiitoare,
De la vanatoare,
Voda, de-mi venea,
Departe-mi vedea
Pe Argi!f fn jos,
Pe plaiul frumos,
Sfantii manaslire,
Pentru pomenire.
$i cum o vedea,
Din gurii zicea:
- Aferim, Manole,
Me!ftere Manole,
Me!fter fnva{at,
Me$ter Laudat;
Aferim, zidari,
Nouii me!fteri mari,
Cu Manole, zece,
Care mi va-ntrece.
Toi ce mi-a{i cerul
Jo v-am fmplinit,
Dar bine-a{i lucral,
Bun lucru mi-a{i fapt,
C-asla maniislire
0 fl pomenire
Si nu s-o vedea
In fume alta,
Alta ca dansa!
Manole, cum sta
Sus, pe fnveli!f
$i pe coperi!f,
Din sujlet ofta,

1.

Cei nouii zidari ...

2.
3.

II

Tablou voti.v, biserica de la

Curtea de Arge

lntr-o duminica ...

EXPLORAREA TEXTULUI

Sa remarcam purtarea me~terilor dupa ce au racut juriimantul

mare. Discutati ~i aprecia\i comportamentul acestora.
Discuta\i ~i explica\i continutul scrisorii lui Manole. Ce crede\i
despre purtarea lui?
Dar despre purtarea sotiei?

...as tii miinastire

0 fi pomenire...

EXPLORAREA TEXTULUI

[Cum Caplea nu poate fi opritii din drum, Manole i~i reinnoie~te

rugaciunea, cerand Donmului ca, de aceastii datii, sa-i iasa in cale ~i s-o
sperie o lupoaicti turbatti, iar apoi o scorpie mare. Totul este zadam ic.
Cap lea ajunge ~i, spre bucuria rne~terilor (Zidari d-o vedea,I Sti rtizti-ncepea)
~i disperarea lui Manole, va fi ziditii, pierind odatii cu pruncul inca nenascut.]

1.

Din gura-i zicea

$i mi-i riispundea:
- Doamne, Negru-vodii,
Mare-i !ff frumoasii,
Mandril !f-ariiloasii,
Sfantii manastire,
Chip de pomenire,
Dar, cum esle ea,
Ziiu, pre legea mea,
C-a!fa lucralura
$i fereciitura
Mi-e de-nvii{iilura.
De m-oi bizui
Altele-oi croi,
Mult mi ariitoase
$i mull mai f rumoase!
Domnul Negru-vodii
Sta !fi-l asculta
Cum se lt'iuda.
fn sus se uita,
La me!fleri ciita
$i dac-auzea
Cumse lt'iuda,
Pe ganduri ciidea,
Adanc se gandea.
Mull ca nu trecea.
Vodii ce-mi fiicea?
Porunci poruncea,
Schele ca rupea,
Scari ca le taia
$i sus mi-apuca,
$i sus ca-i lasa.

2.

Duminica este momentul cand omul culege roadele muncii

sale. ~i nu intamplator, tocmai intr-o duminica vine Negru-Voda sa vada manastirea, In sfar~it terminata. Caracterizarea constructorilor este acum mai somptuoasa, subliniind multumirea
vo ievodului. Atrage insa atentia lipsa versului-cheie din
descrierea maiestriei lui Manole: Sta inima-i rece. Recite~te cu
aten\ie secven\a. Vei constata ca, ne~tiind cum se va comporta
in continuare me~terul, Negru-Voda ramane in a~teptare. De
acum, '.in\elegerea rolului sau se va dovedi esen\iala in
descifrarea semnificatiei baladei.
Manole i~i triideaza repede firea. Fara sa fie intrebat ~i, '.in
ciuda sacrificiului so\iei, el afirma C-a!fa lucraturii/ $i
ferecatural Mi-e de-nvii{alura ... Ce semnifica\ie au cuvintele
me~terului?

II

3.

4.

in acest moment, chiar rapsodul popular intervine, parcii simtind nevoia sii sublinieze liiudiiro~enia me~terului: Domnul Negru-vodii/ Sta iji-l asculta/ Cum se liiuda. Repetitia verbului a
se liiuda, intr-un interval de numai cinci versuri, este, fiirii
indoialii, sugestivii. Care consideri cii ar putea fi rostul ei?
Faptele voievodului nu sunt, de acum inainte, nici intampliitoare, nici guvemate de impulsuri de moment, ciici Pe giinduri
ciidea,/ Adiinc se giindea . in fond, o nouii constructie presupune
un nou sacrificiu, deci me~terul nu a inviitat nimic, inima i-a
riimas tot rece, proba initiaticii nu a fost trecutii. Poruncind
diiramarea schelelor ~i sechestrand me~terii pe acoperi~, Negru-Vodii nu este egoist ~i nici nu se comportii inuman, ci,
dimpotrivli, oprindu-1 pe me~ter de la noi jertfe se dovede~te
justiar. A sanctionat o gre~ealii pe care omul ori o refuzli, ori nu
este capabil sii o con~tientizeze. Exprimii-ti opinia in legiiturii cu
modul de a interpreta comportamentul voievodului.
- Manole, Manole,
Me:jtere Manole,
Ce sii ne mai facem,
Unde sii ne-ntoarcem?
Ei cii-mi asculta
Ce mi-i inviifa.
Nouii meijteri mari,
Calfe iji zidari,
Sciinduri cii lua,
Sciinduri cii cioplea:
Patru le fiicea,
Aripi cii-iji croia
$i le potrivea
$i mi le Zega,
Cu ele siilta,
Cu ele zbura;
Dar, dacii zbura,
Care cum ciidea
Stana se fiicea.
Manole, Manole,
Meijterul Manole,
Singur riimiinea
De se tot giindea
$i tot pliinuia.
Cinci zile-mplinea
$i dacii-mi vedea,
El mi se scula,
$ifii cii-mi lua,
B.ine c-o cioplea,

:jase muchi venea;

Cu finte -o biitea,
Cu cuie de fier,
Cu finte d-ofel:
Siinge cii fiiijnea,
Nimic nu-i piisa,
C-aija Domnul va.
Dacii le biitea
$i se fintuia,
Cu aripi zbura,
Dar, ciind imi siilta
$i ciind imi zbura,
Domnu-1pedepsea,
Cii se-mpiedica
De a miiniistire,
Chip de pomenire,
$i el fmi ciidea
Pe Argeij in jos,
Pe plaiul frumos,
Liingii miiniistire
Chip de pomenire,
Jar unde-mi ciidea
Cruce se fiicea
$i d-aliiturea
Ciijmea izvora
Cu apii curatii,
Trecutii prin piatrii,
Cu lacrimi siirate,
De Cap/ea viirsate.

EXPLORAREA TEXTULUI
far unde-mi cadea
Cimea izvora ..
Fiintana lui Manole, desen de
Lancelot (1863)

II.

- Manole, Manole,/ Me:;tere Manole,/ Ce sii. ne mai fa cem,/

Unde sii. ne-ntoarcem ?
1.

Mano le ii invatii pe me~teri sa-~i faca aripi pentru a scapa, zburiind de pe acoperi~ul bisericii. $i el procedeaza la fel. Compa-

ra secventele in care este descrisii construirea aripilor de ciitre

me~teri, respectiv, de catre Manole, pentru a observa diferentele. Ce concluzie po trage? Alege una dintre urmatoarele
variante ~i justificii-ti optiunea: Manole este mai indemiinatic
deciit ceilalti me~teri; Manole tine la tovara~ii sai, dar nu-i
poate ajuta; Jui Manole ii pasii mai mult de sine decat ceilalti
me~teri .

2.

3.

Spre deosebire de celelalte variante, in care nici aripile me~te

rului nu se dovedisera bune pentru zbor, acum Mano le izbute~te
sa zboare, pariind a se salva. Giindindu-se doar la sine, el
demonstreaza ca nu ~i-a inteles gre~eala nici in ceasul al
doisprezecelea. Va fi nevoie de interventia divina pentru a-1
opri ~i a-~i primi pedeapsa. Caci nu me~terul este adevarata
victima, ci sotia sa, care a murit zadamic. Balada se dovede~te
a fi, a~adar, povestea unei inifieri ratate, in care Negru-Voda
este initiatorul, iar Manole, novicele.
Fiintana apiirutii pe locul unde a cazut me~terul este poate
ultima ~ansa care i se ofera. Apa, izvorul, fiintiina fac legatura
intre elemente. Prin moarte te contope~ti cu pamantul, pentru
a putea reinvia. Aceasta se face in medii umede, caci apa ajutii
morfii sii moarii. Apoi, cercul se inchide: ploaia (apa) fecundeaza pamiintul. Ea este insa in legatura cu Iuna ~i cu ritrnurile
lunare. Or, aceste ritrnuri stiipanesc multe niveluri cosmice:
miirile ~i ploile, cre~terea vegetalelor ~ . a. Luna unifica astfel
elemente aparent diferite. Mortii sunt ingropati pentru a ajunge
la starea amorfii de contopire cu pamiintul, de transformare in
,,samiinta". Manole, prin simbolul fiintiinii; capatii astfel o noua
~ansa, candva ...

EVALUARE CURENTA
APLICATll
1.

2.
3.

Cite~te Monastirea Arge~ului, varianta Alecsandri a baladei

despre me~terul Manole, pentru a putea realiza o comparatie
intre aceasta ~i varianta G. Dem. Teodorescu.
Stabile~te cele mai importante doua asemanari ~i cele mai importante doua deosebiri intre aceste variante.
Care dintre cele doua variante ti s-a piirut cea mai realizata din
punct de vedere artistic? Dar cea mai interesanta din punctul de
vedere al continutului de idei? Motiveaza-ti optiunile in ciite
un text de 10-15 riinduri.

lil um[!) C!l I! C!l lil IEI

uIEI tJ u

Organizati o dezbatere despre relaa dintre artist ~i creaa sa,

din punctul de vedere al ,,consumatorului" de arta: ce intereseaza mai mult - creatia, creatorul, ambele? Retineti
totdeauna numele regizorului unui film care v-a placut?
Cunoa~teti numele arhitectului unei constructii-monument
istoric pe care ati vizitat-o? $i daca da, v-ar interesa sa treceti
~i dincolo de informatia formala, pentru a incerca sa afla mai
mult despre omul din spatele artistului? Toate acestea v-ar
ajuta sa-i intelege mai bine crea{ia? in cadrul dezbaterii,
incercati sa gasiti raspunsuri ~i la aceste intrebiiri. Formula ~i
o motiune adecvata.

II

DIIlrJDIIl iU~ l!l ~ ii ~ EUi

1.
2.

Indica doua-trei crea\ii populare care au constituit punctul de

plecare al unor opere apartinil.nd literaturii culte.
Consideri ca preluarea unor teme ~i motive specifice literaturii
populare este benefica pentru scriitori sau demonstreaza, mai
degraba, lipsa de inspira\ie? Argumenteaza-\i oral raspunsul,
in fa\a clasei.

ini/ieri ratate, prin acest final , drama lui Lucian Blaga devine povestea na!jterii unui mit. Caci, evident, nu intiimplator ac\iunea este
plasata in timp mitic romiinesc. Devine astfel mai clar ca nu personajul ca atare ~ i nici construc\ia in sine nu au fo st importante in
cazul dramei. Remarcabil este tocmai procesul complicat ~ i subtil
prin care un fapt ,,istoric", ~ i ca urmare supus timpului ~ i uitarii,
reu~e ~te sa supravieiiasca in memoria colectivii, cu ajutorul a ceea
ce scriitorul a numit giindire miticii. $i astfel cercul s-a inchis: mitul
originar s-a ,,degradat", devenind poveste (sau baladii despre un
me~ter Manole constructor al unei miinastiri, cea de la Curtea de
Arge ~). Aceasta ,,poveste" va constitui punctul de plecare al dramei
care i~i propune sa ilustreze na~terea/ re-na ~terea unui mit.

ME$TERUL MANOLE*
drama
de Lucian Blaga

Lu cian Blaga (1895-1961),

poet, fiiozof \>i eseisl. Se na\>te in
loca litatea Lancram, jude\ul Alba.
Face studii liceale la Bra\>OV,
un iversita re la Sibiu (Facultatea de
Teologie) \>i Viena (Facultalea de Filozofie) unde in 1920 i\>i ia doctoratul.
in 1919 debuteaza editorial
cu o culegere de versuri intitulata
Poemele luminii 9i cu un vol um de
nota\ii filozofice - Pietre pentru
templul meu. in 1921 vede lumina
tiparului al doilea volum de versuri Pa!jii profetului; in acela9i an publica prima piesa de teatru, drama
Zamolxe.
Din 1926 imbra\i\>eaza cariera
diplomatica, fiind, pe rand, ata\>at de
presa pe langa lega\iile Romaniei
din Var\>ovia, Praga 9i Berna, apoi
consil ier la Lega\ia romana de la
Viena , ambasador 9i ministru plenipotentiar al Romaniei la Lisabona.
In 1938 este numit profesor la
Universitatea din Cluj, la Catedra
de filozofie a cultu rii , creata special
pentru el.
Publica volume de versuri (in
marea trecere, Lauda somnu/ui, La
cumpana ape/or, La curtile doru/u i, Nebanuitele trepte) \>i 'mai multe
piese de teatru (Tulburarea ape/or,
Daria, Fapta , invierea , Me!jterul
Manole , Cruciada copiilor, Avram
lancu , Arca /u i Noe). Serie , de asemenea, eseuri \>i studii filozofice.
Este membru titular al Academiei Romane, din 1936 (discursul
de recep\ie se nume9te Elogiu/
sa tului romiinesc).

II

PUNCTE DE REPER
Drama in cinci acte Me:;terul Manole de Lucian Blaga con\ine
schimbari importante fa\a de balada populara. !n primul rand, apar
doua personaje noi, staretul Bogumil ~i misteriosul Giiman. Apoi,
nu voievodul alege locul construc\iei, ci me~terul insu~i. $i tot el il
schimba vreme de ~apte ani, dupa fiecare dintre cele ~aptezeci ~ i
~apte de e~ecuri - este de re\inut simbolistica numerelor, ~apte,
~aptezeci ~i ~apte - , deoarece cunoa~te solupa pentru reu~ita inal\arii bisericii, dar incearca din rasputeri sa o evite. Ac\iunea incepe
tocmai in momentul tensional care urmeazii celui de al ~aptezeci ~ i
~aptelea e~ec . In consecin\a, accentul cade pe framil.ntari le
personajului confruntat cu un conflict !ara ie~ire, tragic, al carui
final nu va putea fi decat moartea, caci pentru Manole, biserica,
simbol al voca\iei creatoare, ~ i Mira, simbol al iubirii ~i al vie\ii,
sunt totuna. Finalul este ~i el diferit: me~terul se azvil.rle din turla
bisericii, con~tient fiind ca, din momentul mortii femeii iubite,
nimic nu mai poate urma pentru el. Iar zidarii, aduna\i din cele patru
stihii pentru a ajuta la construc\ia unei biserici din piimiint ~i din
apii, din luminii ~ i viint, rama~ i in via\ii ~i abia acum converti\i cu
adeviirat, vor trebui sa poarte mai departe amintirea jertfei sale.
Doamne, ce striilucire aici !ji ce pustietate fn noi!, exclama in final
unul dintre ei. Consumarea miracolului lasa trupul istovit: Vzsul se
izbiinde!jte, dar lini!jtea, lini!jtea n-o mai giisim.
In Aspecte ale mitului, Mircea Eliade demonstreaza ca
moartea violentii a creatorului na!jte propriul siiu mit. Acest proces
presupune doua etape: intiii negarea, respingerea ~i abia apoi acceptarea. Este ceea ce se intiirnpla ~i in cazul me~terul Manole. Veni\i
impreuna cu voda sa admire biserica, unii striga Osiinda ~i Moarte
cliiditorului, acuziindu-1 ca a fn vins stihiile cu omor :;i fapta lui
strigii la cer, caci, procediind astfel, s-a fmpotrivit crucii. Zidarii ii
iau apiirarea, spuniind ca nu crucii s-a fmpotrivit, ci laudelor, cape
cataligele miindriei, el n-a umblat niciodatii. Tumultul se va istovi
insa ciind Manole se arunca in gol. Iar daca balada populara, in
versiunea lui G.Dem. Teodorescu, se dovedise a fi povestea unei

Este destituit de la catedra

universita ra din Cluj , dupa reforma
i nva\amantului din 1948, 9i devine
cercetator la lnstitutul de lstorie \>i
Filozofie din Cluj (1949-1953) 9i la
sec\ia de lstorie Literara 9i Folclor a
Academiei, filiala Cluj (1953-1959) .
Face traduceri din Goethe
(Faust) \>i din Lessing (Na than
inre teptul), dar nu ma i poate
publica poezie. Versu rile scrise in
aceasta perioada ii apar postum, ca
~ i romanul autobiografic Luntrea
/ui Caron , care i ntrege\>te imaginea
uneia dintre cele mai complexe
personalita\ii ale cu lturii romane
moderne.

PERSOANE: YODA, MANOLE, MIRA, staretul BOGUMIL,

GA.MAN, ZIDARII - intiiiul a fost ciindva cioban, al doilea
a fo st ciindva pescar, al treilea a fo st ciindva ciilugar,
al patrulea a fost ciindva ocna~, al cincilea, al ~as elea,
al ~ aptelea, al optulea, al nouiilea
Locul aqiunii: pe Arge~ in jos. Timp mi tic romiinesc
ACTULiNTAI
Camara de lucru a Me~terului Manole. Multe, foarte multe
lumiiniiri aprinse - pe masii, pe blidar, in fereastra. Pe masii e un
chip mic de lemn al viitoarei biserici . Staretul Bogumil, ~eziind in
fa\a mesei, prive~te drept inainte, din ciind in ciind clipe~te repede
din ochi. Giiman, figurii ca de poveste, barba lunga impletitii, haina
de liina ca un cojoc, doarme intr-un col\, mi ~ cil.ndu-se nelini ~tit in
somn; ciind ~ i ciind scoate sunete ca un horcait ~ i ca un suspin in
acela~ i timp. Me~terul Manole, la masii, aplecat peste pergamente ~ i
planuri, miisurii chinuit ~ i friim iintat. Noapte tiirziu.
SCENA I
(Manole, Bogumil, Giiman)
MANO LE
miina dezniidajduit prin par)
Ajutii-mii cuvioase. Al!fel! Al!fe l! Nu cu sf aturi mai presus de
fire! 0 , elite piedici !ji fmpotri viri!
BOGUMIL
(fiira a se mi ~ca, cu voce monotona, ca a unuia
care- ~ i are \.m drum de la care nu se mai abate)
Nu mai miisura!
MANO LE
Nici magie albii nu Jae, nici magie neagrii. lmpotriva cugetului, ochiul se mai bizuie fncii.
BOGUMIL
Pe miisuriiri? De !japte ani tot miisuri cu eel unghi de aramii,
!ji nicio izbiindii.
MANO LE
Ce sii fncep?
(duciindu- ~i

0 , cate piedici !ji impo triviri!

Desen al lui Demian

in revista Gandirea (1934)

MANO LE
Suspinii, Giimane, nu numai pentru adii.nca ta amii.rii.ciune, ci
!ji pentru a noastrii, a tuturor deopotrivii. Cii suntem drepfi !ji ni se
riispunde strii.mb. $i farii nii.dejde suntem finufi in tinda infliptuirei.
BOGUMIL
Eu mii due. Cetele de sus sii-fi lumineze hotiirii.rea. !n drum mii
voi ruga pentru lini!jtea ta, la intii.ia cruce. La a doua !ji la a treia.
MANO LE
(ii opre~te, se cufundii in ganduri)
Riimii.i fncii.
BOGUMIL
Ce e, Manole? Ce cumpii.ne!jti? Ce chibzuie!jti? Ce nu intra in
numere? Ce nu se lasii. miisurat?
MANO LE
Jertfa asta de nefnchipuit cine-a cere? Din luminii, Dumnezeu
nu poate s-o cearii., fiindcii e jertfii de sii.nge; din adii.ncimi, puterile
necurate nu pot s-o cearii, fiindcii jertfa e impotriva lor.
BOGUMIL
Fire!jte: cii.t limp ctintii.re!jti, a$a este. Pe inttiiul nu fi-1 pofi
inchipui crud, cum pe celelalte nu le pofi inchipui Jiirii minte. Dar
crezi tu oare cii miisori !ji inii.lfimile, $i adii.ncimile sorfii cu plumbul
atii.rnat de sJoarii? $i dacii. intru ve!jnicie bunul Dumnezeu $i crtincenul Satanail sunt Jrafi? $i dacii. i!ji schimbii obrazele inijeliitoare,
cii nu $Iii ctind e unul $i ctind e celiilalt? Poate cii. unul sluje$te
celuilalt. Eu, stare{ credincios, nu spun cii. este Q!ja, dar ar putea sii
fie. $i-atunci, toate socotelile minfii sttingace sunt farii de rost !ji
singurii stiiptinitoare rii.mtine credinfa sii.ngeroasii., pe care noi oamenii o aducem cu noi din intunecime de veac. Cine vrea jertfa?
!ntrebiirile noastre nu riizbat ptinii-n prii.piistiile albastre, de unde ni
s-ar putea rii.spunde, de aceea in nicio vorbii. de-a mea nu vei giisi
nicio umbrii de intrebare. Noapte bunii, me!jfere! Voi fnttilni hotiirtirea ta la cea din urmii. cruce.

BOGUMIL

Ti-am spus.

MANO LE
Nu. Eu nu!
BOGUMIL

Va trebui.

De-acum tac. Orlce alt cuvant e

deprisos.
Desen al lui Demian
in revista Gandirea (1934)

Mammon (in Vechiut Tes tament, personificare a boga\iilor

sub forma unui spirit rau , demon),
Scarao~chi (de la Juda lscariotul,
nume al diavolului ob\inut prin procedeul lingvistic numit metateza, care
consta in 5chimbarea ordinii sunetelor sau al silabelor unor cuvinte ),
Moloh (zeul razboiului, in mitologia
feniciana, caruia i se sacrificau
prune( pentru ca~tigarea bunavoin\ei ;. cultul sau a patruns ~i in Palestina, dar mozaismul I-a resp ins), Belzebut (in Noul Tes tament, Matei,
XII, 24, prin\ul demonilor) - toate
reprezintil aici intruchipari ale diavolului, ale raului.

MANO LE
Balta ce s-a priib!J$it ieri n-a Jost prea grea. Cerceteazii !ji tu.
N-am a$ezat temeliile pe !jOviiiala nisipului. Adtincimile $i iniilfimile, a suta oarii le miisur. Socotelile sunt bune, tii.iate in cremene
toate. $i cele pentru arcuri, $i cele pentru laturi, deopotrivii. spre
miaziizi !ji miazii.noapte.
BOGUMIL
De-acum tac. Grice alt cuvtint e de prisos.
MANO LE
Piirinte Bogumil, ajutii.-mii.!
BOGUMIL
Numai in iad se socote$1e. Acolo, in impii.rii.fia virtufilor toate
sunt dupii. miisurii.: !ji coarnele dracilor, !ji cozile galbene. Acolo,
numii.rul stiiptine!jte in intocmiri, in sinoade, in bolfi $i in clii.diri...
Priv~te numai cu luare-aminte semnele ro$ii de pe pergamentele
astea afurisite: unele fapene, altele !jerpuitoare !ji-ntortocheate.
Grice numiir pare o iscii.liturii schimonositii. de drac. Uite, numiirul
iista trebuie sii.fie isciilitura lui Mamon, cii. are burta mare. Asta a
lui Scaraofchi, cii. e subfire !ji pare uscatii de tusea cea seacii. Asta
trebuie sii.fie a lui Moloh, cii se sprijine!jte cu ingii.mfare in sceptru.
Asta trebuie sii fie a lui Belzebut, cii.-i jluturii. steagul nefU$iniirii pe
cap. Vezi barba mea? Sunt bii.trii.n, dar socotealii in viafa mea mult
gre!jitii., incii n-am Jiicut. $i dacii totu!ji Jae, o Jae ca in ceruri: zic
unu !ji gtindesc trei. Miijur pe Paraclit. !n impiiriifia lui Dumnezeu,
a socoti e un piicat ceva mai mic decii.t necinstirea sii.mbetii, dar
neapiirat mult mai greu decii.t cii.lcarea poruncii a !jasea. Nu,
Manole, pe mine nu mii prinzi injocul acesta necurat.
MANO LE
(se ridicii amenintiitor)
Cine-mi dii.rii.mii. zidurile? [... ]
BOGUMIL
Gchiul cerului sii. ne pii.zeascii. Ascultii.; coceni de brad cad pe
!jindrilii - poc, poc! Ca un deget care bate-n acoperir Manole, nu
crezi oare cii insu!ji timpul zore!jte? - Da, inimii ne trebuie, rece! $i
mai ales fie - sii.nge rece de ijarpe sau serafim. Sufletul unui om
clii.dit in zid ar fine laolaltii. incheieturile liicaijului pii.nii-n veacul
veacului. Nu vrei sii pui odatii capiit acestei griji? Ce e trupul asta?
Rii.ia sujletului. Fiiptuie!jte, nu cumpiini! Sujletul iese din trupul
hii.riizit viermilor albi !ji piiro!ji !ji intrii invingiitor in trupul bisericii,
hiiriizit ve!jniciei. Pentru suflet e un cii.!jtig. Manole.fii-fi cruce largii.
!ji picurii.-fi pe inimii ceara asta topitii.: numai jertfa cea mare poate
sii. ajute. [...]

EXPLORAREA TEXTULUI

N u mai nuJ.sura!
L

2.

3.

GAMAN
(scancind)

G, o, o, sujletul meu!

Serafim - inger de rang superior, situat ierarhic intre arhangheli ~ i

heruvi mi.
Bogomilism - erezie cre~tin a
balcanica (Bulgaria) din secolului al
XI-lea, anun\ata prin pred icile preotulu i leremia Bogumil ; admitea
existen\a principiului bin elui sub o
aparen\a diavoleasca. in folclor. s-a
pastrat pana in timpurile moderne
credin\a ca Dumnezeu ~i Satana
sunt fra\i.

Drama incepe brusc, cu rugiimintea disperatii a me~terului,

adresatii Jui Bogumil, sernnele de exclamare subliniind din plin
tensiunea momentului. Atrage atentia repetitia adverbului
altfel. Tinand seama de context, ce anume ar putea sernnifica?
Siguranta de sine a ciilugiirului contrasteazii putemic cu tensiunea pe care o transmit vorbele Jui Manole, fapt u~or de
constatat chiar din riispunsul siiu lapidar. Ca ~i in replica
anterioarii, cuvantul-cheie este tot un adverb, mai, care, aici,
exprimii frecventa ~i revenirea. Devine astfel evident cii o
asemenea discutie s-a mai purtat intre cei doi, iar Bogumil i-a
mai oferit sfatul. Care crezi cii a fost acest sfat?
0 veche credintii niiscutii in Bulgaria, care va cuceri in secolul
al XI-lea intregul Imperiu Bizantin, bogomilismul- ~i cu sigurantii cii nu intampliitor B!aga ~i-a numit personajul Bogumil considerii cii Dumnezeu este Creatorul lumii, iar Satan este
Organizatorul, ,,arhitectul". Sii te indoie~ti, cii cumpiine$ti ratiunea ~i calculul - sunt pentru Bogumil sernne ale diavo-

1:111

II

4.
Manastirea Curtea de Arge
la sfii ritul secolului al XVIII-lea

5.

lului, fiindca numai in impiirii/ia virtufilor intoarse, toate sunt

dupii miisurii. Credin\a nu are nevoie de semne ~i dovezi, caci
in impiirii!ia Lui Dumnezeu, a socoti e un piicat ceva mai mic
decal necinstirea sambetii, dar neapiirat mull mai greu decal
ciilcarea poruncii a :jasea, sii. nu ucizi. Solu\ia este una singura:
sufletul unui om c/iidit in zid [care sii. \inii.] laolaltii ncheieturile liica9ului panii-n veacu/ veacului. Iar pentru asta inimii
ne trebuie, rece! $i mai ales /ie - sange rece de :jarpe sau
seraflm. Identifica, in text, secven\a in care apare aceasta idee.
Compara portretele lui Manole din balada popularii. ~i din
drama lui Lucian Blaga. Ai in vedere ca in balada aluzia repetata la inima rece a me~terului atragea aten\ia asupra unui
minus in ceea ce prive~te portretul moral al omului, in timp ce
in drama, tocmai absen(a inimii reci este, in accep\ia lui Bogumil, cauza nereu ~itelor sale repetate.
Pentru Manole, sfatul lui Bogumil este insa mai presus de
puterea in\elegerii, caci jertfa Dumnezeu nu poate s-o cearii,
flindcii e j ertfii de sange; din adancimi, puteri/e necurate nu
pot s-o cearii, flindcii jertfa e mpotriva /or. In fond , ceea ce-i
desparte pe cei doi este faptul ca unul vrea sa in\eleaga, iar
celalalt ii cere doar sa creada, pur ~i simplu .

*
[Un sol al domnitorului ii anun(ii pe Manole ca Yoda ~i -a pierdut
rabdarea ~i mai este dispus sa accepte doar o ultima incercare. in fa\a
acestei amenin(iiri, me~terul face o promisiune care ii ingroze~te pe
tovara~ii sai: in trei zile biserica se va inii.l\a. Cei noua ii roaga pe
Manole sii-i lase sa piece, dar me~terul le destainu ie cumplita solu\ie
~ i le cere sa jure ca o vor accepta: vor trebui sii. zideasca la temelia
bisericii o via/ii scumpii de om - o so/ie care ncii n-a niiscut, sorii sau
flicii. A~teptarea este curnplita, iar, la un moment dat, me~terii ii acuza
pe Mano le ca ~i-a cii.lcat juramil.ntul, prevenindu-~i din timp so\ia. Dar
prima care va sosi va fi tocmai Mira, so\ia lui Manole ~i , in ciuda
suferin\ei cumplite, me~terul o va zidi la temelia bisericii care astfel,
in sfil.r~it, se va inal\a. intr-un moment de disperare, va incerca totu~i
sa o salveze din zidul abia inii.l\at, dar va fi oprit de ceilal\i zidari, care
ii conving ca totul este in zadar.]
ACTUL AL CINCILEA
Un col\ al bisericii ispriivite intra piezi~ in scena. Nu se vede
decil.t partea de jos, intrarea principala, treptele.
Spre stil.nga - ni~te riirna~i\e de schele.
SCENAIII
(Sosesc din dreapta Yoda, Bogumil, un baiat de curte, cil.\iva
suli\a~i; mai in urrna, boieri incrunta\i ~i calugari fanatici urma\i
de robi. In stil.nga se adunii. popor in jurul zidurilor.)
YODA
(inalt, gras, u~or, cu toata greutatea, abia ajuns, rii.suflil.nd, se
intoarce catre baiat, care se uitii-n sus, cu gura cascata)
Ei, biiiete, nu vorbe9ti?

II

BAIATUL

Laud pe ctitor.
YODA
$i da cii aifl in /ocul meu, al ctitorului?
BAIATUL
$tiu eu ? Atunci a9 liiuda pe Manole.
YODA
Numai atat?
BAIATUL
Mai mull ce sii zic? in locul miiriei-tale a9 da afarii din cii/indar un sfant :ji-a$ pune in locu-i nume/e Lui Manole.
YODA
Dacii 0$ fl biiiat de curie, a$ glindi $i eu la / el, dar soborul
gande$le tocmai dimpotrivii. Ce gande$le Vodii, e treaba mea.
(I I bate pe umii.r.)
Cu voia ta, flre$le!
(Pri ve~te in sus.)
Asta-i tot a$a de neindoios o minune pe cat sunt eu voievod.
Ce, piirinte?
(Ciitre Bogumil.)
Stra$nic om Manole iista! Sujletul nu $i-a crufat, dar uite ispravii, /rate, pentru sute de ani!
(Catre mul\ime.)
Ei, sunte!i tot a$a de mul/umi!i ca $i mine? [ ...]
UNCALUGAR
Manole s-a impotrivit crucii!
AL TREILEA ZIDAR
Nu crucii, ci /aude/01:
ALT ZIDAR
Pe cataligele mlindriei, el niciodatii n-a umblat.
INT A.IUL ZIDAR
De la o vreme, Manole vorbe$le in ghicitori tot mai intunecate.
Cine poate sii le-n/eleagii? Spusele Lui ascund tot alte .~i alte talcuri.
Vorbelor Lui le-am pierdut cheia. $i incii o ma/mire pare a fl de neinliiturat!
AL DOILEA BOIER
A spus sau nu a spus - cade pu!in in cumpiinii. Dar el a ucis
cu un grind blestemat, $i asta nu-i o ghicitoare. Maria-ta, avem
pravili cari nu trebuiesc cii/cate!
AL TREILEA BOIER
A invins stihiile cu omor, $i fapta Lui slrigii la cer!
MULTIMEA
(murmura impotriva boierilor)
ALTBOIER
Roste9te oslinda, maria-ta!!
YODA
(i~i mutii toiagul dintr-o mil.na in cealaltii. ~i prive~te
tulburat ~i mut)
BO!ERII $1 CALUGARII
Osanda!!!

Osanda!!!
Desen al lui Dem ian
in revista Gandirea (1 934)

El

INTAillLCALUGAR

YODA

S-a prorocit cii va veni cu infliffyare mare $i cu semne striilucite, dar iniiuntru va Ji pildii de striciiciune. latii acesta e intiiiul liica$ al lui Anticrist!

Sta/if Ce e? Ce s-a intiimplat? Cine. se ridicii? Cine dii porunci?

BOIERII $I CALUGARII

( amute~te dintr-odatii, privind in sus)

MULTIMEA
UNUL

Osiinda!!!

INTA.IUL BOIER

Manole a ie$it pe marginea bisericii.

TOTI

Auzifi-l cum trage clopotul - cumplit $i fiirii smerenie, parcii

s-ar certa cu cerul!

(se uitii cu fior in sus)

ALTUL

ALTBOIER
Triiind - ne batjocore$te, triiind - va Ji o primejdie; fliriidelegea neispii$itii va atrage blestemul asupra tuturor!

YODA
(gala.ind)
Auzifi arama, auzifi arama riispunziind nedreptiifii din adiincimi!

MULTIMEA
(se tulburii)
Nu, nu se poate!

INTAruL cALuGAR
Prin vremi, voievozii s-au bucurat sii fie slugile sfintei biserici
care i-a uns !

MULTIMEA
(in tulburare crescandii spre boieri)
Nu, nu se poate! Ce vor? Nuse poate! Cine sunt? Nuse poate!

ooAruLcALUGAR.
(intorcandu-se catre multime)
Cine a mai viizut miidulare riisculiindu-se impotriva trupului
din care Jae parte? De ce strigafi, de ce vii tulburafi, de ce urlafi?
Voi suntefi ferestrele prin care in bisericii intrii lumina? Voi suntefi
U$ile de apiirare $i stiilpii de sprijin? Voi suntefi clopotele care
vestesc, care fnalfii $i osiindesc? Cine ridicii glasul impotriva mumei flirii de trup, din care a doua oarii ne-am niiscut? Sii vie sii-l
privim! Sii stea in fa/ii, impotrivindu-se!

MULTIMEA
Nu, nu se poate! Manole, me$terul nesemiinat, trebuie sii triiiascii! Nu, nu se poate! latii-ne - tofi, tofi suntem in bisericii, $i-n
preajma bisericii. Noi strigiim, boierii urlii, noi apiiriim, ciilugiirii
osiindesc - tofi suntem jos, Manole singur e sus, deasupra noastrii,
deasupra bisericii! Alt sfat, alt sobor! Acesta sii piece! Acesta sii se
fntoarcii!
(Toatii multimea se mi~ca, sulita~ii fac gard de
suliti in fata navalei.)

INTAIUL BOIER
Robi ai piimiintului, sus in turlii! Punefi ziivoarele pe U$a
sciirilor! Doboriifi schelele de cealaltii parte! Sii nu mai scape!

BOIERII $I CALUGAR!I
Moarte cliiditorului!
(Robii niivalesc in biserica, in eel mai mare tumult;
clopotul dintr-odatii se opre~te.)

Manole ingenunchiazii spre riisiirit.

ALTUL
Acum spre apus.

MULTIMEA
(strigii de jos)
Manole, Manole!
(cu temere)
Ce e, ce vrea?
(Toti ii privesc cu rasuflarea taiatii.)

YODA
Stafi, nu mi$Cafi! 0 vorbii sii nu criicnifi!

GA.MAN
(vine din mijloc, in aiurare interioara)
Ciintecul din zid te cheamii spre alt tiiriim, unde huma e albastrii $i unde se due toate viefile. Din turle prive$ti ~i fi se pare
jalnicii lumea $i toatii frumusefea . Sufletul tiiu se desprinde de trup,
lumina se inviirte, cerul fi se pare jos ca un scut. Giindul tiiu zboarii,
trupul tiiu cade ca o hainii care te-a striins $i mult te-a durut.
(De dupa biserica, un tipat.)
Manole s-a aruncat in viizduh.
(Tipete in multime. Plans de femei. S-aud ~oapte.)
Ciizut ...

Din turfe prive$fi i fi se pare jalnica

lumea i toata frumusefea.
Desen de Lancelot (1863)

GAMAN
(s-a scuturat sinistru, pe urmii se lini~te~te tot mai mult)
in zid, un ciintec a contenit. Slava tibie, Gospodi, slava tibiet
Prime$te-l de-a dreapta puterii!

CATIYA
(aduc trupul in mijloc)

AL$ASELEA
(s-arunca peste el)
Manole, eu te-am uriit $i te-am iubit mai mult deciit oricare.
Pune-fi incii o datii miina deasupra mea, ca atunci ciind am voit sii
plec $i n-am putut. Nu trebuie sii spui niciun cuviint - numai miina
s-o ridici.
(Se vede mana lui Manole, crispandu-se in chip de iertare.)

TOTI
Mort.
(S-adunii imprejur, cate-un scancet retinut.)

YODA

(I~i descoperii capul.)

BOIERII $I CALUGAR!I
(de asemenea)

II

El

YODA

3.

A$a a spus: ,,Lucrul e ispriivit. Astiizi ne vom fmprii$tia a$a

cum am venit. "
(Cu amara ironie.)
Hal Le$ul sii.fie dat soborului.
AL TREILEA
Manole, Mano/e, ce vomface?
ALTUL
Doamne, eel ce a cladit biserici.
ALTUL
El tot a$a zicea: .. fnfiiptuirea bisericii cere. tot, $i te duce de-a
dreptul fn moarte sau sariicie, fn cer sau nebunie. "
ALCINCILEA
(catre al do ilea)
Tu, pescar, te vei fntoarce iarii$i fn apa?
ALDOILEA
Sunt cu rostul pierdut.
ALTUL
Nu vom $ti cum sa ne mai giisim lac fn viafii, vom riitiici din
lac fn lac.
AL TREILEA
Ciind noi nu vom mai ft, apa :fi adiincul piidurilar var mai vui
aici, amintindu-ne fiirii sii ne numeascii, surd $i cumplit, a-u! a-u!
din veac fn veac.

4.

S.
6.

EVALUARE CURENTA
APLICATll

1.

'.iNTAIUL
Doamne, ce striilucire aici $i ce pustietate fn noi.
Desen al lui Demian
in revista Gfindirea (1934)

Cortina

2.
3.

EXPLORAREA TEXTULUI

4.

Pe cataligele mdndriei, el niciodatii. n-a urnblat... [ .. .] .. . a

ucis cu un gdnd blestemat ...
1.

2.

II

Pentru cei mai multi dintre cititori sau spectatori, s!ar~itul

tragic al protagnistului este, cu siguranta, cunoscut. Totu~i
scena finala incepe mai degraba lini~tit, atat unele dintre indicatiile autorului, cat ~i primele replici ale personajelor avand
un caracter chiar ~or comic. Yoda e fnalt ~i gras, baiatul se
uita la constructie cu gura ciiscatii ~i-~i lingu~e~te staplinul.
Identifica ~i alte asemenea situatii, in textul reprodus. Care
crezi ca este motivul pentru care autorul a procedat astfel?
In aceasta ultima secven, Manole este prezent in scena putin
timp. Ceea ce a fost de spus, a spus, ceea ce a fost de laptuit,
a laptuit. Momentul este insa tensionat, pentru ca acum vom
afla daca sernnificatia faptelor me~terului a fost sau nu a fost
inteleasa de ceilal. Multimea este insa divizata: unii ii contesta, altii ii iau apararea, fiecare argumentlindu-~i punctul de
vedere. Delimiteaza grupurile ~i identifica, pentru fiecare dintre ele, argumentele pro sau contra faptelor me~terului.

In balada populara, rolul lui voda se dovede~te a fi decisiv, in

final, pentru destinul lui Manole. Compara cele doua personaje, Negru-voda, din balada, ~i Yoda, din dramii, pentru a
constata diferentele ~i, eventual, asemanarile.
Moartea me~terului este reflectata indirect spectatorilor, prin intermediul gesturilor ~i al vorbelor multimii. Urmiire~te progresia
transformarii fieciirui personaj, sub influenta moftii acestuia.
De ce se adreseaza Yoda calugarilor cu amara ironie, hotiirlind
sa le fie dat le$ul me~terului?
Exprima-ti opinia despre semnificatia vorbelor lui Gaman:
Manole s-a aruncat fn viizduh.

S.

6.

Fiind putin preocupat sa-i contureze profilul psihologic, poetul

popular rezerva sotiei me~terului un rot minor. Ea este doar iubitoare ~i devotata, hotarlita sa depa~esca toate piedicile pentru
a ajunge la sotul sau. Mira, in schimb, este un personaj complex,
avlind un rol important in conflictul dramatic. in grupe de elite
doi, selectati fragmente pe care le considerati semnificative
pentru o discutie care sa aiba drept scop stabilirea rolului acestui personaj in text. Yeti avea in vedere conturarea portretului
moral, dimensiunea simbolica ~i relatia dintre Mira ~i personajele reprezentative ale dramei (Bogumil ~i Gaman, me~terii) .
Expuneti informatiile voastre ~i celorlalti colegi; discuta ~i
comparati concluziile la care ati ajuns.
Scrieti elite o caracterizare de circa o pagina a personajului
Mira, valorificlind informatiile rezultate din discutiile purtate
in clasa.
Cititi cliteva caracterizari ~i discutati despre calitatile ~i, eventual, limitele acestora.
Fata de balada, relatia dintre Manole ~i me~teri este mult mai
nuantata. Descrie-i evolu\ia. Ai in vedere finalul scenei III, din
actul I, in care Manole ii convinge pe cei noua sa se intoarca la
zidurile surpate ale bisericii, scena III, din actul II, a legamlintului, scena I ~i II, din actul III, in care, pentru prima data me~
terii pun la indoiala cinstea lui Manole, scena IV, din actul IV,
clind cei noua ii impiedica pe Manole sa darlime zidul abia
inaltat al bisericii ~i scena IV din actul Y, a mortii me~terului.
Scrieti elite o prezentare de circa o pagina a relatiei dintre Manole ~i me~teri ~i cititi-o in fata colegilor. Exprimati-va opinia
despre prezentarile ascultate.

Astii.zi cu mic, cu mare

La ,, Vulturu/ de mare"
Cu pe!flele in gheare.
(Reclarna a unui mare ,,Magazin Universal"
bucure~tean din anii '20)

LIMBA I COMUNICARE

sTRPcTuru msciJRS1~:."n::XuI, iNF.oRMA.m

-r:r 1.tf.1!
.

_.

(.:;_. .":_. :.Lit1.I>- ;-,;'~1t~~.1~-~\}:::i.:rt~~~

;;ft;.:;Jr~~~~.11q ~,::~tifrtnU..

,.. ;. 'i:h~~

...;,:

n. ci.~L~Jf?l ~~-:.lli,h~~-~' !::J. L: !~~t:: },; s,-. t:11_'-

'..

Textul informativ este, in '8\!P~~~~' !:<'W; ;~4w~~!~1~;11s,~~.f1Ai~!IF~~t,i:;!1. 9qn~~*1-11i.intr~ vor.

enunt neutru, in care cuvintele sun~}itiY:Z!\te ~~i . ,... ~<;W.~?.~ })IBf\~\e,_q)!t9f)~Kh t,._1,,. , .t. .:: ,, , ,.'.
ales cu valoare denotativa, ceea ce nu exclusie " '. ~ r . J;nf11rlll~tiU!?.P5r~ill!!~()ta~ta~~a, elem,entetotu~i existertta unor sensuri conota~i~ei.~~.e~Hip ,,far,.!er. n.gjl;/]}1f.li>,2n S\lr-WI s~,t A.i:; , c:Unq~tilJ.t<f prel\:
l~bi\e. E.a pofi~~ Y:j,l!ll,,ft~A~, !11;~m.iW.tor l<f.ieseptor
de text trebuie pus in relape cu funca ,pr;im9rdiala a limbajului, cea inforf!!aliviJ, Pl\re ,poate ,.prin .Ill)jlpAce diver~e: 1text ,~eris, mesaj vorbit,
~nsa _c~exis!a cu. a~e functii ~r:cu~ e'!'f ~4 ~:;:. ;. .F~g(n~ pliistice; indicaJii ale unui instrument
,
pres1va), conatzva . (per~uas1va) ~1atl1eaP.{PnnJr.lJ\e{<J'./\ct.,.. \fr-. .,r :1.;,.

. nr~'S -"'14 .~.u .~

.
1. Completeazii tabelul, indicand functia/ functiile fieciiruia dintre textele de mai jos (informativa, conativa, fatica, emotiva); mentioneaza cate
doua trasaturi pentru fiecare dintre dintre functiile
identificate.

functia/ funcpile
A

A. Art. 17 (1) Ministerul lnviifiimantului,

inspectoratele ~co/are ~i autoritiifile administrafiei pub/ice locale asigurii condifiile necesare
pentru ca elevii sii frecventeze cursurile primare
~i gimnaziale, de regulii, fn localitiifile fn care
ace~tia domiciliazii.
(2) Jn situafii justificate, elevilor din fnviifiimantul primar ~i gimnazial, ~colarizafi fntr-o altii
localitate, Ii se asigurii, dupii caz, servicii de
transport, masii ~i internal, cu sprijinul Ministerului f nvii{iimantului, al autoritii.filor administrafiei pub/ice locale, al agen{ilor economici, al
comunitii.fii locale, al societii.{ilor de binefacere,
al persoanelor juridice sau fizice.
(Legea lnviifiimantului}

B. - Mii., Costicii.!... !flii tu la cine ne-am

gandit noi tofi trei adineaori? .. . de cine am vorbit
noi acuma panii. sii. intri tu?
-De cine?
-De tine.
- Ei, a~!
- Zii.u, de tine.
-Paro/?

II

3. In vara, va avea loc exarnenul de adrnitere pentru ciclul inferior al liceului, iar conducerea ~colii tale dore~te sa o popularizeze
in randul viitorilor absolvenp de girnnaziu. De aceea a hotarat sa
lanseze, in randul elevilor, un concurs. Serie un text de prezentare a
~colii, de 10-15 randuri, al carui continut sa imbine caracterul
inforinativ ~i eel persuasiv. Poti insoti textul de irnagini, po\i folosi
caractere diferite de litere, culori etc. Expuneti-va in clasa produsele
rezultate, stabiliti criterii de evaluare ~i alegeti-le pe cele mai reu~ite
trei dintre ele.

-Paro/.
- C-e~t' copil?
(LL. Caragiale, Cam tiirziu ... )

4.

Se da urmatorul text:

Asearii, pe la 6 ore, un foe a izbucnit la o casii. peste drum de

cazarma Cuza fn Dealul Spirii. Mulfumitii activitiifii pompierilor ~i
soldafilor, focul, de!fi bii.tea un vant puternic, a Jost niibu~it fn cateva
minute. Pagubele nu prea sun! fnsemnate.
(LL. Caragiale, Temii ~i variafiuni}

2. a. Prezinta elementele situatiei de comunicare

din textul urmator (emitor, receptor, mesaj, cod,
canal).
b. Argumenteazii faptul ca textul de prezentare a filmului are atat scop informativ, cat ~i
persuasiv.

