MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCET~RII

Adrian Costache
Florin lonit, ~
M.N. Lasc~r
Adrian
Svoiu

Limba si literatura
romana
MANUAL PENTRU CLASA a XI-a
 MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCET~RII

Adrian Costache • Florin Ionit~

'
• M.N. Lasc~r • Adrian S~voiu

Limba si literatura
roma na A tw

Manual pentru clasa a XI-a

 Imnul de stat al Rom~niei

Versuri: Andrei Muresanu

Muzica: Anton Pann

Desteapt-te, romane, din somnul cel de

moarte, In care te-adancir~ barbarii de tirani!
Acum ori niciodat, croieste-ti alt
soarte, La care s se-nchine si cruzii ti
dusmani!

Acum ori niciodat~, s~ dm dovezi la lume

C~-n aste m@ini mai curge un s@nge de roman,
Si c~-n a noastre piepturi pstrm cu fal-un
nume, Triumf~tor in lupte, un nume de Traian!

Priviti, m~rete umbre, Mihai, Stefan,

Corvine, Romana natiune, ai vostri
str~nepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
, Viat-n libertate, ori moarte!'', strig toti.

Preoti cu crucea-n frunte! c~ci oastea e

crestin, Deviza-i libertate si scopul ei
preasant.
Murim mai bine-n lupt, cu glorie deplin~,
Dec@t s~fim sclavi iarsi in vechiul nost'pm@nt!
 Argument

In ciclul superior al liceului, obiectivul principal la disciplina Limba si

literatura roman este consolidarea competentelor de comunicare ale elevilor,
indispensabile in lumea contemporan~, pentru orice tip de activitate profesio•
nal~. Tocmai de aceea, specificul acestui segment de scolaritate a fost confi•
gurat ~n trei dimensiuni: familiarizarea cu noile norme lingvistice (asa cum sunt
ele recomandate ~n editia a II-a a DOOM); focalizarea pe formarea deprin•
derilor si competentelor de documentare ale elevilor; formarea competentelor
de lectur~ ale cititorului avizat, capabil s~ sintetizeze tr~s~turile definitorii ale
unei epoci culturale/ ale unui curent cultural sau literar si s ~ncadreze ~ntr-
un context cultural larg textele studiate.
Continutul manualului, organizat mn functie de aceste competente,
respect principiul cronologic al fenomenului literar/ cultural si dezvolt~
urm~toarele module: Fundamente ale culturii rom@ne, Perioada veche,
Perioa• da modern~, Perioada interbelic (romanul).
In conformitate cu paradigma comunicativ-functional~ a programei $co•
lare, manualul propune studiul integrat al limbii, al comunic~rii si al textului
literar. In consecint~, ~n cele mai multe cazuri, au fost preferate ca suport
pentru aplicatiile din domeniul Limbsi comunicare textele selectate pentru
domeniul Literatur.
Toate modulele au fost realizate conform unui algoritrn care presupune
urm~toarele etape: Inainte de text, unde se urm~reste o anticipare si o apro•
piere de atmosfera si de particularit~tile creatiei care urmeaz~ a fi receptat~;
Textul, reprodus in totalitate sau, in cazul celor prea ample, fragmentar;
Puncte de reper, care ofer~ un num~r de sugestii de ~ntelegere si de
interpretare; Explorarea textului, ~n care se formuleaz~ cerinte diverse,
viz~nd competente de receptare si de producere a mesajelor ~n diferite
situatii de comunicare, sesizarea unor valente stilistice, capacitatea de analiz~,
g~ndirea critic~ etc.; Evaluare curent~. Aplicatii, ~n care se propun exercitii
viz~nd diverse tipuri de evaluare: initial~, continua, de proces si de produs;
Dincolo de text, unde se fac conexiuni cu alte opere literare ale autorului sau
ale altor autori. In final, sunt oferite c~teva Sugestii bibliografice. De
asemenea, pe banda lateral sunt inserate explicatii ale unor concepte necesare
~n analiza tematic~, structural si stilistic a textelor, precum si informatii
despre personalit~tile, notiunile cultu• rale, citatele amintite in cuprinsul
capitolului respectiv.
O atentie special a fost acordat~ tehnicilor de documentare pentru
rea• lizarea dezbaterii, investigatiilor, proiectelor si a celor sapte/ opt
studii de caz prev~zute de programa scolar~.
Autorii
 TEHNICI DE DOCUMENTARE
PENTRU REALIZAREA INVESTIGATIILOR SI A PROIECTELOR
-
AVAND CA OBIECT STUDIUL DE C AZ SAU DEZBATEREA
'
Documentarea este o etap~ obligatorie - prelucrarea si organizarea datelor/ a materia•
~nainte de a porni o investigatie, a realiza un lelor;
proiect sau un studiu de caz. Primul pas este - realizarea produsului;
stabilirea unei bibliografii. Ease poate realiza fie - prezentarea.
intr-o bibliotecii,
prin consultarea fisierului, fie prin intermediul
Internetului, apel~nd la motoare de c~utare precum
www.ask.com, www.google.com, www.lycos.com
sau enciclopedii: Wikipedia (www.wikipedia.org) si
Encyclopedia Britannica (www.search.eb.com).
R
Evident, profesorul t~u de roman are un rol esential
in acest prim moment. Urmeaz explorarea mate•
rialului bibliografic selectat si consemnarea pe fise
ori ~ntr-un jurnal de lectur~ a unor citate
semni•
ficative, comentarii critice, opinii personale etc.
In
functie de scop, documentarea se poate realiza si pe
teren prin discutii sau interviuri cu persoane care pot
oferi informatii suplimentare legate de investigatia
sau proiectul ce va fi realizat. De asemenea, se mai
pot colectiona fotografii, diferite ~nscrisuri etc.
Toat~ aceast~ munc~ poate fi dus~ la bun sf~rsit
individual sau in grup, iar pe m~sur~ ce
progreseazii, este util ca rezultatele s~ fie
comunicate si profesorului de rom~n~ pentru
confirmarea corectitudinii drumului parcurs ori
pentru eventuale corectii.
1. Investigatia presupune parcurgerea urm~to•
rilor pasi:
- stabilirea temei (de c~tre elev, de c~tre
profesor sau prin negociere ~ntre elev si
profesor), a obiectivelor, a modului de prezentare si
a termenului de finalizare;
- identificarea modalit~tilor prin care se pot
obtine datele/ informatiile necesare;
- str~ngerea datelor/ informatiilor;
- stabilirea strategiei de utilizare a datelor/ infor•
matiilor;
- scrierea unui raport privind rezultatele inves•
tigatiei.
2. Proiectul se realizeaz~ de-a lungul unui
interval mare de timp de la c~teva s~pt~m~ni la un
semestru - ~nechipe de trei-patru elevi si
presupune parcurgerea urm~torilor pasi:
- stabilirea temei (de c~tre elev, de c~tre
profesor sau prin negociere ~ntre elev si profesor)
a obiectivelor, a modului de prezentare si a
termenului de finalizare;
- repartizarea responsabilit~tilor ~n cadrul
grupu•
lui;
- colectarea datelor/ a materialelor;
 3. Studiul de caz este centrat pe discursul de
tip argumentativ adaptat la specificul temei propuse
si presupune:
- O etapii pregiititoare, in care se stabilesc tema,

modalit~tile de documentare, metodologia de lucru

(recomandabil~ este investigatia individual~/ de
grup) si modalitatea de prezentare;
- documentarea propriu-zisii, in care se explo•
reaz~ materialul bibliografic si se consemneaz~ pe
fise ori ~ntr-un jurnal de lectur~ citate
semnificative, comentarii critice, opinii personale
etc.
Pentru ordonarea si utilizarea efectiv a materia•
lului explorat, recomand~m urm~torul algoritm: (cf.
Ghid de evaluare limba si literatura
roman, SNEE, Bucuresti 2001):
- Premisii. Definirea problemei: in care se
stabi•
lesc coordonatele generate ale temei propuse spre a
fi studiat~ si se indic~ posibile directii de explorare a
acesteia.
- Descrierea si analiza cazului.
Identificarea
solutiilor: ~n care se realizeaz~ colectarea si
studie•
rea materialului si, de asemenea, se propun solutii
care s~ conduc~ la finalizarea investigatiei.
- Concluzii.
- Aplicatii. Evaluare final: reprezint~ valo•
rificarea efectiv a document~rii si explor~rii mate•
rialului.
Studiul de caz se poate finaliza si printr-un pro•
iect elaborat in grupe de trei/ patru elevi.
Infunctie de complexitate, se pot desemna si c~te
dou~ echipe
pentru aceeasi tem~. Studiile de caz vor fi repartizate
grupelor de la ~nceputul anului scolar. Fiecare
pre• zentare va fi urmat~ de discutii cu toat~ clasa,
~n care colegii pot cere l~muriri, pot comenta
aspectele care li s-au p~rut interesante si pot evalua
activitatea gru• pelor. Finalizarea studiului de caz
se poate realiza, de asemenea, prin organizarea unei
dezbateri.
Realizarea c~te unui portofoliu pentru fiecare
dintre cele sapte/ opt studii de caz prev~zute de
program~, care s~ cuprind~ ~ntregul material docu•
mentar utilizat pe parcursul investigatiei, ar putea
reprezenta o oglind~ a activit~tii depuse de-a lungul
unui an scolar, dar si o resurs~ util~ pentru
preg~tirea examenului de bacalaureat prin care se
va finaliza cursul superior de liceu.
 I. FUNDAMENTE ALE CULTURII
ROM~NE

Originile si evolutia limbii rom~ne

(prezentare sintetic~)

~NCEPUTURILE. DELIMIT~RI

Originea limbii rom~ne este legat~ de procesul de formare a

poporului rom~n. Cu privire la etnogeneza rom~neasc~ au fost
exprimate puncte de vedere dintre cele mai diverse, adesea
contradictorii sau f~r dovezi concludente: originea pur latin~ a
limbii si a poporului roman, teoria continuittii daco-getice, teoria
migrationist~ a rom~nilor din sudul Dun~rii, teoria rezistentei si a
asimilrii elementului latin, teza expansiunii spiritualittii daco-ge•
to-tracice etc.
Astzi se accept, in general, c istoria veche a rom@nilor este
expresia unui proces major, de sintez daco-roman, si a
unui proces adiacent, de integrare si de asimilare a elementului
migrator (Maria Cvasnfi C~t~nescu).
Majoritatea specialistilor consider~ c~ limba roman~ ~si are
a
originea ~n limba latin romanittii orientale, vorbite ~n Dacia si
in
provinciile romane vecine, care a evoluat de-a lungul vremurilor.
Au fost asimilate ~mprumuturi diverse, ~n special slave, dar si
grecesti, turcesti, s~rbe, bulgare, ucrainene, maghiare. Mai t~rziu se
constat
deschiderea c~tre lumea francez~, italian~ si spaniol~, mntr-un
proces de relatinizare, nerefuz~ndu-se ~mprumuturile din limbi
nelatine pre• cum germana, engleza, rusa.
Ceea ce este esential de retinut este faptul c~, ~n ciuda ~impru•
muturilor at~t de diverse din alte limbi cu care a venit ~n contact,
limba roman~ a mentinut structura gramatical a limbii
latine, av~ndu-si sorgintea ~n latina vulgar (latina vorbit~), nu
~in latina clasic~ (literar~).