{//7;;;;;;;;;;;;;;;;;;;/'1

lI

PRONOEXPRES

J
WWimm."
ANOULUI AN

II

~~~IJ
fjffl%.'Jf%.'f.HMM.1.
/TALIA SI GRECIA

~O':../.Q/H/..0"/m'AVH//~..W/~Miw.;
~ACl:OURI e STAVIUZI
hin decot1gelore iii
pO i horO calitG!il 'de

" fl

(00

proosp61.

.- .
logat In 9rOsimi.

PUCUIT DE
ROMANE~TI

lodor.

"

TRAUl'fRELE

a. Demonstreaza, cu ajutorul a trei argumente, ca scopul textului dat este acela de a infonna.
b. Compune, in 15-25 de randuri, o ,,variatiune" subiectiva pe
,,tema" data, dezvoltand infonnatiile inipale in directia emotionala
~i imaginarii, intr-un text al carui scop sa fie de a-1 irnpresiona pe
cititor (de exemplu: reportaj de senzatie, scrisoare, jumal etc.).
c. Indica trei dintre caracteristicile care confera textului
compus de tine valoare subiectiva.

La,, Vulturul de mare"

Cu pe!jtele in gheare
Aleargii. fiecare
Astii.zi mic !fi mare.
De peste cinci decenii
f ntr-una cetii.fehii
Convin!fi cu prisosin{ii.
Cii. ori~ice dorinfii.,
Se poate satisface
Cu cinste, drag ~i pace,
Cu mii.ifuri minunate
$i toate garantate.
Cu-auto !fi faetoane
Vin doamne la !fifoane,
Vin domnii la zefiruri,
Nenumiirate !jiruri
$i flirii marafeturi
Se cumpii.rii. panzeturi,
Jar multe din cucoane
Mai cumpii.rii. cretoane,
Prosoape !fi !fervete
$i simple, !fi cochete.
$i orice gospodinii.
Ce vrea o marfli finii.
Aleargii. fiecare

5.

Realizeazii 0 investigape avand ca tema Puhlicitatea Strada/ii fn

ora~ul meu; cum poate ft imbinat utilul cu plii.cutul?

Vei avea in vedere:

- identificarea modalitiitilor prin care se pot obtine datele/ informatiile necesare;
- strangerea datelor/ a informatiilor;
- stabilirea strategiei de utilizare a datelor/ a informatiilor.
Investigatia o vei finaliza prin scrierea unui raport in care sa-p
informezi colegii despre rezultatele cercetarii tale.

Ui!at-

6. Prive~te imaginile alaturate, apaqinand anilor '20, '60 ~i '70.

Alege-o pe aceea pe care o consideri a repreienta reclarna cea mai
reu~itii, respectiv, cea mai lipsita de interes. Argumenteaza-p in scris
fiecare dintre cele doua oppuni. in cazul celei de a doua, propune ~i
o variantii superioara. Compara-p op\iunile cu ale colegului de
banca. Expuneti-va produsele ~i alegeti-1 pe eel mai reu~it.

am

Studiu d e caz ;

l!l umC!1 t!l I! t!l l!l ut ii ut tJ ii

De ce-n aprinse dimine{i de varii
mii simt un picur de dumnezeire pe piimiint
~i-ngenunchez fnjafa mea ca-nfa{a unui idol?
De ce-ntr-o mare de luminii mi se-nneacii eul
ca para unei facle fn viipaia zilei?
De ce fn nop{i adiinci de iarnii,
ciind sori fndepiirtafi s-aprind pe cer
~i ochi de Lupi priidalnici pe piimiint,
un glas fmi strigii ascu{it in intuneric,
cii dracul niciiieri nu riide mai acasii
ca-n pieptul meu?
Pesemne - invriijbifi
de-o ve~nicie Dumnezeu ~i cu Satana
au in{eles cii e mai mare fiecare
dacii-~i intind de pace miina. $i s-au impiicat
in mine: fmpreunii picuratu-mi-au in suj/et
credin{a ~i iubirea ~i-ndoiala ~i minciuna.
Lucian Blaga,
sculptura de Romulus Ladea

Lumina ~i piicatul
imbriiMiindu-se s-au infriifit in mine-ntiiia oarii
de la-nceputu/ lumii, de ciind fngerii
strivesc cu urii ~arpe/e cu solzii de ispitii,
de ciind cu ochii de otravii $arpele piinde~te
ciilciiiul adeviirului sii-1 mu~te-nveniniindu-l.
(Lucian Blaga, Pax magna)

in grope de trei-patru colegi, discutati ~i stabiliti o legatura

posibila intre poezia Pax Magna ~i drama. Comunica\i ideile
voastre colegilor din celelalte grupe ~i stabiliti, in final, un
punct de vedere comun. Consemnati, fiecare, intr-un text de
15-20 de randuri, al carui scop sa fie de a informa, punctul de
vedere la care ap ajuns in urma discutiilor purtate.
SUGESTll BIBLIOGRAFICE

Mircea Eliade, Aspecte ale mitu/ui - de~i ar fi benefica lectura intregii caqi, pentru tema aflata in discutie sunt utile, cu deosebire, cap. II, Prestigiul magic al originilor ~i VII, Mito/ogia
memoriei $i a uitiirii.
Mircea Eliade, Me~terul Mano/e $i Miintistirea Arge~ului (cap. V al
studiului De la Zalmoxis la Genghis-Han), contine inforrna\ii
detaliate despre circulatia baladei in Peninsula Balcanica, un
istoric al exegezei textului, descried despre rituri de constructie etc.
Dan C. Mihailescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, volum aparut
in urma cu mai bine de douazeci de ani (in 1984), a~adar, mai
dificil de gasit azi in biblioteci, dar efortul cautarii iti va fi cu
siguranta rasplatit prin lectura.

mE

Criticismul junimist

Generatia pa~optista a fost prima care ~i-a propus sa reduca

diferenta enorma care separa, in ace! moment, cultura romana de
cea europeana. Enciclopedismul, scria candva Mircea Eliade, a Jost,
poate, un destin al secolului al XIX-lea romiinesc, ciind trebuia sii
se creeze un stat ~i sii se adauge o culturii celorlalte culturi
,,surori'' din Europa. Ciifiva oameni trebuiau siifacii atunci tot ~i
sii facii repede. Se poate spune cii anii 1821-1860 au Jost singura
jumiitate de secol de megalomanie romiinii, ciind noi ne credeam in
centrul aten{iei universale. Ceea ce caracterizeazii intreagii aceastii
epocii este setea de monumental, de grandios, orientarea creatorilor romiini ciitre cei mai mari mae$tri (izvorul $i modelul erau
Biblia, Homer, Cervantes, Shakespeare, Rafael). Apoi, un sincer
sentiment de colaborare; oricine era chemat ~i tofi erau ale$i.
pentru cii intregul popor roman era un popor ales. Nu fi se cerea
deciit sii te hotiirii~ti; geniul ~i virtufile creatoare erau in tine,
fntruciit fiecare fiicea parte dintr-un popor exceptional. Dar nu se
hotiirau deciit foarte pufini .... in ace st context, contributia Jui Mihail
Kogiilniceanu ~i programul sau cultural, schitat in Introduc(ia la
Dacia literarii, sunt capitale. Modemizarea rapida a societatii romane~ti s-a facut insa rarii necesarul spirit critic, singurul capabil sii
disceama intre ceea ce era necesar ~i imitatia superficiala a modelor
apusene. Va reveni, a~adar, generatiei urmatoare, junimiste, obliga\ia de a incerca sa corijeze excesele ~i sa traseze justa delirnitare
intre noutatile cu adeviirat fertile ~i imita\ie. Spiritului revolufionar
muntean, afirma E. Lovinescu, i-a riispuns spiritul reactiv moldovenesc; unul era menit sii fiiptuiascii, celiilalt, sii se opunii $i sii
critice, filtru al inj/uenfelor striiine griibite, ziigaz al sistemelor
rafionaliste in materie de limbii.

0 traditie a banchetului anual prin care se aniversa infiintarea

Societa\ii Junimea cerea ca ,,secretarul perpetuu", Iacob Negruzzi,
sa tina un discurs glumet care sa inceapii cu urmatoarele cuvinte:
Originea Junimii se pierde in noaptea timpurilor. intr-adeviir,
momentul n~terii societatii nu poate fi stabilit cu precizie. Se ~tie
totu~i ca inceputul I-au fa.cut, prin luna februarie 1864, cinci tineri
de curand sositi la I~i din strainatate, de la studii: Titu Maiorescu,
P.P. Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi ~i N. Burghele (un al
~aselea, Vasile Pogor, lipse~te la aceasta prima intalnire). Ei

Titu Maiorescu (1840-1917),

critic literar i estetician. Se nate la
Craiova, unde tatal sau, originar din
Blaj, era profesor. Face studii in \ara
i le continua la Viena (1851 -1858),
ca elev la vestita Academie Theresiana, COala cu tradi\ie culturala europeana.
Dupa absolvirea Academiei
Theresiene ca ~ef de promo\ie, pleaca la Berlin, unde frecventeaza Facultatea de Filozofie i i~i ia licen\a.
La numai 19 ani ob\ine doctoratul in
filozofie (magna cum laudae) la Universitatea din Giessen (Germania).
Beneficiind de o bursa, merge la
Paris, unde ii ia o licen\a in litere i
una in drept.
Reintors in \ara , in 1861, este
scurt limp magistrat in Bucureti,
apoi este numit profesor de filozofie
la Universitatea din la~i. Aici, impreuna cu al\i tineri veni\i ca ~i el de la
studii din strainatate, intemeiaza societatea Junimea (1863). care din
1867 va dispune i de un organ de
presa, revista Convorbiri literare.

Ii

in ace~ti ani Maiorescu declan~eaza ~i o violenta campanie impotriva "direqiei vechi" in cultura ~ i
literatura. Primul studiu va fi 0 cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867. El va fi urmat de
Asupra poeziei noastre populare
(1868), Limba romana injurnalele
din Austria (1868) , in contra directiei de azi in cultura romana
(18G8), Direcfia noua in poezia !;i
proza romana (1872). Studiile vor
fi reunite, in anul 1874, intr-o prima
editie de Critice. Ulterior volumul va
fi r~tiparit, amplificat cu noi articole.
Din 1874 parase~te definitiv
la~iul ~i se muta la Bucure~ti. Ca
ministru al Cultelor ~i lnstruc\iunii
Publice (1874-1876), alcatuie~te un
proiect pentru reorganizarea inva\amantului rural, se ingrije~te de mai
buna func\ionare a inva\amantului
politehnic, sprijina publicarea documentelor istorice, hotara~te restaurarea manastirii de la Curtea de Arge~ etc.
Reprezentand Partidul Conservator, Maiorescu este deputat in parlament, unde se remarcii prin excep\ionalele calita\i oratorice. Numit
profesor de logica ~i istorie a filozofiei contemporane la Universitatea
din Bucure~ti (1884). \ine cursuri stralucite ~i se bucura de notorietate.
Va continua sa scrie articole de doctrina literara , intre care Literatura
romana !ii strainatatea (1882) ,
Comediile d-lui l.L. Caragiale
(1884), Poefi !ji critici (1886) . in
anul 1889, la moartea lui Eminescu ,
publica studiul Eminescu !ji poeziile lui, in care face cunoscuta predic\ie despre posteritatea literara a
marelui disparut.
in anii urmatori este mereu in
prim-planul vie\ii publice: ministru,
pentru a doua oara, al Cultelor ~i
lnstruc\iunii Publice, ministru de justi\ie, rector al Universita\ii din Bucure~ti (1892), ministru de externe ,
prim-ministru (1912), calitate in care prezideaza Conferin\a de pace
de la Bucure~ti (1913). Se stinge din
via\a in 1917, du pa ce vreme de mai
multe decenii a fost o calauza, un
spiritus rector" al culturii romane.

romane din epocii vor fi publicate in paginile ei. in 1885, dupii

optsprezece ani de aparitie ie~eanii, revista a fost mutatii in capitalii,
odata cu transferul lui Negruzzi la Universitatea din Bucure~ti.
Implicarea in viata politicii a unora dintre junirni~ti ~i mai cu seamii
a lui Titu Maiorescu, nevoit sii se stabileascii din 1874 in Bucure~ti,
scindeazii Junimea. Acum incepe a doua etapii a existentei Societiitii, cand activitatea ie~eana este dublatii de cea bucure~teanii, desfii~uratii in locuinta lui Maiorescu din strada Mercur.
Revista riimane in grija lui Iacob Negruzzi panii in 1893. De
atunci inainte va fi ajutat de un cornitet din care raceau parte intre
altii I.AL Briitescu-Voine~ti, Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu
~i C. Riidulescu-Motru care, doi ani mai tarziu, i~i asumii intreaga
responsabilitate. Ea capiitii un caracter predominant universitar, de~i
continua sii publice ~i colaboratori mai vechi precum Caragiale ~i
Slavici sau oameni noi, precum George Co~buc. Din 1903 revista va
fi condusii de Ion Bogdan, iar din 1907 de Simion Mehedinti. Rand
pe rand oamenii inceputului dispar, iar Societatea devine doar o
amintire, dar ~i un reper de neocolit pentru cultura romanii. Revista
va supravietui panii in anul 1944, dar nu ~i spiritul junimist care se
stinsese odatii cu disparia intemeietorilor.

hotiiriisc infiintarea unei societiiti literare, numitii ulterior Junimea,

la sugestia lui Theodor Rosetti. inceputul ii racuse insii Maiorescu
in 1863, care tinuse un numiir de ,,prelectiuni" in sala Biincii Moldovei. Tinerii hotiiriisc continuarea lor la Universitatea din Ia~i (la
prima sa aparitie in public, acela~i Rosetti, gatuit de emotie, nu va
reu~i sii rosteascii decat Societatea moderna, societatea moderna, ~i
va cobori de la tribunii! ), in fiecare duminicii intre ore le unu ~i douii,
in fata unui public mult mai numeros. Asociatii se strangeau apoi in
casa lui Pogor pentru a discuta chestiunile tratate.
Inforrnatii mai bogate oferii douii car de memorii, Amintiri de
la Junimea, a lui Iacob Negruzzi ~i Amintiri de la Junimea din Ia~i
de G. Panu, ca ~i procesele-verbale ale ~edintelor. Odatii cu sporirea
numiirului de membri, intalnirile se vor desf'~ura siiptiimanal, succesiv in casa lui Maiorescu ~i a lui Pogor, de obicei vineri. Vin pe rand
Leon Negruzzi, Samson Bodniirescu, Mihai Eminescu, Miron
Pompiliu, loan Slavici, N. Culianu, Vasile Conta, Alexandro Larnbrior,
Vasile Alecsandri, A.D. Xenopol, ~tefan Vargolici, Ion Creangii, LL.
Caragiale ~i multi altii. Sunt profesori universitari sau de ~coalii
secundarii, magistrati, rnilitari, politicieni, istorici, filologi, juri~ti,
econorni~ti, matematicieni, filozofi, cu totii dominati de imperialismul
intelectual fntrupat fn Maiorescu, dupii cum afirrnii E. Lovinescu. De
fapt, cu douii excepi, Bogdan Petriceicu Hasdeu ~i Alexandro
Macedonski, Junimea adunii practic toate valorile culturale romane~ti
din a doua jurniitate a secolului al XIX-lea.
Procesele-verbale aratii insii cii la ~edinte nu participau, in
general, mai mult de zece persoane ~i cii ele erau dominate de o
atitudine mai degrabii veselii, de~i discutiile se concentrau pe probleme cat se poate de serioase. Vasile Pogor, mai ales, du~man al
oriciirei forrnule pedante, diidea tonul, aruncand cu peme in capul
vorbitorilor ano~ti sau prolic~i ori cantand pope~te! Creangii era ~i
el mult apreciat pentru anecdotele sale ,,corosive".
0 circularii a ministrului Ion Ghica inlocuise in mod oficial
alfabetul chirilic cu alfabetul latin, dar f'arii a stabili ~i norrnele ortografice. Se produce de aceea un amestec de fonetism ~i etimologie
care complicii enorrn lucrurile. in ~edintele anilor 1865- 1866 au loc
discutii aprinse in aceastii chestiune, rezultatul lor fiind studiul lui
Maiorescu Despre scrierea limbei romiine. Principiile junimi~tilor,
stabilite atunci, vor fi adoptate dupii indelungi controverse ~i de nou
infiintata Societate Academica. Este prima re~itii majorii a Societiitii.
in anul 1866 este achizitionatii o tipografie al ciirei scop era sii
publice gratuit toate manuscriptele originale romiine, a caror valoare
se va ft constatat mai fntiii de un comitet ales dintre noi, ~i de asemenea carfi de ~coala la pre(l4l eel mai modic cu putinfa, de a
republica fn edifiuni critice ~i portative lucrari de valoare deja
imprimate, fn fine de a completa lacunele literare ~i ~tiinfifice din
fara noastra prin traduceri bune de carfi bune. Fiecare publicare va
ft fiicuta cu litere latine .
Lal martie 1867 apare, sub directia lui Iacob Negruzzi, revista
Convorbiri literare, la inceput bilunarii, iar din 1871, lunarii, dar cu
numiir sporit de pagini. Aici publicii Maiorescu, incii in primul
numiir, studiul siiu capital 0 cercetare critica asupra poeziei romiine de la 1867. Aproape toate scrierile de vafoate ale literaturii

Fatada casei lui Titu Maioresc u

(Bucureti)

intaia cercetare critica asupra

literaturii romane
Recapituland acum toate concluziunile ce am fncercat sa le demonstram fn studiul de fafa, dobtindim urmatoarele idei principale
asupra poeziei:
Poezia cere, ca o condifie materiala a existenfei ei, imagini
sensibile; iar condi/ia ei ideala sunt simfiminte ~i pasiuni.
Din condifia materiala se explica determinarea cuvintelor, epitetele, personificarile $i comparafiunile Juste ~i noua, ~i totodata
regula negativa ca poezia sa se fereasca de nofiunile abstracte.
Din condifia ideala se explica mi~carea reprezentarilor, marirea
obiectului ~i dezvoltarea gradata spre culminare, ~i totodata regula
negativa ca poezia sa se fereasca de obiecte ale simplei rejlecfiuni.
Aceste adevaruri le-am demonstrat pe cat se poate demonstra
in materie estetica, atat prin cercetari teoretice cat $i prin experien/a din exemple.
Scopul !or nu este :fi nu poate ft de a produce poefi; niciodata
estetica nu a creat frumosul, precum niciodata logica nu a creat
adevarul. Dar scopul !or este de a ne Jeri de mediocritafile care,
fora nicio chemare interioara, pretind aft poefi, ~i acest scop fl poate
ajunge estetica. Caci asemenea discipline au doua mari foloase:
Ele fndeamna fntai pe acela care are talentul fnnii.scut, sa se
perfecfioneze fn arta sa, de~teptandu-i atenfia asupra multor particularitafi importante, pe care le-ar ft trecut cu vederea.
Ele contribuie, al doilea, sa dea publicului o masura mai sigura
pentru a deosebi adevarul de eroare ~i frumosul de urat.
Jn aceasta din urma privinfa ne-a parut importanta pentru noi
o cercetare critica asupra poeziei romane. Caci mica noastra literaturii poetica este fn pericol de a confanda acea deosebire elementara.
Majoritatea poefilor nu merita numele ce $i-l uzurpa: din pro-

Vestibulul casei Malorescu

Deasupra Uii inscriptia:
Biruit-au gandul...
(inceputul unei fraze a lui
Miron Costin)

i"'

II

Im

duc/iunile Lor se vede numai o Janlazie seaca de imagini originale

$i o inima goala de sim!iri adevarale, $i mai bine /e-ar fl Josi Lor $i
noua daca niciodata nu arfi luat pana fn mtina $i nu ar fl la/ii fn
public produc(iunile /or nedemne de limbajul muzelor. Caci daca
lipsa de orice literatura este unul din semnele de barbarie a popoare/01; o lileratura Jalsa $i urtita esle eel dinlai pas spre degradarea
culturii fnceptinde.
Aci devine prima datorie a :,tiin(ei de a se opwze in contra
raului contagios. 0 critica serioasa trebuie sa arate modelele bune
elite au mai ramas :,i sa le distinga de cele rele $i. cura!tind astfel
literatura de mul(imea erorilor, sa prepare junei genera(iuni un
camp fiber pentru fndreptare.
(Titu Maiorescu, 0 cercetare criticii as11pra
poeziei romiine de la 1867)
C> In acceptia Jui Titu Maiorescu, rolul poeziei este sii exprime
Jr11mosul. Care sunt ciiile prin care se poate ob\ine acesta, in creatia
literarii?
C> 0 condi(iune penlru admiterea compara{iilor este ca ele sa
fie juste, scrie Maiorescu, iar apoi citeazii ca exemplu negativ versurile: Ador tare adevarul,/ fl ador ca e Jrumosl Precum e fn jloare
marul,/ Al livezii porn Jrumos. in ce anume constii eroarea pe care o
semnaleazii criticul?
C> Care este scopul cercetarii critice intreprinse de Titu Maiorescu in acest studiu?

Critica ,,formelor fara fond"

Medalioane ale Junimii

II

Vi(iul radical[ ...] [n loata direc{ia de azi a culture! noaslre este

neadeviirul pentru a nu fntrebuin{a un cuvanl mai colorat, neadevar
in aspirari, neadevar fn politica, neadevar fn poezie, neadevar pana
fn gramatica, neadevar in toate Jormele de manifeslare a spiritului
public.
CuJundata panii la fncepulul secolului al XIX-lea fn barbaria
orientala, societatea romtina, pe la 1820, fncepu a se trezi din
letargia ei, apucata poate de-abia alunci de mi$carea conlagioasa
prin care ideile Revolu(iunii Jranceze au strabiitul pana la e:xtremita(ile geografice ale Europe!. Alrasa de lumina, junimea noaslra
inlreprinse acea emigrare e:xtraordinara spre Jantanele :,liinfei din
Fran/a :,i Germania, care pana asliizi a mers tot crescand :,i care a
dat mai ales Romtiniei libere o parte din lustrul societa(iilor slraine.
Din nenorocire, numai luslrul dinJara! Caci nepregati(i cum erau $i
sunt tinerii no:,tri, uimi(i de Jenomenele mare(e ale culturei moderne, ei se patrunsera numai de eJecte, dar nu patrunsera ptina la
cauze, vazura numai Jormele de deasupra ale civiliza(iunii, dar nu
intrevazura Jundamentele istorice mai adanci, care au produs cu
necesitate acele Jorme :,i Jara a caror preexisten(a ele nici nu ar fl
putut e:xista. [... ] Jn aparenfa, dupa statistica Jormelor dinaJara,
romtinii posed astiizi aproape intreaga civilizare occidentala. Avem
politica $i :,tiinfa, avemjurnale $i academii, avem :,coli :,i literatura,
avem muzee, conservatorii, avem chiar o constitufiune. Dar in realitate, toate aces tea sunt producfiuni moarte, pretenfii Jiira fanda ment, stafii Jiira tntp, iluzii fii.ra adevar, $i astfel cultura claselor

mai inalte ale romanilor este nulif. $i Jara valoare, :,i abisul care ne
desparte de poporul de jos devine din ce in ce mai adanc. [ ... ]
FormaJaraJond nu numai ca nu aduce niciunJolos, dar este de-a
dreplu/ stricacioasa, fiindca nimice$1e un mijloc puternic de cultura. $i prin urmare vom zice: este mai bine sa nu Jacem o $COal6.
deloc decal sa Jacem o :,coal6. rea, mai bine sa nu Jacem o pinacoteca deloc decal sii o Jacem lipsitii de arta Jrumoasii; mai bine sa
nu Jacem deloc statutele, organizarea, membrii onorari :,i neonorafi
ai unei asociafiuni decal sa le Jacem Jara ca spiritul propriu de
asociere sa se fl manifestal cu siguran{ii in persoanele ce o compun;
mai bine sii nu Jacem deloc academii, cu secfiunile Lor, cu $edin{ele
solemne, cu discursurile de recep{iune, cu analele elaborate, decal
sa le Jacem toate aces tea Jara maturilatea :,tiin!ifica ce singurii le
dii ra{iunea de a fl.
(Titu Maiorescu, !11 contra direc{iei de azi
i11 cult11ra romii11a)
C> Care este vi{iul radical identificat de Maiorescu in cultura
timpului siiu?
C> Ce intelege criticul prin sintagmaJormiiJiiraJond?
C> Lace concluzie aj unge Maiorescu in finalul textului de mai sus?

P.P. Carp

,,Ai un singur bloc de marmura: daca ii

intrebuintezi pentru o figura caricata, de
unde sa mai poti sculpta o Minerva?"
Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au fn orice
moment dat o cantitate miirginitii. Averea na!ionalii a romanilor are
astiizi o cifra fixa, energia /or inteleclualii se ajlii asemenea intr-o
calime fixatii. Nu te po!i juca nepedepsit cu aceasta sumii a puterilor, cu capitalul intreprinderii de culturii intr-un popor. Timpul,
averea. tiiria moralii :,i agerimea intelectua16. ce le fntrebuin(ezi
pentnt o lucrare de prisos, necum p entru o lucrare gre:,itii, sunt fn
veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasii $i cea adeviiralii.
Amtindouii nu pot merge langiiola/tii, tocmai fiindcii izvorul puterilor unei na{iuni nu este nesecat, ci este din fire margin it. Daca
dar f{i lipsesc o mie de $CO!ari silitori :,i mode:,ti, de industria$i $i
meseriQ$i nafionali, de poe{i :,i prozatori mai buni, de oameni de
$1iin(ii adevara{i, cauza este ca marginitele puteri de care dispune
poporul tau pentru aceasta sunt consumate de proJesori ignoran{i,
de Junc{ionari netrebnici, de academic!, secretari, membri onorifici,
asociafi fn cu/turd, jurnali$ti, atenei$1i, conservatori:jli, poetastri,
spanzuriitori de panze, la ,. expozi{ia arti:,tilor fn via{ii ", :,i celelalte,
$i celelalte. Ai un singur bloc de marmura: daca fl fntrebuin{ezi
pentru o figurii caricatii, de unde sii mai pofi sculpta o Minerva?
(Titu Maiorescu, prefa\ii la prima editie a Criticelor, 1874)
q Cum justificii Maiorescu afirmatia cii nu te pofi juca nepedepsit cu aceasta sumii a puterilor, cu capitalul fntreprinderii de
cultura fntr-un popor?
C> Care este concluzia prefetei din care a fost extras
fragmentul de mai sus?

Vasile Pogor

Ii

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

Theodor Rosetti

lacob Negruzzi

mm

Triisiiturile junimismului
A. Spiritul critic este, cu siguran\ii, cea mai importantii triisiiturii a junimismului. El se manifestii in primul rand prin respectul
pentru adeviirul istoric in studierea trecutului ~i prin cultivarea simplitii\ii. Este combiitutii astfel falsa erudi\ie manifestatii prin folosirea de ciitre mul\i ciirturari ai timpului a unei limbi artificiale, considerate mai potrivitii pentru a eviden\ia diferen\a fa\ii de omul de
rand. De asemenea, se dore~te a~ezarea vie\ii politice ~i culturale pe
baze autentice, respingandu-se ,,formele fiirii fond". Nevoia de claritate, rigoarea, ra\iunea vor fi reperele permanente ale junimi~tilor.
B. Spiritul ftlozoftc. Membrii siii sunt, in cea mai mare parte,
oameni de idei generale ~i mai pu\in speciali~ti in domenii precise
ale ~tiin\ei. Nu gustul individual, impresia de moment ii ciiliiuzesc,
ci dorin\a de a construi pe o solidii baza teoreticii in care aplica\iile
devin doar o urmare fireasca a ra\ionamentului. A~a procedeazii Titu
Maiorescu, a~a vor proceda ~i A.D. Xenopol, P.P. Carp sau, mai
tiirziu, Mihail Dragomirescu.
C. Gustul pentru clasic :ji academic, a~adar, pentru valorile canonice ~i nu pentru inova\ie. Oameni cu o solida cultura
universitara, junimi~tii erau prea pu\in dispu~i sa accepte inova\iile
momentului, indiferent daca acestea se numeau simbolism sau
naturalism, in literatura, impresionism, in pictura sau muzica, Art
Nouveau, in arhitectura.
D. Spiritul oratoric se n~te ~i din opozi\ia impotriva retoricii
pa~optiste romantice, mesianice, lipsite de echilibru, dar ~i din respingerea frazeologiei politice parlamentare ~i a be(iei de cuvinte a
timpului; impune un model in care totul, de la vestimenta\ie la dic(ie
trebuia sa dovedeasca perfecta stapiinire de sine, rigoare, miisura.
E. lronia care venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de
pedanterie ~i morga al ac\iunii !or culturale. Totul conduce spre acest
mod de a in\elege activitatea junimista, de la opozi\ia Jui Vasile
Pogor pentru orice fel de reguli in func\ionarea societii\ii, piina la
devize glume\e, precum intra cine vrea, ramiine cine poate; de la
placerea poreclelor de care nu scapa nimeni (bine hranitul
Caragiani, pudicul Naum , carul de minciuni Negruzzi sunt doar
ciiteva ~i nu dintre cele mai ,,tari"), la exclama\ii deloc academice, de
genul faul! faul! ciind se spunea ciite o anecdotii fiira haz.
Toate acestea fac din ac\iunea junimistii un moment crucial in
evolu\ia culturii romiine, despre care E. Lovinescu va afirma cu
deplina indrepta(ire: Ciind o mi:jcare culturala, in afarii. de mortarul
ciitorva generafii de oameni culfi, privind unitar :ji serios
problemele viefii romiine$ti, a dat politicei pe PP Carp, criticei
teoretice pe T. Maiorescu, poeziei pe M. Eminescu, prozei pe Jon
Creangii., teatrului pe l.L. Caragiale, istoriei pe A.D. Xenopol,
ftlozoftei pe Vasile Conta - acea mi:jcare nu poate ft privita deciit ca
un fenomen de mare fnsemnatate.

Nico Jae Manolescu, Contradic{ia lui Maiorescu. Cartea i~i propune

sa demonstreze cum, ~i in cazul Jui Maiorescu, voca\ia
inceputului implica, inevitabil, neincrederea intr-un inceput
absolut; a~a cum spune autorul, un fnceput absolut se constituie fn sine, Jara opozifie, caci el aftrmii. ceva flirii. sa nege
nimic; Maiorescu aftrma negiind, fntr-o continua opozifie cu
,,formelefii.rafond " ale fnainta:jilor . Tocmai in aceasta consta
,,contradic(ia" Jui Maiorescu, in niizuin\a de a fi eel dintai,
dublata de imposibilitatea de a se desprinde cu totul de trecut.
Tudor Vianu, Junimea . Studiul se constituie ca un capitol al Istoriei
literaturii romiine modeme, scrisii in. colaborare cu ~erban
Cioculescu ~i Vladimir Streinu ~i prezinta, intr-o maniera
didactica accesibilii, istoria ~i ideologia gruparii.
Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea; George Panu, Amintiri de
la Junimea din Ia$i. Carti de memorii, cele doua volume
con\in un mare numar de informa\ii ale unor martori ~i
participan(i activi la via\a culturala a momentului. Sunt evociiri
subiective, adeseori divergente, dar extrem de utile pentru eel
ce dore~te sa cunoascii mai bine oamenii ~i epoca.

Cite~te in intregime textele din care au fost reproduse fragmentele de mai sus ~i extrage, pe fi~e de lectura, pasaje ilustrative
pentru fiecare dintre cele cinci triisaturi enumerate.
2. Argumenteaza, in texte de ciite 10-15 randuri, fiecare dintre
aceste trasaturi.
3. Po\i extinde cercetarea ~i asupra altor studii maioresciene, de
exemplu: Observiiri polemice, Direcfia nouii. in poezia !ji proza
romiinii., Be{ia de cuvinte in Revista Contimporana, Oratori,
retori !ji limbu/i.
4. Explica, intr-un text de circa o jumiitate pagina, sensul intrebiirii retorice din finalul prefe\ei la prima edi\ie a Criticelor:
Ai un singur bloc de marmurii.: daca fl fntrebuinfezi pentru o
ftgura caricata, de unde sa mai pofi sculpta o Minerva? Po\i
folosi aceasta argumentare drept concluzie a cercetarii tale.
5. La alegere:
a. Redacteaza un raport care sa finalizeze investiga\ia despre
Criticismul junimist ~i pe care sa-1 prezin\i in fa\a colegilor, in
10-15 minute;
b. impreuna cu incii doi-trei colegi, realiza\i un proiect aviind
ca tema Criticismul junimist. Prezenta(i colegilor, sub forma
unei sinteze de I 0-15 minute, rezultatele cercetiirii, puniindu-le
totodatii la dispozi\ie toate materialele colectate.
6. Organiza\i o dezbatere aviind urmatoarea mo\iune: Fara Titu
Maiorescu :ji spiritul critic insujlat junimi:jtilor, literatura :ji
cultura romiinii. a ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea ar
ft Jost lipsitii. de stralucire.

lstoricul A.O. Xenopol

1.

Filozoful Vasile Conta

II

LIMBA I COMUNICARE

STlUTEGII SPECIFICE,FOLOSITE IN MONOLOG ~I iN DIALOG

J

.; .. I

!i)w

J .;

~ \ .'

ono~ogul,- i opozitie cu dialogul, con"' Monologul adresat presupune prezenta unui

tine putin~. i:efe.riii,.!11- siruatia de. comubicare, '' dnterloeutor, de la care lnsa nu se a~teapta neapaTlit uff riispuns.
deoarece se centr.eaza pe vorbitor. Gtadul 'Sau .de
expresivitate es~tfo,sli mai m~re ded:tf'al dialo- ' '!''" Monologul interior nu presupune prezen\a
gului, 'el ti.ind cara'Cterizat ades~ori prin prezdnta
interl~ciltorului ~i nu este pronuntat cu glas tare.
frec~e~tii ~ excl~m~iiUor. ;\, i
;'i, , 1 1Dea'ceea)i'in textele literare, aut~rul trebuie sa
, ~ ~b\(ologuf drama ti<; ~ste un tip de cbmuJ ' \ih1iz~ze strategii adecvate pentru a permite citinic~re; c~ se JI)ahlfe~tii, in pr~~n1N1lisenta alt\H'I Yorului sa aiba totu~i acces la gandurile persopersonaj, sub rJrma 'unei narapuni, a unui dis- ' ., ''najului> '

,, .
"c;tis, a'uri~i confesiuni etc.

1. Identifica trasaturi ale monologului dramatic, In textul de mai jos.

SPIRIDON (singur, intra din dreapta
fiiciindu- ~ i o \igarii)
MM! al dracului rumlin !fi juplinul nostru!
Bine /-a botezat cine /-a botezal,, Titirca Inima-Rea ".
Ce are el cu mine? Zau! Biata cocoana !fi cu nea
Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai ma scapa de
afurisitul, ca despre partea lui jupan Titirca
lnima-Rea, halal sa fi e de oasele mele! m-ar cotonogi. Jeri saptamana, cand s-a fntors de la gradina cu cocoane/e, m-a gasit de!ftept: ,,Bravos,
musiu Spiridoane! zice, nu te-ai cu/cat plin-acuma;
mliine diminea{a juplinul saracul sa deschiza pravalia; ai stat plin-acuma sa bei la tutun, 'ai? - Nu
jupline, zic, da' daca nu mi-e somn. - Nu {i-s
somn, 'ai ? stai ca-fifac eu fie pofia de cu/cat!"...
Bietul nea Chiriac m-a scapat, ca luase pe sflintul
Niculae din cui .. . Jeri seara m-a gasil dormind:
,, Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-{i mai
pasa! tutun ai tras des tu/, acum te-ai pus sa tragi
la aghioase; trai, neneaco, cu banii babachii!
- Nu, jupline, da 'daca mi-a Jost somn, zic. - Somn,
'ai? Te trage traiul fl bun la somn! (Auzi, cu
sflintul Niculae trai bun, cade-i-ar bunul pe inima
lui jupiinul!) Tragi la somn? Stai ca am eu leac
sa-fi tai de piroteala. "$i mi-a ~i pus miina-n par.
Daca nu era cocoana sa sara pentru mine tocmai
la apropont, ma rupea, ca nu-!f' ce-avea, era turbat rau de tot (s-aude zgomot). Auliu! Vine! (stinge
repede \igara cu degetele ~i o baga in buzunar.)
(LL. Caragiale, 0 noapte furtunoasii)

Ii

2. Cite~te textele de mai jos ~i inscrie in tabel

tipul monologului identificat, precum ~i cate doua
argumente care sa-\i justifice op\iunea.
A.

- Jar te-ai cufandat fn stele

$i fn nori !fi-11 ceruri nalte?
De nu m-ai uita fncalte,
Sujletul vie{ii mele.

in zadar riiuri fn soare

Gramade!fti-n a ta giindire
$i ciimpii/e asire
$i fntunecata mare.
Piramide/e-nvechite
Urca-n cer viirfal Lor mare Nu cata fn departare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea zise adevarul;
Eu am riis, n-am zis nimica.
(Mihai Eminescu, Floare albastrii)

B . .. .!fi tot astfel, daca fnchid un ochi, vad

mlina mea mai mica decal cu amiindoi. Daca a!f
avea lrei ochi, a~ vedea-o ~i mai mare, !fi cu ciit
mai multi ochi a!f avea, cu atlita lucrurile toate
dinprejurul meu ar parea mai mari. Cu toate
acestea, nascut cu mii de ochi, fn mijlocul unor
aratari colosale, ele toate, fn raport cu mine pastrlindu-!f i proporfiunea, nu mi-ar parea nici mai

mari, nici mai mici de cum fmi par azi. Sa ne-nchipuim lumea redusa la dimensiunile unui glonte, !fi
toate celea din ea sciizute fn analogie, locuitorii
acelei lumi, presupuindu-i dota{i cu organele
noastre, ar percepe toate celea absolut fn felu/ !fi
fn propor{iunile fn care le pricepem noi. Sa ne-o
fnchipuim fnmiit mai mare - acela!fi lucru. Cu
proporfiuni neschimbate - o lume fnmiit de mare
:ji a/ta fnmiit de mica ar fl pentru noi tot atiit de
mare. $i obiectele ce le vad, privite cu-n ochi,
sunt mai mici; cu amiindoi - mai mari; ciit de
mari sunt ele fn absolut?
(Mihai Eminescu, Sarmanul Dionis)

monolog adresat
textul ...

3. Consemneaza, sub forrna unui monolog interior de cinci-~ase randuri, gandurile tale inaintea unei teze la disciplina limba ~i literatura
romana, la care nu te-ai pregiitit suficient.

ADECVAREA DISCURSULUI ORAL LA SITUATII

DE COMUNICARE DIVERSE
Conversapa este un tip familiar de comunicare orala dialogatii, in care nu existii limitari
in ceea ce prive~te temele abordate ~i cadrul.
Conversatia se creeaza continuu, prin interac\iune, ~i, fiind legata de context, evolu\ia ei este
imprevizibila. Deoarece participan\ii la conversa\ie se manifesta ca individualitati, atingerea
obiectivelor urmarite de ace~tia presupune apelul
la diverse strategii de comunicare.
Discupa, spre deosebire de conversatie,
presupune restric\ii atilt In 'privinta cadruhii, cat
~i a tematicii ~i , de asemenea, o diferentiere a rolului participan\ilor, in func\ie de obiectivele pe
care ace~tia doresc a le atinge. lndiferent de tipul

dialogului (conversa(ie sau discu\ie), o caracteristica importanta a acestuia este reversibilitatea

rolurilor de emi\ator ~i receptor,.ceea ce are drept
consecin\a permanenta adaptare a partenerilor la
contextul ~i la scopul comunicarii. Adaptarea trebuie sa se manifeste atilt la nivelul verbal al comuniciirii, cat ~i la eel nonverbal sau paraverbal.
Strategiile comuniciirii sunt, de obicei, de
tip anticipativ ~i vizeaza mai cu seama reac(ia interlocutorului. Ele pot exprima, de exemph.\, ezitaiea, tatonareit (care se realizeazii atat la nivel
nonverbal, prin gesturi specifice, mirnica, poziti'a
corpului, cat ~i la nivel verbal, prin elemente precum: pai ... de, fn fine, uite ce, ~a etc.) sau polite\ea.

1. Cite~te textele de mai jos ~i inscrie in tabel

tipul dialogului identificat, precum ~i cate doua
argumente care sa-\i justifice op\iunea.

- Cu cea mai mare placere, madam Georgescu, dacii pot...

- Po{i! ... sa nu zici ca nu pofi! ... !;tiu ca
pofi! ... trebuie sa po{i!
(1.L. Caragiale, Baca/aureat)

A. - Sarut miina, madam Georgescu, zic eu

apropiindu-ma.
- La dumneata veneam! raspunde cucoana
emo{ionata.
- La mine?!
- Da ... Te rag sa nu ma la!fi!
- ?!
- Sa nu ma la$if Trebuie sa-mi faci un mare
serviciu amical... La nevoie se arata amici{ia: sa
vedem ciit ne e:jti de prietin!

B. - Bonsoar, zise domnul.

- Bonsoai; raspunde negustoru/.
$i domnul se a:jazii pe fotoliul din fafa, dupa
ce $i-a pus geamantanul fn plasa :ji tartanul la
capatiii.
Doi-lrei kilomelri tacere.
- Mergefi departe? fnlreabii domnul.
- De! departe ~i nu departe ...
- ... ?
- Pana la Mara~e~ti ...
- Pana la Mara~e!fli?
- Da. Dar dv.?

1111

$i eu tot ptina la Mara:;e:;ti.

Vezi? ... Dupa daraveri ...
Da, dupa daraveri. Dar dv.?
Tot dupa daraveri.
(LL. Caragile, Accelerat 110. 17)

2. Completeazii spatiile punctate cu o continuare de patru-cinci replici a discutiei dintre profesor

~i elev, al ciirui connut sii exprime, din perspectiva
elevului, A. - ezitarea; B. - tatonarea.
A. Profesorul: Termenul-limita p entru predarea eseului a Jost data de 15. Azi suntem fn 21
:;i Inca nimic! ...
Elevul:
Profesorul:
Elevul:
Profesorul:
Elevul:

B. Profesorul: Termenul-limita pentru predarea eseului a Jost data de 15. Azi suntem fn 21
:;i Inca nimic! ...
Elevul:
Profesorul:
Elevul:
Profesorul:
Elevul:
3. lmagineazii o scurtii conversae intre douii-trei
persoane, astfel !neat sii integrezi adecvat
structurile urmiitoare: pai ... de, vreau sa spun, uite
ce. Indicii, in fiecare situatie, care sunt persoanele
implicate in conversatie ~i care este strategia
comunicativii utilizatii. De exemplu:
- Te rog mult, mama, macar fn seara asta
lasa-ma sa urmaresc la televizor Premiile MTV
- Nici vorbli, ca gala se sJtir:;e:;te dupa
miezul nopfii :;i :;tii ce greu te scoli dimineafa; iar
reclamafiile de la :;coalli pentru fnttirzieri 0 sa le
primesc tot eu.
- Haide, mama, macar de data asta, :;i-fi
promit ca mtiine o sa flu punctual. Ce naiba, sunt
doar o data pe an!
- lnflne, om vedea ...

Fiul oferii argumente pentr a obtine acordul

mamei intr-o problemii la care tine in mod deo-

IE

sebit (te rog mull - exprimii intensitatea; macar

de data asta - sugereazii faptul cii piinii acum mama a fost intransigentii, a~a cii miicar o data ar putea sii-i indeplineascii dorinta; sunt doar o data p e
an - rugiimintea nu se va mai repeta prea curand,
iar raritatea evenimentului ar merita o exceptie de
la regulii; Ce naiba - exprimii o nuantii de nemultumire, dar numai atilt cat sii nu supere). Strategia
pare a da roade, intrucat, dupii un refuz ferro (Nici
vorba), argumentat fiirii echivoc (gala se sJtir:;e:;te
dupa miezul nopfii; te scoli greu dimineafa;
reclamafiile pentru fnttirzieri 0 sa le primesc tot
eu), replica finalii indicii o ezitare care lasii
speranta obtinerii acordului (lnflne, om vedea ... ).

4. Precizeazii ce exprimii dialogul urmiitor din

punctul de vedere al strategiei comuniciirii ~i din
perspectiva fieciiruia dintre cei doi vorbitori: tatonarea, ezitarea, polite\ea. Argumenteazii-\i riispunsurile, nand seamii atilt de elementele verbale ale comuniciirii, cat ~i de cele nonverbale.
Omul, a carui vtirsta, desigur, fnaintata ramtinea totu:;i incerta, ztimbea cu doi dinp, clipind
rar :;i moale, fntocmai ca bufnifele suparate de o
lumina brusca, privind fntreblitor :;i vadit contrariat.
- Unchiul Costache? fndriizni sa deschida
gura ttinarul, pe urma, intimidat, reflicu fntrebarea: Aici :;ade domnul Constantin Giurgiuveanu?
Batrtinul clipi din ochi, ca :;i ctind nu ar fl
fnfeles fntrebarea, mi:;ca buzele, dar nu raspunse
nimic.
- Eu sunt Felix - acauga ttinarul, uimit de
aceasta primire - nepotul dumnealui.
Omul sptin paru tot a:;a de plictisit de fntrebare, clipi de ctiteva ori din ochi, bolborosi ceva,
apoi cu un glas nea:;teptat de ragu:;it, aproape
:;optit, duhnind a tutun, raspunse repede:
- Nu-nu-nu :;tiu ... nu-nu sta nimeni aici, nu
cunosc ...

(G. Ciilinescu, Enigma Otiliei)

5. Serie un dialog de patru-cinci replici, a ciirui
caracteristicii sii fie polite\ea, in care un taniir de
viirsta ta iti cere liimuriri despre o adresii pe care
nu reu~e~te sii o giiseascii. Rescrie acela~i dialog
intr-un registru stilistic antitetic.

.
'
.
.
DISCURS SPECIFIC DOMENIULUI DE SPECIALIZARE (TEXTE DIDACTICE, ADMINISTRATIVE ~I T~O~OGJCE). AP1tcArn**
\

.......

.,:.,..

1. Pornind de la samburele original al Cinei de Taina

$i instituirea de ciitre Mantuitorul lsus Hristos a Sfintei
Jertfe Euharistice :;i urmand poruncii Sale ,.Aceasta sii o
face/i intru pomenirea Meo" (Lc.22,19; I Cor.11,24),
Sfin(ii Apostoli au practical imediat de dupii lniil/area
Domnului la cer, ,,frangerea painii'', incadratii in mod
firesc de cantiiri :;i laudii :;i rostirea de rugiiciuni (Fapte
2,46-47).
De aici, in timp, a apiirut slujba Sjintei Liturghii centrul vie/ii Crejtine. Primele formulare liturgice au Jost
alciituite de Sfantul Jacob, fratele Domnului $i primul
episcopal lerusalimului :;i de Sfantul Marcu. Din acestea
s-au format mai apoi Liturghia Sfantului Vasile eel Mare
:;i a Sfantului Joan Gurii de Aur. Tradifia $i practica vie/ii
biserice$ti au impus de timpuriu ca Sfanta Liturghie sii se
siivar:;eascii zilnic. Slujirea Sfintei Liturghii este un prilej
de bucurie duhovniceascii deoarece, prin sfin{irea
darurilor :;i impiirtifyirea cu ele avem intre noi :;i in noi pe
Hristos - Mirele ceresc.
timp, a apiirut insii o problemii - caracterul f estival Liturghiei nu se potrivea cu perioada Postului Mare
- zile de intristare, post $i pociiin{ii - cand Mirele este
luat de la noi (Matei 9,15). De aceea, consfin/ind o tradi{ie deja existentii, Sinodul de la Loadiceea (364-383),
prin canoanele 49 $i 51, a hotiirat ca in acest timp sii nu
se siivar:;eascii nicio Liturghie :;i sii nu se facii pomenirea
mucenicilor decal sambiita $i duminica.
Ritualul, destul de simplu la inceput, a ciipiitat mai
apoi o dezvoltare $i o solemnitate din ce in ce mai bogate,
remarcandu-se atat in randuiala slujbei de searii, cat :;i a
Liturghiei.

Jn

(Liturghia Darurilor mai lnainte sfinfite,

pr. prof. Nicolae Bobamea)
Art. 24 (I) lnvii/iimantu/ liceal fancfioneazii, de
regulii, cu urmiitoarele projiluri: - real :;i umanist -,
informatic, pedagogic, tehnic, economic, administrativ,
agricol, silvic, agromontan, de artii, sportiv $i teologic.
(2) Liceele se organizeazii cu unul sau mai multe
projiluri. Jn cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu
aprobarea Ministerului inva(iimantului, close cu specializiiri mai restranse $i close speciale pentru elevi cu aptitudini :;i performan{e excepfionale.
(3) La liceele de specialitate care, pe langii diploma
de bacalaureat, elibereazii $i ates/at profesional, durata
studii/or poateJi :;i de 5 ani $i este stabilitii prin hotiirare
a guvernului.

Art. I. Accesul liber :;i neingriidit al persoanei la

orice informafie de interes public, definit astfel prin
prezenta lege, constituie unu/ dintre principii/e fandamentale ale relapilor dintre persoane $i autoritii/ile pub/ice, in conformitate cu Constitufia Romaniei :;i cu documentele interna/ionale ratificate de Parlamentul
Romaniei.

Art. 2. (b) Prin informape de interes public se

in/elege orice informafie care privejte activitiiple sau
rezultii din activitii/ile unei autoritii!i pub/ice sau institufii
pub/ice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul
de exprimare a informa{iei.
Art. 7. (!) Autoritiifile :;i instilu/iile pub/ice au
obligafia sii riispundii in scris la solicitarea informafiilor
de interes public in termen de I 0 zile sau, dupii caz, in eel
mu/t 30 de zile de la inregistrarea solicitiirii, infanc/ie de
dificultatea, complexitatea, vo/umul lucriirilor documentare $i de urgen{a solicitiirii.
(Legea 544, privind accesul la informafiile
de interes public)
a. Precizeaza tema ~i scopul comuniciirii In
fiecare dintre cele trei texte de mai sus.
b. Men\ioneaza doua argumente pentru incadrarea fiecaruia dintre aceste texte intr-un anumit stil
functional.
c. Prezinta particularita\i ale stilului func\ional,
identificabile in fragmentul citat.

2.

Ce :;tiu locuitorii din satele romane$ti despre

Uniunea Europeanii? Cum fyi proiecteazii ei viitorul, in
perspectiva integriirii in UE? Acestor intrebiiri, dar :;i
a/tora a incercat sii le riispundii EuroBarometrul Rural,
dat pub/icitiifii recent.
Aproape trei sferturi dintre romanii care locuiesc la
sate susfin integrarea europeanii a /iirii noastre: dacii
duminica viitoare ar avea lac alegeri in acest sens, 72%
dintre respondenfi ar vota pentru aderarea Romaniei la
UE, 6% ar Ji contra, iar 7% nu ar participa la referendum. Douii treimi dintre cei intervievafi a,teaptii o
privin/a
imbuniitiifire a vie/ii dupii aderare.
cuno$tin/elor despre UE, romanii din mediul rural se
considerii slab informap - pe o scarii de la 1 ( .. nu $tiU
absolut nimic '} la JO ( .. $tiU totul'), sondajul relevii o
medie de 3, 6. Romanii care locuiesc la sat se declarii
mu/fumi!i de via/a /or socialii (82%), locuin/ii (74%), siguran/a persona/ii (68%) $i propria siiniitate (55%), dar
nu sun/ satisflicu!i de banii pe care ii au (72%), de felul

In

(Legea !nvii(iimiintuluz)

DE

ill care triiiesc (56%) $i de locul de muncii (55%). La

capitolul fncredere, pe primul foe se aflii preotul (84 %),
unnat de doctor (79%), profesorii ~i i'nvii!iitorii din sat
(73%), primar (67%), poli!i$fi (55 %) $i UE (52 %). Cei
intervieva/i au declarat cii nu au fncredere fn oamenii de
afaceri (64%). 91 % dintre responden/i nu sunt racorda/i
la re{eaua de gaze naturale, iar 84% nu au canalizare;
3% au dee/arat cii nu au curent electric. A limentarea cu
apii fn mediul rural se face de la f antdna din curte cu
giileata (50%) i i de lafantdna publicii sau ciimea (18%).
Doar 16% au apii curentii fn casii.
(EuroBarometrul Rural, 2006)
Datele oficiale cele mai recente despre starea realii
a ciir/ii in Romania sunt cele publicate de Anuarul
Statistic pe 2004, cu cifre valabile doar pdnii la nivelul
anului 2003. Astfel, fn 2003, existii peste 12000 de titluri
tipiirite, dar tirajele sunt fn ciidere liberii: de la 24400 fn
1990, la 12000 fn 1994, la 6300 fn 2001, la 650 in 2003,
o cifrii ce pare a duce produc/ia de carte sub pragul critic al rentabilitii/ii unei edituri. [... ] Publicul consumator
de carte e diferen{iat. $i tOtu$i. 56% dintre subiec/ii chestiona/i fntr-o anchetii recentii, declarii cii nu au cumpiirat
nicio carte in ultimul an, 55% nu au citit deloc ciir!i fn
cursul anului. Cam 5% din popula/ie nu cumpiirii ciirfi,
dar imprumutii adesea $i prim~te. Un profil al ne-cititorului relevii cii acesta ar Ji mai ales biirbat (60% din
biirbafi nu citesc). trecut de 50 de ani, rezident mai ales
in mediul rural (95% dintre agricultori declarii cii nu au
citit nimic fn ultimul an), fn zone cu dejicientii de infi'astn1cturii publicii, cu nivel mai mic de 50 de euro pe membru de familie .,>i cu nivel de studii eel mull gimnazial.
Cititorul eel mai motivat este de regulii tanii1; rezident fn
mediul urban (ora$ mare sau mijlociu} $i cu piirin/i cu
studii de la nivel mediu in sus. El e reprezentativ $i p entru segmentul activ al cumpiiriitorilor de carte. Acoperind 22% din populafie, el absoarbe de fapt 8 7% din
piafa editorialii. Este vorba de persoane care cumpiirii
eel pu{in 1-2 volume pe lunii, d~i ,, nucleul dur" al
cumpiiriito1ilor de carte e $i mai restrdns: 62% din ofertii e acaparatii de cei care achizi{ioneazii mai mull de
douii volume pe lunii, iar aceitia ating abia 9% din populafie.

(M. Lazar, Eu citesc, tu citeiti. El citeite?, In revista 22)

a. Explicii rolul propozi\iilor interogative, In
debutul primului text.
b. Expripia-ti opinia despre sernnifica\ia cifrelor
EuroBarometrului, avand In vedere scopul sondajului.
c. Compara propriile tale raspunsuri la lntrebari
cu acelea rezultate din cifrele EuroBarometrului sau
din datele publicate In Anuarul Statistic.
d. Comenteaza semnifica\ia titlului Eu citesc, tu

mJ

cite~ti.

El cite~te?, prin referire la textul dat sau la propria ta experien\a.

Studiu de caz

3.

Procesul argumentiirii unei opinii presupune parcurgerea unor pa.,>i obligatorii: a sus\ine, a dovedi, a
lntari. Un text! un discurs este argume111a1iv dacii .,> i
numai dacii el con/ine explicit formulate o tezii .,>i eel
pu{in un dat (un arg ument) care s-o justifice. Caracleristicile textuluil discursului argumentaliv sunt:

Diversitate tematica, stilistica ~i de viziune

in opera mari lor clasici*

(a) .. . ?;
(b) un protagonist (subiectul care argumenteazii,
care vrea sii-1 convingii pe interlocutor de valabilitatea
propriei teze) $i un antagonist (real sau ipotetic, eel care
trebuie convins);
(c) eel pufin o opinie $i unul sau mai multe argumente;
(d) argumente alese $i sus/inute (dovedite) fn
fanc{ie de tema datii $i de interlocutori, prin urmare
apar{indnd unor arii de semnifica{ii specifice;
(e) faze intermediare, cand opinii/e se schimbii ii se
consolideazii, in fanC!ie de argumentele aduse de unul
sau de celiilalt fn favoarea propriilor teze;

(/) ... ?.
a. Prezinta caracteristicile stilului func\ional In
care este redactat textul.
b. Precizeazii cele doua etape ale argumentarii care
lipsesc (sunt marcate prin semne de lntrebare), In textul dat.
4.
Europa noastra - proiect interdisciplinar
realizat din perspectiva filierei voca\ionale alese,
aviind ca punct de plecare urmatoarele cuvinte-cheie:
adolescen/ii, civiliza!ie, colaborare, comunicare, credin/ii, legisla{ie, $COalii, UE.

Realizarea acestui proiect presupune parcurgerea

eel pu\in a urmatorilor pa~ i :
ldentificarea unor surse ~ i utilizarea unor tehnici de documentare potrivite cu domeniul ~ i specializarea alese.
Colectarea ~i organizarea adecvata a materialelor.
Completarea/ redactarea unor documente
folosite curent In domeniul de specializare ales.
Folosirea, In sus\inerea proiectului, a unui discurs specific domeniului de specializare ~i adecvat
temei ~ i situa\iei de comunicare.
lntrebuin\area unor tehnici ~i strategii specifice
ale argumentarii In monolog ~i In dialog.
ln evaluarea proiectului, la care va participa
lntreaga clasa, trebuie avute In vedere: calitatea materialelor colectate, originalitatea demersului interpretativ, calitatea prezentarii, folosirea adecvata a tehnicilor
~i a strategiilor argumentarii.

Entuziasmului ~ i amatorismului autod idact al unora dintre

scri itorii pa~opti~ti, ale caror priviri au fost a\intite spre cultura
francezii , le vor fi opuse in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea
spiritu l critic junimist, cultul pentru rigoare ~i claritate, gustu l
pentru clasic ~i spi ritul filozofic. Acestea vor impune intregii culturi
a timpului o direqie nouii, in acord cu schimbiirile pe care marile
evenimente ale timpului, Unirea ~i lndependen\a, le-au adus ~i in
via\a socialii, politicii ~i economica a \iirii.
Aceste caracteristici nu pot fi straine de influen\a culturi i
academice germane, caci , exceptandu-i pe Creangii ~ i pe Caragiale,
singurii care nu au urmat ~coli superioare, ~i pe Vasile Pogor, care a
studiat in Fran\a, junimi~tii au frecventat universita\i germane. Va fi,
fiira indoiala, perioada cea mai importanta din punct de vedere
cultural a secolului. Odata cu definitivarea procesului de creare a
unei limbi literare m1itare ~ i cu stabilirea normei lingvistice de ciitre
Academia Romana, produsa la sfiir~itul seco lului al XIX-lea, cultura
romana, chiar daca Inca departe de momentul sincron izarii cu
Occidentul, depa~e~te stadiul adolescen\ei, lndreptandu-se hotiirat
in direc\ia maturiziirii depline.
in numele principiului autonomiei esteticului, se va produce o
indepiirtare de literatura cu accente patriotice, dar ~i patriotarde a
vremii; lirismului excesiv, declamati v ~i sentimental al pa~opti~tilor,
ii vor fi opuse o varietate de teme ~i de forme stilistice, nemaiintalnite pana atunci in literatura romanii.

Clasic - 1. autor cu opere susceptibile a fr studiate in ~coala ~i considerate a fi modele; 2. aparjinand

Antichita\ii greco-latine; 3. model.
Mari clasici - scriitori din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea
(Titu Ma iorescu , Mi ha i Em inescu,
l.L. Carag iale, Ion Creanga , loan
Slavici), care au deven it modele
sau re pere pentru creatorii genera\iilor urmatoare .

Mihai Eminescu sau primatul sensibilitatii

Fa/a lui Eminescu e dub/ii: prive$fe odatii spre noaptea comunii, a veghierii, a naturii $i umanitiifii, iar altii data spre noaptea fiirii
inceput a visului, a vdrstelor eterne $i a genii/or romantice. f n
planetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde fiipturii din aceastii fa/ii cu douii profiluri: unul neptunic, niiscut din
spuma amarii [ii din ape tdnjind spre orizonturile lumii, celiilalt plutonic, fnviiluit in focul originar.

(I. Negoi\escu, Poezia lui Eminescu)

Ii

Mihai Eminescu la 19 ani

A Jost o vreme cand marii poe(i treceau fn primul rand drept

ganditori adanci :fi cand mesajul poetic era miisurat dupii importan(a ideilor exprimate. Poate cii Eminescu fnsu$i n-afost strain de
aceastii normii a vremii, [neat poetica lui este fn parte orientatii de
niizuin(a de a rivaliza cu jilozofii $i cu poe(ii jilozoji. $i cu toate
aces/ea, poetul este mai mare nu atunci cand mediteazii asupra
rostului existenfei, reluand de pildii refrenul hamletic ,.A Ji? .. . ", ci
atunci dand fnchipuie $i cantii articuland uimirile lui fn fafa naturii
sau cand f$i fnstruneazii lira pentru a-$i spune durerile $i fericirile
iubirii, dorinfa, regretul arziitor, chemarea $i regiisirea dupii despiirfire. Omul iube$1e fn poezia lui Eminescu cu o intensitate care
conduce extazul erotic panii la limita suferin{ei :fi a morfii. Iubirea
eminescianii este deopotrivii cu a lui Tristan din drama lui Wagner.
Un fir fndoliat se fnterfese cu bucuriile ei. Voluptatea se asociazii cu
durerea, [neat .. dulcea jale "sau ..farmecul dureros "Jae parte printre
expresiile eminesciene cele mai tipice. $i poate cii tocmai acum,
cand o dore:fte mai pufin, poezia lui Eminescu atinge sensurile ei
metafizice cele mai grave. in experienfa iubirii a intuit Eminescu
mai /impede resortul eel mai adanc al vie{ii, ., dorul nemiirginit",
dar $i ziidiirniciile acestuia.
(Tudor Vianu, Mihai Emi11escu)

Ion Creanga, scriitor ,,poporal"?

Despre raporturi!e dintre opera lui Creanga ~i folclor s-a discutat mult, incii de la sosirea sa la Junimea . G. Panu, de exemplu,
credea ca marele merit al lui Creangii a Jost cii el a scris pove$tile
fntocmai sau aproape fntocmai cum ele se spun la farii, in timp ce
lacob Negruzzi ii considera un {ii.ran necioplit din cre:ftet panii fn
tiilpi, gros $i gras, nepieptiinat $i pros/ fmbriicat, avand doar un
talent primitiv. Chiar ~i Maiorescu vedea in Creanga doar un bun
institutor $i un scriitor popular, necrezand necesar sa-i dedice un
articol special cum facuse cu Eminescu ~i Caragiale.
In randul criticilor literari piirerile sunt insa impartite:
Lipsa de meta/ore fn Creangii, unicul prozator roman al ciirui
stil are particularitatea asta - este caracteristicii acestui scriitor
prin excelen{ii popular $i prin excelenfii epic. Opera Lui Creangii
este epopeea poporului roman. Creangii este Homer al nostru. in Ion
Creangii triiiesc credinfele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba,
poezia, morala, jilozojia poporului, cum s-au format fn mii de ani
de adaptare la fmprejuriirile la piimantului dacic, dedesubtul jluctuafiunilor de la suprafafa vie{ii nafionale. Creangii este reprezentantul
perfect al sujletului romanesc fntre popoare; al sujletului fiiriinesc
fntre moldoveni; al sujletului omului de munte fntre {iiranii moldoveni.
(G. lbraileanu, Povestirile llli Crea11gii, 1910)

Eminescu devine dupii moarte, printr-o exagerare de cult, prototipul fnsu:firi/or :fi virtu{ilor umane. Istoria? Eminescu. Economia?
Eminescu. Pedagogia? Eminescu. Eminescu e eel mai marejilozof
eel mai de seamii jilolog, eel mai fnvii{at individ. El a formula! cu
mult fnaintea fizicii moderne teoria relativitiifii, a cunoscut pe clasici ca nimeni altul, a relevant omenirii jilozojia asiaticii. El este un
pro/et. A previizut priibu:firea sistemului monetar $i refntregirea
patriei. Ce/ mai inocent cuvant al paginilor lui e umjlat de simboluri ca o rodie coaptii. [... ]Dar cunO:flin{ele lui? Pentru el literatura
englezii ori lituanii nu aveau taine. Manuscrisele Lui sunt presiirate
cu calcule :fi ecuafii care a$1eaptii numai un mare matematician
spre a scoate la ivealii $i aceastii necunoscutii perifie a poetului.
Precum Dante devenise fn Italia cripta tuturor fn{elepciunilor omene:fti, Eminescu a ajuns :fi el a ft, fn lipsa unei critici adeviirate,
fnceputul :fi sfar:fitul oriciirei discipline, autoritate supremii, Atot:ftiutorul. A venit, credem, vremea sii cercetiim pe Eminescu fn spiritul adeviirului :fi cu o pietate care sii nu degenereze fn caricaturii.
(G. Calinescu, Opera /ui Mi/1ai E111i11escu)

Aceastii fnsu$ire de a dramatiza realistic basmul a /ii.cut sii-i

iasii lui Creangii renumele de .. scriitor poporal". fnsii nici {iiranii
n-au astfel de daruri cu totul rafinate, nici pove$tile, a$a cum sunt,
nu pot sii placii {iiranilor. Toatii par/ea nuvelisticii din Povestea Jui
Stan Piifitul ori din Povestea Jui Harap-AJb este peste fnfelegerea
omului de la {arii. Prea multii ,. atmosferii", prea mull ,. umor" dialogic, prea multii desfii$urare coloristicii fn paguba mi$ciirii lineare
epice. Omul de la farii vrea epicul gol.fiirii minu{ii de observafie, $i
e doritor de fabulos. Este fn pove$tie Lui Creangii atiita jovialitate,
atata umor al contrastelor, fncat compunerile sun/ rnenite sii nu fie
gustate cum trebuie decat de intelectuali. [... ] fntrebarea pe care
trebuie sii ne-o punern $i azi, pentru acei care mai stiiruie fn anume
erori: scrierile lui Creangii, basmele eel pufin, sunt folclor $i au
valoare ca atare sau sunt scrieri literare? Putem riispunde dinainte:
Ion Creangii e wz mare prozator $i numai cititorul de mare rajinament artistic fl poate gusta cum trebuie.
(G. Calinescu, Viafa Lui !011 Crea11gii, 1938)

q Dintre toate aprecierile de mai sus, cea mai radicala pare a

fi aceea a lui G. Calinescu. Raporteaza-\i, sub forma unui text de tip
argumentativ de 15-20 de riinduri, propriul punct de vedere despre
poet la eel al criticului. Cite~te-ti textul in fata colegilor ~i dialogati
pe marginea continutului sau.
q Consideri ca eminescianismul mai este astiizi un reper in
crea\ia literara? Discuta\i in clasa ~i argumenta\i.
q Recite~te ciiteva dintre poeziile lui Eminescu ~i noteaza-ti
impresiile sub forma unui jurnal de lectura. Serie apoi cinci-~ase
cuvinte/ expresii pe care le consideri a fi cele mai potrivite pentru a
,,traduce" aceste impresii. Integreaza aceste cuvinte/ expresii intr-un
text in care sa caracterizezi lirica eminesciana.

II

r~
Ion Creanga, in preajma varstei
de 40 de ani

Cine ar vedea fn paginile lui Creangii o sirnplii culegere folcloricii sau un medium fntarnpliitor prin care se rosle$le fantezia
lingvisticii a poporului ar comite una dintre cele mai grave erori ale
judeciifi literare. Zicerile tipice sunt fn Creangii mijloacele unui artist individual. Prin ele ne vorbe:fle un om al poporului, dar nu un
exemplar impersonal $i anonim.
(Tudor Vianu, Arta proaztorilor ro111ii11i, 1941)
Estetismul lui Creangii nu are seamiin decat fn proza lui Mateiu
I. Caragiale, oricat de diferifi riimdn fntre ei cei doi scriitori, unul
conspectand lumea satului, celiilalt a ora$ului, unul senin $i salutar,
celiilalt fntunecat, de$i ,,decadent". Ambii rnizand pe filologie, pe
.!j

Iii

valorile expresive ale prozei romane:jti, pe ,,poezia" prozei :ji, ca

a/are, ambii intraductibili.
(I. Negoi\escu, /storia literaturii ro111li11e, 1991)

Precizeazii tema celor patru extrase de mai sus.

In funqie de ce alt criteriu deciit eel cronologic ai putea
grupa citatele?
q Din punctul tau de vedere, care opinie despre opera lui
Creangii este mai departe de adeviir? Argumenteazii-\i op\iunea.
q
q

I.L. Caragiale

~i

universul comic

De-a lungul timpului, valoarea operei lui Caragiale a fost

contestatii sau acceptatii cu argumente dintre cele mai diverse.
Dincolo de cele stilistice sau strict estetice, primeazil cele etice:
Domnul Caragiale sii. fnve!e a respecta na(iunea sa, iar nu sii.-:;i batii.
joc de ea - afirma in 1891 D.A. Sturza, academician ~i om politic.
Apar argumente sociologice: Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi
numai pei1tru o epocii. mii.rginitii.; chiar dacii. fn compozipa for intrii.
ceva :ji din sujletul omenesc din toate vremile, intrii. fnsii. :;i prea multe
elemente condi!ionate de fmprejurii.ri trecii.toare. [... ]in cincizeci de
ani nu va mai rii.manea nici cea mai micii. urmii. din atmosfera moralii.
a operei lui Caragiale; fiecare rand al Scrisorii pierdute va trebui,
deci, fnso!il de un altul de comentarii (E. Lovinescu). Punctele de
vedere care urmeazii, exprimate de-a lungul unui secol, oferii ciiteva
repere in interpretarea operei, dar ele ar putea fi arnplificate cu !ncii
multe altele, deopotrivii de interesante.
l.L. Caragiale
la varsta de 38 de ani (1890)

Stratul social pe care fl infii.!i:;azii. mai cu deosebire aceste

comedii este luat de jos :ji ne aratii. aspectul unor sim!iminte omene:j/i, de altminteri acelea:ji la toatii. lumea, manifestate fnsii. aici cu
o notii. specificii., adecii. sub forma unei spoieli de civiliza(ie occidentalii., strecuratii. fn mod precipitat fn ace/ strat :;i transformatii. aici fn tr-o adevii.ratii. caricaturii. a culturei moderne. [ .. .] in aces/ caleidoscop de figuri, fnlii.n!uite fn vorbele :ji faptele for spre efecte de
scenii. cu multii. cuno!flin!ii. a artei drama/ice, d. Caragiale ne aratii.
realitatea din par/ea ei comicii.. Dar U!fOr se poate fntrevedea prin
aceastii. realitate elementul mai adanc :ji serios, care este nedezlipit
de via!a omeneascii. fn toatii. info!i!farea ei, precum fn genere fndii.rii.tul oricii.rei comedii se ascunde o tragedie.
(Titu Maiorescu, Comediile d-lui I.L. Caragiale, 1885)
Rolul ironiei fn opera lui Caragiale este covdr:jilor. Fii.rii. teama
exagerii.rii se poate afirma cii. ironia e principala coordonatii. a umorului caragialian.
(~erban Cioculescu, Jronia in opera Lui Caragiale, 1966)
Caragiale a transferal o cantitate impresionantii. de .fragmente ale
limbajului oral, jumalistic !fi administrativ, fn comediile sau fn schi!ele
sale, !fi aceste.fragmente reprezintii. cazuri excepponale de transformare
a unor ,, specii'' necanonizate ale discupei, fn elemente de definipe ale
textului literar. Cuvinte vechi, cl~ee, expresii :jiformule verbale pitore:;ti
cii.lii.toresc spre Caragiale :ji se transformii. dintr-o noutate anonimii.,

Im

fntamplii.toare /ji efemerii., fntr-o noutate persona/ii. :ji sistematicii. a

textelor lui. Se poate chiar afirma cii. cele mai puternice efecte cornice
ietite din aceastii. m~care inten{ionalii. a limitelor fntre care se pii.streazii.
de obicei textele :ji cuvintele sun/ cele provocate de relapa dintre scris :ji
oral, atunci cand ,,scrisul" ar trebui sii. fie educat :;i fnalt, sii.rbii.toresc :;i
serios, iar ,, vorbitul" rii.mane dimpotrivii. minor, comic :;i trivial. Din fntalnirea ,, scandaloasii." a registrului oral minor, cu eel scriptic consacrat, se nasc scenele cornice :;i explicafiile ,,filologice " din Noaptea
furtunoasii, 0 scrisoare pierdutii sau Conul Leonida fatii cu
Reacpunea, cu su.fragiu, a manca sudoarea poporu/ui, bampir !fi legea
de murii.turi, !fi tot fn aceastii. sferii. a comicului intrii. transcrierea
vorbirii digresive a ,, mitocanilor ", fntreruptii. .frecvent de elementarele
formule de balizaj, ,,zice ", ,,zic ", sau irezistibilul bilet de fntalnire al
Mi{ei Baston cii.tre .frizerul Nae Girimea, din D-ale carnavalului:
,, Bibicule, Mangafaua pleacii. maine miercuri la Ploiqti, remai singurii.
!fi ambetatii.; sunt foarte rii.u bolnavii.; vino sii.-i tragem un chef..
(Florin Manolescu, Caragiale :;i Caragiale, 1983)
q Identificii, in texte studiate la clasii sau in cele citite de tine,
posibile exemple care sii fi generat o astfel de reac\ie precum cea a
Jui D.A. Sturza, din 1891. Consideri ca o asemenea acuza\ie era
indreptii\itii, in epocii? Argumenteazii-\i raspunsul.
q Identificii exemple potrivite pentru a ilustra afirma\iile Jui
Titu Maiorescu ~i ~erban Cioculescu.
q Extrage pe fi~e scurte secven\e care con\in elemente de
limbaj oral, jumalistic ~i administrativ, din crea\ia Jui Caragiale.
Explica, pentru fiecare caz in parte, efectul comic pe care 11 produc.

loan Slavici, creatorul nuvelei psihologice

in literatura romana
Pictura omului sujletesc :;i a conjlictelor lui, analiza psihologicii., fn fn{elesul fn care realismul !fi naturalismul contemporan fl
dii.deau cuvantului, f!fi gii.se:;te fn Slavici una din primele sale expresii romane:;ti. El este creatorul acelui realism {ii.rii.nesc, fn care
Maiorescu va vedeaformula cea mai valabilii. a nuvelisticii contemporane, o formulii. lucrand cu puterea unui cadru organizator pentru
o lungii. serie de povestitori romani !fi, prin nuan1a ei moralizatoare,
mai ales pentru atd!i din/re nuveli:;tii Ardealului.
(Tudor Vianu, loan Slavic1)
Cu perceppa justii. numai cand se aplicii. la via/a fii.rii.neascii.,
[opera lui Slavici] nu idealizeazii. :;i nu trateazii. cazuri de izolare.
Oamenii sun/ darzi, lacomi, fntreprinzii.tori, intriganfi, cu pii.rfi bune :;i
cu pii.rfi rele, Clja cum trebuie sii. fie o fume comunii.. Dacii. arfl avut mai
multii. capacitate de lucru, Slavici ar fl putut da o comedie umanii. a
satului. Limba de obicei fmpiedicatii. :ji ridicul de neao:;e, atunci cand
trateazii. idei, e un instrument de observafie excelent fn mediul fii.rii.nesc.
(G. Ciilinescu, Jstoria literaturii romline)
Nuvelistica este pasul eel mai important fii.cut de Slavici fn direcfia creii.rii unor structuri literare modeme fn proza noastrii.. Sub
aspectul categoriei formale, el trece de la ,,personajul plat" al prime/or nuvele, la ,,personajul rotund" al celor de dupii. 1880, cucerind, concomitent, fn cele mai reu:;ite opere, autenticitatea profandii.,
de tip modem, a umanului. in para/el, f:;i creeazii. :;i perfecfioneazii.

loan Slavici in timpul studiilor

vieneze (1872-1873)

Im

Casa Vasile Pogor, din la~i,

unde s-au tinut primele intruniri
ale Junimii

uneltele - fn primul rand, analiza psihologicii, principala contribu{ie

a lui Slavici la acest capitol al tehnicilor moderne.
(Alexandru Ciilinescu, loan Slavic[)
<::'.) Toti cei patru critici literari citati recunosc in Slavici un fin
analist al sufletului omenesc. Identificii totu~i ~i alte caracteristici
ale prozei sale, in aprecierile de mai sus.
<::'.) Alege oricare dintre opiniile de mai sus ~i exprimli-\i, argumentat, in scris, acordul sau dezacordul.
<::'.) Formuleazii-ti propriul punct de vedere despre valoarea nuvelisticii Jui Slavici, avand in vedere textele studiate in clasii ~if sau citite de
tine. Confruntii-ti opinia cu cea a colegilor ~i sustine-p propriul punct de
vedere, sub forma unui monolog argumentativ de trei-patru minute.
.;;~\.~~

,,

. \' "\'>.,;,,.
.\'\~

,,Ceea ce leagii strans pe ni~te scriitori, altfel atat de deosebiti, ca

Eminescu ~i Caragiale, este in primul rand atitudinea criticii. fatii de
societatea vremii !or. Ceea ce ii une~te apoi pe ace~tia cu un Creanga
~i Slavici este nu numai stabilirea comuniciirii cu viata poporului ~i cu
marile Jui izvoare de inspiratie, dar ~i ace! rafinament al formei, ace!
scrupul al con~tiintei artistice, nutrit in bunii parte in atrnosfera esteticii
a Junimii. Nirneni dintre scriitorii de seamii ai trecutului nu egalase In
rigoarea niizuintei de artii, in marele pre\ pe care par a-I pune pe faptul
creapei literare, pe un Eminescu, Caragiale, Creangii ~i Slavici. Odatii
cu ace~tia, literatura romana intra in faza nouii a autonomiei
esteticului, desigur nu in intelesul ell arta literarii se elibereazii de orice
preocupare omeneascii strainii firii ei, dar in acela ell nicio atitudine
practica ~i speculativii a spiritului nu capiitii drept de cetate in artii,
decat daca se supune legilor ei severe." (Tudor Vianu, Junimea)

"l;;;:;,r~~
1~"-~~,,.~,.ffiwf;1!P

....

. 1,.,{~1t; 1~,~<\ill~,
1.

2.
3.
4.

5.

Ill

';!;:f. .,,,,,....

...

_,, ~~~H~Tit. EVALUARE FINALA

in echipe de cate trei-patru colegi, realizati o bibliografie criticii

de patru-cinci titluri, care sii vii ajute la aprofundarea studiului
de caz propus in acest capitol.
Prezentati in fata clasei, fiecare echipii, materialele selectate ~i
argumentati-vii alegerea.
De la caz la caz, completati-vii propria selectie cu titluri propuse
de celelalte echipe.
'La alegere:
a. Redacteaza un raport care sii finalizeze investiga{ia despre
Diversitatea tematicii, stilisticii ~i de viziune in opera marilor
clasici, pe care sii-1 prezinti in fata colegilor, in 10-15 minute.
b. in echipe de cate trei-patru colegi, realizati un protect avand
ca temii Diversitatea tematicii, stilisticii ~i de viziune fn opera
marilor clasici. Prezentati in fata clasei, sub forma unei sinteze de 10-15 minute, rezultatele cercetlirii, punandu-le colegilor
la dispozi\ie toate materialele colectate.
Organizati o dezbatere avand urmiitoarea mo\iune: Putem
considera epoca marilor clasici drept primul pas fn ac{iunea
de sincronizare a culturii romane cu lumea europeanii?

B. Curente culturale/ literare in secolul al XIX-lea inceputul secolulului al XX-lea

Romantism ul
Context istoric
Romantismul a apiirut in Germania ~i in Anglia, tiiri in care
traditia clasicii era mai putin puternica, ~i s-a extins apoi treptat in
Franta ~i in restul Europei, precum ~i dincolo de ocean, fiind precedat de preromantism, curent literar care, la sfiir~itul secolului al
XVIII-lea, cultiva afectivitatea ca riispuns la rationalismul clasic ~i
iluminist al timpului. Temele favorite ale preromantismului erau
natura (prezenta in poeziile lui James Thomson), ruinele ca punct de
plecare al meditatiei elegiace pe tema timpulu i (Fram;:ois Volney),
miturile nationale (in poemele Jui James Macpherson, pe care ~i le
prezenta ca fiind doar traduceri din creatia unui legendar bard celtic,
Ossian), iubirea ~i visul (prezente cu preciidere in scrierile Jui
Jean-Jacques Rousseau). Tot preromanticii este ~ i mi ~carea literarii
germana numita Sturm und Drang (furtuna ~i avant).
Dacii in cele mai multe dintre literaturile europene trecerea la
romantism s-a produs ,, lini~tit", ca urmare a erodarii interesului
pentru temele specifice clasicismului, dar ~i a saturiirii gustului public care nu mai accepta constrangerile regulilor ~i mai ales obligatia respectiirii unitiitii de timp ~i de Joe, in Franta, unde traditia
clasica era mult mai puternicii, di sputa dintre clasicism ~i romantism
a fost mai indelungatii ~i mai indarjitii, fiind marcatii de douii
momente irnportante: Prefata Jui Victor Hugo la drama Cromwell
(1827) ~i ,,biitalia" pentru piesa Hemani (1830). Dincolo de acest
an, romantismul va triumfa ~i in Franta.
In literatura romiinii, romantismul a piitruns prin filiera francezii, odata cu scriitorii generatiei pa~opt i ste, chiar dacii in amestec
cu unele influente de facturii clasicii. Insii articolul-program al revistei Dacia literarii (1840), intitulat Introduc(ie ~i scris de Mihail
Kogiilniceanu, aduce in prim-plan, in mod explicit, ideologia literarii romanticii, recomandand scriitorilor drept surse de inspiratie
istoria nationalii, folclorul ~i natura, ceea ce va imprima Jiteraturii
caracterul national-patriotic specific acestui curent. Prin creatia lui
Mihai Eminescu, romantismul romanesc se va prelungi ~i in a doua
jumiitate a secolului al XIX-lea, in timp ce in literatura europeanii,
odatii cu simbolismul, i~i fiicuse deja aparitia ~i se maturiza o nouii
sensibilitate artisticii.

Trasaturi
Romantismul se constituie ca o reactie impotriva excesului de
incredere in primatul ratiunii, promovat de teoreticienii clasismului,
opundu-se canoanelor, in numele libertiitii creatiei ~i a imaginatiei.
Dacii scriitorii clasici tindeau spre obiectivitate, ignorand particularul in favoarea generalului, prin conturarea unor tipuri umane

Libertatea conducand poporul,

pictura de Eugene Delacroix

Sturm und Ora ng - mi ~ca re

litera ra prero mantica german a din
ultimele dece nii ale secolului al
XVII I-lea care afi rma primatul sensibilita1ii (Deviza sa era sentimentul
este totu0. proslavirea originalita1ii ~ i
pasiunea creatoare. Figu ra centrala
a literaturii preromantice este
Prometeu, vazut ca un simbol al
supe riorita1ii celui ce lupta pentru
libertatea spiritului. impotriva oricaru i fel de constrangeri.
James Thomson (1700-1748),
poet sco1ian
Constantin Fram;ois Chasseboeuf Volney , conte de (17571820). erudit 9i filozof francez, autor
al unei caf1i intitulate Ruinele sau
Meditafii
despre
decaderea
imperiilor
James Macphers on (17361796), poet sco1ian
Jean.Jacques Rousseau (17121788), autor al romanului epistolar
Julie sau Noua Eloiza

Iii

universale, precum avarul, mincinosul, ipocritul, fanfaronul etc.,

romanticii nu acceptii decat individualitatea. Se na~te astfel o nouii
ideologie literarii care incurajeazii amestecul genurilor, al speciilor ~i al
stilurilor (prin punerea in valoare a resurselor limbajului popular ori
arhaic, aliituri de limba literarii cultii), dar ~i afirmarea personajului ca
individualitate excepponalii, eel mai adesea subliniatii prin procedeul
antitezei. Romanticii rniliteaza pentru primatul spontaneitii\ii, al sensibilitiipi ~i al originalitii\ii, i~i doresc sa evadeze din realitate in lumea
visului, sunt fascina\i de mister ~i de straniu ~i, de asemenea, de
spapile exotice ~i de rnituri, cultiva culoarea localii, evoca evenimente
ale istoriei naponale ~i considerii folclon.ll o sursa importantii de
inspirape. Speciile lirice favorite sunt medita\ia, elegia ~i romanta, iar
cele epice - Iegenda, balada, poemul eroic, nuvela (istoricii, fantasticii)
~i romanul (istoric, de aventuri). De asemenea, autorii romantici scriu
drame istorice ~i melodrame.
Reprezentanp

In Germania: Novalis (I 772-180 I), poet, au tor al unui ciclu de

Sappho, picturii de

Charles-Auguste Mengin

Ra\iune - termenul era, alaturi de norma, un principiu al crea\iei clasice. Estetica romantica se
va contura in opozi\ie cu cea a
clasicismului, prin accentul pus pe
fantezia creatoare ~i prin pre\uirea
imagina\iei.
Verosimil - cuva ntul denume~te un principiu al artei clasice
~ i realiste care presupune nu simpla imitare a realita\ii, ci doar conformitatea cu realitatea.
Figuri romantice - galeria figurilor romantice se distinge printr-o
puternica individualizare. Eroul romantic poate fi divinitatea, dar ~i demonul, profetul sau revoltatul ,
titanul sau geniul, ingerul sau
martirul etc. in poezia eminesciana
apar ~i alte figuri specifice romantismului: magul, preotul, calugarul,
in\eleptul etc.
Fascina\ia infinitului - pentru
scriitorul romantic, .descoperirea
infinitului" devine sursa unui fior
care aminte~te fiin\ei umane de legatura ei cu universul , ca parte a
acestuia.

IE

Inmuri ciitre 11oapte; E.T.A. Hoffmann (I 776- I 822), au tor de prozii

fantasticii ~i compozitor: Ulciorul de a11r, Spiirgiitor11l de m1ci;
Heinrich Heine (1 797-1856), poet, eel mai cunoscut volum al siiu
fiind Cartea ciilltecelor; in Anglia: William Blake (1757-1 827),
poet ~i pictor; William Wordsworth (1770-1 850), volumul siiu
Balade Iirice este considerat a marca inceputul romantismului
englez; Samuel Tylor Coleridge (1772-1834), autor al Baladei
biitra1111l11i mari11ar; George Gordon Byron (I 788-1824), autor al
unui ciclu de Poeme orie11tale, al poemului dramatic Ma11fred ~i al
dramei Cai11; Percy Bysshe Shelley (1792-1822), autor al dramei
lirice Pro111ete11 desciitu~at; John Keats (1795- I 82 I); in Fran\a:
Fran9ois-Rene Chautaubriand (1768-1 848): Atala, Re111f; Alphons
de Lamartine (1790-1869), poet, autor al unor Medita(ii poetice;
Victor Hugo (1802-1885), poet: Ode, Balade; prozator: Mizerabilii;
dramaturg: Hema11i, Ruy Blas; Alfred de Musset (1810-1857),
poet, autor al unui ciclu intitulat Nopfi; in Italia: Alessandro Manzoni
(I 785-1873), poet, prozator, dramaturg, cea mai cunoscutii scriere a
sa fiind romanul istoric Logod11icii; Giacomo Leopardi (I 7981837): Mici opere morale; in Rusia: Aleksandr Sergheevici Pu~kin
(I 799-1 837), roman istoric: Fata ciipita11ului; nuvelii Dama de
picii; drama istoricii: Boris God1111ov; poeme: R11sla11 ~i Ludmila;
Mihail Lermontov ( 18 I 4-1841) au tor al poemului Demo1111l.
In literatura romanii, romantismul se manifestii cu preciidere in
perioada p~optistii prin crea\ia Jui Grigore Alexandrescu, autor al
medita\iilor pe teme istorice: Umbra lui Mircea. La Cozia, Riisiiritul lu11ii. La Tisma11a ~i Mormilltele. La Driigii~a11i; Ion Heliade-Riidulescu, autor al baladei Zburiitorul; Costache Negruzzi, creatorul nuvelei istorice, Alexa11dru Liipu~11ea11ul, ~i sentimentale,
Zoe, 0 alergare de cai; B.P. Hasdeu, autor al dramei istorice
Riizva11 ~i Vidra; Vasile Alecsandri autorul dramei Despot-vodii ~i
al volumelor de Lege11de, Doi11e ~i liicriimioare, Dimitrie
Bolintineanu, Gh. Asachi, Alecu Russo. Culmea romantismului
romanesc va fi atinsii insii abia in deceniile opt ~i nouii ale secolului
al XIX-lea, prin crea\ia lui Mihai Eminescu.

Ol~Hi.1DllJil~ l!J~ il~f.Jil

I.

2.

3.

Aminte~te-\i cateva opere literare cu subiect istoric, din literatura romanii sau din cea universalii, pe care le-ai citit ori despre
care ai informa\ii.
Ce dornnitor roman te-a impresionat eel mai mult prin faptele
sale deosebite, care au riimas consernnate in Ietopise\e, cronici,
in crea\ii folclorice sau in studii istorice?
Care sunt triisaturile prin care se individualizeazii un personaj
romantic?

ALEXANDRU LAPU$NEANUL
1564-1569
de Costache Negruzzi
( fragmente)

I
Dacii voi nu ma vre\i, eu vii vreu ...

lacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui

$tefa11 Tom:Ja, care acum carmuia {ara, dar Alexandru Liipu:Jneanul,
dupii f11Jriingerea sa fn douii riinduri, de Oytile Despotului.fugind la
Constanti11opol, izbutise a Lua O:fli turce:Jli :Ji se fnturna acum sii
izgo11eascii pre riipitorul Tom:Ja :Ji sii-:Ji ia scaunul, pre care 11u l-ar
Ji perdut, de n-ar Ji fast vii11dut de boieri. fntrase in Moldavia,
fntoviirii:Jil de :Japte mii spahii :Ji de vreo trei mii oaste de striinsurti..
fnsti. pe liingii aceste, avea porunci fmpiirale:Jti ciitre hanul tatarilor
Nagai, ca sti.-i deie oriciit ajutor de oaste va cere.
Liipu:Jneanul mergea aliituri cu vornicul Bogdan, amiindoi
cti.16.ri pe armasari turce:Jti :Ji fnarma{i din cap pti.nii fn picioare.
- Ce soco{i, Bogdane, zise dupii pu{inti. tti.cere, izbiindi-vom
oare?
- Sa nu le fndoieyli, Maria Ta, riispunse curtezanul, {ara geme
subt asuprirea Tom:Jei. Oastea toatii se va supune cum i se va
fiigiidui mai mare simbrie. Boierii, ciifi i-au mai liisat vii, numai
frica mor{ii fi mai fine, dar cum var vedea cii Maria Ta vii cu putere,
fndatii var alerga yi-l var liisa.
- Sa deie Dumnezeu sti. n-aib nevoie a face ceea ce au JO.cut
Mircea-vodii la munte11i; dar fi-am mai spus, eu fi cunosc pre
boierii no~tri, cti.ci am triiit cu dii11:fii.
- Aceasta riimiine la fnaltti. fnfelepciunea Miiriei Tale.
Vorbind aya, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposirii la o
dumbravti..

Costache Negruzzi (18081868) - prozator, poet ~i dramaturg.

la Trife~tii-Vechi, jude\ul
intr-o familie din randul micii
boierimi. inva\a, cu profesori particulari, greaca ~ i franceza. Deprinde
slovele romane~ti de unul singur.
dupa cartea lui Petru Maior, lstoria
Se

na ~te

la ~i.

pentru inceputul rom anilor in

Dachia, episod marturisit in scrierea
sa Cum am invatat romanele.
in 1821, datorita tulburarilor

produse de mi~carea eterista. se

refugiaza impreuna cu familia in
Basarabia, la Chi?i nau. Aici ii intaln e~te pe Aleksa ndr Pu ~k in , mare
poet rus, aflat in surghiun. Acest
contact ii marcheaza ~i contribuie la
trezirea dorin\ei de a scrie.
Reintors la lai, incepe o
cariera administrativa, consonanta
cu temperamentul sau cumpanit ~i
rezervat. Publica in revista Dacia
fiterara (1840) nuve la istorica
Alexandru Liipuneanul, capodopera sa, opera de referin\a pentru
nuvelistica romaneasca. impreuna
cu Vasile Alecsandri ~i Mihail Kogalniceanu este codirector, intre 1840

Ii

~i

1842, al Teatrului Na\ional din

la~i . Fire conservatoare, nu se implica alatu ri de prietenii sai moldoveni, in Revolu\ia de la 1848, considerand ca a~ezarea vie\i i na\iona le
trebuie facuta printr-o evolutie organica.
in anul 1857 ed iteaza volumul
Pacatele tinerefelor (o selec\ie a
scrie rilor sale de pana atunci),
structural in patru paf\i: Amintiri de
junefe, Fragmente istorice, Neghina
i palamida, Negru pe alb Scrisori la un prietin. Bolnav, scrie
tot mai pu\in in ultimii ani ai vie\ii. in
1867 este ales membru al Societafii
Academice Romane.

A doua domnie a lui Alixandru

voda Lapuneanul, carile apoi
au taiat 47 de boieri , 7072
intr-aceia vreme infelegandu
sultan Suleiman impilratul turcescu
de atata amestec!lturi ce sil fac in
tara Moldovei i sa scoala unii spre
al{ii, nu suferi, ci dede domniia iarai
lui Alixandru vodil Ulpuneanu/. far
f}tefan vodil, daca omori pre Dispot
voda la Suceava i biltu pre Mircea
voda la Milcov, sa intoarse la la i i
gatind ca sa trimi{a boieri i oameni
de {ara la imparatul, sa-i ceaie steag,
venira -i olacarii de-i dede domniie
veste, cum ieste data lui Alixandru
voda i el au venit la Brilila i sa gatete ca sa intre in {ar!l. in{elegandu
de aceasta, f}tefan Toma vodil sil
sfatui cu boierii sai ce vor face i aflaril ca sa trimita sil marga la Alixandru
voda oameni jura{i de la {aril, sa-i
spuie ca {ara nu-I va, nici-1 iubescu
i de acolo sil treacil la impilrafie i
pana nu le va veni rilspuns ul, sii

Ii

- Doamne, zise un aprod apropiindu-se, ni$1e boieri sosind acum

cer voie sii se infii!i$eze la Maria Ta.
- Vie, riispunse Alexandru.
Curdnd intrarii sub cortul unde el 9edea incungiural de boierii
$i ciipilanii siii, patru boieri, din care doi mai biitrdni, iar doi )uni.
Ace91ii erau vornicul Mo{oc, poste/nicul Veverifii, spiitarul Spancioc
$i Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-vodii, se fnchinarii piinii la piimdnt,
fiirii a-i siiruta poala dupii obicei.
- Bine-a{i venit, boieri! zise acesla silindu-se a zdmbi.
- Sii fii Maria Ta siiniitos, riispunserii boierii.
- Am auzit, urmii Alexandru, de bdntuiri/e {iirii 9i am venit s-o
mdntui; 9tiu cii {ara m-a9teaptii cu bucurie.
- Sii nu biinuie9ti, Maria Ta, zise Mo{oc, {ara este lini$1itii :fi
poale Maria Ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; ciici a$a este
obiceiul norodului nostru, siifacii din {dn{ar; armasar. Pentru aceea
ob$tia ne-au trimis pre noi sii-!i spunem cii norodul nu te vrea, nici
te iube$te $i Maria Ta sii te intorci inapoi ca ...
- Dacii voi nu mii vre{i, eu vii vreu, riispunse Liipu$neanul, a
ciiruia ochi scdntierii ca un falger; $i dacii voi nu mii iubi{i, eu vii
iubesc pre voi $i voi merge ori cu voia, ori fiirii voia voastrii. Sii
mii-ntorc? Mai degrabii-$i va intoarce Duniirea cursul indiiriipt! A!
Nu mii vrea {ara? Nu mii vre{i voi, cum fn{iileg?
- Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi suntem datori
a-fi spune adeviirul. Boierii sunt hotiird{i a pribegi la unguri, la le$i
$i la munteni, pe unde au to{i rude $i prieteni. Var veni cu O$!i
streine $i vai de biala {arii cdnd vom avea riizboaie fntre noi $i poate
9i Miiriei Tale nu-i va Ji bine, pentru cii domnul $tefan Tom$a ...
- Tom:fal El te-au invii{at a vorbi cu atdt ddrzie? Nu $1iu cine
mii opre9te sii nu-{i sfiirm miiselele din gurii cu buzduganul acesta,
zise apucdnd miiciuca de arme din mdna lui Bogdan. Ticiilosul ace!
de Tom$a v-au invii{at... ?
- Ticiilos nu poate Ji ace! ce s-au invrednicit a se numi unsul
lui Dumnezeu, zise Veverifii.
- Au doar nu sunl $i eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-a{i
jural $i mie credinfii, cdnd eram numai stolnicul Petre? Nu m-a/i
ales voi? Cum aufost obliiduirea mea ? Ce sdnge am viirsat? Care