FONDUL AUTOHTON TRACO-

DAC
In absenta unor dovezi stiintifice care s~ le clarifice incon•
testabil provenienta, cuvintele considerate ca apartin~nd fondului
autohton traco-dac sunt relativ putine, ~nregistrate fn DEX prin
analogie cu albaneza: balt~, barz~, brad, brau, buz, cpus,
c~tun, cioar, coacz, copac, groap, grumaz, mal, mazre,
mgur, manz, nparc, p@r@u, pupz, strung, sop~rl~,
vatr, viezure. Alte cuvinte susceptibile s~ apartin~ fondului
autohton sunt
~nregistrate ca av~nd etimologie necunoscut~ (branz, brusture) sau
etimologie multipl~ (m~rar - albanez~, neogreac~, tap -
albanez~, sanscrit~). Columna Jui Traian (Roma)
I
 La acestea mai pot fi ad~ugate c~teva nume de r~uri -
Arges, Cris, Motru, Mures, Olt, precum si alte c~teva elemente
-~n foneti•
c~ (vocala , consoanele s si h) sau ~n morfosintax~ (modul
de
formare a numeralelor cardinale de la unsprezece la nousprezece
si
a celor care denumesc zecile - dou~zeci, treizeci).

ROMANIZAREA. LATINITATEA LIMBII

ROMANE
Majoritatea specialistilor consider c~ procesul
romanizrii a fost relativ indelungat, incepand cu secolul I
1.H. si pan~ prin secolul al VII-lea d.H., vorbindu-se de mai
multe perioade (care presupun inceputurile, expansiunea,
generalizarea, definitivarea romaniz~rii). In genere, cercet~ri
mai noi tind s~ disocieze fenomenul ~n romanizare lingvistic
Decebal (basorelief pe
Columna lui Traian)
(regresul si eliminarea treptat~ a limbii autohtonilor, pe m~sura
generaliz~rii latinei vulgare) si ~n romanizare nonlingvistic~
(credinte si obiceiuri, tipuri de organi• zare administrativ~ si a
asez~rilor umane etc.).
Conform Mariei Cvasn~i C~t~nescu, ~n Limba roman~.
Origini si dezvoltare, limba roman~, ~ntre celelalte limbi
romanice ~n raport cu limba latin~, are:
a. tr~sturi conservatoare, ~n lexic (p~strarea unor cuvinte
care nu se reg~sesc ~n celelate limbi: ajutor, ceat, putred) si
~n mor• fologie (forme distincte de genitiv-dativ singular la
substantivele feminine terminate ~n -~ sau -e: cas/ unei case,
vulpe/ unei vulpi, desinenta -e la substantivele masculine la
vocativ singular);
b. tr~s~turi inovatoare, mai ales ~n fonetic~ si ~n
morfosintax. Din prima categorie constat~m transformarea unor
vocale latinesti urmate de consoanele -n, -n + alt~ consoan~, -m
+ alt consoan~: lana - la~n, bonus - bun, ventum - vant, bene
- bine; modificarea unor consoane urmate de vocala -i: tibi - tie,
dico - dzic - zic sau a unor grupuri de consoane: octo - opt,
includo - fnchid, glemus - ghem. Din cea de a doua mention~m
articolul posesiv al, a, ai, ale si demonstrativ cel, cea, cei, cele;
acuzativul obiect-direct construit cu prepozitia pe, genitiv-
dativul numelor proprii masculine cu articol hot~r~t enclitic:
lui Mihai.
Din limba latin~, limba rom~n~ preia, reorganiznd si
simplific~nd, declinrile substantivelor (trei, in rom~n~, fat
de cinci, ~n latin~), sistemul cazurilor, patru tipuri de
conjugare,
modurile si timpurile verbale, precum si pronumele, mare parte
a
numeralelor, numeroase adverbe, dar mai ales prepozitiile
si
conjunctiile.
Traian (basorelief pe
La nivelul lexicului, rom~na preia o majoritate cov~rsitoare
Columna lui
Traian) de cuvinte, semnificativ~ fiind frecventa lor ~n uzul curent -
substan• tive denumind p~rtile corpului (barb~, brat, cap, creier,
 dinte, fat, gur, inim, elemente ale naturii (ap, camp, lac, munte, pdure),
man), membrii familiei elemente ale vegetatiei (arbore, ceap, codru, floare, gr@u,
(cumnat, frate, ginere, mam, iarb~, mr), animale (albin~, arici, arm~sar, bou, cal,
nepot, sor, tat, unchi),
cine), unit~ti ale timpului (an, azi, dimineat, iarn, lun, Cozia, Ialomifa, Ilfov,
noapte, spt~man) sau verbe care indic~ actiuni esentiale Prahova). De asemenea, sunt
(aduce, ajunge, alerga, asculta, auzi, avea, bate, bea, cdea, de provenient~ slav unele
c@nta, cere, cunoaste, fi, fugi, intra, mnv~ta, judeca, lua). verbe (citi, cl~di, d~rui,
In prima faz~ a dezvolt~rii ei, limba rom~n~ veche - care se hr~ni, iubi, logodi, munci,
vorbea pe ~ntreg teritoriul locuit de str~mosii de la nord si de la plti, pomeni), adjective
sud de Dun~re este denumit~, ~n general, rom@na comun
(str~ro• miina, protoromiina, traco-romanicii), care nu este nici
atestat~, nici cunoscut documentar, ci refiicutii de filologi
prin studii comparative si deductii (Sextil Puscariu, Al. Rosetti
$.a.). Unitatea rom~nei comune este spart~ de evolutia istoric~,
prin asezarea slavilor si a bulgarilor ~in zon~, rezultatul fiind
aparitia celor patru dialecte rom~nesti: aroman, dacorom@n,
meglenoroman, istro• rom@n.
Latinitatea limbii romane a fost, mai ~nt~i, semnalat~ de
c~r• turari striiini, incii din Evul Mediu (spre exemplu, papa
Pius al II-lea, 1405-1464), apoi de cronicari din t~rile rom~ne
(Grigore Ureche, 1590-1647, Miron Costin, 1633-1691). Spre
sf~rsitul seco• lului al XVIII-lea, c~rturarii Scolii Ardelene
(Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior), au folosit-o ca
argument pentru sustinerea drepturilor rom~nilor din Transilvania.

INFLUENTA SLAV~ ASUPRA LIMBII ROM~NE

Cea mai important~ influent~ asupra limbii rom~ne ~ncepe cu

mijlocul secolului al VI-lea, odat cu migratia slavilor pe
teritoriile de la sud de Dun~re (unde asimileaz~ populatia
autohton sau o disloc~ spre sud) si pe cele de la nordul
fluviului, convietuind cu populatia daco-roman~ si treptat fiind
asimilati.
Procesul, deosebit de activ ~ntre secolele al VII-lea al X-
lea,
prelungindu-se p~n~ c~tre secolul al XIII-lea, are drept consecinte
majore bilingvismul slavo-rom@n, reorganizarea Bisericii si
oficie• rea slujbei n slavon, organizarea statal~ ~n cnezate si
voievodate.
Ulterior secolului al XIII-lea, in diferite etape istorice,
limba roman~ a recurs la ~mprumuturi slave, prin intermediul
limbilor vecine: bulgara, s~rbo-croata, ucraineana, rusa.
Lexicul de provenient slav~ contine mai ales substantive
co•
mune, care privesc omul si familia (bab, gt, glezn,
nevast), casa, obiectele de uz casnic si uneltele (ciocan, cleste,
coas, grajd, lopat, ograd~, pivnit~, sat, ulit), flora si fauna
(hrean, ov~z, bivol, cocos, rac), elemente ale naturii (cra@ng, deal,
iaz, izvor, lunc~), termeni bisericesti (mucenic, monah, poman,
schit, sf@nt, slav), notiuni abstracte (duh, mil, munc, noroc,
nevoie, sil); ~nt~lnim si substantive proprii, nume de persoane
(Bogdan, Dan, Ciirstea, Neagu, Radu) sau de locuri (Comarnic,
Lupta de la Tapae (basorelief pe
Co/umna Jui Traian)

Lupt~ ~ntre un dac si un roman

(basorelief pe
monumentul de la
Adamclisi)

l
r

(drag, lacom, mandru, prost, scump, viteaz, voinic, zdravn,

vesel),
ca si multe dintre sufixe (-ac, -alnic, -anie, -as, -c, -ean).
• Selecteaz~ dou~ texte de circa 150-200 de cuvinte (10-
15 r~nduri) din creatia unui poet si a unui prozator si identific,
apel~nd la un dictionar, toti termenii de origine latin~, respectiv,
slav~. Compar~ frecventa celor dou~ categorii de cuvinte pentru a
trage concluzii privind contributia lor la formarea limbii rom~ne.

~MPRUMUTURILE ~N LIMBA ROM~Ni

Contactul rom~nilor cu popoarele vecine si cu altele mai
~nde• p~rtate, prilejuite de relatiile politice, economice, sociale,
culturale etc. pe parcursul unei istorii fr~m~ntate, p~n ~n
actualitate, a de• terminat intrarea ~n limba roman a unor cuvinte
din alte limbi, cele mai importante fiind citate mai jos in ordine
alfabetic~:
• bulgar~: argat, blan, bogdaproste, borcan, bujor;
• englez~: aisberg, barman, bisnit~, blufa, crenel, lider;
• francez~: abajur, abandona, burs, buton, cabin, caiet;
• german~: abtibild, agentur, bilant, blat, cartof, diblu,
surub;
• greac~: aerisi, anapoda, anost, buzunar, cais, castan, catarg,
ieftin;
• italian~: abate, agentie, armat, asediu, balsam, drapel;
• maghiar~: alc~tui, ald~mas, alean, arpacas, bnui, c~tan~;
• neogreac~: agheazm, agonisi, amvon, istericale, molim~;
• turc~: abanos, acadea, acaret, ageamiu, alai, cafea, geam;
• ucrainean~: bors, burlac, calic, cusc, drug, holtei, horn.

- Completeaz~ seriile de cuvinte de mai sus cu

exemple suplimentare, folosind Dictionarul explicativ al limbii
romane (DEX).

SCRISUL. TIP~RITURILE
Dup~ secolul al X-lea, existii un numiir mai mare de docu•
mente (in latinii, maghiarii, slavonii), prin care se poate
reconstitui, fie si fragmentar, sistemul lexico-gramatical al limbii
romane.
Primul text scris ~n limba roman~, cunoscut si p~strat pan~
ast~zi, este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung, adresat~
lui Johannes Benkner, judele Brasovului (datat~ de Nicolae
lorga la
29/ 30 iunie 1521).
Despre dezvoltarea scrisului ~n limba rom~n se poate vorbi
abia dup~ mijlocul secolului al XVI-lea, de c~nd exist~
numeroase m~rturii directe originale (acte diverse, donatii,
testamente) sau texte religioase traduse (liturghierul, p~rti din
Biblie, predici).
Inc~ de la sf~rsitul secolului al IX-lea, pe teritoriul
Scrisoarea lui Neacsu din rom~nesc s-a folosit alfabetul chirilic, creat de fratii c~lug~ri
C~mpulung (1521) Chiril si Meto• diu si r~sp~ndit la bulgari, s~rbi si rusi; grafia
latin~ va fi introdus abia in timpul domniei lui Cuza; in Transilvania se trecuse la
scrierea cu litere latine ~in timpul Scolii Ardelene. Insituatii oficiale,

l
mai ales ~n cancelariile domnesti, ~n tot acest timp s-au folosit
~ns~
si limba latin~ si alfabetul latin, cu prec~dere ~n relatiile cu
vecinii din nord-vest sau cu papalitatea. In Biseric~ s-au folosit
slavona si latina.
Tiparul apare pe la mijlocul secolului al XVI-lea si, pentru
~nceput, este privilegiul exclusiv al Bisericii. Primele tip~rituri
apar• tin diaconului Coresi si ucenicilor s~i, majoritatea celor 1l
c~rti de cult fiind tip~rite la Brasov, mntre 1559/ 1560 si 1581.
R~spandirea treptat~ a scrisului si a tiparului, mai ales
sub influenta Bisericii, traducerile si adapt~rile de c~rti
populare si religioase, scrierile care apar (mai ~nt~i cronici si
letopisete, apoi lucr~ri de popularizare a stiintei, iar dup~ 1800
chiar ~ncerc~ri de literatur~), pe fondul dezvolt~rii si
fr~m~nt~rilor interne, au determinat, ID grade diferite, cape
parcursul a trei secole (intre 1550 si 1850) limba roman~ s~ se
unifice definitiv ~n structura pe care o cunoastem ast~zi.
,,Iorgu lordan - Al.
LIMBA ROM~N LITERAR~ Rosetti", Editura
Univers Enciclopedic,
Aspectul cel mai elaborat, ~ngrijit si cu respectarea Bucuresti, 1998
obligatorie a unor norme de utilizare cultivat~ a limbii (la nivel (abreviere DEX),
fonetic, lexical, morfosintactic, semantico-stilistic) se numeste Dictionar de stiinte ale
limb literar~. Va• rianta literar a limbii nationale moderne limbii, editia a II-a,
este deopotriv~ conser• vatoare - accept~nd greu schimbarea Editura Nemira,
normelor ap~rute ~nc~ de prin secolul al XVI-lea dar si este Bucuresti, 2005
inovatoare, deschis, accept~nd modernizarea, acolo unde este (abreviere DSL).
necesar, ~n spiritul m~surii si al echilibrului lingvistic.
Limba rom~n~ literar~ cuprinde mai multe stiluri
functionale. Acestea sunt variante de limbaj cultivat ce difera
intre ele prin particularit~tile de organizare lingvistic~ a
mesajelor si prin functia pe care o au ~n actul de comunicare:
stilul stiintific, stilul juridi• co-administrativ, stilul publicistic,
stilul artistic (denumit uneori si stil beletristic, eel mai neomogen
sub aspect lexical).
Institutia abilitat~ s~ stabileasc~ normele de exprimare
corect~
este Academia Roman, sub egida c~reia a ap~rut o serie de
lucr~ri cu caracter normativ: Dictionarul ortografic, ortoepic
si morfolo• gic al limbii romane, editia a II-a, rev~zut~ si
ad~ugit~, Academia
Rom~n~, Institutul de Lingvistic~ ~Iorgu Jordan -Al.
Rosetti", Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005
(abreviere DOOM) si Gramatica limbii rom~ne, Academia
Rom~n, Institutul de Lingvistic~ ~Iorgu Iordan - Al.
Rosetti", Editura Academiei Rom~ne, ~n dou~ volume: I,
Cuvantul si II, Enuntul, Bucuresti,
2005 (abreviere GALR). Alte opere fundamentale folosite de
$coal~
~n cultivarea limbii sunt urm~toarele: Dictionarul explicativ
al limbii romane, editia a Il-a, Academia Roman, Institutul de
Lingvistic~
 Evanghelia cu mnv~ttur~
(Bra$ov, 1581)

ACADEMIA ROM~NA
ustifutut de ingrsta ~orgu lo d an AI. Rose tti"

DICTIONARUL ORTOGRAFIC,
ORTOEPIC MORFOLOGIC
a1 LIMBII
ROI °

DOOM?
 EVALUARE CURENT
APLICATII
'
1. Consult~ DEX si extrage din el o list de 30 de termeni care
ACADEMIA
ROMANA probeaz~ afirmatia c~ limba rom~n~ este de origine latin~.
INSTTUTUL D 2. Consult~ bibliografia de mai jos si extrage citate pe care s~ le
LINGISTIC IORGU
JORDAN prezinti, cu scurte comentarii, despre una dintre
urm~toarele teme (la alegere):
a. teorii despre originea limbii si a poporului roman;
b. argumente despre latinitatea limbii rom~ne;
c. influente franceze (sau ale unei alte limbi) asupra limbii ro•
m~ne;
DICTIONARLL d. dialectele limbii romane;
EXPLICATIV e. ~nceputurile tiparului in t~rile rom~ne;
AL LIMBII f. evolutia limbii rom~ne literare (p~n~ la 1850).
ROMANE 3. Cercet~tori str~ini au remarcat risipa de energie cu care
nu numai rom~nii, ci toate popoarele est-europene si-au
univers enciclopedic exprimat nevoia continu de autodefinire etnic~
(Katherine Verdery: Timp de trei secole, est-europenii au
DEX folosit istoria si inter• pretarea ei pentru a vorbi despre
relatiile lor cu vecinii si despre identitatea lor national~).
Exprim~-ti opinia despre aceast~ idee ~ntr-un text de 20-25
de r~nduri, prin dou~ argumente pro si/ sau contra.
4. G. C~linescu, in a sa Istorie a literaturii rom~ne de la origini
p@n ~n prezent (1941), observa c~ amestecul de cuvinte
de originile cele mai felurite [...] d limbii romane o
bog~tie
extraordinar de culori lirice, n ciuda unei aparente
srcii
cantitative. Scrie un eseu de circa o pagin~, ~n care s~ ilustrezi
afirmatia de mai sus, av~nd ca suport un text liric eminescian.

SUGESTII BIBLIOGRA FICE

Ion Ghetie, Al. Mares, Originile scrisului ~n limba roman~

Ion Coteanu, Structura si evolutia limbii rom@ne (de la origini
pan la 1860)
Mircea Tomescu, Istoria c~rtii rom@nesti de la ~nceputuri pan~
la
1918
Grigore Br~ncus, Istoria cuvintelor. Unitate de limb~ si cultur~
rom@neasc~
Maria Cvasn~i C~t~nescu, Limba roman~. Origini si dezvoltare
R
 LIMB~ SI COMUNICARE