s-au intors de la U:fa mea,fiirii sii cd$tige dreptate $i mdngdiere? $i
insii, acum nu mii vrefi, nu mii iubifi? Ha! ha! ha!
Rddea; mu$chii i se suceau in rdsul acesta $i ochii lui hojma
clipeau.
- Cu voia Miiriii Tale, zise Stroici, vedem cii mo$ia noastrii a
sii cadii de isnoavii in ciilcarea piigdnilor. Cdnd astii negurii de lurci
va priida $i va pustii {ara, pe ce vei domni Maria Ta?
- $i cu ce vei siitura liicomia aceslor cete de piigdni ce aduci
cu Miiria Ta? adiiogi Spancioc.
- Cu averile voaslre, nu cu banii fiiranilor pre care-i jupi{i voi.
Voi mulgefi laptele fiirii, dar au venit vremea sii vii mulg $i eu pre
voi. Destul, boieri! intoarce{i-vii $i spune{i celui ce v-au trimis, ca
sii se Jereascii sii nu dau peste el, de nu vrea sii Jae din ciolanile lui
surle $i din pelea lui ciiptU:fealii dobelor mele.

Boierii ie$irii mdhnifi; Mofoc riimase.

- Ce-ai riimas? inlrebii Liipu$neanul.
- Doamne! Doamne! zise Mofoc, ciizdnd in genunchi, nu ne
pedepsi pre noi dupii fiiriidelegile noaslre! Adii-fi aminle cii e9ti
piimdnlean, adii-fi aminte de zisa scriplurei $i iartii gre:fifilor tiii!
Crufii pre biata {arii. Doamne! sloboade O$tile aceste de piigdni;
vinii numai cu cd{i mo/doveni ai pe ldngii Maria Ta $i noi chize$fuim
cii un fir de par nu se va cliili din capul lniilfimei Tale; $i de-{i vor
trebui O$ti, ne vom inarma noi cufemei $i copii, vom riidica fara in
picioare, vom riidica slugile $i vecinii n0$1ri. lncredi-te in noi!
- Sii mii-ncred in voi? zise LiipU:fneanul fnfelegdnd planul lui.
Pesemne gdnde$1i cii eu nu $1iu ziciitoarea moldoveneascii: ,,Lupul
piirul schimbii, iar niirabul ba? ". Pesemne nu vii cunosc eu 9i pre
tine mai vdrtos? Nu $1iu, ciifiind mai mare peste O$tile mele, cum ai
viizut cii m-au biruit, m-ai Iii.sat? Veverifii imi este vechi du$man,
dar incai niciodatii nu s-au ascuns; Spancioc este incii tdniir; in
inima lui este iubire de mo$ie; imi place a privi sume{ia lui, pre care
nu se sile$te a o tiiinui. Stroici este un copi/, care nu cunoa$1e incii
pre oameni, nu $fie ce este imbunarea $i minciuna; lui i se par cii
toate paserile ce zboarii se mdndncii. Dar tu, Mofoace? invechit fn
zile re/e, deprins a te ciocoi la to{i domnii, ai vdndut pre Despot,
m-ai vdndut $i pre mine, vei vinde :fi pre Tom$a; spune-mi, n-a$ Ji w1
niitiiriiu defrunte, cdnd m-a$ increde in tine? Eu te iert insii, c-ai
fndriiznit a crede cii iar mii vei putea in$ela, $i ifi fiigiiduiesc cii
sabia mea nu se va mdnji in sdngele tiiu; te voi crufa, ciici imi e$1i
trebuitor, ca sii mii mai U:fUrezi de bliistiimurile norodului. Sunt a/fi
trdntori de care trebuie curii{it stupul.
Mofoc ii siirutii mdna, asemenea cdnelui care, in lac sii mU:fce,
linge mdna care-/ bate. El era mulfiimit de fiigiiduinfa ce cd$tigase;
$1ia cii Alexandru-vodii a sii aibii nevoie de un intrigant precum era
el. Deputafii erau porunci{i de Tom$a. ca neputdnd inlurna pre
Liipu$neanul din cale, sii-9i urmeze drumul la Constantinopo/,
unde, prinjalobe $i dare de bani, sii mij/oceastii mazilirea lui. Dar
viizdnd cii el venea cu insu$i invoirea Porfii; pe de a/ta, sfiindu-se a
se fntoarce fiirii nicio ispravii la Tom$a, cerurii voie sii riimdie a-/
inloviirii$i. Acesta era planul lui Mofoc ca sii se poatii lipi de
Liipu$neanul. Voia Ii se dete. [...]

nu-I lase pre Alixandru vodil ca sa

intre in {arii.
Deaca au mersu so/ii Tomii
i-i i-au spus, zic sa le fie zis
Alixandru voda: ,,De nu ma vor, eu ii
voiu pre ei i de nu ma iubescu, eu
ii iubescu pre danii i tot voiu
merge, ori cu voie, ori filrii voie ".
Decii pre soli i-au oprit i au trimis
hochimurile impilratului la tatari. de
au acoperit tara ca un roiu,
pradandu i arzandu. De a/ta parte
el au intra! cu turcii i cu oastea ce
au avut langa sine. Vilzandu Toma
voda ell impotriva acei puteri nu va
putea sta, cu sfetnicii sai, cu Mo(oc
vornicul i Veverifil postelnicul i cu
Spanciog spiltar, au trecut in Tara
Leasca i s-au aezat la Liov,
dupa ce au domnitu 5 siiptamani.
(Grigore Ureche, Letopise{ul
Tarii Moldove1)

Hochim, s.n. (inv.) - ordin scris

din partea sultanului.

III
Capul lui Mo\oc vrem ...
De cu searii se fiicuse de $fire tuturor boierilor sii se adune a
doua zi, fiind siirbiitoare, la mitropolie, unde era sii fie 9i domnul,
ca sii asculte liturghia 9i apoi sii vie sii prdnzeascii la curte.
Cdnd sosi Alexandru-vodii, sfdnta slujbii incepuse $i boierii
erau to{i adunafi.
lmprotiva obiceiului siiu, Liipu$neanul, in ziua aceea, era imbriicat cu toatii pompa domneascii. Purta corona Paleologilor $i
peste dulama polonezii de catifea staCO$ie, avea cabani{a turceascii.
nicio armii nu avea a/ta decdt un mic junghi cu pliiselele de aur; iar
pintre bumbii duliimii se ziirea o zea de sdrmii.

Act cu pecetea voievodului

$tefan Toma

Ii

Dupii ce a ascultat sf slujbii, s-a cobordt din

stranii, s-a inchinat pe la icoane $i, apropiindu-se
de racla sf loan eel nou, s-a plecat cu mare smerenie $i a siirutat moa$tele sfdntului. Spun cii in
minutul ace/a el era foarte galben la fa!ii $i cii
racla sfdntului ar fl tresiirit.
Dupii aceasta, suindu-se iarii$i in stranii, se
inturnii ciitrii boieri $i zise:
,,Boieri dumneavoastrii! De la venirea mea
cu a doua domnie :fi piinii astiizi, am ariitat asprime ciitre multi; m-am ariitat cumplit, riiu,
viirsdnd sdngele multora. Unul Dumnezeu $lie de
nu mi-a piirut riiu :fi de nu mii ciiiesc de aceasta;
dar dumneavoastrii :fli!i cii m-a silit numai dorin(a de a vedea contenind gd/cevirile $i vdnziiri/e
unora $i a/tora, care !inteau la riisipa !iirii $i la
peirea mea. Astiizi sunt altfel trebile. Boierii $i-au
venit in cuno:fliin!ii; au viizut cii turma nu poate fl
fiirii pastor, pentru cii zice mdntuitoru/: ,,Bate-voi
piistorul, $i se vor imprii:flia oile. "
Boieri dumneavoastrii! Sii triiim de acum in
pace, iubindu-ne ca ni:jle frafi, pentru cii aceasta
este una din cele zece porunci: Sii iube:jti pre
aproapele tiiu ca insu:ji pre tine :ji sii ne iertiim
unii pre al/ii, pentru cii suntem muritori, rugdndu-ne Domnului nostru Isus Hristos - i:ji fiicu
cruce - sii ne ierte nouii gre:jalele, precum iertiim
:ji noi gre:Ji!ilor no:jtri. "
Sfdr:jind aceastii de:jiinfatii cuvdntare, merse
in mij/ocul bisiiricii :ji, dupii ce se inchinii iarii:ji,
se inturnii spre norod in fa!ii, in dreapta :ji in stdnga, zicdnd:
- Iertafi-mii, oameni buni $i boieri dumneavoastrii!
- Dumnezeu sii te ierte, Miiria Ta! riispunserii tofi, afarii de doi juni boieri ce sta gdnditori,
riiziima!i de un mormdnt ldngii u:jii, insii nime nu
le-a luat seama.
Liipu:jneanul ie:ji din bisericii, poftind pre
boieri sii vie ca sii ospiiteze impreunii; :ji inciilecdnd, se inturnii la pa/at. Tofi se imprii:jtiarii.
- Cum f!i pare? zise unul din boierii care
i-am viizut cii nu iertase pre A/exandru-vodii.
- Te sfatuiesc sii nu te duci astiizi la ddnsul
la masii, riispunse celiilalt; :ji se amestecarii in
norod. Ace:jlia erau Spancioc :ji Stroici.
La curte se facuse mare giitire pentru ospiiful acesta. Vestea se fmprii:jtiase cii domnul se
impiicase cu boierii; :ji boierii se bucurau de o
schimbare ce le da niidejde cii vor putea ocupa
iarii:ji posturi, ca sii adune nouii avufii din sudoarea fiiranului. cat pentru norod, el era indiferent;

Ii

el din impiicarea aceasta nu a:jlepta vreun bine,

nici prepunea vreun riiu. Norodul se invoia cu
obliiduirea lui Alexandru-vodii; cdrtea numai
asupra ministrului siiu Motoc, care intrebuin!a
creditul ce avea de la domn, spre impilarea
gloatei. Ciici de:ji era necontenite jalobele ob:ftiei
pentru jiifuirile lui Mo/oc, LiipU:jneanul sau nu
riispundea, sau nu le asculta.
Ceasul prdnzului apropiindu-se, boierii incepurii a veni ciiliiri, intoviirii:jifi fle:jtecare de
elite douii-trei slugi. Luau seamii insii cii curtea
era plinii de /efecii inarma!i :ji cii patru tunuri sta
indreptate spre poartii; dar socoteau cii sunt puse
pentru a serba, de obicei, ceremonia prin salve.
Unii poate cii :ji prepuneau vreo cursii, dar odatii
intrdnd, nu se mai putea inturna; ciici porfile
erau striijuite :ji piizitorii poruncifi a nu liisa sii
iasii nime.
Adundndu-se boierii, 47 la numiir, Liipu:fneanul
se puse in capul mesii, avdnd in dreapta pre /ogofatul Trotu:jan :ji in stdnga pre vornicul Mo/oc.
incepurii a zice din surle; :ji bucatele se aduserii
pe masii.
in Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese incii moda mdnciirurilor a/ese. Ce/ mai
mare ospiif se cuprindea in cdteva feluri de bucate. Dupii bor:jul polonez, veneau mdnciiri grece:jti ferte cu verde{Uri, care pluteau in unt; apoi
pilafal turcesc :ji, in sfdr:jit, fripturi/e cosmopolite. Pdnza mesii :ji :jervetele erau de flla/iu
resute in casii. Tipsii/e pe care aduceau bucate/e,
talgeri/e :ji piiharele erau de argint. Pe ldngii piirete sta a:jezate in rdnd mai multe ulcioare pdntecoase, pline de vin de Odobe:jli :ji de Cotnar :ji
la spatele fle:jteciiruia boier dvorea elite o slugii,
care dregea. Toate aceste slugi erau inarmate.
in curte, pe ldngii douii junci :ji patru berbeci fripfi, erau trei poloboace desfandate, pline
cu vin; slujitorii mdncau :ji beau; boierii mdncau
:ji beau. Acum capete/e incepuserii a se inflerbdnta: vinul i:jifacea lucrare. Boierii inchinau :ji urau
pre domn cu vivate zgomotoase, la care riispundeau lefeciii prin chiote :ji tunurile prin bubuit.
Acum era aproape a se scula de la masii,
cdnd Veveri{ii rddicii paharul :ji inchindnd zise:
- Sii triiie:jti intru mulfi ani, miiria-ta! sii
stiipdne:jti fara in pace :ji milostivul Dumnezeu sii
te intiireascii in gdndul ce ai pus de a nu mai
strica pre boieri :ji a bdntui norodul...
N-apucii sii sfdr:jeascii, ciici buzduganul
arma:jului lovindu-l drept in frunte, ii obori la
piimdnt.

- A! voi ociird!i pre domnul vostru! strigii

aces ta; la ei, .fliiciii!
in minut, to!i slujitorii de pe la spatele boieri/or, scotdnd junghiurile, ii lovirii; :ji al{i osla:ji, adu:ji de ciipitanul de lefecii, intrarii $i niipustirii cu sabiile in ei. Cdt pentru Liipu:jneanul,
el luasii pre Mo{oc de mdnii :ji se triisesii ldngii o
fereastrii deschisii, de unde privea miiceliiria ce
incepuse. El rddea; iar Mo/oc, si/indu-se a _rdde ca
sii placii stiipdnului, sim/ea piirul zburlindu-i-se pe
cap $i din/ii siii cliin/iiind. $i cu adeviirat era
groazii a privi aceastii scenii sdngeroasii.
inchipuiascii-:ji cineva intr-o salii de cinci stdnjini lungii :ji de patru latii, o sutii :ji mai mul/i
oameni uciga:ji $i hotiirdfi spre ucidere, ca/iii :ji
osdndi/i, luptdndu-se unii cu faria desniidejdei :ji
alfii cu aprinderea befiei. Boierii, neavdnd nicio
grijii, surprin:ji mi:jiile:jte pe din dos, fiirii arme,
ciideau fiir-a se mai improtivi. Cei mai biitrdni
mureau fiicdndu-:ji cruce; mul/i insii din cei mai
juni se apiirau cu turbare; scaunele, talgerele,
tacdmurile mesii se fiiceau arme in mdna for;
unii, de:ji riini!i, se incle:jtau cu farie de gdtul
uciga:filor :ji, nesocotind ranele ce priimeau, ii
strdngeau piin-ii iniidu:jeau. Dacii vreunu/ apuca
vreo sabie, i:ji vindea scump via/a. Mulfi lefecii
peririi, dar in sfdr:jit nu mai riimasii nici un boier
viu. Patruzeci :ji :jepte de trupuri ziiceau pe parchet! in lupta :ji trdnta aceasta, masa se riisturnase; ulcioarele se spiirsesiirii $i vinul amestecat
cu sdnge facuse o baltii pe lespezile sa/ei.
0 datii cu omorul de sus, incepuse uciderea
$i in curte. Slugile boierilor, viizdndu-se lovite
fiirii veste de solda/i, plecarii de fugii. Pufini care
scaparii cu via/ii, apucdnd a siiri peste ziduri,
dasii larmii pe la casele boierilor; :ji invitdnd pre
alte slugi :ji oameni boiere:jli, burzuluiserii norodul :ji tot ora:ful alergase la poarta curtii, pre
care incepuse a o tiiia cu securi/e. Osta:fii ame/ili
de betie fiiceau numai o slabii improtivire. Gloata
se intiirta din mull in mai mull.
Liipu:jneanul, pre care il ill:jtiinfase de pornirea norodului, trimise pre arma:jul sii-i intrebe
ce vror :ji ce cer? Arma$ul ie:fi.
- Ei, vomice Mo/oace, zise apoi intumdndu-se
spre acesta, spune, n-am fiicut bine cii m-am
mdntuit de riiii ace:jtii $i am sciipat fara de o a:fa
rdie?
- Miiria Ta, ai urmat cu mare infelepciune,
riispunse mdr:javul curtezan; eu de mu/t aveam de
gdnd sii sfatuiesc pre Miiria Ta la aceasta, dar
viid cii infelepciunea Miiriei Tale au apucat mai

nainte :ji ai fiicut bine cii i-ai tiiiat; pentru cii...

flindcii ... era sii...
- Viid cii anna:fu/ intdrzie, zise Liipusneanul
curmdnd pre Mo/oc, care se invtilmii:jea in vorbii.
fmi vine sii poruncesc sii deie cu tunurile in prostimea acea. Ha, cum socofi :ji dumneata?
- A$a, a$a, sii-i improa:fle cu tunurile; nu-i
vro pagubii c-or muri cdteva sute de mojici, de
vreme ce au perit aid/a boieri. Da, sii-i omoare de
istov.
- M-a:fleptam s-aud asemene riispuns, zise
cu o/iirdre Liipu:fneanul, dar sii vedem intiii ce
vror. ..
in vremea aceasta, arma:jul se suise pe poarta
curfii $i. fiicdnd semn, strigii:
- Oameni buni! Maria Sa vodii intreabii ce
vre/i $i ce ceri/i? :ji pentru ce a/i venit a:fa cu
zurba?
Prostimea riimasii cu gura ciiscatii. Ea nu se
a$lepta la asemenea intrebare. Venise fiirii sii $lie
pentru ce au venil :ji ce vrea. incepu a se strdnge
in cete, cete, $i a se intreba unii pe al/ii ce sii
cearii. in sfdr$il incepurii a slriga:
- Sii miqureze diijdiile! - Sii nu ne zapciascii!
- Sii nu ne mai implineascii! - Sii nu ne mai
jiifaiascii!
- Am riimas siiraci' - N-avem bani! - Ne
i-au /uat to/i Mo/oc! - Mo/oc! Mofoc! - El ne
bele$le $i ne pradii! - El sfiituie:jte pre vodii! - Sii
moarii!
- Mofoc sii moarii! - Capul lui Mo/oc vrem!
Acest din urmii cuvdnt giisdnd un eho in
toate inimile, Ju ca o schinteie electricii. Toate
glasurile se fiicurii w1 glas $i acest glas striga:
,, Capul lui Motoc vrem ".
- Ce cer? inlrebii Liipu:fneanul, viizdnd pre
arma$Ul intrdnd.
- Capul vornicului Mofoc, riispunse.
- Cum? ce? strigii acesta siirind ca un om ce
calcii pe un $ilrpe; n-ai auzil bine, fdrtate ! vrei sii
:fUguie:jli, dar nu-i vreme de :jagii. Ce vorbe sunt
aceste? Ce sii facil cu capul meu? i!i spun cii e:jti
surd; n-ai auzit bine!
- Ba foarte bine, zise Alexandru-vodil, ascultil singur. Strigiirile /or se aud de aici.
in adeviir, osta:jii nemaifmprotivindu-se,
norodul incepuse a se ciifilra pe ziduri, de unde
striga in gura mare: ,,Sii ne deie pre Mo{oc!
Capul lui Mofoc vrem!"
- Oh! piiciitosul de mine! strigii ticiilosul.
Maicii precuratii fecioarii, nu mil liisa sii mil prii-

II

Pune sii deie cu tunurile

intr-inii...

Candu au omorat Alixandru

voda 47 de boieri
Afixandru voda daca s-au curatif de toata grija denafara i au
adus pre doamna sa Roxa nda i
pre fiii sai din Tara Munteneascii, au
vrut sa sa curafasca i de vrajmaii
sai cei din casii, pre carii prepusese
el ca pentru vicfeugul for au fost
scos din domnie -au invafatu cu
taina intr-o zi lefeciii siii, pe carii au
avut streini, de i-au supus in curie cea
domneasca, in lai. $ii-au chiematu
pre obiceiuf boierifor fa curie carii
far nicio grija i de primejdie ca aceia
negandindu-sa, daca au in tra t in
curie, sfujitorii, dupa invafa tura ce
au avut, inchis-au poarla i ca nite
/upi intr-o turma far ' de niciun pastor.
au intra! intr-inii, de-i snopiia i-i
junghiia, nu numai boierii, ce i s/ujitorii. Nici afegea pre cei vinovafi, ci
unuf ca a/tu/ ii punea suptu sabie,
cadea mulfime, dipre zabrefe sariia
afara, de-i frangiia picioarile. $i au
peril atunci 47 de boieri, fara a/ta
curie, ce nu s-au Mgat in samii. $i
aa dupa atata nedumnezeire, ii
pariia ca -au rascumparat inima .
(Grigore Ureche, Letopisetul
Firii Moldove1)

ii

piidesc!.. . Dar ce le-am fiicut eu oamenilor acestora? Niisciitoare

de Dumnezeu, scapii-mii de primejdia aceasta $i mii jur sii Jae o
bisericii, sii postesc ciit voi mai ave zile, sii Jerec cu argint icoana ta
cea fiiciitoare de minuni de la moniistirea Neam{ului!.. . Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre ni:;te pro:; ti, pre ni$le mojici. Pune
sii deie cu tunurile intr-in$ii. .. Sii moarii to{i! Eu sunt boier mare; ei
sun/ ni:;te pro:;ti!
- Pro:;ti, dar mul{i, nispunse LiipU$neanul cu siinge rece; sii
omor o mul{ime de oameni pentru un om, nu ar Ji piicat? Judecii
dumn eata singur. Du-te de mori pentru bine/e mo$iei dumita/e, cum
ziceai insufi ciind imi spuneai cii nu mii vrea, nici mii iube:;te fara.
Sunt bucuros cii-{i riispliite:;te norodul slujba ce mi-ai /ii.cut,
viinziindu-mi oastea lui Anton Sechele :;i mai pe urmii liisiindu-mii
$i treciind in partea Tom:;ii.
- Oh! nenorocitul de mine! strigii Mofoc smulgiindu-$i barba,
ciici de p e vorbele tiranului in{elegea cii nu mai este sciipare pentru
el. fn cai liisa{i-mii sii mii due sii-mi pun casa la cale! fie-vii mi/ii de
jupiineasa $i de copila:;ii mei! liisa{i-mii sii mii spoveduiesc!
$i pliingea, :;i {ipa, :;i suspina.
- Destul! strigii Liipu:;neanul, nu te mai boci ca o muiere! fii
romiin verde. Ce sii te mai spoveduie!fli? Ce-i sii spui duhovnicului?
cii e:;ti un tiilhar :;i un viinziitor? Asta o :;tie toatii Moldova. Haide!
luafi-1 de-/ da{i norodului $i-i spunefi cii aces/ f el pliite:;te
Alexandru-vodii celor ce pradii {ara.
!ndatii arma:;ul :;i capitanul de /efecii incepurii a-/ tiiriii.
Ticiiitul boier riicnea ciit putea, vriind sii se improtiveascii; dar ce
puteau biitriinile lui miini improtiva ace/or patru bra{e zdravene
care-I triigeau! Vrea sii se sprijineascii in picioare, dar se fmpedeca
de trupurile confrafilor siii :;i luneca pe siingele ce se inchegase pe
lespezi. Jn sfiir:;it puterile fi sliibirii, :;i sateli{ii tiranului, duciindu-1
p e poarta cur{ii mai mull mort deciit viu, fl fmbriin cirii in mulfime.
Ticiilosul boier ciizu in bra{ele idrei acestei cu multe capete,
care fntru o c/ipalii ii fiicu bucii{i.
- Iatii cum pliile$te Alexandru-vodii la cei ce pradii {ara !
ziserii trimi$ii tiranului.
- Sii triiiascii Maria Sa vodii! riispunse gloata. $i mul{iimindu-se de astii j ertfii, se fmprii:;tii.
in vreme ce nenorocitul Mo{oc perea acest f el, Liipu:;neanul
porunci sii riidice masa :;i sii striingii taciimurile; apoi pusii sii
riiteze capetele uci:;ilor :;i trupurile le aruncii pe Jereastrii. Dupii
aceea, luiind capete/e, le a$iizii fn mijlocul mesii pe fncet :;i cu
riinduialii, puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt :;i pe a celor
mai mari deasupra, dupii neam :;i dupii ranguri, piinii ce fiicu o
piramidii de patruzeci $i $epte ciipii{ine, viirful ciiria se inchia prin
capul unui I ogofiit mare. Apoi, spiiliindu-se pe miini, merse la o u:;ii
liituralnicii, trase ziivorul :;i drugul de lemn care o inchidea :;i intra
in apartamentul doamnei.
De la fnceputul tragediei acestia, doamna Ruxanda, ne:;tiind
nimic de cele ce se petreceau, era ingrijitii. Ea nu putea afla
pricina, zgomotului ce auzise, ciici, dupii obiceiul vremii de atunci,
f emeile nu ie:;eau din apartamentul /or $i slujnicele nu puteau a se
risca in mij/ocul unei o:;timi ce nu cuno:;tea ce este disciplina. Una

din ele, mai indriiznea{ii, ie:;ind, auzise vorbii cii este zurba asupra
lui vodii :;i adusese aceastii veste stiipiinei sale.
Euna doamnii, temiindu-se de furia norodului, era spiiriatii, :;i
ciind a fntrat Alexandru, a giisit-o rugiindu-se dinaintea icoanei,
aviind copiii pe liingii diinsa.
- A! strigii ea, s/avii Maicei Domnului cii te vii.di Mi-au Jost
tarefricii.
- Pentru aceea, precum {i-am f iigiiduit, fi-am giitit un leac de
fricii. Vina cu mine, doamnii.
- Dar ce {ipete, ce strigiiri se auzeau?
- Nimic. Slujitorii s-aufost luat la sfadii, dar s-au lini:;tit. Ziciind aceste, luii pre Ruxanda de miinii :;i o aduse fn salii.
intru vederea grozavii priveli:;ti, ea slobozi un {ipet stra:;nic :;i
le:;inii.
- Femeia tot fem eie, zise Liipu$neanul ziimbind; in Loe sii se
bucure, ea se sparie. $i luiind-o fn bra{e, o duse fn apartamenturile
ei. Apoi intumiindu-se iarii:;i fn sa/ii, giisi pre ciipitanul de lefecii :;i
pre arma:;ul a:;teptiindu-1.
- Tu pune sii arunce peste zid hoiturile ciiinilor acestora, iar
titvele /or sii le in:; ire p e zid, zise lef eciului. Jar tu, adresiindu-se
ciitre arma:;, sii-mi pui miina pe Spancioc :;i pe Stroici.
insii Stroici :;i Spancioc erau acum aproape de Nistru. Gona$ii
ii ajunserii tocmai ciind treceau hotarul:
- Spune{i celui ce v-au trimis, strigii ciitrii ei Spancioc, cii ne
vom vedea pan-a nu muri!

IV
De ma voi scula, pre mul\i am sa popesc

~i

eu ...

Patru ani trecuserii de la scena aceasta, in vremea ciirora

Alexandru-vodii, credincios fiigiiduin{ei ce dase doamnei Ruxandei,
nu mai tiiiese nici un boier. Dar p entru ca sii nu uite dorul lui eel
tiranic de a vedea suferiri omene:;ti, niiscoci f eluri de schingiuiri.
Scotea ochi, tiiia miini, ciuntea :;i seca p e care avea prepus;
insii prepusurile lui erau p are/nice, ciici nime nu mai cuteza a ciirti
ciit de pu{in.
Cu toate aceste, era nelini:;tit, ciici nu putuse pune miina pe
Spancioc :;i pe Stroici, care :;edeau la Cameni{ii, a:;teptiind :;i piindind vreme. De:;i avea doi gineri graft cu mare in(luin{ii la curtea
Poloniei, era ingrijit de ace:;ti doi boieri, sii nu invite pre poloni,
care nu ciiutau deciit pretexte, spre a fntra in Moldavia; dar ace$ti
doi romiini erau prea buni patrio{i ca sii nu judece cii riizboiul :;i
venirea o:;tilor striiine ar Ji Jost p eirea patriei.
Liipu:;neanul le scrisese fn mai multe riinduri ca sii vie,
legiindu-se prin cele mai mari juriiminte cii nu le va face nimicii,
dar ei $tiau ciit pre{uie:;te juriimiintul lui. Ca sii-i privigheze mai de
aproape, se mutii in cetatea Hotinului, pre care o intiiri mai cu
osiibire; insii aici se bolniivi de liingoare. Boa/a fiicu riipezi inaintiri :;i in curiind tiranul se viizu la u:;a mormiintului.
in delirul frigurilor, i se piirea cii vede toate jertfele cruziei
sale, fioroase :;i amenin{itoare, ingrozindu-l :;i chemiindu-l la ju-

Miiceliirirea boierilor la festinul

Liipuneanului
(litografie de A. Asachi)

De moartea lui Ali xandru vod ii

Liipu:}neanu l, 7076
Afixandru voda cazu in boa/a
grea i- cunoscu moarlea i chiema
episcopii i boierii i toata curlea, de
i-au invafat inaintea mortii i le-au
aratat moan pre fiiu-sau Bogdan
vodii, ca sa-1 puie pre urma /ui la
domnie. tar el, daca au umplut treisprazece ani i pol a domniei sale, i
cei dintai i cei de apoi, au raposat.
Zic unii ca i moartea lui
Afixandru voda au fost cu inalaciune, ca el mai nainte de moarlea
lui, vazandu-sa in boa/a grea ce
zacuse i neavandu nadejde de a
mai firea viu, au fasat cuvantu episcopifor i boierifor. de-I vor vedea ca
ieste spre moarle, iar ei sa-1 cafugareasca. Oecii vazandu-1 ei feinandu i mai mu/tu morlu decal viu, dupa cuvantuf fui, I-au cafugarit ii-au
pus nume de cafugarie Pahomie.
Mai apoi, daca s-au trezit i s-au
vazut cafugar. zic sa fie zis ca de sa
va scula, va popi i el pre unii. Mai
apoi episcopii i boierii infelegandu
acestu cuvantu i mai cu denadinsu/ Roxanda, doamna-sa, temandu-sa de un cuvantu ca acesta,
carife era de a-I i crederea, liind
cata groazii i moarle facusii mai
nainte in boierii sai, temandu-sa
doamna-sa sa nu pafa mai riiu
decti tu alfii, I-au otriivit i au murit.
$i cu cinste I-au ingropatu in manastirea sa, Sfatina, ce ieste de
dansut zidita.
Acestu Alixandru voda, zic
cum ca au fost scoftindu ochii oamenifor i pre mul/i au slu/it in
domniia lui.
(Grigore Ureche, Letopisetul
Tiirii Mo/do ver)

Ii

decata Dumnezeului dreptii/ii. in de:jert se invartea fn patul durerii, ciici. nu putea afla ragaz.
Chemand pre mitropolitul Teo/an, pre
episcopi :ji pe boieri :ji spuindu-le cii se simte
sosit la sfar:jilul vie/ii, f:fi ceru iertare de la to/i,
umilindu-se; pe urmii fi rugii sii le fie mi/ii de fiiul
siiu Bogdan, pre care fl /asii mo!ftean scaunu/ui :ji
sii-l ajute ciici, fiind fn fragedii varstii, fncungiurat de puternici vriijma!fi, nu se va pute apiira
nici pre si11e, nici pre farii, de nu va Ji unire fntre
boieri !fide nu vor ave dragoste :ji supunere ciitrii
dom11.
- Cdt pe11tru mine, urmii a zice, de mii voi !fi
ridica din boa/a aceasta, sunl hotiirat a mii duce
la ciilugiirie in moniistirea Slatina, unde sii mii
spii:jesc, cate zi/e imi va mai liisa Dumnezeu.
Deci, vii rog, piirin!i arhierei, de mii ve/i vedea
aproape de moarte, sii mii tunde!i ciilugii1'. ..
Nu putu vorbi mai mult. Co11vulsiile fl apucarii :ji un le:jin grozav ca moartea ii fnghe/ii trupul, incat mitropolitul :ji episcopii, creza11d cii se
sfar:jifyte, fl ciilugiiririi, puindu-i nume Paisie, dupre
numele Petru, ce avea piin-a nu se face damn.
Dupii aceasta, salutand pre doamna Ruxanda
de regentii in vremea minorilii/ei fiiului ei, proclamarii pre Bogdan de damn. Apoi fndatii pornirii stafete pe la boierii din farii !fi emigra{i !fi pe la
capitanii O!ftilor.
Abia amurgise cand Stroici :ji Spancioc sosirii.
Desciilecand pe la gazde, alergarii cu pripii
la cetate. Cetatea era mutii !fi pustie ca un mormant de urier Nu se auzea decal murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stancoasele ei
coaste, sure !fi goale :ji strigiitul monoto11 a osta!filor de strajii, carii intru lumina crepusculului
se ziireau riiziimafi pe lungile /or lance. Suindu-se
in palat, ii cuprinse nu pu/inii mirare neintalnind
pre nime; in sfar!fil, o slugii le ariitii camera
bolnavului. Voind sii fntre, auzirii un mare zgomot
!fi se opririi ca sii asculte.
Liiputneanul se trezise din letargia sa.
Deschizand ochii, viizu doi ciilugiiri stand
unul la cap :ji altul la picioarele sale, neclinti!i ca
douii statuie de bronz; se uitii pe dansul !fi se viizu
coperit cu o rasii; pe ciipiitiiiul siiu sta un potcap.
Vru sii riidice mana, :ji se impedecii in ni:jte metanii de lanii. I se piiru cii viseazii :ji iarii!fi inchise
ochii; dar redeschizandu-i peste pu/in, viizu
acele:ji lucruri, metaniile, potcapul, ciilugiirii.
- Cum te mai simfi, /rate Paisi{!? fl fntrebii
unul din monahi, viizandu-1 cii nu doarme.

Ii

Numele acesta ii aduse aminte de toate cele

ce se petrecuserii. Sangele fntr-fnsul fncepu a
ferbe !fi, sculandu-se pe jumiitate:
- Ce pocitiinii sunt aceste? strigii. A! voi vii
juca/i cu mine! Afarii, boaite! le!fi/i! cii pre to/i vii
omor! $i ciiuta o armii pe langii el, dar negiisind
decat potcapul fl azvarli, cu manie fn capul unui
ciilugiir.
fntru auzul strigiiri/or Lui, doamna cu fiiul ei,
mitropolitul, boierii, slugile intrarii Ioli fn odaie.
Chiar atunci cei doi boieri ve11iserii !fi sta
ascultand la u!fii.
- A! voi m-a/i ciilugiirit, striga Liipu!fneanul
cu glas riigu!fat !fi spiirios; gandifi cii ve/i sciipa
de mine? Dar sii vii iasii din mi11te! Dum11ezeu
sau dracul mii va fnsiiniito:ja, !fi...
- Nenorocite, nu huli! fl curmii mitropolitul;
ui/i cii e:jli fn ceasul mor/ii! Gande:jte, piiciitosule, cii e!fti monah; nu mai e!fli damn! Gande!fle cii
prin hulele $i strigiirile tale sparii pre astii femeie
nevinovatii $i pre acest copil fn care razemii
niidejdea Moldaviei ...
- Boaitii fii/arnicii! adiiogii bo/navul, zbuciumandu-se a se scula di11 pat; tacii-fi gura; cii
eu, care te-am fiicut mitropolit, eu te desmitropolesc. M-a!i popit voi, dar de mii voi indrepta, pre
multi am sii popesc !fi eu! Jar pre cii/eaua as ta voi
s-o tai in patru bucii/i impreunii cu /ancul ei, ca
sii nu mai asculte sfiituiri/e boaitelor !fi a du:jmanilor mei. .. Minte ace/ ce zice cii sunt ciilugiir! Eu
nu sunt ciilugii1; sunt damn! Sunt Alexandru-vodii! ...
Siirifi, jliiciii! Unde-s voinicii mei?... Da!if da/i
de tot! Eu vii poruncesc. Ucide/i-i pre to/i. .. Nici
u11ul sii nu scape ... A! mii-niidu!f!... Apii! apii!
apii! - $i ciizu riisturnat pe spate, harcaind de
turbare !fi de manie.
Doamna !fi mitropolitul ie!firii. La utii ii fntampinarii Stroici $i Spancioc.
- Doamnii! zise Spancioc apucand de manii
pre Ruxanda, omul acesta trebuie sii moarii numaidecat. Iatii un praf. pune-1 fn biiutura Lui...
- Otravii! strigii ea, infiorandu-se.
- Otravii, urmii Spancioc. De nu va muri indatii omul acesta, viafa Miiriei Tale $i a copilului
acestui este in primejdie. Destul a trait tatiil !fi
destule a fiicut. Moarii tatiil ca sii scape fiiul.
0 slugii ie$i.
- Ce este? fntrebii doamna.
- Bolnavul s-a trezit !fi cere apii !fi pre fiiul
siiu. Mi-au zis sii nu mii due fiirii el.
- Oh! vrea sii-1 omoare, riicni duioasa mumii,
strangand cu furie copilul la san.

- Nu-i vreme de stat in ganduri, doamnii,

adiiogi Spancioc. Adii-!i aminte de doamna lui
$tefiini/ii-vodii !fi alege flltre biirbat !fi fntre fiiu.
- Ce zici, piirinte? zise siirmana femeie, fnturnandu-se cu ochi liicramiitori spre mitropolitul.
- Crud !fi cumplit este omul acesta, fiica
mea; Dom11ul Dumnezeu sii le povii/uiascii. Jar eu
mii due sii giitesc tot pentru purcederea noastrii
cu noul nostru dom11; $i pre eel vechi, Dumnezeu
sii-1 ierte !fi sii le ierte .~i pre tine. Zicand aceste,
cuviosul Teo/an se depiirtii.
Ruxa11da luii un piihar de argint plin de apii,
pre care-I aducea sluga; !fi apoi, mahinalice!fte $i
silitii mai mull de boieri, liisii sii cadii otrava in
el. Boierii o fmpinserii in camera bolnavu/ui.
- Ce face ? intrebii Spancioc pre Stroici, carele criipase U!fa $i se uita.
- fntreabii de fiiul siiu - zice cii vrea sii-1
vadii - cere de biiut - doamna lremurii - ii dii pahantl - nu vre sii-1 iaie.
Spancioc sari !fi scoase junghiul din cingiitoare.
- Ba, fl ia, bea ... Sii-!ifie de bine, Maria Ta!
Ruxanda ie!fi tremurandii !fi galbii11ii !fi, riizemandu -se de piirete:
- Voi sii da/i seamii fnai11tea lui Dumnezeu,
zise suspinand, cii voi m-a!i fiicut sii Jae acest
piicat.
Mitropolitul ve11i.
- Sii mergem, zise doam11ei.
- Dar cine va ciiuta de ne11orocitul acesta?
- Noi, riispu11serii boierii.
- Oh! piiri11te, ce miifiicu!fi siifac! zise doamna
ciitrii mitropolitul !fi se duse cu el plangand.
Amandoi boierii intrarii la bolnav.
Otrava i11cii 11u fncepuse a-:ji face lucrarea.
Liipu!fneanul sta illtins cu fa/a in sus, lini!flit, dar
foarte slab. Cand fntrarii boierii, el ii privi indelung !fi necunoscandu-i, fi intrebii cine sunt :ji
ce voiesc?
- Eu sun/ Stroici, riispunse aces/a.
- $i eu Spancioc, adiiogi celalalt; !fi aceea
ce voim este sii te vedem piin-a nu muri, cum fi-am
fiigiiduit.
- Oh! vriijma!fii mei! suspinii Alexandru.
- Eu sunt Spancioc, urmii acesta, Spancioc
pre care ai vrut sii-1 tai, cand ai ucis 47 de boieri
:ji care a sciipat din ghearile tale! Spancioc, a
ciirui avere ai jiifuit-o, liisandu-i femeia :ji copiii
sii cer!fiiloreascii pe la U:ji/e cre:jtinilor.

- Ah! ce foe simt cii mii arde, strigii bolnavul, apuca11du-se cu mani/e de pantece.
- Zi acum sloboze~te, ciici ai sii mori. Otrava lucreazii.
- Oh! m-a!i otriivit, nelegiuifilor! Doamne!
fie-Ii mi/ii de sufletul meu! 0, ce foe! Unde-i
doamna? Unde-i copilul meu?
- S-au dus !fi te-au liisat cu noi.
- S-au dus !fi m-au liisat! m-au liisat cu voi!
Oh! omora/i-mii, sii scap de durere! Oh! illju11ghe-mii tu, tu e!fti mai taniir, fie-fi mi/ii! scapii-mii
de durerile ce mii sfifyie! fnjunghe-mii! zise, i11turnandu-se spre Stroici.
- Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele eel pangiirit a unui tiran ca tine.
Durerile cre!fleau. Otriivitul se zbuciuma in
convulsii.
- Oh! strigii, imi arde sufletul! oh! dafi-mi
apii... da/i-mi ceva sii beu!
- Iatii, zise Spancioc, lua11d paharul de
argint de pe masii; au riimas drojdiile otriivii. Bea
:ji le riicore!fte!
- Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strangand dinfii.
Atunci Stroici fl apucii !fi-l finu neclintit; iar
Spancioc, sco/a11d cufitul din 'teacii, ii descle!flii
cu varful Lui din/ii !fi ii turnii pe gat otrava ce mai
era fn fimdul piiharului.
Liipu!fneanul, mugind ca un taur ce vede
tru11chiul !fi securea ce a sii-l loveascii, voi a
se-nturna cu fa/a spre piirete.
- Ce, vrei sii 11u 11e mai vezi? ziserii boierii.
Ba, se cade spre osa11da ta sii ne prive$ti; i11va/ii
a muri, tu care !ftiai numai a omori. $i apucandu-1 amandoi, fl /ineau nemi$cat, uitandu-se la el
cu o bucurie i11fernalii $i mustra11du-l.
Ne11orocitul damn se zvarcolea in spasmele
agoniei; spume fiicea la gurii; di11fii ii scra!f11eau,
!fi ochii siii sangera/i se holbaserii; o sudoare
fllghe{atii, tristii a morfii prevestitoare, ie!fea ca
ni!fte nasturi pe obrazul lui. Dupii un chin de
jumiitate ceas, in sfar:jit, i$i dete duhul in ma11i/e
ca/iii/or siii.
Acest fel fu sfar!filul lui Alexandru Liipu!fnea11ul, care liisii o patii de sange in istoria
Moldaviei.
La mo11astirea S/atina, ziditii de el, unde e
fngropat, se vede :ji astiizi portretul lui !fi a familiei sale.

Ill

PUNCTE DE REPER

D1q10NAR

Bijuterie a doamnei Neaga,

sotia lui Mihnea-Voda

spahiu, s.m. - soldat din cavaleria otomanii

nogai, s.m. - denumire a statului tiitar creat la sfiir&itul secolului al
XIV-lea (dupii numele conduciitorului rnilitar Nogai)
curtezan , s.m. - (ln text) curtean, om de la curtea domneascii
aprod, s.m. (arh.) - dregiitor al curtii domne&ti
poste/nic, s.m. - mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea
ln grijii camera de dormit a domnitorului &i organiza audien\ele la acesta
spiitar, s.m. - inalt dregiitor la curtea domneascii, ce purta la festivitii\i
sabia &i buzduganul dornnitorului
a biinui, vb. - (ln text) a-&i face o idee gre&itii, a se ln~ela
obliiduire, s.f. - stiipanire, conducere
hojma, adv. (reg.) - mereu
de isnoavii, loc. adv. (pop.) - din nou, incii o datii
negurii, s.f. - (ln text, sens lnv.) mul\ime
a ciocoi, vb. - (in text) a se purta slugamic, a lingu&i
logofiit, s.m. - mare dregiitor in ierarhia boierilor romani, membru al
sfatului domnesc
a dvori, vb. (inv.) - a servi, a sluji la curtea unui domnitor sau boier
a mantui, vb. - (in text) a se debarasa, a sciipa de cineva sau de ceva

nepliicut
de istov, loc. adv. (inv.pop.) - complet, cu totul
prost, adj . - (in text) simplu, de rand
a zapcii, vb. (lnv.) - a incasa cu forta diirile
zapciu, s.m. (inv.) - imputemicit cu strangerea diirilor
a implini, vb. - (in text) a asupri, a impila
ticiiit, adj . - (in text, sens inv.) nenorocit, siirman, niipiistuit
a seca, vb. (arh.) - (ln text) a ucide
graf, s.m. - conte
lingoare, s.f. (pop.) - febrii tifoidii
m0$1ean, s.m. - mo&tenitor
arhiereu, s.m. - preot cu o pozi\ie inaltii in ierarhia bisericeascii
monah, s.m. - ciilugiir

Otravirea lui LapU$neanul (litografie de A. Asachi)

II

Nuvela Alexa11dru Liipu:p1ea11ul, de Costache Negruzzi, publicata in nr. I al revistei Dacia literarii (1840) sub titulatura Scene
istorice dill cro11icile Moldaviei, imediat dupii articolul programatic
/11troduc(ie de Mihail Kogalniceanu, reprezintii o capodopera a
literaturii noastre de inspira\ie istoricii. Nascutii sub zodia romantismului, aceasta scriere i~i pastreaza pana astiizi caracterul exemplar.
Inspirata din Letopise(ul Tiirii Moldovei de Grigore Ureche,
nuvela lui Negruzzi ofera aspectul unei construc(ii de o mare simplitate, ca rezultat al unei tehnici superior elaborate, prin care autorul
gase~te calea cea mai scurta ~i, implicit, cea mai fireasca, intre procedeu ~i efectul scontat: un caracter puternic, eviden\iat pe fondul
rela\iilor sale cu oamenii din jur, o intriga rara mari complica\ii, o
mare vioiciune a inaintiirii aqiunii, care da substan\a dramatismului.
Aceste trasaturi corespund defini\iei nuvelei, in general: un singur fir
epic, o intriga riguros construitii, un conflict concentrat, accent pe un
personaj in jurul ciiruia graviteazii intreaga ac\iune.
Alexa11dru Liipu~neanul pune in eviden\a un conflict fundamental, care, dintr-o perspectiva de mare generalitate, este lupta
pentru putere. Momentele nara\iunii au o succesiune gradatii,
fiecare dintre cele patru capitole incadriindu-se in structura compozi\ionala unitara a nuvelei. Personajele sunt bine individualizate ~i
complexe. Liipu~neanul , figura centrala, se constituie ca un personaj
viu, fiicut din lumini ~i umbre. Ura sa impotriva boierilor are o
motivare personala: vrea sa plateasca pentru tradarea acestora din
prima sa dornnie. Este tipul tiranului care ~tie sii- ~ i ascunda gandurile sub o masca bine compusa.
Pentru prima data in literatura romana, Negruzzi prezintii, cu
mare arta, psihologia personajului colectiv, a masei. In capitolul al
III-lea al nuvelei, demonstra\ia prozatorului este magistrala. Sub
efectul unui stimul exterior (aflarea ve~tii macelului), pe fondul unor
latente nemultumiri anterioare, mul\imea asalteazii palatul domnesc.
Interesul personal exprimat de fiecare (mic~orarea dajdiilor, incetarea incasarii cu for(a a diirilor, oprirea jafului) cedeaza in fa\a
celui colectiv, niiscut brusc. Sugestia ca Mo\oc ii sfiituie~te pe vodii
se impune instantaneu ~i stabile~te noua orientare a masei. Personalitatea con~tienta a individului se anuleaza rapid ~i mul\imea
ac\ioneaza dintr-o data ca o singura fiin\a: - Mo(oc sii moarii! Capul lui Mo{oc vrem! Acest din urmii cuvdnt giisdnd un eho fn toate
inimile, Ju ca o scdnteie electricii. Toate glasurile se fiicurii un glas,
~i acest glas striga: .. Capul lui Mo{oc vrem ".
Sentimentele exprimate de masa au un dublu caracter: pe de o
parte, ele sunt foarte simple, iar, pe de alta, exagerate. Mul(imea nu
are acces la nuan\e; prin sugestie ~i contagiune mentalii orice
sentiment i~i mare~te for(a intr-un mod impresionant. Orice
suspiciune devine imediat o eviden\a, iar orice antipatie se
transforrna in ura feroce. Suspiciunea ca Mo\oc ar fi cauza relelor
capata valoarea adevarului absolut, toate nuan\ele dispar, iar
antipatia mul\imii care sesizeaza ca vornicul este sfiituitorul lui
voda se transforrna in urii. Necunosciind deciit sentimente simple ~i
extreme, mul\imile accepta sau resping in bloc ideile ce le sunt su-

,:!'.;,(~
.,~
lt'"ir .fi:.-~,.;
:1,~~
..;~1~.

\i,";;i
~~'\
<..
!~.,o; . .,~1.
. ~~
A. ..;.,.'~, ;.~f};
. :)f( .l.
.ti.".
.

....,.,

.C '. <,q .~: ''t ~,

~~ .~
.
~- ..;~..;~

t' - W,pl"f
1L".
~ ~'\
i 1..:
1..1. L

,\~,
'~\ .~l~~~~:
.r:
'

" '-

''41,

: \

if""

/.;J :1'I ' ,

I

...

,,

'' - ;.,, !,.

' ,,.,.,
};. .

f'' \

l , ,.

l..

I ~F\i,.i~I~;

. '~ r ''" ' ~{.

~, . . , ...., ,~!
._ ,,~

)11
...,A,."tt .,:;c:-,~r.
5

'

~'f~~

>.,1

.'1

!! .,

r::t

' ..t:, ., ' ,,, t';

~
~...
.I !: 'tn
:,;.. i.,;. ~ ,
..~,
J
. . ~ ... ' . '

i . .....

17

~::

Voievodul Petru Rare~.

tatal doamnei Ruxanda

Culoare locala - coordonata

principala a literaturii de inspira\ie
istorica; ea s-a impus in cadrul
curentului romantic prin observarea
s pecificului na\ional, a pitorescului
istoric, prin reconstituirea, aproape
documentara a modului de trai, a
moravurilor ~i a mentalita\ii epocii, a
limbajului.

IE

Perdea (dvera) daruita manastirii

Slatina in 1561 de Alexandru
Uipu~ neanu ~i sotia sa, Ruxanda

gerate. Nenorocirea lui Mo\oc constii tocmai in aceasta lipsa a nuan\elor pentru ca el este acum, in ochii mul\imii, sfli.tuitorul domnului, ca
~i cum sfli.tuitorul, ~i nu domnul, ar fi autorul celor inramplate.
Scena mor(ii lui Mo\oc exprima fide! modul in care individul
aflat in multime cedeaza in fa\a instinctelor. El simte ca poate fi
absolvit de orice responsabilitate ~i certitudinea impunita\ii sale este
cu atiit mai putemica ~i mai consolidata, cu cat mul\imea este mai
mare. Ceea ce de unul singur individul n-ar face, executa acum cu
zel ~i frenezie.
De~i intoleranta, mul\imea ramiine, surprinzator, o entitate
conservatoare. Oriciind gata sa se ridice impotriva unei autorita\i
slabe, ea se inclina eel mai adesea in fa\a celor putemici. Excesele
ei de revoltii, de~i violente, sunt efemere. Satula de dezordini ,
condusa de inco~tient, mul\imea se va dirija din instinct catre
aservire, caci intotdeauna exista o re\inere pentru nouta\ile capabile
sa modifice condi\iile reale ale existen\ei. Speriata de brusca
posibilitate a schimbiirii (schimbarea inseamna necunoscut), gloata
care 1-a ucis pe Mo\oc se declara pe data multumitii ~i se aserve~te din
nou tiranului, potrivit unui instinct conservator ireductibil: - Sii
triiiascii Miiria Sa vodii! riispunse gloata. $i mul{iimindu-se cu
astfel de j ertfii, se fmprii$1ii.
Rigoarea clasica a construc\iei nuvelei (imbinarea armonioasa
a ac\iunii celor patru capitole, esen\ializarea exprimarii, sirnplitatea ~ i
puterea sugestiva, caracterul aforistic al unor replici: Pro$1i, dar
mulfi etc.).se imbina cu elemente romantice. Din recuzita romantica
se pot identifica aspecte precum imaginea capetelor insiingerate
\intuite pe zidurile curtii dornne~ti , ospatul transformat in macel,
piramida fiicutii din capetele celor 47 de boieri omora\i, otravirea lui
Lapu~neanul ~i moartea sa in chinuri groaznice, caracterul demonic
al personajului principal ~i izbucnirile lui temperamentale,
procedeul antitezei.
Toate acestea, dar ~i limpezimea ~i maiestria stilistica, elementele arhaice ~i regionale care fixeaza atmosfera epocii ~ i dau
culoarea locala, arta descrierii ~i a dialogului fac din nuvela lui
Costache Negruzzi una dintre primele opere de mare valoare din
proza romiineasca.
EXPLORAREA TEXTULUI

3.

4.

2.
Act de la Alexandru Lapu~neanu
(28 martie 1555)

Ill

in nuvela sa

autorul a preluat din Letopise/ul Tiirii Moldovei

de Grigore Ureche, faptele celei de-a doua domnii a lu i
Lapu~neanu. Urmiire~te fragmentele din manual, extrase din
cronica lui Ureche (Studiul de caz 3, pag. 29) ~i, prin compara\ie cu nuvela, identifica acele informa\ii (intiimplari, personaje, replici etc.) care sunt inspirate din letopisetul cronicarului.
Cu toatii inten\ia vaditii de a urma sursa documentara, Negruzzi
i~i ia multe liberta\i, schimband cursul evenimentelor istorice
~i adaugiind anurnite scene. Stabile~te care sunt modificarile
aduse de autor prin care acesta, construind o opera de fic\iune,
se abate de la adeviirul istoric.

Stema Moldovei
in veacul al XVI-lea

Personajul literar
I.

2.

Identifica personajele din nuvela lui Negruzzi ~i grupeaza-le in

func\ie de locul ~i de rolul jucat in nara\iune, in urmatoarele
categorii: principale, secundare, episodice.
Caracterizeaza personajul romantic Alexandro Lapu~neanul ,
reliefiind trasaturile dominante de caracter. Valorifica secven\e
din text, cum ar fi cuvintele adresate soliei venite din partea lui
Tom~a, discursul de la mitropolie, macelarirea boierilor,
,,leacul de frica" pregatit doarnnei Ruxanda, scena mortii lui
Lapu~neanuL

3.

4.

Realitate $i fic{iune
1.

Pomind de la cerin\ele precedente, analizeaza raportul dintre

realitate ~i fic\iune in aceasta nuvela, explicand totodata motivul pentru care, in mai multe riinduri , autorul ,,ocole~te" sau
ignora cu buna ~tiin\a informa\ia de natura strict istorica.
Episodul in care vornicul Mo\oc este aruncat mul\imii dezlantuite i-a fost inspirat lui Negruzzi de un episod din Letopiseful
Tiirii Moldovei de Miron Costin (continuatorul cronicii lui
Ureche), in care apare scena omoriirii boierului Bati~te Veveli,
prin voia domnitorului Alexandru Ilia~. Prezinta asemanarile
dintre sursa de inspira\ie ~i textul nuvelei, urmiirind fragmentul
de maijos:
Dacii au ajunsu fn $esul Bahluiului domniia [domnu l],
aproape de miiniistirea Baliciii locul era plin de oameni, nu sii
videa $esul de$ertu niciiiuri. Striga: ,, Dii-ne, doamne, pre greci ".
Unii hiiiciiia, alfii suduia $i jecuiia. $i acolo au strigatu pre
Bali$te, sii le dea, carele era tot aproape de Alexandru-vodii,
viidziindu strigarea pre sine. Ce, nu sta domniia de grijea Lui,
ce de grijea sa $i numai ce i-au dzis sii sii depiirtedzii de la
diinsul. $i a$a l-au apucat $i l-au dat pre miina {iiranilo1:
Nespusii vriijmii$ia a prostimei! $i a$ea, fiirii de nicio milii, de
viu, cu topoarii l-au fiicut fiiriime.

5.

6.

Fiind o nuvela romantica, personajul Alexandru Lapu~neanu l

este conturat in opozi\ie cu angelica doamna Ruxanda. Caracterizeaz-o, prin contrast, pe so\ia domnitorului.
Prezintii principalele triisaturi de caracter ale vomicului Mo\oc,
personaj pe care cu inten\ie Negruzzi ,,1-a pastrat" in nuvela
alaturi de Liipu~neanul, de~i, potrivit cronicii lui Ureche, boierul
s-a refugiat in Polonia impreuna cu domnitorul $tefan Tom~a.
Arta portretistica a lui Negruzzi se poate observa nu numai din
modul cum sunt infii\i~ate personajele principale sau secundare. Mitropolitul Teofan, personaj episodic, este pregnant conturat printr-o singura replica. Caracterizeaza-1, pomind de la
sugestia con\inuta in vorba sa cumpatata.
Pentru prima oara in literatura romiina apare ,,personajul
colectiv" - multifnea riizvratitii. Fin analist, scriitorul surprinde
caracteristicile psihologice ale masei: impulsivitatea, iritabilitatea, sugestibilitatea, credulitatea, simplismul sentimentelor,
exagerarea. Urmare~te modul cum sunt sugerate aceste trasaturi ale gloatei rasculate in capitolul al III-lea al nuvelei.

Alexandru Uipwgneanul

(acvaforte de Th. Aman)

II

Arla construc(iei literare

1.

2.
3.

4.

Spatar moldovean

EVALUARE CURENTA
APLICATll

Riguros construita, nuvela Alexa11dru Liipu1j11ea11ul conduce,

prin acumulare de evenimente, la un moment de maxima tensiune. Identifica in text principalele momente ale subiectului.
Fiecare parte a nuvelei se deschide cu cate un motto.
Comenteaza semnifica\ia mottourilor In rela\ie cu textul.
Analizand tehnica narativa a nuvelei, criticul Tudor Vianu
remarca in volumul Arta prozatorilor romiilli: Negruzzi pune
oamenii sii vorbeascii :ji sii se mi:jte, poveste~te u11ele evenimente, descrie ciiteva tablouri :ji formuleazii din ciind fn ciind,
dar fn termeni succin/i :ji cu multii rezervii, judecii/i de valoare
asupra personagiilor sale iji a situa/iilor fn care se giisesc.
Ilustreaza, prin exemple din text, aceasta afirma\ie a criticului.
Scenele dramatice, dialogate, domina ansamblul nuvelei. Aici
Negruzzi este un adevarat maestru, intrucat, utilizeazii procedee ale construcpei unui text dramatic: formularea concisa a
replicilor, prezentarea intrarii $i a ie$irii personajului din ,,scena",
precizari legate de ton, gestica, mimica etc. Analizeaza din
acest punct de vedere secven\a memorabila in care este infii\i$ata reac\ia gloatei rasculate.

LIMBA

1. Serie un eseu structurat prin care sa demonstrezi ca opera literara Alexandru Liip11!jnea1111/ de Costache Negruzzi este o crea\ie
clasica din punct de vedere compozi\ional, $i romantica, prin subiect.
in redactarea eseului tau, vei respecta urmatoarele repere:
autonomia fiecarui capitol $i integrarea armonioasa in ansamblu;
evolu\ia fireasca a ac\iunii, prin subtile legaturi intre cele
patru capitole;
folosirea procedeului antitezei;
identificarea a eel pu\in trei elemente ale conflictului, care
contureaza atrnosfera romantica a nuvelei.
Sugestii pentru redactarea eseului:
argumentarea, prin exemplificare, ca toate cele patru capitole
au o oarecare autonomie in raport cu ansamblul nuvelei, fiecare
posedand o grada\ie, o culmina\ie $i un deznodamant;
demonstrarea, cu ajutorul exemplelor, ca ac\iunea are o
evolu\ie fireasca, prin legaturi intre capitole: primul ii anun\a pe al
do ilea prin amenin\area lui Lapu$neanul adresata boierilor, al doilea
ii anticipeaza pe al treilea, prin promisiunea domnului ca-i va da
so\iei sale un leac de fricii, iar al treilea ii deschide pe al patrulea,
prin amenin\area adresata de Spancioc lui Lapu$neanul, ca se vor
mai vedea pana a nu muri;
identificarea antitezei ca procedeu romantic: exemplificarea
prin contrastul dintre Lapu$neanul (crud, tiranic, diabolic) $i Ruxanda
(b landa, sensibila, tematoare), dintre Mo\oc (tradator, slugamic, intrigant, Jingu$itor, la$) $i cuplul de boieri Spancioc-Stroici (iubitori
de mo$ie, du$mani ai tiraniei);
pentru conturarea atrnosferei romantice a nuvelei se pot lua
in considera\ie: maceliirirea boierilor, imaginea macabra a piramidei
de capete, revolta mul\imii infuriate, calugarirea lui Lapu$neanul,
otravirea $i moartea in cbinuri a personajului etc.
2. in studiul C/asicism, ro111a11tis111, baroc de G. Calinescu,
autorul stabile$te, cu multa verva disociativa, trasaturile personajului clasic, definit generic prin ,,normalitate", $i ale personajului
romantic, dominat de ,,anormalitate''. Extrage din aceasta lucrare
elementele caracteristice pentru fiecare tip de personaj (clasic $i
romantic) $i identifica, prin raportare la studiul calinescian, principalele trasaturi ale personajului Alexandru Lapu$neanul, din nuvela lui Costache Negruzzi.
Serie, dupa ce ai parcurs toate aceste etape, un eseu liber intitulat Alexandru Liipu!jneanul - un personaj romantic.

I COMUNICARE

REGISTRE STILISTICE: REGISTRUL ARllAIC AL LIMBII

in nuvelaA/exa11dru Liipu!jneanul, culoarea
locala, trasatura a Jiteraturii romantice, este pusa
in eviden\a, pe de o parte, prin reconstituirea
documentara a epocii, iar pe de alta parte, prin
limbajul folosit. Valoarea acestei opere literare
este data $i de limba in care a fost scrisa. Vocabularul utilizat de autor este alimentat din fondul
vechi al cronicilor romane$ti, iar cuvintele $i expresiile dau culoare $i relief faptelor prezentate.
Urmiire$te, in acest sens, fragmentul de mai jos:
- Pro:jli, dar mul/i, riispunse Liipu:jneanul
cu siinge rece; sii omor o mulpme de oameni p entru
un om, nu ar fl piicat? Judecii dumn eata singur.
Du-te de mori pentru binele mo~iei dumitale,
cum ziceai fnsu/i, ciind fmi spuneai cii nu mii
vrea, nici mii iube:jte /ara. Sunt bucuros cii-!i
riispliite:jte norodul pentru slujba ce mi-ai fiicut,
viinziindu-mi oastea lui Anton Sechele :ji mai pe
urmii liisiindu-mii ~i trecqnd fn partea Tomijii.
1. Costache Negruzzi a avut inten\ia de a contura culoarea epocii prin intermediul elementelor
lexicale. Autorul nu folose$te arhaismele in exces,
ci este preocupat, in principal, de utilizarea unor
cuvinte cu sens diferit de eel intrebuin(at in mod

mm

curent. Cuvintele se intalnesc $i astazi in limba,

dar sensul lor este cu totul altul. Explica (folosind
DEX-ul) sensul din text $i pe eel de astiizi al
cuvintelor: pro:jti, mo.~ie, slujbii.
2. Scriitorul reu$e$te sa-i creeze cititorului impresia de limba veche, fara sa recurga la arhaisme
numeroase $i stridente. Un exemplu este articularea numelui propriu: Liipu:jneanul. Identifica
in structura gramaticala a textului citat $i alte
elemente care contureaza acest aspect.
3. Atunci cand sunt folosite, arhaismele contureaza atrnosfera vremii, ca, de pilda, in descrierea
gatelii doamnei Ruxanda, din acest pasaj :
Peste zobonul de stofii auritii, purta un beni:jel
de felendreij albastru bliinit cu samur, a ciiruia
miinice atiirnau dinapoi; era fncinsii cu un co/an
de aur, ce se fnchia cu mari paftale de matostat,
impregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei
atiirna o salbii de multe :jiruri de miirgiiritar. $lieu/
de samur, pus cam fntr-o parte, era impodobit cu
un surguci alb :ji sprijinit cu o jloare mare de
smaragde.
Identifica arhaismele din fragmentul selectat
$i explica, folosind dic(ionarul din manual, semnifica\ia !or.
,.;

Eseu l structural este o compunere care trateaza o anumita tema,

indicata i n cerin\a. Aces! reper general are, la randul sau, un numar
variabil de cerin\e (trei-cin ci) care
trebuie respectate in redactare.
Ordinea integrarii cerin\elor nu este
una oblig atorie, prestabilita, eel
ca re scrie eseul avand libertatea de
a le organiza dupa cum dore9te.
Evaluarea unui eseu structural se face dupa urmatoarele criterii :
tratarea tuturor ideilor mentionate in formularea cerintelor;

prezentarea logica, i~so\ita de

argumente/ exemple convingatoare;
organizarea ideilor in scris
(text cu structura cla ra, coerent, echilibru intre introducere, cuprin s 9i
incheiere, idei subliniate prin construc\i a paragrafelor, raport corespunzator intre ideile principale 9i cele
secunda re);

capacitatea de analiza 9i de
interpretare (rela\ia dintre idee 9i
argument, succesiunea logica a
ideilor, abilitatea de a formula judeca\i de valoare 9i de interpretare personala);
respectarea normelor de ortografie 9i de punctua\ie:
a~ezarea corecta a te xtului
in pagina , lizibilitatea.
Eseul liber (nes tructurat)
este o compunere 9colara, in ceri n\a
careia se indica o tema ce trebuie
tratata. Autorul eseului (elevul) este
eel care hota ra~te asupra aspectelor
importante. necesare a fi puse in
eviden\a prin abordarea temei.
Eseul liber (nestructurat) permite manifestarea creativitatii in eel
mai inalt grad. El poate fi e~aluat fie
pentru calitatea ~i consisten\a argumentelor aduse. fie pentru originalitate, pentru posibilitatea de a realiza
asocieri cu alte crea\ii ale aceluia9i
autor sau ale unor autori diferiti etc.
Obiectivele urmarite i n redactarea unui eseu liber (nestructurat)
pot fi urmatoarele:
capacitatea de a compara viziuni asupra unei teme , specii literare;
capacitatea de sus\inere argumentata a unui punct de vedere
cu o pron un\ata nota personala;
capacitatea de a apl ica, in
contexte noi, cun o~tin\el e dobandite
anterior.

ii

l!l D WC!J l!l l!I l!l l!l ~ ii ~ fJ ii

;
I

. Ji,'.

~,
\'

\.

'
I~~:
.:;, : ~ ...
~-. ! I : . _ :. -~~~
:.f . ..

~G.:

:J\~'

\ . ;;- ;~ --~---

.';('' ~

-I''./
~

r,

' .

. !!'~ ..f'-,~;
{/""

. , . I , "-''" . ,

~--~~.-?~
11 ;./L.~
~

'"

' 9

~~--

"..
.

- _.,

__ _

I~~=.:..

.,,lj .

":"':

....
r~~f~-;~%:t~~~4.~.... ~~~ - ~ .

Scriitorul Alexandru Odobescu,

un disc ipol al lui
Costache Negruzzi

1. intr-una dintre Scrisorile sale intitulata Ochire retrospectivii,

din ciclul Negru pe alb, Costache Negruzzi a lncercat sa explice
rolul domnitorului Alexandru Lapu~neanu prin prisma unui istoric
pa~optist. Scriitorul considera ca destinul ii pune in mana sabia
razbuniirii, a~ezandu-1 de partea poporului. Actele lui justi\iare nu
pot indrepta prea mult lucrurile, caci deciiderea este generala. A~a
s-ar explica ,,pata de sange" pe care o lasa Lapu~neanu in istoria
Moldovei.
Urmare~te diferen\a de optica in prezentarea personajului din
nuvela ~i a celui din Ochire retrospectivii, a~a cum reiese din urmatorul fragment:
Un veac era de cand aristocrafia domnea $i poporul gemea fn
ticiilo$ie $i asuprire! Atunci provedinfa, viizandu-o biitranii $i slu!ilii de nelegiuiri, tinde mana $i alege dintre ea pre un nefnsemnat
boier, pre un oarecare Petre Stolnicul, om pros! $i necunoscut. fl
suie pe Iron !ji fi dii sabia riizbuniirii in manii.
Acesta, sub numele de Alexandru Liipu$neanul, va sparge
cuibul $i va strivi acest farnicar de intriganfi ce fiicea !fi desfiicea
domni. Dar oare fapta lui Jost-a de folos poporului? Ba, ciici ranele
lui erau atat de adanci, apiisarea despoticii fl ovilise fntr-atata ,
fncat piistorii lui Drago$ :;i osta:;ii lui $tefan nu erau acum decat
ni:;te sclavi fngiosifi a unei boierimi desfranate, care fi trata !ff fi
vindea ca pre vite. in adeviir, Liipu$neanul retezase trunchiul, dar
odraselele cre!jteau !fi nu era el omul care sii $lie a le seca puindu-le
stavilii pre fnsu:;i poporul; pentru aceasta, fapta lui Ju judecatii de
crudii, !fi el de tiran.
2. Cite~te nuvelele istorice Mih11ea vodii eel Riiu (1857) ~i
Doam11a Chiajna (1860), scrise de Alexandru Odobescu, pentru a
vedea cum Negruzzi devine un model pentru urma~ ul sau, in prezentarea unui tiran feudal ~i in reconstituirea istorica a epocii.

DWrJDWiil3 l!ll3 ii13fJ ii

Poves te~te colegilor o legenda avand ca tema na~terea uni -

1.

versu lui .
Ce ~tii despre univers, ce informa\ii ai despre acest spa\iu
infinit, ce legi ii guverneaza?
Ar putea veni un moment cand in sistemul nostru solar s-ar
putea strica armonia prin stingerea Soarelui? Care ar fi consecin\ele pentru Terra?

2.
3.

SCRISOAREA I
de Mihai Eminescu

l0

15

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

Tudor Vianu, A rta prozatori/or ro1111illi. In capitolul inceputurile

realismului, Negruzzi este plasat alaturi de Nicolae Filimon ~ i
Ion Ghica, in randul primilor prozatori reali~ti, insistandu-se
asupra artei compozi\iei ~i a mijloacelor stilistice folosite de
autor in nuvela.
Nicolae Manolescu, /storia criticii a literaturii romiine, I. Costache
Negruzzi este considerat drept eel dintai prozator romantic din
literatura romana, remarcabil prin intui\ie ~i inteligen\a, iar
nuvela sa, Alexandru Liipu~neanul, o scriere tipic romantica.
G. Ciilinescu, Clasicism, romantism, baroc, vol. Principii de esteticii.
Studiul prezinta disocieri intre personajul clasic ~i eel romantic, precum ~i intre autorul de tip clasic ~i eel de tip romantic.

Im

20

25

30

Cand cu gene ostenite sara suflu-n lumanare

Doar ceasornicul urmeazii lung-a timpului ciirare,
Caci perdelele-ntr-o parte candle dai, :;i fn odaie
Luna varsii p este toate voluptoasa ei viipaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagii scoate
De dureri, pe care fnsii le simfim ca-n vis pe toate.
Luna tu, stiipanii-a miirii, pe a lumii boltii luneci
$i gandirilor dand via/ii suferinfele fntun eci;
Mii pustiuri scanteiazii sub lumina ta f ecioarii,
$i cafi codri-ascund fn umbra striilucire de izvoarii!
Peste cate mii de valuri stiipanirea ta striibate,
Cand plute!jti pe mi!jciitoarea miirilor singuriitate!
Cate fiirmuri injlorite, ce palate $i cetii/i,
Striibiitute de-al tiiu farmec /ie singurii-li arii/i!
$i fn cate mii de case lin piistruns-ai prin f ere$li,
Cate frun/i pline de ganduri, ganditoare le prive!fli!
Vezi p e-un rege ce-mpanze~te globu-11 planuri pe un veac,
Cand la ziua cea de mane abia cuget-1111 siirac ...
De:;i trepte osebite le-au ie$il din urna sorfii
Deopotrivii-i stiipane$le raza ta $i geniul morfii;
La acela$i :;ir de patimi deopotriviifiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unu l cautii-n oglindii de-:;i bucleazii al siiu piir,
Altul cautii fn lume $i fn vreme adeviir,
De pe galbenele file el adunii mii de coji,
A !or nume treciitoare le fnsamnii pe riiboj;
larii altu-mparte lumea de pe scandura tiiriibii,
Socotind cat aur marea poartii-n negrele-i coriibii.
Jar colo biitranul dasciil, cu-a lui hainii roasii-n coate,
f ntr-un calcul fiirii capiit tot socoate $i socoate
$i de frig la piept :;i-ncheie tremurand halatul vechi,
f:;i fnfundii gatu-n guler :;i bumbacul fn urechi;

Mihai Em inescu (1850-1889),

poet ?i prozator. Se na?te la Boto?ani
ca fiu al caminarului Gheorghe Eminovici ?i al Ralucai. Este al ?aptelea
copil dintre cei unsprezece (patru
fete ?i ?apte baie\i). Copilaria ?i-o
petrece la lpole?li.
Din 1858 urmeaza clasele a
Ill-a ?i a IV-a primara la Cerna u\i. i n
1860 se inscrie la gimnaziul nem\esc de aici . Nesuportand ri goril e
disciplinei ?COlare. se intoarce la
lpole?ti. apoi merge la Bolo?ani ca
practica nt la tri bunal , ia r dupa
aceea, copist. Este ispiti t de reprezenta\iile de teatru ale trupei Fa nny
Ta rdini - Al. Vlad icescu de la Cernau\i ?i se angajeaza ca sufleor; i n
aceasta calitate inso\e?le acto rii
intr-un turn eu prin Transilvania.
Revine, i n toamna lui 1865, la
Cernau\i ?i locuie?te in casa profesorului Aron Pumnul, de a ca rui
biblioteca se i ngrije?te. La moartea
acestuia (ianuarie 1866) , i i inchina
oda La mormantul lui Aron Pumnul,
publicata in bro?u ra Ulcramioarete
inva(aceilor gimnazia ti. in luna
februarie , acela?i an , debuteaza in
revista Familia de la Budapesta , cu
poezia De-a avea. Oirectorul revistei, losif Vulcan, ii schimba numele din Eminovici, in Eminescu.
intre 1867 ?i 1869, parasind
Bucovina, poetul ratace?te prin Transilvania ?i Muntenia, cu trupele de
teatru ale lui lorgu Caragiale ?i. mai
apoi, a lui Mihail Pascaly. Este sufleor, copist ?i, la nevoie, chiar actor. in
toamna anului 1869, trece prin

II

Boto9ani i tatal sau ii intrerupe

peregrinarile , trimi\andu-1 la studii in
Viena. Aici, Iara actele necesare
(diploma de bacalaureat) prin care
sa dovedeasca terminarea liceului,
se
inscrie
ca
,,audient"
la
Universitate. Frecventeaza cursuri
limbi
roman ice ,
de filozofie,
medicina, economie etc. Se apropie
de cercul Societa\ii literare Junimea
de la la9i , careia ii trimite cateva
poezii
(Ve nere
i Madona ,
Epigonii, Mortua es t!), publicate
imediat in revista Convorbiri literare. La Viena se imprietene9te cu
loan Slavici; impreuna cu acesta organizeaza marea serbare studen\easca de la Putna (1871).
in anul 1872 revine in \ara. La
1 septembrie cite9te in edin\a Junimii nuvela fantastica Sarmanul
Dionis, care starne9te uimire printre
cenacli9ti prin caracterul ei neobinuit. Titu Maiorescu afirma ca este
o capodopera i textul se publica
imediat in Convorbiri literare. Tot
Maiorescu ii determina sa-9i continue studiile la Berlin, in vederea
unei cariere universitare. Cu ajutorul biinesc acordat de Junimea ,
sta doi ani la Universitatea din Berlin,
unde audiaza cursuri de filozofie,
istorie, limba sanscrita $i mitologie.
Nu i9i incheie studiile i nu i i da
doctoratul , a$a cum inten\ionase.
Reintors la la9i (1874), este
numit director al Bibliotecii Centrale
Universitare, apoi revizor Colar al
jude\elor Vaslui i la9i. Acum ii cunoa9te pe Ion Creanga, inva\ator la
$COala primara din Sararie, i leaga
cu acesta o prietenie durabila. in
aceea$i perioada poate fi plasat
romanul de dragoste cu Veronica
Miele, cea care in timpul studen\iei
poetului venise la Viena special sa-1
cunoasca. Paralel cu febrila activitate poetica, Mihai Eminescu devine
redactor la Curierul de lai, unde
publica in anul 1876, pe langa
articole, doua proze: La aniversara
i Cezara. La Convorbiri literare
vad lumina tiparului poezii ca: Melancolie, Criiiasa din poveti, Lacul,
Dorinfa, Calin (File din p oveste),
Strigoii etc.
in toamna anului 1877 pleaca
la Bucu re9ti i intra in redac\ia ziarului conservator Timpu/, unde va
depune ca redactor, redactor-9ef
(1880) i chiar reporter parlamentar
o conti nua i con9tiincioasa activi-

II

Usciifiv a$a cum este, giirbovit $i de nimic,

Universul fiirii margini e fn degetul Lui mic,
35 Ciici sub frunte-i viitorul $i trecutul se fncheagii,
Noaptea-adiinc-a veciniciei el fn $iruri o dezleagii;
Precum Atlas fn vechime sprijinea cerul pe umiir
A$a el sprijinii lumea $i vecia fntr-un numiir.

Ciici nimic nu se intiimplii in fntinderea pus tie,

85 $i fn noaptea nefiinfii tofu/ cade, totul face,
Ciici in sine fmpiicatii refncep-eterna pace ...
lncepiind la ta/pa fnsii$i a mulfimii omene?ti
$i suind fn susul sciirii piin ' la frunfile criiie$ti,
De a viefii lor enigma ii vedem pe tofi muncifi,
90 Fiir-a $Ii sii spunem care ar fl mai nenorocifi...
Unul e fn tofi, tot astfel precum una e fn toate,
De asupra tuturora se ridicii cine poate,
Pe ciind alfii stiind fn umbra !Ii cu inima smeritii
Ne$fiufi se pierd in tainii ca $i spuma neziiritii 95 Ce-o sii-i pese soartei oarbe ce vor ei sauce giindesc? .. .
Ca $i viintu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Pe ciind luna striiluce$fe peste-a tomurilor bracuri,

40 lntr-o clipii-l poartii giindul fndiiriit cu mii de veacuri,
La-nceput, pe ciind fiinfii nu era, nici nefiinfii,
Pe dind totul era lipsii de viafii $i voinfii,
Ciind nu s-ascundea nimica, de$i tot era ascuns ...
Ciind piitruns de sine fnsu$i odihnea eel nepiitruns.
45 Fu priipastie? Genune? Fu noian fntins de apii?
N-a Jost lume priceputii $i nici minte s-o priceapii,
Ciici era un fntuneric ca o mare fiir-o razii,
Dar nici de viizut nu fuse $i nici ochi care s-o vazii.
Umbra celor nefiicute nu-ncepuse-a se desface,
50 $i fn sine fmpiicatii stiipiinea eterna pace' .. .
Dar deodat-un punct se mi$Cii ... eel fntiii $i singur. Jatii-1
Cum din chaos face mumii, iar el devine Tata/ ...
Punctu-acela de mi$care, mult mai slab ca boaba spumii,
E stiipiinul fiirii margini peste marginile lumii ...
55 De-atunci negura eternii se desface fnfii$ii,
De atunci riisare lumea, lunii, soare $i stihii ...
De atunci $i piinii astiizi colonii de lumi pierdute
Vin din sure viii de chaos pe ciiriiri necunoscute
$i fn roiuri luminoase izvoriind din infinit,
60 Sun/ atrase fn viafii de un dor nemiirginit.
Jar fn lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe piimiintul nostru mu$unoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, O$teni $i fnviifafi
Ne succedem generafii $i ne credem minunafi;
65 Mu?ti de-o zi pe-o lume micii de se miisurii cu cotul,
in acea nemiirginire ne-nviirtim uitiind cu tofu/
Cum cii lumea asta-ntreagii e o clipii suspendatii,
Cii-ndiiriitu-i $i-nainte-i fntuneric se aratii.
Precum pulberea se joacii fn imperiul unei raze,
70 Mii de fire viorie ce cu raza fnceteazii,
Astfel fntr-a veciniciei noapte pururea adiincii,
Avem c/ipa, avem raza, care tot mai fine fncii ...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbrii-n fntuneric,
Ciici e vis al nefiinfei universul eel himeric .. .

Fericeascii-1 scriitorii, toatii lumea recunoascii-l ...

Ce-o sii aibii din aces/ea pentru el, biitriinul dascii/?
Nemurire, se va zice. Este drept cii viafa-ntreagii,
I 00 Ca $i iedera de-un arbor, de-o idee i se leagii.
,,De-oi muri - f$i zice-n sine - al meu nume o sii-l poarte
Secolii din gurii-n gurii $i I-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, in ungherul unor crieri
$i-or giisi, cu al meu nume, adiipost a mele scrieri! "
105 0, siirmane! {ii tu minte ciite-n lume-ai auzit,
Ce-fi trecu pe dinainte, elite singur ai vorbit?
Prea pufin. De ici, de colo de imagine-a fii$ie,
Vre o umbrii de giindire, ori un petec de hiirtie;
$i ciind propria ta viafii singur n-o $Iii pe de rost,
110 0 sii-$i batii alfii capul s-o piitrunzii cum a Jost?
Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri briicuite a$ezat $i el, un brae,
Aticismul limbii tale o sii-1punii la ciintari,
Colbul ridicat din carte-fi 1-o sujlat din ochelari
115 $i te-o striinge-n douii $iruri, a$eziindu-te la coadii,
Jn vro notii priziiritii sub o paginii neroadii.
Pofi zidi o lume-ntreagii, pofi s-o sfariimi ... orice-ai spune,
Peste toate o lopatii de fiiriinii se depune.
Miina care-au dorit sceptrul universului $i giinduri
120 Ce-au cuprins tot universul fncap bine-n patrn sciinduri.. .
Or sii vie pe-a ta urmii fn convoi de-nmormiintare,
Splendid - ca o ironie, cu priviri nepiisiitoare ...
Jar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu sliivindu-te pe tine ... lustruindu-se peel
125 Sub a numelui tiiu umbrii. latii tot ce te a$feaptii.
Ba sii vezi ... posteritatea este fncii $i mai dreaptii.
Neputiind sii te ajungii, crezi c-or vrea sii te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subfire
Care s-o-ncerca s-arate cii n-ai Jost vrun lucru mare,
130 C-ai Jost om cum sunt $i diin$ii .. . Miigulit e fieca re
Cii n-ai Jost mai mult ca diinsul. $i prostatecele niiri
$i le umflii ori$icine fn savante aduniiri
Ciind de tine se vorbe$fe. S-a-nfeles de mai nainte

75 Jn prezent cugetiitorul nu-$i opre$fe a sa minte,

Ci-ntr-o clipii giindu-1 duce mii de veacuri fnainte;
Soarele, ce azi e miindru, el fl vede trist $i YO$
Cum se-nchide ca o ranii printre nori fntuneco$i,
Cum plane/ii tofi fngheafii $i s-azviirl rebeli fn spa{
80 Ei, din friinele luminii $i a soarelui sciipafi;
Jar catapeteasma lumii fn adiinc s-au fnnegrit,
Ca $i frunzele de toamnii toate stelele-au pierit;
Timpul mort $i-ntinde trupul $i devine vecinicie,
O"J..

ta te. in aceasta perioada scrie i

publica, printre alle le, Po vestea
codrului, Singuratate, Rugaciunea
unui dac, Revedere , Pe aceeai
ulicioara.. Tot acu m defi nitiveaza
cateva dintre capodoperele sale:
Oda (in metru antic) , Scrisorile ,
Glossa i Luceafaru/; pe aceasta
din urma o trimite in 1883 Almanahului Societa{ii Academice Social-Literare Romania Juna din Viena.
Este ultimul an de crea \ie al
poetului. pentru ca boala i i va impiedica sa mai scrie de acum i nainte.
La sfar9itul anului 1883, ii apare
prima edi\ie a unui volum de Poezii.
prin grija i cu prefa \a criticului Titu
Maiorescu , eel dintai ca re a avut
intui\ia geniului eminescian.
Restabilit parji al. dupa tratamentul la un sanatoriu de langa Viena,
poetul traie$le o lunga i dureroasa
agonie, vreme de ase ani, pana la
15 iunie 1889, ca nd se stinge din
via\a

~
Mihai Eminescu,
desen d e Petre Vulcanescu

1111

C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte.

135 Astfe l incaput pe mana a oricarui, te va drege,
Rale-or zice ca sunt toate cate nu var infelege ...
Dar afara de acestea, var cata viefii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rauta/i $i mici scandale Astea toate te apropie de diin$ii ... Nu lumina
l 40 Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele $i vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
lntr-un mod fatal legate de o miina de pamant;
Toate mice/e mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult ii var atrage decat tot ce ai gandit.
Scrisorea I,
desen de Ligia Macovei

145 lntre ziduri, printre arbori ce se scutura de jloare,

Cum revarsa luna plina /ini$tita ei splendoare!
$i din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amor/ita li-i durerea, le sim/im ca-n vis pe toate,
Caci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii
150 $i ridica mii de umbre dupa stinsul lumanarii ...
Mii pustiuri scanteiaza sub lumina ta Jecioara,
$i ca/i codri-ascund in umbra stralucire de izvoara!
Peste elite mii de valuri stapiinirea ta strabate,
Cand plute!jti pe mi!fcatoarea marilor singuratate,
l 55 $i pe lo/i ce-n asta lume sunt supu!fi puterii sor(ii
Deopotriva-i stapane!fle raza ta $i geniul mar/ii!

PUNCTE DE REPER

Singuratate,
desen de Jean Steriadi

II

Cele cinci Scrisori ale Lui Mihai Eminescu, creatii ale maturita\ii sale artistice, au ca model indepartat Epistolele poetului Latin
Hora\iu. Acestea sunt poeme consacrate unui prieten, unui apropiat
sau unui protector, dar nu depa~esc sfera unei dedica\ii amicale sau
omagiale. Pomind de la ,,tiparul" hora\ian, Eminescu nu-~i alege un
destinatar identificabil, ci, la modul general, eel caruia i se adreseaza este chiar cititorul.
Toate Scrisorile eminesciene au ca tema problematica geniului
~ i sunt construite pe principiul antitezei, procedeu tipic romantic.
Fascinat Inca din timpul studen\iei de cosmogonie, cunoscator al
imnului vedic al crea\iei (prin traducere germana), Eminescu a scris
ulterior o poezie consideratii a fi un fel de profesiune de credin\a, cu
privire la soarta geniului in posteritate: Scrisoarea I. In ansamblul
sau, textul este alcatuit din ~ase piif\i, care se ordoneaza circular,
pana la intoarcerea in punctul initial.
in prima parte (vesurile 1-6), dominata de o atmosfera romantica, se creeaza un cadru prielnic medita\iei, prin ie~irea din timpul
real, simbolizata de bataile ceasornicului, singurul care W continua
calea pe lung-a timpului carare.
Partea a doua ( versurile 7-3 8) se deschide cu o invoca\ie catre
Juna, astrul care, din inal\ime, este martor al splendorilor lumii.
,,Ochiul" lunar, asemenea unei puteri suverane, prinde in raza sa
codri, valuri, \iirmuri, ceta\i, dar ~i diversitatea tipurilor umane.

Dintre oameni,fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi, poetul
individualizeaza figura batranului dascal, a carui precaritate este in
contrast cu mintea Lui geniala, cea care a putut dezlega misterul
genezei universului.
Partea a treia (versurile 39-86) prezinta, intr-o descriere antologica, facerea lumii (cosmogonia) ~i apoi stingerea universului
(escatologia), o proieqie a imagina\iei ie~ite din comun a batranului
dascal (omul de geniu). in haosul primordial ~i in perfecta lui omogenitate, gra\ie unui primum mavens, se stabile~te un raport intre doi
termen i (muma ~i Tata!). Elementele se desprind din nebuloasa
primara, atrase in via\a de un dor nemarginit, care este - in termeni
schopenhaurieni - vain/a de a trai, necurmata aspira\ie prin care
lumea se perpetueaza.
Mintea geniala a batranului dascal poate ,,privi" ~ i in viitor.
Avand capacita\i vizionare, gandul ii duce cu mii de veacuri inainte,
ciind soarele, epuizat, se va stinge ~i ciind planetele vor ie~i de pe
orbite. Cosmosul i~i va pierde ordinea ~i armonia ~i va recadea in
noaptea nefiin/ei, peste care se va lasa eterna pace de dinaintea
facerii. Ciclul poate fi reluat, caci dupa Apocalipsa este posibila o
noua Geneza.
Partea a patra (versurile 87-96) reprezinta un interludiu. ln
timp ce oamenii sunt preocupa\i de cautarea unui sens al existen\ei,
soarta oarba trece peste ei, peste muritori, ca vantul peste valuri.
Acest pasaj realizeaza trecerea spre partea a cincea (versurile
97-114) care descrie soarta batranului dascal, eel care i~i face iluzii
ca numele siiu, dupa dispari\ia fizica, va diiinui secole de-a randul.
Opera sa de savant, prin ,,recuno~tin\a" posteritii\ii, va ajunge sa fie
citata in vro nota prizarita sub o pagina neroada. Demolarea
crea\iei izvorate dintr-o minte geniala se va desavar~i prin atacul la
biografie, acolo unde oricine poate fi vulnerabil. Miire\ia ~i gloria
batranului dascal stau nu numai sub semnul nein\elegerii iremediabile din partea posteritii.\ii, ci ~i sub acela al mor\ii depline.
in ultima parte, a ~asea (versurile 146-156), se revine la cadrul
romantic initial, printr-o replica data inceputului . Luna este un martor al soartei lumii ~i al soartei noastre, to\i oamenii, indiferent de
locul pe care il ocupa fiecare intr-o ierarhie sociala, sunt egali in fa\a
naturii ~i a mortii.

Sati ra
1n Antichitate, satira reprezenta un amestec de versuri , muzica i
dans i era interpretata de actori cu
mati din scoarja de copac. Cultivata
mai ales de romani (Hora\iu, Juvenal) ,
specia a fast preluata ~i dezvoltata
in epoca moderna (Boileau. Victor
Hugo, Byron ). Prin extensie, satira
este orice opera, in general in versuri , in care autorul ironizeaza ridi
colul contemporanilor sau le cen
zureaza viciile. Ea devine rezultanta antitezei dintre ceea ce este individul i societatea i ideal urile de
via\a ale poetului .
Termenul satira este folosit pentru orice fel de scri ere cu un cara cter
critic, ironic (de exemplu, Satirii. Duhufui meu de Grigore Alexandrescu ,
Scrisorile Jui Mihai Eminescu etc.) .

EXPLORAREA TEXTU LU l
Na~ terea ~ i

1.

2.

stingerea lumii

Mihai Eminescu este un poet romantic; himericul, visarea, ie~irea din timp sunt motive frecvente ale poeziei sale. Comenteaza primele ~ase versuri ale Scrisorii I, prin eviden\ierea cadrului romantic.
Invoca\ia catre luna, martora tacutii a vie\ii noastre, deschide o
perspectiva plina de farmec prin care ni se prezinta splendorile
lumii in care traim. Identifica aceste elemente ~i releva restriingerea treptata a cadrului.
Coperta

ed i~iei

princeps (1 884)

II

Arthur Schopenhauer (1788

-1860), filozof german, continuator al
lui Kan t. Opera sa fundamentala este
Lumea ca vointa :;i reprezentare .
in concep1ia lui, la temelia universulu i se afla o voin\a oarba care se
manifesta in via1a fiecarui individ
uman , sub forma unui efort necontenit de conserva re a persoanei; ea
este un permanent izvor de suferin\a, de care omul nu se poate elibera
decal prin contempla\ie artistica ,
ascetism sau nirvana. in momentul
apari\i ei lui Arthur Schopenhauer,
gandirea germana era dominata de
concluzia la care ajunsese idealismul:
existen1a este determinata de con~tiin\a , cu alte cuvinte , ceva nu exista,
daca nu exista cineva care sli ~i-1
reprezinte.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

II

In paragraful cuprins intre versurile 17 ~i 28, ,,ochiul" lunar

scruteaza pestrita omenire. Descopera antitezele exprimate in
acest pasaj ~i gase~te echivalente in tipuri umane pentru eel
care i~i bucleaza parul, eel care cauta adevarul ~i eel care
fmparte lumea de pe scandura tii.rii.bii.
Realizeaza o caracterizare a batranului dascal, accentuand antiteza dintre portretul fizic $i capacitatea de cuprindere a mintii
sale ie~ite din comun.
Atlas este un personaj mitologic pedepsit sa \ina pe umeri bolta
cerului pentru ca sprijinise revolta gigantilor. Explica procedeul artistic folosit de autor In versurile 37-38 ale poeziei.
Paragraful cuprins 'intre versurile 39 ~i 50, ca ~i pasajul care
urmeaza pana in finalul cosmogoniei reprezinta una dintre cele
mai frumoase pagini de poezie din intreaga literatura romfma.
in mintea geniului se inchipuie facerea lumii. Suntem purtati
la fnceput (ab initio), pe cand haosul era atotstapanitor.
Descrierea a ceea ce insearnna haosul primordial se face prin
expresii de o rara plasticitate, iar definirea se realizeaza mai
ales prin negatie. Prezinta aceasta perfecta omogenitate a haosului stapanit de etema pace.
in aceasta secventa, repetitia se realizeaza fie la nivel morfologic prin reluarea unui cuvant avand forme gramaticale
diferite (gen, numar, caz, pentru partile de vorbire care se
declina, diateza, mod, timp, persoana, pentru verb), fie la nivel
lexical, prin alaturarea unor cuvinte din aceea~i familie
lexicala. Identifica termenii ~i comenteazii efectul paradoxului.
Fascinat de ideea cosmogonica, Mihai Eminescu a luat contact
Inca din vremea studentiei cu imnul crea\iei din Rig- Veda.
Rig-Veda este un ciclu de scrieri sacre, antice, aparute in mileniul II i.H. in India. Eminescu le-a cunoscut in traducere germana ~i s-a inspirat din ele. Stabile~te asemanari intre textul
indian ~i poezia Jui Eminescu, dupa ce ai parcurs pasajul urmator din Rig- Veda :
Atunci fiin{ii. nu era, nici nefiin!ii., nici marea vazduhului,
Nici bolta cerului albastru fn fnal{imi nu era.
Dar cin 'le-nvaluia? Si unde tiiinuit statea eel nepatruns?
Era noianul apelor, era genune?
Atunci moarte nu era, nici nemurire,
Caci nu deosebea noaptea adanca de ziua luminoasa.
Cii.ci fora sujl.u trii.ia Unicul fn sine,
Si-n afara de dansul era golul nepii.truns.
Jar pretutindeni era fntuneric, o mare de fntuneric,
Si tii.inuit fntr-fnsul zacea totul Jara via(ii. ...
in pasajul unde se prezintafacerea lumii, un punct se mi~ca ~i,
prin dezechilibrul creat, pune in raport muma ~i Tata!,
nebuloasa primara ordonandu-se ~i devenind cosmos. Explica
modul cum se organizeaza elementele care sunt atrase in viata
de dorul nemii.rginit, expresia voin\ei de a trai.

IO. Dupa constituire, lumea este vazuta din perspectiva infinitului.

Pornind de la versul Mu:fli de-o zi pe-o lume mica de se mii.sura cu cotul, explica viziunea eminesciana despre ceea ce
poate reprezenta omul in vastitatea infinitului.
11. Gandul ii poarta pe batranul das<;al (expresie a geniului) cu mii
de veacuri fnainte; el i~i inchipuie sfaqitul lumii printr-o perspectiva de apocalips. Comenteaza imaginea artistica a stingerii finale ~i a recaderii in noaptea nefiin!ei.
12. Explica ideea ciclicita(ii, exprimata in versul Caci fn sine fmpacata refncep-eterna pace.. .

Condifia omului superior in lumea comuna

1.
2.

3.

4.
5.

6.

7.

8.

9.

Prezinta iluzia pe care batranul dascal ~i-o face in legatura cu

soarta renumelui sau in viitor.
Comenteaza valoarea aforistica din versurile:
Si cand propria ta via!a singur n-o $tii pe de rost,
0 sa-$i bata alfii capul s-o patrunza cum afost?
ldentifica prezen(a in text a motivului zadarniciei, preluat din
filozofia Ecclesiastului: Vanitas vanitatum et omnia vanitas
(lat. De$ertii.ciunea de$ertii.ciunilor, totul e de$ertaciune).
Arata prin ce se caracterizeaza discursul mititelului din textul
eminesican.
Una dintre figurile retorice folosite de Mihai Eminescu in acest
text este ironia, prin care se enun\a o apreciere sau o lauda,
ambele simulate, pentru a se in\elege ca este vorba de contrariul a ceea ce se vrea sa se comunice. Precizeaza in ce consta
ironia poetului.
in primele edi\ii ale poeziilor eminesciene, ingrijite de Titu
Maiorescu, Scrisoarea I era intitulata Satira I. Reac\ia meschina ~i injusta a posterita\ii fata de meritele savantului justifica titlul initial. Demonstreaza ca partea a cincea a poeziei
(versurile 97-114) este o satira.
Scrisoarea I se incheie cu o medita\ie lirica asupra unei idei
filozofice. Comenteazii finalul poeziei, relevand patrunderi de
pastel ~i oda, reluate, cu mici retu ~uri stilistice, pentru o replica
a inceputului.
Poezia Jui Mihai Eminescu reprezinta apogeul limbajului poetic
romantic in literatura romana. In ultima etapa a crea\iei sale
(careia ii apartine $i Scrisoarea I), poetul renun(a la figurile de
stil numeroase ~i acorda o mai mare aten(ie figurilor de construc(ie ~i de sunet. ldentifica in text ~i explica eel pu(in cate
un exemplu pentru urmatoarele figuri : enumerarea, interoga\ia, invoca(ia, antiteza, alitera(ia.
In studiul Eminescu :fi poeziile lui, Titu Maiorescu remarca,
printre altele, valoarea rimei eminesciene, exemplificandu-i
noutatea prin cateva extrase: luminandu-l/ gfindul, Tisa/
plfinsu-mi-s-a, recunoasca-l/ dascal etc. Extrage din Scrisoarea I cateva rime rare ~i explica realizarea lor la nivel
morfologic.

.4a __..,.,
:ft:-._::.7~1;; de tJ ... l.'
~ (.

"-~f.t.,_
dcAi.f..,..-.,J.,r(~
--1 .l n~..
~

.11:

4,..L.,.:,,.,.

,.~ft/. ...,~

~ ...... ""!-'"~l' ........ ay-f.J.L.,

;.

.u.uv
.I{....

.....;'

"i.1,.,_/

L:-

J...
.#i,

4 cui- -.. ......c

c..(.._:._

..A(...J1t,

d~-.~,

fh.hr-

4. ~ , .,,;i,.,
~~.u. "' ~.:..- 'V-1.... ~
~' 11<:-1 .
1 'ii,_ .e

'2...11.

r-

f. '/){ ~J""-l ~I ~f._t,

,;) .... c.:,;., ...... c,.

'~~
Scrisoate catre lacob Negruzzi a
lui Mihai Eminescu (1 887)

II

plomaticii.) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupii ce ve{i

citi lextul. vom discuta mesajul siiu.). Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia vafi dusii la fndeplinire.), prezumtiv
(A$a o fl, n-o fl a!ja .. .), optativ (Am sii vii rog siifl!i mai atent.).

LIMBA I COMUNICARE

FIGURI DE STIL ~I PROCEDEE.DE EXPRESIVITATE

lil''.1'

! '!~:~

t-;_..:~h:'I -~~-~;...:;, k,
"I
Semnifi~!IP,la!e, }.Odurilor ~i

Modurile verbului

Moduri predicative:
indicativul

"i , . ...;.

'"

1~1:'

:,~

i " :

timpurilor verbale

--~

PrezentUI illdi.cativului exprimii aqiuni simultane cu momentul vo[birii; d?fpc)i{fo avea ~i alte valori. Prezentul istoric sail narativ
exprimii sehsul de perfect (Mihai Viteazul intr'ii fn Alba-Julia .).
Preze,I;iM.iferativ ipdicii ~c\iuni care au l!JC pe,riodic (Merge zilnic la
fnuhca.) : Pr~zenful griornic sau etertl adtii adeviin&i permanente
(Buturuga micii riJs..~oamii carul mare.) sau ferioiriehe 've~ruce (Luna
se rote!jte fn jurol'piiliuintului, iar cicesta fn jurul" soarelui. ). Prezentul poate avea valoare de viitor (Maine merg la _munte.) sau de
imperativ (Spui ce mai ai de spus :fi pleci!).
H "lmperfectul aratii .o ac\iune desfii~uratii de-a lungul unei perioade de .timp trecute, simultanii cu altii acpune trecutii; de aceea,
imperteqtQl este) ,inipul nara/iunii. Poate av~a valo,are de imperfect
na,rativ 's,au,d,esQP,pti;v (J:e .arn,ncj privea/11 norii. oi;~ ftz $fr), valoare
iterativ:a (Se ~ntlibteau zilnic". ), valdare de condi\ional perfect (Dacii
tiice'!/,flfoz9J,..r-ffn,ti'!,ff,fi) sa~ de 9PriitiJ' (Voi~"f.~ii ~pu c~ i:naifacefi.).
C~ tip.W ~~ J?O,Yr~ti.rii, ~p,erf;911\l 5ste ~j indi~e1e trecerii de la
realitate la ill!llginar {ln visse fijcea cii erai impiirai.).
iin\ba 'lit~raia, l,n sbrls, perfectul siinplu exprirna rapiditatea CU 1 ~'-s-a petre,cut 0 'acfiune ~i . faptu[ 'ea 'ea S-a incheiat
imediat.lnaintea prezentului. De aceea perfectul s\mplu e$te utilizat
in 'nai;atiiln.i,\li' Cai:e ini~ciiiile/ ac\iunilepersonaj elor_.s'e produc rapid
sau .de la sine ~t{lcal:I este irltiodusa 0 replica a' unui'personaj, in
dial<ig (":..Af'Poftii'J'salatii din Griidina Ursului - zise fmpiiratul. Ion
Creanga). Poate, exppma ironia (Cii bine mai zise:fi!)'sau repro~ul

; rn

( Venf$i ~i tu, fn sfdr:fitl).

, <

i ,, : ~~rfecffi! ,sirplu ;Sy i;nai .ln\rebuj.ntea,zij in vorbil;ea curenta re-

gipria,\~,;<1. ;.,flJ'i\ . ' .

.
. I( ,; , .)
,
, ter~~cffitc?.WPUS ~~prirna, o ac;:\iune re~lir~~. in trecut ~i incheiata in momentul relatarii ei, avand de obice1.valoare absolutii
(A,'!J.fi~~~ , f.art,e~.),. f o~te fi utilj~t ~~ 9u xalo3f: ff;)i~tiya: mai mult
ca p-erfect (!namte de a pleca a salutat pe toata lumea.), vutor anterior (Ptinii>
se debide,1c'am liimurit.), viito( (Aeu chiar cli. am plecat. ).
"' Poate fi utilizat un'eori cu 'forfulrioversa (- Miii liuzit-ai dumneala/cfn'"ilaia, ,.~na':c-a a~la'[.. '.]!?'Jon Creanga) sau cii'intercalarea
un'ot fa'r!Jletn1c~l~te ale pro~\lm.elui (Alege-fi ulza ,din'doua, ciici
altfel ilai,:cinstea~e
[ufine: .. !l.,i:iuzit1t-m"ai?
Ion -Cre'ap.ga),ca
marca

I ,,4,r... I
.\.
''
.
..:(
..
a oral,itii.fii.
..,~' ""' .... . :i~tt'(fJfli 1)s;>! ,,, , -'".'t>:l!"fui
",.., .;. Mit! ,rrtl;ll(c~ Pl\r,(ec~ul 1ara~~di acJiunea s-a,,qes~uratilu trec'l~fii"~;~ ;w~M\at,tJ!~t!lt~!l..~ltei 'ac;\iJYii' trecu,~+~Falaj~ .a<:\iune
tr,.r1c,tt~.1??aJ~ *~~P.~P.l!i~ , ~a~~Su,gj(.r:ata'f.12 l!n ~~~it;~ff!U ,\le un
sup,ip (Clei exei;4p,lu: Vorb~~d Be
Cle a/ta, timpu~ trecuse repede.
C1 ;J& ,.t.;t~ ~.~~ 1
.. ~. r,..J.l a ;.,;, ~z'~"~ )'. 11 ~) ' i' t~;
.l.. .1.. \l\ \. l
'

iiih.

una

auzune!jti or. ..
'
,,
1
'., t Viitoi~1 inili'9~ i)i a~u'ne cire ..se p~trece~dup~J.rpgi!ie?(?I vorbirii. 'Uneori,..viitorul poate fi folosit ca perfect (Dilpli'TAfoptuirea
unirii, dom'nitorul va fncerca sii obfinii recuno~!jterea ei pe cale di-

~eJflCUSif'C .~

II

Utilizarea viitqrului popular in textul literar este o marca a oralita\ii.

Viitorul anteri9r. exprima o actiune care urmeazii sa a.iba loc
du pa mopien!Jll. vorbirii , ~i .inaintea ~ltei ac\iuni viitoare; este un
tirnp folosit rar ~i .livresc, dar form.ele populare"(qi fl spus, ii{i fl
spus), omonime c;u prezumtivul, sunt miirci !11e oralitiitii.
Prezentul conjunctiv e,"Primii nesiguranta, porinta (Sii siirim
fn lu'ifrea m{cii ... ~ihai1 Emipescu), o ac\iune yiitoar<;: (Sii riispund
sau sii nu riisp~nd.) sau
situ'atii imprecis ill ti.irip (Eu sii "JUncesc, iar
1
tU s(i ~t0;i?), dar po}ite avea ~i valoare de irnper.ativ (Sii ascul{i sfatul
meu!). rerrJctul conjunctiv expriina concesia, indoiala (N-ar fl
seas o vorbii, sii-lfi picat cu cearii!) sau conditia in trecut (Oorii sii
ft Jost amici .. .Mihai Eminescu).
'1
Conditional-optativul exprima o ac(iune realizabila, o dorintii
(Jelui-m-a$ $i n-am cui. Folclor; in blesteme; Mtinca-i-ai coada.f) ~i
condi(ia indeplinirii dorintei (De-ar $Ii omul ce-ar pii/i, dinai"nle s-ar
piizi.). Formele i.Ji.versate apar in vorbirea popularii sau in constructii
afective (mira-m-a:ff).
Imperativul exprima o ac\iune reali2:abilii; un ordin, o dorinta,
o rugarninte ( Vino-n codru /a ,izvorul/ Care tremurii pe prund. Mihai
Eminescu).

conjunctivul

conditional-optativul

impera,tivul
~

,.

lnfinitivul denume~te o ac(iune continua, ca proces; infinitivul

mai poate avea valoare de corijunctiv, de imperativ sau de gerunziu.
Gerunziul exprirna o ac(iune in desfii~urare, sirnultan cu o altii ac\iune; in ehun!tlfi exprima insu~iri ale verbelor (De-attitea nop/i aud
ploulimil Aud materia pllinglittd. George Bacovia). Participiul denume~te ac\iunea suportata sau savar~itii de un,obiect; pr\n conversiune, devine ~djectiv (ferieit, mul/umit, lini$1it etc.), iar unele devin
substantive prin articulare (Tot piiJitu-i pricep"ut.). Supinul denume~te ac(iunea, fiind imeori "echivalent cu prezentul (U$or de spus,
greu de fiicut.); ac\iunea exprimatii de supin reprezintii scopul (Ce
mai este ae fiicut?), mai rar cauza (De urtit mii due de-acasii/ $i
urtitUl nu mii lasii. Ion Creanga) unei ac\iuni expuse anterior.

Moduri nepredicative
infinitivul
gerunziul
participiul

supinul

EVALUARE CURENTA
APLICATll
1.

Serie un eseu structurat in care sa prezinti viziunea batranului

dasciil (omul de geniu) cu privire la na~terea ~i stingerea lumii.
In redactarea eseului, vei respecta urmatoarele repere:
portretul batranului dascal (antiteza);
imaginea poetica a haosului primordial;
organizarea haosului ~i transformarea Jui in cosmos;
inchipuirea sfiir~itului lumii.
Repere de autoevaluare a eseului structurat:
reliefarea contrastului dintre aspectul exterior sariicacios al
batranului dascal ~i mintea sa geniala, prin care poate stapani
intreg universul;

Iii

2.

prezentarea haosului primodial ca expresie a capacita(ii imaginative a batranului dascal; relevarea unor imagini poetice
bazate pe tehnica antonimica (fiin!a - nefiin!a, nimic - tot) ~i
pe definirea prin negatie;
relevarea modului cum a luat na~tere lumea, ca urmare a unui
raport intre doua elemente (muma ~i Tata[); organizarea lumii
prin dezagregarea perfectei omogenitati a haosului primordial
~i constituirea elementelor alcatuitoare (tuna, soare, stihii);
na~terea lumii prin atragerea in viata de un dor nemarginit
(schopenhaueriana ,,voin(ii de a trai");
prezentarea sfar~itului lumii ca viziune a omului de geniu, care-~i inchipuie stingerea soarelui, inghetarea plane1ilor, ratacirea !or haotica prin spa(iu (prin tulburarea legilor mecanicii
cere~ti), recaderea in noaptea nefiin!ei, revenirea la eterna
pace inipala.
Epistola in versuri a fost introdusa la noi de Grigore Alexandrescu, poet cerebral ~i interiorizat, lipsit 'insa de vocatia de
tribun a colegilor sai de generatie. Genul epistolar a culminat
in literatura noastra cu cele cinci Scrisori eminesciene. Prin
articularea !or majora, Scrisorile sunt ni~te satire; ele scot in
relief invectiva ~i antiteza. Demonstreaza, pentru fiecare dintre
ele, ca este o satira ~i ca modul in care este construit textul se
bazeaza pe antiteza.

l!l D WC!I C!l I! C!l l!l ~ il IEI tJ ii

Mihai Eminescu,
sculpturii de Gheorghe Anghel

1.

2.

II

Cosmicul a constituit pentru Mihai Eminescu o tema predilecta, pe care a tratat-o in diferite perioade ale creatiei. Poetii
romantici, manati de ambi(ia de a cuprinde intr-o viziune globala inceputul ~i sfiir~itul unui fenomen, cu atilt mai mult na~te
rea ~i pieirea lumii, au acordat un interes deosebit cosmogoniei.
Romanticul era captivat de grandoarea temei ~i de posibilitatea
de a- ~i lasa imaginatia sa calatoreasca spre inceputurile universului.
Primul peot roman care a creat o epopee cu subiect cosmogonic a fost Ion Heliade-Radulescu. Anatolida, conceputa in
douazeci de ciinturi, din care nu a publicat decat cinci, i~i
urmeaza indeaproape cele doua modele: Paradisul pierdut de
John Milton, poet englez din secolul al XVII-lea, ~ i Biblia.
Cartea F acerii din Vechiul Testament incepe astfel:
1. La fn ceput afocut Dumnezeu cent! :ji pii.mtintul.
2. $i pamtintul era netocmit :ji go!. Jntuneric era deasupra
adancului :ji Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra ape/or.
3. $i a zis Dumnezeu: ,,Sa fie luminii.!" $i a Jost luminii..
4. $i a vazut Dumnezeu cii. e bunii. lumina, :ji a despar!il Dumnezeu lumina de fntuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar fntunericul l-a numit
noapte. $i a Jost seara :ji a Jost diminea!ii.: ziua fntaia.
Cite~te intreg capitolul l din Cartea Facerii ~i explica viziunea biblica desprefacerea lumii.
Cosmogonia apare ~i in alte poezii eminesciene. Identifica ~i
comenteaza pasajele cosmogonice din Rugiiciunea unui dac,
Demonism ~i Luceafiirul.

OWrJDWii~ l!l~ ii~tJii

1.

2.

In filozofia antica se considera ca universul a luat na~tere

dintr-un element primordial. Alege unul dintre elementele primordiale, apa, aer, foe , pamant, pe care ii consideri potrivit
pentru a simboliza iubirea-pasiune ( erosul). Motiveaza-(i alegerea intr-un eseu liber, de 5-10 riinduri.
Indica o legenda mitologica greceascii, pe care o consideri potrivita pentru a completa adecvat una dintre urmatoarele afirmatii:
, Jn opinia mea, iubirea-pasiune {erosul) poatefi fnfii!i:jatii
printr-o fnttimplare legatii de personajul mitologic .... ., deoarece legenda spune cii.....
Jn opinia mea, iubirea-pasiune {erosul) poatefi fn/ii!i:fatli.
printr-o fnttimplare legatii de personajul mitologic Hercule,
deoarece legenda spune cii.....

ODA
(in metru antic)
de Mihai Eminescu
Nu credeam sii-nvii! a muri vrodatii;
Pururi taniir; fnjii:jurat fn manta-mi,
Ochii mei niil!am visiitori la steaua
Singuratii{ii.
Cand deodata tu riisari:ji fn cale-mi,
Suferin!ii. tu, dureros de dulce ...
Ptin- fn fund baui voluptatea mor{ii
Nenduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul fnveninat de haina-i;
Focul meu a-! stinge nu pot cu toate
Apele miirii.
De-al meu propriu vis, mistuit mii vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mii topesc fn flaciiri ...
Pot..sii mai renviu luminos din el ca
Pasiirea Phoenix?
Piarii-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar fn stin, nepiisare tristii;
Ca sa pot muri lini:jtit, pe mine
Mie redii-mii!

Oda (in metru antic),

desen de Ligia Macovei

Oda - specie a genului liric,

cu caracter solemn, in ca re se exprima sentimentele de admira\ie , de
preamarire fa\a de un ;deal, de o personalitate , de un eveniment. Dupa
con\inut, odele pot fi sacre , eroice ,
patriotice, erotice, ocazionale etc.
Specia s-a dezvoltat din cantecele
rituale inchinate zeilor in lumea antica. in literatura romana au scris ode:
Vasile Alecsandri (Cantecul gintei
latine, Oda ostaifor romiint}.
Mihai Eminescu (Oda - in metru antic), Al. Mateevici (Limba noastra)
etc.

II

PUNCTE DE REPER
Elegie - specie a liricii in care
se exprima un sentiment de triste\e,
de regret, de melancolie. Deseori
cuprinde elemente filozofice, sociale, de iubire, de natura, In func\ie
de aspectul de via\a care determina
sentimentul dominant. Cultivata in
Antichitate de Ovidiu, In secolul al
XVI-lea de Ronsard 9i Cam6es, cunoa9te o dezvoltare aparte la poe\ii
romantici Lama rtine, Leopardi,
Klopstock, Schiller, H61derlin , Byron
9.a. in literatura romana , elegia este
cultivata incepand cu preromantismul 9i romantismul, de Vasile Carlova,
Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu, iar apoi, in
secolul al XX-lea, de Ion Pillat,
Lucian Blaga, Vasile Voiculescu 9.a.
Medita\ie - specie a liricii filozofice, in care se exprima cu mijloace artistice reflec\ii asupra existen\ei. Aparuta in Antichitate, cunoa9te
o maxima dezvoltare In romantism,
cand lirismul filozofic atinge zonele
contempla\iei, 9i o noua stralucire in
perioada moderna. Temele medita\iei filozofice sunt absol utul, divinitatea, via\a, moartea, timpul, iubirea,
repetabilitatea istoriei 9.a. Specia
este cultivata de poe\ii romantici Lamartine, Victor Hugo, Leopardi, Novalis,
Heine, Keats, Byron 9.a., ulterior de
R.M. Rilke, P. Valery, iar in literatura
romana de Vasile Carlova , Ion
Heliade-Radulescu, Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu, Tudor
Arghezi, Ion Pillat, Lucian Blaga
9.a.

Apolinic l?i dionisiac (de la

numele zeilor Apollo 9i Dionysos) categorii estetice formulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900)
in lucrarea Na$terea tragediei din
spiritul muzicii (1872) , in legatura
cu arta greceasca, insa cele doua
atitudini pot fi aplicate 9i la crea\ii
artistice din toate timpurile. Principiul apolinic reprezinta atitudinea
contemplativa, gandirea senina, intemeiata pe echilibru, armonie 9i masura, in opozi\ie cu principiul dionisiac, principiu dinamic 9i de traire
dezlan\uita a lof\elor incon9tiente,
desciltu9a re a instinctului.

EXPLORAREA TEXTULUl
Poezie a maturitiitii artistice depline, Odii (in metru a11tic) este
publicatii in 1883, in edi\ia princeps realizata de Titu Maiorescu. La
nivelul semnificatiilor, Odii (ill metru antic) ~i Glossii se afla intr-o
relatie de complementaritate, ce lumineaza ~ i adiince~te sensurile

Luceafiirului.
Oda a cunoscut, ca mai toate poeziile eminesciene, un proces
indelungat de elaborare, aproximativ intre 1873-1882, care cuprinde
~apte variante, inaintea formei finale. Punctul de plecare a fost Odii
pe11tru Napoleo11, avand initial unsprezece strofe (apoi treisprezece), care, abandonata in favoarea unei meditatii elegiace pe tema
iubirii, devine ulterior, in urma unui proces de subiectivare ~i co11centrare (Perpessicius), poemul de cinci catrene, cu elemente de
elegie erotica, meditatie ~i ruga de mantuire. in succesiunea de
variante se modifica tema, tonalitatea lirica ~i dimensiunea poemului: de la titanism la geniu, de la erou la poet ~i apoi la om, de la
imaginea vanitatii Cezarului la imaginea poetului suferind din iubire ~i apoi la ruga de miintuire a omului, de la adresarea directa
(discurs liric la persoana a II-a) la monolog (confesiunea la persoana I), de la tonalitatea de oda la aceea elegiaca. Poemul pastreaza
insii titlul, metrul antic (tiparul formal) ~i diteva motive centrale:
singuratatea, indiferen, nemurirea, visul.
Spre deosebire de poeziile de tinerete pe tema iubirii, acum
constructia se abstractizeazii, textul devine hieratic; tonul pasional
este abandonat. Ca ~i in Glossii, poetul toarna in forma perfecta a
unei structuri clasice o suitii de cugetari despre marile probleme ale
existen\ei umane: iubirea, moartea, cunoa~terea, autocunoa~terea .
Este prezentii viziunea romantica asupra raportului dintre omul superior $i lumea comuna.
Primul vers, Nu credeam sii-nviif a muri vrodatii, surprinziitor
prin structura ~i semnificatie, sintetizeaza atitudinea fundamentalii
din poem. Unele sintagme devin emblematice ~i concentreaza
ipostazele lirice: pururi taniir, ochii mei niilfam visiitori, steaua

singuriitiifii, suferinfii... dureros de dulce, nepiisare tristii, pe mine

mie redii-mii.
Urmarind dispunerea timpurilor verbale in cele cinci strofe, se
constata ca poezia infiiti~eaza un ciclu existential complet, in patru
secvente poetice: atitudinea contemplativa din trecut (strofa I), intalnirea cu experienta fundamentalii, factor perturbator al vechii
stiiri de gra\ie (strofa a II-a), prezentul trairii (strofele a III-a ~i a
IV-a), proiec\ia in viitor ~i ruga (strofa a V-a). Antiteza intre nepiisare ~i tulburare confera tragismul stiirii poetice.
Poza romanticii a geniului insingurat, insetat de cunoa$tere absoluta, deta~at de trairile lumii terestre este repede inlocuita cu imaginea omului suferind din iubire. intalnirea cu iubirea este brusca ~i
nea~teptatii: Cand deodatii tu riisiiri~i in cale-mi. Pierderea singuratiipi inseamna pierderea de sine, de unde suferin\a exacerbatii ~i
arderea. Cunoa~terea de sine insearnna unificarea sinelui dupa trairea mistuitoare a erosului. Ultimele versuri fac din poem o ruga de
miintuire, de intrare in moarte a fiin\ei insetate de absolut, dupa
parcurgerea ultimei etape de ini\iere in via\a: cunoa~terea de sine.

1.

Stabile~te structurarea secven\elor poetice in discursul liric,

avand in vedere unul dintre urmatoarele criterii:
- dispunerea modurilor ~i a timpurilor verbale in fiecare din
cele cinci strofe;
- dispunerea marcilor de persoana in cele cinci strofe;
- ipostaza apolinica $i ipostaza dionisiaca a eului liric.

2.

Explicii semnificapa simbolurilor/ a sintagmelor emblematice

din enumeratia care surprinde trasaturi asociate posturii romantice a geniului, in prima strofa.

3.

4.

in poezia eminesciana a iubirii, epitetul dulce exprima un moment de maxima intensitate afectiva, ca de exemplu: 0 , dulce-al
nopfii mete damn,/ De ce nu vii tu? Vinii! sau Sub raza ochiului
senin/ $i negriiit de dulce (Luceafiirul). In Odii se produce o
modificare de sens, ca la romanticii Tieck sau Novalis: durerea
este resirntita ca voluptate. Discutati semnificatiile sintagmei
oximoronice din versul: Suferin/ii, tu, dureros de dulce ... , prin
raportare la contextul strofei.
Explica rolul triplului epitet al verbului in structura: Ja/nic ard
de viu chinuit, care deschide secventa poetica a coborarii in
lumea teluricii/ a trairii dionisiace.

5.

6.

Comparatia clasica, de tip homeric, nu mai releva doar simplul

raport de asemanare dintre doua obiecte, doua persoane sau
doua ac\iuni . Ea dezvoltii putemic al doilea termen, al ciirui
caracter concret rezida adesea din descrierea extinsa a unei
situa\ii ori a unui fenomen sau apeleaza la informa\ia culturala
a cititorului. Este ceea ce face $i Eminescu in Odii (i11 metru
antic) . Arata rolul celor doua compara\ii (... ca Nessus,/ Ori ca
Hercul... ) in conturarea semnificatiei de ansamblu a poeziei.
Comenteaza versurile finale Ca sii pot muri lini~tit, pe mine/
Mie redii-mii!, prin eviden\ierea rela\iei dintre ideea poetica ~i
mijloacele artistice.

7.

Explica semnifica\ia titlului, in relatie cu textul poeziei, avand

in vedere:
- in ce masura continutul poetic apar(ine speciei lirice oda;
- motivarea precizarii din paranteza, prin referire la versifica\ie.

8.

Prezinta modul in care: muzicalitatea produsa de metricii,

structurile oximoronice (de exemplu: Suferinfii, tu, dureros de
dulce ... ), interogapa retorica: Pot sii mai renviu luminos din el
cal Pasiirea Phoenix.~ compara\iile contribuie la sublinierea
ideii poetice.

Oximoron (gr. oxys: in\epator,

inteligent 9i mors prostanac, nebun,
nauc) - figura de stil (din categoria
celor de opozi\ie) care consta in alaturarea a doi termeni cu in\eles contradictoriu din ca re eel pu\in unul
trebuie in\eles in sens figural. Se
creeaza astfel o logica a limbii diferita de cea a gandirii, cu efecte expresive surprinzatoare: Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scanteie; Neguri a/be, stralucite/ Na:;te
tuna argintie ..

Compara\ie (lat. comparatio:

asemanare). Este o figura de stil
(din categoria celor de analogie)
care exprima raportul de asemanare intre doi termen i (comparant 9i
comparat), pentru a scoate in eviden\a caracteristicile unuia dintre ei
9i oferind astfel expresivitate limbajului. Trasatura comuna poate fi
exprimata direct in text sau dedusa
din context: Trecut-au anii ca nouri
fungi pe :;esuri; .. .zi/ele imi sunV
Pustii ca nite stepe. 0 situa\ie
deosebita o are comparafia de tip
clasic, numitii ~i homerica, o struc-

tura care se distinge printr-o marime neobi9nuita a comparantului:

Tocmai ca leul cand vine pe
nea:;teptate in cuibull Cerbului
sprinten i puii de cerb ii inhafa :;i-i
rupel Lesne cu col(ii varto:;i :;i
frageda viafa le sfarma;/ Cerbul,
de-o fi chiar aproape, nu poate nimic sa le-ajute,I Doar e :;i dansul cuprins de-o stranica spaima; de-aceeal El o tule:;te-n padure :;i-acolo
razbate-n desiuril $i se zore:;te
i-asuda, gonit de puternfca fiara:/
Astfel pe fiii !ui Priam de moarte sa-i
apere nimenil Nu indrazni la troieni,
fugeau doar de spaima cu to/ii.

LIMBA I COMUNICARE

EXPRESIVITATEA UNOR STRUCTURI MORFOLOGICE ~I SINTACTICE

3. Explica valorile expresive ale unor categorii

morfologice (adverbele, verbul la perfect simplu,
opozi\ia persoanelor pronominale) in primul vers
al strofei a II-a: Cand deodatii tu riisiiriJi fn

cale-mi.
La nivel morfologic, sursele expre~iv\tiiW pof f~.
'

11 .

'

.,

Frecventa anumitor paqi de vorbire.

dativul posesiv - pot lipsi, dar prezenta !or spoAglomerarea de su~stalltive ~i adjective este ' 'r Te~te expresivitatea textului.
specific~ Ciescrie[ii .(taf?lou, portret)., Preiehta <It '1 : Selectarea celei mai"expresive variante a
verbelor in descriere .transmite emotia ~~~ui.yai;e;t.;:~ uo,ei categorii mo):fq!Ogice pentru un anumit concontempla. Descnerea literara con\ip.~ irq~gini ., ,ite.x.t superlativ.ul "ab,solut, formule de adresare (exa~i~tice ~i lnglobeazii diverse figuri de stil; eleprimarea politetii1afectiun.ii sau ironiei) etc.
mentele descrise sunt denumite prin ~ubs~.tiY.~,
, .D~ ex,em,Pll!, superlativul ,abso~ut expresiv:
care prirnesc determinante adjectivale' c& valoare '
pfea frumotisi/Jdta; Rume'fiind ~triivechii codri
stilistica de epitete.
' '" ' '' ". ~i casteiul singur'atic'. (M:ihai :Efui.nescu)
., .
Fre.cventa verbelor este specifica iinei stine
' '.. . "
.f. ' .
.
.
.

.
'
0 ti1izarea anurrutor semru 1cat11 a1e catedorrunate de dinarrusm (de exemp1u, scena de
.. ,
.
e
di
.. S .
d M
' .h . E . ,
,\ 1
1 goru 1or mor10 1og1ce.
Iupta n crisoarea 171 e 1 ai mmescuJ.
D
.
- ,.

....
b.t
''
,.
.eexemp1u, mare a1e prezent"1 vor 1 oru
'

' ' Pre~en\a unei plirti -de vorbire, ob~ectiv i.tiu, lui iri textulliterar~ indici ai persoanei (pronume
personale sau categoria persoanei in flexiunea
tila co~uniqiirii~. ~ cont.ext. .
T:,ln_ Iri+~:n1'.11 .,-?'i 'pdatii rrzi [-~ , fll{~~~ii/k .)~l>.v1ef~~l~); ipdi~i .~i..J1ffi.PWuto~W11p~i~; ~e~~~le ~i
unul de o mana.{f1:altul de .ceelqlta,\ {fl _ha,1/"fia1! ... alivefbe de1ct1ce de tim1r acum, atunc1, 1er1, azi
1
7zai, Hail fnwri de ziwfojuhg ldpalat. '(Iofl Q.eakg~).
'citC.);'iridid ~i $~;{tl1ui .(Plfb'n~6'aemonsfrative,
ihterjecfia ~i foniiele pronu'melui - dativul etic, " adverbe deictice'det:itim'i/l>iic{ aco/o etc.).
;I ,i l' ~'
'
.1"
_.;'.,:"
?-' :~. 1
tf~ ~~~ ;L i~,l!.
tt
';~i.Jti '"' ! .l. ~ ~j. .,)-'I '' rj' l
La nivel sintactic;, sursele expresivitiifii pot fi: .
ro :
,t"-':
~I
lt-ti!'
.~' ;r;( ~ . 't'~I 'J'' ~;~f: :di ~J
~-~~t.flf
'.!\.
Topica: topica normala,este ne~tr~ exp~~iv; ,
..,gl'emplu.A~ ana~olut: Cfne se-nciilz~te la
abaterile de la topica normala sunt intotdeauna , . soare nu-i pasii de. lunii. (Folclor)
expresive. 'ele mai obi~nuit~ ~batei:i,topiie"
:.~'""
d
d'
' . b
" di l
1'
t"rcal
'' ' ' .' ... .. I rorme combmate e coor onare ~1 su or

mvers11n;1ea, s ocarea, 1zo are!\> w e,, . - ~ 0900.~

, . .:
.
,
.
,
don~e. repeti,a, tautologia, pleonasmul, antiteza,
strucfiile redundante(anticipare ~i reluaie).
paraleli.smul sintacti~, c~iasm~l. .
_
Exeinplude inversiuhe: fucul codrilor ~/bas- '
tru/ Nuferi galbeni fl fncarcii. (Mihai Eminescu) 5
. E~:rp.pl~ d~ antit~za: Ama,ndoi.avem 0 ~oalii/

"

::;

'" .,

; '

'

siilii: : . :.

, ,

;. ,_, ,,,

Construcfii reflectiind sfiiriimarea structurii logice a enuntului: anacolutul, constructiile

incidente (parantezete, digresiunile), elipsa.' ~. ''
1n receptarea textului poetic Odii (In metru
antic) se observa expresivitatea unor structuri
~i

sintactice.
poezia Odii (fn metru antic) pentru
a raspuiide urmatoarelor cerin\e:
morfologice

Recite~te

1. lncipitul este un vers ~ocant ~i din punctul

de vedere al structurii sale morfologice: o inlan\uire de trei verbe, aflate la moduri diferite, structura a~ezatii intre doua adverbe. Grupa\i-va in
trei echipe, discuta ~i raspunde\i la cate una
dintre cerin\ele urmatoare:

Ii

- ;,

<\,

. ,, . .

~!am

cazyt .vu;t1mp..e1:/ Eu;,chelia naturala/ Tu,

chelia de idei. (Cincinat Pavelescu)

a. Mentiona\i in ce plan considerati ca poate

fi plasat acest vers alcatuit din verbe ~i adverbe:
al refleqiei/ al medita\iei, al triiirii/ al experien\ei, al inten\iei/ al aspira\iei, altul.
b. Explica\i semnifica\ia utilizarii modurilor ~i a timpurilor verbelor din versul incipit.
Tine\i cont in explica\ie ~i de ordinea !or, dar ~i
de sensul verbelor.
c. Explica\i rolul adverbelor nu ~i vrodatii
in versul incipit.

4. A doua secventa poetica realizeaza trecerea

de la o ipostaza la alta (geniu abstras din contingent - muritor suferind de iubire). Exprima-ti
opinia despre rolul repetarii pronumelui tu, in
strofa a doua, in relatie cu ipostaza eului poetic.
5. Precizeaza semnificatia interoga\iei retorice
care incheie strofa a patra.
6. in strofa a V-a, verbele la imperativ proiecteaza la nivel inten\ional, in viitor, dorita stare

lini~te.

Moartea presupune o refacere a unita\ii

pierdute in tumultul trairilor, refacerea
unita\ii eului ~i a sinelui. La alegere:
a. Explica valoarea expresiva a pronumelui
personal de persoana I singular, in ultima strofii.
b. Comenteaza semnifica\ia epitetului in
structurile lexicale in care apare, in ultima strofli.
de

suflete~ti

7. Urmari\i diferitele contexte ale apari\iei in

poezie a verbului a putea, la persoana I singular.
Discuta\i despre posibilele semnifica\ii ale verbului ~i despre ipostazele eului sugerate in fiecare
strofli. Se poate avea in vedere ~i sensul primului
vers care in patru dintre variantele anterioare era:

Nu credeam cii pot ca sii mor vreodatii.

PREZENTAREA DE CARTE*
Prezentarea de carte este un text in care
semnatarul i~i argumenteaza opinia despre importan\a, utilitatea sau necesitatea lecturii unui
volum avand caracterlliterat sau nonliterar; este
un text cu scop inforinativ ~i persuasiv, in acela~i
timp. De obicei, acest tip de prezentare este utilizat de edituri pentru promovarea aparifiilor recente ~i este realizat de persoane avizate;. cum
sunt criticii literari sau persoane1e desemnate din
cadrul departarnentului de relafii publice al casei
editoriale.
Etapele unei activitii\i de prezentare de carte pot fi urmatoarele:
solicitarea Jecturii unei clirti preferate sau
recent aparute;
men(ionarea cadrului prezentiirii, (timpul
alocat, tipul de prezentare: scrisa sau orala, planificarea calendaristica a prezentiirilor);
activitatea individuala: alegerea ciir\il de
prezentat, documentarea (lectura ciir\ii), redactarea textului, sustinerea prezentarii in fata clasei;
eyaluare.~ pre~entiirilor"s9stl;;_ut~, arat in
funcfje de pa~ii il).dicati, faifjal, cat ~i de modul
propriu-zis de preze~t3.re' (stilul redactiirii; componenta non~~rbal~'~i 'par'iiverb'a!ii). " '~:
Pa~ii de urmat in realizarea unei preze~tiiri
de carte:
,.
'
,. '
l. Intrarea in tex't ~i abordai:ea problematicii

Cdrtea pe care' dor~sc sii v-o'prezint ~ste.. .

Cartea Lui.. ., intifu_latii.: .' prezintiil fnfaffyeaza...

2. Provocarea auditoriului! cititorului pe parcursul expunerii

.. '

Am citit pufine ciirfi atat,. de interesante/

documentate despre ...
Nu am mai citit cewi' atdt de interesant/
documentat/ frumos exprimat despre...
Ce credefi cii s-arfl fntamplat dacii X nu ar
fl ... ?I Ce credefi cii a fiicut X fn acest moment?
3 . Ie~irea din text

Cartea meritii cititii pentru cii.. .

Vii invit sii citifi cartea pentru .. .
Componentele prezentarii
a. componenta informativa:
prezentarea unor date despre autor;
men(ionarea altor lucriiri cu o tematica asemanatoare sau a altor lucrari ale aceluia~i autor
cu care s~ pot face conexiuni;
prezentarea coordonatelor generate ale problematicii, flira detalii.

b. componenta subiectiv-persuasiva:
formularea textlui la .persoana I singular;
susnerea unor afirmai prin citate din carte;
consideratii despre stillll ~i lirnbajul caqii;
mentionarea'. categoriilor de cititori carora
le-ar putea placea cartea ~i de ~e;
exprirnarea gandurilor ~i sentirnentelor fa\ii
de carte;

fom1ularea unei concluzii/ aprecieri personale:

2. MotivellZii frecventa adjectivelor ~i a substantivelor, in prima strofli.

ii

Volumul de coresponden(i inedita Mihai

Eminescu-Veronica Miele, intitulat Dulcea mea
Doamniil E111i11ul 111e11 iubit, a fost considerat la
aparitie, in anul 2000, un eveniment cultural.
Volumul s-a bucurat de aprecierile criticilor ~i
ale istoricilor literari, care au luat forma unor
discursuri cu prilejul lansarii sau a unor texte de
prezentare a cartii, publicate in diverse reviste
literare, dar ~i pe coperta a patra a volumului .
Cite~te urmatoarele prezentari de carte:

0 fntdmplare incredibila: printr-un 'fir de

coincidenfe ce formeaza, ele fnsele, subiectul unui
posibil roman senzafional, o profesoara de la
Universitatea Indiana, Bloomington, d-na Christina
Zarifopol-Illias, a intrat fn posesia unei veritabile comori: nouazeci 'fi trei de scrisori adresate
de Mihai Eminescu Veronicai Miele, cincisprezece epistole ale Veronicai catre Eminescu :ji
doua catre sora acestuia, Harietta, precum 'fi o
nota a lui Maiorescu, scrisa pe-un ton ultimativ,
adesata marelui poet. Toate, absolut toate, inedite!
Pentru a ne da seama de importanfa covdr:jitoare a descoperirii, e suficient sa spun ca,
pdna fn elipa de Jara se cunosc aproximativ
optsprezece scrisori ale poetului catre iubita lui
(aproximativ, pentru ca o parte din ele sunt fn
opinia speciali:jtilor, falsuri) $i patruzeci $i opt
adresate de Veronica lui Eminescu. Acesta e corpus-ul pe care s-a fandamentat legenda iubirii
absolute a literaturii romdne. $i tot pe ea s-au
bazat exagerarile, interpretiirile tendenfioase,
coneluziile pripite, intrigile ieftine, meschinariile joase.
[... ] Scrisorile lui Eminescu vor corecta, cu
siguranfii, aprecierile riiutiicioase, conform carora poetul era agasat de nefncetatul asalt amoros
al nabadiiioasei metrese din Copou, dupii cum
scrisorile Veroniciii vor schimba radical imaginea nedreapta a femeii superficiale, u:juratice,
iresponsabile, rapace, necredincioase :ji ciciilitoare. Dar nu numai atdt: ele confin o sumedenie
de informafii de prim-ordin asupra relafiilor tensionate dintre Eminescu :ji Caragiale, detalii despre
Jamila Slavici :ji despre importanfi oameni politici ai vremii (Maiorescu, Kogiilniceanu, Conta,
Macedonski). $i mai ales despre creafia lui
Eminescu, despre gdndirea lui politicii :ji socialii. A:jadar, nu doar un mare eveniment cultural,
ci :ji o extraordinarii surprizii umana ce ra-

II

diografiaza complicatele rela/ii - tandre $i ironice, fncrdncenate $i ludice, amare 'fi zglobii,
naive .Ji ingdndurate, severe $i generoase, imature $i grave - dintre doi tineri din veacul trecut
care se iubeau cu pasiune.
0 manii. cereascii. pentru istoricul 'fi cercetiitorul literar, dar, mai ales, o lecturii fmbucuriitoare pentru cititorul obi'fnuit. 0 poveste
mirifica, plinii de paifumul unei lumi romantice,
stdnd, ca intr-un blestem, sub vraja erosului :ji a
morfii.
(Mircea Mihaie~, Ziarul de d11111i11ica)
Viafa cotidianii a gazetarului de la Ti111p11l
:ji problemele lui sunt uimitor de actuate: se pare
cii lumea romdneascii nu s-a schimbat prea mult
de un secol :ji ceva fncoace. Din scrisori se formeazii spontan imaginea omului, cu tot omenescul sau, precum :ji .. aerul timpului ", pe care
poezia, fraza cautatii. le-ar fl destramat. Corespondenfa ,, romanticului" Eminescu prezinta
pandantul .. realist" al creafiei sale. Ceea ce nu
inseamna cii scriitorul lipse'fte cu totul din
pagina, cii oricine scria asemenea scrisori in
veacul romantic. Un sim/ epistolar inniiscut se
manifestii nu numai prin ceea ce nu con/in.
Ajunge o simplii comparafie fntre paginile celor
doi coresponden/i pentru a vedea diferenfa: la el
registrele diferite (tonul ludic sau grav, tonul de
zile mari sau eel de toata ziua) sunt stapdnite
perfect :ji nu strica omogenitatea intregului.
Micile jocuri amoroase stau foarte bine ldngii
durele adevaruri dezviiluite iubitei sau ldnga
:jtirile nesemnificative, gelozia ldnga dragoste,
obosea/a $i blazarea ldnga momentele de
incredere sau de lini:jle sujleteasca. [... ] Pachetul
lui de scrisori e destul de actual la nivelul limbii
care n-a imbii.trdnit prea mull de atunci (lexicul
:ji maniera de a formula o idee), in schimb pe
foile ei ridurile limb ii sunt mai u,rnr de observat.
Jn scrisorile Veronicai Miele tonul pare adesea
cu o octavii. mai sus, mai jos, prea poetic sau
prea prozaic, dar asta nu le distruge atractivitatea [... ].
Istoria 'fi critica literarii au de profitat
indeajuns din aceste scrisori: pe ldnga critica
geneticii careia nu-i riimdne decdt sii punii fn
paralel scrisorile :ji poemele anilor 1879-1883,
existii cdteva plicuri care par destinate cercetiitontlui operei eminesciene: scrisoarea din 2
mai 1882, despre importan(a .. remanierilor" 'fi

despre impresia poetului cii va scrie numai

proza, scrisorea din 10 aprilie 1882 despre lucrul
la ,,legenda" (Luceafii.rul), scrisoarea 24 despre
modificarile la poemul 0, mamii..., transmise
Convorbirilor literare prin intermediul Veroniciii,
scrisoarea 2 7 despre articolele din Timpul
scrise de Eminescu, :ji mica mustare facuta
Veroniciii pentru ca a colaborat cu Literatorul.
(Ioana Parvulescu, Romania libera)
1. Identifica, in textele de mai sus, etapele ~i
componentele prezentiirii.

2.

La alegere:
a. Identifica argumentele utilizate de Mircea
Mihaie~ pentru sustinerea afirma\iei ca volumul
este un mare eveniment cultural.
b. Identifica argumentele utilizate de Ioana
Parvulescu pentru sus\inerea constatarii ca din
scrisori se formeaza spontan imaginea omului. .. ,
precum $i aeru/ timpu/ui.
3.
Realizeaza in scris o prezentare a unei car\i
citite recent, apoi sus\ine-o oral, in fa\a colegilor.
Autoevalueaza-te raspunzand la intrebarea: Prezentarea mea a fost interesanta ~i convingatoare?
"\

EVALUARE CURENTA
APLICATll
I.

2.

3.

Analizeaza o strofii/ o secven\a poetica, la alegere, din Odii (in

metru antic), prin referire la urmatoarele elemente:
idei, atitudini, sentimente poetice;
ipostaza eului liric;
elemente de compozi\ie;
nivelurile textului poetic (fonetic, lexico-semantic, morfosintactic, stilistic);
semnificapi.
Redacteaza un eseu structurat de douii-trei pagini, in care sa
explici raportul dintre eul romantic ~i iubire, a~a cum rezulta
din poezia Odii. (in metru antic) de Mihai Eminescu.
Vei avea in vedere:
prezentarea ipostazei romantice a geniului;
eviden\ierea aspira\iei catre iubire;
motivarea contradiqiei imposibil de impacat, dintre fascina(ia iubirii ~i dorinta intoarcerii spre sine;
relevarea rolului mijloacelor artistice in realizarea textului.
Argumenteaza, pe baza a doua dovezi din textul poetic, faptul
ca poemul are elemente ale uneia dintre urmatoarele specii
lirice: oda, elegie, medita\ie filozofica, ruga. Pop avea in vedere ~i urmatoarea opinie critica:
Refacerea armoniei originare a eului risipit, prin simplul
fapt al existen/ei, fn lumea pe care el e chemat s-o intemeieze.
este, astfel, obiectu/ acestei ode care e, totodatii, o elegie a risipirii in timp :ji o rugiiciune a refntregirii fiin/ei prin moarte.
Eroul liric al acestei ode-rugiiciune nu mai e nici Napoleon Cezarul, nici Poetul, adica nu mai e o fiin(ii cu destin romantic de excepfie; fn varianta definitivii, Odii nu mai e expresia condifiei eroului sau a geniului, ci expresia purii a condifiei umane. $i, poate de aceea, de:ji pare o rugiiciune de intrare
in nefiinfa, ea riimdne, de fapt, o Odii fiin(ei, celebratii. prin
destinul de pasare Phoenix al existentului.
(Ioana Em. Petrescu, Modele cosmologice :ji
viziune poetica)

Metru antic - metru intalnit in

versuri lipsite de rima, dar in care
alternan\a silabelor lungi cu silabe
scurte are ca elect solemnitatea
tonalitii\ii 9i rostirea sacadata.
Safic - (denumirea provine
de la numele poetei Sappho care a
condus o 9coala de poezie in insula
greceasca Lesbos , in secolul al
VI-lea i.H. ). Metru al poeziei antice
grece9ti , endecasilab (vers de 11
silabe) alcatuit din doi trohei ~ i un
dactil cu al\i doi trohei; cezura cade
inaintea dactilului. Versul safic a
fost utilizat in Antichitate de Catul ,
Alceu , Hora\iu, dintre poe\ii roman tici germani de Klopstock , Platen,
Lenau, Holderl in, dar 9i, ulterior. in
poezia moderna. Strofa safica este
formata din trei versuri safice ~i un
adoneu (vers adonic).
Adonic - denumirea versului
provine din faptul ca era folo sit la inceput (la Sappho, de exemplu) per.tru invoca rea lui Adon is, zeul care
moare ~i rena~te (dupa unele surse ,
fiul pasarii Phoenix). in versifi ca\ia
antica, vers scurt, alcatuit din cinci
silabe, grupate in doua picioare metrice: un dactil ~i un troheu. Versul
adonic incheie strofa safica.

Ii

l!l D Wt!I L!l I! L!l l!l 13 ii 13 tJ ii

Orfeu (Orpheus) - fiul al regelui Thraciei ~i al muzei Calliope.
Orpheus era un cantare\ ~i un poet
neintrecut: fusese imitat in arta
muzicii de muze, iar Apollo ii daruise lira sa. Cantecul lui Orpheus
era atiit de frumos , inciit clintea
pietrele din loc, imblanzea fiarele
salbatice, inmuia inimile celor mai
aspri oameni.
Nessus - unul dintre centauri, care este ucis de Hercule cu o
sageata otravita cu veninul hidrei
din Lerna, pentru ca i-a rapit so\ia ,
pe frumoasa Deianeira. Ca sa se
razbune, inainte de a muri, centaurul ii daruie~te Deianeirei sangele
sau otravit, sfatuind-o sa-i imbibe
haina lui Hercule pentru a-I aduce
inapoi, daca acesta ii va fi infidel.
Hercule (la greci, Herakles; la
romani, Hercules) - semizeu, erou
din mitologia antica, fiul lui Zeus ~i
al Alcmenei, neintrecut in for\a ~i
curaj, saviife~te cele douasprezece munci, pentru care este primit in
Olimp drept rasplata, in randul zeilor. i~i gase~te moartea in chinuri
cumplite. incercand sa-~i scoata de
pe trup haina imbibata in sangele
otravit al lui Nessus, eroul prefera
sa moarii arzand pe un rug inal\at
chiar de el. Cand Deianeira, care ii
trimisese haina otravita, i~i da seama ca moartea lui Hercule este datorata vicleniei lui Nessus ~i propriei
gelozii, se sinucide.
Pasiirea Phoenix - pasare
mitica , fabuloasa. vestita pentru frumuse\ea penelor ~i asociata cu focul
aerian stralucitor. simbol al rena~
terii din propria cenu~a. Vechii egipteni credeau ca ar Ii trait cinci sute
de ani ~i ca murea aruncandu-se in
foe, pentru a rena~te apoi din propria cenu~a.

1.
2.

3.

Indica titlurile unor poezii eminesciene care amintesc de specii

literare caracteristice clasicismului.
Urmare~te, in volumul al doilea al editiei Perpessicius a operelor complete, variantele succesive prin care a trecut Oda piina
in momentul atingerii formei finale. Vei putea capata astfel informatii utile despre ,,laboratorul poetic" eminescian. Aceasta
cerinta poate deveni tema unui proiect.
Exprima-ti opinia despre substratul filozofic al poeziei Odii. (i11
metru antic), avand ca punct de plecare urmatoarele afirmatii
ale criticului Tudor Vianu, despre ecourile filozofiei lui Schopenhauer in opera lui Eminescu:
Manifestatii. ve9nic fn prezent, [ ... ] voin{a de a trii.i este
izvorul unor nefntrecute suferin{e [... ]. Reflec/ia filozoficii.
poate sii. fndrumeze spiritul cii.tre lini:flitoarea ataraxie stoicii.,
cii.tre acea eliberare de sub puterea afectelor, [ ... ] ca limanul
unei miintuiri. (.. .]
Ciind moartea vine in sfiir:jil sii. nimiceascii. fenomenul
voin/ei, a ciirei existen/ii., prin libera negare de sine fnsu:fi, incetase mai de mull, ea este salutatii. cu bucurie !fi primitii. cu o
inimii. impii.catii, ca o eliberare arzii.tor doritii..

4.

Serie un eseu de doua-trei pagini, in care sa demonstrezi ca

poemele publicate in 1883, Odii. (in metru antic), Glossii. ~i
Luceafii.rul, se afla in stransa dependenta de conceptie ~i de
atitudine, primele doua infati~and separat ipostaze ale geniului
(apolinic/ dionisiac), sintetizate in poemul Luceafii.rul.

nm~umo13
I.

2.
3.
4.

5.

LUCEAFARUL
de Mihai Eminescu

Afost odatii. ca-n pove:jli,

Afost ca niciodatii.,
Din rude mari impii.rii.le$1i
0 prea frumoasii fatii..
$i era una la pii.rin/i
$i mdndrii.-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfin!i
$i tuna intre stele.
Din umbra fa/nice/or bol/i
Ea pasul :ji-1 indreaptii.
Liingii. fereastrii.. unde-n col{
Luceaforul a$1eaptii..
Privea in zare cum pe mii.ri
Rii.sare $i strii.luce,
Pe mi:jcii.toarele cii.rii.ri
Corii.bii negre duce.

Zi $i noapte,
desen de M.C. Escher

Ii

ml3 H13tJH

Daca ar trebui sa alegi un numar limitat de poezii eminesciene

(patru-cinci), la care te-ai opri?
Motiveaza-\i criteriile selec\iei.
Exprima-ti punctul de vedere despre sintagma atilt de des
utilizata: Mihai Eminescu, luceafii.rul poeziei romiine:jli.
Ce acceptie atribui no\iunii de geniu? Ce domenii ale activita\ii
umane crezi ca ar putea fi luate in discutie In legatura cu
notiunea de geniu?
Ti se pare potrivita asocierea numelui poetu lui cu ideea de
genialitate? Motiveaza-ti opinia.

II vede azi, ii vede miini,

Astfel dorin{a -i gala;
El iar, privind de sii.ptii.mdni,
Ii cade dragii. fata.

Cum ea pe coate-:ji rii.zima

Visdnd ale ei tiimple,
De dorul lui :ji inima
$i sujletu-i se fmple.
$i cat de viu s-aprinde el
In ori9icare sarii.,
Spre umbra negrului caste/
Ciind ea o sii.-i aparii..

*
J.UCEJ\Fl!RUL

$i pas cu pas pe urma ei

Alunecii.-n odaie,
esiind cu recile-i sciintei
0 mreajii. de vii.paie.

dJL

$i cdnd fn pat se-ntinde drept

Copila sii. se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Cum c Fccie>'r.t inlrc Ji: llnti

~tuna intrc iitclc.

$i din oglindii. lumini:j

Pe trupu-i se revarsii.,
Pe ochii mari, bii.tiind inchi:ji
Pe fa/a ei intoarsii..

Si

fO!tt Ol:fat'- ca n povc;;ti,

A fost ca nici ada.tJ
Din rude mari im}M!rllt~-ti
0 prC3. frumo:.i!d fatl.

era un:i la p!irinJi

Si

mllndr.1 'n tooi.t e cclc,

Pagina din editia princeps (1884)

a Poeziilor lui Mihai Eminescu

ii

-"~~~:~.~~

'.'(' "

r~T-':~-;

. Ed~-:~;~--
~

q~~ ~7~~,.

'\:.:n:;~r,
~ . - J. -r- .l r.-,;'?1
~~

'

:,

' il :,

~ .._,...,. --;:,

....:.t:::. :.....- - ......

t.

~ ~-

--'r

-: .: -.r

{.., . . ...J~

_._,_. .-:'-"
--

..f~-

,\

:~ !;::;~:: -;~_
f""

Ea fl privea cu un surtis,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adtinc fn vis
De suj/et sa se prinda.

... - .. .

Legenda Luceafarului,
Biblioteca Academiei Romane,
ms. rom. 2261, f. 209

Jar ea vorbind cu el fn somn,

Ofttind din greu suspina:
- 0, du/ce-a/ nopfii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!
Cobori fnjos, luceafar bland,
Alunectind pe-o raza,
Patrunde-n casa $i fn gtind
$i viafa-mi lumineaza!
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
$i s-arunca fulgerator,
Se cufunda fn mare;
$i apa unde-au Jost cazut
ln cercuri se role:fle,
$i din adtinc necunoscut
Un mtindru ttinar cre:fte.
U:for el trece ca p e prag
Pe marginea Jerestei
$i-n mtina fine un toiag
lncununat cu trestii.
Parea un ttinar voevod
Cu par de aur moale,
Un vtinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Jar umbra fefei stravezii
E alba ca de ceara Un mort Jrumos cu ochii vii
Ce sctinteie-n afara.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca sa-fi urmez chemarea,
Jar cerul este tatal meu
$i muma-mea e marea.
Ca fn camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Am cobortit cu-al meu senin
$i m-am nascut din ape.

0 vin'! odorul meu nespus,

$i lumea ta o lasa;
Eu sun/ luceafarul de sus,
Jar tu sa-mi fii mireasa.

11

Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe,
$i toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte.

- 0, evti Jrumos, cum numa-n vis

Un fnger se arata,
Dara pe ca/ea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;
Strain la vorb6. :fi la port,
Luce:fli Jara de viafa,
Caci eu sun/ vie, tu e:fli mort,
$i ochiul tau ma-ngheafa.

*
Trecu o zi, trecura trei
$i iara!fi, noaptea, vine
Lucefarul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el fn somn
Aminte sa-vi aduca
$i dor de-al valuri/or Domn
De inim-o apuca:
- Cobori fn jos, luceafor bland,
Alunectind pe-o raza,
Patrunde-n casa vi fn gtind
$i via{a-mi lumineaza!
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Jar ceru-ncepe a roti
ln /ocul unde piere;
In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
$i din a chaosului vai
Un mtindru chip se-ncheaga;
Pe negre vifele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind fn adevar
Scaldat in foe de soare.
Din negru giulgi se desfavor
Marmoreele bra{e,
El vine trist vi gtinditor
$i pa/id e la fafa;

Dar ochii mari vi minuna{i

Lucesc adtinc himeric,
Ca doua patimi Jara sa{
$i pline de-ntuneric.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult v-acuma,
$i soarele e tatal meu,
Jar noaptea-mi este muma;

0, vin', odorul meu n.espus,

$i lumea ta o lasa;
Eu sun/ luceafarul de sus,
Jar tu sa-mi fii mireasa.

O. vin '. in parul tau b6.lai

S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai mtindra dectit ele.

- O. evti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata,
Dara pe ca/ea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
Mador de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
$i ochii mari vi grei ma dor,
Privirea ta ma arde.
- Dar cum ai vrea sa m6. cobor?
Au nu-nfelegi tu oare,
Cum ca eu sun/ nemuritor,
$i tu evti muritoare?
- Nu caut vorbe p e ales,
Nici !fliu cum av fncepe
Devi vorbevti p e fnfeles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar daca vrei cu crezamtint
Sa te-ndragesc pe tine,
7il le coboara pe pamtint,
Fii muritor ca mine.
- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
ln schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa viii asemenea
Cat te iubesc de tare;
Da, ma voi navte din pacat,
Primind o a/ta lege;
Cu vecinicia sun/ legal,
Ci voi sa ma deslege.

$i se tot duce ... S-a tot dus.

De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai mu/te zile.

*
Jn vremea asta Cata/in,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masii,
Un paj ce poarta pas cu pas
A-mpiiriitesii rochii,
Baiat din jlori vi de pripas,
Dar fndraznef cu ochii,

Luceafarul,
acuarelii de A. Murnu

Cu obriijei ca doi bujori

De rumeni, batii-i vina,
Se furiveaza ptinditor
Privind la Catalina.
Dar ce frumoasa se fiicu
$i mtindra, arz-o focu/;
Ei Ciitiilin, acu-i acu
Ca sa-fi incerci norocul.
$i-n treacat o cuprinse Lin
fntr-un ungher degraba.
- Da ' ce vrei, miiri Cata/in ?
Ia du-t 'de-!i vezi de treaba.
- Ce voi? A$ vrea sa nu mai stai
Pe gtinduri totdeuna,
Sa rtizi mai bine :fi sa-mi dai
0 gurii, numai una.
- Dar nici nu vliu miicar ce-mi wi,
Da-mi pace, fagi departe O. de luceafiirul din cer
M-a p1ins un dor de moarte.
- Daca nu viii, !i-a!f arata:
Din bob fn bob amorul,
Ci numai nu te mania,
Ci stai cu binivorul.
Cum vtinatoru-ntinde-n crting
La piisarele lafu l,
Ctind fi-oi intinde braful siting
Sii mii cuprinzi cu braful;

Iii

$i ochii tii.i nemi:jcii.tori

Sub ochii mei rii.miiie...
De te inal! de subsuori
Te-nal!ii. din cii.lciiie;
Ciind fa/a mea se pleacii.-n jos,
Jn sus rii.miii cu fafa,
Sii. ne privim nesii.!ios
$i dulce toatii. via!a;
$i ca sii.-!i fie pe deplin
Iubirea cunoscutii.,
Ciind sii.rutiindu-te mii.-nclin,
Tu iarii.:ji mii. sii.rutii..
Ea-l asculta pe copila:j
Uimitii. :ji distrasii.,
$i ru:jinos .~ i drii.gii.la!f,
Mai nu vrea, mai se lasii.,
Luceafiirul,
ilustra!ie de N. Teiu~anu

$i-i zise-ncet: Jncii. de mic

Te cuno!fleam pe tine,
$i guraliv !fi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine ...
Dar un luceafii.r, riisii.rit
Din lini!ftea uitii.rii,
Dii. orizon nemii.rginit
Singurii.tii./ii mii.rii;
$i tainic genele le plec,
Caci mi le fmple pliinsul
Ciind ale apei valuri tree
Cii.lii.torind spre diinsul;
Luce!fte cu-n amor nespus,
Durerea sii.-mi alunge,
Dar se fnal!ii. tot mai sus,
Ca sii. nu-I pot ajunge.
Pii.trunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte ...
Jn veci fl voi iubi $i-n veci
Va rii.miinea departe ...
De-aceea zilele imi sunt
Pustii ca ni$te stepe,
Dar nopfile-s de-un farmec sfiint
Ce nu-l mai pot pricepe.
- Tu e:fli copilii., asta e...
Hai $-omfugi in lume,
Doar ni s-or pierde urmele
$i nu ne-or $Ii de nume,

Ii

Caci amiindoi vom Ji cumin!i,

Vom Ji voio.~i !fi teferi,
Vei pierde dorul de pii.rinfi
$i visul de luceferi.

*
Porni luceafii.rul. Cre$teau
Jn cer a lui aripe,
$i cii.i de mii de ani treceau
in tot atiitea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele Pii.rea un fulger nentrerupt
Rii.tii.citor prin ele.
$i din a chaosului viii,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentiii,
Cum izvorau lumine;
Cum izvoriind fl fnconjor
Ca ni:jte' mii.ri, de-a -notul...
El zboarii., giind purtat de dor,
Piin 'piere totul, totul;

Din chaos, Doamne,-am apii.rut

$i m-a$ intoarce-n chaos .. .
$i din repaos m-am nii.scut,
Mi-e sete de repaos.
- Hyperion, ce din genuni
Rii.sai c-o-ntreagii. lume,
Nu cere semne $i minuni
Care n-au chip $i nume;
Tu vrei un om sii. te soco!i,
Cu ei sii. te asameni?
Dar piarii. oamenii cu to!i,
S-ar na:jte iarii.:ji oameni,
Ei numai doar dureazii.-n viint
De$erte idealuri Ciind valuri aft.ii. w1 mormiint,
Rii.sar in urmii. valuri;
Ei doar au stele cu noroc
$i prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici limp, nici loc
$i nu cunoa$tem moarte.
Din siinul vecinicului ieri
Trii.ie$te azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarii.$i soare;

Caci unde-ajunge nu-i hotar,

Nici ochi spre a cunoa!fle,
$i vremea-ncearcii. fn zadar
Din goluri a se na$1e.

Pii.riind pe veci a riisii.ri,

Din urmii. moartea-l pa:jte,
Caci tofi se nasc spre a muri
$i mor spre a se na$1e.

Nu e nimic :ji totu,~ i e

0 sete care-I soarbe,
E un adiinc asemene
Uitii.rii celei oarbe.

Jar tu, Hyperion, rii.miii

Oriunde ai apune.. .
Cere-mi cuviintul meu dentiii Sii.-fi dau fn!elepciune?

- De greul negrei vecinicii,

Pii.rinte, mii. dezleagii.
$i lii.udat pe veci sii. fii
Pe-a lumii scarii.-ntreagii.;

Vrei sii. dau glas acelei guri,

Ca dup-a ei ciintare
Sii. se ia mun/ii cu pii.duri
$i insulele-n mare?

0, cere-mi, Doamne, orice pre!,

Dar dii.-mi o altii. soarte,
Caci tu izvor e:jti de viefi
$i dii.tii.tor de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
$i focul din pri~ire,
$i pentru toate dii.-mi in schimb
0 orii. de iubire ...

Vrei poate-n faptii. sii. arii.fi

Dreptate $i tii.rie?
Ti-a$ da pii.miintul in bucii.fi
Sii.-l faci fmpii.rii.fie.
Jri dau catarg liingii. catarg,
O:ftiri spre a strii.bate
Pii.miintu-lung $i marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

$i pentru cine vrei sii. mori?

Jntoarce-te, te-ndreaptii.
Spre-acel pii.miint rii.tii.citor
$i vezi ce te a:jteaptii..

1;, ,: ..... ,1r,.,

'-t .

,/.' >" ' ,_L - ,.,,_.

JJ,;.., .. u.,.,~
'I:-

*
in locul lui menit din ceri
Hyperion se-ntoarse
$i, ca :ji-n ziua cea de ieri,
Lumina $i-o revarsii..
Caci este sara-n asfin/it
$i noaptea o sii.-nceapii.;
Rii.sare luna lini!flit
$i tremuriind din apii.

'"r
,;..,.~

er:

>I"'- .
r" . i~~ "

~,.,,. ,

:- 1;--:

~. r .. -,..1~ '

, (

;... ... ,

r-~

Vrei sii dau glas acelei guri...

Biblioteca Academiei Romane,
ms. rom . 2261, f 209

$i imple cu-ale ei sciintei

Cii.rii.rile din criinguri.
Sub !firul lung de miindri tei
$edeau doi tineri singuri:
- 0, lasii.-mi capul meu pe siin,
Iubito, sii. se culce
Sub raza ochiului senin
$i negrii.it de dulce;
Cu farmecul luminii reci
Giindirile strii.bate-mi,
Revarsii. lini$1e de veci
Pe noaptea mea de patemi.
$i de asupra mea rii.miii
Durerea mea de-o curmii.,
Caci e!fti iubirea mea dentiii
$i visul meu din urmii..
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fa/ii.;
Abia un braf pe giit i-a pus
$i ea l-a prins in bra!ii....
Miroase jl.orile-argintii
$i cad, o dulce ploaie,
Pe cre:ftetele-a doi copii
Cu plete lungi, bii.laie.
Ea, imbii.tatii. de amor,
Ridicii. ochii. Vede
Luceafii.rul. $i-nceti:jor
Dorinfele-i increde:

cc Pllrt nd pc vcci a ri!.'-'l:ri,

c Din urm!I moartca 'I ~ ;itc,

Oki to\i sc nasc sprc a muri

Si mor sprc a &c: na ~tc.

u far tu, Hyperion, rcm!li

uOri undc ai apune,
Tu c;rti din fom1a cc:t d'intli,
uEJti vecYnicJ m.inunc.

u$i pcntru cine vrci .s.'( mori ~

fntoarce-tc, te 'ndrcapt.11.
Sprcaccl ~~nt r1tt.'lcitor
$i vcz.i, cc te a;;tc.pt:f.

rn
:;;i,

locul Jui mcnit din ccri

Hyperion .se 'ntoarsl.
CCI. ;i.i 'n :Uoa cc:i. de ieri,
Lumina. ~-o rC\'2 ~2\J~

Luceafiirul {edi!ia 1884),

cu interventia lui Maiorescu in
textul emine~cian i grafia epocii

II

..

.Cobori in jos, luccallr b1'.nd ,

cAluncdnd pe r:ull,

'n codru fi in g:lnd,

cNorocumi lumincax!l !

P~lrundc

El trcmurl ca altc dtl~i.

In codri
pc dca.luri,

'i

CfJlfu:r:ind

:i.ingurltl.~

De miycJtouc va.luri;

Cobori fn jos, luceafii.r bland,

Alunecand pe-o razii.,
Pii.trunde-n codru $i fn gand,
Norocu-mi lumineazii.!

Dar nu mai cade ca-n trecut

jn mii.ri din tot fnaltul:
- Ce-!i pasii. /ie, chip de lut,
Dac-oi fl eu sau a/tu/?

El tremurii. ca alte dii./i

jn codri $i pe dealuri,
Cii.lii.uzind singurii.tii.{i
De mi$cii.toare valuri;

Trii.ind fn cercul vostru stramt

Norocul vii. petrece,
Ci eu fn lumea mea mii. simt
Nemuritor $i rece.

SI&.~~
==J =

Dar nu ma.i c:i.dc ca 'n trC'C\lt

In mXri din tot inaltul:

~ 1ic, chip de lut,
D:ac' oi fi cu sa11 altul I

.Cc-ii

Tr;'lind in ccn:ul vo!:tru ~rimt,

cNorocul vl!' pctn:cc cCi cu in lumca me.a m~ simt
cNcmuritor ~ re:.>

Luceafarul (editia 1884)

Ii

PUNCTE DE REPER

Publicat intiii in Almanahul Societii.!ii Academice Social-Literare Romania Junii., in luna aprilie a anului 1883; Luceafiirul are la
origine basmul Fata di11 griidi11a de aur, cutes de calatorul german
Richard Kunisch in urma unui voiaj din 1861 prin \iirile romiine.
Revista Convorbiri literare, in numiirul din august 1883, reproduce
fiira nicio modificare cele 98 de strofe din Almanah. Maiorescu in
schimb, in edi\ia sa, elimina paisprezece versuri (trei strofe ~i
jumatate) ~i compune douii versuri, aviind rolul de a completa lacuna.
0 variantii versificata a basmului, intitulatii Fata-11 grii.di11a de
aur, dateaza din perioada 1873-1874. S-au mai pastrat patru versiuni autonome ale poemului, toate din anii 1880-1882. Pe o fila a
unuia dintre manuscrise exista urmatoarea insemnare a poetului in
legatura cu sursa de inspiratie ~i cu ideea Luceafii.rului: jn descrierea unui voiaj fn /ii.rile romane, germanul K. povesle$1e legenda
luceafii.rului. Aceasta e povestea, iar fn/elesul a/egoric ce i-am dat-o
este cii. dacii. geniul nu cunoa$te moarte $i nume[le] Lui scapii. de
noaptea uitii.rii, pe de altii. parte aici, pe pii.mant, nici e capabil a
ferici pe cineva, nici capabil a fl fericit . El n-are moarte, dar n-are
nici noroc. Mis-a pii.rut cii. soarta luceafii.rului din poveste seamii.nii.
mutt cu soarta geniului pe pii.mant $i i-am dat aces I fn/eles alegoric.
Aceste cuvinte, de~i nu epuizeaza continutul adiinc al poemului,
obliga totu~i la o anume in\elegere a textului.
Ceea ce rene Eminescu din basmul popular, dupa numeroasele transformiiri prin care trece poemul de la primul proiect piina la
forma definitiva, este ideea incompatibilitii\ii iubirii intre fiinte
apartiniind unor lumi diferite. De aceea textul va fi simplificat treptat, prin eliminarea episoadelor narative, tocmai pentru a nu abate
atentia de la substanta sa predominant lirica, intruciit spune Tudor
Vianu sub masca unor personagii strii.ine $i a unor fntamplii.ri eterogene palpilii. inima poetului fn aventura sa intimii.. Luceafiirul Lui
Eminescu este o crea/ie aparfindnd acestei lirici mascate $i de
aceea era cu totul necesarii. fnlii.turarea tuturor ace/or episoade
care ar fl putut orienta aten/ia cititorului de la intuifia miezului liric
al bucii.fii cii.tre interesul inadecuat aici pentru peripefie.

Poemul este format din patru paf!i, precedate de ~apte strofe

care au rolul unui cadru. Inceputul este asemanator unui basm, A
Jost odatii. ca-n pove$ti ..., dar imediat textul parase~te modelul
popular. 0 prea frumoasii. fata de impiirat s-a indragostit in vis de
luceafiir. Unicitatea ii este subliniata nu doar prin afirmatie directa,
era una la pii.rin/i, ci ~i prin cele doua comparatii - ... mdndrii-n
toate cele,/ Cum e Fecioara fn tre sfln/i/ Si Luna fntre stele - care ii
subliniaza puritatea, perfec\iunea in plan spiritual. Dragostea se
infiripeazii in vis, idee pe care poetul o subliniaza de mai multe ori
in aceste versuri de inceput. Prezenta oglinzii are rolul de a sublinia
puritatea prin amplificarea impresiei de dematerializare, caci in
poezia eminesciana oglinda (apa-oglinda, cerul-oglindii) epureaza
iubirea de orice urma de substantialitate, transferiind-o in lumea
idealitiitii. Dincoace de oglinda se afla lumea comuna, dincolo de
oglinda este lumea de vis spre care tiinjesc acele putine fiinte capabile sa se inal\e, sa iasa de sub zodia norocului pentru a-~i crea
propriul destin. Este ceea ce subliniaza ~i versuri ale altor poeme,
precum Dacii. treci raul Selenei ... , De treci codri de aramii., prin
sublinierea unei conditii fiira de care accederea la idealitate este imposibilii.
Omul comun este insa incapabil a se desprinde de lumea sa.
Tocmai de aceea chemarea presupune mereu cobordre, apropiere de
planul omenesc, niciodata inaltare. Luceafarul pare a intelege totu~i
limitele visatoarei, ciici in cele doua metamorfoze el Wia de fiecare
data chip omenesc. Doar astfel apropierea mai pastreaza o ~ansa.
Pentru omul comun insa, nemurirea este o notiune negativa, deoarece singura sa experien\ii este aceea a vietii finite. In lipsa unui
punct de reper, timpul nu are sens. De aici se na~te paradoxul constatiirii fetei de imparat, eu sun/ vie, tu e:fti mort. Infiiti~area angelica, a primei metamorfoze (tanii.r voievod/ Cu pii.r de aur moale),
ori demonica, a celei de a doua (Pe negre vifele-i de pii.r/ Coroana-i
arde pare) este deopotrivii fnghe/atii., chiar dacii privirea arde. Nici
cuvintele nu-i sunt mai accesibile: De.~i vorbe$ti p e fn/eles,/ Eu nu
te pot pricepe. Singura cale de in\elegere este cantonarea in planul
omenesc: Fii muritor ca mine.
Partea a doua este un tablou al lumii efemere a celor ce traiesc
sub zodia norocului. Catalin este viclean, cu obrii.jei ca doi bujori,
cu ochi fndrii.znefi. Diferenta fata de infati~area astrala a luceafiirului este izbitoare. El este plin de via\a, dar viata inseamnii clipa, cerc
strdmt. Descrierea copila$ului nu presupune ironie, ci doar subliniaza diferenta dintre cele doua lumi. Fata de imparat, devenitii la
lumina soarelui Catalina, este con~tienta acum de imposibilitatea
atingerii idealului, caci lumea ei este aceea a omului comun. Asemiinarea celor doi este subliniata ~i prin nume, Cii.tii.lin ~ i Cii.tii.lina,
dar ~i prin destin comun: $i guraliv $i de nimicl Te-ai potrivi cu
mine. Tot ce a mai ramas din existenta nocturna este nostalgia visului ~i con~tiinta imposibilita\ii implinirii: Se fnal{ii. tot mai sus/ Ca
sii. nu-I pot ajunge [ ... ], Jn veci il voi iubi $i-n veci/ Va rii.mdnea
departe.
Al treilea tablou este legat tot de lumea visului. Luceafiirul
porne~te intr-un zbor titanic spre inceputuri, intr-o incercare drama-

Cuvintele de amor fericit i nefericit nu se pot aplica fui Eminescu

in accep(iunea de toate zile/e. Nicio
individuafitate femeiasca nu-I putea
captiva i tinea cu desavarire in
marginirea ei. Ca i Leopardi in
Aspasia, el nu vedea in femeia iubita decal copia imperfecta a unui
prototip nerealizabil. it iubea intampfatoarea copie sau if parasea,
tot copie ramanea. i el, cu mefancofie impersonafa , ii cauta refugiul intr-o fume mai potrivita cu el,
in fumea cugetarii i a poeziei. De
aici Luceafarul cu versuri/e de fa
sfarit:
..- Ce-ti pasa fie, chip de tut,
Dac-oi fi eu sau a/tu/?
Traind in cercuf vostru stramt
Norocu/ va petrece;
Ci eu in fumea mea ma simt
Nemuritor i rece."
(Titu Maiorescu,
Eminescu 'ii poeziile lu1)

~,

... ,.,,,..

... "-r ""'- _, - _.

,_, f r- -"' . , _,
.. ~

.._,,

_.1;.!a

;.. ;t4.7

,_, -, r ' f;- _,,

~ .... ,...t..::o .:....:-l _.,. u ,.:...
'!..,t.i.,, ,.; ,.;.. _t. ,. ...:

'!-

J.;....:.l

.._ ;.,,,._

."r . /.

: r~

~ t.-r - f

'-+' .
__, " . . ~-"''

f,,,:

.-;.

. . - -"fr~ ... "

f!-' - _, .rr : '"'"~'
:- -"'j 1-f'- ,,: -:
.:.._..._."

. ...;. .:' -

>';,_

.-;... __,i..

&..< .: - r ""' _, ,. t.
t'~ t ~ - ( "'' 1.~....,i.
~

1'

,r...:..: . ,,...:. ,, __ ,

J~::J.

. ,_:...

c.-1:t.i.,C.~:. t.

"'-G,;. ~

,,,..... /-,,_,,,,

-~-

r:.."'".;_.., ,.,~ . .
;:..i, ""- ,,, ,.;

-i,,,,:

.A.t

""

;:

,.,. ...,....., -

r'-'

... __, .;

,..; ,,., ,;
.o _:..

~
_,,

...,L.

A:- ,_t .... ~

'i;.. ,'4u..

- "'-

'&,,;)

,.r ,t;;._ dY':'~

Fetifule draga,
Nu le supara daca nuti scriu
numaidecat dupa ce-ti primesc scrisorile, dar in adevar inot in stele.
A cu ma m-a[ u] apucat frigurile versului i vei vedea in curand ceea ce
scriu. indata ce ma voi muta de aici,
ifi trimit bani de drum; pan-atunci
.,Legenda" la care lucrez va fi gala
i fiindca luceafarul rasare in aceasta
legenda, tu nu vei fi geloasa pe el,
fetiful meu ginga i mititel, i nu te-i
supara
nu-fi scriu imediat, nici ca
e un gen cu
nu-fi scriu mult. Cred
tofu/ n'1!{,acela pe care-I cultiv acum.
E de-o linile perfecta, Veronica, e
senin ca amorul meu impacat, senin
ca zilele de aur ce mi le-ai daruit. Caci
tu Sfi regina stelelor din cerul meu
i regina gandurilor mele graziosa
grazziosissima donna pe care o
sarut de mii de ori in somn i treaza
i ma plec ei ca robul din ,, 0 mie i
una de nopfi".
Emin
10 aprilie 1882
(Dulcea mea doamna! Eminul
meu iubit. Corespondenta inedita
Mihai Eminescu - Veronica Miele)

ca

Ill

ca

tica de a-~i schimba destinul care il Jeaga de greul negrei vecinicii.

Este momentul cand, prin vocea Demiurgului, constatam diferenta
dintre cele doua lumi care, pentru o clipa, piirusera a putea comunica. Oamenii nu-~i pot controla destinul, ei au doar stele cu noroc,
sunt pieritori asemeni valurilor (Cdnd valuri ajlii un mormdnt,I
Riisar in urmii valuri), pe cand Noi nu avem nici limp, nici loc,/ $i
nu cunoa:jlem moarte. Acesta este punctul in care s-a produs
interven\ia lui Titu Maiorescu. El a eliminat versurile care con\in
ofertele Demiurgului ~i, pentru a pastra forma de catren a strofei, a
compus alte doua versuri, far tu, Hyperion riimdi/ Oriunde ai apune...I [Tu e$li din forma mea dintdi/ E$li ve$nicii minune.], deoarece superioritatea geniului nu se poate manifesta decat in planul
rarefiat al ideilor ~i nu in eel al crea\iei, al faptei care este finitii ~i
deci pieritoare. Argumentul suprem ii va fi insa oferit chiar de ceea
ce se intampla pe-acel piimdnt riitiicitor, unde Hyperion crezuse a
se putea implini, ~i care compune substanta celui de al patrulea
tablou.
Imaginile de inceput sunt cele familiare, desprinse din Jirica
erotica, sara, luna, apa-oglindii, teiul, ~i au rolul de a crea un cadru
protector pentru fericirea celor doi tineri. Cuvintele lui nu mai
seamana insa cu vorbele indriizne{e ale lui Catiilin, din tabloul al
doilea. Ele puteau fi rostite la fel de bine de luceafiirul indragostit,
caci tocmai dragostea este cea care I-a metamorfozat. Acum
intervine insa ~i momentul tragic in care ea devine con~tientii de
efemeritatea clipei de fericire. Singura ~ansa este ca luceafarul sa le
devina stea cu noroc ~i acesta este ~i sensul celei de a treia invoca\ii:
Piitrunde-n codru :ji in gdndl Norocu-mi lumineazii. Tot acum se
produce insa ~i despiif\irea definitiva a celor doua Jumi: omul comun, chip de lut, traie~te in cercul strdmt al clipei, incapabil de a-~i
controla norocul, destinul, in timp ce geniul i~i este suficient sie~i ,
nici [.. .) capabil aferici pe cineva, nici capabil afifericit. El n-are
moarte, darn-are nici noroc.

$i pas cu pas ...

1.

Poem de mari dimensiuni, Luceafii.rul este compus din patru

secven\e, ceea ce a facut necesara prezenta unor conectori care
sa confere unitate ansamblului. Identifica un asemenea conector, in debutul acestei secven\e; precizeaza rolul lui concret, in
text.
2. Releva semnifica\ia imaginii mreajii de viipaie care consemneaza prima legatura intre fatii ~i luceafiir. Enumera ~i alte elemente specifice imaginarului romantic.
3. Identifica strofele care cuprind prima ~i apoi cea de-a doua metamorfoza a Juceafarului.
4. Indica elementele care compun, in fiecare dintre cele doua metamorfoze, portretul til.niirului. Stabile~te asemanarile ~i diferen\ele dintre cele doua portrete.
5. Poetul inso\e~te descrierea infa\i~iiri i Juceafiirului in ipostaza
sa umana de verbul a piirea: piirea un tdniir voievod. .. ; coroana-i arde pare.. . Motiveaza folosirea lui repetata.
6. Cele doua metamorfoze ale luceafiirului au rolul de a sublinia
cre~terea intensita\ii pasiunii, fiicand astfel plauzibila hotiirarea
sa de a renun\a la ve~nicie pentru o orii de iubire. Prima metamorfoza este neptunica (cerul este tatiil meul $i mumii-mea e
marea), a doua este plutonica (soarele e tatii.l meu,l Jar noaptea-mi este muma). Identifica acele elemente ale portretului
care exteriorizeaza gradarea sentimentului de iubire.
7. Frumuse\ea demonica a luceafiirului este subliniata ~i de aspectul siiu statuar: umerele goale, marmoreele brate. Compara
infii\i~area sa cu aceea, din secven\a urmatoare, a Jui Catiilin,
cu obriijei ca doi bujori/ De rumeni batii-i vina, pentru a constata diferen\a dintre cele doua alternative ale iubirii, care ii
sunt oferite fetei de imparat.
8. Explica semnifica\ia structurii addnc himeric, alese de . poet
pentru a descrie privirea demonului. Ce schimbare de sens s-ar
produce in cazul adaugarii unei virgule: addnc, himeric?
9. Ca ~i in alte poezii, in Oda (in metru antic), de exemplu, iubirii ii este asociata senza\ia durerii: Mii dor de crudul tiiu
amorl A pieptului meu coarde,I $i ochii mari $i grei mii do1; /
Privirea ta mii arde. Gase~te o motiva(ie a acestei alaturari oximoronice.
10. Observa ca momentele de elan ale fetei de impiirat, care aspirii
spre inal\imi, sunt repede cenzurate de insa~i natura sa umana.
Consecin(a este refuzul de a-I urma pe indragostit ~i cererea ca
el sa se coboare in lumea comuna. Selecteaza versurile care exprima acest fapt.

EXPLORAREA TEXTULUl

Afost odata ...

1.
2.
3.

ldentificii, in aceastii prima secven(ii, elemente specifice lumii

basmului. Care crezi ca este rolul !or, in text?
Fata de impiirat este, in poem, o prezen\a unicii. Selecteaza
versurile care demonstreaza acest fapt.
Fecioara, Madona, frumoasa fiirii corp, jloarea albastrii reprezinta in lirica eminesciana ipostaze ale idealitatii feminine.
Extinde cercetarea asupra intregului poem, pentru a identifica
versuri care con\in sugestii ale purita(ii superlative a fetei de
impiirat. Eventual, po\i cauta exemple comparabile ~i 'in alte
poezii ale lui Mihai Eminescu.

POESII
MIHAIL EMINESCU

E41WN. Utw.n.1

IOCCU

a Co=p. -

BUCURUTI

Poezii (1884), pagina de garda

a edi\iei princeps

in vremea as ta ...
1.

...

Structura in vremea asta este un indice de timp care exprima

simultaneitatea: in timp ce Juceararul se tot duce ... de dragu-unei
copile ..., in vremea asta, pe piimil.nt, vom fi martorii idilei dintre Catiilin ~i Catalina.

Veronica Miele

Ii

~-.t.,+'-

2.

, ,~..,,-.,......

3.

'"

,.M,

r --r""'~

/lo -

..,;

-~
_

~;--:
~r-r
. . .:-ti
.. '1..6 , .
r!. "'- ....

f!

f (._;, -"' '"

( .... ;,:n=-

1:'';,._.,;;'
4'.'lt-iv'

4.

.:!~4'1... ,- - r ~

,.;'-'
.,~~
.......

5.

~..,.,

6.
Legenda Luceafiirului,
Biblioteca Academiei Romane,
ms. rom . 2261, f 198

7.

8.

In ansamblu, partea a doua a poemului este o idila. Identifica

strofele care descriu dragostea in lumea omului comun.
Substantivul noroc este repetat de doua ori in insemnarea de pe
marginea manuscrisului eminescian, ceea ce subliniaza importan acordata de poet. in poem insa, termenul apare prima
oara abia in aceasta secven\a. Ce semnifica(ie consideri ca are?
Serie doua-trei enunturi in care noroc sa aiba alte sensuri decat
acela din poem.
Comenteaza sensul exclama\iei lui Catalin, arz-o focu/, ra-
portandu-1 la modul de exprimare al luceafarului. Identifica ~i
alte exemple ale limbajului ,,omenesc" al pajului. Care crezi ca
este motivul prezen\ei lor in poem?
Versurile care se refera la Catalin con\in frecvent diminutive
(copi/a~, obrajei, bini~or). Exprima-\i opinia despre rolul lor in
conturarea portretului pajului.
Identifica secven in care Catalina i?i descrie visul nocturn ?i
aceea in care se prive~te pe sine, cea din realitate, pentru a
putea compara cele doua lumi intre care penduleazii. fata.
Consideri ca, in acest moment, Catii.lin este capabil sa in\eleagii. frii.mantarea fetei? Argumenteazii.-\i rii.spunsul cu ajutorul
textului.
Motiveazii. alegerea comparantului stepa in compara(ia zi/e/e
imi sunt pustii ca ni~te stepe.

in Scrisoarea I, poetul descrie imaginea firului de praf ce se

joaca in imperiu/ unei raze pentru a sublinia fragilitatea fiin\ei
umane. El ,,existii." atata timp cat se aflii. in lumina stelei. Stabile~te o legatura intre afirma\ia Demiurgului, ei au doar ste/e
cu noroc ~i aceasta imagine. Pentru o mai buna clarificare,
cite~te intreaga poezie .
6. Cite?te cu voce tare urmatoarele versuri: Nu e nimic ~i totu~i el
0 sete care-/ soarbe,/ Eun adiinc asemene/ lubirii ce/ei oarbe.
Rostirea lor este determinata de rima sau de sensul comunicii.rii?
7. Accentueaza cuvantul subliniat, \inand seama de contextul in
care se afla: Caci tu izvor e~ti de viefil $i datator de moarte.
Motiveaza modificarea fa\ii. de norma literara care se produce
in rostirea cuviintului .
8. Explica semnifica\ia numelui Hyperion, folosit in dialogul dintre Demiurg ~i luceafii.r.
9. Precizeaza raportul dintre Hyperion ~i Demiurg, avand in vedere folosirea alternativii. a apelativul parinte, ~i a formei de
plural noi.
10. Indicii legatura ce se poate stabili intre legenda lui Orfeu ~i
oferta Demiurgului, Vrei sa dau glas acelei guri,/ Ca dup-a ei
ciintare/ Sa se ia mun/ii cu paduri/ $i insule/e-n mare.
11. Indicii polii antitezei pe care este construita partea a treia a
poemului.
5.

Porni Luceafdrul.
1.

2.
3.

4.

Ii

Enunpil Pomi /uceafaru/ creeazii. legii.tura cu finalul primei

piifti, intre care s-a intercalat partea a doua: $i se tot duce... S-a
tot dus. (I)~ Pomi luceafarul. (III)~ in vremea asta ... (II)
~ .. .este sara-n asfinfit. (IV) in fond , putem acum mai u~or
constata cii. poemul evolueaza pe douii. planuri, cosmic (al
visului) ~i terestru (al realitii.\ii), care alterneazii. insii., pentru a
oferi necesara varia\ie de tonalitate a oricii.rui text de mari
dimensiuni, dar ~i pentru a se putea in\elege mai u~or diferen\a
imposibil a fi depii.~itii. dintre lumea aspira\iei ~i cea materialii.,
singura in care omului ii este hii.rii.zit sii. existe.
Secven\a descrierii zborului luceafii.rului este o cosmogonie.
Separ-o din ansamblul piiftii a treia.
Ceea ce dore~te luceararul de la Demiurg este sa se nasca Da, ma voi na~te din pacat, promisese el fetei de impii.rat la
sffu:~ itul primei piifti -, fiindcii. numai cine se na?te poate muri ,
a~a cum numai ce are un inceput are ~i un sffu:~it. Este de
remarcat cii. in acest moment atitudinea luceafii.rului este a unui
titan, a~adar a unui revoltat impotriva condi\iei sale care ii condamnii. la singuratate eterna pentru ca este a/tfe/ deciit ceilal\i.
Identifica versurile care con\in aceasta atitudine.
Atitudinea Demiurgului este a unui in\elept care argumenteaza
nemultumitului eroarea comisa. Selecteaza versuri in care este
descrisii. fragilitatea fiin\ei umane. Ce motive specific romantice po\i recunoa~te?

... este sara-n asjinfit .. .

1.

2.

3.
4.
5.

Prima imagine a indrii.gosti\ilor este cea a doi tineri, ei devenind apoi copii cu plete fungi, ba.laie. Care consideri cii. este
motivul acestei transformii.ri?
Compara invoca\ia fetei din secven finala a poemului cu
acelea din prima parte, pentru a stabili diferen\ele dintre ele.
Explica aceste diferen\e. Ai in vedere ~i cuvintele Demiurgului, ei au doar ste/e cu noroc, rostite in secven\a anterioara.
Pentru mai buna in\elegere a versurilor, \i -ar fi utila ~ i compara\ia cu imaginea firului de praf ce se joaca in imperiul unei
raze/ Mii de fire viorie ce cu raza inceteaza ... , din Scrisoarea I.
Precizeazii sensurile cuvantului noroc in fiecare dintre secven\ele din poem, in care apare.
Motiveaza refuzul luceafii.rului de a-i deveni fetei de imparat
stea cu noroc.
Ultimul cuviint al poemului este rece. In aceea~i direc\ie se
indreapta ~i indemnul din Glossii - Tu ramiii la toate rece - ~i
aceea~i este ~i aspira(ia indragostitului din Odii (in metru antic)
- Vino iar in siin nepasare trista, poeme aflate, cum afirma
Perpessicius, in umbra Luceafiirului. Exprimii.-p opinia despre
secven\a finalii., raportiind-o la ansamblul textului.

Casa lui Maiorescu, din

Bucureti, unde s-a citit prima
data Luceafiirul

II

LIMBA I COMUNICARE

Niveluri ale expresivitapi

DENOTATIE

~I

CONOTATIE

Sens denotativ - sau comun, propriu, no.nsubiectiv ~i unic al unui cuviint, din dictionar. De
exemplu, substantivul odor, conform J>EX;
inseamnii 1. Obiect lucrat dintr-un metal pre/ios
(fmpodobit cu pietre scumpe); giuvaer. 2, V~
minte scumpe ~i alte obiecte prefioase Jolosite la
serviciile religioase, iar substantivul lut inseamnii rocii sedimentarii, galbenii sau caJenie,
Jolositii fn oliirie, in construe/ii ~i fn sculpturii;
argilii.
Sensuri conotative - sau sensuri suplimentare, figurate ~i multiple, adeseori ~ubiective ~i
variabile, rezultate din context, ale unui cuvant,
~i care se adaugii denota\iei. '.ln sens conotativ, in
poezia erninescianii, odor (0 vin'! odorul meu

nespus ... ) desemneazii fiinta iubitii, pretuitii, iar

l~t inseamnii cadavru, structura chip de lut avand
. rolul de a caracteriza conditia umanii- fiintii muritoare, pieritoare. Unele sensuri conotative sunt
: cunoscute ~i utilizate ca atare !le to\i vorbitorii,
in timp _ce altele sunt creatii il!dividuale rezultate
ale inventiei creatoare a scriitorilor. Pe exemplu,
sensurile unor substativc< , p,rec~ leu,, iepure,
vulpe, dacii fac referire la o persoanii,. capiitii in
mod general conota\ia de nobil, miire/, respectiv,
Jricos ~i viclean. La fel, in expre&ia razii_de speran{ii probabil cii niciun vorbitor nu va opta pentru sensul denotativ al substantivul razii - linie
dreaptii dupii care se propagii lumina - , ci va
percepe sensul conotativ, eel de speran{ii vagii.

1. Dupii modelul razii de speran{ii, indicii alte

trei-patru cuvinte/ structuri care s-au fixat in limba romanii cu sens figurat.

4. Selecteazii din poezia LuceaJiirul o compara\ie ~i o metaforii. Explicii-i sensul, in cate un

text de 8-10 riinduri, \inand seamii de contextul in
care a fost plasatii.

2. Serie cate un enunt in care cuvintele/ structurile a se aprinde, a tremura, cale, stele cu noroc, cerc stnimt, sii fie intrebuin\ate cu sens conotativ.
3. Explicii sensul urmiitoarelor structuri: ochii
mari, biitand fnchi!fi; Din sanul vecinicului ieril
Triiie~te azi ce moare; noaptea mea de patimi; fmbiitatii de amor.

Nivel fonetic:
onomatopeele: lnchipuieyte-{i sii vii pe drum
cu birza firi!i postii, hodoronc-hodorons, zdronca-zdronca... Stii, m-a zdrunfinat!... (LL. Caragiale,
0 scrisoare pierduta)
interjectiile (datoritii scurtimii): 0 , eiti
Jrumos cum numa-n vis/ Un demon se aratii ...
(Mihai Eqiinescu, ~uceafiiru()
alitera\iile: ...plane{ii to{i fngh ea{ii ~i s-azyarl rebel! in spa,t l Ei, din fran ele luminii ~i ai
soarelui sciipafi. (Mihai Eminescu, Scrisoarea ()
Nivel morfologic:
dativul etic: Nouii me~teri mari/ $i Manole
zece,/ Care mi-i intrece. (Meiterul Ma110/e)
forme ale superlativului absolut: ... o prea
frumosiiJatii. (Mihai Eminescu, LuceaJiiru()
" folosirea timpului prezent,in secventele
narative sau epico-lirice: ... vine, vine, vine, calcii
totul fn picioare. (Mihai Erninescu, Scrisoarea llI)
Nivel sintactic:
topica: Lacul codrilor albastru/ NuJeri
galbeni ii incarcp. ~ihai Eminescu, Lacu()
rep.eti\ia:/1 vede dzi, fl vede mani ... (Mihai

Eminesc,u, iuceafiiru()

S. ldentificii douii-trei figuri de stil, altele decat

comparaa ~i o metaforii. Explicii, in fiecare caz,
semnificatia ~i rolul lor, in context.

1. Identificii, in texte literare studiate in clasa a

XI-a, exemple potrivite pentru a ilustra diversele
niveluri ale expresivitii\ii enumerate mai sus.
2. Explicii, pentru fiecare caz in parte, motivul
selec\iei.
3. Descrie, intr-un mod cat mai expresiv, in
opt-zece riinduri, atmosfera din pauza de dupii
una dintre orele de curs in care tocmai a prirnit rezultatele unui test de evaluare la limba ~i literatura
romanii. Ai in vedere ~i exemplele de mai sus.
4. Trei-patru dintre voi, cititi descrierile in fa\a
colegilor. Ceilal\i face\i observatii asupra continutului.
5. A. Prin mijlocul acestor vremi, au venit
veste du peste Olt cii Barbu/ siirdarul, fncepiitorul
turburiirilor ~i al striciiciunilor {iirii ~i cap
ho/ii/or ~i talhiiriilor, au criipat ii s-au dus
dracului, iar cu moarte rea ii groaznicii, precum
de la cei ce au Jost de Jafii acolo am auzit. lncii 10
zile ce au bolit s-au umflat $i au negrit tot trupu,
$i fncii viu fiind, ochii amandoi i-au siirit din cap;

Selecteazii strofa care tis-a piirut a fi cea mai

desiivar~it realizatii din punct de vedere artistic;
motiveazii-\i alegerea, intr-un text de 10- 15 randuri.

6.

FIY:URI DE STIL ~I PR(>CEDEE DE EXPRESIVITATE

~i de expresivitate involuniarii, ciind ~fec'ti.i! stilistic al unu,i enunt se manifestii sponfui. 'acesta

''neflind fo~i;!at ihiFal ,W -~~?pi;l 'obt~~ri~ unei

"~ ~~!~;~ ,~:CPJf~f~~- Fd,.~}~ ?.~~. ~l~lltur~t~l. ~e~t~lor
1 aIJ.~~,ana

penoa,. et v~~~t a }te~a 11 ~omane,

. sec~!~! al _xyII-lea ~i al :xv'!Il~lea ,( cronici,
' ~ scrietj fefigioase )'; 'd ~i 'al corri1inic~rii orale in

g'eHelaL

II

I'

uh

Iii<

elipsa: Zic iar: ., Stimabile, ai pu{ihticii .riibdare, docomentu/" .. . El iar: ., ... cii de, damele ".
(LL. Caragiale, 0 scrisoare pierdu(aj
Nivel lexical:
argoul: a vriiji, a cobzqri, a biiga texie, a
vorbi la derutii - a in~ela; universitate, academie
- inchisoare; vie/at ~ cond~at la.idchisoare pe
viata.
'
.
'

invocaile, imprecaile, blestemele ~tc.:. Ciim

~
nu vii tu,' Tep~ doamne, ca punand Tirana P,~ ei,(
Sq-i irrzparfi fn do11ii cete ... (Mihai J;lqiioescu,,Scrisoarea HJ); Muiere nesocotitiit l mgii ~neanul...
;F I
.
.
:.,, ! l' t ~:_..
(Costache Negruzz1, Alexa11dru Lapu~neanu()
in formarea cuvintelor:
,
a) dirninutivele propi-iu-,fi~e 5ia~ iro~ce:,ft'g-/
ascu/ta Ptf copiia~ . ..(Mihai Erninescu, +uceafQrul);
~imfi~i c~am s~ te pun ~~ tr~abii ~rir,J.Jt,~iti( sii
nu-Ii viid mutra, sii nu-mi aduc aminte de tine,
mitftelul taichii! (LL. Cara,!\iale, Kir.Ia"nute~)
b) a:~grri~i:J.tati~~le pio~riu-zis6''sau ~epre
ciative: .. .feti~cane/ cozi pliivane... Qo6,
Dupii melc1); Mare
Jarsor,
mari
gogomiini'
({L.
I. . ,
'
.
f, J
>
Caragiale)

'!-

1(

'"

'I

Bi\f&p,

iar dupii ce au murit ~i au trecut 3 zile, au Jost

ie!fit viermi din mormant $i putoare mare, cats-au
umplut beserica, care minune s-au auzit pretutindinea ii au trimis boiarii cei de la Craiova, de
le-au adus viermi, pentru credinfii de au viizut. Au
Jost viermi mari a/bi cu capitili negre.
(Radu Popescu, lstoriile donmilor
Tiirii Rumli11e$ti)
B . ...temandu-sii doamnii-sa sii nu pafii mai
riiu decatu al{ii, !-au otriivit $i au murit. $i cu
cinste I-au ingropatu fn miiniistirea sa, S/atina, ce
iaste de dansul ziditii.
(Grigore Ureche, De moartea lui
Alixa11dru vodii Liipu$nea11ul, 7076')
C. $teJan Vodii eel Bun ~i cu jiu/ siiu Bogdan
Vodii de multe ori au avut riizboaie cu le~ii. $i
multe robii au focut fn Tara Le~eascii, cat au pus
pe le$i fn plug, de au $i arat cu dan~ii, de au semiinat ghindii, de au Jiicut dumbriivi pentru pomenire, ca sii nu se mai acoliseascii de Moldova :
Dumbrava Ro$ie la Botoieni $i Dumbrava Ro~ie

Ii

la Cotnari vi Dumbrava Rovie mai gios de Roman.

$i levii fncii nu tiigiiduiesc, cii scrie !ji fn cronica
fn letopisii{Ul /or. $i ava vorbesc oamenii, cii, pe
ciind au Jost ariind cu diin$ii, cu levii, i-au Jost
fmpungiind cu striimutiirile, ca pre boi, sii tragii,
iar ei sii ruga sii nu-i fmpungii, ce sii-i batii cu
biciuvcele, iar ciind fi biitea cu biciuvce/e, ei sii
ruga sii-i fmpungii.
(Ion Neculce, 0 samii de cuvinte)
a. Cite~te, aliituri de colegul de bancii, cele trei
texte reproduse mai sus, extrase din lucriirile unor
elevi. Discuta\i ~i indicati tema fieciiruia. Identifica\i procedeele de expresivitate, grupandu-le pe
niveluri.
b. Alege\i-1, fiecare, pe eel care vi s-a piirut
a fi eel mai interesant ~i motiva\i-vii op\iunea, in
5-10 randuri.
c. Schimba\i caietele ~i face\i, eventual, observa\ii despre textul colegului.
6. A. Jn Biiltiiretu, Ion Ghica poveslevle cum,
la fnceputul sec. al XIX-lea, boierilor le lipseau
banii cash.
B. Fafii de cii/dura din pustiul Atakama, fn
Sahara e aproape o pliicere sii le plimbi. E aer
condifionat.
C. Aia din Star Treck numai prin giiuri de
vierme circulau. Ce v-ar trebui ca sii le face{i concuren{ii? Ni$1e jleacuri: un mijloc de locomofie vi
sii giisi{i gaura.
D. Baltagul este un roman poli{ist fiirii poli{i$li.
E. fncii de pe vremea lui Alecsandri, tot romiinul vtia pu{iniifrancezii: miicar unfurculision,
un cu{ision ceva.
a. Cite~te, aliituri de colegul de bancii,
textele reproduse mai sus. Discuta\i ~i identifica\i
procedeele de expresivitate, grupandu-le pe niveluri.
b. Alege\i-1, fiecare, pe eel mai expresiv ~i
motiva\i-vii op\iunea, in 5-10 randuri.
c. Schimba\i caietele ~i face\i, eventual, observa\ii despre textul colegului.
d. Realiza\i ~i voi o asemenea ,,culegere".
7. Serie riispunsul la fiecare dintre urmiitoarele
cerinte, cu privire la textul de mai jos:
Niciodatii nu am crezut a scrie vreodatii
despre gropi, dar nu despre gropile din pavaj
flicute de mavini, ci despre gropile flicute de om.
Gropileflicute de mavini sunt ca/me, rotunjite bine,
din pricina faptului cii existii simfire fn ro{ile ce
sapii fn tiimpenia de asfalt, pe ciind gropile flicute

II

de om sun/ groaznice fiirii nicio mi/ii, fiirii minim

de confort. Omul omoarii mavina omului. Hai sii
spunem cii existii un soi de inconvtien{ii a
nenoroci{ilor de vPiigari de prin primiirii care nu
se uitii ce mama-mamilor /or de asfalt toamii prietenii for. Hai sii spunem! Adicii, e unfel de hazard
de necontrolat, unde stratul sub{ire vi pros/ de
cliititii, numit asfa/t, e Jura/ de sus fn jos, de la
primari piinii la ultimul muncitor, sezonier angajat
ca sii asfalteze vi drumul Lui de acasii, de la casii
piinii la toaleta din fimdul cur{ii. Sii punem, deci,
problema astfel, fntr-o ecuafie tiimpitii. $i sii
construim altceva: groapaflicutii de om. A omului
de la gaze, apii, cana/izare care dii cu ascu{itul vi
/asii craterul fn mijlocul voselei, crater dur, Jiirii
mi/ii, nefiicut dupii chipul vi asemiinarea cauciucului, fn rotunjimile firevti ale firii Lui de
cauciuc. Groapa flicutii de om cu ascu/itul e o
smintealii unde f{i rupi toate osiile, fvi bulevti toba.
De ce idio{ii de la apii, canalizare etcetera nu-s fn
stare sii-vi acopere crima asupra carosabilului,
asupra trotuarului? De ce? De ce nu-s fn stare sii
se prefacii muncitori piinii la capiit? E greu de fn{eles. Bine, nu intru fn etema poveste a lucrului
flicut prost. Eu vorbesc de mavina mea care a luat
gropile astea fn bot, fn miiruntaie, fn tobii, fn
cauciucuri. $i mai pot vorbi despre un tip de gropi,
cu urii vi cu riizbunare! Groapa neputincioasii
iscatii din cazna asfaltului de a Ji la nivelul
canalului. Ciitii putere se irosevle fn a aduce, a
potrivi ratarea fngemiiniirii gurii de canal cu
asfaltul. Pai, ciite cuvinte sterile pentru neputin{a
romiinului de a-vi face un bine Lui fnsuvi. Sii vezi ce
mai riid muncitorii ciind dai de fandul gropii cu
toba ta proaspiit schimbatii. Ce haiovi suntem cii fn
jiecare an uitiim vi o luiim de la capiit! Groapa e
uitare vi !/Oferii, cum se mai bucurii ei cii au sciipat,
pentru cii fi avteaptii altii groapii!
(Claudiu Istodor, Gropile de toate chefurile)
a. Indicii tema textului.
b. Transcrie cate un exemplu potrivit pentru
a ilustra, la alegere, douii dintre urmiitoarele niveluri ale expresivitii\ii: fonetic, morfologic, sintactic, lexical.
c. Explicii modalitii\ile de manifestare a expresivitii\ii, in cazul fieciiruia dintre cele douii