NOILE NORME LINGVISTICE (ORTOGRAFICE, ORTOEPICE

SI
MORFOLOGICE) CONFORM DOOM
Elaborat sub egida Academiei Romane, de descrieri gramaticale mai noi. In Not~
Institutul de Lingvistic ,Iorgu Jordan - Al. asupra
Rosetti, DOOM? este o lucrare normativ, editiei, se mentioneaz~ 25 de principale interven•
ce are ca obiectiv principal prezentarea si tii care fac din DOOM? aproape o lucrare
aplicarea detaliat la cuvintele limbii romane nou~.
a regulilor ortografiei (scrierii corecte)
oficiale actuale si a normelor de ortoepie
(pronuntare corect) si de morfologie
(privind schimbarea formei cuvin• telor
pentru marcarea valorilor gramaticale).
Fat~ de Editia I - DOOM', 1982 - pe
lang aspectulformal, privind scrierea
cuvintelor/ a lo• cutiunilor si a unor grupuri
sintactice, pronun• tarea, desprtirea la cap~t de
rand, abrevierea, ~n DOOM2 au fost dezvoltate:
• componenta semantic: precizarea unor
sensuri/ domenii, a unor restrictii de sens, scrie•
rea distinct~ a omonimelor partiale, a paronime•
lor, precizarea ~mprumuturilor etc.;
• componenta gramatical: la nivelul
cuv~ntului precizarea p~rtii de vorbire, a unor
categorii gramaticale, a folosirii desinentelor si a
articolelor $.a.;
• aspectul stilistic: utilizarea cuvintelor in
anumite contexte, consemnarea unor restrictii de uz
la numeroase cuvinte invechite, regionale, familiare
etc., ce nu apartin limbii literare actuale, utiliza•
rea lor fiind permis~ numai cu functie expresiv~.
Sub aspect cantitati, DO0M? contine
peste 62.000 de cuvinte, majoritatea preluate din
DOOM', la care se adaug~ circa 2.500 de cuvin•
te, in mare parte ~mprumuturi din engleza
ameri• can~, marcate cu asterisc (*). La alte
circa 3.500 de cuvinte la care s-au operat
modific~ri (forma cuv~ntului-titlu, accentuarea,
desp~rtirea la cap~t de rand, formele flexionare,
abrevierea, simbolul) s-a folosit marcarea cu
semnul exclam~rii (!).
Sub aspect calitativ, ~n DOOM? s-au
p~strat,
~n esent~, normele ortografice si morfologice
din
DOOM! oper~ndu-se modific~rile impuse de
~nlocuirea lui cu a in interiorul
cuvintelor,
precum si a unor forme ale verbului a fi cu
sunt, sunteti, suntem. In cea mai mare parte, s-au
mentinut si normele morfologice, in acord cu
Gramatica Academiei, prelundu-se si unele
sugestii din
 1. Se introduc circa 2.500 de cuvinte-titlu: admit~nd unele variante literare libere si
~mprumuturi din englez~, din alte limbi moderne elimin~nd altele:
sau din latin, cuvinte provenite din abrevieri etc. - forme verbale: absolv, nu si absolvestel
DOOM? recomand~ si modificri ale unor eu continui, nu si eu continuu/ decerneaz, nu
imprumuturi, ~nregistrate ~n DOOM, si
revenin• du-se la ortografierea si pronuntarea ca decern etc.;
in limba de origine a mai multor neologisme: - accentu~rile antic/ antic, candid/
bluff, challanger, cocker, confetti, dandy, candid
high-life etc. etc. (prima form~ este si cea
In relativ putine situatii se accept~ at~t recomandat~);
forma - formele de singular: foarfec, nu si foar•
adaptat~, c~t si cea din limba de origine fece, clasa int@i/ int@ia, Paste/ Sfintele
(cu preferint~ pentru prima form~ din serie): Pastis.a.
bos/ boss, break/ brec, cocktail/ cocteil, sau de plural: cpsuni/ cpsune si ciresi/
derby/ derbi, penalty/penalti, pocher/poker, cirese
rugbi/ rugby etc. (fructe), clesti, nu si cleste, coperti/ coperte,
Ca regul general, DOOM? recomand~ ni•
ata$area f~r~ cratim a desinentei -uri si/ sau veluri/ nivele, seminare, nu si
seminarii;
a
- forme distincte pentru a marca sensuri
articolului la ~mprumuturile care se termin~
~in distincte: compleu ( costum), diferit de complet,
litere din alfabetul limbii rom~ne, pronuntate ca frectie (masaj), diferit defrictiune; emisie
fn limba rom~n~: board/ boardul/ boarduril (emitere), diferit de emisiune etc.;
- grafiile: filosof/filozof,
boardurile, click/ clickul/ clickuri/ clickurile
filosofie/filozofie,
etc. La ~mprumuturile a c~ror final prezint~
concluziv/ concluzie, coroziv/ coroziune
deose• biri ~ntre scriere si pronuntare sau care au
etc.;
finale neobisnuite ~n limba roman, scrierea cu
- aplicarea principiului sintactic ~in ortogra•
cratim~ a desinentei/ a articolului hot~r~t este
fierea pronumelor si adjectivelor pronominale
obliga• torie: show/ show-ul/ show-uril show-
urile etc.

E
2. Se modific~ recomand~ri din DOOM!
privind scrierea si/ sau pronuntarea unor
cuvinte sau forme flexionare, DO0M?

negative niciunul, niciuna, niciun, nicio (prin Graul este bine

analogie cu pronumele si adjectivul crescut.) etc.
nehot~rt vreunul, vreuna, vreun, vreo 4. D0OM, in functie de
sau cu adverbele negative nicic@nd, uzul literar actual, recomand~
nicicum, niciunde); nici unull urm~toarele norme ortoepice:
un si nici una/ o se vor scrie separat c~nd - acolo unde DOOM! admisese si o
sunt alt form~ de accentuare, ~nvariatie
conjunctie+articol (Nu e nici un om prost, liber~, este stabilit~ o singur~ form
nici de accentuare a cuvintelor, precum
un incult), conjunctie+numeral (N-am adic, aripd, calcar, caracter,
nici un cobalt, despot, infim, neutru,
frate, nici mai multi) sau simpozion, vermut;
conjunctie+pronume nehotr@t (Nu a venit - forme considerate incorecte de
nici unul, nici cellalt). DOOM!
3. in virtutea respect~rii principiului devin corecte: avarie, bitum,
sin• bormasin, ferig, rabin, regizor,
tactic in ortografierea cuvintelor, in revizor;
DOOM2 se - admite variante duble de
introduc pe scar~ larg~, ~n paralel cu accentuare, prin ac•
anumite cu• vinte compuse, si dubletele ceptarea formelor considerate incorecte
const~nd ~n imbin~ri libere de cuvinte: bine- in DOOM!:
crescut (,,cuviincios": Eun \
antic/ antic, candid/ candid,
copil bine-crescut.)/ bine crescut (,,dezvoltat firav/firav, halter~/
bine":
 halter~, jilavjilav, Exceptie: grupurile ortografice scrise cu
trafic/ trafie; cratim~ (dintr-un, ~ntr-mnsa), la care se
- mentine din DOOM! variantele recomand ~ns~, pe cat posibil, evitarea
literare libere de accentuare a cuvintelor: desp~rtirii". Desp~rtirea dup structur
angst/ @nost, se poate aplica numai la limita dintre
facsimil/ facsimil, intim/ intim, mijloc/ elementele unor cuvinte ,,formate" sau
mijloc, profesor/profesor, vector/ scrise cu cratim (floa-rea-soa-re-lui) ori cu
vector; cratim si linie de pauz. In schimb, este
- accentuarea corect~ a urm~toarelor accep• tat la c~p~tul r~ndului c~nd
cu• vinte se face astfel: aduserm, bateti
coincide cu limita dintre componentele
(nu b~teti), butglie, caracter, matur,
cuvintelor ,,formate": alt• undeva, drept-
prevedere, regizor, sever, unic sau a
unghi, port-avion, ne-st~vilit.
numelor de familie Rotariu, Vasiliu;
- ~n poezie se admite si folosirea 6. Se generalizeaz scrierea cu
altor majuscul~ a unor realit~ti cu caracter
variante accentuate dec~t cele recomandate religios (Doamnel ne
de rug~m Tie; Sf~ntul Mir, Sf~nta
normele actuale: caracter, dusman, Imp~rt~sanie), a
matur etc. articolului sau a particulelor din componenta
5. Se inverseaz~ ordinea la desp~rtirea nu• melor proprii str~ine (D'Artagnan,
~in silabe a cuvintelor compuse si a unor Vittorio De Sica), a numelor marilor epoci
derivate, in istorice si ale eveni• mentelor istorice
DO0M? recomand~ndu-se ordinea majore, inclusiv r~zboaiele de
desprtire anvergur~ sau care au nume unic, precum
bazat pe pronuntarel desp~rtire si a numelor manifest~rilor stiintifice,
bazat pe structura cuvntului; artistice, politice de mnsemn~tate national
desprtirea dupstructur nu mai este si universal~ (Antichitatea, Conferinta
admis~ dac va contraveni regulilor National~ a Rectorilor, al Doilea R~zboi
pronunt~rii sau dac~ vor rezulta secvente Mondial, Evul Mediu, R~zboiul de
care nu mai sunt, de fapt, silabe: o-biect, nu Independent), a substantivelor ce
ob-iect/ su• biect, nu sub-iect etc. Regula desemnea• z~ numele oficial al unor
general si obligatorie a desp~rtirii institutii, al cl~dirilor publice, al
cuvintelor la cap~t de r~nd este ~interdictia monumentelor, al s~lilor de specta• cole
de a l~sa la sf~rsit sau la inceput de rand o artistice si sportive, r~man~nd proprii $i
secvent care nu este silab~. c~nd sunt folosite eliptic (student la Drept/
actul emis de Cancelarie/ normele impuse de
Evaluare).

I 7. Se scriu cu cratim, derivatele cu

pre• fixul ex-/ ~fost' (ex-presedinte) sau,
accidental, cu alte prefixe
ante-'48, post-'89, pro• NATO), precum si
(non-eu,

derivatele cu sufixe de la abrevieri literale

(R.A. TB. -ist/ RATB-ist) sau de la litere (X-
ulescu).
8. Se precizeaz~ situatia unor forme
corecte in conjugarea unor verbe:
- cu variante literare libere: biruieste/
biruie, dezbar/ dezbr, dibuie/ dibuieste,
ingim/ mngaim, injgheab~/ injghebeaz,
reanim~/ reanimeaz etc.
- cu o singur~ variant~ corect~: absolv,
anim, (se) asaz, acopr, ag~t, ar~t,
d~inuie, ignor,
(se) mnsal~, mormie, reflect
(~oglindeste') etc.
- verbele de conjugarea a II-a, de tipul
a
c~dea, a disprea, a(-i) displcea, aprea,
apl~cea,
a prevedea, a tcea etc. au la forma de indicativ
si de conjunctiv prezent, persoanele I si a II-a
plural, accentul pe desinent~: (s) cdeml
cdeti, (s~) disprem/ dispreti, (s) t~cem/
t~ceti etc.
- verbele de conjugarea a III-a, de tipul a
bate, a duce, a face, a merge au la indicativ si la
conjunctiv prezent, persoanele I si a II-a plural,
accentul pe tem~: (s~) batem/ bateti, (s)
ducem/
duceti, (s) facem/faceti.
 Studiu de coz f