exemple.
d. Exprimii-\i, in cinci-opt randuri, punctul de
vedere despre textul Jui Claudiu lstodor, utilizand,
la randul tiiu, resursele expresive ale limbajului.

EVALUARE CURENTA
APLlCATll
I.

2.

3.

4.

5.

6.
7.

Urmiire~te, in volumul al treilea al edi\iei Perpessicius a Operelor

complete, variantele succesive prin care a trecut Luceafiirul
panii in momentul atingerii formei finale. Vei putea ciipiita
astfel informa\ii utile despre ,,laboratorul poetic" eminescian.
Aceastii cerin\ii poate deveni tema unei investiga\i i.
Cite~te cu aten\ie versurile pentru a riispunde urmiitoarelor
cerin\e: in vremea asta Ciitiilin,I Viclean copil de casii,I Ce
fmple cupele cu vinl Mesenilor la masii,11 Un paj ce poartii pas
cu pas/ A-mpiiriitesii rochii,I Biiiat din flori vi de pripas,I Dar
fndriizne{ cu ochii,11 Cu obriijei ca doi bujori/ De rumeni,
batii-i vina,I Se fariveazii piinditor/ Privind la Catalina. II Dar
ce frumoasii se JO.cul $i miindrii, arz-o focul,i Ei Ciitiilin, acu-i
acu/ Ca sii-{i fncerci norocul.
a. Motiveazii folosirea numelor proprii in versurile citate.
b. Ciitiilin este descris ca fiind viclean, cu ochi fndriizne/i, cu
obriijei ca doi bujori de rumeni; folose~te aceste extrase pentru
a contura un portret al pajului.
c. Originea Jui Ciitiilin este incertii: biiiat din flori !ji de pripas;
explicii semnifica\ia acestui detaliu.
d. Identificii elemente de oralitate a limbajului ~i motiveazii
folosirea !or de ciitre poet.
e. Explicii sensul cuvantului noroc in contextul versurilor de
mai SUS.
Argumenteazii, intr-un eseu de una-douii pagini, afirma\ia poetului: Mis-a piirut cii soarta luceafiirului din poveste seamiinii mull cu soarta geniului pe piimiint vi i-am dat acest fn/eles
alegoric.
Luceafiirul este socotit o sinteza a crea\iei eminesciene. Indicii
teme poetice caracteristice operei lui Mihai Eminescu, prezente in cuprinsul poemului.
Intocme~te o bibliografie de trei-patru titluri, care \i-ar putea fi
utilii in elaborarea unui eseu intitulat Teme vi motive romantice
fn poezia Luceafiirul.
Realizeazii o comparape intre tabloul cosmogonic din Scrisoarea I
~i imaginile similare din partea a treia a poemului Luceafiirul.
Exprimii-\i punctul de vedere despre urmiitoarea afirma\ie a Jui
Mircea Scarlat, din Jstoria poeziei romfme!lti: Luceafiirul exprimii alegoric ceea ce Glossii rostevte gnomic. lzvoriite din
aceea$i concep{ie romanticii asupra geniului (identificat cu
ace/ utopic ,,subiect cunosciitor pur"), Glossii $i Luceafiirul,
devi poeme cu autonomie artisticii nezdruncinatii, se ,, completeazii" reciproc fn chipul eel mai fericit. Glossii ar putea Ji
scrisii de Hyperion, care devenit poet ar simfi nevoia sii-vi
obiectiveze experien{a, fiiciind-o transmisibilii.

_-ft'"i_~

Casa copilariei Jui Eminescu,

acuarelii de Clara.Cantem ir
(1 923)

Ii

Realismul

l!l D Wl.!J [.!] I! [.!] l!l ~ ii ~ fJ il

Acum, la incheierea capitolului dedicat Jui Mihai Eminescu,
este util sii-ti aminte~ti cuvintele Jui Titu Maiorescu din articolul
E111i11escu ~i poeziiLe Lui, apiirut in 1889: Pe ciit se poate omen e~te
prevedea, literatura poetica romiina va fncepe secolul al XX-lea sub
auspiciile geniului lui, $i forma limbii nafionale, care $i-a gdsit fn
poetul Eminescu cea mai frumoasa fnjaptuire piina astiizi, va fl
punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmiintului
cugetarii romiine$ti. Realizati o dezbatere, avand ca motiune intrebarea: Considerafi ca afirmafia criticului despre posteritatea lui
Eminescu mai este de actualitate ?

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

M:EMINESCU
1880

SI

1881

BUCURl;'.SCI

.DfTUIU UMblEi E. UAYE ~ et.

TO,C.0.l.IC A VlC"r0 ...IX17V.

Coperta interioa ra a primei

culegeri de articole publicate
in ziarul Timpul

Iii

G. Ciilinescu, Opera Lui Mihai E111i11escu, lucrare fundamentalii

pentru intelegerea operei eminesciene; cartea este structuratii
pe mari capitole care cuprind descrierea operei, cultura, filozo fia, temele creatiei ~i tehnica poeticii.
Rosa de! Conte, E111i11escu sau despre Absolllt, publicatii in limba
italianii in 1962 ~i tradusii ulterior in limba romanii, examineazii in prima parte principalele teme lirice, insistand asupra
unor probleme de filozofie (timp ~i etemitate, cosmogonie,
Demiurg). in partea a doua sunt prezentate aspecte ale artei
literare ~ i ale limbajului eminescian.
Alain Guillermou, Ge11eza i11terioarii a poeziiLor Liii Emillescu, tezii
de doctorat prezentatii la Sorbona ~i publicatii la Paris in 1963,
cartea profesorului francez investigheazii crea\ia poeticii antumii, fiicand analiza tuturor variantelor prin care a trecut fiecare
poezie.
I. Negoitescu, Poezia Lui Mihai Emillescu, aliituri de studiul Jui
G. Ciilinescu, este, fiirii indoialii, cea mai importantii ~i mai
originalii contribu\ie la interpretarea creatiei poetului. Este
acordatii o aten\ie specialii operei postume care, considerii autorul, permite rasturnarea viziunii critice asupra poeziei eminesciene.
D. Popovici, Poezia Lui Mihai E111i11escu, lucrare caracterizatii prin
limpezime ~i accesibilitate, analizeazii lirica poetului de la inceputuri piinii la capodoperele din anii maturitii\ii, grupand
creatia pe mari teme.
Mircea Scarlat, Istoria poeziei romiine~ti, vol. II. Autorul stabile~te
locul Jui Eminescu in literatura romanii, viizand in el reperul
fundamental al poeziei noastre ~i scotand in eviden\ii caracterul sintetizator al operei sale.
Tudor Vianu, Poezia Lui E111i11escu. Cartea compusii din ~ase studii
care analizeazii motive!e romantice, influenta filozofiei Jui Schopenhauer, imbinarea dintre voluptate ~i durere, pesimismul ~i
tema naturii, poezia LuceafiiruL, armonia eminescianii, riimane
o lucrare de referin\ii pentru receptarea poeziei Jui Eminescu.

Context istoric
Secolul al XIX-lea a fost dominat de pozitivism, curent filozofic care sus\inea primatul faptelor verificate experimental in fa\a
reprezentiirii teoretice generalizate a lumii. Urmarea a fost avantul
deosebit al ~tiin\ei , indeosebi al ~tiin\elor naturii, ilustrat intre altele
de teoria evolu\ionistii a Jui Darwin, dar ~ i de studiile unor precursori mai pu\in cunoscup azi, precum Lavater ~i Gall. in plan estetic, pozitivismul a condus la apari\ia unei noi orientiiri, realismul,
care va influen\a o bunii parte dintre scriitorii acestui secol.
Termenul realism, folosit prima oarii in anul 1798 de ciitre
scriitorul german Fr. Schiller, denume~te o atitudine in crea\ia sau
teoria literarii avand ca principiu de bazii reflectarea realitii\ii in
datele ei esen\iale, veridice, fiind opus idealiziirii ~i fanteziei. Din
acest punct de vedere, realismul nu este circumscris unei anumite
perioade istorice, putand fi aplicat crea\iilor artistice din toate
timpurile. in continuare va fi avutii in vedere insii a doua accep\ie a
termenului, mai restriinsii, care se referii la curentul literar apiirut in
prima jumiitate a secolului al XIX-lea, dar care va continua sii se
dezvolte in forme specifice piinii in prezent.
Trasaturi
Curentul literar realism se caracterizeazii prin obiectivitatea
perspectivei narative ~i veridicitate, viziune omniscientii a naratorului - Flaubert afirma ca artistul trebuie sa fie pentru opera sa ceea
ce este Dumnezeu pentru crea{ie: sa fie simfit pretutindeni, dar niciodata vazut -, preocupare pentru problematica socialii ciiutatii cu
preciidere in contemporaneitate. Obiectivitatea perspectivei narative
realiste se viide~te mai ales in stilul impersonal ~i sobru, pe care
Stendhal, de exemplu, ii dorea a fi cat mai aproape de eel al Codului
civil.
Lumea descrisii de scriitorii reali~ti este, evident, fictivii, dar
dorin\a !or a fost sii creeze o fictiune verosimilii care, precum
spunea Balzac, sii concureze starea civila. De aceea reali~tii au fost
preocupati cu preciidere de studiul tipurilor umane caracteristice
societiitii vremii ~i mai pu\in de individualitiiti. Aceasta este de fapt
~i deosebirea dintre tipurile clasice, reprezentand triisiituri etem-omene~ti, a~adar independente de un anumit spatiu ~i timp, ~i tipurile
rea!iste. 0 aten\ie deosebitii au acordat scriitorii reali~ti descrierii
mediului, ei stabilind o legiiturii directii intre acesta ~i individ.
Afirma\ia Jui Balzac, Descrie-mi vizuina $i-!i spun cine este animalul care o locuie~te exprimii probabil eel mai plastic aceastii triisiiturii. Drept urmare, prin numeroasele pagini consacrate descrierii

..;.

~~
.

~
,.

~ -1

~>
"'-,

<i;,

_,, ,
.(ii~
-.. ,..,.\'!>

_, l Ri
I :-\
'=-, .

... .'t

,,1

...

{_" 9'\

c-;.,~ I ~
(~
:. t~

..:.. -~

..~

. I :-;a
.
e--=

- (~

.>.': ?.~1
{..~
') ..

I /c~fr,,,
1~:1~;
~\ .-At:!
:. ~: .. v.:

'

J.-G. Lavater,
De la broasca la Apollo (1803)

II

Charles Darwin (1809-1882),

natu ralist ~i biolog englez, autor al
celebrei ca r\i Despre originea specii/or (1859). Doctrina sa, denum ita
ulterior darwinism, expl ica diversitatea lumii vii pri n evolu\ia speciilor
condi\ionata de selec\ia naturala.
J.-G. Lavater (1741-1801),
teolog ~i poet elve\ian, autor al unei
encicloped ii in zece volume intitu lata Fragmen te fiziognomice, avandu-1 drept colaborator pe Goethe, in
ca re demonstreaza legatura dintre
trasaturile fe\ei ~i caracterul uman.
F.-J. Gall (1758-1 828), doctor
francez, continuator al studiilor lui
Lavate r, creatorul unei ~tii n\e numite frenologie, al ca rui sistem consta
in a recu noa~te aptitudinile oamenilor ~ i an imalelor in configu ra\ia
cran iului, dupa forma creierului.
Cerceta rile ce lor doi I-au influen\at
in mod deosebit pe Balzac, care va
urmari cu insisten\a in pag inile
cartilor sale semnele exterioare ale
caracterelor ~i pasiunilor personajelor. Legatura dintre fizionomie ~i trasatura dominanta a personajului va
deveni una dintre caracteristicile
balzacianismului, preze nta ~ i la
scriito rii real i ~ti romani, de la
Nicolae Filimon la G. Cali nescu.

minu\ioase a ora~elor, cartierelor, caselor, interioarelor, vestimenta\iei, scrierile realiste capiitii ~i o valoare documentarii.
Reali ~tii au cultivat mai cu seamii speciile narative, un loc
central ocupandu-1 romanul (adesea compus sub forma unor cicluri,
cea mai potrivita structurii pentru a adiiposti multitudinea de aspecte
pe care scriitorii ambi\ioneazii sii le cuprindii in ciir\ile lor), urmat
de schi\ii ~i nuvelii, cu preciidere cea psihologicii, ~i de speciile dramatice, comedia ~i drama.
Reprezentan\i

2.
In Franta: Stendhal ( 1783-1842), autor al romanelor Ro!ju !ji
Negru ~i Miiniistirea din Parma; Honore de Balzac ( 1799-1 850),
creatorul Comediei umane cuprinzand un mare numiir de romane ~i
nuvele intre care Mo!f Goriot, Gobseck, Eugenie Grandet, Iluzii
pierdute, Medicul de (arii; Gustave Flaubert (1821 -1880) a ciirui
capodoperii este Doamna Bovary.
in Anglia: Charles Dickens (1812-1870), autor al romanelor
Ave11turile lui Oliver Twist, David Copperfield, Marile spera11(e etc.
In Rusia: Nikolai Vasilievici Gogol ( 1809-1852), autor al romanului Sujlete moarte ~i al comediei Revizorul; Fiodor Mihailovici Dostoevski (1821 -1881 ), autor al romanelor Fra(ii Karamazov,
Idiotul, Crimii !ji pedeapsii etc.; Lev Nicolaevici Tolstoi ( 18281910), prozator (autor al romanelor Riizboi !ji pace, Anna Kare11i11a
etc.) ~i dramaturg (Puterea i11t1111ericului, Cadavrul viu); Anton
Pavlovici Cehov (1860-1 904), prozator (Doam11a cu cii(elul) ~i dramaturg (Pesciiru!jul, U11chiul Vania, Livada de vitji11i, Trei surori) .
In Romania: Nicolae Filimon, loan Slavici, LL Caragiale,
Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, G . Ciilinescu, Marin
Preda etc.

~. / ~~~,~~\11}'." ~ .
~( ~~

rm~
: ~. ~k
.t' \\~~)
'~~'.

/);t;~\ ~ 1 ~.) 11~\

\'.:-~
:;--<~~
~#t~',\\ ~i
1~
~-. ~:: : ;L...

'!~'!i

. . . 'tr:.-

'

/i\ I

- :~.:-\

~'1~~~' l
I 1t7f

. \~\\')11~); )\

Ch. le Brun, Leu/ i ca/u/ cu ochi de om

II

omanmH~ m~ il~tJil
1.

3.

In grupe de cate trei-patru colegi, discuta\i ~i da\i exemple de

personaje care iubesc in mod deosebit banul, apartinand unor
crea\ii literare romane~ti sau striiine. Impiirtii~i\i informa\iile
voastre ~i celorlalti colegi.
In acelea~i grupe,'aminti\i-vii proverbe ~i maxime despre bani
~i manuitorii de bani.
Compara\i informa\iile voastre cu a le colegilor din celelalte
grupe ~i stabili\i o eventualii idee comunii a acestor proverbe ~i
maxime.

iN VREME DE RAZBOI
schi(d
de LL. Caragiale
(fragmente)

I
in sfdr!jil, ceata de talhari ciizuse prinsii. Doi ani de zile, vreo
cafiva voinici, spoifi cu ciirbune p e ochi, foarte-ndriiznefi $i foarte
cruzi, biigaserii spaima fn trei hotare. intai fncepus erii cu ho/ie de
cai; apoi o ciilcare, douii cu cazne; pe urmii omoruri. [... ]
Popa sciipase din cursa fntinsii la capiitul piidurii numai prin
fntamplare: aminteri puneau mana potera(fii $i pe el.. Dar to/i
ceta(fii sunt prin(fi. .. Or sii-i punii la cazne .. . ei au sii spunii tot..
tot... Or sii punii mana [fi pe el. $i papa, apucat de cutremur, f9i
smulgea piirul din cap.
- Ce-i de fiicut, neicii Stavrache? scapii-mii.
- Cum? ... Nenorocitule! sii fugi! sii piei! sii te-neci mai bine
decal sii puie mana pe tine! fn fundul ocnii f(i putrezesc oasele!
Pe cand vorbea d. Stavrache, deodatii s-aud afarii zgomot,
strigiite $i biitiii puternice fn obloanele priiviiliei. A mandoi riiman
fncremeni/i.
- Nu desch ide! zice popa sco{and un revolver de sub anteriu.
Dar bubuiturile se-ndesesc - sunt oameni mul/i afarii. D. Stavrache, fiirii sii mai asculte de stiiruinfele popii, care tremurii ca
varga, fl Impinge cat colo ~i trece-11 priiviilie. Triigand bine cu urechea, hangiul fnfelege cii are a face cu o fum e veselii: o ceatii de
riiufiiciitori e mull mai serioasii ~i mai tiicutii; nu rade $i nu chiuie~te a~a cu chefpe la miezul nopfii. $i d. Stavrache a ghicit bine.
Strigand: ,,Numaidecat! ", aprinde lampa si merge sii deschizii.
in adeviir, sunt vreo douiizeci de voluntari tineri, claie peste
griimadii fn cateva triisuri, condU$i de un ofifer ~i doi sergenfi rezervi(fti care merg ciitrii Duniire - la riizboi. Poposesc douii-trei
ceasuri aci, sii odihneascii $i caii; despre ziuii or sii se porneascii;
trebuie s-apuce trenul militar care trece dimineafa la sta/ia cea mai

l.L Caragiale (1852-1912),.

prozator ~ i dramaturg. Se na ~te in
satul Haimanale, in ap ropierea manastirii Marginen i (Prahova), unde
tatal sau, Luca, de\ine o vreme
postul de secretar al manastirii.
Fra\ii tatalui, lorgu ~ i Costache Caragiale, su nt cunoscu\i in epoca
pentru contribu\ia adusa la dezvolta rea teatrului romanesc.
Urmeaza clasele primare ~i
gimnaziul la Ploie~ti. Din 1868 se
stabi l e~te la Bucure~ti, unde frecventeaza, la Conservator, cursurile
de mimica 9i declama\ie ale unchiului sau , Costache. ln 1873 i~i
incepe activitatea literara ~ i debuteaza la revista satirica Ghimpete.
Cativa ani i9i cauta nu ~umai un
drum in via\a, dar ~i formula prop ice
talentului sau. Face ucenicie la mai
multe ziare liberale, dar mai ales in
paginile revistei umoristice Claponul.
Este chemat de Mihai Eminescu in
redac\ia ziarului Timpu/, unde va ramane patru ani. Tot prin Eminescu
este introdus in cercul junimist al Jui
Titu Maiorescu; aici participa cu asiduitate la ~edi n \e ~i 1~ i va citi comediile.
in 1879 piesa lui de debut, 0
noapte furtunoasa , va fi rep rezentata pe scena Teatrului Na\ional din
Bucure~ti . Dupa retragerea de la
zia rul Timpul, este revizor 9cola r al
jude\elor Suceava ~i Neam\, vreme

II

in care o cunoa9te pe Veronica

Miele, prietena lui Eminescu. Lacerere, este transferal in Arge9 9i
Valcea. in prezen\a reginei, in anul
1884 se joaca. avand mare succes,
comedia 0 scrisoare pierduta,
capodopera a dramaturgiei romane~ti. Un an mai tarziu, de~i premiata de un juriu competent compus
din Alecsandri, Maiorescu, Hasdeu
~.a., comedia D-ale carnavalului
este primita cu ftuieraturi, prilej pentru Maiorescu sa intervina cu articolul Comediile d-lui Caragiale. in
1890 are loc premiera dramei
Nilpasta , care aparuse 9i in volumul Teatru , publicat cu un an mai
inainte.
Oupa 1892 rela\iile cu Junimea
se racesc, iar Caragiale, oriental
catre proza, tipare\>te doua volume.
Editeaza impreuna cu Anton Bacalba\>a revista umoristica Moftul
roman \>i din colaborarea cu schi\e
la ziarul Universul va alcatui ulterior
volumul Momente, aparut in 1901.
Tot in aces! velum vor fi incluse 9i
colaborarile la Gazela silteanului,
unde au aparut pentru prima oara
nuvele ca Douil loturi, in vreme de
rilzbo i, Cilnutil, om sucit, La
hanul lui Mii~joalil, La conac.
Preza este rezultanta unei direc\ii
mai vechi a scrisului sau, ajunsa
acum la maxima inftorire. in 1902,
procesul in legatura cu presupusul
plagiat al dramei Nilpasta , pledat
stralucit de Barbu Oelavrancea , se
sffir9e9te prin condamnarea calomniatorului Caion.
in anul 1904, in urma unui
concurs de favorabile imprejurari succesorale, se stabile\>te cu familia la
Berlin, in exil voluntar. ii atrageau in
capitala Germaniei perspectiva
unei vie\i confortabile, posibilitatea
de a-\>i oferi placeri artistice (era un
pasionat meloman), poate ~i o necesara tihna pentru viitoare proiecte
literare. Pastreaza in permanen\a
legatura cu \ara, iar coresponden\a
sa berlineza ii arata atent la tot
ceea ce se petrece in Romania, fie
in literatura, fie in via\a politica. De
la Berlin va colabora regulat la
reviste 9i ziare din \ara.
in 1912, cand impline\>te 60
de ani, Societatea Scriitorilor Romani
organizeaza sarbatorirea sa , la care
nu participa decal pe cale epistolara. Moare subit la Berlin, unde
este inmormantat provizoriu. Ulterior,
corpul sau va fi adus la Bucure9ti.

II

apropiatii - cale de vreo patruzeci de kilometri. Sunt mu!fterii buni,

biiie{i cu dare de manii, $i cantii !ii rad !fifacfel defel de nebunii.
D. Stavrache face tot ce poate ca sii-ndatoreze pe bra vii tineri.
Dupii ce au biiut bini!for, se a9tern unul 16.ngii a/tu/, ticsi{i fn cele
douii odiii mai mari ale hanu/ui. Foarte obosi{i, tinerii fiirii grije
dorm bu9tean. Hangiul, posomorat, stii cateva minute la ganduri
adanci; dar deodatii i se lumineazii: fniiuntrul f run{ii a scanteiat o
mare inspira{ie. Omul trece repede fn odaia unde-l a9teaptii cu atata neriibdare cainicul.
Ce !ii-au vorbit cei doi fra{i nu se poate spune, atat de-ncet !fi
de discret !fi-au $Optit. E destul a ariita numai ce au fiicut. Preotul
lancu s-a a!fezat pe scaun fn mijlocul odiii{ii. D. Stavrache a luat o
pereche de foarfece !fi a inceput sii-i reteze pletele; apoi tot mai scurt
!fi mai scurt, unde mai bine, unde mai cu sciiri, I-a tuns la piele, musciile:jte. Apoi i-a tuns scurt barba, i-a siipunit-o bine !ji la urmii i-a
ras-o cu perdaf Toate astea foarte degrabii.
La patru despre ziuii, voluntarii s-au de:jteptat, s-au pus la
rand $i s-au numiirat. D. Stavrache le-a fiicut socoteala, a fncasat
suma de douiizeci :ji cinci de lei !ji, mul{umindu-le, le-a zis:
- Uite ce e ... este aici un taniir care ar vrea sii meargii :ji el
volintir cu dv... ii primifi?
- E varstnic? ...
-Da.
- Are piirin{i? ori copii?
- N-are nimic.
- Are formele gala? a fntrebat ofiferul.
- Forme n-are; dar. .. sii leface{i dv.
- Asta nu se poate; trebuie sii se prezinte la divizie.
- Da nu se poate sii-l lua{i cu dv. !ji sii-!ji facii forme/e acolo
unde vii duce(i?
- Ba .. . s-ar putea.
-Atunci. ..
$i d. Stavrache aduse fn fa{a camarazilor pe domnul lancu
Georgescu - un tdniir foart e voinic, frumos !fi curat, ras proaspiit o fnfii{i!fare demnii !ji severii. Camarazii I-au salutat cu un ,, ura "
puternic de s-a cutremurat hanul, !ji d. lancu Georgescu, dupii ce
s-a siirutat de multe ori cu neica Stavrache, a pornit cu vesela
bandii, fiirii sii se mai uite-napoi.

*
De mull nu se mai pomenea acum fn sat de preotul Jancu ...
Se-necase? ft riipusese cineva? Nici urmii nu liisase, parcii intrase-n piimdnt. ln locul lui se ordnduise alt preot; nu-I putuserii a9tepta oamenii cdt lumea; nu putea riimdnea sat de cre:jlini farii
liturghie.
Cdnd d. Stavrache se-ntorcea de la parastasul de nouii zile al
miiicii-sii, pe la-nceputul lui dechemvrie - (biitrdna, dupii ce ziicuse
de inimii rea vreo cdteva siiptiimdni, murise diminea{a la 28
noiemvrie) - se-ntd/ni cu factorul rural... 0 scrisoare cu timbru de
la Turnu -Miigurele !ji data din ajunul mor{ii biitrdnii. Neica
Stavrache a cunoscut slova. Repede, omul, deprins a nu mai a!flepta

zadarnic ve:jti de la ace/ape care-/ credea pierdut

de-a binelea, se fnchis e fn odiii/ii $i desfiicu
nervos plicul:
,, Iubite neicii, mai fntdi nu lipsesc a cerceta
despre scumpa dv. siiniitate, a dumitale !ii a
maichii. .. "
Stavrache f$i !jterse ochii cu col{ul !fOrfului
!fi, foarte fnduio:jat, urmii semnele pe petecul de
hdrtie, sosit a!ja de departe, ca sii aducii fn
lini9titul sat, un fel de riisunet al zbuciumului din
locurile riizboiului. Fugarul era dinaintea Plevnei.
Se biituse cu mare curaj :ji cu mult 1zoroc fn trei
rdnduri; luase un steag de la inamic, fntr-o fnciiierare unde ai no!jtri erau aproape zdrobifi, fases e
numit sergent pe cdmpul de onoare, ciipiitdnd
,, Virtutea militarii" !Ji o decora{ie ruseascii. in
curdnd Plevna era sii fie atacatii cu toatii puterea
armatelor aliate.
Curios lucru! Cine arfl viizut figura Lui neica
Stavrache, presupundnd cii ace/a ar fl Jost un om
deprins sii descifreze fn{elesuri din chipurile
omene:jli, arfl riimas fn mirare pricepdnd bine ca
fn sufletul frate/ui mai mare nu se petrecea nimic
analog cu bucuria la citirea ve$tilor despre succesului de bravura a riispopitului.
Hangiul mototoli hdrtia dupii ce mai privi
bine data: fn adeviir, scrisoarea era expeduitii cu
trei zile mai-nainte de luarea Plevnei. Dar acuma .. .
Plevna era luatii - asta se zvonise oficial in toate
unghiurile {iirii.
Primarul mai !jtia, tot din izvor oficial, cii voluntarii au sii fie libera{i zilele acestea spre a se-ntoarce pe la ciiminuri, fiindcii rtizboiul s-a sfdr!jit.
- Dar. .. intrebii distras d. Stavrache, ce s-o
mai fl facut cu talharii prin!ji astii-primiivarii?
Tdlharii faseserii osdndifi la diferite pedepse
:ji desigur acum erau !ji a:jeza{i la locurile de
muncii.
,, Care va sii zicii, clipi gdndul hangiului,
nici vorbii n-aJost la judecatii despre popa, despre
capul !Ji gazda tdlharilor. Aoleu! ce mai judeciitori!
... Dar o sii-ndriizneascii sii se mai intoarcii?
... Dar daca indriizne:jte !fi se-ntoarce? ...
Atunci, ce-i de fiicut ?
...Dal dar sergentul se poate intoarce; popa,
ba!
.. .Dar dacii-i vine a!ja o nebunealii sergentului sii spuie ca el e stiipdnul averii, intdmple-se
orice s-o-ntdmpla! ca odatii a purtat barbii !fi
plete ...

.. .Da, dar atunci procurorul ii rade !ji-l tunde

de-a binele.
...0 veni? ... n-o veni? ... "
Pe cdnd d. Stavrache i:ji ridicii a!ja de sus
interesanta-i cliidire de ipoteze, iacatii altii scrisoare: e tot de la Turnu-Miigurele - de astii data
insii e slovii striiinii... Slovii striiinii! ... Ei! Lucru
dracului! ...
,, Salutare, domnule Stavrache, n-avem onoare sii vii cunoa:jtem, dar venim sii indep/inim rugiimintea unui brav camarad, sublocotenentul
Jancu Georgescu, voluntar inaintat din grad in
grad in timp de campanie, mort pe cdmpul de
onoare de trei gloan{e inimice primite in pdntece.
Am stat la ciipiitdiul lui pldngdnd pdnii a inchis
ochii. Mare piicat ca s-a priipiidit a!ja viteaz soldat! Un moment nu a ariitat la9itate; de:ji foarte
sliibit de atata durere :ji pierdere de sdnge, tot
glumea; zambind !ji-a cantat singur pope:;tefoarte
frumos: vecinica Lui pomenire! apoi ne-a dat adresa dumitale !fine-a rugat sii-fi scriem negre:;it sii-l
ier(i, fiindcii acuma s-a spa/at in sdnge, !ji sii-i
spui maicii-sii, biitranii, pe care o cuno!jti, sii-i
poarte regulat de grija sujletului. Pe urmii a-nceput sii aiureascii !ii s-a sfdr9it.
Salutare: subloc. Marin Dobrescu; sergent-major George Popescu. "
D. Stavrache a plans mutt, mult, zdrobit de
trista veste. Dar un biirbat trebuie sii-!ji facii inimii! nu trebuie sii se lase cople:;it a:;a de durere.
A strdns bine scrisoarea: s-a spiilat frumos pe
ochi; a pus caii la bri:jcii :ji a plecat repede la tdrg
sii intrebe pe avocat, cu ce forme intra cineva
regulat in stiipdnirea averii unui frate bun pierdut, care n-are alt mo:jtenitor. [ .. .]

II
Au trecut cinci ani de riizboi :ji nimeni, in
adeviir, n-a supiirat pe d. Stavrache, afarii deed!
popa Jancu volintirul, care venea din cdnd fn
cdnd de pe altii fume sii turbure somnul fratelui
siiu. Avocatul avusese dreptate. Singur popa avea
dreptul sii ne/ini!jteascii pacinica stiipdnire a hangiului. [... ]

III
Era o z/oatii nepomenitii: ploaie, ziipadii,
mtiziiricii !ji vdnt vriijma!j, de nu mai :jtia vita cum
sii se-ntoarcii sii poatii riisujla. De:ji aproape de

Iii

-~~?ti.(~\;:;:_/,;;~{.~')~~
. ._,._J: U'1'.!J:ii'M.e;f!i:J

!,...,
~li
~ ~~'t~'i'~~\~:<u;.~~.:
f
;:.;;.:'<

".>Ii

.,.,,_..... l'ff

....

-~~~~ {!r.~1 ~..!.~~~i:..~--~

Batalio nul 3 Vanatori, la Plevna

Ii

niimiez. in tot satul era astampiir desiivar$it ca-n puterea nopfii; ba

nici glas de cane nu se mai auzea - cine $lie in ce adiiposturi se odih
neau paznicii curfilor! Drumul parcii era pustiu: care om cuminte
siinfrunte a$a tiirie de vreme? Pe la toacii, s-a hotiirat vantul sii batii
numai dintro parte; ploaia a contenit, a-nceput ninsoare miirunficii
$i deasii, $is-a pornit crivii{ul s-o vartejeascii. A$a vreme fin e trei zile
$i trei nop{i: halal de cine n-are nici pentru vatrii, nici pentru ciildare!
D. Stavrache n-a mai ridicat oblonul priiviiliei. Singur la
tarabii, ce siifacii omul? Mai bea un rachiu, mai mofle!ile un covrig
uscat $i se gande$fe mai la una, mai la alta. Dar e frig in priiviilie.
Mai fn{eleg sii se canoneascii negustorul cand $fie pentru ce; dar
a$a. degeaba! Pe a$a vreme e de prisos sii mai a:flepte mu:flerii. D.
Stavrache fncuie cicmigeaua, pe urmii priiviilia $i trece-n odaie la
ciildurii: cii/iitorii n-or sii mai treacii $i toatii lumea din sat $lie sii
intre f!.e porliff.-n curie $i sii batii la U$a din dos.
In adeviir, dupii ce se dezmor{e$le bine d. Stavrache la gura
sobii, iaciitii, pe-nserate, cii bate cineva la U$ii.
- Care-i acolo? fntrebii hangiul.
- Eu, damn' Stavrache, riispunde un glas slab de copil..
Deschide...
Hangiul trage veriga. Vantul de-afarii duhne$1e pe U$ii aruncand
fniiuntru o feti{ii foarte rebegitii. Copila d-abia poate vorbi; fiilcile i
sunt fn{epenite de frig, drqi, pe potrivii de copil siirac, e destul de bine
fmbriicatii: are peste ciimii$u{ii minteanul lui tatii-siiu; pe picioarele
goale ni$1e cizmuli{e vechi ale mii-sii, $i pe cap un testemel.
- Ce vrei?
- M-a trimis maica, sii-i dai de unban gaz, $i taica, de doi bani (uicii.
$i fata scoate de sub mintean cu biigare de seamii douii
clondire.
- Da .. . zice sii nu mai pui gaz fn a de {Uicii $i {uicii-n a de gaz,
ca a/altiiieri, cii iar mii bate.. . $i.. . sii miisori bine .. .

- Da bani ai adus?
- Ba! ... zice cii sii scrii.
- I ar sii scriu?
$i d. Stavrache, urmat de feti{ii, trece-n priiviilie bolborosind:
- Scrie-v-ar papa sii vii scrie, de parli{i!
in priiviilie d-abia se mai vede. Feti{a, apropiindu-se de d.
Stavrache, care-i toarnii {uicii, riimane cu ochii pe un covrig stin
gher, uitat pe tarabii. Hangiul s-apleacii sub tarabii sii ridice tini
cheaua cu gaz; fn clipa aceea, fetifa fntinde mana, ia covrigul $i dii
sii-1 vare iute sub mintean; dar d. Stavrache se ridicii. 0 fl tras cu
coada ochiului ori $fia ciifusese un covrig pe tarabii $i acu pierise?
- cii, fiirii vorbii, lip! o palmii peste fiilcu{a -nghe{atii:
- Lasii covrigul jos, hoa{o!.... De mici vii-nvii{a{i la furat, flre-a{i
ai dracului!
Fata a liisat covrigul $i a pus mana lafiilcu{anciilzitii. Apoi, a
luat cuminte sticlele, le-a ascuns sub mintean $i a pornit afundandu-se fn negura nop(ii viscoloase.
Hangiul a fncuiat U$a, a mai aruncat o riigiilie fn sobii, a mai
biiut un piihiiru{, a mai cotrobiiit pan odaie.. . Sii fl trecut a$a ca la
vreun ceas, cand, prin urletul viforului, i se pare c-aude glasuri de
oameni afarii... Ascultii cu dinadinsul - urechea nu l-a amiigit. De
astii datii se aud $i biitiii la U$a de la drum a priivii/iei. Mu$lerii.. .

Ciiliitori... Cine dracu mai umblii pe vremea as ta!

Hangiul aprinde o lumanare $i trece-n priiviilie la
U:fii, unde cei de-afarii bat mereu.
- Care-i acolo?
- Oameni buni!
E o sanie cu clopo{ei afarii. D. Stavrache
deschide.
- Bunii vreme! zise o momaie de om fnalt $i
spiitos, cu o glugii mare, $i intrii, pe cand altul, tot
a$a fmbrobodit, stii in fa{a cailor, cari nu se pot
astampiira locului de biitaia vremii.[ ... ]
- $ezi, neicii, zise fratele mai mic, a$ezandu -se la masii.
Hangiul ascultii.
- Te miri, flre$te, cii mii vezi .. .
Hangiu/ zambi.
- Mii credeai mart, nu-i a$a? ... A$f scrisoarea din urmii afost o glumii...
Hangiul fncepu sii razii. [ ... ]
Stavrache se ridicii in picioare foarte
lini$1it; se duse drept la icoane; fiicu cateva cruci
$i miitiinii; apoi se sui in pat $i se tranti pe o
ureche, strangandu-$i genunchii fn coate.
Pe cand musaflrii steteau nedormifi, uitandu -se cand unul la a/tu/, cand la omul ghemuit,
acesta fncepu sii horciiie tare $i sii geamii.
Dormea?... Visa urat? ... A$a de repede
s-adoarmii? .. . Se preface? ..
Dar napucarii sii-$i punii din ochi atatea-ntrebiiri, :fi horciiielile se pornirii ca un clocot, fntrerupte de gemete din adanc, fn limp ce
trupul adormit tremura tot mai tare $i mai tare,
cliinfiinind din dinfi.
Fratele se apropie de pat $i atinse cu mana
umiirul omului chinuit de cine $lie ce vis. La acea
U$Oarii atingere, un riicnet ! - ca $i cum i-ar
fl-mplantat in riirunchi un junghi ro$il in foe - $i

omul adormit se ridicii fn picioare, cu chipul fngrozitor, cu piirul valvoi, cu mainile-ncle$1ate, cu

gura plinii de spumii rO$Catii. Ca o furtunii se
repezi, apucii masa $i o tranti de du$umea, fiicand
tot {andiiri.

Lumanarea ciizand se stinse, $i odaia riimase luminatii numai de candela icoanelor $i de

tiiciunele din vatrii.
Stavrache riimase o clipii cu mainile ridicate
cat mai fnalt, dete alt riicnet zguduitor $i se nii
pusti asupra lui frate -siiu: fl doborf la piimant,
niiruindu-se peste el.
- Siii, cii mii omoarii!
Tovarii$ul voi s-apuce pe Stavrache de la
spate; acesta piiriisi pe eel trantit, se-ntoarse-n Zoe
:fi-nhii{ii pe celiilalt de gat: fntr-o clipii la piimant.
- Mii strange de gat! vrea sii mii mu:flef [ .. .]
Viscolul afarii ajuns la culmea nebuniei fiicea sii trosneascii zidurile hanului biitran.
Panii sii se ridice hangiul fntr-un cot, fl riistignirii jos. ii prinserii flecare cate o manii, i le
riisucirii-n loc, frangandu -le. degete/e pe dos,
apoi cu mare silii le fmpreunarii pe amandouii din
duhul capului $i i le legarii strans cu braul tovarii$ului, pe cand Stavrache fi scuipa $i radea cu
hohot. Acu era legal butuc.
- Cautii lumanarea! zise fratele stins de pu
teri, :ftergandu-se de sudoare.
Tovarii$ul se sui in pat, luii candela de la
icoane, sii caute lumanarea printre lucrurile risipite pe jos. 0 giisi $0 aprinse. Cum ii dete lwni
na-n ochi, Stavrache fncepu sii cante pope$1e.
- Ce-i de fiicut? zise tovarii$ul cu groazii.
- N-am noroc! riispunse fratele.
Zdrobit de luptii $i de ganduri, omul se a$ezii
fncet pe pat $i privi lung asupra celui {intuit jos,
care canta-nainte, legiinandu$i fncet capul, pe mer
sul cantecului, cand fntr-o parte cand fntr-alta.

PUNCTE DE REPER

Scrisii din perspectiva naratorului omniscient ~i influentatii de

estetica naturalistii, nuvela psihologicii in vreme de riizboi a fost
publicatii in Gazeta siiteanului, o revistii din Ramnicu Siirat, pu\in
cunoscutii azi, condusii de C.C. Datculescu. Abia includerea sa in
volumul I (1930) al rnonurnentalei edi\ii de Opere, inipatii de Paul
Zarifopol o va aduce in aten\ia criticii ~i a cititorilor. Tot Paul
Zarifopol ii face ~ i prirna prezentare detaliatii, conchizand ca terna
nuvelei este istoria bucuriilor, grijilor $i spaimelor treptate ale unui
carciumar, panii la fnnebunirea deplinii, pentru o pricinii de mare
avere. Ca\iva ani rnai tarziu, in Istoria literaturii romiine de la

Natural ism - doctrina estetica allata in stransa rela\ie cu realismul, care, avand drept \inta fidelitatea
fa\a de realitate , se concentreaza
cu predilec\ie asupra aspectelor du re,
bruta le, ale acesteia, a cazurilor patolog ice, reducand adeseori fiinta
umana la datele sale strict biologice.
Pentru scri ito rul naturalist, importante sunt mai ales starile fizice
ale individu lui, ma nilestaril e instinctuale datorate eel mai adesea unor
dereglari organice de natura nervoasa, ered itatea i mediul socia l
fiind prin cipalele cauze care inlluen\eaza comportamentul uman.
Cel mai cunoscut scriitor naturalist a lost francezul Emile Zola. in
literatura romana, inlluen\e natura liste se i ntalnesc i n crea\iile lui 1.L.
Ca rag iale, Barbu Delavrancea i
Liviu Rebreanu.

origini pfmii in prezent, G. Calinescu va scrie: ... lacomia lui este

a-1a de mare -?i ideea de a fnapoia averea atdt de chinuitoare, fn cdt
se produce fn el o drama nea./teptata. Ajuns la capatul ultim al
fncordarii, fnn ebune./te. Motivatia transformarii este depistata
a~adar de ambii exegeti, ca de mai toti comentatorii ulteriori, nu
foarte numero ~ i totu~i , in teama hangiului de a nu pierde averea
riimasa de la fratele talhar. Dar dacii patima pentru bani a personajului este in afara oricarei discutii, oare cauza transformarii sale
psihice nu ar putea avea ~i o alta explica\ie? Citind cu aten\ie textul
~i cautand solu\ii la exerci\iile propuse, poate vei reu ~ i sa gase~ti ~i
o altii explica\ie pentru transformarea hangiului.

4.

i n sfdrfjit, ceata de tdlhari cazuse prinsa

I.

3.
Paul Zarifopol (1874-1 934) ese ist i cri tic literar, in i\i atorul
prim ei edi\ii critice de Opere - l.L.
Caragiale , ,,Ed i\ia Za rilopol", din
care apar, i ntre 1930 i 1932, doa r
trei volume.
$erban Ciocu lescu (19021988) - istoric literar i critic , continua ,,Edi\ia Zarifopol " cu volumele
IV-VII (1938- 1942). intre 1959 i
1965, alaturi de Al. Rosetti i Liviu
Calin, i ng rijete o noua edi\ie criti ca
de Opere , i n trei volume.

Incipitul este brusc (ex abrupto), parand a oferi totu~ i cititorului un minim de informa\ii necesare pentru in\elegea textului.
Unghiul din care sunt percepute intampliirile este al unui narator martor, care descopera alaturi de cititor ceea ce se intampla.
Este insii doar o aparen\ii, caci naratorul ~tie mai mult. Pentru
cititor, surprizele sunt abia la inceput. Ce tip de conflict pare a
anun\a incipitul?
in acest moment, protagonistul nuvelei s-ar parea a fi popa
Iancu din Podeni. Enumerii toate informa\iile despre preot,
identificate in acest inceput de text.
Ca structura, nuvela este alcatuitii dintr-un numar de secven\e
narative care inregistreaza, vom vedea, doar momentele cu
adeviirat importante pentru evolu\ia personajului. Acesta este
~i motivul pentru care scriitorul W subintituleaza textul, schifa;
termenul nu se refera la specie, ci subliniaza faptul ca nuvela
i~ i propune doar sa schifeze comportamentul personajului, selectand acele momente pe care le considera semnificative pentru destinul sau. Tocmai de aceea, firul narativ este discontinuu, uneori zabovindu-se indelung asupra unor intamplari
care se deruleaza de-a lungul a doar cateva ore ~ i trecandu-se
rapid peste intervale de !uni ~i chiar de ani, daca in ace! timp
nu s-a intamplat nimic important pentru a motiva comportamentul protagonistului. A~adar, sa nu ne grabim incii sa tragem
concluzii din cele aflate pana acum despre personaje!

Ce-i de fii.cut, neicii. Stavrache?

1.

II

3.

EXPLORAREA TEXTULUI

2.

l.L. Caragiale (dreapta)

la Sangeorz-Bai, in 1909

2.

Surpriza descoperirii fe\ei ascunse a preotului este mare atat

pentru hangiu, cat ~i pentru cititor. Stilul direct altemeaza in
aceasta secven\ii cu stilul indirect liber, care, ca formula mixta
de vorbire, permite ,,vocii" naratorului sa interfereze cu vocea
interioara a personajului. Este momentul in care se poate
constata !impede trecerea de la perspectiva naratorului martor
la cea a naratorului omniscient, care se va pastra pana la
sfar~itul nuvelei. Delimiteaza secven\ele in care predomina
stilul direct de cele in care predomina stilul indirect liber.

5.

Identifica particularita\i specifice ale fieciirui a dintre cele doua

stiluri, in aceste secven\e.
Prima reac\ie a lui Stavrache este exploziva ~i sincera: Sa fagi!
sa piei! sa te-neci mai bine decdt sa puie mdna p e tine! fn f undul ocnii f(i putrezesc oasele! Onoarea familiei a fost patata ~ i
vinovatul trebuie sii ispii~easca. Problema banilor inca nu se
pune in acest moment.
Sosirea voluntarilor, in plina noapte, este un prim moment
important in evolu\ia raporturilor dintre fra\i. De ~ i cainicul ii
roaga sa nu deschida, Stavrache fl impinge cat cola ~i merge la
u~a. Cum po\i motiva gestul?
Timpul in care i~i serve~te mu~teriii ii ofera hangiului ragazul
necesar realizarii unui nou plan, caci Jara i se lumineaza:
fnauntrul frunfii a scdnteiat o mare inspirafiune. Despre ce
inspirafiune crezi ca este vorba? Descrie planul hangiului a~a
cum i\i apare in acest moment.
Observii ca in prezentarea noului voluntar naratorul subliniazii
cuvantul domnul. Gase~te o explica\ie.

De mult nu se mai po men ea acum in sat de p reotul Iancu ..

1.

Sa fim aten\i la cronologia intamplarilor:

- sosirea voluntarilor: primavara, probabil la inceputul lunii
mai, caci ace~tia abia se indreptau catre Dunare - la riizboi;
- moartea mamei: 28 noiembrie;
- sosirea primei scrisori: 7 decembrie (cdnd d. Stavrache se
fntorcea de la parastasul de noua zile al maica-si); dar ea fus ese expediata fn ajunul morfii biitrdnei ~i inaintea atacului decisiv asupra Plevnei, a~adar in ziua de 27 noiembrie!
- sosirea celei de a doua scrisori: tot 7 decembrie; dar expediata dupa caderea Plevnei!
Folosind manualul de istorie, completeaza urmatorul tabel cu
informa\iile cerute:
proclamarea
independen\ei

2.

3.

4.

caderea Plevnei

incheierea
ostilitii\ilor

Stilul direct/ vorbi rea directa

- reproduce cuvintele vorbitorulu i
exact in lelul i n ca re au fast rostite,
conservand totodata intona\ia; acestea sunt introduse, de obicei, printr-un
verb de declara\ie (a zice, a spune,
a rosti, a striga, a Opti etc.) i, in
textul scris, printr-un semn de
punctua\ie specific (linie de dialog.
doua pu ncte, ghilimele).
Stilu l indirect/ vorbirea indi rectii - presupune doar transpunerea cuvintelor vorbitorului de catre narator, Iara ,,vocea" acestu ia,
aadar Iara conservarea intona\iei.
in aces! caz, prezen\a verbul ui de
declara\ie este obligatorie, el fii nd
urmat de un element de subordonare (conjunc\ie subordonatoare,
adverb sau pronume relativ), dar
vor lipsi semnele ad resa ri i directe
(vocativele ~i imperativele) .
Stilul indirect li ber - presupune redarea spuselor vorbitorului
de catre narator Iara a le introduce
prin verbe de declara\ie i fara a
folosi elemente de subordona re.
Lipsesc, de asemenea, semnele de
punctua\ie specifice vorbirii directe,
dar se conserva intona\ia interogativa sau exclamativa a vorbirii
directe.

Vei constata curand ca aceste informatii sunt esen\iale pentru a

in\elege comportamentul hangiului in momentele urmiitoare.
Reaqia Jui Stavrache in clipa sosirii primei scrisori este neobi~nuita : de~i recunoscuse scrisul, se inchise in odai;a -1i desfiicu nervos plicul. Nici ve~tile despre succesul de bravura al
raspopitului nu-! bucura. Gase~te o explica\ie a acestui comportament.
Comenteaza urmatoarele gesturi ~i ganduri ale hangiului: mototoli hdrtia dupa ce mai privi bine data: in adeviir, scrisoarea era
e.xpeduita cu trei zile mai-nainte de luarea Plevnei. Dar acurna ...
Dialogul carciumarului cu sine insu~i inaintea sosirii celei de a
doua scrisori este, in fond, o incercare de argumentare - fratele
mai mare vrea sa se convinga pe sine ca mezinul nu se mai

Iii

l.L. Caragiale (placheta)

5.
6.

poate intoarce ~i deci nu-~ i mai poate revendica averea respectand structura ~i con\inand elemente adecvate unui
asemenea tip de text.
a. Care va sii zicii, clipi giindul hangiului, nici vorbii n-a
Jost la judecatii despre papa, despre capul $i gazda tiilhari/01:
Aoleu! ce mai judeciitori! (-+ premisii: Judeciitorii au fo st
incapabili sii-l descopere pe vinovatul principal.)
b. ... Dar o sii fndriizneascii sii se mai fntoarcii? (-+ intrebare: in ciuda ineficien\ei justi\iei, fratele va avea curajul sii
revinii?); ... Dar dacii fndriizne$te $i se fntoarce? ... Atunci ce-i
de fiicut ? (-+ ipoteza I.: Ce-i de fiicut dacii, in ciuda
pericolului, va indriizni totu~i sii revinii?)
c . ... Dal dar sergentul se poate fntoarce; popa, ba! (-+
solu\ie l .: Chiar dacii va veni, nu-~i poate dezviilui identitatea,
deci nu - ~i poate revendica nici averea.)
d. ... Dar dacii-i vine a$a o nebunealii sergentului sii spuie
cii el e stiipiinu/ averii, fntiimple-se orice s-o-ntiimpla! cii
odatii a purtat barbii $i plete.. (-+ ipoteza 2.: Ce-i de fiicut
dacii totu~i fratele va \ine mai mult la avere decat la libertate?)
e... .Da, dar atunci procurorul fl rade $i-l tunde de-a
binele. (-+ solu\ie 2.: Va fi condamnat pentru talhiirie.)
f. ... 0 veni ?.. n-o veni?... (-+ concluzia: Niciuna dintre
cele doua solu\ii nu este sigura.)
Explicii motivul pentru care, in final , Stavrache exclamii:
Aoleu! Ce mai judeciitori!
Slova striiinii a celei de-a doua scrisori ii smulge o nouii exclama\ie: Ei! lucru dracului! ... Explica-i semnifica\ia.
Remarca ~ i succesiunea rapida a faptelor sale ulterioare: a
plans mull, mull -+ a striins bine scrisoarea (pe cealaltii o
mototolise, dar aceasta era, in fond, ,,actul de deces" al popii
lancu, a~adar foarte valoroasa!)-+ a plecat rep ede la un avocat
sii afle cum poate intra cineva fn stiipiinirea averii unui /rate
bun pierdut (nu mort, ci pierdut, dispiirut!), care n-are alt
mo$1enitor. Motiveazii comportamentul siiu, in acest moment.

Au trecut cinci ani ...

1.

2.
3.

Lucrurile piirusera a se fi lini~tit, odatii ce Stavrache ciipiitase

certitudinea mor(ii popii lancu. $i totu~i ... Cite~te descrierea
celor doua co~maruri ale hangiului. Vei observa ca au un
element comun - fratele mai mare incearca sii-l ucidii pe mezin
~i nu reu~e~te - ~i o replicii-laitmotiv - Giindeai c-am murit,
neicii?
in cele douii co~maruri, popa Iancu apare mai intiii in chip de ocna~, iar apoi de ciipitan. Explicii semnifica\ia celor doua ipostaze.
Care crezi ca ar putea fi cauza co~marurilor carciumarului? Ai
in vedere ~i exclama\ia: Aoleu! Ce mai judeciitori!

Era o zloatii nemaipomenitii: ...

l.L. Caragiale,
vazut de Aurel Jiquidi

II

1.

2.

gaz, ca ala/tiiieri, cii iar mii bate ... $i... sii miisori bine... ; argumenteazii-\i op\iunea pentru fiecare dintre ele.
Urmiire~te comportamentul hangiului fa\ii de ,,clientul" siiu :
este nemul(umit cii trebuie sii vanda pe datorie, dar, de~i este
vorba de o suma infimii, accepta; love~te copilul care luase
covrigul. Este evident ca rolul episodului, aparent fiirii legiiturii
cu firul narativ principal, este de a demonstra enorma patimii
pentru bani a lui Stavrache. In acest moment, un amanunt
anterior, suma de douiizeci !ii cinci de lei, calculatii cu precizie
~i incasata de la voluntari tocmai in momentul cand pusese la
cale planul ,,uciderii" fratelui, capatii o semnifica\ie aparte.
Omul atat de lucid, chiar ~i in acele momente speciale, care
\ine socoteala ~i unei buca\i uscate de covrig, care incearca sa
in~ele ~ i cand trebuie sa masoare de un ban g az $i de doi bani
fuicii, este capabil, desigur, de orice pentru o avere mare.

E o sanie cu clopofei a(arii.

L

2.

Secven\a sosirii reale a fratelui este asemanatoare cu acelea din

vis. Ca ~i acolo, apari\ia cainicului este nea~teptata . Ca ~i acolo, incordarea hangiului spore~te gradat ~i rapid, iar naratorul
puncteaza cu precizie: hangiul ascultii, hangiul ziimbi, hangiul
fncepu sii radii. $i tot ca ~i acolo, hangiul incearca sii- ~i ucida
fratele. Urmare~te comportamentul lui Stavrache in aceste momente. Crezi ca el considerii apari\ia fratelui ca fiind reala sau
tot un co~mar? Argumenteazii-\i opinia.
Finalul nuvelei consemneaza nebunia hangiului ~i resemnarea
mezinului: N-am noroc', recunoa~te el. Dar receptarea unei
crea\ii artistice de valoare permite interpretiiri multiple ~i egal
posibile. Oare cauza nebuniei hangiului nu putea fi ~i alta decat
teama de a nu pierde o avere pe care o considera a fi pe deplin
a sa? in fond, ,, visele rele" ale lui Stavrache puteau sa nu fi fost
provocate de incertitudinea privind moartea fratelui, in care el
credea, fiira indoiala, din momentul primirii celei de a doua
scrisori, ~ i nici de teama ca va trebui sii inapoieze averea,
absurda, din moment ce ~tia ca proprietarul averii nu mai era
in via\ii, ci de faptul ca se sim\ea vinovat de moartea mezinului, a~adar vinovat de ,,crima"! Sa nu uitam ca omul incercase
in mod repetat sa-~i ucida fratele. Desigur, nu direct. Dar fn
riizboi il trimisese nu ca sii-1 scape de pedeapsii, ci ca sii-l
ucida, iar primirea primei scrisori de la eel pe care-/ credea
pierdut de-a binelea, nu provoacii in sufletul lui nimic analog
cu bucuria. Co~marurile Jui Stavrache ar putea sii provina
a~adar din faptul cii realizarea in vis a dorin\ei (moartea
fratelui) nu-i poate aduce ~i satisfaqie. Cauza grijilor .~i
spaimelor treptate ale ciirciumarului putea fi deci tocmai
contradic\ia intre dorin\a de a ucide ~i cenzurii, care-i miicina
con~tiin\a, nuvela schi/iind, intr-o manierii extrem de modemii,
ceea ce am putea numi complexul lui Cain.

Na ratorul ma rtor - are o

viziune .. din afa ra.. asupra lumii. $lie
mai pu\in decal personajul, nara\iunea derul andu-se in ordinea cronologica a evenimentelor, ca in romanul Ion , de Liviu Rebreanu . de
exemplu.
Naratorul omniscient - are o
viziune "dindarat" , $lie totul despre
personajul sau, i i cunoa$le chiar $i
gandurile $i inten\iile, despre care
nareaza la persoana a Ill-a, ca in
romanul lui Nicolae Filimon , Ciocoii
vechi $i noi sau i n Enigma Otiliei
de G. Ca!inescu. Pentru un asemenea narator, afirm a Camil Petrescu
in Noua structura $i opera lui
Marcel Proust. casele par fara
acoperiuri, distan(efe nu exista.
departarea in vreme de asemeni
nu. in timp ce pune sa-(i vorbeasca
un personaj, el ifi spune in acefai
afineat unde se gasesc i cefe personaje, ce fac, ce gandesc exact.
ce pfanuiesc .

Cain - personaj biblic, primul

fiu al lui Adam $i al Evei , uciga~ ul lui
Abel, fratele sau , pe care ii invidia,
fiind convins ca este preferatul Domnului.
Complexu l lu i Cai n - descri s
in tratatele de psihanaliza. se refera
la du$mania ascunsa a unuia dintre
fra\i la\a de celalalt. ca re duce la
crima ori macar la inten\ia crimei.

Nume~te

doua trasiituri ale hangiului care pot fi deduse din cuvintele feti\ei: ...sii nu mai pui gaz fn a de /uicii $i fuicii-n a de

II

ucigiitoare a gustului original, fnsu$irea cea mai

pre/iosii a unei literaturi.
(Mihail Kogalniceanu, Introduc{ie
la Dacia literara}

LIMBA ~I COMUNICARE

STRUCTURlDISCURSIVE (ARGUMENTATIVE)

D. Cufundatii pdnii la fnceputul secolului al

XIX-lea fn barbaria orientalti., societatea romtinii,
pe la 1820, fncepu a se trezi din letargia ei, apucatii
poate de-abia atunci de mi:;carea contagioasii prin
care ideile Revolu{iunii franceze au striibiitut pdnii
la extremitiifile geografice ale Europei. Atrasii de
luminii, junimea noastrii fntreprinse acea emigrare
extraordinarii spre ftintdnele $tiin/ei din Fran/a $i
Germania, care pdnii astiizi a mers tot crescdnd :;i
care a dat mai ales Romdniei libere o parte din
lustrul societiifiilor striiine. Din nenorocire, numai
lustrul dinfarii! Ciici nepregiiti/i cum erau $i sunt
tinerii no:;tri, uimifi de fenomenele miire/e ale
culturei moderne, ei se piitrunserii numai de efecte,
dar nu piitrunserii pdnii la cauze, viizurii numai
formele de deasupra ale civilizafiunii, dar nu
fntreviizurii fundamentele istorice mai addnci, care
au produs cu necesitate acele forme :;i fiirii a ciiror
preexisten/ii ele nici nu ar fl putut exista.
(Titu Maiorescu, !11 contra direc{iei de azi
ill cultura romii11ii)
5. Extrasele urmatoare con\jn informa\ii diverse. Serie, pentru fiecare dintre ele, cate un text de
8-10 randuri, in care sa-\i exprimi asentirnentul
( obiectiile/ critical contestarea) fa\a de con\inutul
!or.

a:;a, ca atare, de altfel, de asemenea, astfel, de

Rolurjle ar~~n~~ii difera m' func\ie de
obiectivul comuniciirii ~i, coliform Dicfionarului ' v'reme"ce, :;tii bine cti., probabil cti. :;tii (e:;ti de
de ~tiinfe ale limpii, sunt: asentimentul (con- "acord);trebuie sti. recuno:;ti cti., nu se poate sii nu
:;tii (sti. nu fl auzit, sti. nu fl aft.at etc.) cti., fine
firmarea, adeziutiea), justificarea; corectarea,
seama (cont) cti., ai fn vedere cti., ai dreptate, ba
obiecfia, contestarea (dezacordul), critica '(acuJ bine cii nu, sunt de acord cti., desigur cti., da ...
:z;aa, repro~ul) ~i conclu.zia (teza). Intre expredar; fora fndoialti. cii... dar, dimpotrivii, contrar
siile ~i cuvintele cu rol lirgumentativ, frecvente
celo'r spuse de tine etc.
sunt:: pentru cti., deoarece, totu$i, a:;adar, deci,

1. Completeaza tabelul urrnator, grupand expresile ~i cuvintele de mai sus in func\ie de rolul
!or intr-o argumentare. Adaugii. ~ i alte cuvinte/
expresii potrivite acestor roluri.
Asentiment (confirmare, adeziune)
Justificare
Corectare
Obiecpe
Contestare ( dezacord)
Critica (acuza\ie,

repro~)

Concluzie (teza)

2. Imagineaza-ti urrnatoarea situa\ie: Un ziar

local informeaza in legatura cu proiectul autoritatilor de a construi un pare de distrac\ii in vecinatatea unei rezerva\ii naturale protejate, ~i indeamnii. cititorii sa i~i exprime punctul de vedere
sub forma unor scrisori adresate prefecturii.
Redacteaza, sub forma unei scrisori de 10-15
randuri adresate prefectului, un text al carui rol sii.
fie, la alegere, exprimarea asentimentului, dezacordului sau a criticii fa\a de acest proiect.
3. De~i sunte\i abia in clasa a XI-a ~i pana la
absolvire mai este Inca destul timp, discuta\i, in
grupe de cate trei-patru colegi, despre planurile
voastre dupa terminarea Iiceului. Stabili\i, fiecare,
cate 0 listii. cu doua-trei dintre posibilele directii in
care gandi ca v-a\i putea proiecta viitorul ~i justificap-va op\junile. Colegii vii vor asculta ~i-~i vor
exprirna eventualele obiecfii ~i observafii, i~i vor
exprirna acordul sau dezacordul. Scopul acestei
aplicatii este de a exersa utilizarea diferitelor
structuri argumentative in comunicarea cotidiana.
4. Completeaza tabelul urmator, identificand
scopul argumentii.rii in fiecare dintre textele A.,
B., C . ~iD.:

II

T---u- 1

A. Elaborat pe baza dic/ionarelor de diferite

categorii :;i specialitii/i, Mic11l dic{ionar de 11eologisme f!fi propune sii oglindeascti. bogata terminologie a multiple/or domenii ale :;tiin{ei :;i tehnicii, precum :;i a literaturii !fi artei. Fiind vorba
de un dic{ionar de propor{ii reduse, el nu putea sii
fie decdt selectiv, fnregistrdnd ca atare doar par/ea cea mai reprezentativii a inventarului lexical
neologic al limbii romdne contemporane.
(Florin Marcu, Prefa{ii la Mic dic(ionar de
11eologisme)

B. Prin unnare, paronimia nu este un fenomen semantic, ci un simplu accident :;i, ca unnare,
nu intereseazii din punctul de vedere al organiziirii vocabularului. Jn literatura de specialitate,
paronimele mai sunl numite cvasiomonime.
Se admite fn general cti. paronimele diferti. ca
formti. printr-unul sau eel mult douti. sunete, de
ex., a enerva !fi a inerva.. Alteori ele pot fl formate
din exact acelea:;i sunete, a ciiror ordine este
schimbatii, de ex., antonimie $i antinomie.
Din cele de mai sus rezultti. cti. fn definirea paronimiei trebuie luate fn considerare attit criteriul
cvasiidentitti./ii fonnale, cat :;i criteriul func{ional.
(Narcisa Forascu, Paro11imia, in revista
Limba !fi literatura romdnti.)

A. ,, Romani, fncetafi :;paga!" e tipic Biisescu.

Apelul pre$edintelui are ceva memorabil $i impracticabil. Pre$edintele crede cii avem de-a face
cu doi parteneri egali: eel care dii :;i eel care ia. Nu
e a:;a. Ce! care ia e mai tare. El are puterea de a

refuza sii f:;i facii datoria, iar acest :;antaj e, ptinii la

urmii, decisiv. Pre!fedintele s-a fndepiirtat romantic,
naiv :;i declarativ, de realitatea feudalii, conservatii
in inima vie{ii sociale dezordonate a romdnilor. Cu
toate acestea, pre!fedintele a atins nervu/ slab al
societii/ii romtine$ti. Vorbind de lipsa de incredere
a romtinilor $i contestdnd precis termenii fn care a
Jost pregiitilii integrarea europeanii, el a riimas, in
continuare, singurul politician roman competent fn
ale na{iei sale.
(Traian Ungureanu, Cotidianul)
B. Doamna X predii engleza la o :;coalii din
Capita/ii. Jmi vorbe!fte de un caz de dublu abandon,
de anul lrecut. Alexandru $i Marian, amdndoi elevi
intr-a VIII-a. Tatiil lui Alexandru este mecanic auto
!fi are un atelier de service. Tatiil Lui Marian este
miicelar $i are o miiceliirie. Amtindoi piirin{ii cti:;tigii bine. Nici copiii Lor nu o due riiu. Anul trecut,
la sfdr$ilul semestrului I. a avut o lecfie deschisii
despre visele de viitor ale copii/or. Fiul miice/arului
a anun/at cii el o sii se lase de $Coalii. ,, Cu ce mii
ajutii pe mine !fCOala - a intr.ebat - sii am un
viitor?" Grice sfat al profesorilor, slrdn!fi pentru
lecfia deschisii, era contracarat cu: .. to{i oamenii
pe care ii cunosc $i au fnvii{atfoarte mutt au ajuns
sii aibii salarii de doi lei". La intervenfia unui domn
profesor de sport, care a incercat sii spunii cii .. fntr-adeviir salariile sunt mici, totu$i :;coala te face sii te
simfi un om realizat ", Marian a pufnit: ,, eu nu fn{e/eg cum vine chestia asta cu suntem realiza/i ca
oameni, dacii dumneavoastrii veni/i la $Coalii, de
ctind vii !ftiu eu, tot cu Dacia aia amiirdtii pe care
v-o reparii mereu Alexandru?!" Attit Marian cat $i
Alexandru au abandonat !fCOala.
(Stela Giurgeanu, $coala - lace bu11?)

JURNALUL DE LECTURA *
Cum s-ar putea scrie grafic aceastiifrazii de
Sadoveanu: ,,Jn livezile mdniistirii mai erau fncii
meri fnjlori{i, soarele ii piitrundea de o aburire
tranda'irie "? Poate asa:
~
~
Sau: .. Starostele tiicu. Jarul focului cre$tea,
clipind din ochi nenumiir{i de pietre scumpe.
Jmprejurimea era covtir:;itii de tiicerea muntelui
:;i asingurii~

C. Dorul imita{iei s-au focut la noi o manie

primejdioasii, pentru cii omoarti. fn noi duhul na{ional. Aceastti. manie este, mai ales, covtir:;itoare
fn literaturti.. Mai fn toate zilele ies de sub tease
ciirfi fn Zimba romdneascti.. Dar ce folos I cii sunt
numai traducfii din alte limbi, :;i fncti. :;i ace/ea de
ar fl bune. Traduc{iile nu Jae fnsti. o literaturti.. Noi
vom prigoni cat vom putea aceastti. manie

Astfel, cele $apte sute :;aptezeci de pagini ale

Fra{ilor J deri sunt ca o apii masivii, cu valuri
ca/me, rar lurburate.

pove$ti din Hanu Ancutei. Senzafia e puJernicii,

denivelarea profundii; e ca :;i cdnd, dupii o plutire
pe baltii, 1111 $UVOi te ia pe sus $i te duce repede,
irezistibil, simfonic. Mare scriitor, fl cite:;ti fn genunchi. Ce fraze! Ce sue!

*
... revin la Ion al lui Rebreanu. Tot nu mii
fmpac cu ,,soarele fngiilbenit de necaz", cu cele
douii ,,glasuri" care taie cartea inoportun, fn
schimb mii aleg pentru marele scriitor cu un
respect forii limitii. Rar elite o notii falsii (cum am
notat acum nouii ani), dar acestea se topesc cu
desiivdr$ire fn fntregul impecabil.formidabil ...
(Ra du Petrescu, Ocheanul illtors)

Sfdr$esc ultima jumiitate din Tara de dincolo de negura :;i tree forii pauzii, la cele dintdi
1. .

II

Extrasele de mai sus reprezinta impresii de

lectura, insemnari pe marginea car\ilor sub
forma unui jumal, de prozatorul Radu Petrescu
(1927-1982). Sunt puncte de vedere personale,
consemnate pe masura lecturii tex.tului respectiv.
Scopul lor este in principal sa conserve in timp o
piirere personala, chiar daca ulterior aceasta ar
putea sa fie nuantatii ori sii se modifice, cum se
poate observa in cazul aprecierii despre romanul
/011. Textele sunt de obicei scurte, iar limbajul,
direct, adesea necautat. Un astfel de jumal de
lectura nu este folositor numai criticilor literari
sau scriitorilor, ci oricarui cititor, a~adar ~i \ie.
Structura juroalului
informa\ii sumare privitoare la textul citit:
autor, titlu, editurii, tip de text (gen, specie etc.);
transcrierea sau macar sernnalarea unor
fragmente care \i-au atras aten\ia ~i consernnarea
impresiei despre acestea;
stabilirea unor analogii, compara\ii cu alte
texte citite sau chiar cu situa\ii de via\a traite de
tine sau despre care ai auzit;
exprimarea unei judeca\i ,,critice" despre
ansamblul textului sau doar despre fragmentul
consernnat;

planificarea unor eventuate acti vita\i

ulterioare, in directa legatura cu textul citit, cum
ar fi lectura ~ i a altor scrieri ale aceluia~i autor
ori ale altor autori, dar avand o tematica inrudita,
identificarea unor surse critice despre autor ~ii
sau opera literara respectivii care sa te ajute la
aprofundare, consemnarea unor intrebari pe care
sa le adresezi profesorului tau de literatura (sau
piirin\ilor, sau colegilor, sau prietenilor) etc.
Chiar daca este un document mai cu seama
pentru uzul personal, \ine seama ~i de corectitudinea redactarii: logica formularilor, ortografia,
punctua\ia, a~ezarea in pagina, lizibilitatea!
Ai in vedere ca un asemenea jumal devine
eficient numai in cazul consecven\ei consemnarii impresiilor de lecturii.. El nu este util doar
ca sprijin pentru memorie, ci te ajuta sa-\i dezvol\i creativitatea, sa te sim\i in largul tiiu atilt in
fa\a unei carti cat ~i a paginii albe, atunci cand
este necesar sa-\i demonstrezi competen\ele in
dorneniul redactiirii unor texte diverse, la ~coala,
de exemplu, sau la examene.

EVALUARE CURENTA
APLI CATll

1.

2.

3.
4.
5.
l.L. Caragiale {dreapta) i
George Cobuc

Ii

in grupe de trei-patru, compara\i ipotezele propuse mai sus, in

legatura cu motiva\ia comportarii lui Stavrache; exprima\i-va
opinia despre deznodamantul nuvelei . Discuta\i punctele voastre de vedere.
Serie o compunere de una-doua pagini , in care sa prezin\i
construc\ia subiectului ~i a discursului narati v in nuvela i11
vreme de riizboi, integrand ~ i urmatoarele concepte opera\ionale: actiune, secven!ii. narativii., episod, inlrigii., conflict,
alternan!ii., incipit, pauzii. descriptivii..
Argumenteazii, intr-un eseu liber de circa o pagina, ca in vreme
de riizboi este o nuvela psihologica.
Descrie, intr-o lucrare de una-doua pagini, evolu\ia rela\iei
dintre cei doi fra\i.
Rescrie, sub forma unei telegrame, scrisoarea prin care camarazii anun\ii domnului Stavrache moartea sublocotenentului
-.
Iancu Georgescu.

l!JUW C!lt!ll!lt!l

l!l~ D~fJil

Cunoscut indeob~te ca scriitor de factura comica, I.L. Caragiale

este ~i autorul unor nuvele naturaliste extrem de interesante
pentru profunzimea ~i subtilitatea sondarii subcon~tientului
personajelor, precum 0 fiiclie de Pa~te ~i Piicat. Cite~te una
dintre cele doua nuvele ~i noteazii-\i impresiile intr-un jumal
de lectura. De asemenea, stabile~te-i tema ~i identifica dovezi
cu ajutorul carora sa po\i argumenta existen\a unor influen\e
naturaliste prezente in text.

Simbolismul
Context istoric
Simbolismul este primul curent din literatura romana care, prin
Alexandru Macedonski ~i prin discipolii sai, este sincronic cu eel
european, fapt explicabil prin interesul unei par(i a intelectualitii\ii
romane~ti pentru spa\iul literar francez.
in principiu, simbolismul romanesc, asemeni oricarui alt curent
literar, cunoa~te o faza de apari\ie ~i de riispandire ( 1880-1900), una
de maxima inflorire ( 1900-1915/ l 916) ~i o alta de regres, panii la
dispari\ia sa din peisajul literar (ciitre 1940).
Etapa inceputurilor este una a tatoniirilor, caracterizatii prin
apari\ia unor articole programatice ~i prin activitatea cenaclului ~i a
revistei Literatoru/ (1880-1919, in opt serii, cu intreruperi), conduse
de Al. Macedonski, devenit ~ef de ~coalii. Dacii in plan teoretic, apar
articole ce definesc liniile directoare ale acestui curent literar - Al.
Macedonski: Despre logica poeziei (1880), Poezia viitorului
( 1892), Despre poezie ( 1895), Sim{urile i11 poezie ( 1895), in pragul
secolu/ui (1899) sau $tefan Peticii: Noul core11t literar (1899) - , in
planul crea\iei , realizarile riiman mai degraba sub semnul
experimentului. Privit cu antipatie de reprezentan\ii Junimii (Titu
Maiorescu, LL. Caragiale, Duiliu Zamfirescu) sau de scriitorii din
jurul revistei Colllemporanu/, cares-au coalizat impotriva literaturii
,,decadente", excluzand-o din ciimpul artei, simbolismul romanesc
de panii la 1900 a avut de infruntat, in egalii miisurii, ~i orientiirile
promovate de ciitre direc\ia tradi\ionalistii (semiiniitorism ~i
poporanism).
Etapa de maxima striilucire a curentului se desfii~oarii la inceputul secolului al XX-lea, panii la riizboi (1900-1915/ 1916). Acum
Literatorul ~ i gruparea din jurul siiu primesc un sprijin important de
la o altii revistii, ce devine o tribuna a simbolismului, Vieafa nouii.
( 1905- 1925), condusii de Ovid Densusianu. Pe langii Al. Macedonski, autor al volumul Flori sacre (1912), ce marcheazii desprinderea
de inflexiunile romantice ale tinere\ii ~i atestii formarea unei
variante simboliste originate, se afirmii ~i alte personalita\i poetice
de autenticii valoare: $tefan Petica (volumul Fecioare In alb, 1902),
Dimitrie Anghel (volumul i11 griidi11ii, 1905), Ion Minulescu
(volumul Ro111a11te pe11tru mai tiirziu, 1908) sau George Bacovia
(volumul Plumb, 1916). in numai un deceniu ~i jumiitate, au intrat
in scenii formulele esen\iale: simbolismul caligrafiat ~i muzical
($tefan Peticii), simbolismul ornamental, cu reflexe parnasiene,
izvorat dintr-o cizelare atentii a versului (Dimitrie Anghel), un simbolism al transei, al adancurilor (in unele poezii ale Jui George
Bacovia), toate fiind prefigurate de experimentele simboliste din
prima etapa. Experien\a simbolistii a inceputului de secol marcheaza intrarea poeziei romane~ti pe fiiga~ul liricii moderne.
Dupii 1915-1916, simbolismul romanesc trece in plan secund,
devenind fundal pentru alte orientiiri novatoare in poezie, sau,
ramas partial neconsumat, se prelunge~te prea mult la unii autori,
pana spre 1940, cand simbolismul european intrase deja in istorie.

Sa/omeea,
picturii de Gustav Klimt

Ii

Despre un model univoc ~i chiar unitar al simbolismului nu se

poate vorbi, situatia poeziei romane~ti nefiind foarte diferita de cea
a poeziei europene. in perioadele de manifestare a simbolismului
romanesc, sunt mai multe modalitati de raportare la aceastii mi~care.
Pe de o parte, apar teoreticieni valoro~ i ~i ~efi de grupare, ca
Al. Macedonski sau Ovid Densusianu, experimentatori, precum
acela~i Macedonski, in poezia caruia se combina simbolismul cu romantismul ~i parnasianismul, dar ~i poe\i care riiman definitiv reprezentanti ai simbolismului, precum ~tefan Petica ~ i Ion Minulescu,
sau poeti minori ~i mimetici. Pe de altii parte, sunt poeti care au
gravitat in cercul lui Macedonski sau care au trecut initial printr-o
etapa simbolistii, dar care au evoluat spre un modernism de sinteza
(Tudor Arghezi), spre traditionalism (Ion Pillat), spre expresionism
(Adrian Maniu) sau spre mi~carea de avangarda (Ion Vinea,
B. Fundoianu). Statutul Jui Bacovia este aparte, chiar daca debutul
~i afinitatile ii apropie de simboli~ti . Opera lui este receptatii, in
timp, atilt ca expresie a simbolismului autentic (to\i simboli~tii no~tri
minori se regasesc in poezia lui ca teme, motive ~i atmosferii), cat ~i
ca depii~ire a modelului, spre zona expresionismului ~i a avangardei.
Trasaturi
Cum s-a remarcat adeseori, trasiiturile simbolismului romanesc nu diferii esenpal de cele ale simbolismului european, insa o
analiza atenta poate constata o deplasare de accent ciitre una sau alta
dintre acestea. ~i in crea\ia poetilor simboli~ti romani se intalne~te
tenta\ia pentru investigarea unor zone tematice noi ( ora~ul
tentacular, nevrozele, melancoliile autumnale, nostalgia depiirtiirii,
singuriitatea, evadarea, drama omului modern apasat de spleen,
obsedat de ideea mortii/ a bolii), preferin\a pentru imagini vagi, fiirii
contur, pentru clarobscur, obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) ~i
a instrumentelor ale ciiror sunete sugereaza stiiri suflete~ti (clavirul,
pianul, vioara), cautarea valen\elor muzicale ale cuvantului
(cadenta, alitera\ia ~i asonan\a, ritmul launtric, repetitia, laitmotivul
~i refrenul, ciici, scria Paul Verlaine, De la musique avant toute
chose - Muzica fnainte de toate), preocuparea pentru coresponden\e, descatu~area fanteziei poetice in utilizarea simbolului sau a
sinesteziei, dorin(a de a experimenta noi tipare in prozodie. In
schimb, ei refuza contemplarea pur sentimentala a naturii ~i , de
asemenea, logicul, explicitul, ra\ionalul in favoarea sugestiei.
Reprezentanp
In afara poe\ilor enumera\i mai sus, ~i care formeaza nucleul
cu adeviirat valoros al autorilor simboli~ti , mai meritii amintite ~i
alte cateva nume, precum eel al lui Iuliu C. Siivescu (1866-1903), al
Elenei Farago (1878-1954), al lui ALT. Stamatiad (1885 -1956), al
lui Horia Furtuna (1886-1952), cunoscut mai ales pentru poemul intitulat Balada lunii, ori al lui B. Fundoianu (1898-1944), simbolist
doar in anii debutului din care a pastrat cateva poezii pe care le-a
retipiirit mai tarziu in volumul Priveli~ti.

m'I

u man mii IEI

I.

2.

l!l IEI ii IEI Et ii

Poetul Alexandro Macedonski a scris despre simbolism, pentru

prima oarii, in revista Literatorul, in articolul Poezia viitorului, in urmatorii termeni : Simbolismul, fn grece9te sy mbolon,
astfel zis semn, este numele modului de a se exprima prin
imagini spre a da na9tere, cu ajutorul for, ideii. . Albea/a
crinilor poate sii. fie altceva decO.t simbolul inocenfei? Pornind
de la aceste idei, pe baza experien\ei tale de via\ii ~i a lecturilor
de pana acum, precizeaza ce simbol pot intruchipa urmatoarele
obiecte sau evenimente: florile (trandafirul, ghiocelul), arborii
(bradul, stejarul), animalele (pisica neagra, leul, maimu\a),
piisiirile (privighetoarea, corbul), a~trii (soarele, luna), culorile
(ro ~ u, verde, negru), evenimentele accidentale (cantecul
cucuvelei, apari\ia curcubeul).
'
Ciiliitoria a fascinat dintotdeauna, in literatura lumii devenind,
deopotriva, tema ~i motiv literar, intens exploatate. Se poate
vorbi de o varietate, practic nelimitata, de modalitii\i de a caliitori - in plan real (in Mun{ii Neam{ului de Calistrat Hog~),
imaginar (0 ciiliitorie spre centrul piimiilitului de Jules Verne),
simbolic (Odiseea de Horner), fantastic (1i11ere{e fiiriJ. biJ.triine{e
$i via{iJ.fiJ.riJ. de moarte, basm popular romanesc) ~.a.m.d. Da
cinci exemple de alte crea\ii, romane~ti ~i universale, care au
ca tema, explicit sau implicit, cii.lii.toria, exprimandu-\i opinia
despre modul in care aceasta este reflectata in respectiva opera.

NOAPTEA DE DECEMVRIE
de Alexandru Macedonski

Pus tie $i albii. e camera moartii....

$i focul sub vatrii. se stinge scrumit... Poetul, alii.turi, trii.snit stii. de soartii.,
Cu nici o schinteie fn ochiu-adormit.. .
Jar geniu-i mare e-aproape adormit...
$i nici o schinteie fn ochiu-adormit.

10

Pustie $i albii. e-ntinsa cO.mpie...

Sub viscolu-albastru ea geme cumplit.. .
Sii.lbaticii. fiarii., rii.stri$fea-l sf0.$ie,
$i luna-l prive$le cu ochiu-o{elit... E-n negura nop{ii un alb mono lit...
!;i luna-l prive$fe cu ochi o{elit.

Alexandr:u Macedonski (18541920), poet, prozator ~ i dramaturg.

Se n a~te la Bu cu re~ti , in familia unui
ofi\er de cariera, tatal sa u, viitor general, devenind ministru de razboi
in guvernul lui Al.I. Cuza. Copilaria
~ i -o petrece la m o~ i a parinteasca
de langa Craiova. ora ~ in care
absolva ~coa l a pri mara ~ i cateva
clase de liceu. in adolescen\a 9i in
tinere\e, din ca uza sanata\ii ~u
brede, dar 9i din dorin\a continuari i
studiilor, calatore9te in Austria, Elve\ia
9i Italia. Debuteaza cu poezie in
1870 ~i publica primul volum de
versuri - Prima verba (1872), fara
prea mari ecouri in presa vremii.
Studi ile superi oare sunt sporadice
(se inscrie la Facu ltatea de Litere
din Bucure9ti, Iara a o termina).
incepand cu an ul 1873, deschide seria atacurilor violent antidinastice (poezia 20 mai 9i articolele
din ziarul O!tu0 . Urmeaza arestarea
(1875), u ~ proces in care este achitat
9i o manifestare publica, aranjata
de liberali, ceea ce ii aduce notorietatea . Continua activitatea de ziari st
la diferite publica\ii efemere.
Dupa 1880, Macedonski se impune definitiv pe scena literara romaneasca: infiin\eaza revista Literatorul
de orientare antijunimista (18801919, in opt serii, cu intreruperi),
publica al doilea volum de versuri
care se bucura de o primire favorabila (Poezii, 1882), i se joaca in
premiera cateva piese . in acela9i

II

timp, declan~aza ~i polemici violente, in urma carora i~i capata du~ mani
inver~una\i , pana la sfar9itul vie\ii.
Fundamental orgolios , Macedonski
polemizeaza cu Alecsandri , ataca
furibund Junimea, publica o epigrama impotriva lui Eminescu , dupa
declan~area bolii acestuia (1883),
ceea ce ii supune oprobriului 9i ii
aduce o dizgra\ie indelungata, care
ii va marca 9i destinul literar, sprijina acuza\ia de plagiat impotriva lui
Caragiale, in celebrul proces Caragiale
- Caion (1901-1902).
Dornic sa scape de atmosfera
ostila care se crease, pleaca la Paris
(1884), unde i~i va face numeroase
legaturi literare 9i va scrie poezii in
limba franceza. intorcandu-se sporadic in \ara ~i constatand ca nimic
nu se schimbase in ceea ce ii privea.
in ciuda unei existente materiale precare, este deosebit' de activ
ca literal ~i publicist. in 1892 apare
in Literatorul articolul programatic
Poezia viitorului, adevarat manifest simbolist, urmat de alte articole
in care se reiau 9i se nuan\eaza
ideile exprimate: Despre poezie
(1895), Simturile in poezie (1895)
9.a. Volumele Excelsior (1895) 9i
Bronzes (1897, in limba franceza)
ii arata ca pe unul dintre importan\ii
poe\i ai vremii.
Oupa 1900, activitatea literara
se manifesta deopotriva in proza in 1902 apare culegerea de schi\e
9i de nuvele Cartea de aur, in 1906,
la Paris, publica La calvaire de feu ,
proza poetica , rescrisa mai tarziu ,
in versiune romaneasca, sub titlul
Thalassa (1915) -, in teatru: Moartea
lui Dante Alighieri (1916) sau in
poezie, in 1912 aparand volumul
Flori sacre, iar in 1916, primul ciclu
din Poema rondelurilor.
Teoretician al simbolismului ,
9ef de 9coala literara , conduce un
cenaclu literar, pe care ii vor frecventa ~i viitorii mari poe\i Tudor Arghezi, George Bacovia ori Ion Pilla!.
Planuie9te sa realizeze o .,edi\ie definitiva" a scrierilor sale, pe care insa
nu o mai poate realiza.
Personalitate contradictorie ~i
controversata. Macedonski are meritul esen\ial de a fi deschis calea
poeziei romane~ti catre modernitatea vremii, el insu~i scriind ini\ial
sub influen\a romantismului, dar
apropiindu-se de estetica parnasianismului ~i. mai ales, a simbolismului, in final intorcandu-se catre clasicismul rafinat.

15

Name/ii de umbra fn juru-i s-aduna...

Faptura de huma de mult a pierit
Dar f runtea, tot mandra, ramane fn tuna Chiar alba odaie fn noapte-a murit... -

55

Faptura de huma de mull a pierit.

20

E moarta odaia, $i mart e poetul...

in zare, lupi groaznici s-aud, ragu$il,
Cum latra, cum urla, cum urea, cu-ncetul,
Un tremol sinistru de vant-nabu$it...
Jar criva/ul /ipa... - dar el ce-a gre$il?

60

Un haos, urgia se face cu-ncetu/.

25

65

Urgia e mare !fi-n gandu-i, $-afara,

$i luna e rece fn el $i pe cer. ..
$i bezna lunge!fte o stra$nica gheara.
$i lumi/e umbrei chiar fruntea i-o cer. ..

70

$i luna e rece fn el $i pe cer.

30

Dar scrumul sub vatra, deodatti., clipe$1e

Pe ziduri, alearga albastre nti.luci. ..
0 jlacara vie pe CO$ izbucne$1e,
Se urea, pa/pita, trosne$1e, vorbe$1e...

75

,,Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"

35

40

45

$i jlacara spune: ,,Aduc inspirarea.

Asculta, $i canta, $i tanar refii. .. in slava-nvierei fneaca oftarea ...
Avut $i puternic emir, voi sa fii." $i jlacara spune: ,,Aduc inspirarea"
$i-n alba odaie alearga vibrarea.

80

85

Rastri$tea zapezei de-afara dispare ...

Deasupra-i e aur, !fi aur e-n zare, $i iata-l emirul ora$ului rar. ..
Palatele sale sunt a/be fantasme,
S-ascund printre frunze cu poame din basme,
Privindu-se-n luciul paraului clar.

90

50

Bagdadul! Bagdadul! $i el e emirul...

Prin aer, petale de raze plutesc...
Matasea-nf/orita marita cu firul
Nuanfe, ce-n umbra, fncet ve$tejesc.. . Havuzele canta... - voci limpezi $Optesc.. .
Bagdadul! Bagdadul! $i el e emirul.

95

Movile fnalte de-argint !fi de aur,

$i jaruri de pietre cu jlacari de sari;
Hangiare-n tot locul, o{eluri cumplite in grajduri, cai repezi cu foe fn copite,
$i ochi fmprejuru -i - ori spuza, oriflori.

in gloria-i de-aur fncet se ridica...

$i lacrima, clara, luce!fte !fi pica.
Din apa fantanei pe care o $lie
in urma, mai cere, o data, sa bea ...
Curmalii-o-nfa$oara c-o umbra-albastrie ..
Aceea$i e apa spre care venea
Copil, sa-$i aline blonde/ea fn ea $i-ntreaga, fantana, e tot cum o $lie.

Bagdadul! cer galben !fi roz ce pa/pita,

Rai de-aripi de vise, !fi rai de grti.dini,
Argint de izvoare, $i zare-aurita Bagdadul, poiana de raze $i crini Djamii - minarete - $i cer ce pa/pita.

100

$i el e emirul, $i toate le are ...

E tanar, e farmec, e trasnet, e zeu,
Dar zilnic se simte farat de-a visare
Spre Meka se duce cu gandul mereu,
$i-n fa/a dorinfei - ce este - dispare Jar el e emirul, !fi toate le are.

I 05

E tot cum o $lie, - dar, searbti.d la fa/a,

Sub magica-i umbra, un om se rasfa/a...
Mai slut e ca iadul, zdrenfos, !fi pocit,
Hoit jalnic de bube, - de drum prafait,
Viclean la privire, $i searbti.d la fafa.

110

De nume-l fntreaba emirul, deodata,

$-acesta-i raspunde cu vocea ciudata:
- La Meka, plecat-am a merge !fi eu.
La Meka? La Meka? .. . - $i vocea ciudata:
- La Meka! La Meka! rasuna mereu.

115

$i pleaca drumeful pe-un drum ce cote!fle...

Pocit, $Chiop $i searbti.d, abia se tara!fle ...
$i drumu-ocole!fle mai mult, tot mai mull,
Dar mica poteca sub pomi $erpuie!fle,
0 tanara umbra, de soare-1 fere$le,
Auzu-i se umple de-un vesel tumult,
$i drumu -oco/e!fle mai mull - tot mai mull.

Spre Meka -1 rape!fte credin/a - voinfa,

Cetatea preasfanta fl cheama fn ea,
ii cere simfirea, fi cere fiin/a,
ii vrea f rumusefea - tot sufletu-i vrea Din ta/pi pana-n cre$tet fi cere fiinfa.
Dar Meka e-n zarea de jlacari - departe De ea o pustie imensa-1 desparte,
$i prada pustiei ca/i oameni nu cad?
Pustia e-o mare aprinsa de soare,
Nici cantec de paseri, nici pomi, nici izvoare $i dulce e viafa fn rozul Bagdad.
$i dulce e viafa fn sali de-alabastru,
Sub bolfi lucitoare de-argint !fi de-azur,
in vie lumina trondnd ca un astru,
Cu albele forme de silji fmprejw;
in ochi cu lumina din lotusu-albastru.
Dar iata $i ziua cand robii $i-armeaza... Camile gale!fte, $i negrii-armasari,
Convoiul se-n$ira - fn zori schinteiaza,
Porne$1e cu zgomot, - mulfimea-1 urmeaza,
Spre porfi napustita cu mici $i cu mari.
$i el ce e-n frunte pe-o alba cami/a,
Jar viu de lumina pe ro$u-oranisc,
S-opre$te, o clipa, pe verdele pisc,
Privindu-!fi ora$ul fn roza idila...
S-opre$te, o clipa, pe verdele pisc...
Din ochiul sau mare o lacrima pica,
Pe cand, pe sub dealuri, al soarelui disc

120

125

130

135

Jar el, el emirul, de-asemenea pleaca Pustia 1-a!fleapta fn largu-i s-o treaca..
Prin prafu-i se-n$ira camile !fi cai,
Se mistuie-n zare Bagdadu/, !fi piere,
Mai !flers decal rozul de jlori efemere,
Mai stins decal visul pierdutului rai.
in /argu-i, pustia, Sa treaca-/ a!fleapta...
$i el nainteaza - $i ca/ea e dreapta E dreapta - tot dreapta - dar zilele curg,
$i foe e fn aer, fn zori, $i-n amurg $i el nainteaza - dar zilele curg.
Nici urrna de ierburi, nici pomi, nici izvoare...
$i el nainteaza sub jlaciiri de soare...
Jn ochi 0 naluca de sange - fn gal
Un chin fora margini de sete-arziitoare...
Nesip, $i deasupra, cer rO$U - $i-atat. $i tofi nainteazii sub flaciiri de soare.

$i el e emiru/, $i are-n tezaur,

II

II

140

145

150

$i tot fiirii margini pustia se-ntinde,

$i tot nu s-aratii ora:jul preasfant Nimic n-o sfar:je:jle fn zori cand s-aprinde,
$i n-o-nvioreazii sujlare de vant Luce:jle, vibreazii, :ji-ntruna se-ntinde.
Abia ici 'fi colo, giisesc, cateodatii,
Verdea{ii de oazii cu dor a:jleptatii...
Siigeatii, aleargii cal alb !fi cal murg,
Ciimi/ele-aleargii siigeatii :ji ele,
La cantecul apei se Jae u:jurele ...
Jzvor sau citernii fn clipii le scurg Dar chinul refncepe - !fi zilele curg.

185

190

195

155

160

165

170

$i tot nu s-aratii niiluca sublimii.. .

$i apa, fn foale, descre:jte mereu .. .
Cand calul, cand omul, s-abate victimii,
Jar mersul se face din greu, :ji mai greu ...
Cu trei $i cu patru, mor to{i plini de zile,
Dragi tineri, cai ageri, :ji mandre ciimile.
$i tot nu s-aratii cetatea de vise...
Merindele, zilnic, fn triii:jti se sfar!fesc ...
Priidalnice zboruri de paseri sosesc ...
S-aruncii pe le:juri cu ciocuri deschise,
Camile, cai, oameni cad, pier, se riiresc ...
Doar negrele paseri mereu se-nmul{esc $i tot nu s-aratii cetatea din vise.
Cetatea din vise departe e fncii,
$i vine :ji ziua cumplitii, cand el,
Riimas din to{i singur, sub cer de otel,
Pe minte f:ji simte o noapte adancii... Cand setea, cand foam ea -, grozave la fel.
Pe piept, ori pe pantec, fi pun cate-o stancii
Prin aeru-n jliiciiri, sub cerul de-o{el.

200

205

210

2I5

175

180

II

Pierdu{i sun! to{i robii, cu cai, cu ciimile ...

Sub aeru-n jliiciiri, zac ro!fii movile.
Nainte - fn laturi - napoi - peste tot,
Oribil palpitii aceea:ji culoare...
E-aprins chiar pliimantu hriinit cu dogoare,
Jar ochii se uitii zadarnic, cat pot Tot rO:jU de sange ziiresc peste tot
Sub aeru-n jliiciiri al fungi/or zile.
$i foamea se face mai mare - mai mare,
$i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare...
Bat tamplele... - ochii sunt demoni cumpli{i. ..
Cutremur e setea, :j-afoamei sim{ire
E :jarpe, ducandu-:ji a ei zvarcolire

220

225

Jn pantec, fn sange, fn nervii-ndarji{i. .. Bat tample/e... - ochii sunt demoni cumpli/i.

Abia pii:je:jte ciimila ce-l poartii...
Speran{a, chiar diinsa, e-n sujletu-i moartii... Dar iatii... - piirere sii fie, sau ea? ...
Jn zarea de jliiciiri, in zarea de sange,
Luce:jle.. . - Emirul, puterea :ji-o strange.
Chiar por{ile a/be le poate vedea ...
E Meka! E Meka! :j-aleargii spre ea.
Spre albele ziduri, aleargii - aleargii,
$i albele ziduri, /ucesc - striilucesc, Dar Meka fncepe :ji dansa sii meargii
Cu pasuri, ce-n fundul de ziiri o riipesc,
$i albele ziduri, lucesc - striilucesc!
Ca giindul aleargii spre alba niilucii,
Sp re poamele de-aur din visu-i ceresc...
Camila, cat poate, griibe:jte sii-l ducii .. .
Dar visu-i nu este un vis omenesc $i poamele de-aur lucesc - striilucesc Jar alba cetate riimane niilucii.
Riimane niilucii, dar tot o ziire:jte
Cu por{i de topaze, cu turnuri de-argint,
$i tot ciitre ele s-ajungii zore:jte,
Cu toate cii :jlie prea bine cii-1 mint
$i por{i de topaze, :ji turnuri de-argint.
Riimane niilucii fn zarea pustiei
Regina trufa!fii, regina magiei,
Frumoasa lui Meka - tot visul /inti!,
$i vede pe-o iazmii cii-i trece sub poartii...
Pe cand :jOViiie:jle ciimila ce-l poartii...
$i-n Meka striibate drume{ul pocit,
Plecat :jchiop :ji searbiid pe drumul cot it Pe cand :jOviiie:jle ciimila ce-1poartii...
$i moare emirul sub jarul pustiei $i focu-n odaie se stinge :ji el,
Jar lupii tot urlii pe-ntinsul campiei,
$i frigul se face un brici de o{el...
Dar /una cea rece, $-acea du!fmiinie
De lupi care urlii - $-acea siiriicie
Ce-alunecii zilnic spre ultima treaptii,
Sunt toate pustia din ca/ea cea dreaptii,
$-acea izolare, !f-acea dezolare,
Sunt Meka cereascii, sunt Meka cea mare ...
Murit-a emirul sub jarul pustiei.

PUNCTE DE REPER

Admirator al poetului francez Alfred de Musset, Macedonski

scrie un ciclu de unsprezece Nop(i, concepute ca o replica ~i o continuare a poeziilor omonime ale acestuia.
Poemul Noaptea de decemvrie este publicat ini\ial in revista
For{a moralii (6 ianuarie 1902) ~i apoi in volumul Flori sacre (1912).
Radacinile temelor, motivelor ~i ideilor existente in Noaptea
de decemvrie trebuie cautate, in primul rand, in personalitatea
complexa ~i contradictorie a autorului insu~i ~i abia dupa aceea in
contextul mai larg al ideologiilor ~i al doctrinelor literar-estetice ale
epocii.
Dualitatea artist - om comun i~i afla coresponden\a, in plan
simbolic, alegoric, in cuplul emir - drume{ul ,,pocit, !fChiop !fi
searbiid ", iar aspira\ia macedonskiana catre sonurile de poezie
purii, con~tiin\a valorii proprii, increderea in arta viitorului,
contestarea ~i negarea valorilor consacrate au ceva din neclintita
credin\a a emirului ca, urmand calea dreapta, va ajunge la Meka.
Pe de altii parte, contactul striins cu poezia francezii, indeosebi cu
cea romantica, pamasiana ~i simbolistii, ii deschide Jui Macedonski
gustul pentru exoticul oriental. In Noaptea de decemvrie se regiisesc
teme, motive ~i cli~ee ale esteticii romantice (calatoria, inspira\ia,
omul superior, condi\ia creatorului, damnatul, visul, moartea, primatul sentimentelor, retorismul discursului Hric, opozipa ~i antiteza
pe multiple planuri, transgresarea timpului ~i a spa\iului, mirajul
etc.), dar ~i ale simbolismului (sugestia, simbolul, valen\ele muzicale ale cuvantului, obsesia culorilor, sinestezia, laitrnotivul ~i
versul-refren etc.) sau ale pamasianismului (irnagismul rafinat, virtuozitatea formei, construc\ia savantii, boga\ia ~i raritatea rimelor).
Nu in ultimul rand, contactul cu in\elepciunea orientala va
declan~a in Macedonski interesul pentru pildele morale, cu tiilcul lor
care implica alegoria ~i simbolul. Astfel, poetul va repovesti in proza
una dintre pildele morale ale Lui Saadi, Hangiul !fUgubiif, sub titlul
Meka :ji Meka. Bogatul emir Ali-ben-Mohamed-ben Hassan prime~
te de la tatiil siiu, care este pe patul de moarte, sfatul de a nu se abate
niciodata in via\a de la ca/ea cea dreaptii. Ca orice credincios musulman, Ali trebuie sa piece in pelerinaj la cetatea sfiinta Meka. El pleaca direct prin pustiul arab, inso\it de un convoi de camile ~i servitori,
hotiirat sa mearga numai pe drumul drept. Pe timpul calatoriei, ii
intalne~te pe Pocitan-ben Pehlivan, un hagiu descul\, cu infiip~are de
cer~etor, care are ~i el aceea~i \intii. lnvitat sa inso\easca fastuosul
convoi, Pocitan refuza, mergand spre Meka pe ca/ea ocolitii :fi
umbroasii. '.in drumul prin pustiu, oamenii ~i carnilele mor rand pe
rand, iar Ali, sleit de puteri, moare ~i el, aproape de Meka, fiira a-~i
implini visul, in timp ce Pocitan ajunge la cetatea sfiinta. Astfel,
emirul trece pragul Mekiii cere!fli, iar Pocitan ajunge la Meka
piimanteascii, de unde ~i titlul povestirii morale Meka :ji Meka .
Fascinat de boga\ia de sensuri ~i de sirnboluri pe care o ascunde
parabola repovestita in 1880, Macedonski va reveni asupra subiectului in eel mai valoros dintre poemele sale, Noaptea de decemvrie,
dezvoltiind tema emirului ~i pastriind ca idee fundamentala puterea

Dedica\ie a lui
Alexandru Macedonski pentru
poetul Al.T. Stamatiad

Saadi (Mucharrif al-Din) , poet

persan (1184-1290).

~~
~1-'"'~~
"1":

..

~.

Z'.

~~'!({,~~~A'.

==----~

Autograf Alexandru Macedonski

Ill

MACEDON SKI
OPERE
I. VCnuri ProU in lirnb.i rominl

ACAOE.'11A RO~ANA

Edi1u11 Funda\ici ?\aliotulc

pcatru ~1i i 111I ti Artl

uaivm
Ct1cidopcdic

Alexandru Macedonski,
Opere (vol. I)

MACEDON SKI
OPERE
II. D<Jmlu~ic TraJue<ci 1i rlpllri
ia hmb.t romin! Vct'$u ri Proz.i
Or.nnatur~ic in limb.-. fr.meal

.ACADEMIA ROMANA
univcu
Ediiura had1,ici Natiorulc
udclopcdk
pcnm1 $1iin1t $i ArtJ

Alexandru Macedonski,
Opere {vol. II)

ii

credin\ei omului superior 'in ideal, in ca lea dreapta, 'in ciuda oricaror
obstacole.
Sub aspectul elementelor de compozi\ie ~i de structura, pot fi
identificate trei secven\e principale, din a caror complementaritate
rezulta unitatea con\inutului.
intaia secven\a (versurile 1-28) aduce In prim-plan imaginea
poetului cu nicio schinteie in ochiu-adormit. A doua, de mai mici
dimensiuni (versurile 29-39), este consacrata motivului romantic al
inspira/iei, flaciira simbolica ce palpitii, trosne:jte, vorbe:jle, aduce
vibrarea, odatii cu porunca ascultii, :fi ciintii, :ji tiiniir refii. Ultima
secven\a, cea mai lunga ~i consistenta In semnifica\ii (versurile 40227), are ca subiect metamorfoza poetului In emir al Bagdadului,
care e tiiniir, e farmec, e triisnet, e zeu, dar care, furat de-o visare,
lncearca sa traverseze pustia, urmand calea cea dreaptii catre
niiluca sublimii, ciitre frumoasa lui Meka, gasindu-~i sfiir~itul
aproape de cetatea presfiintii, pamanteasca, intrand In schimb 'in
Meka cereascii, In Meka cea mare.
Noaptea de decemvrie permite o pluralitate de perspective ale
interpretarii. Mai lntai, a~a cum arata criticul literar Eugen Todoran,
exista un plan al denota\iei de baza a textului, care are In vedere
epicul, deoarece in construc/ia ei obiectivii, poezia este o poveste.
Un al doilea plan al interpretarii poate avea in vedere stratul
alegoric :ji simbolic al textului poetic. Aici, alegoria presupune trecerea de la individual ~i concret la general ~i abstract (condi\ia
creatorului ~i a crea\iei lntr-o lume ostilii, flacara de sorginte divina
a inspirapei creatoare, nazuin\a omului de geniu catre idealul
absolut, puterea credin\ei in destin, In calea cea dreaptii, ~i
respingerea drumului cotit, plecarea de la bine in cautarea maibinelui, vitregia sorpi ca piatra de lncercare a marilor caractere,
miintuirea prin suferin\a, moartea dernnii pe drumul realizarii
idealului etc.). in poem existii o paleta extrem de complexa a
simbolurilor (camera moartii, focul, tuna, lupi groaznici, o jlaciirii
vie, vibrarea, emirul, Bagdadul, o/eluri cumplite, zarea de jliiciiri,
pustia, convoiul, apa fiintiinei, umbra, niiluca sublimii, negrele
paseri, demoni ~.a.m.d.) ~i a rela\iilor, mai ales de opozi \ie, ce
constituie liantul ideilor poetice, explicit formulate sau implicite
(poetul-emirul-pelerinul, omul superior-omul comun, calea cea
dreaptii-drumul priifuit ~i umbros, idealul atins-idealul visat,
efemerul-etemul, fiintiina/ izvorul/ havuzul-pustia, bogatul-siiracul,
Meka pamanteasca-Meka cereasca, moartea-via\a etc.).
Un alt plan al sernnifica\iilor textului poate fi pus sub sernnul
mitului, care are ca fundament ideea nazuin\ei catre idealul niciodata
atins. Fundalul poemului este spa\iul fabulos-oriental (pe de o parte,
rozul Bagdad ~i comorile sale nenumiirate, pe de alta, piimiintul
hriinit cu dogoare, negrele piisiiri ~i alba niilucii - Meka). Caliitoria
emirului spre Meka este o sublima 'incercare de a transcede, respectiv
de a depa~i limitele cuno~terii experimentale, ale realita\ii perceptibile, aviind nu cauze exterioare, ci un impuls interior de a ajunge la
chiar esen\a lucrurilor, de a realiza ceea ce nimeni, niciodatii, n-a mai
putut. Respectiind proporpile, sub acest aspect ea poate fi asemiinata
cu drumul Jui Hyperion prin spa\ii siderale, pentru a cere Demiurgului renun\area la nemurire, In schimbul dragostei.

EXPLORAREA TEXTULUI
1.
2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.
9.

10.

11.

12.

13.

Prima secven\a a poeziei (versurile l-28) con\ine cateva elemente ale imaginarului poetic romantic. Identifica-le in text.
Explicii semnifica\ia imagioii artistice din versul in zare, lupi
groaznici s-aud, riigu:jit.
Compara imaginea lunii dintr-o poezie eminesciana citita de
tine cu aceea din Noaptea de decemvrie . Eviden\iaza
diferen\ele de viziune ale celor doi poep.
Ideotifica in descrierea Bagdadului, elemente ce \in preponderent de estetica simbolismului. Comenteaza doua dintre
acestea.
Imaginea emirului in care s-a metamorfozat poetul este concentrata intr-un vers cu mare putere de sugestie, e tiiniir, e
farmec, e triisnet, e zeu. Exprimii-\i opinia despre sernnifica\ia
celor patru substantive-epitet, piro raportare la imaginea
ini\iala ~i cea finalii a poetului .
Emirul pome~te calare, 'in Junga-i calatorie spre Meka, pe-o
albii ciimilii. In text, albul este ~i un simbol al purita(ii, al
ooble\ii firii, dar ~i uo insernn al rangului ~i al bogii/iei
fabuloase, ba chiar, in plaoul mai larg al rela\iilor eu-ceilal\i, o
marca a trufiei celui ce dore~te sii iasa din condi\ia omului
comun. Identifica in textul poetic alte culori ~i exprima-\i
opinia despre sernnifica\ia !or, in context.
Ideotifica In poem versurile in care apare ultima imagine a
Bagdadului. Comeoteaza sernnifica\ia compara\iilor ~i a simbolurilor care o inso\esc.
Meka, cetatea preasfiintii, apare sub diferite denumiri metaforice. Ideotifica-le ~i precizeazii structura lor lexico-gramaticala.
In strofele alcatuite din versurile 157- 178, apare un sugestiv
tablou al suferin\ei ~i al mortii colective sub cerul de-o/el al
pustiei. Comenteaza acest tablou, punaod in evidentii semnifica\ia detaliilor prin care este sugerata ideea de tragic al
condi\iei umane In situa\ii extreme.
fncepand cu versul 188, apare 'in poem motivul mirajului, care
are uo sens mult mai cuprinzator decat eel al unui fenomeo
fizic specific de~ertului. Exprima-\i opinia despre semnifica\ia
acestui motiv literar, exemplificaod cu elemente din textul
poetic.
In versurile 212-215, apare imagioea pelerinului lntalnit de
emir la fiintana, care intra pe pof\ile Mekai pamante~ti . Ce
interpretare po\i da acestei ultime imagini pe care o inregistreazii ochiul emirului muribund?
Versurile 217-220 sugereazii o revenire din planul fantastic lo
eel real, dar cu marcate valen\e simbolice. Imaginile focului ce
se stinge, a lupilor ce urlii ~i a lunii se afla in incipitul
poemului ~i 1n finalul acestuia. Ce explica\ie dai acestui fapt?
In viziuoea poetului, siiriicia ~i tuna cea rece suot pustia din
calea cea dreaptii, iar acea izolare, ~-acea dezolare,/ Sunt Meka
cereascii, sunt Meka cea mare... Comenteazii semnificapa acestor
simboluri.

Revista Literatorul, condusa de

Alexandru Macedonski

EVALUARE CURENTA
APLICATll

1.

3.

4.

5.

Poemul con\ine mai multe tablouri descriptive. Alege unul

dintre acestea ~i scrie un text de circa o pagina, in care sii pui
in eviden\ii modalitii\ile prin care se realizeazii descrierea (subliniind unitatea dintre ideile poetice exprimate ~i mijloacele
artistice folosite pentru exprimarea acestora).
In poemul Noaptea de decemvrie este evidentii rela\ia poet-emir-pelerin. Exemplificii atributele (particularitii\ile ~i triisiiturile comune) ale fieciireia dintre cele trei ipostaze ale omului
superior, intr-un eseu de una-douii pagini.
Serie un scurt eseu in care sii argumentezi ideea ca poemul macedonskian este o sinteza originalii de romantism ~i simbolism,
avand in vedere trasaturile definitorii ale esteticii respectivelor
curente literare.
Serie un eseu argumentativ de douii-trei pagini, de tipul paralelei, in care sii compari condi\ia emirului, din poemul lui
Al. Macedonski, cu aceea a Luceafiirului, din poemul omonim
al lui Mihai Eminescu.

l!JDWl'!l[!]I![!]

l!l~ D~f.JD

Stigmatizat de ciitre contemporani pentru o nefericita epigrama

scrisii in anul 1883 la adresa lui Mihai Eminescu, tocmai cand acesta avusese primul atac al bolii, Al. Macedonski a trecut in vers ati tudinea sa fa\a de lumea literarii a momentului. Studiazii biografia
poetului ~i explicii trecerea de la sentimentul exprimat in poezia Urii
spre eel prezent in ultima fazii a existen\ei, cuprins in Rondelul
meu:

URA
Dacii-a:f fl triisnet v-a:f triisni,
V-a~ fneca dacii-a.J fl apii,
$i v-a:f siipa mormdntu-addnc
Dae-a~ fl sapii.
Macedonski
vazut de Iser

Dacii-a?fl $1reang v-a$ spdnzura,

Dacii-a? fl spadii v-a$ striipunge,
V-a? urmiiri dac-a$ fl glon{,
$i v-a$ ajunge.

Dar eu, de$i riimdn ce sunt,

0 voce-addncii fmi murmurii
Cii sun/ mai multe deed/ orice,
Ciici eu, sunt urii.

RONDELUL MEU
Cdnd am Jost urii am Jost mare,
Dar, astiizi, cu desiivdr?ire
Sunt mare, ciici mii simt iubire,
Sunt mare, ciici mii simt uitare.

E$1i mare cdnd n-ai fndurare,

Dar le ridici mai sus de fire
Cdnd fie-este inima iubire,
Cdnd {i-este sujletul iertare.

$tiu: toate sunt o-ndurerare,

Prin viafii trecem fn ne$tire,
Dar mdngdierea e-n iubire,
De-ar fl restri?lea cat de mare,
$i iniilfarea e-n iertare.

Iii

omaumo~ m~ o~&to
1.

2.

Motivul ploii este relativ frecvent intalnit in literatura romana.

Nume~te doua opere literare, in proza sau in versuri, in care
apare acest motiv literar. Explicii modul in care se materializeazii motivul in operele pe care le-ai oferit ca exemplu.
Conform lui Romulus Vulciinescu in Mitologia romlinii, apa a
reprezentat in mitologia poporului roman, ca ~i in mitologia
popoarelor indo-europene, substanfa primordialii, esenfialii $i
germinativii, Jiirii de care viafa fn cosmos $i pe piimdnt nu ar
fl pututfl conceputii. Cultul apei la romani prive~te o sferii largii
de fenomene, de la obiceiul paparudei ~i al caloianului, pana
la motivele apa vie, apa moartii din basmele ~i legendele romane~ti . Ce obicei legat de motivul/ cultul apei cuno~ti din
experien\a directii sau din lecturile pe care le-ai avut panii acum?

ACUARELA
de Ion Minulescu
in ora$u-n care plouii de trei ori pe siiptiimdnii
Orii$enii, pe trotuare,
Merg pndndu-se de mdnii,
$i-n ora$u-n care plouii de trei ori pe siiptiimdnii,
De sub vechile umbrele, ce suspinii
$i se-ndoaie,
Umede de-atdta ploaie,
Orii$enii pe trotuare
Par piipu$i automate, date jos din galantare.
ln ora$u-n care plouii de trei ori pe siiptiimdnii
Nu riisunii pe trotuare
Decdt pa$ii celor care merg findndu -se de mdnii,
Numiirdnd
lngdnd
Cadenfa piciiturilor de ploaie,
Ce coboarii din umbrele,
Din burlane
$i din cer
Cu puterea unui ser
Diitiitor de viafii lentii,
Monotonii,
Inutilii
$i absentii...
ln orll?u-n care plouii de trei ori pe siiptiimdnii
Un biitrdn $i o biitrdnii Douii juciirii stricate Merg findndu-se de mdnii...

Ion Minulescu (1881-1944),

poet, prozator 9i dramaturg. Se na9te
la Bucure9ti, ca fiu al unor negustori.
Dupa examenul de bacalaureat,
pleaca la Paris, unde petrece cinci
ani in atmosfera boema a cafenelelor literare, familiarizandu-se cu literatura simbolista a epocii.

Dupa intoarcerea in \ara , colaboreaza la multe reviste literare,

publicand poezii , teatru 9i traduceri.
Este membru fondator al Societatii
Scriitorilor Romani care ii disting'e
in anul 1928 cu Premiul National de
poezie. Din ini\iativa sa se deschide
primul Salon oficial de pictura (1 923) .
Poezia lui se impune ca un moment important al liricii post-macedonskiene. Primele volume, Roman(e pentru mai tarziu ( 1908) 9i De
vorbii cu mine insumi (1913), contin cele mai cunoscute elemente ale
;ecuzitei simboliste: cifre magice,
localitati exotice , dorinta evaziunii ,
substantive puse in e~identa prin
majuscule etc. in multe dintre poezii
autorul se dovede9te a fi un sentimental care suprapune umorul 9i
ironia peste melancolie. Simbolismul
sau nu coboara pana la marile nelini ~ti nici in volumele ulterioare, Strafe
pentru toatii lumea (1930) ~i Nu
sunt ce par a fi (1936), in care se
accentueaza nota umoristica.
Proza sa este scrisa cu verva
9i fantezie. Cel mai reu~it roman,
Corigent la limba romana (1928) ,
este o scriere autobiografica plina
de umor ~i pitoresc.

II

PUNCTE DE REPER
Minufescu a intrat impetuos,
prin 1906, in firica (Brii, manuind un
vers sonar, muzicaf, efocvent, Uor
de inva{at, pfin de nume exotice, un
vers frant, in care cifrefe fatidice trei
i apte reveneau obsedant.
(Victor Eftimiu ,
Portrete i amintiri)

Acuarelii, inspirata din refugiul din 1916 de la Hu$i (cf

Mioara Minulescu, fiica poetului), ~i dedicata so(iei sale, Claudia
Millian, se incadreaza firesc in tematica volumului in care apare,
Strofe pentrufaptele diverse (1930). Poezia ilustreazii tocmai aceasta
banalitate a faptului divers, ploaia, dar care, prin repetabilitate ~i
persisten\ii, capata dimensiunile Potopului biblic.
Mediul conturat este prin excelen\a citadin, fiirii o identitate
proprie, a ciirui singurii trasiiturii pe care cineva ar putea-o imegistra
este de naturii senzorialii: .. plouii. de trei ori pe siiptii.miinii.. Prezen\a
unui singur indice temporal este mai degrabii generatoare de vag ~i
ambiguitate, care sunt tocmai trasiituri ale esteticii simbolismului.
Timpul universal pare ca este redus la o insumare de unita\i ale lui
(sii.ptii.miina), in care nu are loc nicio varia\ie. Singura certitudine
este ploaia, ca fenomen iterativ, obsedant
Perspectiva observa\iei poetice este concentratii asupra acestui
singur element, alte cadre reprezentand doar detalii pentru amplificarea senza\iilor: treciitorii merg finiindu -se de miinii., umbrelele
suspinii./ $i se-ndoaie/ Umede de-atiita ploaie. Gesturile devin
reflexe, mecanice, dezumanizante: Orii.!fenii p e trotuarel Par pii.pu$i
automate, date jos din galantare, potopul insu~i este fiirii rost,
frizand absurdul: Cu puterea unui serl Datil.tor de viafii. /entii.,/
Monotonii.,/ Inutilii./ $i absentii.... (este de remarcat ludicul in asocierea,
prin enumerare, a epitetelor). Imaginea finala, dincolo de anecdotic
~i de parodie, este aceea a decrepitudinii fiin\ei: Un biitriin $i c-o
biitriinii - I Douiijucii.rii stricate - I Merg finfndu -se de miinii.
~i in Acuarelii apare acea trasiiturii definitorie a intregii crea\ii
a Jui Minulescu, remarcatii de Nicolae Manolescu, ~i anume absen\a
profunzimii: La el estetismul caracteristic simboli$tilor pare a!/a de
evident fnciit nu mai trebuie dovedit nimic. Sunt u~or de identificat
in textul poetic vagul, sinesteziile ~i coresponden\ele, laitmotivul ~i
refrenul, muzicalitatea, gama de simboluri.

EXPLORAREA TEXTULUI
1.

2.

3.

4.
5.

6.

Poetul Ion Minulescu

Im

in conturarea imaginii ploii, poetul se folose~te de tehnica de

realizare a crochiului (desen rapid care indica in cateva linii
trasaturile principale ale unei figuri, ale unui peisaj etc,), ldentifica in text acele elemente care sugereaza peisajul citadin.
Verbele care apar in textul poetic sunt la indicativ prezent ~i la
gerunziu. Cum explici acest fapt?
Sub imperiul ploii continue, obiectele inanimate se umanizeazii,
iar omul se robotizeaza. Extrage din text versurile care sugereazii
aceasta idee ~i precizeazii ce figuri de stil con\in ele.
Ce sernnifica\ie are in context substantivul cadenfii? Dar asocierea sa cu verbul numiiriind?
0 enumera(ie in grada(ie ascendenta sugereazii imaginea ploii ce
cade din umbrele,/ Din burlane/ $i din cer. Explicii asocierea in
acel~i context a elementelor banalului cu eel al macrocosmosului.
Dintre epitetele (via/ii) /entii,/ Monotonii,/ Inutilii.I $i absentii... . ,
ultimul pare cii este nepotrivit ca sens in cadrul enumera\iei
(ceea ce existii nu poate fL absent). Motiveazii utilizarea Jui
prin coordonare copulativa, in contextul dat

LIM BA I COMUNICARE

NEOLOGISMELE
intr-o accep\ie generala, neologismele sunt
forma\ii lexicale nou apiirute in limbii, prin doua
cai principale: fmprumuturile din alte liinbi (mijloace exteme) ~i prin derivare sau compunere din
materialul existent al limbii (rnijloace inteme). 0 situa(ie specialii o au neologismele, pu(ine la numiir,
ob\inute prin ca/c lingvistic lexical (traducerea/
transpunerea unui sens dintr-o liibii in alta limbii),
procedeu care se aflii la intersec(ia dintre rnijloacele
exteme ~i cele interpe de imboglire vocabularului.
De exemplu, cuv~tul pii'nzii, c~ apar(ine limbajului
uzual, ~i7 a imbogii(it sensurile c,u ne?logicul tablou,
prin calchiere lexicalii din termemil francez toi/e.
in limba romanii clasificarea neologismelor
de face dupii originea acestora, ceea ce presupune
perspectiva diacronicii, ~i deci criteriul cronologic. Se considerii cii procesul de modemizare a
vocabularu\ui limbii romane prin neologisme
fmpr:,umuta~e ~ ii;iceput, ca~ :de prin secol~l al
XVIII-lea, o perioadii de inflorire constatandu-se
dtre rnijlocul ,secoluluial Xl:x-fea '(1S40-1870),
canCJ s~ pro~uce 0 relati~izare a liffi~ii rom~e, prin,
masive fmprumuturi latino-romanice (dii;i latina
savantii, din italianii ~i, mai ales, din fom,c,ezii) ~i
cand se' prod~ce trec,erea in fop4u1 pasiv al limbii,
chiar dispari(ia unor t~rmeni de origine turcii, neogr~acii sau rusii. Dupii 1848, ca an de , referin\ii,
influenta francezii duce la introducerea catorva
mii de 'cuvinte, care au modernizat denumirile
legate de via/a materialii $i spiritualii. Aliituri de
influen\a frarn;:ezii, masivii ~i neintrerupta, mai
este de rt:marcat influ~n ger,1'11;qnii, mai ales in
domeniul tehnic, ~i cea englezii, incii de la inceputul seco.luiui ,al XX-lea care cw:loa~te in actualitate o raspandire acceleratii (~a-riumitele anglicisme sau anglo-americanisme). Introducerea masivii in limbii a unor cuvinte de circulafie internationalii a fost ~i este ceruta de dive,rsificarea diferi,
t~lor ~omeip,i: clll~\ll, p.olitic, .tehnic, ~tin;fic etc.

in situa\ia neologismelor obtinute pfip mijloace interne, se irriptine p~eciza;ea ca eXl.stii ,in
limba 9 serie activii de sufue/ sufiioide ~i de prefixel prefixoide care se intalnesc in imprumuturi
relativ analizabile, dar ~i in derivate pe teren romanesc:
sufixe ~i sufixoide: -bi/, -ime, -isl, -iza,
-tor; -fag, -fob, -fl/, -gramii, -cid etc.
prefixe ~i prefixoide: ante-, anti-, con-, co,
i-, . in-; aero-, filo -, micro-/ mini-, mono-, poli-1
piuri,i multi-, pseudo-, radio-, semi-, sub-I hipo-,
supra-/ hiper-, ultra-/ extra-, tele-, zoo- etc.
Fo,rriiarea neologismelor prin compunere
este mai pu(in reprezentata in limbii, in special prin
paraiaxa - coordonare prin juxtapunere (an-/uminii, contract-cadru, cuviint-cheie, cuviint-titlu,
decret-lege, formular-tip, ma~inii- capcanii, mobilii-tip, situafie-limitii etc.) ~i prin abreviere, in
ultj.roa ~~m(\ tot mai frecventii (ONU/ O.NU,
DO,OM2"".QEX, Romtelecom etc} 0 situa\ie
sp!'lcial,li. 9. are elementul de compunere auto-,
, fre<,rven,t:folosit in formarea verbelor, a substantivelor ~i .a ,adjectivelor: autointitula/ autointitulare/ autointitulat, automulfumil automulfumire/
automu,lfumit etc.
9 problema specialii o ridicii scrierea ~i
pronul).\ar~a corecta a neologismelor (ortografia
~i ortoepia). DOOM1 stabile~te, pentru termenii
imprumuta\i, urmiitoarea normii generalii de scriere a desif1enfei ~i a ar._t!colului hotiiriit:
cu cratimii, la cuvintele a ciiror finalii pre. zintii deosebiri fntre scriere $i pronunfare , fn
Jimba ro7!1{jnii: acquis-ul, f!~e]le~-u/, ., bleu-ul,
. dandy~uz, show-uri, precum ~i la cuvint~e greu
flexionabile: pH-ul, RATB-ul, x-ul, I 0-le;
fiir;ii,cratimii, la imp~~turile care se rerminii cu /iteie din aifabetul limbii romfule, pronunfate
ca fn Zimba romiihii.: clickul, item~/, weekendul. ,

1. Dii exemplu de cate un neologism format

cu fiecare dintre sufixele/ sufixoidele: -bi/, -ime,
-ist, -iza, -tor; -Jug, -fob, -fl/, -gramii, -cid

3. Consulta DOOM1 ~i indicii pronun\area corectii a urmiitoarelor neologisme: acquis, aftershave,

aide-memoire, airbag, babysitter, background,
banking, banner, bestseller, Biedermeier, Big
Bang, bluejans, bluff, box-office, brandy,
business, cafe-frappe, camping, cash, charter,
cheeseburger, cine-verite.
4. Consultii DEX sau un dic\ionar de neologisme ~i explicii sensul cuvintelor de mai sus.

2. Da exemplu de cate un neologism format

cu fiecare dintre prefixele/ prefixoidele: ante-,
anti-, con-, co-, i-, in-; aero-, filo-, micro-/ mini-,
mono-, poli-1 pluri-1 multi-, pseudo-, radio-,
semi-, sub-/ hipo-, supra-/ hiper-, ultra-.

'

,~.

'Z

'

'

.,.... (.

II

Studiu d e caz

EVALUARE CURENTA
APLICATll
1.

Io n Minulescu i Liviu Rebreanu

(randul de sus, i n centru)
la Societatea Scriitorilor Romani

2.

3.

Exemplificli resursele muzicalitlitii pe care le-ai identificat in

textul poetic studiat. Pentru aceasta ai in vedere ~i afirmatia lui
E. Lovinescu: in afarii de muzicalitatea exterioarii, inspirafia
de calitate muzicalii are !ji alte mijloace de expresie ce se pot rezuma la sugestie. Sugestia constituie deci estetica simbolismului.
G. Clilinescu ii flicea poetului un portret nu tocmai miigulitor,
vlizandu-1 cape un tip caragia/ian [...], volubil, facil emotiv,
incapabil de a lua ceva fn serios, produciitor neobosit de ,, mofturi"
~i concluzionand ca poeziile sale trebuiesc ,, zise " a!ja cum trebuie jucate ,, momentele" lui Caragiale, fiindcii Ion Minulescu
este fn bunii miisurii un Miticii, un Cafavencu !ji un Eleutheriu
Poppescu deveni!i lirici. Selecteazli din opera lui Ion Minulescu
douli-trei poezii prin care sli poti proba acestii afirmatie.
Serie un eseu de una-douli pagini 1n care sli-ti exprimi punctul
de vedere despre afirmatia de mai sus a Jui G. Calinescu, cu
exemplificliri din poeziile pe care le-ai selectat.

l!1 U W~ [!] I! [!] l!l lfi ii lfi &Ui

Spirit teatral, cu tenta avangardistii, Ion Minulescu era un excelent recitator al propriilor poezii, in con~tiinta contemporanilor
riimanad ca un veritabil teoretician al spectacolului modern de poezie
(Emil Manu ), fiind un pun ct de atractie prin regia cu care recita la
diferite ~ezatori literare. Iata cum ~i- 1 aminte~te Tudor Vianu in
postura de actor ~i regizor:
Parcii-Z viid fnfo!jurat fn marile lui !jaluri, sub vasta-i piiliirie,
jluturandu-!ji lavaliera. [ ...] Felul relafiei sale cu publicul nu se
fiicea numai prin intermediul tiparului, ci, ca tofi trubadurii, el fl
statornicea p e cale directii, apiirand cu mare pliicere p e scenii
pentru a-!ji declama !ji chiar p entru a-!ji juca poemele. Cand recita
versurile: ,, Un biitran !ji o biitranii -/ Douii juciirii stricate - / Merg
finandu-se de manii... ", poetul se apleca panii aproape de sol,
devenea deodatii garbov. lnainta cu greutate, fntinzand mana partenerului neviizut !ji publicul privea aievea grupul biitranilor fn
peisajul pluvios al ora!jului. Numai cand f!ji juca astfel compunerile,
poetul avea impresia cii ele ajung a triii fn Jonna lor adeviiratii.
S UGESTll BIBLI OGRAFICE

Ex-librisu/ lui Ion Minulescu

Lidia Bote, Antologia poeziei simboliste romiine!jti. Este cea mai

amplli selece de poezie simbolista aplirutii pana azi.
Mircea Scarlat, lstoria poeziei romiine!jti. Capitolele dedicate simbolismului demonstreazli ca aceastii directie novatoare a schimbat
criteriul poeticului in literatura noastrli. Totodata se ofera analize . plitrunzlitoare in legatura cu opera principalilor poeti
simboli~ti : Macedonski, Petica, Minulescu, Bacovia.
Rodica Zafiu, Poezia simbolistii romiineascii. Volumul, extrem de
util prin sistematizarea ~i bogatia informatiei, cuprinde o prezentare a principalelor coordonate ale poeticii simboliste, o antologie adnotatii a celor mai importanti poe\i ~i o bogatii bibliografie.

Simbolismu l european

,,Simbolismul e o primli incercare de structurare a experien\ei

poetice modeme. Flirli indoiala, despre o poetica perfect articulata a
simbolismului e greu, dacli nu imposibil de vorbit. Exista insa [...]
cateva coordonate constante: poezia pura, ut musica poesis, starea
poeticli, limbajul poetic. [...]
Simbolismului (pe care nu-I putem desparti in chip artificial de
ceea ce au adus nou in materie de poetica marii Jui precursori) ii
revine meritul de a fi descoperit ~i folosit inepuizabilele resurse de
polisemie, ambiguitate sau sugestie ale limbajului poetic, transformand a~a-numitele probleme de forma in veritabile probleme de
continut ale poeziei. In acest sens se poate afirma, in modul eel mai
legitim, ca unele dintre dimensiunile inalienabile ale conceptului
modem de poezie au fost impuse de simbolism."
(Matei Calinescu, Conceptul simbolist de poezie, in vol.
Conceptul modern de poezie. De la romantism la avangardii)

lstoric
Simbolismul este un curent literar aparut 1n Franta la s fiir~itul
secolului al XIX-lea, ca o reac\ie impotriva poeziei retorice a romanticilor, a impersonalita\ii reci a pamasienilor ~ i a naturalismului.
Apoi mi~carea se constituie in ~coala (intre 1885-1900). Chiar daca
gruparea simbolista, scindata, a fost efemera, estetica simbolistii va
continua sa influen\eze poezia secolului al XX-lea.
Primele sernne ale unei noi mentalita\i estetice, modemismul, in
sensul sau eel mai cuprinzlitor, apar in Fran\a, in poezia lui Baudelaire.
Abia la 18 septembrie 1886, Jean Mon~as publicli in suplimentul
literar al ziarului Le Figaro o scrisoare intitulatli Le Symbolisme,
devenitli manifestul literar al noii mi~cliri; el propune numele
curentului simbolist (din gr. sy mbolon, sernn). Ulterior intemeiaza
impreuna cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele propus
de Moreas se va impune in fa\a denumirii orientarii modemiste
lansate de gruparea Jui Paul Verlaine, ,,decaden\ii", ~i de revista Le
Decadent, apliruta tot in 1886. Rene Ghil publica un Tratat al
verbului care sistematizeazli fenomenul sinesteziei (audi\ia colorata,
teoria instrumentatiei verbale), tratat important ~i prin prefa\a
sernnatli de Mallarme. ~efii recunoscu\i ai ~colii simboliste sunt
Verlaine ~i Mallarme .

Parnasian isrn - curent literar

aparut in Fran\a in a doua jurnatate
a secol ului al XIX-lea ca o reac\ie
impotriva roma ntismului. ln esen\a,
pa rn as ianis mul cu ltiva o poezie
descriptiva, rece, impersonala, el iberata de afectivitate. Reprezenta n\ii
pa rnasianismului (Th . Gautier, Leconte de Lisle) sunt preocupa\i de
aspectul formal al poeziei (sonoritate speciala, rime rare, organizare
formala a textului - rondel, sonet
etc.). Simbolismul va recupera par\ial lirismul personal anulat de pa rnasieni .

ilil

Colt de masa, pictura de Henri

de Fantin-Latour
(in stanga Verlaine i Rimbaud)

Reprezentan\ii de seama ai curentului simbolist sunt: francezii

Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarme, Jean Moreas;
belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck; germanii Stefan
George, Rainer Maria Rilke; spaniolii Ruben Dario, Antonio
Machado ~i italianul D'Annunzio.
Simbolismul s-a manifestat In literatura romana aproape sincronic cu eel francez, avandu-1 ca teoretician pe Alexandru
Macedonski, conducator al revistei Literatorul. S-a impus dupa anul
1900, prin poe\i precum: Dimitrie Anghel, $tefan Petica, Ion
Minulescu, George Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez.
ldeologie

~i

estetica

Muta\iile structurale ale personalitii\ii umane din epoca (tipul decadent, ma/ de fin de siecle) determina necesitatea unei muta\ii estetice.
Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilita!ii pure. Ea se
intoarce asupra sa; nu comunica, ci se comunica. Obiectul poeziei
simboliste ii constituie starile suflete~ti nelamurite, fluide, vagi,
muzicale, care sunt transmise recurgand la analogie, la sugestie,
utilizand un limbaj poetic inedit.
Reac\ie la pozitivismul epocii, care limiteaza reprezentarea lumii
la datele imediate ale cunoa~terii, confirmate de experien\a, simbolismul respinge conceptul de mimesis, de imita\ie. Ca obiect al artei
este proclamat domeniul impalpabilului ~i al imaginarului, subcon~tientul; inclina\ia catre stari suflete~ti nedefinite, are ca reprezentari: nelini~tea, nevroza, plictisul, spleenul, oboseala, angoasa, disperarea, amaraciunea, macabrul, exotismul.
Atitudinea comuna simboli~tilor de pretutindeni este respingerea
mediocritii\ii, a platitudinii unei societii\i stiipanite de valorile materiale;
intre societate ~i nonconformismul scriitorului se deschide abisul.
Pentru a atinge sufletul lucrurilor ~i adancurile subcon~tientu
lui, ei au recurs la analogie ~i coresponden\e, la puterea de sugestie
a muzicii ~i a simbolului. Poezia devine fluida, incantatorie.
Thasaturile esteticii simboliste
Simbolul. In mod obi~nuit, se considera ca elementul esen\ial
al poeticii simboliste 11 reprezinta utilizarea simbolului, tennen care
da ~i numele curentului.
Simbolul este un substituent; el inlocuie~te expresia directa ~i
mediaza cunoa~terea pe calea analogiei ~i a conven\iei. Procedeu
artistic care, in baza unor coresponden\e sau legaturi, inlocuie~te ~i
reprezinta altceva decat elementul concret-real exprimat la prima
vedere, simbolul este o ,,imagine concreta", avand o semnifica\ie
proprie, pentru o realitate ascunsa, abstractii.
In literatura, simbolul a existat in toate epocile, dar simbolismul se diferen\iaza de alte curente atilt prin faptul ca da imaginilor poetice func\ie implicit, ~i nu explicit simbolica, cat ~i prin faptul
ca are multiple semnifica\ii in contextul poetic.
Sugestia. La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica
de realizare a simbolului ~i de exprimare a coresponden\elor/ a legaturilor ascunse dintre lucruri, a starilor vagi, nelamurite.1n concep\ia
simboli~tilor, accesul la transcendent nu se produce direct, ci pe cai me-

iii

diate, poezia fiind un fel de instrument de investiga\ie subiectivii, unde

sunetele, cuvintele, parfumurile au misiunea de a releva misteriosul.
Tehnica sugestiei se opune enuntului explicit, ra\ional, logic
alcatuit. Ea conduce spre o zonii a vagului, a ambiguitii\ii, prin care
se creeaza posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale
textului. Poe\ii simboli~ti mizeazii pe colaborarea cititorului. Simbolismul asimileazii triisiituri ale picturii impresioniste (Monet, Degas,
Renoir, Sisley): sugestia, suprimarea contururilor, efectele de luminii
~i umbra, preferin\a pentru nuan\ii - Nuanfii, nicidecum Culoare
(Verlaine, Arta poetica).
Poe\ii simboli~ti nu descriu, ci comunicii senza\ii (coloristice,
muzicale, olfactive) corespunziitoare unor stari suflete~ti. De exemplu,
poezia despre coriibii, miiri, insule, faruri exprima aluziv, pe calea
sugestiei, tenta\ia departiirii ~i dorin\a de evaziune.
Coresponden\ele sunt afinitii\ile invizibile dintre diferitele
paf\i ale universului (eu poetic ~i lume), care se traduc la nivelul
receptivitii\ii prin simboluri. Ele ~i-au giisit pentru prima oarii ecoul
in literaturii in sonetul Correspo11da11ces (Corespu11den) de Charles
Baudelaire, considerat ulterior arta poeticii a simbo lismului. In categoria coresponden\elor intra ~i analogiile intre senza\ii, emo\ii, tonuri.
Sinestezia (coresponden(a senzorialii) reprezintii o asociere
spontanii intre senza\ii de naturii diferitii, care se sugereazii reciproc.
Ea are, pentru simboli~ti, valoarea unei ciii de acces la unitatea misterioasii a lumii. Este prezentii in celebrul vers Parfam, culoare,
sunet se-nganii $i-$i riispund, din Correspo11da11ces ( Corespu11der1)
de Charles Baudelaire, in poezia Vocale de Rimbaud, dar ~i in simbolismul romanesc: Oh! lucrurile cum vorbesc [.. .]/ Branz, catifea,
lemn sau miitase/ Prin grai aproape omenesc (In Ro11delul
lucrurilor de Al. Macedonski).
Muzicalitatea. in efortul poeziei de a-~i crea un limbaj pur,
muzica este ridicatii la rang de categorie poeticii fundamentalii, datoritii posibilitii\ilor ei de sugestie absolutii: Verlaine - Muzicii
fnainte de toate. [... ] Muzicii mereu $i totdeauna ... , Mallarme -Poezia nu e decat muzicii prin excelenfii, Macedonski - Arla versurilor
nu este nici mai mult, nici mai pufin decat aria muzicii.
Muzicalitatea, in\eleasii ca senzafie interioarii, poate fi exprimatii prin armonii verbale, pauze, asonan\e, alitera\ii, refren ~i laitmotiv, prin repeti\ia obsedantii a unor cuvinte, a anumitor vocale.
Pentru crearea sugestiei ~i exprimarea nestingheritii de rigorile versului
clasic a rni~ciirilor intime ale sentimentului poetic (muzica interioarii),
simboli~tii cultivii poemul in proza sau realizeazii inova\ii prozodice, explorand noi forme: strofa asimetricii, versul liber, ritrnurile variabile, care ar corespunde muzicii interioare. Pentru a crea sugestia,
simboli ~tii folosesc adeseori versul liber, introdus in Fran\a de
Gustave Khan ~i de Rimbaud, apoi impus de Rene Ghil. La noi,
poemul Jui Macedonski, Hi11ov, publicat in 1880, este printre primele
in vers liber din poezia europeanii.
innoirea orizontului tematic. Atitudinea poeticii simbolistii
se manifestii in preferin\a pentru anumite teme, motive ~i simboluri:
singuriitatea, nevroza, spleen-ul, reveria, crepusculul, toamna ~i ploaia,
ora~ul, boala, moartea, decorul macabru, declinul, descompunerea
materiei, evadarea in spa\ii exotice, marea, corabia, paradisurile artificiale, parfumul, culorile, muzica, erosul, odaia, parcul ~ . a.

A numi un obiect inseamna a

rapi trei sferturi din farmecuf poemufui, care este astfef construit, incat sa se dezvafuie pufin cate pufin;
a -I sugera, iata visuf. Simboluf if
constituie perfecta intrebuinfare a
acestui mister: sa evoci incetuf cu
incetuf un obiect ca sa ari!ifi o stare
de suffet, sau invers, sa alegi un
obiect i sa desprinzi din el o stare
de suffet printr-un ir de descifrari. "
(Stephane Mallarme)
Spun: o floare, i din uitarea
in care vocea mea scufunda orice
contur, aftceva, deci, decat petafefe
tiute, muzicaf se inalfa ideea insai $i suava, ffoarea care fipsete
din orice buchet.
(Stephane Mallarme)

iii

Parfum, culoare, sunet se-ngii.nii.

!ji-!ji rii.spu11d...

. ..muzicii. intii.i de toate...

ARTA POET/CA
de Paul Verlaine

CORESPUNDERI
de Charles Baudelaire

Charl es Baudela ire (18211867), poet. estetician. critic literar

~ i de arta francez . Considerat precursor al poeziei moderne alaturi de
Novalis ~ i de EA Poe. Ca poet. se
situeaza la confluenta a trei curente
literare: romantism , parnasianism.
simbolism. Volumul de poeme Les
Fleurs du Mal (1857, 1861, Florile
raulu1) este considerat o sursa a
simbolismului ~i una dintre sursele
majore ale sensibilitatii poetice a secolului XX; se ilustreaza. intr-un registru senzorial bogat, sublimat in
faim oasele ,,coresp underi ", con~tiin\a damnarii sau tragismul condi\iei umane moderne, oscil and
intre spleen ~ i ideal. Poemele din
volum poarta amprenta poeziei moderne, prin : depersonalizarea liricii ,
timpul crepuscula r, estetica uratulu i, c re~tinismul in ruin a. idea litatea
goala, magia limbajului , fantezia
creativa, lumea citadina .
Estetica baudelairiana - afirmarea autonomiei artei , accentuarea rolului intelectului in actul de
crea\ie, integrarea grotescului in conceptul de frumo s - impune o noua
viziune asupra fenomenului poetic.
Baudelaire fi xeaza ca obiect al artei
domeniul impalpabilului i al imaginarului, ia r principiul imita\iei , al
mimesisului, este pentru prima data
violent contestat. Baudelaire atribuie poetului capacitatea de a stapani
tainele universului prin analogie,
simbol $i coresponden\e, viitoarele
principii ale simbolismului. Trasatu ri
ale esteticii simboliste se prefigureaza in sonetul Corespunderi
(1840) de Cha rl es Baudelaire.

ml

Natura e un templu ai ciirui std/pi triiiesc

$i scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o cea{ii;
Prin codri de simboluri petrece omu-n via{ii
$i toate-l cerceteazii c-un ochi prietenesc.
Ca ni:jle fungi ecouri unite-n depiirtare
lntr-un acord in care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, addnc, fiirii hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngdnii :ji-:ji riispund.
Sunt proaspete parfamuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de jlaut, verzi ca ni:jte cdmpii,
- far altele bogate, trufa:je, prihiinite,
Purtdnd in ele-avdnturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tiimdia, care cdntii
Tot ce vriije:jte mintea ~i sim{urile-ncdntii.

(trad. de Al. Philippide)

t!> Corespu11deri prefigureazii triisiituri ale esteticii simboliste,
fiind un text fundamental pentru genera\ia simbolistii. Explicii semnifica\ia titlului, in rela\ie cu textul poeziei ~i conceptul de corespondente, a~a cum rezultii din poezia cititii.
t!> Eviden\iazii sernnifica\ia metaforei codri de simboluri in
poezia cititii ~i pentru poezia simbolistii, in general.
t!> Explicii notiunea de sinestezie (coresponden\ii senzorialii)
in concep\ia simboli~tilor, pornind de la celebrul vers din strofa a
doua: Parfam, culoare, sunet se-ngdnii :ji-:ji riispund.
t!> Parfumurile, prin natura !or imaterialii, avdnd expansiunea
lucrurilor infinite, sunt apte de a da expresie transportului spiritului
:ji al sim{urilor. In descenden\a liricii baudelaireanii, parfumurile
devin teme obsesive. Comenteazii cele douii ter(ine ale sonetului,
explicand sernnifica\ia parfumurilor in poezia cititii.

Deci, muzicii intdi de toate

Astfel, fmparele prefer,
Mai vagi, mai libere-n eter,
Fiind in tot, plutind in toate.

Alungii Poanta ce ucide

$i crudul Spirit, Riis impur,
Ce /acrimi scot in ochi de-Azur,
$i izul trivial de b/ide !

Alege vorbele ce-!i vin

Sii para scoase din confuzii:
0, cdntecele gri, iluzii
De Tulbure in Crista/in!

Suce:jte gdtu/ e/ocin{ei,

$i bine faci cdnd, cu putere,
Astdmperi Rima-n chingi severe,
Ea, sclavii a nesocotin{ei...

Sunt ochii splendizi dupii voaluri,

Sunt a:jtri-n azurii griimezi
Pe dulci, tomnatice funda/uri.

Ah, Rima - numai chin :ji silii!

Ce surd copil ori negru drac
Scorni bijuteria-jleac
Ce sunii gol :ji fals sub pi/ii?

Nuan{a eu rdvnesc s-o caut,

Nuan{ii, nicidecum Culoare,
Nuan{a doar - ingemiinare
De vis cu vis, de corn cujlaut!

Deci, muzicii mai mull, mereu,

far versul tau aripi inalte
Sii prindii, niizuind spre alte
fubiri ~i bol{i de Empireu!

Zi ezitdnd in dupii-amiezi,

Sii fie buna aventurii

Cdnd sujlii zgribuli{ii zori
Prin mintii :ji prin cimbri:jori...
Tot restu/ e literaturii.
(trad. de C.D. Zeletin)
e:, Alciitui\i nouii grupe. Alege\i cate o strofii din poezie, in care
sii identifica\i o triisiiturii a poeziei simboliste; apoi nota\i pe tabla ~i
in caiete sintagma poeticii/ versul care o ilustreazii.
t!> Explicii sernnifica\ia versului-incipit al acestei Arte poetice
simboliste.
t!> Versul final, Tot restul e literaturii, a fiicut valvii in epocii ~i
a inaugurat o nouii tradi\ie, a spontaneitii\ii pure, a sinceritii\ii
absolute. Exprimii-ti opinia despre semnifica\ia acestui vers, in
contextul poeziei ~i al epocii.
t!> Argumenteazii adecvarea titlului la textul poeziei, prin prezentarea a douii triisiituri ale artei poetice, existente in textul citit.
t!> Men\ioneazii o deosebire intre aceastii artii poeticii (simbolistii ~i modernii) ~i o artii poeticii clasicii (de Hora\iu sau Boileau).

Paul Verlaine (1844-1896),

poet $i prozator francez, unul dintre
promotorii liricii rranceze moderne,
reprezentant prestigios al simbolismului european. Este privit de simboli$1ii francezi ca $ef al curentului.
A avut o via\a boema, de ,,poet blestemat", ce contrasteaza in planul
crea\iei cu aspira\ia spre puritate '$i
ca ndoare. Versurile de inceput
(Poeme saturniene , 1866), cu
remin iscen\e din parnasieni ~i din
Baudelaire , afirma tonul sau inegalabil prin viziunea dramatica asupra
lumii, prin inclina\ia catre melancolie, prin cauta rea armoniilor.
Verlaine cultiva o lirica a sentimentelor intime, a variatelor stari suflete$ti. intr-o atmosfera crepuscula ra
$i vaga. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicala
sugestiva, a$a cum o demonstreaza vol umele sale: Romahte fara
cuvin te (1874), considerat eel mai
valoros, infelepciune (1881), Odinioara i altadata (1885), lubire
(1888), Liturghii intime (1892),
Elegii (1893) etc. El afirm a ca arta
inseamna a fi absolut tu insufi ~i
formuleaza, in versurile celebre din
Arta poetica (1885), notele caracteristice ale esteticii simbolismulu i:
Muzica inainte de toate; Sucete
gatul elocinfei; Nuanfa , nicidecum
Culoare .

fl

Arta poeticii (ars poetica ) opera literara in versuri in care autorul i~i exprima crezul literar, propriile
convingeri despre arta literara ~i
despre aspectele ei esen\iale. Artele poetice se axeaza asupra a doi
termeni: ,,poezia" (principii de crea\ie,
eleme nte de laborator poetic, su rse
de inspira\ie, teme, modalita\i de
crea\ie ~ i de exp resie, rolul poeziei)
~ i ,,poetul" (rela\ia poet - inspira\ie;
raportul poetului cu lumea , cu divinitatea; rolul poetului).
Spre deosebire de poeticii (un
text teoretic in proza), arta poeticii
(din fr. art poetique) este o opera literara in versuri, un program (manifest)
literar reali zat cu mijloace artistice.
Prima utilizare a termenilor, in lumea
antica, este datorata lui Aristotel , in
Poetica. Urmeaza Hora\iu , primul
poet care a reftectat asupra proprie i
arte intr-o opera literara, Epistofa
ciitre Pisoni, numita ~i Arla poeticii
(Ars poetica). Aces! tip de refl ec\ie
a marcat, prin diferitele aspecte
relevate, evolu\ia concep\iei despre
poezie in liieratura universala. De
exemplu in Arla poetica a lui
Boileau sunt expuse principiile clasicismului (respectarea regulilor, a
ra\iunii ~i a clarita\ii stilului); Arla
p oetica a lui Verlaine reda principiile
simbolismului - anularea vechilor
rigori formale , pledoaria pentru muzica interioara ~ i vagul sentimentelor.

Prelungiri ale romantismului i clasicismului

Triisiiturile simbolismului
Poezia purii
Tehnica sugestiei
Principiul ,,universalei analogii"; simbolul
Principiul coresponden\elor; sinestezia
Muzicalitatea; inova\iile prozodice
Preferinta pentru anumite teme, motive, simboluri
S UGESTll BIBLIOGRAFICE

Charles Baudelaire, Florile riiului

Arthur Rimbaud, Scrieri alese
Paul Verlaine, Poeme
Stephane Mallarme, Poeme
Hugo Friedrich, S tructura liricii moderne. Lucrare fundamentalii
pentru rolul marilor poe\i simboli~ti 'in cadrul poeziei moderne.
Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism. Lucrarea prezintii poezia francezii simbolistii ~ i postsimbolistii.
Matei Ciilinescu, Conceptul modern de poezie. De la roma11tism la
ava11gardii. Cartea circumscrie conceptul simbolist de poezie
in ansamblul fenomenului modernist.
Rodica Zafiu, Poezia simbolistii ro111ii11eascii. Volumul cuprinde, pe
langii texte teoretice, o antologie a poeziei simboliste romane~ti ~i aspecte legate de cadrul general de manifestare a curentului. Lucrarea intereseazii pentru rela\ia dintre simbolismul
european ~i eel romanesc.

1.

Alciitui\i grupe de trei-patru elevi, alege\i cate una dintre

triisiiturile simbolismului ~i ciiuta exemple ilustrative (versuri,
strofe, texte) 'in poezia romaneascii ~ i 'in poezia europeanii.
Sarcina fieciirei grupe este de a colecta intregul material ~i de
a alciitui o microantologie simbolista. De exemplu:
Sinestezia 'in poezia
europeanii

Sinestezia in poezia
romaneascii

Charles Baudelaire,
Corespunderi:

AL Macedonski,
Ro11delul lucrurilor:

Parfam, culoare, sunet se-ngdnii Ohl lucrurile cum vorbesc [ ... ]

Bronz, catifea, lemn sau miitase
$i-~i riispund.
Prin grai aproape omenesc.

2.

ii

Avand ca premisii afirma\ia Jui Matei Ciilinescu reprodusa la

inceputul capitolului, realizeazii o investiga\ie despre locul ~i
rolul simbolismului in contextul poeziei moderne. Redacteazii
un raport care sii finalizeze investiga\ia despre simbolism ~i pe
care sa-1 prezin\i 'in fa\a colegilor, 'in 10-15 minute.

in perioada care cuprinde, cu aproxima\ie, ultimul deceniu al

secolului al XIX-lea ~i eel dintai al celui de-al XX-lease contureazii
douii orientiiri majore 'in poezia noastrii, direc(ii care In etapa urmiitoare (epoca interbelicii) vor fi definite prin termenii tradi(ionalism
~ i modernism. Sub raport artistic, tradi\ionalismul interbelic va
evolua din linia impusii acum de poe\ii George Co~buc, St.O. Iosif ~ i
Octavian Goga, 'in timp ce modernismul se va dezvolta din poezia
simbolistii scrisii 'in aceastii vreme de Alexandro Macedonski, ~tefan
Peticii, Dimitrie Anghel ~i Ion Minulescu, pentru a-i numi doar pe
creatorii cei mai importan\i.
Poe\ii care scriu in acest interval, ce ar putea fi delimitat 'intre
apari\iile a doua importante volume - Poezii de Mihai Eminescu
( 1883) ~ i Plumb de George Bacovia (1916) -, se diferen\iaza 'intre
ei, pe de o parte, prin distinc\ia ideologicii 'intre ptomotorii artei cu
tendin?ii ~i cei ai artei pentru artii, pe de altii parte, prin natura
esteticii a poeziei tor: cei dintai (Co~buc, Iosif, Goga etc.) sunt
ispiti\i de academism, ceea ce duce la o prelungire a romantismului
~i clasicismului, ceilal\i (Macedonski, Peticii, Anghel, Minulescu etc.)
se aratii a fi deschi~i la nou.

Alexandru Vlahutii

Curentul eminescian
Tragica imbolnavire ~ i moartea prematurii a lui Mihai Eminescu, precum ~i publicarea 'in volum (de catre Maiorescu) a
poeziilor sale antume, au catalizat apari\ia mitului Eminescu 'in
cultura romana. Intrat in con~ti in\a publicii in primii ani de dupii
dispari\ia sa, Mihai Eminescu va depii~i cu mult ~i foarte repede
cadrul a ceea ce se nume~te un foarte mare scriitor. Imediat dupii
moartea poetului, 'in jurul personalitii\ii sale a 'inceput sii se creeze o
aurii care a crescut an de an. Ie~ind din sfera restransa a iubitorilor
de poezie ~i trecand 'in zona opiniei publice, Eminescu s-a transformat 'intr-un simboL
Mitul Eminescu a generat un fenomen de epigonism, 'in sensul
ca in epocii au apiirut numero~i poe\i tineri care, 'incercand sii-1 imite
pe autorul Luceafiirului, au provocat o adeviiratii infla\ie literarii.
Curentul eminescian (formula care apaqine lui Constantin
Dobrogeanu-Gherea) a tradus scepticismul metafizic al lui Eminescu
in decep(ionism ~i p esimism - atitudini de ordin practic ~i neacoperite estetic.
Cel mai cunoscut epigon al lui Mihai Eminescu este Alexandru
Vlahu\ii ( 1858-1919), poet care preia conven\ia poeticii eminescianii
'in !itera, dar nu ~i 'in spiritul ei. Cu merite 'in ceea ce prive~te constituirea unui climat literar, Vlahu\a ramane un creator lipsit de
originalitate, strivit de povara maestrului siiu.

George

Co~ buc

Ii

 Traditionalismul major
Epigonii lui Eminescu au adus conventia clasicizantii lntr-un
impas, ceea ce-1 determinii in epoca pe Titu Maiorescu sii dep!anga
ldncezeala care cuprinsese poezia noastrii. De~ i , prin influenta lui
covar~ itoare, Eminescu a sterilizat pentru o vreme posibilitii\ile de
expresie ale poeziei noastre, un suflu nou a revigorat lirica romaneasca gra\ie transilviinenilor Co~buc ~i Goga.
George Co ~buc ( 1866-1918) inseamnii scoaterea poeziei romane~ti din impasul epigonismului eminesican. Excep\ionala accesibilitate a versurilor sale i-a creat o mare popularitate, in jurul
anului 1900. Revigorand idila ~i baladescul, Co~buc recompune pe
baza acestor douii forme monografia liricii a satului transilviinean.
Cu ochiul citadinului, a redescoperit valorile tradi\iei autohtone.
Totu~i , intr-o perioada ciind poezia romana se orienteaza tot mai
mult spre liricii, Co~buc ilustreazii o artii de tip obiectiv (un lirism
obiectiv, in formularea Lui G. Ciilinescu). Aceasta triisiiturii specificii
a fiicut ca el sii nu aibii 0 influen\ii decisivii asupra marilor poe\i care
i-au urmat.
Octavian Goga (1881-1938) se ridicii, prin creatia lui, deasupra
intregii pleiade de poeti cu orientare tradi\ionalistii. De esentii tragicii, poezia lui Goga se situeazii la antipodul solaritii\ii lui Co~buc.
Poetul este un tribun al neamului siiu, iar din perspectiva unui asemenea principiu el realizeazii, ca ~i Co~buc, schi\a unei monografii
lirice a satului transilviinean. inrudit cu semiiniitori~tii prin tema
ruralii ~i aversiunea fa\ii de ora~, Goga se apropie de simbolism in
ultima parte a crea\iei sale, ceea ce denotii faptul ca un mare scriitor
poate depii~i canoanele doctrinare.
Traditionalismul minor

fll

2.

3.

In vechile comunitliti rurale din Ardeal, preotul ~i invli\litorul

erau douii personalitli\i de prim-plan. Prezintii rolul fiecliruia,
eventual folosindu-te ~i de exemple din opere literare.
Crezi ca in ziua de azi cei doi i~i mai pastreazli influenta in
lumea satului? Argumenteazii.
Explicli, fiicand ape! la informa\iile de naturli istoricli, sensul
expresiei a umbla cu jalba fn profap.

DEDEMULT. ..
de Octavian Goga

Tot mai rar s-aud fn noapte clopotele de la strungii ...

Patru in$i la popa-n casii {in azi sfat de vreme lungii.
!ntr-un sfe$nic ard pe masii douii lumdniiri de cearii,
Plin de grije, peanii nouii moaie popa-n cii/imarii:

5 .. Patru juzi din patru sate, de la Murii$ mai la vale,

Cu supunere se-nchinii asliizi fniil{imii-tale,

St.O. losif

George Topirceanu

o mr.J u mn~ m~ ii~Ef ii

I.

Sub influen\a ideilor promovate de revista Semiiniitorul (idilizarea vie\ii satului patriarhial, ora~ul viizut ca local pierzaniei, exaltarea nostalgicii a trecutului etc.) poezia cultivatii aici se situeazii in
deriva romantismului, constituind o prelungire tardivli ~i deterioratli
a modelului romantic. Confundand esteticul cu etnicul, lirica semiinlitoristli reprezintli, dupii expresia Lui E. Lovinescu, un cimitir al
poeziei romdne. Din pleiada poetilor semliniitori~ti se salveazii un
singur nume: St.O . Iosif (1875 -1 913). Romantic intarziat, poet
muzical, exploatand filonul folcloric, Iosif este veriga dintre
Co~buc ~i Goga, fiirli a se iniil\a la valoarea celor doi.
Un tradi\ionalist minor este ~i George Topirceanu (18861937), poet apropiat de cercul revistei Via{a romdneascii (fondatli in
1906 de criticul G. Ibrliileanu), cea mai importantli publica\ie
culturalli de piinli la Primul Rlizboi Mondial. Influen\atli foarte pu\in
de curentul poporanist, care promova prin lbriiileanu teoria specificului na\ional, poezia lui Topirceanu se impune prin umor liric ~i
autoironie. Spiritul siiu parodic este o replica la adresa idilismului ~i
paseismului semiinlitorist.

Luminate fmpiirate! Scriem carte cu-nstristare,

Ne-au luat pii$unea domnii, fiirii Lege $i-ntrebare ...
Semne-aveam, $i-n miezuine le-au Jost pus de mult biitrdnii,
10 De pe cdnd fn {ara asta numai noi eram stiipdnii ...
Nu mai sunt acum p e cdmpuri, toate le-a sfiirdmat du$manul,
Sipe Jonu{ al Floarei ni I-au priipiidit, siirmanul.
Ne mor vitele-n ogradii $i ni-e jale nouii foarte
$i,-niil{ate fmpiirate, noi n-am vrea siifacem moarte!
15 Dar ne vrem mo$ia noastrii, vrem $i pentru mort dreptate!
Ale fniil{imii-tale slugi supuse $i plecate,
Am trimis aceastii carte $i. precum ca sii se $lie,
Scris-am eu, popa Jstrate, fn ziua de Sfdnt-llie.
Jar noi patru juzi cu to{ii nu $1im slova $i scrisoarea,
20 Punem degetul pe cruce $i-ntiirim $i noi pldnsoarea ".
La fereastrii-s zori de ziuii $i piitrund fncet fn casii,
Juzii, treji de gdnduri grele, stau cu coatele pe masii.

Octavian Goga (1881-1938) ,

dramaturg. Se na~te la Rain jude\ul Sibiu, intr-o famili e
de preo\i. Urmeaza liceul la S i biu . ~ i
Bra~ov. Debuteaza, ca elev, in revista Tribuna (1897), incepand o
activitate poetica fecunda. Se inscrie
la Facultatea de Litere ~ i Filozofi e
din Budapesta (1900), i~ i continua
studiile la Berl in, termi nandu-le in
1904.
Din anul 1902 ed iteaza la
Budapesta, i mpreun a cu al\i colaboratori , revista Luceafarul, unde i~ i
va pu blica majoritatea poezii lo r
ca re vor alcatui volumul de debut,
Poezii (1905). Apari\ia lui ii impune
ca unul dintre cei mai insemna\i
poe\i ai timpului. La propunerea lu i
Titu Maiorescu , i se acorda Premiul
Academiei pentru poezie.
Din aces! moment faima poetului deschide calea omului politic;
activeaza in cadrul Partidului Na\ional Roman ~i editeaza , din 1907, revista Tara noastri'i, organ al Astrei,
urmarind binele obtesc. in urma
articolelor publicate, i se intenteaza
de catre regimul austro-ungar un
proces de presa. Este intemni\at la
Budapesta (1909) , apoi la Szegedin
(1912). Publica volumele de versuri
Ne cheama pamantul (1909) ~i Din
umbra zidurilor (1913).
poet

~i

~ inari ,

fl

in anii Primului Razboi Mond ial militeaza alaturi de Take Ionescu

~i Barbu Delavrancea pentru in trarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Culegerea de articole Strigate in pustiu (1915) refiecta aceasta
activitate. Volumul de poezii Cilntece fara tara (1916) reprezinta un
ecou al framantarilor perioade i.
Spre sfa r~ itul razboiului pleaca la
Paris unde ini\iaza un curent de
opinie in favoarea Romaniei.
Dupa terminarea razboiului este
ministru al Cultelor ~i lnstruc\iunii
Publice (1919) , devine membru al
Academiei Romane (1920), i se decemeaza Premiul Na\ional de poezie
(1924) , iar Universitatea din Cluj ii
acorda titlul de doctor honoris causa.
ldeile sale politice ~i le exprima in
discursuri ori in articolele aparute in
revista Tara noastra, adunate in
volumul Mustul care fierbe (1927).
Din anul 1935 conduce, impreuna cu A.C. Cuza, Partidul Na\ional
Cre~tin, cu orientare de dreapta. in
1937 este numit de Carol al II-lea
prim-ministru al unui guvern Iara
baza parlamentara. La scurt timp
este indepartat din func\ie de rege.
Se retrage la Ciucea Oud. Bihor),
unde se stinge pe nea~teptate.

0 nadejde lumineaza fe{ele nemiingiiiete:

A-ntarit scrisoarea popa; la tot co//ul o pecete.
25 Mo$ Jstrate se ridica $i. cu miina tremurata,
Pune cartea fn naframa, de trei ori fmpaturata ...

info/it de drum,jitarul Radu Roata se ive:fle,

Vechi caprar din catanie, (/tie carte pe nem{e$fe.
El a$aZa-n siin ravayul vi saruta miina popii,
30 Juzii-i striing o data miina, le mijesc fn gene stropii.
Stau cu popa-n pragul por{ii, ochii /or spre drum se-ndreapta,
Ciind, cu traista subsuoara $i toiagu-n miina dreapta,
Jn sclipirea dimine/ii, care rumene$1e satul,
Radu Roata pleaca-n fume, cu scrisoare la-mparatul.
DICTIONAR

strungd, s.f. - loc ingust de trecere in tarcul oilor, striimtoare

Jude, s.m. - I. (inv.) judeciitor; 2. (reg.) primar
miezuind, s.f. - (pop.) hat, razor (intre ogoare)
ndframd, s.f. - bucatii de panzii de in, canepii, bumbac, borangic, etc.,
tivitii pe margini ~i adesea impodobitii prin cusiituri, folositii ca basma,
batistii, ~tergar etc.
jitar, s.m. - (reg.) persoanii angajatii sii piizeascii semiiniiturile

epistola este scrisii in ziua de Sf. Ilie, prorocul pedepsitor, eel intrat
in adversitate cu stiipiinirea ~i in acela$i timp eel care poate desface
cerurile, asigurand fertilitatea campului.
A treia secven\ii (versurile 21 -24) este o proiec\ie a celei de-a
dona. Spa\iului inchis (casa) i se opune fereastra, expresie a
deschiderii ~i a perspectivei . Nop{ii, cu toate conota\iile ei, i se opun
zorii de ziwi, metafora a speran\ei ~i a vie\ii. Indelungului sfat ii
succedii veghea concentratii asupra actului infiiptuit. Gestul incremenirii cu coatele pe masii dii o sugestie plasticii, statuarii. Fe{ele
nemiingiiiete, metonimie a unui destin vitreg, fiirii bucurii, primesc,
prin antitezii, lumina niidejdii. Speran\a se proiecteazii acum pe
chipurile juzilor. Ce! care a scris impiiratului este ~i eel care
pecetluie~te scrisoarea. Pecetea, ca ~i func\iile de jude ori jitar,
indicii persisten\a unei organiziiri locale care i~i mai exercita incii
autoritatea.
A patra secven\ii (versurile 25 -34) este o continuare a ultimului
episod din ceremonialul mesajului. Popa Istrate cu miina tremurata
(conota\ie a biitrane\ii, dar ~i a tensiunii emo\ionale a momentului)
pune scrisoarea in niiframii. Mesagerul este jitarul Radu Roatii.
Func\ia (jitar, adicii piizitor de \arinii), numele (Roata este o sugestie
a ciiliitoriei) ~i competen\a lui lingvisticii ($lie carte pe nem{e$1e)
sunt indici care ii justificii rolul lui de emisar. Urmeazii ritualul
despiirtirii, cu gesturile consacrate. Jitarul, cu traista subsuoara $i
toiagu-n miina dreapta pome~te spre impiiriitie aureolat de sclipirea
dimine{ii.

PUNCTE DE REPER

Octavian Goga,
medalie de Weimberger

fl

Poezia De demult ... se deschide cu o primii secven (versurile

1-4) dominata de o atmosferii de tainii. Noaptea (metaforii pentru
ascuns, incifrat),patru in.~i se intalnesc in casa preotului, care - prin
proiec\ie restrictivii - devine un spa\iu al clandestinitii\ii. Popa personaj intrat in hagiografia satului transilviinean ca o intruchipare a sacrificiului , un factor de mobilizare a con~tiin\elor ~i un depozitar al niidejdilor - confera autoritate acestui consiliu. La lumanare
(metaforii a luminii),p/in de grije, popa scrie un mesaj.
In a dona secven\ii a textului (versurile 5-20), delimitatii prin
ghilimele, suntem introdu~i intr-un alt registru. Patru juzi se
adreseazii autoritii\ii statale supreme - impiiratul - cu sobrietate ~i
cumpiitare, denun\iind nelegiuirile, uzurparea, abuzul, uciderea. Cei
ce trimit mesajul au con~tiin\a unei organiziiri ierarhice, bazate nu
pe violen, ci pe valoarea dreptului ~i a dreptii\ii, care trebuie impiif\itii de impiirat cu socotealii ~i cu judecatii. Prin fumizarea dovezilor, juzii cer sanc\ionarea celor vinova\i, refuziind sii-~i facii singuri dreptate ($i, -nalfate fmparate, noi n-am vrea safacem moarte!).
Ei sunt expresia unei societa\i cu tradi\ie judiciarii, care se opune
haosului ~ i legii bunului-plac. Scrisoarea exprimii nefericirea tragicii a unei comunitii\i, aviind o vechime miirturisita de caracterul
ceremonial a l conduitei, dar triiind intr-un timp in care dreptul este
al celui mai tare. Sfar~itul mesajului denotii un caracter profetic:

llarie Chendi , Octavian Goga,

Zaharia Biirsan, cu so\iile, la o
serata literara (1909)

Mesianism - (de la Mesia, eel

care s-a jertfit pentru a mantui omul
de urmarile pacatului originar) in arta, exprima dorin\a scriitorului de a
deveni purtatorul de cuvant al celor
napastui\i, vestind profetic o schimbare in bine plasata intr-un viitor
incert. Primii scriitori mesianici au
lost pa9opti~tii: Alecu Russo - Cilntarea Romilniei, Grigore Alexandrescu - Anul 1840 etc. Goga
poate fi considerat eel mai valoros,
dar 9i ultimul poet mesianic.

EXPLORAREA TEXTULUI

1.

Poezia debuteazii pe un ton de tainii. Comenteazii valorile stilistice ale cuvintelor noapte ~ i c/opote, deosebind sensul denotativ de sensul conotativ al acestora.
2.
Explicii, pe scurt, ce genereazii ambiguitatea enuntului: fin azi
sfat de vreme lungci.
3. Interpreteazii in douii registre (denotativ/ conotativ) versul: fntr-un
sfe$nic ard pe masa doua lumiinari de ceara.
4. Identificii valoarea stilisticii a substantivelor peana ~i calimari.
5. Exprimii-\i opinia despre punctele de suspensie dintre versurile
20 ~i 21.
6. Explicii sensurile diferite, in func\ie de text, pe care le poate
avea cuvantul carte. Stabile~te-1 pe eel adecvat textului de fa\ii .
7. Precizeazii motivele fntristarii celor patru juzi din patru sate.
8.
0 coordonatii esentialii a poeziei Jui Goga este mesianismul.
Explicii semnifica\ia scrierii epistolei in ziua de Sf. Ilie.
9. Prin ce gest este intaritii pliinsoarea juzilor?
10. Relevii conotatiile pe care antiteza le conferii textului prin
opozi\iile zori de ziua - noapte, nadejde - fe{e nemiingiiiete.
11. Jude ~i jitar sunt cuvinte care nu se mai folosesc astiizi. Stabile~te coordonatele spa\io-temporale ale poeziei ~i explicii, in
context, utilizarea acestor cuvinte.
12. Expune motivele pentru care jitarului Radu Roatii i se conferii
rolul de emisar ciitre impiirii\ie.

- J.t~ .........,t.i

-:: ......... '- ,.....,. ,...:;-: '

...:~ . 4

,...-

L:_e

rJt

""'tt-M.::.: "1..,;.r-J. ~ .......~

~"

1;i.;;.r

,-,~

&ll'Z

""" ;;,

(,/_4 -

~-J.

l't'A

,_

"'4 ...;<:. ,//,,_~ - ~

Ji ~- :~ tlpe.i, .,,..,

~
Jn4_

""....

c.. , .

~~,;-~Z~~-,;.,.

k - ' ...

~"'

"

~.~ ""' ~

;u ..

.a ju.;. - '""'"!,; 7.
~ N-...
..u.,,.,. - (-~ ,., ,.... 4.
:rtit ~ A- ~,. .>t1.1r. rMtko .k ~~
w,J

lti, : 'I'~ b;U:.

.:-i..

-c..t.-fi.-"T..;4.et.fX.1, .. -.T~ .;Ll\

-f - p..J ,,t:.1. lcp"TiA .. .

,...,,. i-"'1"" - i"1'~ - '....., ""-

~c.. . ~ l""'-'i.

~-

._

~~

Y-Jc.'. ... "'

~ ~

><k.1)~~-~ ~ ~ !~,,..........

Scrisoare a lui Octavian Goga

(1909)

II

13. Comenteaza semnificatia pe care o sugereaza gesturile ,,personajelor", in finalul poeziei.

14. Explica in planul denotatiei ~i al conota\iei versul: in sclipirea
dimine{ii, care rumene!jte satul.
15. Identifica alti indici ai situa\iei spa\io-temporale prezen\i in text.
16. Comenteaza titlul poeziei ~i valoarea stilistica a punctelor de
suspensie care ii inso\esc.

EVALUARE CURENTA
APLICATll
1.

2.

in multe privin\e Goga este un continuator al Jui Co~buc.

Pretuirea pe care a acordat-o inainta~ului sau se poate observa
in discursul de receptie rostit de Goga in ~edinta Academiei
Romdne din 30 mai 1920, cand 1-a omagiat pe Co~buc. Cite~te
acest discurs publicat ulterior in volumul Mustul care fierbe
( 1927).
Comenteaza semnificatile poeziei-testament Ciirbunii:

Ciirbunii cdnd ti-or arde-n vatrii

Jn seri de ani tdrzii :;i goi,
Tu stdnd la lespedea de piatra
Sate gdnde:;ti c-am ars :;i noi ...

Octavian Goga,
vazut de Jean Steriadi

l!1 um l!rnl I! r!l l!1 flt

1.

2.

3.

ii

Jar cdnd din ochii de jaratic

Vor tresiiri scdntei-scdntei,
Sa !jtii cii visul meu salbatic
S-a mai aprins o data-n ei.

o flt &Hl

in volumul Ne cheamii piimii11tul, poezia De demult ... este

precedata de cea intitulatii Portret. Cite~te-o ~i stabile~te o legatura intre cele doua texte.
Destiiinuindu-~i programul estetic al volumului Poezii (1905),
Octavian Goga, miirturisea: Am cutreierat satul cu ochii deschi!ji,
con!jtient sii Jae o analiza permanenta !fi ca fiecare clipa de
contact al meu cu {aranimea e o clipa de studiu, de interpretare. [ ... ] A:;a ca primul volum [ .. .] e monogafia unui sat.
Am luat toate figurile tipice ale satului !fi le-am facut sa defileze fnaintea mea.
Realizeaza un proiect in care sa urmare~ti modul in care poetul
Octavian Goga compune o monografie lirica a satului transilvanean prin evocarea figurilor Jui reprezentative. Proiectul
se va baza pe urmatoarele texte: Plugarii, Casa noastrii,
Apostolul, Dasciilul, Dasciili(a, Liiutarul, A murit .. . , La
groapa Lui Laie, Ciintece (din volumul Poezil}, ~i Cantorul
Cimpoi, Ion Crii{fmarul, Cosa~ul (din volumul Ne cheamii
J!iimiintul).
ln repetate randuri poezia lui Octavian Goga exprima ceea ce
era demult, odinioara, odata, in alte vremi. in majoritatea
cazurilor, acestei depiirtiiri temporale ii corespunde ~i una
spa\iala: acolo departe, spre soare-rasare (Pe la not), Acolo
sus, fn satul de sub munte (Dasciilul).
Realizeaza un proiect in care sa urmare~ti cum se contureaza
in poezia scriitorului transilvanean opozitia spatiala intre acolo
~i aici (un acolo mitic ~i un aici vid) ~i opozitia temporala intre
atunci ~i acum (un atunci demn ~i un acum decazut).

IV. PERIOADJ(INTERBELICA .
Orientari tem atice in romanul interbel ic

Perioada interbelica se constituie intr-un cadru fertil pentru

dezvoltarea romanului romanesc, atat prin dezbaterile teoretice, dar
mai ales prin amploarea pe care o ia dezvoltarea speciei. Se poate
spune ca aceste doua decenii au reprezentat momentul emanciparii
romanului. De altfel, la aparitia, in 1920, a lui Io11 de Liviu
Rebreanu, E. Lovinescu gasea prilejul de a face un scurt bilant,
scotand in eviden\a pu\inele reu ~ ite ale genului, pana atunci:
Satirico-social fn Ciocoii ... lui Filimon, sentimental fn fncercarile
lui Bolintineanu, idilic !ji armonios stilizat, printr-o concep{ie de
via{a :;i de arta fn ciclul lui Duiliu Zamfirescu, eroic fn povestirile
d-lui Sadoveanu, subiectiv :;i psihologic fn Dan :;i fn mai toate
fnc ercarile din ultimul timp - adeviiratul roman, realist prin metoda
!ji epic prin amploarea planului, se fix eazii fn sfdr{fit prin Ion al
d-lui Liviu Rebreanu. Nu e unic, desigur, nici fn aceasta privin/a,
dar fn incetul proces al literaturii romdne spre crea{ia obiectiva este
nu numai un papas, ci !ji o realizare definitiva.
Opinia Jui Lovinescu define~te, ~adar, 1920, anul apari\iei romanului 1011, ca moment de maturizare a prozei romane~ti. De fapt, prirnul
roman al lui Liviu Rebreanu avea sa fie mai degraba unul de tranzitie,
caci din perspectiva orientiirilor tematice, prin 1011 se conserva Inca
ideea de univers rural, trecerea la mediul citadin producandu-se ceva
mai rarziu, prin romanele Hortensiei Papadat-Bengescu; formul a epica (perspectiva narativa obiectiva) este indatorata mai degraba
secolului al XIX-lea, decat experien\elor literare promovate de noul
roman al secolului al XX-lea.
0 adevarata sincronizare a prozei interbelice cu literatura europeana avea sa se produca totu~i in deceniul trei prin romanele scrise
de Hortensia Papadat-Bengescu, Cami! Petrescu, Mircea Eliade,
M. Blecher ~i Anton Holban. Teme noi precum intelectualul ~i condi\ia sa, lumea burgheza viizuta din unghiul unor vicii sau tare
biologice ori din perspectiva comportamentului snob, experiente de
cunoa~tere ~i asumarea acestora, inclusiv experien\a riizboiului sau
cea erotica vazuta dintr-o perspectiva absoluta, probleme ale realizarii existen\ei fiintei umane prin cunoa~tere ~i traire, devin parte
din peisajul prozei interbelice romane~ti. Modelul epic ~i dezbaterile teoretice se realizeaza avand ca puncte de referin\a autori
francezi precum Andre Gide sau Marcel Proust, la care esen\iala
este concentrarea naratorului asupra universului interior, subiectivarea perspectivei ~i a instantelor narative.

Andre Gide (1869-1 951 ), romanicier, cri tic, memorialist 9i eseist

francez, laureat al Premiului Nobel
pe ntru literatura in 1947. Este autorul unor scrieri precum Falsificatorii de bani in care expune idei
despre romanul modern , Prometeu
rau inlantuit sau Pivnitele Vaticanului. O opera majo ra o constituie
Jurnalul care dezbate probleme
ale intelectualului primei jumata\i a
veacului al XX-lea, nevoia unei trairi
autentice a vietii.
Marcel Proust (1 871-1 922) ,
este autorul unui roman celebru , in
cautarea timpului pierdut, o
oglinda interioara a burgheziei i n
ultima ei faza, aceea decadenta faza mondenita\ii 9i a snobismului.
Dintre autorii rom ani, Hortensia
Papadat-Bengescu pa re a fi eel mai
mull influen\ata, i n ceea ce privete
substa n\a romanelor sale, de opera
lui Marcel Proust. Noutatea narativa
a prozei sale o constituie naratorul-personaj, na ratorul-actor 9i analiza psihologica infinitezimala.
Hortensia Papadat-Bengescu
(1876- 1955), pri n scrierile sale face
tranzi\ia dinspre roma nul obiectiv 9i
de observa\ie, catre roman ul subiectiv, prin prezen\a unor personaje-refiectori . alaturi de un narator
auctorial obiectiv. Lumea Hortensiei
Papadat-Bengescu , de9 i are o
realitate obiectiva dinco lo- de orice
dubiu - lu mea snobilor bucure9ten i
i mboga\i\i - , este mull mai complicata, prin apari\ia unor fiin \e marcate de dualitate, de conflicte intre
un suflet virtual 9i unul real. Este
autoarea ciclului de romane despre
familia Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach,
Drumul ascuns).
Anton Holban (1902-1937) ,
autorul unor proze precum 0 moarte
care nu dovede$te nimic, Parada
dasca/ilor. loana. Holban este un
scriitor modern , care se remarca
prin autenticitate 9i tehnica analizei
psihologice.

M. Blecher (1909-1 938), este

un prozator ca re convertete un accident clinic personal (a utorul se va
imbolnavi $i va muri de tuberculoza)
in experienta ontologica, ridictind
sentimentul la viziune, fiziologia la
filozofie (Radu G. Teposu). Cele mai
cunoscute opere ale sale sunt inttimplari din irealitatea imediata ,
lnimi cicatrizate $i Vizuina luminata.
Personaj-reflector - in stan\a
narativa care mediaza intre naratorul obiectiv, impersonal ~ i personajul-narator. Apare pentru prima
data in opera lui Henry James (prozator american stabilit in Marea Britanie, 1843-1916), 1ar in literatura
romana . la Hortensia Papadat-Bengescu prin prezen\a unor personaje
ca Mini sau Nary. Personajul-refi ector face trecerea catre romanul subiectiv, a carui substan\a o constituie investiga\ia universului interior.
Sincronism - concept folosit
de E. Lovinescu, prin care criticul
sus\inea ca fiecare veac i~ i are un
spirit al sau , o caracteristica. Astfel ,
veacul al XX-lea este al sincronismu/ui, ceea ce presupune ca
fenomenele literare se dezvolta,
prin imitare , prin preluare rapida a
inova\iilor din alte culturi.

In acela$i timp insa, proza tradi\ionala nu dispare in epoca, iar

temele rurale specifice acestei direc(ii continua sa fascineze un
scriitor precum Mihail Sadoveanu (Baltagul, de exemplu, publicat
in 1930, este un roman rural $i mitic, tradi\ional $i obiectiv in
acela$i timp); in cazul Jui G. Calinescu, critic $i istoric literar de
marca, de$i sursa de inspira\ie este lumea urbana, el continua sa
experimenteze cu Enigma Otiliei romanul obiectiv, este adevarat,
cu unele elemente de modernitate $i de complexitate a tipologiilor.
De altfel, Rebreanu insu$i va continua sa scrie romane obiective $i
rurale (Riiscoala , 1933), chiar daca prin Piidurea spiinzura(ilor
(1922) va adopta ca metoda analiza psihologica, in locul nara\iunii
tradi\ionale.
Dar emanciparea prozei interbelice nu se va produce doar la
nivel tematic, in sensul inspira\iei de factura citadina, ci mai ales la
nivelul viziunii - prin relativizarea, in primul rand, a perspectivelor
narative - sau prin modificarea tipului de compozi\ie, formula
jurnalului, de exemplu, generand un nou tip de literatura, literatura
autenticitiifii. A$a se face ca apar $i tehnici narative adecvate,
precum analiza ori introspectia, favorizata de monologul interior,
opuse nara\iunii tradi\ionale, obiective. Un exemplu ii constituie
proza lui Cami! Petrescu, a dosarelor de existenfii, prin Patul Lui
Procust in special, sau romanele Hortensiei Papadat-Bengescu care,
de$i pastreaza instan\a naratorului obiectiv, o relativizeazii prin
prezenta unor personaje-reflector.

Romanul psihologic
om rJ um ii lI mlI
1.

2.

3.

Clasifica romanele studiate in anii anteriori in funqie de urmatoarele criterii: tradi\ional, obiectiv, modern, subiectiv. Ai
in vedere $i perspectiva narativa, viziunea, tema, problematica
$i tehnicile narative.
Prezinta pe scurt un roman despre Primul Razboi Mondial din
literatura romana sau universala, pe care l-ai citit. Explica de
ce 1-ai recomanda/ nu 1-ai recomanda $i altar colegi spre lectura.
Discuta\i despre titlul Ultima 11oapte de dragoste, i11tiiia 11oapte
de riizboi. Inainte de a fi citit romanul, v-a starnit curiozitatea?
Motiva\i.

ULJIMJ NOAPTE DE DRA.,GOSTE,

INTAIA NOAPTE DE RAZBOI
de Camil Petrescu
Camil Petrescu (1894-1957),
_prozator, dramaturg, poet ~ i eseist.
Se na~te la Bucure~ ti. Termina
Intr-un articol din anul 1927, publicat in revista Via/a literarii, clasele primare la o ~coala din Obar
intitulat De ce 1111 avem roman, prozatorul care inca nu devenise el ~i continua studiile la Liceul Sf.
Sava, apoi la Liceul Gh. Lazar,
insu$i romancier, scria: Cu eroi care miiniincii trei siiptiimiini cinci
unde manifesta veleita\i poetice.
miisline, care fumeazii doi ani o {igarii, cu ciirciuma din tiirgu!forul Urmeaza cursuril e Faculta\ii de
de munte $i gospodiiria cu trei cotefe a dasciilului din Moldova nu Litere ~i Filozofie din Bucure~ti.
in anul 1914 debuteaza la rese poate face roman $i nici miicar literaturii. Literatura presupune
fire:jte probleme de COn$liinfii. Trebuie sii ai deci ca mediu o vista Fae/a , condusa de N.D. Cocea, sub pseudonimul Raul D. in
societate fn care problemele de con$liinfii sunt posibile. [.. .] Eroul timpul Primului Razboi Mondial ii
de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere intrerupe stud iile ~i pleaca pe front
profundii, un simf al riispunderii dincolo de contingenfele obi$nuite. ca voluntar; lu pta in prima tinie, este
Epica viitorului nu poate fi decat subiectiva $i psihologica, ranit ~ i i~i pierde paf\i al auzul. Cade
crescuta din ardere intelectualii. 0 asemenea existen\a presupune prizonier ~i e considerat mart. Se intoarce din prizonierat in 1918, iar
con$tiin\a unei diferentieri psihice structurale fata de trairile indi- experien\a traita in razboi o va folovidului comun, o luciditate a observa\iei ie$ita din comun $i tocmai si ulterior in scrierile sale.
de aceea generatoare de conflicte interioare $i drame puternice. Este
Dupa demobilizare , i~i ia licenceea ce se intampla cu eroii romanelor Jui Cami! Petrescu, obseda\i \a in filozofie (1919) , una din pasiucum sunt de idei, insa ,jocul ideilor" devine pentru ei jocul ielelor. nile sale. Acum redacteaza primele
piese de teatru: Jocul iele/or ~i Act
Ciitii luciditate, atiita existenfii :fi deci atiita drama, marturise$!e un venetian. 0 vreme se muta la Timipersonaj din drama Jocu/ ie/elor. Jocul ideilor este jocul ielelor va ~oara'. unde este profesor ~i face
fi $i mottoul unicului sau volum de poezii, care con\ine $i aceste gazetarie. Aici i~ i definitiveaza voluversuri-autoportret: Eu sunt dintre acei/ Cu ochi halucinafi :ji mul Versuri (care va aparea in
1923) ~i drama Suflete tari (premistuifi liiuntricl Cu sufletul miirit/ Ciici am viizut idei.
miera va avea loc in 1925).

PUNCTE DE REPER

r~-:~~~1~~~:~~-::~:"~:

~~-:~~~~~1~r

-..o:t:;-~

:-:=t=isS ~??

Atrocitatile razboiu/ui,
gravura de Jacques Callo!

Ill

ii lI tJ ii

..

ri

Reintors la Bucure~ti , frecventeaza cu regularitate cenaclul literar

Sburatorul. condus de criticul E. Lovinescu. Se impune rapid ca scriitor, dar
se va disocia treptat de Lovinescu,
de care mai tarziu se va desparji
public, prin tiparirea pamfietului Eugen Lovinescu sub zodia seninatafii
imperturbabile. Foarte activ, publica
la majoritatea revistelor literare importante ale perioadei interbelice.
intemeiaza ~i conduce revista Saptamtina muncii intelectuale i artistice, unde sus\ine teoria noocrafiei
necesare, potrivit careia intelectualitatea este singu ra care poate conduce statul.
Anul 1930 ii aduce reputa\ia
prin apari\ia romanului U/tima noapte
de dragoste, inttiia n oapte de
razboi, in parte inspirat din experien\a razboiului. Trei ani mai tarziu ii
apare un alt roman, Patu J Jui
Procus t, prin care se impune definitiv ca autor modern . Tot mai preocupat de filozofie, se hotarate sa
paraseasca beletristica ~i i~ i dedica
o buna parte a timpului elaborarii
unui sistem filozofic personal .substan\ialismul". Este redactor-ef
al Revistei Fundafiilor Regale, unde
publica stud iul Noua structura i
opera Jui Marcel Proust, prin care
ii expune concep\iile estetice cu
privire la roman. in 1938 ob\ine titlul
de doctor in filozofie.
Dupa al Doilea Razboi Mondial,
publica o edi\ie definitiva a dramaturgiei sale i scrie (tara a-I termina)
romanul istoric Un om intre oameni,
incercand sa evite, pe cat se poate,
clieele unei perioade nefaste pentru
literatura. Se stinge din via\a lasand
neterminate numeroas.e proiecte.

Ii

$tefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului Ultima

11oapte de dragoste, i11tiiia noapte de riizboi, este unul dintre ace~ti
eroi mistui{i liiuntric, domina\i de un adevarat demon al introspec\iei.
Student la Filozofie, siirac, indragostit de o colega de uni versitate, se
treze~te peste noapte milionar, mo ~tenind, spre surpriza neplacuta a
familiei, cea mai mare parte a averii unui avar ~i mizantrop unchi
Tache. Independen\a materiala nu-i asigura insa nici pe departe
lini~tea necesara cufundarii in lumea ideilor. Experien\ei dureroase a
descoperirii incompatibilitii\ii dintre el ~i so\ia sa i se adauga cea a
riizboiului pe care o traie~te cu intensa ~i dezamagita luciditate a
omului care, rara sa reu~eascii, vrea sa-i deslu~easca mecanismul
launtric. Tot ce se petrece in roman trece a~adar prin filtrul
sensibilita\ii eroului chinuit de presentimentul cunoa~terii !imitate a
lucrurilor asupra ciirora zadarnic i~i fixeazii privirea.
A~a cum arata ~i titlul, romanul, scris la persoana intai, este
compus din doua piif\i: o poveste a unei iubiri ratate ~ i un jurnal pe
front, totul unit prin prezenta unei singure perspective, cea a eroului
principal, spirit atent intors spre sine, analiziindu-se in aceste doua
ipostaze esenpale ale existen\ei, iubirea ~i razboiul. Suntem martorii
unui e~ec repetat in planul cunoa~terii , o confruntare pe doua fronturi, al dragostei ~i al mortii din care eroul iese de fiecare data invins. Natura reflexiva de intelectual, el nu traie~te deciit pentru a
gandi ~i a analiza.
Punctul de plecare 11 constituie o discu\ie oarecare despre dragostea ~i raspunderea reciproca a biirbatului ~i a femeii, la popota,
in zilele premergatoare intrarii Romiiniei in razboi, in vara anului
1916, la care participa un numar de ofi\eri concentra\i pe linia de
frontiera din apropiere de Ciimpulung, deasupra Dambovicioarei, in
mun{i. lzbucnirea violentii a eroului, a ciirei identitate nu o cuno~tem
incii In acest moment, declan~eaza de fa pt intreaga ,,poveste".
Prin noua formula epica pe care o impune, romanul devine
astfel monografia unor idei sau a unor pasiuni. Patima personajului
este sii fnfeleagii. Este insa o contradic\ie lntre dorin\a ~ i propriile
sale piireri. $tefan ii explicii sopei sale ca esen\a filozofiei, a~a cum
se deduce din Kant, este ca nu putem $ti niciodatii adeviirul. Dar
tocmai aceastii atrac\ie spre contemplarea imposibiluluijoc al ielelor
11 va duce la distrugere. Patima Jui de a in\elege totul evolueaza
monstruos ~i este interesant cum nicio experien\ii anterioara nu-I
face mai in\elept. Asemeni Jui Midas, eel ce fusese pedepsit de zei
sa transforme in aur orice ar fi atins, el preface in efort disperat de
in\elegere absolutii tot ce 11 inconjoara. in primele pagini crezuse a
fi singurul care in\elege misterul feminin. Dupa surpriza testamentului liisat de unchiul Tache, miirturise~te el, incepusem sii caut din
scrisori $i amintirile altora sii-mi reconstitui intrebiitoarea fiin{ii
sujleteascii a omului care injluen{ase prin incomparabila lui danie
intreg destinul vie{ii mele. Reputa\ia de imensii riiutate, intoleranfa
intelectualii nu puteau fi deciit rezultatul necontenitelor sale
lnfriingeri de pe ciimpul in\elegerii. Continua descoperire a falsului
din giindire - fmi descopeream nevasta cu o uimire dureroasii departe de a constitui un pas necesar spre in\elepciune, este doar o
treaptii ciitre momentul inevitabil al autodistrugerii, desfiin{area
mea ca personalitate.

I. Un roman despre iubirea absoluta

Ciipitanul Dimiu, comandantul batalionului, un soi de jliiciiu
ardelean, fiirii sii fie din Ardeal, voinic, cu musta{a biilaie, regulatii
ca insigna de pe $apca cheferistii, ceva mai mare insi, aprobiifiirii
codire hotiirarea jura{ilor. ..
- Domnule, nevasta trebuie sii fie nevastii $i casa, casii. Dacii-i
arde de altele, sii nu se miirite. Ai copii, ai necazuri, mun c~ti ca un
caine $i ea sii-$ifacii de cap? .. . Ei, asta nu ... Dacii eramjurat, $i eu
fl achitam.
Ciipitanul Dimiu e un conformist. intarziat mult fn grad, om cu
rosturi gospodiire$1i, nu $i-ar permite sii poarte la varsta Jui chipiu
fran{uzesc, moale, turtit, a9a cum poartii ciipitanii tineri, ci a riimas
la modelul ,, Regele Carol/", fnalt, rigid, ca de carton (cii a$a $i
era), le$il la spate numai.
Ma i surprinziitor piirea cii opinia contrarii era sus{inutii de
ciitre ciipitanul Corabu, taniir $i crunt ofi{er, cu $Coalii germanii,
justi{iar nefnduplecabil, ,,spaima regimentului''. Acum era de nerecunoscut. Piistra asprimea frazei scurte, dar sentimentele aces tea
de apiiriitor al dragostei nu i le biinuise nimeni, niciodatii.
- Cu ce drept sii ucizi o femeie care nu te mai iube$1e? N-ai
decal sii le despar/i. Dragostea-i frumoasii tocmai pentru cii nu
poate cunoa$te nicio silnicie. E preferin{ii sincerii. Nu po{i sii-mi
impui sii le iubesc cu sila.
Ciipitanul Floroiu, pu{intel, delicat $i cu fa{a blondii-$1ers,
fmbiitra nitii fnainte de vreme, era de aceea9i piirere.
- Cum po/i sii ai cruzimea sii silztie$1i sujletul unei femei?
Dreptul la dragoste e sfiint, domnule... Da, da ... $i aici lungea mull,
cu capul intors a necaz, fn profil, pe cei doi ,, a". i(i spun eu ..
oricand. .. uneifemei trebuie sii-ifie fngiiduit sii-$i cautefericirea. [...]
- Discufi.a dumneavoastrii e copiliiroasii $i primarii. Nu cunoa9te{i
nimic din psihologia dragostei. Folosi{i un material nediferen{iat.
Dacii a9 fl spus asta ca opinie obiectivii, oamenii ar fl
acceptat-o, poate, dar era fn tonul meu, fn ostenta/ia neologisme/01;
o nuanfii de jignire 9i dispre/, fncat to/i m-au privit mira/i, nedeprin$i cu atitudini alat de pufin militiire9ti, iar ciipitanul Corabu,
fntiiratat, dar stiipanindu-se, s-a fntors spre mine cu w 1 f el de micii
solemnitate acrii de magistrat.
- Cum, domnule, dacii o femeie zice: ,, nu mai vreau ", dumneata zici: ,, ba da, sii vrei?" Hiii?
- Dacii e vorba de o simplii impreunare, da ... are drept sii zicii:
nu mai vreau... dar iubirea e altceva. Jar dacii nu $1i/i ce e, pute{i,
cu no{iunile dumneavoastrii cumpiirate $i vandute cu toptanul: ,, a9a
am auzit... a:ja vand" sii dezbatefi toatii via fa, cii tot nu ajungefi la
nimic. $i privindu-i dispre{uitor: ,, Discutafi mai bine de ceea ce vii
pricepefi". [... ]

Memorie involu ntara - reactualizarea in con~tiin\a a amintirii,

prin declanarea spontana a unui
proces de asocia\ii senzoriale. Prezentarea evenimentelor in deriva
fluxului memoriei involuntare este
una dintre nouta\ile romanului din
secolul XX, pe care a impus-o Marcel
Proust. Pe urmele scriitorului francez, Camil Petrescu ii construiete
romanele pe micarea libera a memoriei involuntare.
Paranteza - un element esen\ial in construc\ia romanelor lui Camil
Petrescu, in directa legatura cu memoria involuntara. in mod simplu voi
/asa sa se desfaoare fluxul amintirilor. Dar daca tocmai cand povestesc o inttimplare, imi aduc aminte,
pornind de la un cuvant, de o a/ta
intamplare? Nu-i nimic, fac un soi de
paranteza i povestesc toata in/amp/area intercalata. Dar daca irni strica
fraza? N-are nicio importan(a. Daca
imi lungete afiniatul? Nu-i nimic, nici
daca digresiunea dureaza o paginadoua, 30 ori 150. (Camil Petrescu,
Noua s tructurii i opera Jui Marcel
Proust)

~ ~~? CA/1~ 1 (

. :~::

rr: T111:s cu

... ~1~

Dedicatie a autorului pentru

poetul Ion Barbu (1 930)

ii

in viafa de zi cu zi, numele

noastre de familie sunt hotarate de
intamplare, iar cele de botez, de
parinfi. in niciunul dintre aceste
cazuri ele nu pot fi contra/ate. (in
acele cazuri in care exista totui un
asemenea control, ca atunci cand
ne schimbam numele din motive