Latinitate si dacism

[ LEESEE
Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaz~ dou~ Ce s~ mntelegem prin ideea
curente de idei ce str~bat cultura si literatura rom~n~. Ideea de romanit~tii rom~nilor? Aceasta
este in primul r~nd ideea despre
latinitate ~ncepe s~ fie afirmat la noi de generatia cronicarilor
des• cendenta roman a
• secolele al XVI-lea al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron rom~nilor din colonistii romani
Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino transplantati mn Dacia traian~; de
si de Dimitrie Cantemir, ating~nd apogeul prin reprezentantii aici decurg logic o serie de idei
Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior). ~nrudite si adiacente, dar care tac
parte din ansamblul categoriei
Al~turi de idei valoroase -unitatea si continuitatea rom~nilor si
istorice de romanitate a rom~nilor.
combaterea teoriei imigrationiste, a originii sud-dun~rene, Aceste idei complemen• tare sunt:
necesitatea adopt~rii alfabetului latin - ei promoveaz~ si evidente ideea struintei elemen• tului
exager~ri - originea pur roman~ a poporului si a limbii, roman in Dacia abandonat~ de
mnl~turarea din limb~ a tuturor elementelor nelatine (purismul). Aurelian n~v~lirilor barbare; ideea
unit~tii de neam a rom~nilor din
Impotriva acestor exager~ri se vor situa, ~n primul rand, in• treg teritoriul locuit de ei, ideea
reprezentantii Junimii (~n special Titu Maiorescu). Ja• tinit~tij limbii rom~ne; ideea
Dacismul ~si face simtit~ prezenta odat cu interesul esentei romane a unor obiceiuri
romanti• cilor pentru etnogenez~ si pentru mitologia din spatiul si datini populare.
(Adolf Armbruster,
traco-dac. Se contureaz ca un curent de idei, mai mult sau mai
Romanitatea rom~nilor)
putin unitar, mai ales ID perioada interbelic~, de multe ori fiind
asimilat cu orientarea traditionalist~. Cunoaste c~teva puncte de
maxim interes, ~ntre care aparitia, ~in 1926, a monumentalei opere a
lui Vasile P~rvan, Getica, de referint ~n istoriografie.
Motivatiile aparitiei si persistentei celor dou~ curente de idei 4 e4 n# 4 tt 4
sunt dintre cele mai diverse (politice, psihologice, culturale, econo• 4 o4 tit t
4446 4
fut4iii
A
4t4

mice). Tocmai de aceea ele au, ID vreme, un caracter relativ

unitar, cu interferente, cu reveniri si deplas~ri de accent pe una sau GETICA
tit

.. .- 4 . .
pe alta
N0To4ro t Di

dintre pozitii. Mai ales perioada interbelic, cele dou~ curente 4 4 4 4 iN 45

~ni de
idei sunt percepute de pe pozitii adesea opuse, afl~ndu-se pean modern extinde
~n cercetarea dincolo de
confruntare direct~; sunt folosite, direct sau indirect, ca suport domeniul strict lite•
argu• mentativ pentru diferite antinomii: traditie-modernitate, rar, analiz~nd raporturile
spirit national-cosmopolitism, Orient-Occident. dintre fenomenul national
Cercet~rile ultimilor decenii aduc ~n prim-plan noi si cel occidental.
perspective. Mircea Martin, de exemplu, ~n G. C~linescu si
~complexele" lite• raturii romane se refer~ la existenta
periferic, inceputul continuu,
ruralitate, imitatie pe care le discut~ din perspectiva complexelor
nationale fat~ de culturile europene. Mircea Muthu, ~n
Balcanismul
literar rom@nesc se refer la balcanism, balcanitate,
bizantinism, orientalism. Alexandru Dutu, ~n Cultura roman
civilizatia euro•
si
 t « t Tl

Getica
de Vasile P~rvan

a
s!T;e.

t VI TA NATION ALA
H
-~--

-
, .
2 ' '' 0, g
H...

poduri aruncate peste fluvii, tabere aseza• te pe coastele abrupte ale

muntilor, un rege alungat din resedinta sa, izgonit chiar din viat~, f~r~
ca s~ fi
pierdut niciodat~ n~dejdea; pe lng

'i ;
acestea, dou~ triumfuri, din care
unul a fost cel dint~i impotriva unui neam ne~nvins, iar cel~lalt cel din
urm~.

3lt l '

'
i '}

i
-
+@ l l'

"
t, g
Mi·,.
!
ir45lps
,
he
Populatie geto-dac~ (basorelief '
pe Columna Jui Traian)

Faci bine c~
te preg~testi s
scrii despre rzboiul dacic. C~ci
ce subiect poate fi mai actual, mai
bo• gat, mai vast, ~n sf~rsit mai
plin de poezie si mai de domeniul
legende•
lor, desi este vorba de lucruri foarte
adev~rate? Vei c~nta r~uri noi,
fluvii conduse peste cmpii, noi
Evocarea romantic~
a ~nfrunt~rii dintre
daci si romani;
momentul zero al
etnogenezei
Si-n zenit opri ostirea-i
peste armia roman.
- Decebal! el strig-n
nouri - ~i detun, ii iau in
goan
Si Danubiul o s beie a
lor sacre legiuni.
Decebal s-
aratpalid
~n fereastra
nalt-
ngust~ Si
coroana si-o
ridic ctr-
imaginea
august
Si se uit cu durere la
ilustrii si str~buni.
lar pe plaiuri verzi de
munte ostile-urbei risipite
Privesc cerul, zeii dacici,
armiile lor pornite
(lnsemn~tatea victoriei
lui Traian asupra lui Decebal,
reliefata de Plinius cel Tan~r)
Rupt e sirul lor pe-alocuri, de al soarelui rosfoc.
Pe un trunchi inalt de st@nc~ chiar cezarul st-n uimire:
- Ridicati semnele urbei ~nspre-a cerului ostire
Si strigati: Cu noi e Roma! - Codri-ad@nci si-ntunecosi
Clocotesc de lungulfreamt si de-a armelor
sunare. Armia: ~Cu noi e Roma!'' Acvilele-i ard ~n
soare.
'Van din Sarmisegetuza vin sgeti in rosii ploi,
Scuturi se indrept spre d@nsa, oprind grindina de-aram,
Zeii url~ - st@nci se clatin, norii-n fasii se destram
Si de fulgeri lungi siroaie curg in muntii rupti si goi.
(Mihai Eminescu, Memento mori1)
e in acceptie eminescian~, evocarea cuceririi Daciei de
c~tre romani este v~zut~ la dimensiuni cosmice. Care sunt
elementele din textul poetic care probeaz~ aceast~ afirmatie?
• Zalmoxe, zeul tutelar al dacilor, particip~ la lupt~ ca
simbol al rezistentei tuturor fortelor p~m~ntului str~bun in fata
romanilor. Ce alte opere eminesciene mai contin tema rezistentei ~n
fata cotro• pitorului? Ce momente ale istoriei nationale evoc~ ele?
- Decebal apare aici nu ~n ipostaza eroic~, ci palid, privind
cu durere la ilustrii s~i str~buni. Ce explicatie poti da acestui
fapt?
Adoratia ~Maicii Rome
Intre surupate temple, obelisce si
coloane,
Ca un turn de fier intreag st columna lui Traian;
Pre ea v~d: Istrul se pleaclasienei
legioane, Cum cu patria sa pere-a
Decebalului ostean
Si cum in desarta Dacie popor nou se-
ntemeiaz, De-unde limba, legi si nume a
rom@nilor dereaz.
memento mori (lat.) - adu-ti aminte de moarte
 In gr~din-asta Evropei, unde rostul dulce
sun, Si pictura, armonia, prin un farmec a
supus
Pe a lumei sclavi si domnii, care pururea s-adun~,
Plini de dorul amirrei, de la nord si de l-apus,
Un roman al Daciei vine la strbuni, ca s srute
T~rna de pe-a lor morm@nturi si s-nvete-a lor virtute!
(Gh. Asachi, La
Italia)
DICTIONAR

rost, s.n. (arh.) gur~; prin extensie: vorbire, grai

Iasienei legioane - numele unei legiuni romane din
Dacia
e Care sunt cele trei elemente de pe Column~ evocatoare latin ne e adeseori
ale succesiunii de evenimente ce stau la baza etnogenezei? sf~rtecat de furtuna care
- Esenta latinit~tii poporului roman este exprimat~ prin fulger molcom in
enu• meratia limba, legi si nume. Ce semnificatie atribui ~n ad@ncimile oarecum
metafizice ale sufletului
context ar• haismului dereaz~? romnesc.
- Poezia este o od ~nchinat Maicii Rome. Din ce E revolta fondului
perspectiv~ nostru nelatin.
se face pream~rirea Italiei, gr~din-asta Evropei? Nu e lucru nou: suntem
morminte vii ale strmosilor.
Revolta fondului nostru Intre ei sunt de aceia pe care
nelatin i ocrotim si-i ~mbr~tism cu
toat c~ldura,
Acest orgoliu al latinit~tii noastre e mostenirea unor vremuri
c~nd a trebuit s suferim r@sul batjocoritor al vecinilor, cari
cu orice pret ne voiau subjugati. Azi e lipsit de bun-simt. Vorbim
despre spiritul culturii noastre; vrem sfim numai at@t: latini -
limpezi, ra• tionali, cumptati, iubitori de form, clasici - dar
vrand-nevrand suntem mai mult. Insemnatul procent de s@nge slav
si trac, ce clo• coteste in fiinta noastr, constituie pretextul unei
probleme, care ar trebui pus cu mai mult~ indr~zneal. [...]
Cunoastem experimentul incrucisrii uneiflori albe
cufloarea rosie a aceleiasi varietti. Biologii vorbesc despre asa-
numitele do• minante. Ce inseamn cuv@ntul acesta? C~ ~n
generatiile nou ce se nasc din impreunarea celor douflori -
~nsusirile uneia dintre ele sunt stp@nitoare; bun~oar~ cele mai
multe vorfi albe. S-a dovedit ins c~ din c@nd ~n c@nd cu
oaresicare ciudat regularitate reapar si insusirile curate ale
celeilalteflori. E o izbucnire din Mister, cand nici nu te astepti.
Vechile insusiri le-ai crezut pierdute pentru tot• deauna, ele se
afirm totusi din timp in timp in toat splendoarea trecut~.
Intr-o ~ndeprtat~ analogie cu experimentul acesta biologic
- at~t de convingtor n simplitatea sa -se poate spune c~
in
spiritul rom@nesc e dominant latinitatea, linistit si prin
excelent cultural. Avem ns un bogat fond latent slavo-trac,
exuberant si
vital, care oric@t ne-am impotrivi, se desprinde uneori din
corola necunoscutului, rsrindputernic in constiinte. Simetria
si armonia
 Femei dace
(basorelief pe monumentul de la
Adamclisi)

Daci c~l~torind in c~rut~

(basorelief pe monumentul de
la Adamclisi)

I
din motive istorice si politice; dar avem si strmosi pe care ~
· RIO tratm ca pe niste copii vitregi ai nostri. Atitudine lipsit de

DR AT9J, ~ntelepciune, deoarece cu cat ~i tinem mai mult fn fr@ul

~ntunericului, cu at~t va fi mai aspr, mai tumultoas - put@nd
RP IAN s~ devinfatal ~privile•
giatilor'' de azi. Istoria noastr se proiecteaz mai mult in
IG viitor dec~t in trecut.
(Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin,
IV ~n revista Gandirea)
DA - Care este premisa de la care porneste Lucian Blaga in argu•
mentare?
4 e in ce constau argumentele pe care le aduce ~n sprijinul
ideii de ~mixtur~' mntre fondul latin si cel nelatin? Sub ce semn
Inscriptie roman~ situeaz~ poetul si filozoful acest amestec de tr~s~turi ale
descoperit~
la Sarmizegetusa
rom~nilor?
• Cum interpretezi aceast~ afirmatie a lui Lucian Blaga:
Istoria noastr se proiecteaz mai mult ~n viitor dec~t fn trecut?

Polimorfismul cres, tinismului rom~nesc

Crestinismul daco-romanilor,
ca si limba lor, este de caracter Increstinarea rom@nilor - fie c e vorba de ipoteza drag~ bi•
latin si adoptarea lui a avut loc sericii care se legitimeaz de la misionarismul Apostolului Andrei,
treptat, prin difuzarea in masa aducand c@teva dovezi c acesta ar fi predicat si ntemeiat
/ocuitorilor, nicidecum printr-o comu•
hot~r~re a unei autoritti nitti crestine fn Dobrogea [...]J, fie c admitem o evolutie mult
centrale (rege, principe), ca si in mai lent, necanonic, mai degrabpopular~ dec@t eclezial si
alte p~rti. oricum hibridizat de elementele superstitiilor, cultelor si
(Dinu C. Giurescu,
riturilor pre• crestine ori cohabituale - trebuie v~zutprocesual,
Istoria ilustrat~ a rom~nilor)
polimorfsi mai curand ca o suit de modificri morfologice
decat ca o conversiune formal a figurii lui Zalmoxe cu cea a lui Isus Hristos, sustinut de
radical~ si definitiv [...]. Eliade, dar si, cu multe secole fnainte, poate pentru prima oar,
Nu trebuie omise nici cele de Celsus, secolele II-III d.H., predispozitia sufletului dac de a
c@teva conjecturi care, oric~t adopta un dumnezeu mn felul celui crestin, idee ~mprt~sit de
de Vintild Horia. [...] Retragerea administratiei romane la sf@rsitul
aproximatiy, ar fi putut secolului III nu determin revenirea dacilor la mai vechile lor
premerge formele credinte, ci mai degrab o asimilare lrgit a crestinismului,
crestinismului rom@nesc: mntre timp Isus Hristos Pantocralorul fnlocuind fn menlalul
pretinsul monoteism geto-dac, colectiv figura lui Zalmoxe.
al lui Parvan, compatibilitatea ( ... ]
Este limpede cin primele secole crestinismul rom@nesc este
de factur latin; ca exemple putem invoca numele unor
srb~tori: Cr~ciun, Pasti, Florii, Rusalii sau termeni frecventi ca:
botez, cu• nunie, cruce, p~cat, lege.
DANNI Lipsit~ de administratie statal dup retragerea
RG8IT aurelian, populatia Daciei trieste vreme de mai multe sute de
RU.'AESCRNSCN ani mn forme
$MINCHX[ALEL EGW
de organizare rural ~n care probabil c Legea cretin
devine
treptat singurul criteriu de rectitudine, dar preluat si respectat
Inscriptie roman~ in formul oral, cutumiar~. Din nefericire, niciodat~ str~mosii
nostri nu au avut cultul textului scris, nici daco-getii (pe care,
flat@ndu-i, P~rvan ii compar ca nivel de cultur cu grecii), nici
daco-romanii.

I
Din acest motiv toat cultura crestin a primului mileniu este
una oral~. La asta se adaug, ca element disoluti, introducerea
in bi• serici (din a doua parte a mileniului I) a limbii slavone,
adesea fn• vtat mecanic de preoti, una fn care populatia
credincioas nu avea cum s comunice. Crestinismul popular
rmne traditia vie, liantul mentalit~tii, moravurilor, datinilor si
s~rb~torilor, fn paralel cu practicile liturgice in slavon, timp de
o mie de ani, panprin secolul al XVI-lea.
(Vianu Muresan, Polimorfismul crestinismului rom~nesc,
in revista Tribuna)

DICTIONA
R
Celsus -- filosof grec de factur~ platonician~
cutum, s.f. (jur.) norm~ de drept nescris~, adoptat~ prin traditie
eshatologie, s.f. -doctrin~ religioas despre sf~rsitul lumii Marele Deisis,
si icoan~ de la m~n~stirea Humor
Judecata de Apoi (secolul al XVI-lea)
rectitudine, s.f. - spirit de dreptate, sinceritate; conformitate cu
ratiunea, morala, datoria

e Crestinarea rom~nilor este v~zut de autorul

studiului procesual, polimorf si mai cur@nd ca o suit de
modificri morfo• logice decat ca o conversiune radical~ si
definitiv~. Care sunt argumentele din text care sustin aceast
idee?

< Teza ~nlocuirii ~n mentalul colectiv a imaginii lui

Zalmoxe cu cea a lui Isus si argumentele aduse ~n sprijinul
acesteia ofer~ o posibil~ explicatie asupra crestin~rii rom~nilor,
diferit~ de cea oficial a Bisericii, care accept~ teza crestin~rii
de c~tre Apostolul Andrei. Trebuie s~ atragem atentia c~
exprimarea altei perspective asupra acestui element fundamental al
spiritualit~tii rom~nesti nu modific~ ~ns~ cu nimic esenta
crestinismului, normele sale etice si morale. Teza lui Vianu
Muresan este interesant~, din perspectiva noastr~, sub aspectul
ideii de continuitate a populatiei daco-romane pe care o aduce ~n
discutie. Care sunt ~n text argumentele ce sustin aceast~ idee?

• Afirmatia autorului legea crestin devine treptat

singurul criteriu de rectitudine, dar preluat si respectat~ ~n
formul~ oral, cutumiar~ este pus~ sub semnul probabilit~tii
(probabil c~). Pe baza informatiilor pe care le ai din studierea
istoriei, de ce crezi c~ autorul nu exprim~ o certitudine, ci doar o
posibilitate?
 £. CONCLUZII
De-a lungul timpului, disputele cu privire la conceptele de
latinitate si dacism au provenit dintr-o nevoie de autodefinire
iden•
titar~. Asa cum a ar~tat Dumitru Micu, ~n cultur~ a fost necesar
s~
Altar dacic la ne intoarcem mereu la inceputuri, s relum iar si iar totul de
Sarmisegetusa la capt. Mereu ne-am v~zut obligati [...] srepetm c~ ,de la
Rm ne tragem', c suntem rom@ni si vorbim rom@neste, c e
normal s scriem cu caractere latine, de vreme ce limba noastr
deriv din latin, c~ n-am pr~sit nicicand nicio clip,
meleagurile pe care
locuim.'' In mentalul colectiv, limba, obiceiurile, credinta si
convin•
gerea statorniciei noastre au fost pilonii de rezistent~ a
romanilor.

ESTEE
1. Citeste integral textele care au fost reproduse ~n
manual.
Extrage pe fise de lectur pasaje ilustrative pentru
fiecare dintre ideile care ti se par relevante. Procedeaz~ la fel
si cu alte texte pe care le-ai consultat, din proprie initiativ~
sau la indicatia profesorului t~u.
2. Extinde cercetarea la intreg poemul eminescian Memento
mori
si explic~ ~ntr-un text de circa o jum~tate de pagin~ cum
pri•
veste poetul ideea de
latinitate.
3. Comenteaz~, ~ntr-un text de 20-30 de r~nduri, ideile
exprimate de Lucian Blaga in eseul Revolta fondului nostru
nelatin.
4. La alegere:
a. Redacteaz~ un raport care s~ finalizeze investigatia despre
tema Latinitate si dacism, pe care s~-l poti prezenta
colegilor, fn 10-15 minute.
b. Impreun~ cu un grup de colegi, realizati un proiect cu tema
Latinitate si dacism. Prezentati-I colegilor sub forma unei
sinteze de 10-15 minute, pun~ndu-le la dispozitie
materialele colectate.

SUGESTII
BIBLIOGRAFICE

Mircea Martin, G. C~lineseu si ,complexele" literaturii

rom@ne cartea explic~ natura si motivatia ,complexelor'

I
culturii natio• nale raportate la cele europene si prezint~
contraargumentele lui C~linescu la aceast problem~ prin
afirmarea vechimii poporului si limbii rom~ne, prin
 explicarea literar despre care scrie Mircea Martin.
sensului traditiei,
prin atitudinea
fat~ de ruralism
etc.
G. C~linescu, Istoria
literaturii
rom@ne de la
origini pan~ ~n
preent
consultarea
primelor capitole,
mai cu seam~
Ince•
puturile si
Descoperirea
Occidentului ti-ar
permite s~ desco•
peri direct de la
surs~
argumentatia
criticului si
istoricului
 II. PERIOADA VECHE