profesionale, criteriile care orienteaza alegerea sunt cvasiliterare.)
in feluf acesta, nu ne ateptam sa
descoperim vreo corespondenta
intre numefe unei persoane i fe/u/
ei de a fi, iar daca totui o asemenea corespondenta exista i ne fra peaza, avem sentimentuf ca intr-un
mod bizar arta a viofat teritoriu/ viefii
reafe. Cu toate acestea, in fumea
ficfiunii personajele se infa(iaza
minfii artistu/ui i acesta aidoma lui
Adam, trebuie sa le numeasca. Romancierii raspund acestei indatoriri
in mai mufte fefuri: unii se delecteaza cu posibifitafife numefor simbofice, in timp ce alfii cauta sa imprumute numefor o discreta banafitate.
insa chiar i in acest al doi/ea caz a
avut foe un proces de sefecfie,
dintr-o infinitate de posibi/itafi fiind
afeasa una, iar singuruf argument al
acestei uftime afegeri este de factura estetica.
(David Lodge.
Limbaj ul romanulu1)

- 0 iubire mare e mai curdnd un proces de autosugestie ...

Trebuie limp :;i trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai
multe ori te obi:;nuie:;ti greu, la fnceput, sii-fi placii femeia fiirii de
care mai tdrziu nu mai pofi triii. !ube:;ti fntdi din mi/ii, din
fndatorire, din duio:;ie, iube:;ti pentru cii :;Iii cii as ta o face fericitii,
f(i repefi cii nu e loial s-o jigne:;ti, sii in:;eli atdta incredere. Pe urmii
te obi:;nuie:;ti cu surdsul :;i vocea ei, ~a cum te obi:;nuie:;ti c-un
p eisaj. $i treptat ifi trebuie!fte prezenfa ei zi/nicii. lniibu:;i in tine
mugurii oriciiror a/tor prietenii !fi iubiri. Toate planurile de viitor fi
le faci in funcfie de nevoile :;i preferinfele ei. Vrei succese ca sii ai
surdsul ei. Psihologia aratii cii au o tendinfii de stabilizare stiirile
sujlete:;ti rep etate :;i cii, menfinute cu voinfii, due la o adeviiratii
nevrozii! Grice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput,
patologic pe urmii.
(La Piatra Craiului, in mu11te)
EXPLORAREA TEXTU LUI

1.

2.

3.
Voi scrie pana la 25 de ani versuri, pentru ca este vremea ifuziifor
i a versurilor; voi scrie intre 25-35
de ani teatru, pentru ca teatruf cere
i o oarecare experienfa i o anumita vibrafie nervoasa; voi scrie intre
35-40 de ani romane, pentru ca romanele cer o bogata experienta a
viefii i o anumita maturitate expresiva. $i abia la 40 de ani ma voi intoarce la fifozofie.
(Cami! Petre scu)

II

4.

in acest debut de roman perspectiva narativii este incii exterioarii. Eroul este doar o ,,voce" care comenteazii ceea ce vede, oferind sporadic informa\ii sumare despre sine. Cititorul nu
are 'insii acces decat la aceastii perspectiva, fiindca autorul,
afirma criticul Nico lae Manolescu, lipsit de vechi/e privilegii,
face un fel de figurafie in propriul roman. Observa ca 'in acest
moment aflam rand pe rand cine sunt protagoni~tii scenei, dar
nu ~tim 'incii nimic concret despre narator. Indicii, pentru fie care personaj din aceasta secventa, cate o trasiiturii pe care o
consideri a fi dominanta.
Cuvintele ciipitanului Corabu ofera prima oarii ,,vocii" o identitate: sublocotenent Gheorghidiu. Aceasta lipsii de graba 'in
comunicarea numelui unora dintre personaje se va dovedi a fi
una dintre triisaturile prozei lui Cami! Petrescu. Yorn constata
ca ~i numele so\iei, Ela, este rostit o singurii data, spre jumatatea romanului, 'in capitolul Asta-i rochia albastrii.. Uneori
numele vor fi inlocuite insa cu o simpla initiala, doamna T, D,
G, caci acestea nu au 'in fond pentru cititor nicio re levan\a in
incercarea de a descifra sufletul personajului, singura problemii cu adevarat importantii fiind observa\ia vie\ii lui interioare.
Precizeaza 'imprejuriirile prezen\ei lui $tefan Gheorghidiu La
Piatra Craiului, in munte ~i contextul in care au loc discu\iile
de mai sus. Gase~te o explicatie reactiei sale neobi~nuite .
Rememoreazii principalele evenimente care compun cei doi
ani ~i jumiitate ai pove~tii de iubire dintre $tefan ~i so\ia sa.
Identificii, in capitolul urmiitor, Diagonalele unui testament,
momentul cand apare prima ,,fisura" in imaginea panii atunci
perfecta a fiin\ei iubite, din mintea lui Gheorghidiu; pentru a-ti
u~ura cautarea, pne seama ~i de urrniitorul extras: Aceastii
integrare a nevestei mele in seria celorlalte feme i mi-era de
neindurat. $tiam cii pentru ea n-au absolut nicio importanfii
asemenea jleacuri, cii datoritii frumusefii ei ar ft putut avea o

5.

6.

viafii oricdt de luxoasii :;i cii a prefe rat totu:;i viafa aliituri de
mine. 0 vedeam fiicdnd sacrificii pentru mine, nu piiriisindu-mii pen tru o pereche de ciorapi.
Parerea lui $tefan Gheorghidiu despre dragoste este de naturii
sii defineascii notiunea de ,,iubire absoluta". Selecteazii din text
caracteristicile acestui fel de iubire, re\inand ~ i rolul pe care
luciditatea 11 are intr-o asemenea situa!ie.
Confruntarea lui Gbeorghidiu cu iubirea i~i gase~te unul dintre
motive in chiar structura interioara a personajului. Eroii lui
Cami! Petrescu, inclusiv cei din teatru, sunt fiin\e care i~i
raporteazii existenta la planul con~tiin\ei, la ceea ce s-ar numi
ideile absolute, sunt sujlete tari - de aceea framantarile !or se
constituie in adeviirate drame generate de jocul iele/or/ al
ideilor. Discuta\i ideile con\inute de aceste fragmente. Ce semnifica\ie au ele in monografia na~terii ~i stingerii unei mari iubiri. Ave\i in vedere ~i alte lamuriri ,,teoretice" ale personajului
cu privire la dragoste, inclusiv afirma(ia: Acei care se iubesc
au drept de viafii :;i de moarte, unul asupra celui/alt.

in cele trei zi/e, cat am stat la Odobe:;ti, am Jost ca :;i bolnav,

cu toate cii piiream uneori de o veselie excesivii. lmi descopeream
nevasta cu o uimire dureroasii. Sunt cazuri cdnd experfii, fntr-un
tablou vechi, dupii felurite spiiliituri, descoperii, sub un peisaj
banal, o madonii de vreun mare pictor al Rena:;terii. Printr-o ironie
dureroasii, eu descopeream acum, treptat, sub o madonii crezutii
autenticii, originalul: un peisaj :;i un cap strain :;i vulgar. Ei doi,
oricum se formau grupuri/e, erau nedespiirfifi. De altfel, erau :;i cei
care-:;i impuneau, cu autoritate parcii acceptatii de tofi, inifiativele.
Vizite in imprejurimi, plimbiiri, sporturi :;i jocuri in vie. Ba, de multe
ori, dispiireau singuri :;i sefiiceau a:;teptafi. A:;a, a doua zi, au venit
la masii dupii ce toatii lumea se a:;ezase. Se :;tia cii numai pe ei ii
a.~teptam, deci situafia mea era dintre cele mai ridicule, ciici
intdrzierea !or, de!fi nu era poate din pricinii cii se giiseau amdndoi
ascun:;i fn vreo camerii, se preta totu:;i la cele mai dezagreabile
sugestii. li rezervasem locul din dreapta mea, dar m-a deprimat ciJ.
nimeni n-a ocupat locul care trebuia siJ. fie fn dreapta ei... Era un fel
de oficializare a situafiei, care imi innegrea sujletul. Mii intrebam
dacii ea nu-!fi dii seama de aceastii realitate, dacii nu simte
piedestalul de ridicul pe care mii suia ... Cdnd au venit (ea foarte
afectatii :;i surdziitoare), privifi cu capetele fntoarse de ciitre toatii
lumea, a finut sii mii mdngaie pe obraji. Nu !fliu dacii a fiicut-o
numai pentru cii se !flia vinovatii sau dacii logica ei nu a vrut cumva
sii creeze :;i un soi de echilibru cu mdngaierile pe care le distribuise.
Masa fnsii:ji a Jost un nou prilej de chinuri. A luat, binefnfeles,
iar din farfaria Lui, i-a turnat din paharul ei, cdnd el a cerut
servitorului sii-i dea vin. f ncercam sii-nnod convorbiri cu o vecinii
destul de frumoasii din stdnga mea. A:; ft izbutit poate sii creez un
fel de vitrinii de amor propriu pentru salvarea situafiei, dar mi-era
totul indiferent, ciici eu !fliam cii aici nu e vorba de o preferinfii sau

Romancieruf e mai intai un

om omniprezent, omniscient. Casefe par pentru el fara coperiuri. distan(efe nu exista, departarea in
vreme de asemeni nu. in timp ce
pune sa-(i vorbeasca un persona},
el ifi spune in acefai afiniat, unde
se gasesc i celelalte personaje, ce
fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc,
ce raspuns pfanuiesc. [... ] Ca sa evil
asemenea grave contradic(ii, ca sa
evit arbitrariuf de a pretinde ca ghicesc ce se intampla in cugetele oamenifor. nu e decaf o singura sofutie: sa nu descriu decaf ceea ce vad,
ceea ce aud, ceea ce inregistreaza
simturile mete, ceea ce gandesc
eu... Asta-i singura reafitate pe care
o pot povesti... Dar asta-i real1tatea
contiin(ei mete, con(inutuf meu
psihofogic ... Din mine insumi. eu nu
pot iei... Orice a face , eu nu pot
sa descriu decat proprii/e mete senzafii, proprii/e mete imagini. Eu nu
pot vorbi onest decal la persoana
intai.
(Cami! Petrescu. Noua structura
i opera /ui Marcel Proust)

in constitu(ia prezentufui. ca
atare. in f!uxul contiinfei mete, in
acea curgere de ganduri, indoiefi,
imagini, nazuin(e, afirma(ii, negari absolute intra i amintirile. [ ... ] Amintirife fac parte din f/uxul duratei, dar
nu amintirife vofuntare, abstrase. ci
numai cele involuntare.
(Camil Petrescu, Nou a structura
i opera lu i Marcel Prous t)

am

de unjoc de o clipii, ci de toatii dragostea mea, de

un trecut cald $i luminos de doi ani, de o
desflgurare iremediabilii. Eram deci trist, cu
toatii truda de a surdde. Orchestra, angajatii de
gazda noastrii pentru tot timpul cdt vom sta aco/o,
a cdntat un vals-boston, din cele scrise pentru
cerin/ele modei $i clipei, dar cu adeviiratfiumos.
Nevastii-mea $i el I-au cerut de repetate ori, iar
eu, care aveam de asemeni cu ea roman/a noastrii
preferatii, am biinuit cii fl vor repeta, pentru cii le
place (pentru cii e asocial cu o pliicere intensii a
!or) $i cii fl vor face un fel de .. memento" al
acestei iubiri fn viitor. Un cdntec din acela pe
care, chiar cdnd dragostea s-a sfdr:fil, am.an/ii
nu-! pot asculta fiirii sii simtii cii pojghira de pe
cicatricea sujletului se rupe fncet . Eram se vede
atdt de pa/id, cii o vecinii din Jara mea m-a intrebat, suriizdnd $lers: .. E$li gelos?" Am riispuns
cu alt surds griibit: .. A, de ce? a!fa glumesc Jemeile ".. . ca sii ariit cii nu sufiir, ciici am in(eles cii
aici mai erau $i al/i biirba/i in situa/ia mea, ba
aproape to/i, dar niciunul nu suferea, !fi din cauza
asta nu erau ridiculi, pe cdnd eu singur fiiceam
sfor/iiri nereu$ile ca sii ariit cii nu dau importanfii
nepliicutei fntdmpliiri. [... ]
Era soarele sus, cdnd ne-am giisit in odaia
cu pat larg $i sciizut, cu perdele de pdnzii de casii
!fi borangic, cu fotografli striiine, cu ciirri, in care
panglici erau riimase acolo unde se op rise aten/ia
altora - !fi cu sticle de parfum !fi apii de colonie
pe masa de toaletii, gatitii cu oglinda legiinata,
incepute de alte mdini.
N-am putut sfdr!fi dezbracatul, dar cum nici
nu vream sii discut cu ea .. academic", i-am spus
cu o voce de mort:
- Ascultii, draga fatii, sper cii niciodatii in
via/a mea nu voi mai trece prin clipele prin care
am trecut ieri $i azi.
M-a privit cu ochii mari alba!flri.
- Nu in/eleg, ce vrei sa spui?
Eram uluit, am ramas cu haina in mdna, am
rds ca un cadavru.
- Sincer? nu fn{elegi ce vreau sii spun?
$i ea, afectat:
- Absolut sincer. ..
Tremuram, aprins !Ii indignat de atdta crasa
prefaciitorie.
- Ei bine, atunci poate ai sii fn{elegi altii Jrazii
ceva mai simplii. Sii ne despiirfim. La Bucure$1i
incepem numaidecdt, cum ajungem, divor{Ul. Dacii

vrei sa ramdi cu amantul dumitale, n-am nimic de

spus. Cu toate cii nu-mi mai pot face iluzii, dupii
cele ce am vazut de ieri pdnii azi, te rog tolu$i un
lucru. Acum, cdnd ai certitudinea cii vei ramdne
toata viafa cu el, sii evitam spectacolul $i sa nu ne
oferim comentariului adunarii pub/ice de aici.
N-am viizut niciodatii o privire de fnger atat
de obosit $i de mirat.
- Dar despre ce este vorba, pentru Dumnezeu!
- Dupa cele ce ai facut azi, mi se pare uluitor sa mai fntrebi despre ce este vorba.
$i, ca un bolnav, care nu !flie ce s-a petrecut
cu el fn timpul delirului:
- Dar te rog... te rog, spune-mi, ce-am fiicut?
lndignat !fi revoltat de atdta fndraznea/a, am
in/ors capul cu din(ii fncle!ftari.
-Nimic.
Simrindu-se tare, staruia ea acum:
- Te rog, spune-mi ce-amfiicut? Te rog.
Mi-era silii atdta, ca sim(eam cii orice vorba
a$ fl spus, ar fl ciizut aliituri.
- Nimic... Vreau sii ne despiir{im.
Ne-am dezbriicat, dar fn pat, cum eu evitam
chiar sa o privesc, a fnceput din nou.
- $tefane, te vad a$a supiirat... !fi-!i jur ca nu
fnfeleg de ce?
Am fnceput siiflerb de mdnie.
-lmijuri?
- lri jur pe ce vrei.
Dar o clipii m-am oprit mirat, fntrebdndu-ma daca nu cumva gre9esc, $i m-am hotardt
sii-i exp lie ceea ce se prefacea ca nu pricepe. Dar
cdnd sii caut, cu uimire, viid ca nici eu nu am nimic
de spus. Ce sa-i repro$ez? Cii pe drum a stat lipitii
de mine $i de el? Cii s-au cobordt sa culeagii
jlori? Ca s-a sprijinit de bra{ul Lui? Cii au fiicut
un mic grup aparte?
- Ai Jost tot timpul impreunii cu ace! domn,
ai dansat aproape numai cu el.
A rds indulgenta (ea).
- Ei bine, dragul meu, dar as/a e flresc atunci
cdnd vii cu cineva pe drum fntr-o excursie ca
as ta ... Toate femeile au Jacut grupuri. Se creeaza
inevitabi/e izolari. Nu pofi fl familiara cu toata
lumea $i atunci se pare ca e:jli numai cu unii. Pe
urma, el e un bun dansator... toate Jemeile din
lume danseaza, cred.
- Da ... fnsa nu numai cu un singur partener.
- Dar bine, aici nu e bal. Am venit frnpreuna
pe drum.

- Nu ... nu ... a Jost un adevarat scandal. Toala lumea v-a privit.

- Ce scandal? Ti s-a parut fie. Nu ai vazut ca - fi-am spus toate Jerneile Jae la fel? A$a sun/ petrecerile as/ea. Odata acasa,
niciuna nu se rnai gdnde$le apoi la cunO$lin(ele :ji fntdrnplarile de
aici. Ai sa vezi ca nici tu nu ai sate recuno$ti cu toata lurnea de
aici... E$1i de-o sensibilitate irnposibilii.
M-a mirat aceasta intenrie de rnaturitate fn judecata ei $i erarn
indignat, dar taceam. Fire$le ca n-aveam de obiectat niciun fapt
precis, dar asta nu insemna tolu$i ca ea nu rnersese, cu trup $i
sujlet, fntr-o aventura. Aveam fnsa acum certitudinea ca a vinei
unor mini:jlri care, respectdnd cu sfln{enie litera legii, i:ji permit
orice, chiar cele mai veroase afaceri. Cuvdntul e oricdnd un mijloc
imperfect de comunicare. Tot ce e sens, tot ce e adevar, tot ce e
con(inut real scapa, printre silabe 9i propoziriuni, ca aburul prin
revile plesnite. [ ... ]

(E tot filozafie)
EXPLORAREA TEXTULUI
1.

2.

3.

E tot filozofie, eel de al treilea capitol al romanului, dezvaluie,

pastriindu-se aceea~i perspectiva narativa subiectiva, experien\a iubirii ~i geloziei protagonistului. Sunt aici prezente
ciiteva evenimente sernnificative pentru revela\iile pe care
personajul le are in legatura cu Ela. Este vorba mai intiii de
momentul in care Gheorghidiu sus\ine o lucrare de seminar
despre filozofill lui Kant, apreciata de participan\i, ceea ce o
impresioneaza pe Ela, dar ~i de intiimplarea care va aduce o
prima ~i profunda tulburare in via\a cuplului, excursia de la
Odobe~ti, ciind $tefan descopera cu uimire dureroasa in so\ia
lui o femeie mondena, capabila de cochetarie ~i de frivolitate.
Perspectiva este sus\inutii de aceea~i relatare la persoana I a
personajului-narator, iar monologul devine principala modalitate de sondare a trairilor suflete~ti. Relatarea intiimplarilor
excursiei de la Odobe~ti este precedata de capitolul Diagonalele 1mui testament, care aduce in prim-plan problema mo~te
nirii unchiului Tache. Romanul are astfel o structura duala: un
plan epic obiectiv, social, realizat prin intermediul unor scene
~i secven\e care surprind tipologii realiste, unele de provenien\ii balzaciana, precum arivistul sau avarul, ~i altul subiectiv,
prin intermediul ciiruia se dezvolta o problematica individuala,
general-umana, specifica romanului modern. Stabile~te o legatura intre cele doua secven\e, a mo~tenirii ~i a excursiei, precum ~i consecin\ele pe care mo~tenirea o are asupra cuplului.
Enumera motivele care genereaza suferin(a lui $tefan Gheorghidiu
in secven\a excursiei de la Odobe~ti. Cum explici aceasta suferin\a?
Gase~te o justificare faptului ca discu\ia dintre Ela ~i $tefan,
dupa sosirea de la Odobe~ti, se termina confuz, biirbatul neputiind gasi motive suficient de clare pentru un eventual divor(.
Argumenteaza in acest context afirma\ia Elei: E$li de-o sensi-

Autenticitate - termen in directa legatura cu anticalofilia, care se

refera la incercarea artistului de a
identifica actul crea\iei cu experien\a
de via\a a scriitorului. Se na~te astfel
o literatura a sincerita\ii absolute,
care pune pe primul plan confesiunea, iar ca formula literara, impune
jumalu/. intr-un dialog din romanul
Patul lui Procust, autorul ii spune
doamnei T: Arta n-are de-a face cu
ortografia ... Scrisul corect e painea
profesorilor de limba romana. Nu e
obligatoriu decaf pentru cei ce nu
sunt scriitori.. Marii creatori sun I
mai abundenti in greeli de ortografie decaf bancherii. Eminescu a
scris mai pufin ortografic decat
oricare dintre poefii care I-au urmat
i I-au imilal.. E indreptal, cand e
tiparil, de editorii lui critici. Ortografia o poate cunoate orice elev premiant in clasa a cincea de liceu. [... ]
Stilul frumos, doamna, e opus artei.
[ ... ] Un scriitor este eel care exprima
in scris cu o liminara sinceritate
ceea ce a simfit, ceea ce a gandit,
ceea ce i s-a intamplat in viafa, lui
i celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsuflefite. Fara
ortografie, fara compozitie, fara stil
i chiar fara ortografie.

Calofilie - termen (de la gr.

kallos - frumuse\e ~ i philos - prieten) care desemneaza pe artistul iubitor de frumos. Prin repetatel e luari
de pozi\ie ale lui Camil Peterescu in
privin\a scrisului .. frumos", dar Iara
s ubstan\a , in critica literara cuvantul a capatat o accep\ie peiorativa.
Ulterior a lost creat prin opozi\ie
termenul anticalofil.
Dosar de existen\e - autorul
pare a fi mai degraba un colec\ionar
de documente ,.autentice" despre via\a pe rsonajelor, singura sa contribu\ie fiind ordonarea lor intra copertele
caf\ilor sale. Este vorba de scrisori,
jurnale, articole din ziarele timpului
sau referiri la evenimente reale,
toate avand rolul de a crea cititorului iluzia autenticitafii. imi vei fi de
folos numai i numai daca imi vei da
material, cat mai mutt, cat mai prolix. Folosete cand vrei sa te explici,
comparafia. inco/o nimic. - este
sfatul colec\ionarului de documente ,
adresat unuia dintre personajele romanului Patul lui Procust.

bilitate irnposibilii.

rm

ii

4.

5.

6.

Cami! Petrescu
(desen de Marcel lancu)

7.

Sa retinem totu~i ca abia in capitolul urmator, Asta-i rochia

albastrii, Gheorgh idiu i~i nume~te sotia pentru prima oara (~i
singura, in intregul roman! ) Ela, dupa ce pana atunci ii spusese
doarfata draga ~i nevasta-mea. Care crezi ca este semnifica\ia
schimbarii formei de adresare?
Excursia la Odobe~ti este un moment de intensa suferin\a
pentru $tefan Gheorghidiu. Crezi ca gelozia sa are o motivatie
realii, este doar inca o dovada a imposibilita\ii de a patrunde in
sufletul celui de liinga tine sau tradeaza poate o placere a suferin\ei? Evident ca pot fi luate in calcul ~i alte motive. Justifica-\i
raspunsul cu referiri concrete la text.
0 trasatura nu doar a Jui $tefan Gheorghidiu, ci ~i a majoritii\ii
eroilor lui Cami! Petrescu o constituie luciditatea. De altfel una
dintre femeile din ,,banda" ii repro~eaza protagonistului tocmai
excesul de luciditate. Acestui repro~, Gheorghidiu ii raspunde:
Aten{ia $i luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc,
a$a cum de altfel aten{ia spore$1e $i durerea de din{i. Marii
voluptuo$i $i cei care traiesc intens via{a sunt, neaparat, $i
ultralucizi. Pornind de la afirma\ia de mai sus, stabile~te in ce
masura o asemenea insu~ire genereazii drama personajului.
Extrage fragmente care sa ajute la realizarea unui portret fizic
al femeii iubite. Re\ine totodata faptul ca primul simptom al
iubirii care se indeparteaza este, pentru Gheorghidiu, compara\ia fizica!

II. Romano! riizboiului

Cami! Petrescu in anul 1915

(dedicatie prietenului sau
Constant Ionescu)

ml

Timp de o ora in tabara e o inviilma$eala de neinchipuit.

Plutonierii majori se impart fn zece, alearga de colo piina cola,
injura, strigii, arunca efecte de tot soiul in bra{ele oamenilor. Mi se
pare ca totul merge fnsa prea incet, ca nimeni nu va fl gala la ora
ordonata. 0 parte din oameni s-au aliniat pe companii fn fa{a
bordeielor $i primesc, racni{i pe nume de gradafi, bocanci. Unii
incearca o veselie strapezita, la care al{ii suriid ca ni$le bolnavi.
Giindul ca la ora opt seara, in doua ore, care tolu$i vor trece, a$a
cum au trecut de atiitea ori in via{a mea, cum au trecut ciind
a$leptam intr-o gara, ciind a$leptam la birou, cum a$lepfi dupa-amiaza o vizitli, deschidfocul, ma sfiir$e$le ca ofebra uscata. Faptul
ca voi navali, ca in car{ile de citire, impotriva unor tran$ee infesate
de armata du$mana, cii. voi Ji sub baraje de artilerie, ma uluie$te,
pare scris de o miina neviizutii..
De patruzeci de ani n-a mai Jost riizboi, car{ile de citire s-au
oprit la pagina de la '77 $i acum eu deschid focul. Mi se pare asta
una dintre acele coinciden{e ciudate, mari ciit un orizont.
Ofi{erii sunt tofi mult mai tacu{i deciit trupa. Capitanul Floroiu,
mic, blond, cu fafa imblitriinita inainte de vreme, ma fndeamna sa
las oamenii in grija plutonierilor $i sa-mi Jae bagajele.
Mi se-pare o enormitate, ceva absolut forii. sens.
Bagajele? Mai am eu nevoie de bagaje? Dar dupa primele
cinci minute de luptii., voi mai fl oare in viafa?

- Nu se $lie, cine are zile scapa.

- Domnu/e capitan, voi sciipa la opt .~i cinci, la noua, voi trai
poate piinii la ora zece diseara ... Dar crezi ca vom mai vedea noi
soarele de miiine?
Tace infiorat de giinduri $i, pe urmii:
- Serie vreo scrisoare, i$i urmeaza afa gdndului din el.
- Cui sa scriu ? Tofi ai mei s-au depiirtat in clipa asta, efectiv,
la zecile $i sute/e de kilometri unde sunt. Nu-i voi mai vedea
niciodata, ca pe locuitorii Norvegiei, ai Perului, ai Sidneyului,
despre care $1iu ca existii tolu$i.
lmi arde intreg corpul, e un neastiimpiir al trupului care
contrasteaza cu /ini,5tea $i ega/itatea imensa a giindurilor mele. Nu
mai pot stain loc, banuind ca disearii nu vom puteafi gata. Ma voi
duce $i acasa, fn odai{a mea, caci, de$i sunt fnjrigurat $i grabit,
n-am ce face.
in fa{a casei, Joana cu cei doi copila$i ai ei s-au riinduit ca la
intrarea fn biserica, iar micu{ii imi striga cu mdnufele ciizutejos, cu
glas inlacrimat:
- Sa trai{i, domnule...
lncremenesc: ,,Sii traiesc?" Ce sens de fnceput de veac are
vorba as ta acum ... ?
Cum o sa traiesc diseara prin focuri de infanterie, prin lupte
de baioneta, prin sute de explozii de obuze? Le dau bani $i ei fmi
saruta miina, aci in munte, in asjin{itul soarelui de vara. Niciodata
n-am acceptat dovezi de aces tea de respect $i prietenie. M-au j ignit,
dar acum ii striing la piept pe copiii ace$lia, ca pe ni$le pui de
pasare.
- Dumitre, pune tot ce avem in lada de bagaje. Baga de
seama!
- Am $i incarcat Lada, don sublocotenent.
S-a iscat parca, strain de mine, un fluid care imi ia inainte,
oriunde merg. Doar la cincizeci de pa$i, dincolo, la ei niciun semn.
E tot duminica $i dupa-amiaza goalli $i lene$a care sta in loc.
- ... dar au mai ramas lucruri. .. Cefacem cu ele?
- Lasa-le Ioanei aici.
- Nu punefi bocancii? Cum o sii riimiine{i a$a?
Sunt imbracat in aceea$i bluza U$Oara, pantaloni de raitcort .Ji
ghete de $evro subfire cu moletiere.
Cum am Jost ieri la Ciimpulung.
- Nu, Dumitre, ramiin a$a. Piina la ora zece e destul $i ll$a ...
lmi fulgera o clipa prin minte sa Jug la Ciimpulung, sa am o
explica!ie cu nevasta-mea ... Rise eel mull sii jiu impu$cat.. . Tot voi
muri la noapte .. .
Ce sii.-mi exp/ice? Ce importan{a mai au pentru mine lamuririle ei? Tot ce a Jost aseara, absolut tot, e parca numai vazut $i
in{eles de mine, nu :ji sim{it, a$a cum anestezia locala te lasii sii. vezi
toata opera{ia, sa sim{i izbitura $i taietura bisturiului, dar sa nu ai
nicio durere. Din oamenii aceia, din lumea !or cu bucurii $i
deznadejdi, cu permise $i aniversii.ri, care era $i lumea mea, m-am
desprins o data cu camarazii mei - cape un vas neviizut. De ciiteva

I'

Cami ! Petrescu sublocotenent

(191 6)

Sora de caritate in
Primul Razboi Mondial

fl

Grup de ofiteri romani in timpul

Primului Riizboi Mondial

fl1

zeci de minute, o parte dintre noi suntem mor!i, efectiv in starea

unor condamna!i ciirora li s-a respins cererea de gra!iere, in ajun.
A cum oameni de aici, blestema!ii in uniformii, fmi sunl singurii
aproape :;i sunl mai aproape de ei decal de mama :;i de surorile
mele. [... ]
,,XX inainle... ! " E o poruncii venita din om in om. Ridic
oamenii ca pe bolnavi :;i pornim pe :;oseaua care nu se mai vede,
alba. Singura aparare in noapte imi sunt tovara:;ii, suntem ca ni:;te
calatori ataca!i de Lupi :;i trebuie sii ne aparam spate in spate, caci
oriunde, de jur imprejur, e moartea de fler $i gloan1e. in clipa as ta
inca putem fl surprin$i. Regulamentul cere patrule la ctiteva sute de
metri pe dreapta $i pe sttinga. Numesc oamenii, dar nimeni nu se
desprinde. A/erg $i ii zgudui, trimi!tindu-i in noapte, dar nu se due,
slei!i, dectit trei pa:;i $i continua sii mearga apoi ttirtit, alaturi de
noi. Renunf. .. Fie ce-o fl.
lntr-un tablou strain, in golul min!ii, vad in clipa asta /impede
:;i departe de ai mei pe nevasta-mea, amantul ei, dar n-am timp sa
ma opresc, sa-l f ixez, ca sa privesc. Bucurii/e $i minciunile /or sunt
puerile fa{a de oamenii ace,5tia, dintre care unii vor muri peste zece,
cincisprezece minute, al{ii mtiine, poimtiine, saptamtina viitoare.
Dintr-o data in noaptea dinaintea noastra, unde e via!a $i mi$care
cu oameni, din care noi nu vedem $i nu :;tim nimic, ca o solie
dinlr-un go/, din bezna unei odaii intunecate, s-aude o rapaiala de
focuri plesnite de arma. E singurii in tot cuprinsul lumii. E
originara ca inttiiul om pe pamtint :;i nu o voi uita ptina la sftir$itul
vie{ii, niciodata. Parca o mori:;ca mare, de Mo$i, s-a invtirtit
repede, dar sunetul, ma intreb, la ce corespunde fn noapte, acolo,
cine a tras, cine a cazut?
Zaruri/e au Jost aruncate.
Compania $i, banuiesc, tot regimentul, s-a intors rasucil in Loe,
de spaima, $i oamenii sunt gala de fuga. Ur/u scos din min!i la
gtindul goanei nebune, care ar fl mai rea ca moartea: ,,Pe Loe, sta!i
pe loci"
Se opresc lo!i, sfar:;i!i, caci nu au voin!a sa fuga :;i dupa ctiteva
clipe reluam mar:;ul, ttirtit ca dupa mort.
Jdentific, dupa dtimb :;i dupa oco/ul $Oselei, locul unde suntem.
Fae socotea/a aproximativa $i gasesc ca avangarda regimentului
XR a trecut sigur dincolo de vama.
A$adar evenimentul s-a consumat. fnttimplarea de vorbe $i
car/i a devenit piatra, stofa, arama, o noapte anume. Am trecut
dincolo, peste linia punctata, pe care am desenat-o zece ani in
:;coala.
- Uita!i ... uita!i. ..
Dinainte vine intre doua santinele, cu armele indreptate spre
e/e, un prizonier (nu mai incape indoiala). E plutonierul Bela Kiss,
ii cunosc acum dupa pantalonii de dril alb.
Jata deci inttiiul prizonier in acest razboi la care iau parte.
Oamenii $i-au mai revenit pu!in. Seara de cenu$a oarba a devenit
intuneric straveziu. Trecem :;i noi prin vama. Bara e rupta, jos ltinga
ea e un mort. Un ranit e sprijinit pe genunchi de catre un soldat.

- Ce-a Jost, camarade? intreb in treacat.

- 0 luptii scurta... domnu/ colonel P .. B... e ranil de moarte.
Vite-/. ..
Ajlu ceva mai ttirziu ca in momentul in care a Jost somatii,
santinela ungureasca a !ipat, locotenentu/ Sigismund Lajos a ie!fit
in prag, a tras cu revolverul in direc{ia grupu/ui, a$a, in noapte, !fi
glon{u/ a nimeril in cap pe colonel, care venise in fruntea
avangarzii. Pe urma dupa un schimb de focuri, ungurii au fugit cu
lo{ii. Asta exista adineaori in noaptea neagra :;i noi nu vedeam
nimic, ca !fi ciind n-ar fl Jost a:;a: cum nu vad nimic, de pilda,
vizitatorii dintr-un simp/u pare comuna/. Mi se comunicii din urma
ca regimentul XR a /uat-o la dreapla, ca nu mai am pe nimeni
inainlea mea, de parca s-ar fl dat la o parte o perdea, :;i deci sa ma
desfa$or in avangarda. E o imposibilitate. Jau distan1a la o sutii,
douii de metri inaintea companiei, dar patru/ele nu se due la mai
mull de zece pa:;i de mine.
Sunt inaintea tuturor mi/ioanelor din neamul meu; in fa{a mea
cu o !fOSea, cu garduri, cu intuneric :;i cu moartea p/utind in toate.

(f11tliia 11oapte de riizboi)

EXPLORAREA TEXTULUI
1.

Razboiul este un alt prilej de ratare a intelegerii. Asemeni lui

Fabrice del Dongo, eroul lui Stendhal din romanul Miiniistirea
din Parma, care, fiind pe ciimpul de lupta de la Waterloo, nu
are iJ.icio clipa con~tiinta faptului ca se afla in mijlocul unei
batalii decisive, Gheorghidiu nu intelege nimic din evenimentele la care este totu~i nu spectator, ci actor. Nu iista nu este
riizboiu/ adevarat, spune derutat dupa unul dintre atacuri, caci
el nu prive~te razboiul din perspectiva osta~ului, ci in primul
rand ca experien\a personala. Va fi tocmai de aceea permanent
tentat sa judece ,,incompeten\a" statului-major, haosul bataliilor, sacrificiile pe care le considera inutile. Se creeaza astfel
impresia de caricatura sau, in orice caz, de coborare a perceptiei in planul derizoriului.
Razboiul devine pentru el o succesiune de experien\e
dezastruoase nu doar prin realitatea lui fizicii., dar mai ales prin
reactiile indivizilor. Nimic nu mai are de-a face cu eroismul, cu
atitudinea bii.rbii.teascii. pe care o intalnim de obicei in proza cu
o tematicii. asemii.nii.toare. 0 femeie, crezutii. spioanii., este gata
sii. fie impu~cata, dar peste numai o zi va fi decorata cu
,, Virtutea militarii." pentru eroism. Un so ldat, crezut ~i el spion,
este arestat ~i batut de sergentul de zi, ba chiar ~i de comandant. 0 saptii.manii. mai tarziu va fi inaintat caporal pentru
faptele de bravura sii.var~ite. Sub ploaia de obuze, ciidem cu
sujletele rupte, in genunchi, ne aruncam jos, care cum putem,
apoi alergam, cobortim speria{i, impra!flia!i, Jara sa !flim cti{i
mai suntem, mai ales acoperi{i de pamtint :;i fam cum aratam
acum . ~i mereu acelea~i intreabii.ri obsedante: Sunt inferior
celorlal{i de vtirsta mea? Jn acelea:;i imprejurari al{ii cum s-ar

Stendhal, pseudon im al lui

Henry Beyle , scriitor romantic francez (1783-1842). autor al romanelor: Ro~u ~i Negru , Manastirea din
Parma , Viafa lui Henri Bru/ard,
Lucian Leuwen.

(); '\." 1~'il\\f~ra. !1

i m1~.ilil I!! (\~

.::;:;;.;;"'~~le;.::-=
'3:-..... '. ~. : ' :

f'9"'t.
,.

't

- t:

- IT,

,' ..

-___:::;,)

\,

;.

\:

. "\..

,.~~I

\ "(.-.,

~""
li'f..8
Y,i';

1i\_~
-r-:~~~~
- - - _.ll)c..,.;
\t"-.~ "'~~- -. -:_-...:.......:._
l~1t~.:

"~;.

~, . ;

Camera de lucru
a lui Camil Petrescu

ii

Ji comportat? [... ]Ce a!?fifiicut dacii a:jfifost la

Verdun, sau
dacii a$ fi pe Somme, fn uraganul de obuze unde trag mii de
tunuri odatii? E aceasta inferioritate de rasii? $i acela$i gand:
ce deosebire este pentru noi cii murim fn tr-o luptii cu mii de
obuze $i cu mii de mii de cadavre sau nimeri/i cand strim la
masii de un singur obuz? Identifica in roman , $i alte asemenea

2.

.~f~q~:-;_., .-

Camil Petrescu
(primul din dreapta) la o intalnire
lite rara de la Oradea

Personajul in rom anul psihologic

0 particularitate a romanului
modern este construc\ia pe rsonajului ca re sufe ra o mod ificare de
viziune fa\a de romanul tradi\ional.
Un prim semn al acestei sch imbari
o constituie ren un\area, adesea, la
conturarea unui portret fizic complet, prin fo losi rea unor procedee
ale caracterizarii directe . Din portretul ,,clasic" al romanelor realiste,
naratorul modern nu re\ine decat
pu\ine detalii fizice cu rol semnificativ in ac\iunile ~i trairile personajelor, in rest interesul concentrandu-se
asupra lumii sale inte rioa re , surprinse la nivelul con ~tiin\ei. Se renun\a
astfel la o categorie de determi nari,
de condi\ionari create de mediul
social, de exemplu, sau la coresponden\a oarecum mecanica intre portretul fizic ~i eel moral, ceea ce individualizeaza personajul fiind portretul
interior relevat prin analiza ~ i introspec\ie. Tocmai de aceea, esen\iale sunt experien\ele ~i trairile vazute ca modalita\i de in\elegere a
propriei identita\i. Gautam o verificare i o identificare a eu/ui meu, va
spune $tefan Gheorghidiu .

ii

3.

EVALUARE CURENTA
APLICATll

1.

Ame{ind totul, aceastii iubire fnjlorea fiirii seaman, cum

fnjloresc siilbatic, fn tuna mai, nimfele lujerilor de crin.
Cu ochii mari, alba$tri, vii ca ni$1e fntrebiiri de cle9tai; cu
neastampiirul trupului taniir, cu gura necontenit umedii !fi
fragi/ii, cu o inteligenfii care irumpea, izvoratii tot atat de mutt
din inimii cat de sub frunte, era de altfel un spectaco/ minunat.
lzbutea sii fie adoratii de camarazi, biiie/i $i fe te deopotrivii,
ciici fnjrumusefa toatii via/a studen/eascii. [.. .]
Mii gandesc halucinat cii a:j Ji putut ucide pentru f emeia
as ta .. . cii a!f Ji Jost fnchis din cauza ei, pentru crimii:
.. - Vezi, aia blondii de co lo ... ? nu.. ailaltii mai grasii
pufin, de la masa cu cei doi domni $i douii doamne ..
- Ei?
- E nevasta lui Gheorghidiu ... Nu-fi mai aduci aminte... ?
-A ... pentru as ta? Ce-a giisit la ea dragii? sii ucidii pentru
ea ... nu mai putea giisi alta la f el?"

exemple.
Textul <lat se focalizeazii asupra eului. Acesta apare ca expresie
a unei con$tiin\e, singura in preajma careia evenimentele capata semnifica\ie. $i totu$i treptat, personajul-narator se deschide tot mai mult, interesat de ceea ce se petrece in jurul sau.
Extrage cate un citat semnificativ pentru a ilustra atat trairile
eroului cat $i observa\iile asupra celorlal\i.
Secven\a de mai sus surprinde momentul ini\ial din desfa$urarea razboiului, trecerea grani\ei . Con$tiin\a personajului-narator surprinde realitatea in jurul ditorva teme-cheie care caracterizeaza combatantul $i care fac din ,j urnalul de front" o
scriere marcata de orginalitate. Discuta\i despre imaginea combatantului, va lorificand eel pu\in doua fragmente din text. Preciza\i care sunt temele/ motivele in jurul carora sunt construite
fragmentele de mai sus. Pute\i valorifica $i urmatoarea opinie
a criticului Pompiliu Constantinescu: Combatantul e un tip

psihologic de resorturi adesea rudimentare, dictate de un determinism nfrico9iitor.

4.

Reciti\i fragmentul de mai jos $i discutati in ce masura sintetizeaza tematica romanului $i este definitoriu pentru personaj.

Orgoliului meu i se pune acum, de altfel, 9i o altii problemii. Nu pot sii dezertez, ciici, mai ales, n-a9 vrea sii existe p e
fume o experien{ii definitivii, ca aceea p e care o voi fac e, de la
care sii lipsesc, mai exact, sii lipseascii ea din fntregul meu
sufletesc. Ar avea fa/ii de mine, cei care aufost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabi/ii. Ar constitui pentru
mine o limitare. lmi putusem permite atatea gesturi panii
acum, p entru cii aveam un motiv 9i o scuzii: ciiutam o verijicare 9i o identijicare a eului meu. Cu un eu /imitat, fn infinitu/
lumii, niciun punct de vedere, nicio stabi/ire de raporturi nu
mai era posibilii $i deci nicio putinfii de realizare sufleteasccl.
0 asemenea caren{ii, de nereparat, ar fl fast .~i o descalijicare.
Con$tiin{a mea [mi permitea asearii sii ucid, sii mii judec deasupra legi/or, pentru cii nu aveam ce sii-mi repro9ez, fn sistemul
meu sujletesc, nimic, dar tocmai de aceea nu-mi permite
la!fitatea de a evita un p ericol, pe care soldafii cei mul{i nu-I
puteau evita. Lipsit de orice talent, fn lumea asta muritoare,
fiirii sii cred fn Dumnezeu, nu m-a$ fl putut realiza - $i am
fncercat-o - decat fntr-o dragoste absolutii. M-am fn$elat o
data, a!f mai putea fncerca, din nou, de aceea nu vreau sii jiu
sciizut, de la fnceput chiar, fa/ii de f emei, prin nicio lipsii fn
organismul sujletesc.

Cite$te cu aten\ie urmatorul text $i redacteaza raspunsuri pentru

fiecare dintre urmatoarele cerin\e:

2.

4.

5.

UL TIMA NOAPTE
DE DRAOOSTE
INTAIA NOAPT E
DE RAZBOIU

~
acrct11t,T1

~~...::.~

a. Descrie iubirea dintre cei doi indragosti\i, a$a cum se deduce

ea din primul fragment selectat.
b. ldentificii imaginile ,,ei", din cele doua fragmente.
c. Comenteaza afirma\ia Mii gandesc halucinat cii a!f fl putut
ucide pentru femeia asta, punand accent pe cuvintele, halucinat $i asta.
d. Motiveazii schimbarea fizica a personajului fem inin din cele
doua fragmente.
e. Incadreaza intrebarea finala, nu mai putea giisi alta la f el?,
in ansamblul dialogului.
Serie un eseu liber de una-doua pagini in care sa demonstrezi
noutatea formulei narative a crea\iei lui Cami! Petrescu $i in
care sii integrezi no\iuni precum autenticitate, calojilie, dosar

de existenfe, memorie involuntarii, parantezii.

3.

CA.M I L P ! TR!SCU

In Patul Lui Procust, Nae Gheorghidiu afirma ca nepotul sau

$tefan, a dezertat, dezonorandu-$i farnilia . Explica acest gest,
(inand seama de comportamentul sau de-a lungul intregului roman.
Structurarea romanului in doua piif1:i a generat discu\ii, unii
critici literari, precum Pompiliu Constantinescu, vorbind despre
existen\a a doua ciif1:i intr-una singura $i repro$andu-i astfel
textului lipsa de unitate. Exprima-ti opinia in privinta unitii\ii
romanului prin aducerea in discu\ie a eel pu\in doua argumente. Po\i avea in vedere aspecte precum: perspectiva narativa,
problematica dezbiitutii, tehnici ale nararii etc.
Pornind de la romanul Jui Cami! Petrescu, Ultima noapte de
dragoste, intiiia noapte de riizboi, comenteaza urmatoarea
defini\ie a eseistului englez E.M. Forster, exprimata in cartea
sa Aspecte ale romanului: Romanul realist este istoria unui
e!fec. Po\i extinde discu\ia, adaugand argumente oferite ~i de
alte romane realiste studiate.

Din punctuf sau de vedere (al

autorului - n.n.), ar parea logic sa
privim cefe doua tomuri i personajuf /or central ca o constructie
solid inchegata, in doua mari
momente morale; insa aceste doua
etap e sunt fa distar.te inteme atat
de depattate, incat o lectura atenta
ne pune in fafa a doua romane separate, cu doua teme izolate. Totui, armonia nu se frange, calitafile
scriitorului nu se intuneca daca ne
ocupam de fiecare volum separat.

(Pompiliu Con stantinescu)

ii

l!l D Wr!J l!J l!I l!J l!l IEI ii lEI tJ ii

CAMIL PETRESCU

r:rnruRA CUtT UR f.

i~A!"IO t.J ALA:

Autorul a voit sii facii roman stendha/ian (:;i sun/ indicii fn

privin!a aceasta), roman ciiutiind a Ji monografia unui element
psihic, acolo ambi{ia, pasiunea, aici gelozia. El a urmiirit, nu mai
fncape discu{ie, sii creeze eroi care triiiesc fn plan superior, fiind
tolu!fi lucizi, sciipa{i din faza pozifiei pasive fa!ii de univers. Dar
curioasii riizbunare a fondului etnic $i a timpului! Gheorghidiu e un
erou din galeria .. inadaptabililor" tip Briitescu-Voine!fli, e un
fnvins. El ejilozoffntr-o lume de ne:;tiutori de carte cinici, $i ace$li
ne$1iutori de carte fl piiciilesc :;i-i farii bunii parte din mO/flenire. El
nu cunoa$1e femeia $i nu o poate stiipiini, iar femeia fl face sii
sufere. Deci e vorba mai pu{in de analiza geloziei ciit de cazul unui
inadaptat la via{a erotica, a unui infirm.
(G. Ciilinescu, /storia literaturii romline de la origini !ji
piinii i11 prezent)
Ultima 1wapte de dragoste, intiiia 11oapte de riizboi [este] o
scriere fn care aria analizei cii$ligii unul din succesele ei cele mai
mari. Povestea studentului fn jilozofie $tefan Gheorghidiu, care o
datii cu riizboiul triiie!fle agonia $i moartea iubirii lui, se situeazii
fntr-un cadru care ne este cunoscut, cu scene patetice, cu disec!ii
psihologice de mare fine(e. [ ... ] Ceea ce izbute:;te mai bine autorul
Ulti111ei nop{i de dragoste... nu este atiit afundarea fn regiunile
obscure ale con$liin{ei, ciit exactitatea aproape !fliinfificii fn
despicarea complexelor suflete$ti tipice. !ntocmai ca morali$lii
clasici, dar, evident, in primul riind cu mijloacele de nara!iune .yi
prezentare ale unui romancier, analiza sa se aplicii asupra mari/or
pasiuni umane, fn care liimure$le elementele constitutive, fn treptata
/or insumare, ca un adeviirat .,spirit de geometrie ".
(Tudor Vianu, Arta prozatorilor ro1111i111)

Alege interpretarea cea mai apropiatii de propria ta viziune

asupra romanului ~i argumenteazii-ti optiunea intr-un eseu liber de
30-40 de randuri.

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

Alexandru George, Se11111e !ji repere (cap. Jn jurul romanelor Lui

Cami/ Petrescu ). Capito Jul con\ine o succesiune de trei eseuri
care iau in discu\ie raportul dintre eros ~i luciditate.
Nicolae Manolescu, Arca Lui Noe, vol. ll (cap. Fats tratat pe11tru
uzul ro111a11cierilor). Este eel rnai amplu studiu din acest
volum, in care rornanele Jui Cami! Petrescu sunt plasate sub
zodia ionicului.
Tudor Vianu, Arta prozatorilor romlini (cap. XII, Romancierii - Al
treilea realism). Ceea ce izbute:;te mai bine autorul Ulti111ei
nop{i de dragoste ... este atiit afundarea in regiunile obscure
ale con$tiin{ei, ciit $i exactitatea aproape !ftiinfificii fn despicarea complexelor suflete$ti tipice.

fi1

Romanul experientei
nm au me lEI
I.
2.

3.

l!l IEI

e IEltJ e

Nume~te

titlurile a douii-trei romane care au ca temii dragostea.

in ce constii particularitatea tratiirii acestei teme in textele
studiate panii acum (Maitreyi, Ulti111a 11oapte de dragoste, fotiiia
noapte de riizboi etc.)?
Ce !ti evocii un titlu de roman precum Nimtii in cer?

NUNTAiN CER
de Mircea Eliade

PUNCTE DE REPER
Nu11tii in cer a fost publicat in 1939, la nouii ani dupii romanul
Jui Cami! Petrescu, Ulti111a 11oapte de dragoste, intiiia noapte de
riizboi. 0 asernenea apropiere cronologicii a rnomentului apari\iei
celor douii romane nu putea sii riimanii fiirii urmiiri .
Studiind romanul Jui Cami! Petrescu, s-a putut observa noutatea pe care acesta o aduce in proza deceniului patru al veacului
trecut. Formula care sintetizeazii noua viziune este estetica autenticitii\ii. In esen\ii, prin autenticitate, prozatorul modern niizuie~te sii
mic~oreze distanta dintre realitate ~i fic\iune, sub semnul unui nou
realism care presupune confesiune, analiza ~ i autoanalizii, dar ~i renun\area la podoabe artistice.
Ceea ce particularizeazii proza lui Mircea Eliade din Maitreyi
~i Nuntii Ill cer este caracterul de confesiune pe care ambele romane
ii au, dincolo de feluritele artificii pe care autorul le utilizeazii:
existenta unor caiete, scrierea unui roman etc. La nivel stilistic,
autenticitatea inseamnii, a~adar, grija pentru exprimarea ,,exactii" a
triiirii ~i refuzul scrisului frumos . Consecin\a unei asemenea viziuni
o constituie prezenta in aceste romane a unor documente precum
scrisori, jurnale, caiete, articole de ziar etc., care au darul de a
exprima cu o sinceritate totalii experien\e de via\ii ,,adeviirate". De
pildii, ,,schema" epicii din romanul Jui Mircea Eliade Maitreyi urmeazii in linii mari evenimente pe care autorul le-a trait in anii in
care studiase in India: dragostea fa\ii de fiica celui care-I giizduia,
nevoia de a piiriisi locuin\a, experien\a himalayanii, aventura cu o
europeanii etc.
0 adeviiratii direc\ie a dezvoltiirii romanului interbelic o
constituie, a~adar, proza autenticitii\ii sau a experien\ei. l'n cazul Jui
Mircea Eliade insii, scrierile sale se dezvoltii, eel pu\in formal, pe
douii direc{ii: una realistii ~i alta fantasticii. Realitatea este cii aceste
douii direc\ii sunt complementare, comunicii prin diverse canale,
!neat se poate spune, cii intr-o anumitii miisurii ambele se revendicii
din estetica autenticitii{ii.

Mircea Eliade (1907-1986),

prozator 9i eseist. Se na9te la Bucure9ti, unde face 9coala primara 9i
Liceul Spiru Haret. Debuteaza in
ultimul an de liceu cu articolul Cum
am descoperit piatra filozofa/a.
Tine un jurnal personal 9i scrie prozii
autobiograficii, publicatii cu titlul
Romanul adolescentului miop.
in anul 1928 i 9i ia licen\a la
Facultatea de Filozofie 9i Litere a
Unive rsita\ii Bucure9ti , perioada in
care se simte tot mai atras de spiritual itatea Orientului. Prime ~te o bursa de studii in India ~ i urmeaza la
Calcutta cursu ri de sanscrita ~ i filozofie indianii. Sta in casa profesorului sa u Surendranath Dasgupta,
de a carui fiica de 16 ani, Maitreyi.
se indragos te~ te .
Se reintoarce in \arii in decembrie 1931 ~ i este numit asistent
la Facultatea de Litere ~i Filozofie a
Universita\ii Bucure~ti (1933), dupa
ce, cu pu\in inainte, devenise doctor in filozofie cu o teza despre filozofia ~i practicile yoga.
Experien\a intima a ~ede rii in
India se va regasi in romanul Maitreyi (1933), carte pentru care este
premiat de Societatea Scriitorilor Romani. Publica romane, ciirti de eseuri, studii ~i articole, lucrea~ii intens,
febril , convins ca face parte dintr-o

ml

I
genera\ie care trebuie sa irupa in istorie. Maestrul spiritual al acestei
stralucite genera\ii interbelice ca re
i-a numarat in randurile ei, printre
al\ii pe Emil Cioran , Constantin Noica,
Mircea Vu1canescu ~i Mihail Sebastian a fast profesorul Nae Ionescu.
in 1940 este numit ata9at
cultural la Londra, apoi la Lisabona.
lnvitat in 1945 sa predea un curs de
istorie a religiilor la $coal a de inalte
studii din Paris , va alege calea exilului, pana la sfar9itul vie\ii. in Fran\a , se imprietene9te cu mari personalita\i , in special orientali9ti.
in anul 1956 pleaca in S.U.A.,
unde este invitat ca profesor titular
la catedra de istorie a religiilor a
Universita\ii din Chicago, devenita ulterior catedra Mircea Efiade . Este
ales membru a numeroase societa\i
culturale 9i membru al academiilor
americana, britanica, austriaca, belgiana.
in exil , publica nuvele fantastice, amintiri, romanul Noaptea de
Siinziene, precum 9i marea sinteza
ls toria credinfelor ~i ideilor religioase (1976-1978), care ii impune
ca unul dintre cei mai importan\i
cercetatori ai domeniului pe plan
mondial.

Ii

Ciind eram foarte tiiniir, se fntiimpla uneori sii privesc brusc

fafa unui necunoscut ?i sii-mi spun: ce-ar fl Jost ca omul aces ta sii.
fie tatiil meu ?... Nu-mi era greu sii mi-/ fnchipu i; fl chema, desigur,
Andrei sau Sever; astea mi se piireau aji numele cele mai potrivite
p entru tatii/ meu; pe mama ar fl chemat-o Maria sau Sabina. Pe
mama mea o chema fn realitate Arethusa. Pe tatii.l meu, loan; dar
prietenii fi spuneau Jenica. Nici mama nu-/ chema cum mi-ar fl
p/iicut mie; fi spunea Nelu ... Omul strain din fafa mea fnsii. ar fl
putut fl un adevii.rat tatii; a$a cum fl visasem eu, cum fl fntiilnisem
in une/e romane - un biirbat cu ttimplele ciirunte, mirosind foarte
discret a apii de colonie, cu Jara severii ?i ochii bltinzi: sp ortiv,
ironic, elegant $i citind cu pricepere anumiri morali?li jiw1cezi.
Acesta, fire$1e, era unu/ din tipurile p erfecte ale pii.rintelui.
Alteori a$ fl vrut ca tatii./ meu sii se fl fnttimplat a fl un medic
ilustru sau cii.pitan de marina, sau un mare industriar Pe mama
mea mi-o fnchipuiam mai simplii.: ori doctori/ii, ori artistii. $i a$ fl
vrut sii. picteze, s-o vii.d umbltind prin casii fntr-un ha/at alb, cu
mtinecile sumese ptinii la cot... Au Jost ani, fn adolescenra mea,
ctind a$ fl dorit ca mama sii. fie ita/iancii., iar tata englez. Dar as ta
e cu. totul a/ta poveste ... Voiam sii spun un lucru mai simplu, care mi
se fnttimplii fncii ?i astii.zi, de?i din ce fn ce mai rar, dar care mi-a
tulburat toatii adolescenra $i prima tinerefe. Mii ajlam uneori
a/iituri de un bii.rbat, fntr-un tramvai pe bancii., ?i mi-/ fnchipuiam
tatii.l meu. Nu era intocmai a$a cum fl voisem eu, cum fl visam de
attifia ani; eel purin, nu era fntotdeauna a$a. Dar era tolu?i un a/tu/
dectit tatiil meu; $i a$ fl putut fl, fntr-adevii.r, copilul lui, a$ fl avut
a/ta mama, a$ fl avut poate alte surori $i frari, a$ fl trait fn altii casii,
in alt Ora$. Totul ar fl putut ft altfel. Gtindul ii.sta m-a obsedat fntotdeauna: cii. toate ar ft putut ft a/tfe l, sau s-ar fl putut sii nu fi e deloc;
cii. toate sunt fnttimplii.toare pe lumea asta, fiirii nicio necesitate,
fiirii nicio noimii... Ctind tree pe vreo stradii. veche, de mahala, ?i
vii.d unele case biitriine$1i, cu uluci, cu griidina nii.pii.ditii. de nalbii. ?i
zore/e, mii. fnchipui niiscut aici ?i mii. vii.d ductindu-mii., cu alfi copii
desculri. la o $COalii primarii de maha/a, mii viid citind la o lampii
de gaz, fntr-o camera vopsitii in roz... Sau, in vreun ora$ de
provincie, intr-una din acele case boiere$1i, cu grilaj de fier
invechit, cu pitici colorari $i bazin de cimenl in griidinii. .. Mii
intorceam acasii, aproape intotdeauna ne/ini$1il, inlristat, dupii. o
asemenea rii.tii.cire pe strii.zi necunoscute de mahala ...
Evident, toate aces tea nu prea au de-a face cu cele ce vreau sii.
spun, continua Mavrodin. Dar nu mii. grii.besc. $i-apoi mi se pare cii
am sii. giisesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea fnttimpliirilor care au urmat. Poate mi s-a /ii.cut ctindva vreun semn,
poate cii mis-a indicat ceva. Arft fnspiiimtintii.tor sii. crezi cii din tot
aces/ cosmos atiit de armonios, desii.vtir?it $i egal cu sine, numai
viara omului se petrece la fnttimplare, numai destinul lui n-are
niciun sens... Mii. intreb, bunii.oarii, dacii nu cumva fn ziua ctind am
inceput sii. iubesc nu s-a inttimplat ceva ltingii. mine, ceva pe care eu
nu /-am vii.zut sau pe care nu /-am fnreles, $i prin ignorarea ciiruia

m-am abandonat, fiirii luciditate, cu totul iresponsabil, fnttimp/iirilor. Te treze$1i cii. ai devenit
ceva, aproape fiirii sa-ri mai aminle$1i fnceputurile acestei transformiiri. Ctind eel dinttii
prieten al meu s-a insurat, am riimas o noapte
intreagii. de vorbii cu el, fncerctind sii. ajlu ce s-a
inttimplat, cum a ajuns aici, ce norme sau ce pasiuni /-au hotiirtit la aces/ pas. N-am infeles
aproape nimic, i/i mii.rturisesc...
- Asta nu o fnrelege nimeni, fl intrerupse
Hasna$.
Avea un glas schimbat, ne~teptat de sobru,
aproape solemn. Jn fntunerec, ochii ii striiluceau
umezi, depii.rta/i.
- Nimeni, repelii el mai fncet. Se inttimplii
a$a,fiirii sii. $tii,fiirii. sa-ri dai seama. Tot ce ni se
spune: dragoste, bani, interese - sunt prostii.
n iciun biirbat nu s-ar sacrifica pentru un am or
sau pentru avere. Grice s-ar spune despre bii.rbafi, orictit de pr0$1i ar ft ei in majoritate, lucruri/e nu pot ft explicate attit de simplu. E aici un fel
de vrajii, $i asta nu vine din dragoste. din
pasiune, ci dintr-o nebunie nesimfitii., care cu
orice chip incearcii sii ne umileascii....
Se opri deodatii., tot attit de brusc precum
fncepuse. Parcii. s-ar ft trudit sii.-$i aminteascii. un
amiinunt prefios, sii. giiseascii cuvtintul potrivit.
Mavrodin fl a$1eptii ctiteva clipe, apoi continua.
- Judeci lucrurile acestea cam in acela?i fe/
ca mine; fire?le, cu a/tii., mai bogatii experienra...
- Tofi suntem aici de acord, scumpul meu
prieten, vorbi Hasna? rar. Ne neciijesc uneori pe
noifemei/e fnvinuindu-ne de so/idaritate cu orice
pre/, dar adevii.ru/ este cii., aici. simfim cu tofii la
fel. Chiar acei care nu se pot exprima dectit boloviine$1e ...
- Eun destin, se-nrelege, continua Mavrodin
nerii.bdii.tor, ca $i cum s-arft temut sii. nu-$i piardii
firul povestirii. Este $i aces/a un destin, cii.ci sunt
?i altele, nenumiirate ... De foarte mu/le ori incerc
sii-mi dau seama de e/e, mai ales de ace/e destine
obscure, lipsite de glorie care decid.fii.rii $tirea $i
fn absenfa noastrii., pentru o viara intreagii.. Ctind
o iubeam, mii. fntrebam uneori dacii fnainte de a o
fnttilni nu visasem ceva dramatic sau dacii, la fnttilnirea noastrii, nu m-a frapat, cum se spune,
vreun amii.nunt extraordinar. .. De pildii., imi aduc
aminte un lucru: ctind s-a imbrii.cat sii. piece avea
o voaletii. largii., neagrii., picantii, $i blana ii era
foarte discret parfumatii. cu Ambre antique. Dar
as ta se inttimpla cu ctiteva ceasuri dupii ce, fiirii.

$tirea mea, mii indriigostisem. Am fnttilnit-o la

unul din prietenii mei, arhitect bogat $i amator de
petreceri. Jntr-o dupii.-amiazii, intr-o zi cenu$ie de
iarnii., ctind a$ ft putut face orice altceva, la un
ceas fn care, de obicei, stiiteam la mine acasii... 8
ianuarie; fmi amintesc perfect data. Eram foarte
plictisit, aproape intristat de sii.rbiitorile care
trecuserii anevoie; obosit, fiirii. chef. exasperat
numai la gtindul cii. trebuie sii. mii. due la prietenul
meu. Fiigii.duisem. Mi-afostfoarte greu sii. refuz.
Jmi propuneam sii. nu rii.mtin mai mull de un ceas..
Jn primiivara aceea, ctind o iubeam $i eram
la doi pa$i de moarte din pricina ei, m-am trudit
adesea sii.-mi amintesc, ceas de ceas, ziua de 8
ianuarie. A$ ft vrut sii !ftiu cu ce haine mii. imbriicasem de dimineafii, ce carte luasem din raft,
dacii citisem sau nu vreun ziai; dacii am primit
vreun alt telefon in afarii de al Lui Alexandru,
care-mi amintea de petrecere. lmi spun cii. dacii
mi-a$ ft aruncat a/tfe l ochii p e ziw; a$ ft zii.rit
poate reclama vreunui film mull Laudat ?i m-a$ fl
dus sii-l viid inainte de a-mi /in e cuviintul fa/ii. de
Alexandru. Ileana n-ar ft rii.mas ptinii seara, ttirziu, acolo dacii n-a$ ft venit eu. Poate ar ft plecat
fnainte de venirea mea $i n-a!!fi mai inttilnit-o sau
dacii. fnttimpliito r a$ ft inttilnit-o altii.datii., n-ar ft
Jost vraja serii aceleia de 8 ianuarie; poate nici
ea n-ar mai ft Jost Liberti, poate nici eu .. . S-ar ft
putut fnttimp/a attitea. [ ... ]
Era o odaie lungii, nu prea fnaltii., cu un pian
mare, negru, descoperit, spre fereastrii.. Era aproape
searii, dar - dintr-o curiozitate a gazdei - nu
ardea dectit o veiozii. intr-un col(. Jn fimd se mai
pii.strase pomul de Criiciun, cu lumtiniirile aprinse. Imaginea aceasta o piistrez foarte precisii,
clarii.. $i din toate aceste fragmente, profiluri,
lumini, gesturi, fefe, glasuri - am vii.zut deodatii.
desprinztindu-se mtina llenei, palidii., cu degele
foarte fungi, aproape transparente. Am ziirit mtina
aceasta chiar inainte de a-i vedea bine Jara ?i
ochii. Braful fntreg, probabil, se odihnise ptinii
atunci pe pian $i la intrarea mea fl ridicase, lene$ii.
Degetele mi s-au pii.rut neobi$nuit de fnsuflefite,
parcii. ar ft Jost singurul lucru viu printre toate
acele fragmente de viara fmbulzite in salon. $i
mai era ceva, un amii.nunt care m-a obsedat apoi
multii vreme: mtina intreagii piirea goa/ii., degetele ace/ea palide ?i nervoase erau parcii. /ii.cute
anume ca sii poarte un inel - $i inelul acesta le
lips ea. Era o mtinii. purii., nelogoditii., monahalii...

[ ... ]

mJ

Mircea Eliade,
desen de Victor Ion Popa

Nu mis-a piirut prea frumoasii, poate pentru cii nu era aproape de/oc fardatii, iar in odaie era o /uminii murdarii, mohordtii de
/umdniiri. imi aduc aminte - $i i-am spus-o de mu/le ori, in urmii cii m-a impresionat o foarte U$Oarii obosea/ii in priviri. Nu era
obosea/a zi/ei, nici strivirea pe care !i-o lasii o boa/ii /ungii, sau o
serie de e.xcese, ci oboseala aceea aproape ironicii pe care o irnprimii cu timpul inteligen/a femininii. Nu mi s-a piirut prea frumoasii, dar inaintdnd foarte pu/in spre stdnga ei, sii rnii inc/in in
fa/a unei doamn e in vdrstii, mi-am dat deodatii seama cii n-am
viizut-o bine, cii n-am privit-o cu aten/ie, $i de-abia m-arn putut
stiipdni sii nu rnii intorc chiar atunci din nou spre ea, ca s-o cercetez
incruntat, cu luare arninte. Arn /ii.cut asta, insii, cdteva minute in
urmii $i am putut-o face fiirii sii flu observat. Vorbea cu o prietenii
$i privea in jos. Am viizut cii are fruntea inaltii $i tdmple/e U$Or
arcuite, iar culoarea piirului, castanie, stinsii, o fiicea sii parii rnai
severii. Apoi am in/eles de ce mii fntorsesern: ochii aceia foarte
mari $i neliimuri/i, gura ei vastii, strivitoare. Parcii obrazul intreg ii
era briizdat de izvorul privirilor $i de carminul gurii. [... ]
Am rnai avut atunci $i a/tii impresie: cii femeia aceasta nu
poate fl singurii. Undeva, prin apropiere, in /arii, in striiiniitate,
trebuia sii e.xiste un so/, un biirbat pereche. Nu $1iu de ce mi se piirea
fiicutii pentni toviirii$ie. Straniu ...
Toate acestea, binein/eles, nu le-am serfs in carte. in fa/a
hdrtiei a/be, rareori izbule$ti sii riirndi in realitate, sii fii sincer.
Fire$te, in carte, lucrurile nu sunt povestite intocrnai. Acolo
am inchipuil o intdlnire rnai romanticii; tot in ziua de 8 ianuarie as ta nu puteam cu niciun chip s-o ascund -, dar la Predeal, in vi/a
unor prieteni comuni, aduna/i pentru schi. in treaciit fie spus nu rnii
depiirtam prea mult de adeviir. La Predea/ am Jost atunci de cdteva
ori irnpreunii, $i ea schieazii bine, a invii/at asta in Germania, cdt
timp a /ucrat aco/o ...
EXPLORAREA TEXTULUI

1.

\\1\\IJ< J(,),

\H)\.

,~(,

Mircea Eliade,
desen de Eugen D rag u~esc u

ii

Incipitul romanului dezvolta anumite considera\ii despre o

tema a adolescen\ei personajului-narator, aceea a rela\iei dintre
el ~ i parin\i. Se creeaza un fel de cadru misterios in legatura cu
ceea ce ar fi putut fi parin(ii sai ~i ce nume ar fi trebuit sa
poarte. Aceste considera\ii par a nu avea nicio legatura cu
substan\a romanului, cu faptul ca acesta este la prima vedere o
poveste de dragoste ... ~i totu~i incipitul nu este lntamplator,
daca re\inem urmatorul fragment din monologul narativ al Jui
Mavrodin: Gdndul iista rn-a obsedat intotdeauna: cii toate cii
ar fl putut fl altfe/, sau s-ar fl putut sii nu fie deloc; cii toate
sunt intdrnpliitoare pe lurnea asta, fiirii nicio necesitate, fiirii
nicio noirnii. Tot Mavrodin 'i~i motiveaza astfel parantezele
narative: Evident, toate aces tea nu prea au de-a face cu cele ce
vreau sii spun. [... ] .. . nurnai via fa ornului se petrece la inttimplare, nurnai destinul lui n-are nici un sens ...
Recite~te 'intreaga secven\a ~i exprima-\i opinia cu privire la
sensul afirma\iilor Jui Mavrodin. Precizeaza in ce masura ele

2.

3.

4.

se justifica ~i ce tema a romanului este introdusa prin aceste

considera\ii.
Ce alte probleme dezbate romanul , dincolo de tema evidenta a
dragostei ~i de cea a destinului?
Discuta\i despre implica\iile pe care urmatorul fragment le are
in ceea ce prive~te ,,programul" estetic al unui asemenea tip de
literatura:
Fire!/te, in carte, lucruri/e nu sunt povestite intocrnai.
Aco/o am inchipuit o intdlnire mai rornanticii; tot in ziua de 8
ianuarie - asta nu puteam cu niciun chip s-o ascund - dar la
Predeal, in vi/a unor prieteni cornuni, aduna/i pentru schi. in
treaciit fie spus, nu rnii depiirtarn prea rnult de adeviir. La
Predeal am Jost atunci de cdteva ori irnpreunii, $i ea schiazii
bine, a invii/at asta in Germania, cdt tirnp a lucrat acolo .. .
Debutul nara\iunii poate sa-i apara cititorului ca o intrare
abrupta in roman, parte dintr-o confesiune dramatica din care
lipse~te o punere expozitiva in cadru. este o caracteristica a
prozei modeme sa renun\e la debuturile clasice, trasatura care
se integreaza intr-o noua estetica a modernita\ii, caracterizata
printr-o relativa indiferen\a fata de lumea exterioara ~i concentrarea povestirii asupra evenimentelor vie\ii interioare. In
finalul romanului lucrurile se clarifica totu~i cu privire la cele
doua personaje, Mavrodin ~i Hasna~.
Precizeaza cine sunt cele doua personaje-narator ~i care este
obiectul nara\iunii/ confesiunii primului personaj.
Discuta\i despre modul in care se structureaza cartea. Preciza\i
daca in roman, in afara celor doua personaje-narator, mai exista
un al treilea. Identifica\i un fragment care sa ilustreze acest lucru.

Mircea Eliade in anii '30

x
La inceputul riizboiu/ui european aveam douiizeci $i patru de
ani. Urrnam studii de inginerie in Fran/a. Un unchi al rneu,fratele
mamei, imi trimitea lunar o bursa care-mi ajungea exact cdt sii-mi
due zi/e/e. Piirin/ii rnei fuseserii amdndoi bogafi. Dar tata a rnurit
tdniir, cdnd eu nu-mi terrninasern incii clase/e prirnare. $i mama n-a
$1iut sii-$i administreze averea; se ingrijea de asta fratele ei care ma /inut rnai tdrziu la studii. in vreo zece ani, am pierdut aproape
totul. Maicii-rnea incepuse sii joace ciirfi $i numai in anul rnorfii ei
a risipit o rno$ie. A rnurit totu$i fnainte de a suferi umi/infele
siiriiciei. A rnurit intr-o casii mare, luxoasii, strivitii de datorii - $i
care a $i fast de altfel, vdndutii de creditori.
Nu erarn un student prea striilucit ~i nu-mi pliicea nici cariera
pe care mi-a alesesem. A$ fl voit sii mii Jae ofifer, dar $1iarn cii
meseria as ta nu-i pliicuse deloc rnamei. Marna ~i fiigiiduise de mull
sii aibii un flu inginer. Declararea riizboiului a insernnal pentru
mine zori/e unei viefi noi. M-arn inrolat voluntar, irnpreunii cu al/i
studenfi rorndni din Franfa, dupii biitiilia de la Charleroi. Am Jost

ml

u:1or ranit din cele dintcli lupte. Am facut apoi

cateva /uni o :jcoal<i de cadre :ji m-am fntors pe
front sublocotenent. Nu :jliu daca am Jost, cum se
spune, un erou. Dar m-am luptat bine $i am Jost
de doua ori decorat. Ma obi$nuisem cu razboiul,
ma obi:jnuisem foarte repede $i cu gandul mor!ii.
De altfel, nu ma legau prea mull lucruri de via?a.
Eram orfan, nu aveam fra!i, $i singurul meu prieten, un coleg de la :jCoala, murise fn primul an de
riizboi. Eram fericit ca pot lupta ca ofl!er fn armata franceza. Uneori chiar ma gandeam ca, dupa
fncheierea pacii, a$ putea sa raman fn armata
coloniala.
Dupa intrarea Romaniei fn riizboi, m-am
hotarat sa ma fntorc fn patrie. Eram foarte emo!ionat; mi se inmuiau ochii numai la gandul ca a$
putea de asta data muri pe pamant romanesc. Am
Jost trimis, prin 191 7, cu misiunea militara
franceza fn Moldova. Nu-!i mai spun nimic despre
toate fntamplarile iernii aceleia triste. Bucuria
fntoarcerii mele fn ?ara - dupa o absen!a de
aproape cinci ani - fusese intunecata de prea
multe dezastre. Spre deosebire de mul!i ofl!eri
tineri romani, ma fndoiam de reu:jita alia?ilor. fmi
fliceam, cu toate acestea, datoria. Ramiisesem cu
misiunea franceza, :ji ma ajlam adesea pe drum,
intre Bar/ad :ji Marele earlier de la la:ji.
Prin aprilie, plecasem fntr-un tren extrem de
aglomerat. Locul meu din compartiment fl cedasem unei doamne fn varsta :ji ie:jisem pe cu/om;
chiar langa U:fa. Se inserase $i slam cu capul
aplecat afara, pe fereastra u:jii, privind vag campurile pe care de-abia se topise zapada. Nu $Liu in
ce gara, chiar in clipa in care se pusese trenul fn
mi!fcare, m-am sim!il fmbrancit cu putere de
cineva care voia sa-:ji faca lac spre scara. Dar
U:fa o fnchisesem eu cand auzisem semnalul plecarii. Pe scara se ajlau capva !arani :ji eram
strans din toate par?ile de calatori. M-am fntors
anevoie; o feli!a de vreo 15 ani voia cu tot dinadinsul sa coboare. Auzisem, 12 fntuneric, la capatul peronului, unde sta?ionase vagonul nostru,
un glas de femeie strigand: ,, Lena! Lena!"
Auzisem de asemenea pa:ji agila!i, cu pu?ine clipe
fnainte de plecare, alergand de la un capat la
a/tu/ al vagonului. F eti!a ramasese fncremenita fn
fafa mea cand sim!ise ca trenul plecase cu adevarat, departandu-se de gara. A plecat atunci capul
spre fereastra, :ji a strigat :ji ea de mai multe ori:
,, Tante Emilie!"...
Mi-a atras atenfia perfec?iunea pronun!iei
!fi, fn acela:ji timp, un parfam foarte discret al

ml

parului, neobi:jnuit fn zilele ace/ea de mizerie.

Fata striga fn ne:jlire, cu capul pe fereastra. Apoi
a vrut din nou sa smuceasca U:fa !fi sa sara afara.
Dar i-am prins bra{ul.
- U:ja e fncuiata, i-am spus.
M-a privit fn ochi cercetator, $i buzele au
fnceput sa-i tremure. Sim?eam case lupta cu plansul. fntamplarea mi se parea comica; de altfel, nu
ma emo!ionau atunci nici macar intamplarile triste,
dar un asemenea accident.
- Ai ramas singurii.? o fntrebai eu fn fran1uZe:fle, tutuind-o.
Purtam uniforma de ofl!er roman, $ifata ma
privise la fnceput cu nefncredere. $tia ca trenul
ramane foarte mult...
Era o luminii. mohorata [n vagon. Dar am
vii.zut atunci cum ochii ei, foarte mari, se umplu
de lacrimi, :ji am fnceput s-o mangai pe par. A
incercat sa se !raga fnapoi, cii.utandu-:ji in acela:ji
timp batista sii.-:ji :jleargii. lacrimile. Ridicand bra/ul, zarii coperta cii.r!ii pe care o !inea in maini:
Anna Karenina. Ramasese desigur fn compartiment, citind, cat limp mii.tu:ja sa coborase in garii..
- Erai cat pe-aci sa le zvarli sub rofile
trenului, ca fn romanul dumitale, fi spusei rizfnd,
aratandu-i cartea. Dar n-ai ajuns inca la sfar:jit...
(ce rol are pe1fectul simplu... implicare, comunicare afectiva, lipsa de deta:jare fa!a de evenimente)
- A$a se omoarii. Anna? fntreba ea, tot in
fran{uze:jte, parcii. mai nelini:jlita.
Mii. surprinse familiaritatea ei cu eroina car!ii
pe care o citea. Am clii.tinat trist din cap.
- Sub ro?ile trenului, spusei $i o privii cu mai
mu/ta aten!ie.
Rii.mase ganditoare, cople:jila. l$i duse mana
la frunte :ji ofta; gestul ace/a dezamii.git pe care fl
Jae copiii cand var sii. semene cu cei mari. Trenul
alerga acum mai repede. 0 viizui cum se uita pe
fereastrii. :ji cat de mull o inspaimanta fntunerecul
de afarii..
- Dumneata erai Lena? intrebai. Te-a strigat cineva de mai multe ori...
- Atunci am auzit, rii.spunse ea obositii.. Dar
de-abia mi-am putut face lac...
Vru sii. piece de /anga mine, sii. se reintoarca
in compartiment, dar o refinui. 0 fntrebai daca se
ducea acasii.; ar fl Jost atunci destul de simplu,
caci se putea descurca 'fi singura. 0 intrebai, tot
atunci, cafi ani are. !mi riispunse cii. are cincisprezece ani. Dar nu se ducea acasa, ci la Balteni.
Aveau acolo rude refugiate. fncercai s-o lini:jtesc.

Malu:ja va veni, probabil, cu trenul urmator. far ea, odatii. ajunsa,

va intreba de adresa rude/or - sau va a:jtepa fn garii panii. ce va sosi
mii.tu:ja ... Ma privi mirata.
- Dar n-am biletul la mine, imi spuse :fOVii.ind.
- Nu-i nimic, o lini$tii eu iar. Daca vine controlorul, am sa
spun cii e:)ti cu mine...
Am ramas acolo, de vorba. La sta/ii, o pii.zeam cu bra{ul sa 11- 0
loveascii lumea, sii. n-o calce in picioare gloatele navalnice de
calatori, care-:ji cautau fnda1ji!i lac. Mi-a povestit cum se refugiase
cu matu:jile ei in Moldova. Parea destul de obi:jnuita, acum, cu
infernul trenurilor aglomerate fntarziind prin gii.ri ceasuri fntregi,
traind necontenit sub spaima aeroplane/or inamice. M-a fntrebat ~i
ea, cu multii decen!a, dacii vin de pe front. Vorbea foarte bine
fran{uze:jle, :ji conversa!ia aceasta cu o copilii. ma fncanta.
Aproape de miezul nop!ii am coborat, dupa ce, cu o jumatate
de ceas inainte, izbutii sii-i scot bagajele din compartiment. I-am
luat bra{u/ :)i am dus-o fntr-un birou din gara, unde aveam un
func!ionar prieten. Mii temeam s-o las singura. Pe de altii parte, nu
ma puteam ocupa de ea mai mull, caci diminea!a trebuia sa flu la
Bar/ad. Am dat-o in grija prietenului meu :)ii-am atras aten/ia cii la
intoarcere am sii.-1 fntreb ce-a fiicut.
Ciind ne-am despii.rfit !fi i-am urat noroc, ochii i s-au umplut
din nou de lacrimi. I-am mangaiat parul, $i apoi i-am trecut pa/ma
peste obraz. Simfeam cum tremura.
- $i acum, ma la:ji sate sarut? am fntrebat-o razand.
$i-a ridicat U'fOr capul, privindu-ma drept in ochi. Parcii. mi-ar
fl fntins buzele, a:ja cum se fnal?ase spre mine. Am sarutat-o pe
obraz !fi, uriindu-i inca o data curaj $i noroc, m-am fntors fn vagon. ..

Douglas Allen, Mircea Eliade i

fen omenu/ religios (volum
aparut la Paris in 1982)

EXPLORAREA TEXTULUI
1.

Structurat in doua par\i, romanul are o construc\ie interesanta

prin modul in care sunt reluate anumite motive, ca ~i prin
relativa simetrie a construc(iei. Daca primele zece capitole
con\in istoria iubirii lui Mavrodin pentru Ileana, urmatoarele
~ase se concentreaza asupra iubirii dintre Hasna~ ~i Lena. Abia
in ultimul capitol, prezenta unor motive similare in conturarea
celor doua istorii erotice, precum parfumul, de exemplu,
devine sernnificativa. Eroina celor doua pove~ti de dragoste
este aceea~i femeie, Ileana/ Lena, ea marcand profund destinul
celor doi barba\i. Cronologic vorbind, dragostea lui Hasna~
este anterioara celei a lui Mavrodin. $i, ca ~i povestirea lui
Mavrodin, ~i istorisirea lui Hasna~ pome~te de la momentul
cuno~terii Lenei intr-un tren spre Barlad, in timpul Primului
Razboi Mondial. Prezinta imprejurarile in care eel de al doiiea
personaj-narator o cunoa~te pe Lena. Compara aceste imprejurari cu cele in care Mavrodin o cunoa~te pe Ileana. Exprima-\i
opinia cu privire la semnifica\iile celor doua circumstan\e,
avand in vedere relatia dintre hazard ~i destin.

fl

2.
3.

4.

5.
6.
Profesorul Nae Ionescu,
mentorul genera~iei lui
Mircea Eliade

7.

Realizeaza o fi~a cu informa\iile despre cele doua personaje

(Hasna~ ~ i Lena) prezente in capitolul de mai sus.
Discuta\i daca prezen\a referirilor la cartea pe care o cite~te
Lena are vreo relevan\a in legatura cu portretul personajului
feminin. Aminti\i-va ca ~i in primul monolog exista referin\e
livre~ti. Exprima\i-va opinia despre semnifica\ia acestora in
roman.
Cum i(i apare suflete~te personajul masculin, avand in vedere
urmatorul fragment cu rol de autocaracterizare: f nttimplarea
mi se piirea comicii; de altfel, nu mii. emo{ionau atunci nici
miicar fnttimplti.rile triste, dar un asemenea accident. Discuta\i
sernnifica\ia unei asemenea aprecieri despre sine a personajului, in raport cu evenimentele lumii exterioare sau cu intamplarile de mai tarziu in care acesta este implicat.
Poveste~te istoria iubirii dintre Hasna~ ~i Lena.
Discuta\i asupra unor eventuate similitudini intre aceste evenimente ~i cele care alcatuiesc cealalta istorie de iubire (de exemplu: amandoua personajele sunt fascinate de prezen\a parfumului
neobi~nuit al personajului feminin; in cazul amandurora, se
pune la un moment dat problema na~terii unui copil etc.).
Comenteaza deznodamantul celor doua pove~ti de iubire.

Romanul balzacian
OWrJDWii13 l!ll3 iil3fJii
1.

2.

Discuta\i ~i alcatui\i o lista cu cinci-~ase titluri de romane (din

literatura romana ~ i din literatura universala), in care figureaza
~i numele personajului feminin principal.
a. Grupa\i romanele din lista dupa un criteriu ales de voi (tema,
curent, epoca literara etc.).
b. Preciza\i tipul uman/ ipostaza feminitii\ii reprezentat(a) de
respectivul personaj feminin.
Alege un personaj feminin din literatura romiina, dintr-o opera
literara (narativa sau dramatica) cititii de tine.
a. Exprima-\i op inia, intr-un discurs argumentativ oral, despre
masura in care destinul personajului feminin ales este
determinat de propriul statut, de mentalita\ile societa\ii ~i de
contextul epocii in care se petrece ac\iunea caf\ii.
b. Relateaza succint posibila evolu\ie a personajului ales, in
cazul in care ac\iunea ciif\ii s-ar desfa~ura in alt context
spa\io-temporal.

EVALUARE CURENTA
APLICATll
I.

2.

3.

Comenteaza in 15-20 de randuri urmatoarea afirma\ie a lui

Mavrodin: Toate acestea, bine fn{eles, nu le-am scris in carte.
in fa{a htirtiei albe, rareori izbute~ti sii riimtii fn realitate, sii fii
sincer. Stabile~te posibile analogii cu o afirma\ie din romanul
lui Cami! Petrescu, Patlll llli Procust, aviind in vedere concepte
precum autenticitate ~i experien{ii: Un scriitor e un om care
exprimii cu o liminarii sinceritate, ceea e a sim{it, ceea ce a
gtindit, ceea ce is-a fnttimplat in via{ii, lui ~i celor pe care i-a
cunoscut. [ ... ] Fiirii ortografie, fiirii stil $i chiar caligrafie.. .
In romanul Nu11tii. ill cer, personajele traiesc mai pu\in ca individualita\i determinate social ~i mai ales ca realita\i psihologice sau morale, care se concretizeaza in romanele modeme in
adevarate probleme de existen\a. Discuta\i despre prezen\a in
prima parte a romanului a personajului feminin. Ave\i in vedere aura de mister care inso\e~te ac\iunile Ilenei.
Serie un eseu de circa o pagina despre arta narativa in romanul
Nuntii. i11 cer al Jui Mircea Eliade.

l!J D WC!1 C!l I! C!l l!J 13 i1 13 fJ i1

Portretul personajului feminin presupune valorificarea unor
motive literare, cu mare circula\ie in proza lui Mircea Eliade
precum motivul parfumului (necunoscut), prezent ~i in nuvela
fantastica Dom11i~oara Christina. Discuta\i despre rolul pe care ii joaca acest motiv in realizarea portretului personajului
feminin.

fl

ENIGMA OT/LIE/
de G. Calinescu

PUNCTE DE REPER

Programul sau teoretic in materie de roman este ferm fundamental, in 1938, ciind G. Calinescu publica Enigma Otiliei, roman
de critic, in care realismul, balzacianismul $i obiectivitatea au devenit
program estetic (Nicolae Manolescu). Teoreticianul pledeaza pentru
realismul clasic (romanul obiectiv de tip balzacian), dar scriitorul i~i
depa~e~te programul estetic, realiziind un roman al voca{iei critice
$i polemice, cu evidente implica\ii modeme. Critica mai recenta
(Nicolae Manolescu) a semnalat la G. Calinescu un balzacianism
fiirii Balzac.
Monografie a unei familii apartinand burgheziei bucure~tene
de la inceputul secolului al XX-lea, prezentatii cu determiniirile ei
social-economice (mo~tenirea, patemitatea, casatoria, parvenitismul), imaginea societa\ii constituie fundalul pe care se proiecteaza
romanul de formare a tiinarului Felix (Bildungsroman), care, inainte
de a- ~i face o cariera, traie~te experien\a iubirii ~i a rela\iilor de familie.
in inten\ia autorului, cartea trebuia sa se numeasca Pii.ri11fii
Otiliei, ceea ce reflecta ideea balzaciana a patemita\ii. Autorul
schimba titlul din motive editoriale ~i deplaseaza accentul de la nucleul epic al romanului, la imprevizibilul eroinei ~i la tehnica modema a reflectiirii poliedrice prin care este realizat personajul titular.

G Calinescu (1899-1965),
prozator, critic ~i istoric literar, poet,
dramaturg, eseist. Se na ~te la Bucure~ti, unde face studiile liceale ~i
universitare. Oupa luarea licen\ei la
Facultatea de Litere din Bucurel}ti,
ob\ine o bursa de studii la Roma.
Sta doi ani in capitala ltaliei ~i pe
baza cercetarilor facute aici publica
doua lucrari documentare. Revine
in \ara in anul 1926 ~i i~i incepe
cariera didactica: profesor de liceu
la Timi~oara ~i apoi la Bucure~ti.
in 1936 i~i ia cioctoratul cu o
teza despre manuscrisul eminescian
A vatarii faraonului Tia. Din anul urmator este conferen\iar de estetica
~i critica literara la Universitatea din
l a~i. Ca prozator, publica in 1933
romanul Cartea nuntii, o crea\ie de
factura lirica, un exerci\iu pentru trecerea la romanul obiecti v, de tipologie, balzacian, ca re este Enigma
Otiliei (1938).
in domeniul criticii ~i istoriei
literare, debuteaza cu Viata Jui Mihai
Eminescu (1932), una dintre cele
mai bune monografii despre poet.
lmensul material bibliografic (imposibil de cuprins in monografie) duce
la o continuare: Opera lui Mihai
Eminescu ( 1934-1936), studiu fundamental despre crea\ia eminesciana. in 1938 publica o alta biografie:
Viata lui Ion Creanga , reeditata ulterior intr-o noua versiune, dezvol-

ii

tata, cu analiza operei. in 1941 ii

apare lstoria literaturii romane de
la origini pana in prezent, prin care autoritatea ii cre~te enorm. Este
una dintre cele mai profunde lucrari
de sinteza din i ntreaga noastra cultura. ,,Sentin\ele" critice ale lstoriei
literaturii romane de la origini
pana in prezent stabilesc jaloane
greu de ignorat ~i astazi.
Din 1945 devine profesor titular la Catedra de istoria literaturii
romane moderne de la Facultatea
de Filozofie ~i Litere a Universita\ii
din Bucure~ti. Este ales deputat
(1948), iar mandatul va ft rein noit
pana la sfar~itul vie\ii. Intra in Academia Romana , dar, de ~i academician, in anii negri care var veni pentru cultura rom ana, dupa nefasta
reforma a inva\amantului din 1948 ,
este impiedicat sa-~i sus\ina cursurile la Universitate. Dupa infiin\area
lnstitutului de lstorie Literara ~ i Folclor al Academiei, devine directorul
acestuia.
in ultimii ani ai vie\ii i~i reia
cursurile, care se bucura de o audien\a imensa. Programul clasicizant din romane - in afara celor
doua , interbelice, mai publica Bietul loanide (1953) ~ i Scrinul negru
(1960) - poate ft regasit atat in poezie, cat ~ i in teatru. Neajungandu-i
un singur domeniu al crea\iei literare, s-a avantat i n toate , in unele
cu stralucire.

Romanul, alciituit din douazeci de capitole, este construit pe

mai multe planuri narative. Un plan urmiire~te lupta dusii de clanul
Tulea pentru ob\inerea mo~tenirii lui mo~ Costache, un rentier avar,
care o cre~te In casa lui pe Otilia Miirculescu, fiica sa vitregii, cu
inten\ia de a o infia. Sora batranului, Aglae Tulea se opune adop\iei
Otiliei, pentru ca vede In ea o concurenta la mo~tenire. Din ,,clanul"
Tulea mai fac parte so(Ul, Simian Tulea ~i cei trei copii, Olimpia,
Aurica ~i Titi . in aceasta familie patrunde Stanica Ra\iu pentru a
ob\ine avere ca zestre a Olimpiei. El va fura bani i batranului,
provocandu-i moartea. Al doilea plan prezinta destinul tilniirului
Felix Sima care, riimas orfan, vine la Bucure~ti pentru a studia
medicina, locuie~te la tutorele Jui ~ i traie~te o iubire adolescentina
pentru Otilia. Planurile secundare completeaza imaginea societa\ii
citadine.
,,Istoria mo~teniri i" include doua conflicte succesorale: primul
este iscat In jurul averii Jui mo ~ Costache (adversitatea manifestata
de Aglae impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea.
Conflictul erotic prive~te rivalitatea adolescentului Felix ~i a
maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.
Pornind de la teza ca obiectul romanului este omul ca fiin{a
morata, G. Calinescu distinge doua feluri de indivizi, in func\ie de
capacitatea !or de adaptare la lume: cei care se adapteazii moral (au
o concep(ie mora!a asupra vie\ii, sunt capabili de motiva\ia actelor
proprii: Pascalopol ~i Felix) ~ i cei care se adapteaza automatic/
instinctual ( organiza\i aproape schematic ~i ilustrand cate un tip
uman: cocheta, fata batrana, avarul, ,,baba absoluta", dementul senil
~ . a.) . Ca intr-un roman al educa\iei sentimentale, Felix (proiec\ie a
autorului In adolescen\a) e inconjurat de ma!jtile iubirii !fi ale geloziei, ale rapacita!ii sau generozita{ii (Nicolae Manolescu). Prin
tehnica focalizi:\rii, caracterul personajelor se dezvaluie progresiv,
pornind de la datele exterioare ale existen\ei lor, indicate Inca de la
inceputul romanului .

Elevi de liceu (1 912)

rm

fntr-o searii de la inceputul lui iulie 1909, cu pufin inainte de

orele zece, un tliniir de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma
de /icean, intra fn strada Antim, venind dinspre strada Sfinfii Apostoli, cu un soi de valizii fn mlina, nu prea mare, dar desigur foarte
grea,fiindca, obosit, o trecea des dintr-o mlina fntr-alta. Strada era
pustie !fi intunecata :ji, fn ciuda verii, fn urma unor ploi generate,
racoroasii $i fo$nitoare ca o padure. lntr-adeviir, toate curfile yi mai
ales ograda bisericii erau pline de copaci batrlini, ca de a/tfel fn deob!jte curfile marelui sat ce era atunci capita/a. Vlintul scutura,
dupa popasuri egale, coamele pomi/or, fiiclind un tumult nevazut, $i
numai fntunecarea $i reaprinderea unui Ian de stele dadea treciitorului biinuiala ca mari vlirfuri de arbori se mi$cau pe cer. Tliniirul

mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutlind, acolo unde lumina

slaba a f elinarelor fngiiduia, numerele case/or. Uniforma neagra ii
era bine strlinsa pe talie, ca un ve$mlint militar, iar gulerul tare :fi
foarte fnalt :ji $apca umflatii fi dadeau un aer biirbatesc .~i elegant.
Fa{a ii era insa juvenila $i prelunga, aproape feminina din pricina
$UVi{elor mari de par ce-i cadeau de sub $apca, dar culoarea maslinie a obrazului $i taietura elinica a nasului corectau printr-o nota
voluntara intliia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe
un trotuar pe a/tu/ fn cautarea unui anume numar, se vedea ca nu
cunoa!jte casa pe care o cauta. Strada era pustie yi lumea parea
adormita, fiindca lampi/e de prin case erau stinse sau ascunse in
mari globuri de sticla mata, ca sa nu dea ca/durii. in acesta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casa nu era prea fnaltii !ji
aproape niciuna nu avea cat superior. insa varietatea cea mai neprevtizuta a arhitecturii (operii fndeob:fte a zidari/or italieni), marimea neobi!jnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, ridicuta prin grandoare, amestecul de frontoane
grece!jti $i chiar ogive, facute fnsa din var !fi lemn vopsit, umezea/a,
care dezghioca varul, !fi uscaciunea care umjla lemnaria, jaceau din
strada bucure.~teana o caricatura in mo/oz a unei strazi italice. in
apropierea manastirii $i peste drum de ea, 0 casa cu ferestre inalte
era fnca luminata. in fafa ei stafiona o trasurii luxoasa cu doi cai
a/bi, fniiuntrul careia dormea, cu capul in piept :ji cu ha{Urile in
mlina, un birjar gros, infa:furat fn tipicul ve:fmlint lung :fi incre!it de
catifea. Tlinarul ajunsese cu greaua Lui valiza in chip de balercii in
dreptul ei $i, dupii oarecare examen, se opri laslind o clipa jos povara. Casa avea un singur cat, a$ezat pe un scund parter-soclu, ale
carui geamuri piitrate erau acoperite cu htirtie translucida, imitlind
un vitra/iu de catedralii. Partea de sus privea spre strada cu patru
ferestre de o iniil/ime absurda, formlind in vlirful /or elite o rozeta
gotica, de$i deasupra Lor zidaria scotea tot atlitea mici ji-ontoane
clasice, sprijinite pe elite doua console. Lafa{ada, acoperi.~ul cadea
cu o strea$ina lata, rezemlindu-se pe console desparfite de casetoane, totu/ in eel mai antic stil, dar console,frontoane :fi casetoane
erau vopsite cu ulei cafeniu. Zidaria era crapata :ji scorojita in
foarte multe locuri, :ji din crapaturile dintre fa/ada casei yi trotuar
ie:feau indrazne{ buruienile. Un grilaj inalt :ji greoi defier, ruginit
$i cazut pufin pe spate, dovedea, pe dreapta, existen{a unei cur/i, in
care se zarea prin intuneric atlit Jrunzi.:f !Ii atlitea trunchiuri, inclit
intinderea ei, deocamdata, nu se putea ca/cu/a, impresia trecaton1lui fiind totu:ji de piidure flirii fund. Grilajul avusese o poarta mare
cu doua aripi, legatii acum cu un lanJ. Doar o porti/a mai mica era
deschisa, $i pe aceea, lulindu-(fi sacul fn mlinii, intrii tliniirul, dupa
oarecare chibzuialii. Ajunglind infata U:fii de la intrare [ ... ] tlinarul
apasa pe clanta moale yi dadu sii tragii de uyii. lnsa spre spaima lui,
U$a cea uria:ja se mi:jcii aproape de la sine, cazlind spre el cu un
sclir/liit fngrozitor. lntimidat, a:jtepta ca /umea din casii, intrigata
de zgomot, sa naviileasca jos, dar nu se fntlimp/a nimic. Tlinarul
intrii atunci, fncerclind sa fnchida clit mai bine infernala U$G, :ji
abia iniiuntru flicu uimitoarea descoperire ca mlinerul de os al unui
probabil clopo!el interior atlirna in sala. Nu indrazni totU:fi sa sune

... marimea neobi$nuita a

feres trelor. ..

Casa avea un singur cat...

Em

... tavanul imita prin zugraveli

casetoanele unui plafon roman ...

ml

numaidecat, fntr-atat fl mirii anticamera. Ea era de o fniil{ime

considerabilii, ocupand spa{iul celor douii caturi laolaltii. 0 scarii
de lem11 cu douii sui:juri laterale forma un soi de piramidii, fn varful
ciireia un Hermes de ipsos, destul de gra{ios, o copie dupii un model
clasic, vopsit detestabil cu vopsea cafenie, {inea fn locul caducelui
o lampii cu petrol cu glob de sticlii fn chipul unui astru. Lampa era
stinsii, fn schimb o altii lampii plinii de ciucuri de cristal, atarnatii
de f11altul tavan, lumina tulbure fnciiperea. Ceea ce ar fl surpri11s
aici ochiul unui estet era inten{ia de a executa gra11diosul clasic in
materiale atat de nepotrivite. Pere{ii, care, spre a corespu11de inten{iei clasice a sciirii de lemn, ale ciirei capete de jos erau spriji11ite
pe doi copii de stejar, adulteriiri donatelliene, ar fl trebuit sii fie de
marmurii sau eel pu{i11 de !flue, erau grosolan tencui{i :ji zugriivi{i cu
:jablonul :ji cu ma11a, imitand picturile pompeiene, :ji indeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi :ji ro$ii. lnsii sistemul de perspective
$i festoane in Loe sii fie tratat pe fntregul camp al anticamerei, printr-o opticii falsii de zugrav, era tiiiat i11 douii secfiuni corespunzand
fieciirui cat, indicand astfel fn chip supiiriitor lipsa de coeziu11e a
planurilor. 111 sfar:jit, tavanul imita prin zugriiveli casetoanele unui
plafon roman. Acest sistem de decora{ie, precum $i criipiiturile
lungi :ji neregulate ale pere{ilor diideau fnciiperii un aer de ruinii $i
riicealii. Taniirul, hotiirandu-se in fine, trase de manerul clopo{elului. Atunci un /el de scheliiliiit metalic riisunii de sus ca-n ni:jte
spa{ii mari :ji goale cu ecou riiu. Trecu un limp chinuitor pentru
necunoscutul de jos, apoi scara fncepu sii scar{aie ca apiisatii de o
greutate extraordinarii :ji cu o iritantii incetinealii. Cand provocatorul aces tor grozave paraituri fa jos, taniirul viizu mirat w1 omule{
sub{ire :ji pu{in fncovoiat. Capul fi era atins de o calvi{ie totalii, $i
fa{a piirea aproape spanii :ji, din cauza aceasta, piitratii. Buzele fi
erau fntoarse in afarii $i galbene de prea mull fumat, acoperind numai doi din{i vizibili, ca ni:jte a$chii de os. Omul, a ciirui varstii
desigur fnaintatii riimanea tolu$i incertii, zambea cu cei doi din{i,
clipind rar !ii moale, intocmai ca bufni{ele supiirate de o luminii
bruscii, privind fntrebiitor :ji viidit contrariat.
- Unchiul Costache? fndriizni sii deschidii gura taniirul, pe urmii, intimidat, refiicu fntrebarea: Aici $ade domnul Constantin Giurgiuveanu?
Biitranul clipi din ochi, ca $i cand n-ar fl fn{eles fntrebarea,
mi:jcii buzele, dar nu riispunse nimic.
- Eu sunt Felix - adiiugii taniirul, uimit de aceastii primire nepotul dumnealui.
Omul span piiru tot atat a$a de plictisit de fntrebare, clipi de
cateva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea$1eptat de
riigu:jit, aproape :jOptit, duhnind a tutun, riispunse repede:
- Nu-nu-nu :jliu... nu-nu stii nimeni aici, nu cunosc...
Buimiicit, taniirul stiitu locului nemi$cat, a:jteptand o revenire
asupra tiigadei. [... ]
- Dar, papa, e Felix!
Felix privi spre capiitul sciirii ca spre un cer des chis :ji viizu in
apropierea Lui Hermes eel vopsit cafeniu un cap prelung :ji taniir de
fat ii, inciircat de bucle, ciizand panii pe umeri. [ ... ]

D1q10NAR

elinic - elin sau elen; referitor la grecii antici

cat - etaj , nivel
dezghioca - a desface inveli~ul, a descoji
gotic - stil arhitectonic caracterizat prin tumuri inalte ~i sub\iri, prin
abunden(a de ogive (semicercuri intretiiiate) ~i de statui de piatrii
fronton - comi~ii omamentalil. a~ezatil. deasupra intriirii, la ferestre,
pentru a proteja un ornament
c/asic - referitor la stilul arhitectonic sobru, armonios, lipsit de podoabe
conS-0/ii - element arhitectonic asemiiniitor unei policioare, care sprijinii sau impodobe~te o parte a construc\iei
caseton - podoabii arhitectonica asemanatoare unei casete
caduceu - baston incolacit de doi ~erpi, sceptrul lui Hermes
deferen{ii - respect, bunavoin(ii venitil. din polite\e
Ho nore de Balzac (17991850) - prozator francez, unul din-

EXPLORAREA TEXTULUI

fncipitu! i11 metoda ba!zacianli

1.

2.

3.

4.

Demonstreaza ca incipitul romanului este realizat in metoda

balzaciana, avand in vedere urmatoarele caracteristici:
stabilirea reperelor temporale ~i spa\iale;
portretul tanarului;
descrierea strazii;
prezentarea in detaliu a arhitecturii casei;
amanuntul semnificativ in descrierea interiorului casei;
portretul batranului.
Identifica tipul de narator din text. Dovede~te ca fragmentul
denota un balzacia11ismfiirii Balzac, de vreme ce minu\ioasele
descrieri nu sunt facute din perspectiva unui observator obi~
nuit, ci din unghiul a ceea ce ar fl surprins aici de ochiul unui
estet.
Alege, din lista de mai jos, o explicatie pentru raspunsul avarului la intrebarea Jui Felix (-Nu-nu-nu $1iu .. . nu-nu stii nimeni
aici, 11u cu11osc ... ) ~i motiveaza-\i raspunsul:
este ramolit;
nu are chef de musafiri;
nu accepta responsabilitatea de tutore;
reac\ioneaza ca o fiinta insingurata;
ii este frica de lume.
Critica literara a sernnalat prezen\a comicului in roman: Enigma
Otiliei devine o desiivar$ilii comedie moliereascii tratatii cu
mijloacele narative ale realismului (S. Damian, G. Ciilinescu
- romancier. Eseu despre m(4tile joculu1); Frapant este tocmai
aspectul de comedie a automatismelor. [ ... ] Schematismului :ji
caricaturalului trebuie sii le adiiugiim lipsa de mister moral.
(Nicolae Manolescu, Arca lui Noe). Cite~te primul capitol al
romanului ~i selecteaza scene, situa\ii, elemente cornice in
portretele personajelor, adecvate pentru a sustine una dintre
aceste opinii critice.

tre marii romancieri rea li ~ti, i~ i organizeaza opera romanesca in vastul

sistem al Comediei umane, care
transfigu reaza lumea burgheziei
franceze in plina afirmare ~ i surprinde spectacol ul , uneori Jragic, dat de
diversele tipuri umane. Temele operei (d isolu\ia ari stocra\iei, ascensiunea marelui capital, goana dupa
avere, speran\ele in jurul mo~te
nirilor ~i al contractelor de casatorie, ambi\iile, rela\iile de familie etc.)
se subsumeaza impaf\irii operei in
studii de moravuri ( Gobseck, 1830;
Eug enie Grandet, 1833; Mo!j
Goriot, 1834: Crinu/ din vale ,
1835; //uzii pierdute, 1843; Veri!joara Bette, 1846; Varul Pons,
1847 etc.) , studii fifozofice (Pie/ea
de !jagri, 1831; Seraphita , 1835
etc. ), studii anafitice (Fiziologia
cii satoriei, 1829). Personajele balzaciene sunt puternice, bine conturate ~ i ac\ioneaza in virtutea unei
coordo~ate esen\iale: caracter sau
pasiune. Tehnica romanesca a lui
Balzac se distinge prin descrierea
amanun\ita a mediilor, prin expozi\iunile lungi, cu precizarea reperelor
temporale i spa\iale, prin prezentarea personajelor de la ambian\a
catre individ, dinspre exterior spre
interior (ora~ul, strada, casa , camera, fizionomia i vestimenta\ia,
omul). Dintre tipurile de personaje
create de Balzac se disting: avarul
(Gobseck, Grandel), tatal tragic
(mo~ Goriot), orfana nefericita, lipsita de mo~tenirea cuvenita (Eugenie
Grande!), ambi\iosul (Rastignac),
fata batrana (veri~oara Bette) etc.

Ell

5.

ln metoda balzaciana, se utilizeaza prezentarea personajelor

dinspre exterior spre interior (strada, arhitectura casei, descrierea interiorului, a camerei, vestimentatia, fizionomia - indicii
ale caracterului). Transcrie fragmente din descrierea casei Jui
mo~ Costache (arhitectura sau interiorul/ anticamera) care
conoteaza trasaturile acestuia.
fragmente transcrise din
descrierea casei

Otilia dibuise in dormitor !ji giisise o ciima:;ii

de noapte, de pdnzii fiiriineascii grea, afarii din cale
de lungii, in care, vdrdt, chelul mo!f Costache semii.na cu un }J.i-aon fnfli!furat fn pdnzii de in. I se aduse
.~i o plapumii, $i Aglae ridicase pema s-o scuture :;i
s-o umjle mai bine, cdnd biitrdnul scoase un fipiit:
- Che... che-i-le!
- Cheile, uite-fi cheile, aici (mo!f Costache
fntinse o mdnii spre ele). Ar fl bine sii mi le dai
mie, sii nu fi le Jure cineva!
in curdnd sosirii Stiinicii, Olimpia !fi cu
doctorul Vasiliad, !fi odaia se umplu de in!ji. [...]
Marina aduse gheafa !ji o pungii !ji in curdnd
chelia biitrdnului primi o scufie riisucitii, ciipiitand o demnitate ridicolii.
- Ti-e bine a!ja? fntrebii Aglae.
- Bi-bine! mormiii Costache.
- Acwn ce sii mai facem? intrebii Aglae.
- Nimic, riispunse doctorul. Lini$le :;i altceva
nimic. Natura lucreazii singurii.
Stiinicii pufni in ras.
- Ave{i :ji voi doctorii formule. Natura lucreazii (in !joaptii), pentru mo:jtenitori.
Otilia se simfea a!ja de riiu de obosealii !ji
zbucium, incat Felix o trase ldngii fereastrii !ji o
strdnse afectuos de bra{.
- Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele
tiiu!
Stiinicii, viizandu-i, flicu cu ochiul celorlalfi,
cu addnci fnfelesuri.
- in definitiv, mamii - zise Aurica - noi ce
mai stiim aici? Trebuie sii fie ceasul trei, nimeni
n-a mdncat. Mo$ Costache stii !fi singu1; doar e
aici Otilia, e Marina, domnul Felix.
Aglae luii o figurii solemnii.
-Aici e casa fratelui meu !ji eu sunt unica lui
sorii. Nimic nu se mi!jcii aici in casii :ji nimeni nu
s-atinge de nimic. Trebuie sii stiim aici sii piizim,
n-o sii liisiim in casii un bolnav flirii simfire, care
nu vede, n-aude, cu striiini in casii.
- Aud! zise biitrdnul a:;a de stins, incdt nu-l
infeleserii tofi.
- Zice c-aude, mamii! interpretii Olimpia.
- E pezevenghi! explicii Stiinicii doctorului.
- Mamii-soacrii, toate bune, dar mie mi-e
foame! Vrei siifac de veghe nemdncat? Adu ceva
aici, la botul calului. Voi n-avep nimic aici, nu
giitifi? se adresii Stiinicii Otiliei, care ii privi speriatii, umilii.
Nemaia!jteptdnd riispunsul, Stiinicii fncepu
sii caute prin dulap, trdntind uyile. Giisi, fmpinse
fn fund, sticle cu vin infundat, priifuite, o sticlii de

conotarea unor trasaturi ale

locatarilor

XVIII

Ofiferi din Ministerul de Razboi

(inceputul secolului al XX-lea)

ml

Pe la sfdr$itul lui septembrie, fntt-o zi de ar$i(ii tardivii, cu

vant uscat fneciicios, mo!j Costache se fmpletici din mers, pe cdnd
cotrobiiia in curte printre ciiriimizile lui, $i ciizu moalejos. [... ]
Aglae, ajldnd accidentul lui mo!j Costache, ciipiitii deodatii fizionomia asprii a unui ciipitan de vapor care comandii in timp de
naufragiu:
- Aurica - strigii ea - vino repede, cii i-a venit riiu lui Costache! Cheamii-l !ji pe Titi. Trecefi dincolo, sii nufure vreunul ceva.
Marino! tu aleargii iute la Stiinicii. Sii vie !ji el !ji Olimpia !fi sii.
aducii doctorul p e care-[ !jtie el. Ah! tocmai acum l-a giisit $i pe
Costache. Sunt sfar!jitii. N-am pus nimic in gurii de azi-diminea(ii.
Aglae biiu, la repezealii, pupnii. ca/ea !ji apoi trecu dincolo,
inconjuratii ca de o gardii de Titi $i Aurica. Biitranul era mull mai
limpezit !ji privea numai fngrijorat spre mobilele din casii.
- Ce-i cu tine, Costache? intrebii mai mull arogant decdt comiserativ Aglae. Te-a pus dracul sii cari ciiriimidii, sii faci casii,
parcii n-aveai casii.. A$a e cand te iei dupii copii!
Aglae intoarse privirile spre Felix $i spre Otilia !ji, ca !fi cdnd
n-arfi Jost niciodatii vreun conflict intre ea $i ei, intrebii:
- Dar voi cefacefi? Aici erafi? $i ce-ai, Costache? - continua
ea - poate de ciildurii, c-a Jost un ziidufgroaznic! Ar trebui sii te sui
fn pat, ce stai aici, pe canapeaua asta?
Biitrdnul gemu pu(in $i fiicu doar din cap semn cii nu vrea sii
se mi!jte de acolo.
- Trebuie sii te dezbraci miicar, cii te sufocii hainele!
Fiirii sii mai a!jtepte aprobarea, Aglae ii riisuci cape un copil
$i trase surtucul. Otilia se repezi sii-i scoatii ghetele cu gumilastic,
uscate !fi incovoiate de vechime, ca ni!jte iminei turce:;ti. Picioarele
lui mo:; Costache apiirurii infii!furate in ni!jte ciorapi de ldnii, de o
grosimefabuloasii. Degetele mari tiiiaserii cu unghia vdrfurile :;i ie:;iserii ca douii ghemuri de cearii. in alte imprejuriiri Otilia arfl rds,
dar acum nu vedea !ji nu auzea nimic, nimic. Dupii surtuc Aglae ii
trase pantalonii, de la capiitul de jos, cum ai scutura un sac, !ji biitninul apiiru in ni!jte niidragi largi de stambii coloratii, legafi jos, fn
lipsa !jireturilor rupte, cu buciifi de sfoarii.
- Poftim - observii Aglae, cu repro!j - uite ce-nseamnii sii n-ai
o femeie de ispravii in casii! A:;a te imbriicai tu altiidatii?
11*' .

lichior $i un salam bine uscat, neinceput. Erau,

probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Tofi, afarii
de Felix :ji Otilia, se a:jezariifoarte bine dispu!fi in
jurul mesei, iar Olimpia se apucii sii taie tacticos
salamul.
- Taie mai gros - protestii Stiinicii - sii simfi
ce mu:jti.
Olimpia tiiie o felie groasii, pe care Stiinicii
0 !ji inhii{ii, mancand-o farii pdine.
- Asta e salam de Sibiu veritabil, salam fin ,
de unde naiba l-avefi, Otilia?
Fata diidu din umeri, iar Olimpia fiicu observafie lui Stiinicii:
- Nu fl lacom, ce Dumnezeu, fl fnghifi cu
pielifii cu tot.
- Un tirbu!jon, comandii Stiinica, ca un client
de restaurant.
Marina, veselii, ca la o schimbare de stiipdn,
se repezi la bu/et !ji scoase un tirbu$on cu vdrful
pufin rupt.
- Sine, mo$ Costache - mustrii Stiinicii de la
masii pe bolnav - ai dumneata a!ja vinuri in casii
$i nu fi-ai luat un tirbu:jon ca lumea? [... ]
Olimpia, tiicutii, gravii, mestecii ciirfile, apoi
le puse in Jara doctorului Vasiliad, spre tiiiere. Jocul
refncepu !fi convorbirea continua. Felix, distrat,
n-o putea urmiiri, dar auzea, rand pe rdnd, fragmente din frazele fieciiruia, distingdndu-le dupii
timbru, ciici juciitorii erau ascun!ji, ca zeii, in norii
de/um.
Aglae: Am inceput sii am junghiuri reumatice,
ceea ce n-aveam mai inainte. Eu cred cii toate
astea sunt din supiirare, nimic nu fmbiitrdne:jte
mai mull ca supiirarea. !au iod !fi nu vad niciun
folos, cu toatii reclama. imi spunea o damii sii mii
due la biii, la Pucioasa. Odatii !ji odatii, cdnd oi
sciipa de necazurile astea, tot am sii mii due.
Stiinica: ParC-a!f mdnca ceva bun, ceva rar.
imi vine un miros cunoscut in niiri, de la bufetul
iista, !fi nu !fliu ce.
Aurica: Dacii n-ai noroe, e degeaba. Pop siifii
frumoasii, pop sii ai zestre, pop sii iqi fn fume, :ji
biirbapi nu se uitii la tine. Pentru asta trebuie sii te
na:;ti. Mai sper !ji eu cdtiiva vreme !fi, p e urma, adio.
Nu mai sunt nici biirbap cavaleri, ca fnainte, azi te
invita, ies cu tine fn lume !fi apoi se Jae cii nu !ftiu.
Stiinica: Am piizit odatii un unchi trei zile !fi
trei nop{i fn !fir, pdnii am picat to(i jos de obosealii, !ji bolnavul nu mai murea. Cdnd ne-am
sculat, a patra zi, l-am giisit rece.

fl

Caracter (fr. caractere, lat.

character, gr. kharacter - semn
gravat, amprentii) - ansamblul triisiiturilor morale prin care se define~te modul de a fi al unui ind ivid.
Cu referire la un personaj litera r,
indicii ansamblul de trasaturi psihologice esen\iale ale acestuia. Tendinta de a se face caracterologie in
ro~an sau i n tea tru implica un proces de tipizare in construirea personajelor propuse, o viziune canonica
de mo ralist, concepand clasificarea
faunei umane in sinteze portretistice bine delimitate prin schematismul lor expresiv. Prima opera de tipologie caracterologica ne este
data i n An tichitatea greaca de fil ozoful Theofra st. cu ale sale Caractere , i n ca re gasim reprezentate satiric o serie de structuri morale, de
la acelea ale ipocritului, guralivulu i,
badaranului , pana la acelea ale avarului , cinicului, vanitosului ~ .a . m .d .
Traducand Caracterele lui Theofrast
i n epoca de aur a clasicismului
francez, La Bruyere amplifica textul
cu un numii r considerabil de mici
portrete perso nal e, in spirate de
caracterele i moravurile seco/ului
siiu, portrete compuse cu o verva
realista a amanuntu lu i revelator,
ca re le face sa rami3 na exemplare
i n materia genului. Trebu ie adaugat
ca in tea trul clasic (din Antichitate
panii la Moliere, bu naoa ra, care
cultiva deopotriva comedia de caracter, sau in romanul realist al secolului XIX, la Balzac i n primul
rand), personajele sunt create de obicei pe premise caracterolog ice,
de unde ~ i unitatea ~i coeren\a identitii\ii lor psihologice, u~or clasi
ficabilii tipologic. Depa~ita substantial de catre un vizionar al reactiilor
abisale ca Dostoievski , psihologia
caracterologica ajunge sa cada
oarecum in desuetudine in secolul
nostru. atat in roman , dupa radicala
schimbare de optica adusa de
Proust, cat ~i in teatru, dupa aceea
adusa de Pirandello.
(Dic fionar de termeni literari,
Editura Academiei)

_I

Titi: Am sii-/ copiez fnjo rmat mai mic !fi sii-/ tratez numai in
creion numiiru/ I.
Vasil iad: Am c/ien{i care mii scoa/ii noaptea din somn degeaba, ca sii mii due sii constat decesu/. .,Nu puteai sii a!flep{i panii diminea/a?" zic eu. - .. Face{i-i o injec/ie, domnu/e doctor, poate se de!fteaptii din le!fin ! " - .. E mort, cocoanii, n-auzi? ". Uite Q!fa pii/esc.
Olimpia: Barba/ii nu pot sii stea douii zi/e f iirii f emei !fi fiirii
biiuturii. Sunt blanzi numai o lunii inainte !fi o lunii dupii nuntii, !fi
p e urmii cad iar in patimile /or. $i dacii ar fl ceva de capulfemeilor
dupii care umblii! Dar le aleg p e cele mai deciizute, pe cele mai
strambe. Georgeta, de exemp lu, ce-ai viizut tu la ea, Stiinicii, de-o
ridici in sla va cerului?
Aglae: Copilul sii asculte de mama lui, flindcii nimeni mai mult
decal mama lui nu-i dore!fle binele. Dragoste! Fleacuri! Pe vremea
noastrii nu mai era asta. Dupii nuntii vine !fi dragostea.
Stanica: Socru-meu a Jost bland, p ot sii zic inofe nsiv, sunt unii
care Jae urat de tot. Am cunoscut un magistrat, pe care l-a apucat
intr-o noapte. Domnule, fiicea ca la menaj erie, canta ca piisiirile,
diidea din arip i sii zboare !fi ciugulea de pe j os. ii intrase in cap cii
e privighetoare.
Vasiliad: Azi doctorul trebuie sii se dea !fi el dupii client, dacii
vrea sii triiiascii. Clientul a auzit de cutare doctorie, a auzit de
tratament cu injec/ii !fi alte comedii !fi, dacii nu-i dai, zice cii nu te
pricepi. Reclama produselor farma ceutice ne omoarii.
Stiinica: Dacii familia mea nu s-ar fl priisit atata, vii spun pe
onoarea mea, azi Q!f fl milionar !fi Olimp ia ar sta numai la Nisa. Am
unchi !fi miilU!fi foarte bogate, cat piir in cap. f nsii to{i au copii !finepo/i, incat, panii sii-mi vie randul, mai bine mii lipsesc. Sii ai noroc
in viafii, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, invafii, i!fi
umple pliimanu/ de ofticii, !fi altuia ii p ica mo!flenirea de-a gala.

Formula esteticii

Triisiituri

Realism
balzacian

- Terna - o frescii din via{a burgheziei bucure!flene.

- Motivul mo~tenirii, al paternita\ii.
- Expozi\iune: situarea exactii In timp ~i spapu,
descrierea mediului, dinspre exterior lnspre
interior.
- Caracterizarea personajelor: fizionomie,
vestimenta\ie, cadru ambiant. Tendin\a de
generalizare ciitre o tipologie.

Clasicism

- Caractere construite In jurul unei triisiituri

dominante.
- Personajele alciituiesc o umanitate canonicii, potrivit studiilor de caracterologie
(avarul, perfidul, gelosul, ingenua, baba absolutii, fata biitranii); triunghiul amoros.

Romantism

- Descrierea grandioasa a Biiriiganului proiectat pe un fundal fabulos.

- lubirea adolescentinii dintre Felix ~i Otilia;
condi\ia orfanului.

Modernitate

- Observa\ia psihologiilor incerte, ,,enigmalice" ~i ambiguitatea unor personaje.

- Interesul pentru fenomene psihice deviante:
alienarea, dedublarea con ~tiin\ei , senilitatea,
ereditatea.
- Realizarea scenicii a capitolului al XVIII-lea.
- Originala simbiozii a formulelor estetice.

7,f,~,,,,7

EUC-URE./jCI
Cill.U. lltC101t t,.~S.

DICTIONAR

xx

comiserativ - compatim itor

pezevenghi - ~mec her, escroc
EXPLORAREA TEXTULUI

Construc{ia personaje/01; o ,, umanitate canonicii "

1.

2.

3.

Exprima-\i opinia despre contrastul dintre reaq iile celor doua

personaje feminine, Otilia ~ i Aglae, fa\a de boala Lui mo~ Costache, avand In vedere ~ i rela\ia de rudenie sau sensul notiunii
de familie In roman.
Un procedeu modem utilizat In romanele Lui Calinescu este
teatralizarea epicului. Comenteaza scena asediului casei Lui
mo~ Costache de clanul Tulea, dupa atacul de congestie cerebrala suferit de batran. Realizeaza lncadrarea In tipologie a
personajelor prezentate In scena juciitorilor, prin referire la
replicile ~i la comportamentul Lor din acest capitol.
Ilustreazii (la alergere) unul dintre aspectele formulei estetice,
precizate In tabelul urmiitor, prin exemple din roman.

f ntr-o zi Stiinicii, din buciitiiria Marinei, unde se ascunsese venind dinfand, viizu pe Felix plecand in ora!f. Prin urmare nu mai
era acasii decal Otilia. Trecu din buciitiirie tiptil prin fa{ii, intra
prin U!fa goticii !fi trecu prin toate odiiile panii ajunse in drep tul
sufrageriei. Privi pe gaura cheii !fi constatii cii nu era nimeni afarii
de biitranul intins p e canapea. le$i din nou afarii $i intra pe din dos
in odaia cu pianul. Otilia era acolo rezematii cu coatele pe capac,
ganditoare.
- Cum ii mai este Lui mO!f Costache? intrebii Stiinicii.
- Tot a$af zise sumbrii Otilia.
- $Iii cii azi vine Pascalopol, dupii masii, parcii Q!fa mi-a spus,
min{i Stiinicii.
- Da? se sperie Otilia. Apoi, dupii o scurtii delibera!ie: N-ai
vrea sii te duci in ora$ sii-mi cumperi o cutie de pudrii?
- Dragii. - se apiirii Stiinicii. - am toalii buniivoin{a, dar nu mii
pricep in lucruri fem eie!fli. $i apoi !flii cum e Olimpia, cand o ajla

Chipuri de la 1909

f!E

ca m-am dus pentru tine, imi aprind paie-n cap.

Du-te tu, repede, ca eu ptizesc. Nu-I crezi pe
Sttinicti capabil de devotament? imi pare rtiu.
Dupti oarecare giindire, Otilia se hottiri.
- Ma reped pentru o jumtitate de ceas, te rog
sti stai aici sau sti rogi pe Aurica sti vinti.
Sttinicti puse miiinile la piept, turce:fte, in
semn ca meritti credin{ti nestrtimutatti.
- Du-te ftirti nicio grijti.
Otilia f$i luti mantila pe ea $i plecti, urmtiritti din ochi de Sttinicti. Acesta privi, crtipiind
pufin U:fa, in curte, se incredinfti ca nu mi:fcti
nimeni, $i apoi intra in odaia lui mo$ Costache.
Btitriinul il supraveghea du:fmtine:fte cu privirea.
Sttinicti merse la U$a dinspre salon, o crtipti pufin
$i o inchise la loc. Mai merse la geam, privi in
curte, se-ntoarse spre masti, luti un scaun ?i-l
a:fezti liingti canapeaua btitriinului :fi sttitu pe el.
Btitriinul fl contempla ingrijorat.
- Ce mai faci, mo:fule - intrebti Sttinicti mai bine, hai?
Mo$ Costache intrebti ?i el:
- $i ce pofte?ti?
- Vai de mine - se aptirti Sttinicti - ptii eu ma
interesez de stintitatea dumitale $i imi spui ca ce
poftesc? Se poate?
Sttinicti trase scaunul $i mai aproape de pat.
- Ce caufi aici? se agitti btitriinul.
Fticiindu-se ca nu in{elege vorbele bolnavului, Sttinicti puse miina pe marginea cear$afului,
ridiciindu-l in sus, ca spre a contra/a salteaua.
- E bun patul tista - se informti el - e destul
de moale? De ce nu stai in dormitor?
- La-lasti-mti-n pace! Ce vrei?
Sttinicti, netulburat, piptii mai de aproape
salteaua, apoi viiri brusc miina sub ea $i trase
pachetul cu bani. Btitriinul holbti ochii, ctiscti
gura mare spre a spune ceva, se dtidu jos printr-o
sforfare supraomeneascti, pe marginea patului $i
urlti gutural, pliingtitor:
- Banii, ba-banii, pu-pung~ule!
Apoi deodatti se prtibU$i la ptimiint. Sttinicti viirf bine pachetul sub ctim~ti, spre piintece, privi pe
fereastrti ?i i~i prin salon $i prin U$a goticti. Jn curie
nu era nimeni :fi nici pe stradti. Intra calm in curtea
vecinti $i, gtisind pe Aglae $i pe Aurica, le zise:
- M-am intiilnit cu Otilia, care roagti pe
Aurica sti se ducti pufin pe la btitrtin, sti vadti ce
face.

ti

- Du-te, Aurico, consilie Aglae.

- Hai, ca merg $i eu - se oferi Sttinicti - sti
vtid cum ii mai merge.
Gtisind pe btitriin mart, Aurica /ipti, Sttinicti
se mirti, alergti sti vesteascti pe Aglae, care veni
cu toatti banda, tocmai pe ciind sosea $i Otilia,
care se opri galbenti in prag. Sttinicti sari la ea
s-o imbrti{i$eze $i s-o miingiiie:
- Otilia, Otilia, veri$oara mea scumpti, fii
tare, fii la intil/ime, era doar de a$teptat un astfel
de deznodtimiint.
Apoi explicti tuturor intiimplarea:
- Otilia tocmai mi-a spus: stai aici $i ptize?le
?i cheam-o pe Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe
cumnatti-mea $i am venit cu ea. Ciind colo,
btitriinul era pe jos, ici. Se vede ca a avut nevoie
de ceva $i s-a ridicat sti ia, $i pe urmti i-a venit
rtiu.
- Da, mama - conjirmti Aurica - eu am intrat
intiii in odaie, $i ciind am wizut, m-am speriat $i am
fipat, am {ipat! Vai, cum m-am speriat!
- Dar eu - se ltiudti Sttinicti - crezi ca prin
pu{ine emo/ii am trecut? Sunt zguduit. Chiar
sti-mi dafi l(fie sti ma due pu/in acasti sti-mi vin in
fire . Am $i de luat ni$te acte, ca am miiine un
proces. Sa-mi dai cheia de la casti, Olimpia.
$i astfel Sttinicti plecti, spre mul/umirea
Aglaei, ctireia i se ptirea ca prea scotoce$1e multe
pe cont propriu. Otilia se ascunse in odaia ei,
ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o
U$Oarti umiditate in ochii care nu puteau pliinge,
$i Felix n-o putea scoate din mu/enia ei. Aglae
ocupti casa, milittire$te. in lac sti ingrijeascti de
mart, ordonti tuturor sti nu spuie incti nimtinui
cele fntiimplate $i puse pe Marina sti piizeascti la
poartti ca sti nu vinti nimeni.
- Sa vedem unde ii sun! banii, actele, dacti a
ltisat vreun testament - zise Aglae - trebuie
parale pentru inmormiintare.
in vreme ce cadavrul sttitea inert peste
plapumti $i incepuse sti ia tonuri ceroase, Aglae,
Olimpia, Aurica $i Titi scotoceau in toate ptir/ile,
trtigeau sertarele, desfaceau garderobul, ctiutau
prin sobti. [...]
Dimineafa Felix se sculti sprinten $i privi
spre pat. Plapumaforma un cuib go/. Tiintirul f$i
inchipui ca Otilia a trecut in camera ei, se spa/ti
repede pe fafti, ciintiind, se piepttinti $i ie$i in
geamliic, sti batti la U$a fetei.

- Otilia, Otilia!
Nu rtispunse nimeni. Trase clan{a $i vtizu ca
U$a se deschide. lnauntru nu era nimeni, odaia
aproape goalti, geamantanele lipseau. Felix
alergti ca un nebun pe sctiri, ctiutti prin toate
odtiile $i o descoperi pe Marina fn buctittirie:
- Unde e domni:foara Otilia?
- Pai, nu $Iii? A plecat din zori, cu trtisura,
cu geamantane cu tot. S-a dus unde-o fl urma ei.
Multti vreme Felix sttitu intr-o prostra{ie
totalti, apoi, venindu-$i pu{in in fire, simfi nevoia
sti alerge, colindti strtizile $i $oseaua, $i. fn
sfiir$il, se hottirf sti meargti la Pascalopol. Acolo
ajlti ca mo$ierul era plecat la Paris cu ,, domni$Oara ". Peste douti stipttimiini primi o carte po$talti ilustratti cu aceste riinduri:
,, Cine a Jost fn stare de atiita sttipiinire, e
capabil sti fnvingti $i o dragoste nepotrivitti pentru
marele lui viitor.
Otilia"

*
De atunci Felix n-o mai viizu niciodatti pe
Otilia. Ajlti numai case ctistitorise cu Pascalopol,
pe care-/ urf din nou. Rtizboiul dtidu Lui Felix,
peste cii/iva ani, pri/ejul de a se afirma fncti de
tiintir. Dupti fncheierea pticii, Ju aproape numaideciit profesor universitar, specialist cunoscut,
autor de memorii :fi comunictiri $tiin{ifice, colaborator la tratate de medicinti cu profesori
francezi. Se ctistitori fntr-un chip care se cheamti
strtilucit $i intra, prin so/ie, fntr-un cerc de persoane injluente. Sttinicti se fnsurti cu Georgeta, cu
care nu avu ,,fii ", dar avu protectori asidui, fticu
politicti; declarti ca simte ,, un ritm nou ",fa chiar
prefect fntr-o scurtti guvernare, $i acum este
proprietarul unui blockhaus, pe bulevardul Tache
Ionescu. Unele gazete de scandal fl acuzti ca
patroneazti tripouri $i cercuri de morfinomani.
Felix l-a inttilnit odatti, ?i Sttinicti, btittindu-l pe
umeri familiar, l-a Jelicitat:
- Bravo, ?tiU ca te-ai ajuns. Era $i de prevtizut. $tii ca Otilia nu mai e cu Pascalopol?
Felix nu indriizni sti intrebe ce s-a fticut,
~tepttind totul de la limbu{ia lui Sttinicti:

w . h

- A divor/at de Pascalopol, dupti ce l-a tocat,

$i acum e prin Spania, prin America, nu $tiu pe
unde, nevasta unui conte, ~a ceva. $i aia s-a ajuns.
Pe Pascalopol, Felix fl fntiilni odatti fn tren,
in drum spre Constan{a. Era btitriin de tot, uscat la
fa{ti, dar tot elegant, $i aproape nu mai semtina cu
eel de alttidatti. Ftilci/e fi tremurau ciind vorbea.
Fu Pascalopol ace/a care fl recunoscu pe Felix.
- Ma mai cuno:fti? Eu sunt Pascalopol!
Dupti ciiteva vorbe banale, mo?ierul scoase
din buzunar o fotografie care fn[ti{i$a o doamnti
foarte picantti, gen actri/ti intre{inutti, $i un
btirbat exotic, cu jloare la butonierti. Fotografia
era fticutti la Buenos Aires.
- Nu $Iii cine e? intrebti Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia!
Speriat, Felix se mai uitti o data. Femeia era
frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era
fata nebunaticti. Un aer de platitudine feminina
stingea totul. Avusese dreptate fata: ,, noi nu trtiim
deciit cinci-$ase ani!"
- $i .. $i de ce v-a/i despar/it?
- Of pentru nimic. Eram prea btitriin,
vedeam ca se plictise$te, era o chestiune de
umanitate s-o las sti-:fi petreacti liberti anii cei
mai frumo$i. S-a ctistitorit bine $i-mi scrie,
uneori. Pe dumneata te-a iubitfoarte mult $i mi-a
spus chiar ca, dacti ar $Ii ca suferi, nu s-ar da
inapoi de a ma fn?ela cu dumneata. Mi-a spus
aceasta ... darn-a facut-o . A Jost o fatti delicioasti,
dar ciudatti. Pentru mine e o enigma.
Felix se fnchise fn biroul lui ?i scoase vechea
fotografie pe care i-o dtiduse Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia de alttidatti? Nu numai
Otilia era o enigma, ci ?i destinul insu$i. Dinadins, fntr-o duminicti, o luti pe strada Antim.
Prefacerile nu schimbaserti cu totul caracterul
strtizii. Casa Lui mo? Costache era /eproasti, fnnegritti. Poarta era /inutti cu un Ian{, $i curtea toata
ntiptiditti de scaiefi. Nu mai ptirea sii fie locuitti.
Cele patru ferestre din fafti, de o intilfime absurdti, intil{au rozetele lor gotice priifaite, iar
marea U$ti goticti avea geamurile plesnite: Felix
isi aduse aminte de seara ciind venise cu valiza in
:nanti si trtisese de scheltiliiitorul clopofel. I se
ptiru ca feasta lucioasii a lui mO$ Costache apare
la u?ii ?i vechile lui vorbe ii rtisunarii /impede la
ureche:
,, A ici nu s ta nimeni ! "

LIMBA ~I COMUNICARE

EXPLORAREA TEXTULUI

Destinele p ersonajelor
1.

2.
Epilog (fr. epilogue, lat. epilogus, gr. epilogus - concluzie; cf. gr.
epi, dupa ~ i logos, vorbire) - partea
final a a unei opere literare care
constituie o concluzie a eve nimentelor anterioare sau in care se eviden\iaza semnifica\ia operei.

3.
4.
5.

6.
7.

8.

9.

Dupa incheierea pacii, fu

aproape numaidecat profesor
universitar. ..

fm

STRUCTURI DISCURSIVE (NARA'IJVE, DESCRIPTIVE) -:,r~:1r:..

IN TEXTELE LITERARE ~I NONUTERARE. '
..

Avocat fiirii procese, arivist ~i demagog, lipsit de scrupule, Stiinicii Ra\iu incearcii sii profite din orice. Lacom, tenace in atingerea scopului urmarit, viclean, mereu la panda, mereu informat,
nu rateaza momentul de a smulge banii biitranului . ,,Ca\avencu
al ideii de patemitate", se inrude~te tipologic cu Dinu Piituricii.
Caracterizeazii personajul Stiinicii Ra\iu, pe baza fragmentului
din ultimul capitol, prin referire la tipologie, triisiituri, procedee de caracterizare (fapte, replici, atitudini, gesturi, rela\ii cu
alte personaje etc.).
Precizeaza consecin\ele mof!ii lui mo~ Costache asupra a trei
dintre personajele prezente in fragmentul citat din capitolul al
XX-lea.
Comenteaza con\inutul car\ii po~tale ilustrate pe care Otilia,
plecata cu Pascalopol la Paris, i-o trimite lui Felix.
Ofera o explica\ie pentru faptul ca Otilia ii parase~ te definitiv
pe Felix ~i se casatore~te cu Pascalopol.
Consideri ca destinul Jui Felix, prezentat in epilog, casatoria ~i
intrarea, prin so\ie, intr-un cerc de persoane inj/uente, reprezinta o reu~ita sau un e~ec? Motiveazii-\i opinia.
Exprima-\i opinia despre imaginea Otiliei din fotografie , in
epilog.
La alegere:
a. Explicii in ce consta simetria incipitului cu finalul romanului Enigma Otiliei.
b. Explica rolul incipitului romanului realist, respectiv, al finalului (inchis) in romanul realist, prin referire la Enigma Otiliei.
Consideri relevantii pentru semnifica\ia romanului inten\ia autorului de a-~i intitula cartea Piirinfii Otiliei? Explica ce rol joaca
ideea paternita\ii in rela\iile dintre personaje.
Exprima-\i opinia despre semnifica\ia titlului. Consideri ca
,,enigma Otiliei" se referii la misterul etemului feminin sau are
altii semnifica\ie? Pentru argumentarea opiniei po\i avea in vedere urmatoarele afirma\ii:
perspectiva lui Felix: Pentru mine, Otilia, ai fncepul sa devii
o enigma. $i Pascalopol, :ji eu suntem fndrepta/ifi sa credem ca
ne iube:jti !fi, lolu!fi, nimeni nu !flie sigur. (cap. XVII); Unde era
Otilia de altadata? Nu numai Otilia era o enigma, ci :ji
destinul fnsu:ji. (cap. XX);
perspectiva lui Pascalopol: A Jost o fata delicioasa, dar
ciudata. Pentru mine e o enigma. (cap. XX)
miirturisirile scriitorului: Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix
crede aceasta. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica vaji in vecifata care fl va respinge, dandu-i totu!fi dovezi
de afec/iune. Ira{ionalitatea Otiliei supara mintea clara, fina lis ta a lui Felix. [ .. .] $i apoi enigma este tot ace! amestec de
luciditate !fi :jlrengarie, de oneslitate ~i de u:1urin/a.

Structurile discursive narative ~i descriptive, prezente atilt in textele literare, cat ~i in

textele nonliterare, diferii din punct de vedere al
modului de organi.i:are ~i al caracterului fonc\ional. Discursul narativ este organizatsecvenpal,
prin succesiune ~i temporalitate, ~i prezfutii acp).llli
~i evenimenfe corelate cronologic, adicii prin rela\ii temporale, cauzale, finale. Discursul descriptiv este organiiat spapal, ca o constela\ie de
atribute ~i specificiiri, prezentate in simultaneitate,
de unde impresia de static, de oprire a mi~ciirii in
contextele narative, ar~entative sau explicative in care apare1 .avand ca efect tendin(a cititorilor de ,,a sari" pasajele descriptive. '
Descrierea - "pfezentarea triisiituriior unor
obiecte, fenonien,e1 pe~soane etc., intr"o ~m\ine ~i
intr-tin limbaj sp_ecific.domeniului cilruia ii apar.
\ine aspectul infii'f_i~at. i~ . .
. !'e~crierea.
'fi. ora~a (~ c~mun:icarea
cottd1ana, desc~1erea UIJ,e1 persoane cunoscute, a
unui '!cic vizitat 'etc.) sau scris~. flliic\ prezent~ atilt

I.
.
.
'
.
in textele nonliterare (c,ie ex:emplu: ftagmente din
clif\i/ afticole de ''geografie, istorie, fizica etc.,
catalogul de pfoduse, fi~a tehnicii, anun(ul, portretul de pres~ etc.), cat ~i ' in textele literare.
Descrierea literara este un mod de expunere
constand din prezentarea plastic.ii, prin intermediul lim~ajului artistic, \I unor personaje (portret
fizic, portret moral, 'p ortret al unui' tip sau caracter, descrierea de moravuri, virtuti, defecte), a
unor peisaje, locuri, interioare, fenoihene (tablou ),
a unei perioade :de timp sau a u'nei epoci. ,
Tiparele de 'structtirare ale descrierii
pot
fi:
rt fr '
'
..,""1.pl,ap.uri furidam.e)ltale, planiiri . ~.(5afi~le~ pJ~quri

poate

< I_

.,-1 \1

t~iriP,or;i1e;(p1an\iri. ,co~pafatixt.

~-,~

oi<>~iJone.nta .a

sfi;Ucturc{d(\sc~8HY~~te ce~.lin~istiga~~spec

te lexicale (frecvin{a'unui ariumit Hp de lexic,

c.fi{pilii ' lexico:'.seinlin'tice), s~ta6tice . c1irii~uri
1
verbale :'piet~~ae;:atributuV
~.~tibuffvk . p~ntru'
1 'W'
t'

,,. \ ;l<
"' ,-~-.~;d}'t-; 1,i,.t~ i ~"
obiecte statice, CO!Uplenl.ent]/ completiva de mod
pentru. oql~cfle dl:rtaritjce ~i stilistice (e~UID.~rana,
epitetlJI, compadtia,:ni_e~o;a antite~ ironla ,de.).

,: Ati.~l!h ;ii[i pes~~i'e~?'Jif~fa.~~~pi(pl>itl ~~

text (literar - n'onliterar), avand in"ve'aere:'

'
.. 16cul
~-; }'

""

~.'

i-.

.r~:

'

~~1

"'1

t
1~
'fl
,~... 1
secven\ei descriptive in text .(Gai:e ~ste raP,qrtul
.dintre.tex,t :ji d,escriere?.), ins.~ta scppturala' ((Jine
percepe? - ~utorul in textlil .nonliterar, .narato~ul,
personajul in textul epic;,eul ltjic in texttil poe'tjc.),
formularea temei (Care este obiectul liescri'e rii?
Cfi.nd :fi cum este formulata tema? - in tit1u1 la
lnceputul, p~ parcur~ul sau )n.finalul secventei
descriptive.), descrierea propriu-zisii (Care"suid
aspectele descrise? Care-sunt aspedele ,oinise?
Cum s unt puse in rela(ie aspectele descrise? Ce
tip de 'planuri sunt folosite? Ce particularitiifi
lingvistice sunt utilizate?), efectul asupra cititorului. ,.
:.
'
''
Elementele tinei descriei::i sunt: '
:, ,,.
1.
obiectul" descris ,.
' ~aiecforia desen:riic(panoramicii,' focalizatii, a:scendenta: de~cendentii etc.);

' ' perspecti.vifprivitorhllii (piincful de vedere. al nai~tcitu'1J(al unui personaj , al eului lii-ic)
~i miircile subiectivitiitii;
1'
'
,n. tlP1!1 'p~rceptiil~r/ al imagillifor artistiCe
dominante (vizuale, auditive etc.);
~ particularitiitil~ limbajului; :
figuri de stil;
functiile d~scrierii .
Functiile descrierii in proza epicii sunt diverse (decoratiy~ explicativa, simboljcii), aceasta
~~tand fi P,11\S~tii o~iunde ' in naratiune. La
inceputul prozej riarative, are rolul de a crea o
~hmita
atmosfe{~.
ad~cvata iniampliiFilor,
Cle a
r~~'' ) ,
'
'- ~
~:
~
in~~~a !i~~1ul . ~.~ spatiu~. a~tiunii, f?e, a surp~jnde
trasiitwi
ale
m,ed.iului
sa11
,
ale
nui
personaj.
Pe
"\:'pfit.\ -i.t
- .,:
.1.

parc;m;sul
,
discr~ului
.,nara:tiv,
.,
poate
,,
ap~ea
. ' "' ... . " j, ,J:'
__ , -_:i.
-_.. ,J.
,, .,... ...

desct;ierea ,d ~ tiQ,p,orti:~~ a Up,r'.P.~r.~op~j7;tl~pri~re~ ~~ ; ol exp.~iE~tiv ~i pi\~a descri~!i::,_a ~, care

nl!.,.,cp,Fe~p~~ lp.~ timp)i9tt~n~l , ~i cax:e .~~- ca,
~f~~! c;.~~ s~pans~uj. I?&-tr-ul\ JPOffi~pf d~ ~
-.t.epte/maiqtea ,P.PP~W!ui Hilp,liriapF ~al!
qa,i;ea.P.y nwui poye~taji , .La fi?alul 1,Ul~i IJaqp.uni,
!

t-

,, '

1.

s,cP.!m-.

d~s,c_rifo~a eviqen\i~ Sfin?if!c~pa i;lezno.~an

tlllui. sau realizeazii simetria/ circularitatea construc~~~i~~~i~~. '; '.Z~~;; ,,~'. . .~.' -~~,\'
-~:.< . -~~-~ '. ,,~ ;:~
;'_tr

Ii

1. In proza realista, descrierea spa\iilor (strada,

arhitectura, interiorul) ~ i a vesti menta\iei sus\ine
iluzia de veridicitate, iar prin observa\ie ~i notarea
detaliului semnificativ devine mijloc de conturare
a caracterelor. Caracteristicile arhitectonice ale
strazii ~ i ale casei lui mo~ Costache sunt surprinse
de ,,ochiul unui estet", din perspectiva naratorului
specializat. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, de la strada,
la casa, la interioare, la fizionomia ~i gesturile
locatarilor (tehnica focaliziirii), este o modalitate
de patrundere a psihologiei personajelor din acest
spa\iu, prin reconstituirea atmosferei.
Selecteaza din textul de la paginile 238-240,
prin subliniere, detaliile care ajuta la identificarea
unor trasaturi ale locatarilor ~i nume~te aceste
trasaturi.
2. Calatoria la mo~ia lui Pascalopol (in capitolul
al VI-lea) con\ifie o descriere de factura romantica,
prin sentimentul grandiosului ~i prin proiectarea
in plan mitic, fabulos a datelor concrete.
Alege unul dintre cele doua fragmente de
mai jos ~i comenteaza particularita\ile discursului
descriptiv, avand in vedere:
modalita\ile de realizare a grandiosului, a miticului sau a fabulosului, ca elemente romantice;
aspecte ale lexicului (termeni popular.( regionali, neologisme, termeni livre~ti; camp lexico-semantic etc.) din fragment;
elementele imaginarului; sugestii vizuale, auditive;
particularitii\i morfo-sintactice ale fragmentului
(frecventa unor par\i de vorbire, dislocari/ inversiuni, structuri discursive in sintaxa frazei etc.);
figuri de stil.

a. Pluteau pe o mare galben-verzuie, in care

valurile prea inalte impiedicau ochii sii tragii
linia orizontului. La incetarea porumbi:jtilor,
reapiireau miri!jtile sau lanurile, tot atiit de fungi,
de oviiz, cu paiul scurt !ji aproape alb de usciiciune. Atunci, din cauza inundiirii inlregului !feS
cu oviizuri, contururile priveli!ltii se rotunjeau, $i
propor/ia fntre lucruri, din lipsa unei unitiip de
miisurii, devenea nebunii. Priijina unui pu/ cu
cumpiinii ii urmiiri multii vreme din depiirtare,
fiirii sii-!ji poatii da seama dacii era o simplii
priijinii sau un stalp colosal. Un cal ie$if pe nea!/teptate in marginea ciimpurilor piirea gigantic,
copilul care-I miina din urmii cu o nuia, un ciclop.
b. Colbul crescu ca o fartunii :ji innegri totul. Jn inima lui se ziiriserii fntiiile vile lungi, bituminoase, cu capul aplecat !ji adulmeciitor, ca al

ii

unor rinoceri, mergiind ondulat, ca o barcii infernalii pe Styx. Apoi venirii mai multe laolalta plutind, indesate unele intr-altele, pline de mi.moale
incrustale, biirboase $i. in sfiir$il, bri!jcafu fnconjuratii de ace!jli zei negri, care triigeau din niiri
privind spre Otilia, confundiind-o poate cu o buruianii mai inaltii. Toatii ciimpia piirea din pricina
colbului cotropitii de bivoli. Tropotul, riigetele sugrumate fiiceau o lannii surdii, in care riisiireau
ni!fle urlete siilbatice. [...]
Jn curiind, prinlre bivolii mai risipi/i dinspre
margine, se ivi ciilare, cu un bii! in miinii, un om
aproape gol, cu pielea tot a.Ja de neagrii !ji de miinjilii de noroi uscat ca !fi a bivolilor. [...] Piirea Hennes
fns!i!ji, riitiicil prin niimoluri, cu caduceul rupl.

PAR UL OTILIEI
de G. Calinescu
Ciind ziimbe.Jti la mine cu ochi de safir
Giititii c-o rochie ca wz patrafir
Cu miina resfir piirul tiiu Otilia
Negru ca vanilia.
Ce mireasmii dulce-n capul tiiu barbar!
Lavandii, castane, trifdi, chihlimbar?
Pe el clocote!fte-o rozii infernalii
Gheizer de cernealii.
Cum pe tronuri stai de late fotolii
fnflorind brocarturi miincate de molii
Te-ncununi c-o mare crisantemii sumbrii,
C-o tiara de umbra.

3. Scriitorul a marturisit ca Otilia, fata cunoscutii in copilarie, a reprezentat pentru el un ideal

de feminitate, imaginea acesteia trecand in literatura sa: Copil fiind, am cunoscut in mediul fa milial o fatii, cu mull mai in viirstii decal mine !ji
care imi era rudii. Nimic de ordin afectiv n-a putut
sii se iveascii [ ...] nici nu !jliam atunci cii existii
dragostea. [... ]Fata cu piirul ca unfum, exuberantii !ji rejlexivii, cultii, nebunaticii, serioasii,
fartunoasii, meditalivii, muzicantii. Ori de elite
ori admira/ia mea a inregistrat o fiin/ii femin inii,
in ea era un minimum de Otilia.
Compara descrierea lirica a Otiliei, din poezia
Piirul Otiliei de G. Calinescu, cu proiec\ia epica, din
fragmentele descriptive extrase din romanul studiat.

De se mi!jcii viintul prin pletele tale

E-o desfoliere de grele petale,
Se scuturii moale riizoare nebune
Cu crini de ciirbune.

Cand zilmbeti la mine cu ochi

de safir...

Trupul tiiu vibreazii ca un brad sonar

Tresare de-un palpit de piisiiri in sbor
Sclipe$te undind, frunzos policandru
Cu Joi de oleandru.
Ochii tiii evocii mare $i piidure
Conifere aspre pe calcaruri dure.
La$i pe umeri capul? unpin care cade
Cu stropi de cascade.

Fata piirea sii aibii optsprezece-nouiisprezece ani. Fa/a miislinie, cu nasul mic $i ochiifoarte
alba$1ri, ariita $i mai copiliiroasii intre multele
bucle !ji gulerul de dantelii. lnsii in trupul sub/iratic, cu oase delicate de oga1; de un stil perfect,
(... ] era o mare libertale de mi!lciiri, o sliipiinire
desiiviir!fitii defemeie. [ ...)
Otilia amesteca o seriozitale rece, blazatii
cu cele mai teribile copiliirii. f ntr-o zi imbriica
piipu:ji, in alta mustra pe mo!/ Cos/ache cii se murdiire!jte pe lzaine cu scrum de pgarii !ji-l scutura
intorciindu-l in toate chipurile, ca pe un copil,
spre riisul de pliicere al aceluia. Alta data Otilia
Ju nemul{umitii de gospodiiria Marinei !fi, puniindu-:ji un !fOr/ fnainte, se a$ezii serios pe treabii,
ceriind concursul lui Felix. Dar se plictisi curiind.
Din U!fii wi.zuse striilucirea ierbii grase din fundul
griidinii $i avu o dorin/ii. [ .. .] $i numaideciit,
arunciindu-!ji pantofii din picioare !ji triigiindu-$i
jos ciorapii, p e care-i piiriisi in buciitiirie, alergii
in griidinii.

EVALUARE CURENTA
APLICATII

1.

2.

3.

Rezuma subiectul romanului Enigma Otiliei, urmiirind cele

doua planuri narative: istoria unei mo~teniri ~i destinul tanarului Felix Sima, ,,martor ~i actor" al propriei formari .
Imagineaza-\i ca e~ti unul dintre adolescen\ii Otilia ~i Felix din
romanul Enigma Otiliei ~i e~ti prieten(a) cu celalalt.
Pentru fete: Redacteaza o scrisoare de aproximativ doua pagini
in care sa analizezi personajul Felix ~i rela\ia lui cu Otilia.
Pentru baie\i: Redacteaza o scrisoare de aproximativ doua pagini
in care sa analizezi personajul Otilia ~i rela\ia lui cu Felix.
Din punctul de vedere al evolu\iei lui Felix, Enigma Otiliei
este un Bildungsroman:
Studentul sentimental Felix Sima prime$te o magistralii
lecpe de via/ii, cu riscul dezamiigirilor, dar $i cu avantajul de

::..

rm

a deveni lucid, observtind attitea realitii{i tragice sau cornice.

Romanul este astfel central pe mobila psihologie a unui adolescent fn plinii crizii de cre:flere $i de for mare a personalitiifii.
(Pompiliu Constantinescu, G. Ciili11escu - E11ig111a Otiliei) .

.... .

'.

~
I

\ )"'.: ..

.,"

.. ~ :;'!

Facultatea de Medicina
din Buc ure~ti, construita intre
1900-1902

4.

6.

7.

~ D l~H!t t!J l!I t!J ~ lit

I.

Argumenteaza, intr-un eseu de circa o paginii, valabilitatea

afirmatiei criticului, prin referire la:
scena initialii, a venirii taniirului;
prezentarea a douii intampliiri semnificative care marcheazii
rolul de ,,actor" al personajului;
comentarea evolutiei personajului (fapte, comportament, replici
etc.), in capitolul final.
Realizeazii un eseu in care sii prezinti ipostaze ale feminitiitii
in E11ig111a Otiliei, prin referire la trei dintre personajele infiiti~ate in roman. Vei avea in vedere pentru fiecare dintre personajele alese:
incadrarea In tipologie ~i raportarea personajelor la formula
esteticii;
comentarea unor fragmente de portret fizic ~i de descriere a
camerei;
evidentierea tehnicilor de caracterizare specifice, abordate
pentru fiecare dintre personaje;
relevarea triisiiturilor puse in evidenta de procedee ale caracteriziirii directe ~i indirecte;
exprimarea unui punct de vedere argumentat despre conditioniiri ale destinului personajelor alese (statut social, psihologic, mentalitiiti, relatii cu alte personaje etc.).
in Dic(io11arul scriitorilor ro111ii11i, I se apreciazii despre
E11ig111a Otiliei: Ciilinescu realizeazii romanul citadin cu cea
mai bogatii galerie de caractere din literatura romtinii.
Realizeazii un portofoliu continand fi~ele de caracterizare a
personajelor, in care sii dezvol\i fiecare parantezii din lista
urmiitoare:
mo ~ Costache (avarul iubitor de copii), Otilia (cocheta), Felix
(ambitiosul), Pascalopol (aristocratul rafinat).
Aglae (baba absolutii fiirii cusur fn riiu), Simion (senilul),
Olimpia (femeia platii), Aurica (fata biitranii), Titi (prostul/
debilul mintal); Stiinicii Ra\iu (arivistul).
Realizeazii un eseu de circa o pagina, in care sii argumentezi
afirma\ia Jui E.M. Forster: Romanul realist este istoria unui
e:fec, prin referire la destinul unuia dintre personaje. Eseul va
respecta structura (formularea ipotezei/ a propriei opinii, enuntarea ~i dezvoltarea argumentelor pro ~ii sau contra, concluzia)
~i mijloacele lingvistice specifice discursului de tip argumentativ.

Urmiitorul fragment din romanul Enigma Otiliei (publicat in

1938) contine o opinie despre ,,rostul femeii", din perspectiva
unei adolescente de la inceputul secolului al XX-lea:
- Tu nu CWW!fli via{a, Felix - reluii Otilia ideea - pentni
o fatii, reu:fila fn viafii nu e o chestiune de studiu !fide energie.
Admir inteligen{a !fi voin{a ta de biirbat, astea nu sunt bune ii
pentru o femeie. Rostul femeii este sii placii, fn afarii de as ta
nu poate fl fericire!

2.

3.

Exprimii-\i punctul de vedere in legiiturii cu actualitatea - la

inceputul secolului al XXI-lea - a opiniei exprimate in roman
despre statutul social al femeii .
in grupe de patru-~ase elevi, realiza\i un proiect cu tema
lmaginea femeii fn proza interbelicii. Prezenta\i-l colegilor sub
forma unei sinteze de 10-15 minute, punandu-le totodatii la
dispozie toate materialele colectate.
G. Ciilinescu, analizandu -~i propriul roman in Istoria literaturii
ro111ii11e de la origi11i piinii i11 prezent, a inserat recenzia scrisii
de criticul Pompiliu Constantinescu in 1938, la apari\ia ciirtii
E11ig111a Otiliei. Un fragment al acestei recenzii este urmiitorul:
Romanul de astiizi, Enigma Otiliei, este construit cu un
me!fle!fug sigur, pe mai multe planuri, !fi cu o dela!fare epicii
intru totul stiiptinii pe materialul uman, attit de divers :fi de
fnchegat fn flzionomia lui. DI. Ciilinescu se aflrmii ca un e.xcep{ional creator epic, lunga sa povestire degajtind clar conturat :fi cu subtile nuan{e, fn acela:fi timp, o serie de tipuri
psihologice de o realii viabilitate in flc{iune. Senza{ia de lucru
viizut (evident, fn obiectivarea fanteziei), de curgere flreascii a
fmprejuriirilor !fi de autenticitate umanii !fi socialii a personajelor este necontenit sus{inutii. DI. Ciilinescu nus-a preocupat,
fn Enigma Otiliei, de nicio teorie la modii asupra romanului,
de nicio tehnicii preten{ioasii $i cu veleitii{i de sincronizare. A
procedat clasic, dupii metoda balzacianii a faptelor concrete,
e e.xperien{ii comune, f!Xtind fn ni:fte cadre sociale bine precizate o frescii din viafa burgheziei bucure!flene. Nimic livresc,
nimic inventat fn atmosfera in care personagiile evolueazii;
impresia de realism, de experien{ii treptatii, aia cum o imprimii via{a, cu sinuozitii{ile, cu surprizele, cu umbrele !fi luminile
ei, este covtir!filoare. Dacii poate fl vorba de un procedeu evident, fn romanul acesta, el se reduce la e.xisten{a tiiniirului
Felix, martor :fi actor fn toate fnttimpliirile aproape, care alciituiesc romanul ciitorva familii $i construiesc temperamentul
ciitorva tipuri. Studentul sentimental Felix Sima prime!fle o
magistralii lec{ie de via{ii, cu riscul dezamiigirilor, dar :fi cu
avantajul de a deveni lucid, observiind atiitea realitii{i tragice
sau cornice. Romanul este astfel central pe mobila psihologie

Bulevardul Coliei din Bucure~ti

(inceputul secolului al XX-lea)

IE

ii lit fJ ii

I.

Casa de Depuneri,
cladire inaugurata in anul 1900

Rece nzia" - preze nta re a

unei car\i. in general, un asemenea
tip de text presupu ne o examinare
globalii, fara in vestiga rea unor
detalii sau probleme de specialitate.
Este destinata mai ales publicarii in
reviste de specialitate, scopul sau
fiind cu precadere unul infomativ.

ml

7!

~1

-~

C'

(~
G. Ciilinescu ,
desen de ~tefan Dimitrescu

a unui adolesce!JI fn plinii crizii de cre$1ere $i de formare a

personalitii/ii; pe aceastti mobilitate, cape o axii de orientare,
se organizeazii fnlampliirile epice, se dezviiluie caracterele
mascate sau b111sc puse-n mi$care ale personagiilor cu o
struclurii bine definitii. DI. Ciilinescu n-a pornit de la
abstrac/iuni, de la idei psihologice ca.nd $i-a construit tipuri/e;
ele se realizeazii, cu amploare, cu bogii/ie de impulsii $i cu
nuan/e multiple, pas cu pas; dacii reac/iun ea /or este, fn esen !ii, aproape constantii, este o dovadii cti structura /or permanentii se adapteazii la jiecare nouii fmprejurare, sugerandu-ne
acea impresie de via/ii care se rea/izeazii sub ochii IW$lri. Un
fel de vervii a ritmului interior striibate, venti/and nara/iunea;
dar ea nu izvorii$1e din alitudinea scriitorului, ci din buna
dispozi{ie, din pasiunea impersonalizatii a observatorului, stiipanit de o singurii satisfac/ie. sii ne afirme, necontenit parcti:
asta-i via1a! $i-ntr-adevti1; romanul Enigma Otiliei nu demonstreazti nimic; constatii, reconstituie experiente umane $i tipuri; iatii de ce vedem fn noua carte a d-lui Ciilinescu o voca!ie de prozator !fi descifriim o structurii epicii. Intui(iile sale
pornesc din substratul biologic al personagiilor, iar destinu/
fiectiruia este logic motivat prin orice fmprejurare nouti ar
trece. Viziunea capiitii pecetea credibilitii/ii, care este ./i semnu/ sigur al romancierului.
a. Extrage (~i re\ine) din acest fragment notele definitorii ale
tehnicii clilinesciene in materie de roman.
b. De ce crezi cli G. Calinescu a introdus In Jstoria literaturii
romii11e de la origi11i pii11ii ill prezent acesta recenzie sau n-a
apelat la o alta modalitate de prezentare a ciif!ii?

SUGESTll BIBLIOGRAFICE

Nicolae Balotii, ,,Satirico11"-ul lui George Ctili11escu, in De la Jon

la Joa11ide - autorul se refera la clasicismul ~i realismul
romanului clilinescian, pe care le abordeazli diferit de opiniile
critice interbelice; el se refera la spiritul ludic, la satiriconul cu
ma~ti de camaval din roman.
S. Damian, G. Cii.linescu - roma11cier. Eseu despre mii$lile jocului
- autorul i~i propune o viziune de ansamblu interesanta ~ i
durabila asupra romanului calinescian in general, cu relevarea
unor detalii neobservate de al\i critici. Un accent este pus pe
componenta comica a romanului.
Nicolae Manolescu, Ochiul estetului, in Arca Lui Noe, I.
Considerandu-1 un roman doric, autorul demonstreazii ca in
Enigma Otiliei existli un ba/zacianism fii.rii. Balzac.

ml

Studiu de caz

Modele epice in romanul interbelic

Perioada interbelicii a favorizat dezvoltarea romanului. Acest

cadru stimulator a provocat, firesc, ~i polemici. De pilda, E. Lovinescu intrebuin\a formula ,,crea\ia obiectiva" pentru a defini
emanciparea romanului ~i eliberarea lui de lirism, ceea ce pentru
critic insemna o caracteristica a modernit:ii\ii. Dar tot E. Lovinescu
in\elegea emanciparea ca fiind exprimata ~i prin prezen\a in roman a
mediului urban care substituia lumea rurala, sau a personajului-intelectual care inlocuia \liranul sadovenian. De fapt, lirismul de care
vorbea Lovinescu se raporta la ceea ce astazi numim instan\e
narative, adica la realitatea unui narator-auctorial care i~i flicea sim\ita prezen\a intervenind (uneori artificial) in destinele personajelor.
Al\i termeni folosi\i in discu\ie au fost romanul de crea/ie ~ i
romanul de analizii., fonnule intrebuin\ate de G. fbraileanu in sh1diul Creafie :ji a11alizii. din l 926. In termenii de azi, ele ar putea corespunde romanului obiectiv, respectiv, romanu/ui subiectiv. In esen\li,
discu\iile au opus pe cei care considerau ca romanul tradi\ional
( obiectiv) trebuia sli-~i continue drumul pana cand formula va fi
epuizata, celor care cereau modemizarea rapida a romanului romiinesc. Aceasta ultima direqie se inscria pe linia analizei psihologice
~ i a organizarii subiective, a inspira\iei din lumea urbana ~i a prezen\ei intelectualului capabil de a trai dileme morale. Interesant este
ca ambele formule au coexistat in epoca, iar in unele cazuri (Concert
din muzicii. de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu), pe fondul
observa\iei sociale ~i psihologice, specifica romanului obiectiv, s-a
grefat o perspectiva narativa subiectivizata prin prezen\a unor
personaje cu rol de a observa ~i a reflecta asupra realita\ii.

Un model de creatie obiectiva:

Ion de Liviu Rebreanu
Apari\ia in 1920 a romanului Jon de Liviu Rebreanu avea sa se
constituie intr-un eveniment pe care E. Lovinescu ii definea ca fiind
,,o revolu\ie ~i fa\a de lirismul semlinatorist sau de atitudinea poporanista, ~i fa\a de eticismul ardelean, constituind o data, istorica am
putea spune, in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice"
(Jstoria literaturii ro111ii11e co11te111porane, II, Creafia obiectivaj.

Romanul obiectiv - ilustreaza tipul de rom an care i~i propune

sa descrie lumea in mod impartial,
in toata realitatea ei sociala, morala
~i psihologica. De obicei, rom anul
obiectiv apar\ine esteticii realismului. Prin opozi\ie cu romanul modern, romanul obiectiv este numit ~i
roman traditional sau vechiu/ roman.
Exemplu ti.pie de roman obiectiv
este Ion de Liviu Rebreanu, in care
naratorul este o instan\a invizibila,
demiurgica, omniscienta. Un roman
obiectiv este ~i Piidurea spanzurari/or, in care apare dimensiunea
psihologica a vie\ii personajului principal, dar prezentata prin intermediul
persoanei a Ill-a. Tot romane obiective sunt ~i Baltagu/ de Mihail Sadoveanu, Concert din muzicii de
Bach de Hortensia Papadat-Bengescu sau En igma Otiliei de
G. Calinescu. in Arca lui Noe.
Nicolae Manolescu a numit romanul
obiectiv roman doric.

ii

Romanul subiectiv - este definit astfel prin opozi\ie cu romanul

obiectiv sau cu romanul tradi\ional.
Cele mai pregnante caracteristici
ale sa le au in vedere instan\ele
narative (povestire la persoana I), o
problematica noua care consta in
sondarea lumilor interioare, a con~tii n\ei naratorului. dar ~i modul de
organizare al te xtului , foarte apropiat de jurnalul interior. Nara\iunea
clasica din romanul obiectiv este
frecvent inlocuita cu monologul. Un
exemplu de astfel de roman ii
constituie Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.
Romanul subiectiv mai poarta numele de roman modern, noul roman
sau roman ionic (Nicolae Manolescu).

De fapt ce este nou in Io11 fa\a de proza anterioara (a lui Slavici,

de exemplu)? In roman se nareaza despre a$ezarea unui \aran la casa
lui, dar aceasta este o tema veche a literaturii . Ion, \iiran sarac, are de
ales intre a raspunde glasului iubirii $i a se casatori cu Fiorica, fata
siiraca, dar pe care o iube$te, sau, dimpotriva, a raspunde glasului
pamantului $i a incerca sa-l ob\ina prin casatoria cu Ana, care-!
iube$te. Dupa o ezitare, a carei reflectare in con$tiin\a personajului
este palida, Ion se decide sa o seducii pe Ana, de$i o considera urata,
pentru a foqa miina parintelui ei, Vasile Baciu, in a accepta casatoria
lor. Planul ii va reu$i in cele din urma, cu suferin\e evidente pentru
Ana. Dovedita lipsa de scrupu!e pare a fi fost avuta in vedere de
Lovinescu atunci cand s-a referit la eticismul ardelean al literaturii
de piina atunci. In romanul Mara, de exemplu, doar prin iertarea
parin/ilor cuplul Persida-Na\l dobiinde$te impacarea cu sine.
Ion insa nu are nevoie de nicio instan\a care sa-i aprobe
actiunile. EI este expresia unei voin\e careia nimic nu-i rezista. Nu
are alta autoritate in afara propriei voin\e, este expresia violenta a
unei energii. Or, tipul acesta de personaj, eliberat de orice fel de
autoritate morala, era intr-adevar nou in literatura romana.

pref, sa nu i-o sparga batausii. Flacaii se adunarii imprejurul Lui

Ion, a{a/andu-1:
- Ce te-ai Lasat, Jonica, sa te ocarasca? ... Trebuia sii-i tragi
macar vreo doua scatoalce, sa te pomeneasca! ..
Ven i fntre ei si George, urmat de Ilie Onu, care nu-I slabea, ca
o umbra credincioasa.
Ceea ce atrage aten\ia in fragmentul de mai sus este agiomerarea de personaje, din diverse straturi sociale, dar $i indiferen\a cu
care naratorul le prezinta. Pentru E. Lovinescu, in Ion romancierul
utilizeaza ,,formula ciclica a zugravirii, nu a unei por(iuni de via\a
limitata la o anecdotii, ci a unui vast panou curgator de fapte invalma$ite, ce se perinda aproape fara inceput $i fara sfiir$it, fiira o necesitate apreciabila, fara o finalitate deci (... ] Obiectul de studiu al Jui
Ion este via\a sociaia a Ardeaiului care, de$i inchisa in celula unui
sat, este zugravita in intreaga ei stratifica\ie, de la simplul vagabond
pana la candidatul de deputat $i la mediul administra\iei ungure$ti,
cu o fauna bogata in exemplare variate. Cu un material aparent
haotic, cu episoade numeroase [... ], romanul se organizeaza, totu$i,
in jurul unei figuri centrale, al unui erou frust $i voluntar, al lui Ion."

C) Discutati despre tipologia personajului, avand in vedere

afirma\iile de mai sus, dar $i urmatorul fragment din roman. Aprecia\i in ce masura scena urmatoare motiveaza ac\iunile lui Ion:

C) Argumenteaza in scris, 'intr-un text de 25-30 de rilnduri,

afirma\ia lovinesciana ca obiectul de studiu (al romanului Io11) este
via(a sociala a Ardealului.

Baciu se zvarcolea in brafele oamenilor nicnind nefncetal:

- Lasafi-maaa!... Lasafi-ma sa-i scot blohotaile! ... Trebuie sa-i
beau sangele, alminteri plesnesc!.. . Lasafi-ma! ...
Taranii fnsa fl dusera aproape pe sus, pana la poarta, in vreme
ce else smucea din rasputeri:
- Ce are ho{ul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!.. Lasa-ma,
Nistore! ... T.IJJ? ..
Jon schimbafe/e-fefe. Genunchii ii tremurau, iar fn cerul gurii
sim/ea o uscaciune parca i-ar fl aprins sufletul. Fiece vorba fl fmpungea drept in inima, cu deosebire flindca auzea tot satul. Mereu
ii fulgera sa se repeada !fi cu un pumn zdravan sa-i inabuse in gal
ocari/e. Deodata cu gandul aces ta insa ii rasarea in minte si Anufa,
oprindu-1 pe Loe. Se uita dupa ea, dar in invalmaseala fata o slersese
acasa plangand. Femei/e sifetele se impriistiara care incotro, ca un
card de galife speriale de uliu, si priveau din uli/a side prin ogriizile
vecine, a:jleptand in flece minul sa fnceapii. bataia. Profitand de incaierare, preotul pleca, spunand scandalizat doamnei Herdelea:
- Asemenea destrabala{i trebuiesc da/i pe mana jandarmilor
sa le fnmoaie ciolanele. Numai asa s-ar face oameni de omenie...
Pacat ca Ion nu I-a scuturat pu/in .. . Ar fl meritat...
fnva/atoarea c/atina din cap in culmea indignarii, fsi ridica
usor rochia, sa nu mature praful u/i/ei, :ji porni repede fmpreuna cu
Belciug !ji Laura. Titu ramase mai fn urma. li parea rau ca nu poate
vedea cum se ispraveste cearta !fi, mergand, fntorcea capul.
Hora se sparse. Tiganii se retrii.seserii. spaimanta/i in sura.
Gavan fsi razimase gorduna fntr-un col{, hotarat s-o apere cu orice

Marcel Proust

Romanele modernitatii:
Ultima noapte de dragoste, intii.ia noapte de riizboi;
Nuntii in cer

In disputele interbelice cu privire la roman, conceptul lovinescian

al sincronismului, alaturi de ideile lui Cami! Petrescu din eseul Noua
structurii :fi opera /11i Marcel Proust, joaca un rol important in a
impune o noua viziune asupra dezvoltarii genului. Este vorba despre
acomodarea literaturii romiine la cele mai noi experien\e de crea\ie
europene, al caror varf ii constituiau eseurile sau Jurna/11/ lui Andre
Gide ori romanul !11 ciiutarea timpului pierdut de Marcel Proust
,,Literatura romana n-a refiicut fazele dezvoltarii literaturii
universale, ci s-a dezvoltat revolu\ionar, pe baza sincronismului:
rara sa fi avut un clasicism, am avut un romantism, pentru ca aceasta
mi$care a coincis cu 'insu$i momentul forma\iei noastre literare. De
un veac mai ales, toate curentele ideologice, toate formele de arta,
intr-un cuviint intreaga via\a spirituala se dezvolta pretutindeni
sincronic, intr-un ritm unic. Pomite de la unele popoare evolutive,
adica dintr-o inven\ie la baza ciireia erau totu$i imita\ii acumulate $i
fecundate de un element nou, ele s-au imprii$tiat prin toata Europa,
cu necesitatea unei legi indefectibile. Fara a reface evolu\ia, imita\ia
a fost bruscii $i integrala."
(E. Lovinescu, Istoria civi/izatiei romiine modeme, III)
Articole teoretice interesante sunt publicate $i in revista Kalende,
spre sf'ar$itul deceniul trei, unde scria, intre al(ii, criticul Pompiliu

Andre Gide

ii

CAMIL PETRESCU

rnrn~OCUST

Patul lui Procust

editia princeps

Constantinescu. Se subli.nia, de exemplu, ideea eliberiirii personajelor

de determinisme sociale, ca ~i preocuparea tot mai evidenta a scriitorului pentru ceea ce s-ar putea numi faptele ,,umane" ale personajelor,
adicii preocuparea acestora pentru probleme interioare. Astfel, sunt tot
mai mult prezente probleme precum dragostea ca mod de realizare in
absolut a fiin\ei umane, cunoa~terea ca experien\ii spiritualii ~i in
general cazuri de con~tiin!ii in care se confrunta idei, dileme morale ~i
existentiale ~ i care devin uneori adeviirate conflicte de inadaptabilitate
a eroilor la realitatea sociala. Cami! Petrescu insu~i nu face altceva prin
tenneni precum autenticitate, substan/ialitate, memorie involuntani
dedit sii identifice un nou fel de a face literatura, pe care il
experimenteazii in cele douii romane: U/tima 1ioapte de dragoste,
intiiia noapte de riizboi ~i PatuL Lui Procust. Dar elemente ale noului
roman, la nivelul problematicii, apiiruserii anterior, prin Concert din
muzicii de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, unde pentru prima
oarii unele dintre personaje erau preocupate de alte probleme dedit
piimantul, banii, ascensiunea socialii. Autoarea crea o lume de snobi,
superficiali, marca\i de morbul autoanalizei generate de boli reale sau
inchipuite. Scrierea produsese, totodata, urbanizarea literaturii romane,
creiind un gen nou de roman o deschidere de dntm, prin puterea de
analizii, intelectualitatea, !)i chiar ordonan/a compozi/iei (E.
Lovi.nescu).
Schimbarea opticii cu privire la roman se va produce, a~adar,
atilt In ceea ce prive~te instan\ele narative, dar ~i in privin\a
con\inutului romanului sau a modului in care se nareazii. Nara\iunea
la persoana intiii, relevarea unor lumi interioare sau a unor e~ecuri
spirituale, organizarea romanului sub fonna unor monologuri ori
jumale sunt noutii\ile care schimbii modelul speciei, transfonniindu-l intr-o crea\ie subiectivii. Un astfel de roman este Ultima 11oapte
de dragoste, intiiia 11oapte de riizboi, in care substan\a o constituie
triiirile Lui Gheorghidiu, anali zele, introspec(iile; evenimentele exterioare sunt pu\ine sau doar rezumate pentru a deveni pretexte
pentru deliberiiri interioare.
in Nu11tii ill cer de Mircea Eliade, evenimentele exterioare
sunt tot minimale, mai vii fiind scenele ini\iale in care cei doi biirba\i intii lnesc femeia iubitii; nu lipsesc totu~i din aceste romane
elementele de obiectivitate, date istorice mini.me: riizboiul in
ambele, lumea imbogii\i\il or in Ultima 1ioapte de dragoste, intiiia
11oapte de riizboi, unele pagini de atmosferii din Bucure~tiul de dupii
Primul Riizboi Mondi.al, in amiindouii.
c:i Cite~te textul de mai jos, identificii ideile principale, selecteazii una dintre ele ~i argumenteaz-o, fiidind apel la unul dintre romanele modeme studiate:

Jn romanul ionic (noul roman) naratorul nu mai este separat

de lumea Lui; con~tiin\a lui apa.J1ine pe de-a-ntregul lumii acesteia,
a~a cum lumea insii~i nu existii deciit intruciit este reflectatii intr-o
con~tiin\ii. 1n romanul doric apare numai ceea ce existii; 'in eel ionic,
existii numai ceea ce apare. Din domeniul obiectivului ne mutiim in
acela al subiectivului: ceea ce inainte era restituit acum este trait, ~i
ceea ce inainte era ordonat ~i sistematic ascultii acum tot mai mult
de capriciul triiirii. Incertitudinea se extinde la narator, care nu se

Iii

mai folose~te de alega\ii, ci de conjecturi, ~ i nu mai este in chip ob ligatoriu creditabil."

(Nicolae Manolescu, A rca Lui Noe)
Cite~te

textul de mai jos:

Mustriirile dumitale suntfiirii utilitate, ca mania cuiva care bate

la w;a vecinii inchisii, in fo e de aceea pe care o cautii, dar .~i fn
scrisoarea trecutii, ca !)i acum aproape, mi-a sliibit voin/a de a f ace
efortul unei explica/ii, giindul !)i liimuririle sunt de obicei zadarnice l.
Veneam in ziua aceea cu bra{ul plin cujlori... Nu mii O!!leptase..
Nu dorisem decal sii retriiiesc o clipii.. ceva din trecut $i mii
supuneam acestui demers cum prime!)ti un singur pahar de vin, !)liind
cii mai multe nu ai putea suporta ... dar servitorul mi-a remis un bi/et
ciind am sunat. Un p/ic odios, de un albastru pal, aproape alb. Parcii
un giind otriivit mi s-a impr~tia t fn siinge $i mi-a uscat pie/ea. Nu
$1iam ce sii riispund, nici n-am citil bi/etul, pentru cii acum con/inutu/
Lui mi-era indiferent. Altiidatii mil adiinceam fn cercetarea motive/01;
cum ai ciiuta izvorul apei neregulat subterane intr-o grotii. Mi-era
acum numai o mi/ii imensii de bucuria mea .~i de .flori/e pe care le
aveam in bra/e. Am regretat pe urmii brusc cii am dat dntmul triisurii
- din supersti/ie - ciici eram atiit de obositii cii nu mai puteam merge
pe jos, $i parcii din senin am fn ceput sii sufiir fn tot corpul, cum revin
dureri/e dacii a trecut prea rep ede anestezicul. Mii striingeau pantofii,
mi se /ipeau niidu$ile, de-a lungul picioarelor, jartierele. Nu !)Liu de ce
mi-a Jost rit$ine sii mii vadii servitoarea cii aduc jlori neprimite acasii
$i as ta era fiirii temei, pentru cii de obicei imi cumpiir singurii florile
pe care le aduc !)i le risipesc prin vasele smiil{uite.
I Aceste ,,mustrari", fa.cute numai din prietenie, n-aveau nici un accent
deosebit ~i erau mai mull efectul unei nedumeriri pe care scrisorile care unneaza
este drept ca au impra$tiat-o; dar cste $i mai drept ca au inlocuit-o cu altele noi,
decoperiri cu totul nea~teptate, care au dus la al ciituirea acestui ,,dosar de existente"
pe care-I infii\i ~am cititorilor.
De altfel , pentru inJelegerea unor referin\e din aceste scrisori sunt negre~ it
necesare cateva lamuriri , fie $i cu pretul unui ocol chiar de la inceput. Am sugerat,
ba chiar am propus doamnei T. mai intai sii apara pe scenii. [ ... ] Sa aducii pe scenii
complexe de expericnta din viata reala, a~a cum au proccdat cat_iva mari regizori.
Cum se g5.nde$te, cum se iube~te, cum se sufera nu se poate in vata in orelc de curs
~ i nici atesta prin certificat de absolvire. [ ... ]Am indemnat-o atun ci sii scrie ~ i cum ,
lnt3mplator, aveam posibilitatea m-am oferit, gata, sa inlesnesc aparitia oricarei
incercari pe care ar fi fiicut-o. [ ... ]
- Dar c cu neputin\fr ceea ce-mi spui ... glume~ti.
- De ce?
Si izbucninct intr-un suras, caci nu ractea aproape niciodata, $i inca,
intotdeauna, oricilt de vesel, surasul ei avea in el un reziduu de triste\e.
- Dar eu nu ~tiu sa scriu.. Mii lntreb daca n-a~ face chiar gre~eli de
ortografie?
- Asta n-are de-a face cu ortografia ... Scrisul corect e painea profesorilor de
romiina. [... ]
Se juca, miingiiind stofa ripsata a fotoliului cubic.
- Ei nu zau, cum o sa scriu?
Am sim\it nevoia sii devin categoric.
- Luiind tocul in mana, in fa\a unui caiet, ~i fiind sincera cu dumneata insa\i
panii la confesiune.

(CamiI Petrescu, Patul Lui Procust)

Palatul Potei, inaugural in anu l

1900

fl

Fragmentul constituie inceputul romanului PatuL Lui Procust

care are In centru destinul unui intelectual, George Demetru Ladima,
ziarist ~i poet care sfar~e~te tragic, prin sinucidere. Dar nu numai
despre acest intelectual este vorba in roman. A~a cum o spune ~i naratorul-autor In subsolul paginii, aceastii scriere se constituie intr-un
dosar de existen\e in care viata altor personaje se aduna incet
dintr-o mul\ime de confesiuni, organizate sub forma unui jurnal,
cii.rora Ii se adauga scrisori, comentarii ale autorului, articole de ziar
etc. Se nasc astfel puncte de vedere diferite cu privire la destinele
oamenilor. Pana ~i finalul romanului riimane incert, ciici exista doua
epiloguri, scrise din perspectiva a doua personaje diferite, in incercarea de a da o explica\ie sinuciderii lui Ladima.
q Identifica, in textul dat, trasaturi ale romanului modern, in
accep\ia lui Cami! Petrescu.

Personajele in romanul obiectiv

~i in eel subiectiv

$tirile
acuarela de Marcel Duchamp

Fara indoiala ca dincolo de metamorfozele aduse de modelul

epic al noului roman la nivelul instan\elor narative sau al problematicii relevate de con\inut, schimbii.rile cu adevarat spectaculoase
au loc in ceea ce prive~te construqia personajelor.
Astfel, dacii 'in romanul obiectiv personajele sunt marcate de
determinisme de naturii socialii sau economicii, 'in noul roman,
aceste determinisme dispar sau sunt prezente accidental. Personaje
precum ~tefan Gheorghidiu, Mavrodin ori Hasna~ se definesc
printr-un sentiment al unei mari luciditii\i sau al determinarii propriului destin. Aceste personaje se construiesc pe ele insele din experien\e spirituale, din trairi. Caracterul sau tipul din vechiul roman
(de crea\ie sau obiectiv) este !nlocuit de personajul introvertit,
fascinat de lumi interioare ~i de mecanismul propriei con~tiin\e.
Concretul ~i temporalitatea istoricii 'in care este fixat personajulcaracter sau personajul-tip sunt inlocuite de concretul trairii
interioare, de durata psihologicii, contempla\ia morala la randu-i
fiind inlocuitii de cea ontologicii sau esteticii. Tipul acesta de rela\ii
'intre personajele apaf\inand celor douii feluri de romane poate fi
dezvoltat ~i prin alte opozi\ii. Astfel, portretul (fizic, moral) din
romanul de crea\ie este inlocuit de analiza de stari ~i confesiune/
introspec\ie, 'in vreme ce socialitatea personajului din romanul
obiectiv este substituitii de tema experien\ei intime: dragoste,
adevar, e~ecuri, alte experien\e spirituale.
Realizeazii o paralela intre doua personaje apaf\inand unor
romane diferite: obiectiv ~i subiectiv. Se recomanda sa ai in vedere
minimum douii aspecte dintre cele discutate mai sus, care privesc
personajul.
q

Ell

Tolstoian sau epopeic prin /011 de Liviu Rebreanu, balzacian

prin G. Calinescu, vechiul roman sau romanul obiectiv a dominat
secolul al XIX-lea ~i inceputul secolului al XX-lea. Desigur, 'in categoria romanului obiectiv pot intra ~i alte texte, 'in care apar elemente de modernitate precum analiza psihologica. Romane de tipul
Piidurii spii11zurafilor de Liviu Rebreanu fac tranzi\ia catre lumile
interioare analizate de scriitorii moderni. De altfel, 'intotdeauna vor
aparea cazuri particulare care nu se vor supune canoanelor sau
clasificii.rilor. In Arca Lui Noe, cu privire la tipologii, Nicolae
Manolescu nume~te romanul obiectiv doric, iar pe eel subiectiv,
ionic, dar descopera, depa~ind desigur perioada interbelica, ~i un al
treilea tip de roman, eel corintic, concretizat prin amestecul de
formule. in acela~i timp, autorul face ~i interesante observa\ii cu
privire la na~terea ~i evolu\ia acestor modele epice ale speciei, in
raport cu societatea umana.
,,Romanul doric e creator de mituri ca ~i clasa burghezii. in
ascensiune. Forma sociala nu e resim\ita opresiv de catre indivizii
istorici, nici manipularea de ciitre autor a personajelor. Cu timpul se
na~te indoiala: energia clasei epuizii.ndu-se treptat, locul spiritului
intreprinzii.tor ii iau tot mai mult contempla\ia ~i introspec\ia.
Romanul ionic e produsul acestei viirste visiitoare ~i lucide, care
a~aza revela\iile interiorita\ii mai presus de satisfac\iile ac\iunii.
Individul resimte opresiv lumea, incercand sa se emancipeze de sub
tutela ei; personajul de roman refuzii. tutela autorului, afirmiindu-~i o
identitate pe care n-o cunoscuse inainte. La noi tranzi\ia de la doric
la ionic (de la obiectiv la subiectiv) are loc abia la sfar~itul primului
deceniu postbelic, spre 1930." (Nicolae Manolescu, Arca Jui Noe)

S UGESTll BIBLIOGRAFICE

Hortensia Papadat-Bengescu, Co11cert din muzicii de Bach

Cami! Petrescu, PatuL Lui Procust
E. Lovinescu, /storia Literaturii ro111ii11e co11te111pora11e, I
G. Ibriiileanu, Creafie ~i a11alizii
Nicolae Manolescu, Arca Lui Noe, I

1.

2.

Nume~te cate un roman de tip doric, respectiv ionic, \iniind

seama de explica\iile lui Nicolae Manolescu. Argumenteazii-\i
op\iunile.
Realiza\i o investiga\ie cu privire la conceptele de tradifionaLism ~i modernism ~i a rela\iei acestora cu romanul obiectiv,
respectiv, romanul subiectiv. Identifica\i circumstan\ele culturale ale dezvoltarii romanului romanesc interbelic, prin referirea la idei ~i reviste precum: Gandirea, Sburiitorul, Via/a
romaneascii. Finaliza\i investiga\ia printr-un raport pe care sa-1
prezenta\i colegilor in maximum 10 minute.

II

Ind ice

adonic, p. 161
arta poetica, p. 212
arhetip, p. 84
autenticitate, p. 227
calc lingvistic, p. 66
calofilie, p. 227
caracter, p. 250
clarobscur, p. 29
clasic, p. 121
comedie, p. 65
comic, p. 65
comparatie, p. 157
culoare locala, p. 139
curent cultural, p. 52
curent literar, p. 51
decalc, p. 66
dezbatere (tipuri), p. 75
dosar de existente, p. 227
elegie , p. 156
epilog , p. 254
eseu liber (nestructurat), p. 143
eseu structurat, p. 143
frontispiciu, p. 29
gravura, p. 29
incunabul, p. 29
letopiset. p. 31
manifest literar, p. 58
manuscris miniat, p. 29

mare clasic, p. 121

meditatie, p. 156
memorie involuntara , p. 223
mesianism, p. 217
metru antic, p. 161
miniatura, p. 29
mit, p. 84
narator martor, p. 189
narator omniscient, p. 189
naturalism , p. 186
oda, p. 155
oxi moron , p. 157
paranteza, p. 223
parnasianism, p. 207
personaj-reflector, p. 220
ratiune , p. 128
roman obiectiv, p. 261
roman subiectiv, p. 262
safic, p. 161
satira, p. 149
sincronism , p. 220
stil direct, p. 187
stil indirect, p. 187
stil indirect liber, p. 187
Sturm und Orang, p. 127
sublim , p. 46
text argumentativ (caracteristici), p. 75
verosimil, p. 128

Cuprins

3
Tehnici de documentare ......... .... ...... ....................... ........ ... ..... ... .... ....... ................ ... ..... ......... .. .. .... ...... 4

I. FllNDAMENTE ALE CULTURIJ ROMANE

Originile

~i

evolu\ia limbii romane (prezentare sintetica) ...... ....... ....... .................. ... .... ..... ....... .. . 5

LIMBA ~I COMUNICARE: Noile nonne lingvistice (ortografice, ortoepice ~i morfologice) conform

DOOM ..................... .............. ... ... ... ....... .... .......... ...... ............... ... ....... ..... .. ... ............. ....... ... 11
13

II. PERIOADA VECHE

Studiu de caz 2: Dimensiunea religioasii a existen/ei. .... ... ... ... ......... ......... ........... .... ... ............... 19

Discursul de amvon .................. ....................... ... ........ ... .... ................... .. .... .... .. ..... ... .... ... ... 24
Literatura !Ii pictura religioasii .......... .................... .... .... ....... ... ..... ...... ...............: ........... .. ......... .. 27
Studiu de caz 3: Formarea con!jtiin/ei istorice ... ......... ........ .... ...... ........... ....... ....... .... .......... .. ..... 29
Tiganiada* de Ion Budai-Deleanu ............ ........... ... ...... ............ .... ...... ........... .. .... ... ... ... ..... ......... 37
LIMBA ~I COMUNICARE: Norma literara - aspecte evolutive ............ .. ............ ................ ... ... 45
CURENTE CULTURALE/ LITERARE IN SECOLELE XVII-XVIII: UMANISMUL $1
ILUMINISMUL (prezentare sintetica) .. ............. ... .... .... ... ..... ..... ....... ..................................... .. .. 49

III. PERlOADA MOD ERNA

A. Secolul al XIX-lea - lnceputul secolului al XX-lea
Studiu de caz 4: Rolul literaturii fn perioada pa!joptistii.. ..... .................. .. ......... ...... ...... ... ..... ... 53
Forme hibride ale civiliza\iei romiine ~ti la mijlocul secolului al XIX-lea:
Chiri/a fn provin/ie de Vasile Alecsandri .... ... ... ... ... .. .. ... ......... ............ .......... ........... .... .... 59
LIM BA ~I COM UNICARE: Uzul divers ificat al limbii literare .............. ......... .. ..... .... ........... ... . 67
Variante literare libere .. ............. ......... ......... .......... ........ ... .. ... .... .... 69
73

Dezbatere: Romania, fntre Orient !ji Occident

Descoperirea literaturii populare

Me!flerul Manole (balada populara)

Me!jterul Manole* de Lucian Blaga
LIMBA ~I COMUNICARE: Structuri discursive: textul informativ

79
82
90
100

Studiu de caz 5: Criticismuljunimist .. .......... .. ... .. ... .... ........ ......................... ........ ........ ....... ...... 103
LIMBA ~I COMUNICARE: Strategii specifice folosite In monolog ~i in dialog .......................... .. 110
Adecvarea discursului oral la situa\ii de comunicare diverse ...... ........ 111

Discurs specific domeniului de specializare (Iexte didactice, administrative ~i

teologice}**.... ..... .. .... ........ ... ...... ..... ... .......... ... ... .. ..... .. .. ..... ...... .. ... ... .. .... ..... .. ......... 113
Studiu de caz 6: Diversitate tematicii, stilisticii !ji de viziune fn opera marilor clasici* ...... .... 115

IE

B. Curente culturale/ literare in secolul al XIX-lea - inceputul secolului al XX-lea

ROMANTISMUL. .............. ... .... ............. ......... ... .. ...... ... ... .... ... ..... ......................... ....... .. ... ... ....... 121
A lexandru Lii.pup1eanul de Costache Negruzzi ............... .. .............. .. ............. .. .. .. .. .. ... ....... 123
LIMBA ~I COMUNICARE: Registre stilistice - registrul arhaic al limbii ......................... 136
Scrisoarea I de Mihai Eminescu ........ .. ... .... ... ................................. ....................... .. .. ..... ... . 139
LIMBA ~I COMUNICARE: Figuri de stil ~i procedee de expresivitate ....... ...................... 146
Odii. (in metru antic) de Mihai Eminescu ............. ... ... ...... .. .. .......................................... .. .. 149
LIMBA ~I COMUNICARE: Expresivitatea unor structuri morfologice ~i sintactice ....... .. 152
Prezentarea de carte* ... .... ... .............................. .. ......... ..... ..... 153
Luceafii.rul de Mihai Eminescu ...... ........ ..... ... ....... ... .. .. .... ............ .................. .. .... .. .. ...... .. ... 157
LIMBA ~I COMUNICARE: Denotatie ~ i conota\ie ....... .. ... .......... ....... ............................... 168
Figuri de stil ~i procedee de expresivitate .... ... .. ... .. ... ... ..... .... 168
REALISM UL. .. ................. ... .... .... ............... .. ..... ... .. ... .... ..... ... ............... ................. ....... .... ........ .. 173
jn vreme de rii.zboi de I.L. Caragiale ........... .. ... .. ... ... .. ... ........ ... ... .. ........... ...... ....... ......... ... .. 175
LIMBA ~r COMUNICARE: Structuri discursive (argumentative) ......... ........ .. .................. 184
Jurnalul de lectura* .. ... ............ .. ... ........... ........................ ...... 185
SIMBOLISMUL. .... .... ....... ....... ..... ..... ... .... .... ....... ....... ... ... .. .. .............. ..... .. ..... ............. .. .... ......... 187
Noaptea de decemvrie de Alexandru Macedonski ... .... .. ..... ................ ................... ............. 189
Acuarelii. de Ion Minulescu .. .. .. ...... ..... ..... ....... ....... .. ...... .... ................. ...... .............. ..... ....... 197
LIMBA ~I COMUNICARE: Neologismele ........... .. ............... .................... .. .. ............. ........ 199
Studiu de caz 7: Simbolismul european ................ ................ ..................... .. .... .. ................ 201
PRELUNGIRI ALE ROMANTISMULUI $1 CLASICISMULUI... ... ...................... ... ........ .. .... 207
De demult ... de Octavian Goga ... .. ....... ..... ..... ..... .... ... ... .. ...... .. .......... ... .. ... .. ........ .. ........... ... 209

IV. PERIOADA INTERBELTCA

Orientari tematice in romanul interbelic ............. .......... ........ ...... .. .............................................. 213
Romanul psihologic: U/tima noapte de dragoste, fntaia noapte de rii.zboi
de Cami! Petrescu
215
Romanul experien\ei: Nuntii. fn cer de Mircea Eliade ........... ............................ ........ ........ .. 229
Romanul balzacian: Enigma Otiliei de G. Calinescu ................................... ... ........... .... .... .. 237
LIMBA ~I COMUNICARE: Structuri discursive (descriptive, narative) ............. ...... ......... 249
Recenzia ........................ .. .... .... .... .. ... .... .... .............. ........ ....... .. ....... .. ... ...... .. ..... .. .. .... . 253
Studiu de caz 8: Modele epice fn romanul interbe/ic
255

* Continuturi din curriculum-ul diferen(iat A.

** Con\inuturi din curriculum-ul diferentiat B.