Studiu de caz 2

Dimensiunea religioas~ a existentei

si
[ LEESEE
Inceputurile literaturii rom~ne sunt legate de contextul
du
hul
ui
ariei sf@
culturale din r~s~ritul Europei, un spatiu complex format pe nt
si
te• meliile traditiei bizantine. Incepand cu secolul al XVII-lea, cre
limba slavon~, limba oficierii serviciului divin ~nbiseric~, z
~ncepe s~ fie mn
~nlocuit~ treptat cu limba rom~n~. In aceast~ perioad s-au tradus Is
si us
Hr
s-au tip~rit c~rti religioase de care aveau nevoie toti credinciosii. ist
Acestea au fost cazaniile (evanghelii explicate, cuprinz~nd ~nv~t• os.
turi morale dezvoltate pe marginea textului biblic) si pravilele lntrebare: Cu mai mult
(corpuri de legi). Actele de cultur~ din cele trei t~ri rom~ne cu ce veri adevra?
demonstreaz~ c~ mentalitatea religioas~, caracteristic~ Evului R~spuns: Cu
Mediu, este dominant~. aceaia cstiu
Domniile lui Matei Basarab, in Muntenia, si Vasile Lupu, rd~cina
~n Moldova, au marcat ~nceputul unei epoci de ~nviorare crestinttiei!
cultural~. Prin tipografiile ~nfiintate cu sprijinul lui Petru Movil~, Intrebare: Cate
fiu de voievod moldovean ajuns mitropolit al Kievului, c~rtile lucrure trebuiaste
religioase se r~s• p~ndesc si contribuie la unificarea limbii s stie omul
rom~ne literare. crestin? R~spuns:
Zorii literaturii religioase poart~ astfel amprenta c~rtilor Cinci lucrure.
religi• Intrebare: Carele-s
oase care au iesit din aceste acealea?
Rspuns: Dent@i zeace
tipografii.
porncele ale lu
Intrebare: Crestin Dumnezeu, a doa •
esti? R~spuns: credinta crestineasc, a treia
Crestin. - tatl nostru, a patra -
Intrebare: Carele e omul crestin? botezul, a cincea
R~spuns: Omul crestin iaste acela om cine in Hristos creade -cuminectura.
si viiaz cum sunt tocmealele lu Hristos. Sva acela om cine
creade
iertciunea pcatelor de la tatl sf~nt, Dumnezeu, c i se va
da in
har pren Isus
Hristos.
Intrebare: De la cine te chemi
crestin? R~spuns: De la Hristos!
Intrebare: Cu ce veri adev~ra c esti crestin?
R~spuns: Cu aceaia cm-am botezat in numele tat~lui
sifiiului
(Coresi, Intrebarea
crestineasc~)

Pagin~ din Tetraevanghelul

lui
Coresi (1561)

Coresi (c. 1510-c. 1583), tipo•

graf, editor si traduc~tor. Lucreaz~
la T~rgoviste, apoi la Brasov,
unde
tip~reste cu litere chirilice crti sla•
vone, dar si rom~nesti. Lui i se
da•
toreaz~ cele dint~i tip~rituri in limba
rom~n~: Intrebarea crestineasc~
(lucrare cunoscut~ si sub numele
de Catehism, ap~rut~ in 1559),
Tetraevanghel (1561), o traducere
din Noul Testament a celor
patru evanghelii, Liturghier (1570),
Psal•
tire (1570). Tip~riturile sale au
avut
o mare important~ pentru evolutia
si unificarea limbii rom~ne.
 DICTIONAR

viiaz, vb. - tr~ieste

tocmealele, s.f. - r~nduielile
sva, conj. -sau
veri - form~ arhaic~ pentru ,vei
cuminec~tur, s.f. - gustarea de c~tre credinciosi a vinului si a
p~inii sfintite de preot, simbol al sangelui si trupului lui Hristos

Emanciparea limbii rom~ne:

mitropolitul Varlaam
Cel dint~i dintre c~rturarii afirmati ~ntr-un context
Mitropolitul Varlaam
cultural caracterizat prin ~ncerc~rile tot mai insistente de
Varlaam (2-1657), scriitor si
introducere a limbii rom~ne ~n biseric~ a fost mitropolitul
traduc~tor religios. Ajuns mitropolit Varlaam. Principala sa con• tributie ~n domeniul culturii
al Moldovei (1632), 1nfiinteaz~ o ti• religioase este Cazania, lucrare ~n care limba rom~n~
pografie la biserica Trei /erarhi dob~ndeste un stil propriu, dep~rt~ndu-se astfel de modelele
din lasi, unde tip~reste 1n 1643
slavone. Mitropolitul Varlaam pune in valoare, prin fraze
Cazania intitulat~ Carte
rom~neasc~ de in• v~t~tur~, expresive, ~ntreaga bog~tie a limbii rom~ne. Primele accente
monument de limb~ veche ale prozei artistice pot fi int~lnite in pasaje remarcabile prin
rom~neasc~. Volumul cuprinde 75 energia tonului si prin ritmul constructiei. Figuri de stil precum
de predici, care se rostesc repetitia si enumeratia ies imediat ~n evident~:
duminica si in cele mai
importante s~rb~tori ale anului.
Pentr-acea, s~ socoteasc cine cum este ~ntru inima sa si
Cazania a avut o larg~ circulatie cine cu ce g@nd ascult cuv@ntul lui Dumnezeu, c~ pentru acea
in epoc~. O alt~ lucrare scrie evanghelistul lui Dumnezeu c, gr~ind Domnul Hristos
important~ este R~spunsul aceste cu•
impo• triva catehismului vinte, strig: Cine are urechi de auzit, s aud. Strig Hristos
calvinesc (1645).
cu
cuv@ntul, cu lucrul, cu vieata, cu moartea, ca s ne
intoarcem c~tr-~nsul. Strig celor surzi s aud, strig celor ce
dorm ca s se trezeasc, strig celor lenesi ca s se simt,
strig celor nemntele•
g~tori s~ inteleag, strig celor r~t~citi sse mntoarc, strig
celor pctosi s se poceasc~. Strig cu scripturile in toate
zilele, cu slugile sale, cu arhiereii, cu preotii, cu toti nv~ttorii
bisericei; strig tuturor de toat v@rsta: b~tr@nilor, tinerilor,
sntosilor, bo• gatilor, sracilor; strig s-si aduc aminte de
moarte, de ziua cea
~nfricosat a giudetului si de prpastia iadului, unde se vor
munci
pctosii carii nu se pocesc; strig s-si aduc aminte dup-
aceea de mmprtia ceriului si de plata aceea ce va s o dea
Dumnezeu
~ntr-acea zi: buntatea, fr~msetea, dulceata, odihna, veselia mntru
imprtia cea de sus a ceriului.
Cazania lui Varlaam contine cele dint~i pagini cu valente
li• terare din cultura noastr~, un exemplu elocvent constituindu-l
Stema Moldovei (ilustratie acest pasaj, ~n care fumul devine un simbol al vietii p~c~toase:
din Cand petreace omul in fum, atunci-i l~cr~madz ochii si de
Cazania lui Varlaam) iutimea fumului doru-l ochii si orbsc: iar deac iase la vzduh
curat si la vreame cu senin de se pr@mbl~ pre l@ng izvoar de ape
cur~t~• toare, atunce s@mtu sntate doban• desc di in v~zduh curat. Asea si noi, fratilor,
mai vesel ochii si mai curati, si deaca ~ntr~m in fumul

I
p~catelor lumiei acestia, mntru m@ncri fr vreame si inbetii, in
l~co• mia avutiei aurului si argintului satelor si a vecinilor, si mntr-
altepohte de pcate, atunce si noufoarte l~cr~madzochii
sufletului nostru, si de iutimea aceluifum inseltoriu durere si
orbiefoarte cumplitrabd ochii nostri. C~ a nimic alt nu s
asamn isprvile noastre mntr-a• ceast~ lume, numaifumului. Si
nu numai ispr~vile noastre, ce si dzilele si anii si viata noastr,
WE#IaItiR
4j«rig ,lawje
toate ca un fum trec. Si cine va petreace nprrs A unpurr«
Arre•
q. uA i«w kl».
~ntr-aceaste fumuroase si inseltoare lucruri, aceluia-i iaste
mentea mntunecat cu intunearecul pcatelor si pohtelor ii)ii.tali.l
trupului...
• Discutati despre rolul pe care l-a avut Cazania
a«id«eka @ji M.0.Sr,
mitropolitu• «prig rd@yrs ju@g
ee
lui Varlaam in epoc~, pornind de la urm~toarea CA4oni nyiii fob.
164Alu T!A0!
evocare: TI
up Mes~ur
478E73/58/tr2
8€EE.C$&G{gt
~Varlaam a l~sat toat~ ~nv~t~tura c~t~ o stia si o putea sti si a
vorbit
pe telesul teranilor s~i. De aici vine un fapt pe care l-am constatat 4 TvrpAoa. +Mr3t
4rin Ou AN (out. fig+e
i +4

~ni ~n
Ardeal nu o dat~: ~n biserici p~r~site, prin praful ~ngr~m~dit de sute
de
ani poate, iese din c~nd ~n cand c~te o foaie cu acea slov~ mare,
hot~r~t~, ~n care recunosti imediat Cazania lui Varlaam. In biseric~
nu se mai slujeste, glasurile au amutit de mult~ vreme, in
Cazania lui Varlaam
cuprinsul zidurilor pustii s-a ~ngrm~dit pulberea uit~rii din an ~n an, (1643) (coperta si titlul
din deceniu fn deceniu, din secol ~n secol, si cu toate acestea nu c~rtii)
mor foile din Cazania lui Varlaam, care arat~ ce leg~turi existau
c~ndva ~ntre toti rom~nii, din toate satele cuprinsului rom~nesc,
m~car de ar fi fost pe alocuri st~p~nitori de alt neam dec~t al
c~lug~rasului ajuns mitropolit al Moldovei. Si aceasta inc~ este opera
de unitate national~, o unitate care se face ~nsuflete, pentru c~
ardeleanul cere acelasi grai pe care ~l cere
si moldoveanul si munteanul. Nu o dat~, c~nd vine, satele de acum,
fni
un preot cu teologie si vrea s introduc~ ~n mintea s~tenilor lui tip~rit numeroase traduceri,
elemente de c~rtur~rie, asa cum de multe ori nu le ~ntelege nici el ~mbog~tind literatura religioas~
singur, desi a dat, sau, mai adev~rat, tocmai pentru c~ a dat examene nu numai cu cele mai
dintr-~nsele, se populare c~rti de lectur~ ~n
ridic~ din multimea aceasta un glas care zice: P~rinte, zicifoarte acest domeniu (Psaltirea in
bine, dar mai bine dupcartea cea veche. Cartea cea veche pentru versuri, Vietile sfintilor), dar
toate pro• vinciile rom~nesti este aceast~ carte a p~rintelui Varlaam.' si cu texte de ritual, de slujb~
(Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom@nesti. bisericeasc~ (Liturghia,
Introducere sintetic) Molitvenicul, Octoihul), pe
care le-a publicat, pentru prima
Primul nostru poet: mitropolitul Dosoftei oar~, in limba rom~n~.
T~lm~cind Psalmii lui David,
Continuator al lui Varlaam este mitropolitul Dosoftei, ~nsc~• Dosoftei realizeaz~ nu doar o
unat la numai c~tiva ani dup~ retragerea din functie a simpl~
predecesorului s~u. Cunosc~tor al mai multor limbi, Dosoftei a
traducere, ci si o prelucrare a lor, desi s-a izbit de insuficientele
mijloace de expresie literar~ pe care le putea oferi atunci limba
rom~n~. Cu toate c~ versul s~u este ~nc~ st~ngaci, cand ia ca model
versul popular, limba stihurilor lui devine imediat curg~toare, muzical~
si ritmic~. Unii dintre psalmii tradusi ~n versuri de Dosoftei au
devenit, prin larga lor circulatie, colinde religioase sau cantece de stea,
ca Psalmul 46:

Mitropolitul
Dosoftei

Dosoftei (1624-1693), c~rtu•

rar, poet si traduc~tor. Este, in dou~
r~nduri, mitropolit al Moldovei. Con•
tribuie la introducerea limbii rom~ne
in c~rtile bisericesti, in locul celei
slavone. Serie Psaltirea in
versuri
(1673) si Viata si petrecerea sfin•
tilor (1686), proz~ narativ~.
Este unul dintre cei dint~i poeti ai
litera•
turii romane, care a creat versuri
cu parfum popular si arhaic.
Limbile s~ salte limbile, s.f. - popoarele giuruit~, adj.
f~g~duit~ mosii, s.m. -- str~mosii
Cu c@ntece nalte,
S strige-n
trie Glas de
bucurie.
Ludand pre
Domnul, S~ c@nte tot
omul. Domnul iaste
tare, laste-mprat
mare Preste tot
pm@ntul
Si-s t@ne cuvantul
Supusu-ne-au
gloate Si limbile
toate
Psaltirea in versuri a lui
Dosoftei De ni-s supt picioare
(pagin~ din editia tip~rit~, Limbi de pre supt
1673) soare. Alesu-s-au sie,
Partea de mosie,
Tara cea dorit
Care-i giuruit

DICTIONAR
 Lui lacov S-aud glasuri In dz@c~turi multe,
iubitul, Ce-i multe Cantati pre-
ta@ne De bucine mare mpratul C~ nu-i ca
cuv@ntul. Cu nalt dans altul S
Mila s~-si strigare, domneasc-n lume
arate Cea C~ s-au suit Cu sf@ntul su nume.
de Domnul
buntate S-l
vadz~
Spre noi, tot
tic~losii, omul. v~rvuri, s.n. - v~rfuri
C~ntati bucine, s.n. -buciume
Precum ne in
spun mosii. Pre dz@cturi, s.f. - c~nt~ri (dintr-un
lute, instrument)
v~rvuri de
munte

Relatia psalmistului cu Divinitatea transpare limpede din

Psalmul 101, pasajul eel mai frumos din Psaltirea in versuri a
lui Dosoftei:
Doamne, mi-ascult~ de
rug Ce mrog din vriame
lung Si strigarea mea s
marg Spre tine s~ s~-
nteleag;
Nu-ti ~ntoarce sf@nta fat
De c~tr~ mine cu
great; Si le dz ce sunt
cu jiale Si cu tang~ de
gresiale.
Pleac-ti auzul spre mine
Si s-mi hii, Doamne, cu
bine. Si la ce zi te-oi striga-te,
S~-mi auz de greutate,
C~-mi trec zilele ca fumul,
Oasele mi-s sci ca
scrumul. Ca neste iarb
t~iat
Viata si petrecerea
sfintilor M-este inema scat,
de Dosoftei (1686) C~ st~ uitat de mine,
Ce-am g~tat s~ man@nc
p@ine. De suspinuri si de jele
• Cititi si discutati fragmentul urm ~tor, prin punerea ~n relatie
cu textele celor doi Psalmi (46 si 101) versificati de Dosoftei,
care demonstreaz~ rolul s~u de precursor ~n poezia rom~neasc~:
~Cel mai mare merit al lui Dosoftei acesta si este: de a fi
oferit in Psaltire, pe neasteptate, int~iul monument de limb~
poetic
rom~neasc~. In acest scop, el a uzat de toat~ cultura lui
lingvistic~,
~mprumutnd si calchiind termeni din cinci sau sase limbi; a
creat,
Mi-am lipitu-mi os de
piele. De-atocma cu
pelecanul, Prin pustii
petrec tot anul, Si ca
corbul eel de noapte Im
petrec zilele toate,
Ca o vrabie r~mas
In supt stresinde cas~.
Toat zua mi s str@mb~
Pizmasii miei, de-m fac
scarb, Si ceia ce m-
mbuneaz
Fac giur~m@nt s m~ piarz~.
Am mncat pine cu
zgur Si lacr~mi in
b~utur~, De fata mainiii
tale,
Ce mi-ai dat de sus la vale.
Mi-s zilele trectoare, De
Jug ca umbra de soare, Si
ca iarba cea tiat~
Mi-este vrtutea scat.
totodat~, altii nemaiauziti,
apel~nd la vorbirea si, poate, si
la poezia poporului, a silit
cuvintele s~ primeasc~ accentul
trebuitor prozodiei lui pe at~t
de naive, pe at~t de sofisticate;
a supus topica unor dis•
torsiuni care ne duc cu g~ndul
la unii poeti din secolul XX, ca
Ion Barbu, de exemplu; a
organizat, ~n fine, un adev~rat
sistem de rime si a ~ncercat mai multe cadente si mai multi metri
dec~t g~sim mn toat~ poezia noastr~ de pan la romantism.
(Nicolae Manolescu, Istoria critic~ a literaturii rom~ne)

Arta oratoriei religioase:

mitropolitul Antim Ivireanul

Prin predicile sale (Didahile) rostite de la ~n~ltimea Frontispiciu din Cazania lui
Varlaam (1643)
amvonului Mitropoliei din Bucuresti, unde erau ascultate cu mare
interes, Antim Ivireanul se apropie sensibil de literatur~. Desi
imitau str~lucitele omilii (cuv~ant~ri religioase) ale bisericii,
predicile mitropolitului Antim au multe p~rti originale. Preocupat
de viata moral~ a credin• ciosilor, el surprinde sl~biciunile si
excesele contemporanilor pe care, dup~ modelul Sf. loan
Hrisostomul (Gur~ de Aur), se simte dator s~ le ~ndrepte. Antim
Ivireanul nu este prin Didahii numai un teolog, ci si un
~ndrum~tor care prin mijloacele artei oratorice ~n•
cearc~ s p~trund~ ~n inima celor r~t~citi si s~-i aduc~ pe calea
cea dreapt~. El afirm~ cu hot~r~re dreptul pstorului de a
veghea asu•
pra credinciosilor s~i, ale c~ror suflete ~i sunt date ~n paz~
de
Dumnezeu
.
Predicile mitropolitului (~n num~r de 28, la care se mai adaug~
7, ocazionale) sunt construite dup~ un plan riguros. Ele se
deschid cu o introducere ~in subiect, care se continu~ cu un
exordiu (enun• tarea sumar~ a continutului), urmat de o tratare
(plin de t~lcuri alegorice) si finalizat printr-o ~ncheiere.
Procedeele artei oratorice a lui Antim sunt cele ale retoricii
clasice: comparatia, antiteza, in• terogatia retoric~.
Stilul predicilor a fost remarcat de c~tre toti cercet~torii lite•
raturii rom~ne
vechi:
~Privit~ sub aspect stilistic, fraza lui Antim Ivireanul e Mitropolitul Antim lvireanul
c~nd scurt~ si paratactic~, ~n ritm sacadat, c~nd periodic~, ~n Antim lvireanul (c.1660-1716),
ritm lin si unduios; c~nd simpl, potolit~ si retinut~, c~nd orator bisericesc, traduc~tor, tipo•
complex~, ampl, plin de c~ldur~. Exclamativ si admirativ graf. N~scut in lviria (vechea
uneori, incisiv si sarcastic alteori, retoric pe alocuri, plastic denu• mire a Georgiei), a fost adus
la Bucuresti de domnitorul
totdeauna, Antim Ivireanul ~si ex• pune predicile ~intr-o limb~ Constantin Br~ncoveanu, care
expresiv~, plin~ de nerv, conving~toare. auzise de iscu• sinta sa in
(Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii xilogravur~ (arta de a grava in
rom~ne literare) lemn), pictur~ si broderie. In scurt~
perioad~ 1l pune in fruntea
tipografiei domnesti. C~lug~rit cu
numele de Antim, ajunge egumen al
m~n~stirii Snagov, apoi episcop al
Ramnicului si mitropolit al T~rii
Rom~neti (1708-1714).
Predicile sale, scrise intre 1709
si 1716 si tip~rite postum, intitulate
Didahii, marcheaz~ ~nceputurile
oratoriei rom~nesti.
 C~tre aceeasi directie conduc si observatiile criticului G. C~linescu:
~Cunoasterea limbii rom~ne este uimitoare la Antim si de
altfel, din toate atitudinile, Ivireanul apare ca un perfect asimilat.
Cunosc~tor de limbi str~ine, el e pe deasupra un om cu ritorie, un
spirit ~nfl~c~rat, cu sincerit~ti mnc~nt~toare. Cazaniile lui pot
fi
compilatii si ~n unele puncte chiar traduceri, modelul de c~petenie
fiind Ilie Miniat, venetul (ale c~rui predici fur tip~rite si in
rom~neste la Bucuresti fni 1742), dar compozitia, naturaletea frazei si
a aplic~rilor locale r~m~n personale. Spontaneitatea exordiilor,
trecerea fireasc~ de la planul material la eel alegoric, reintr~rile
familiare ~n chestiune, indign~rile, trist~rile, mustr~rile, interogatiile
~ni
 retorice, curmate la timp inainte de a deveni bombastic, pasiunea ce
echilibreaz~ toat~ exacta masin~rie a cazaniei dest~inuie un orator
excelent si un stilist des~v~rsit."
(G. C~linescu, Istoria literaturii rom~ne
de la origini pan~ ~n prezent)
Xilogravur~
(secolul al XVII-lea) • Discutati cele dou citate critice si comentati aspecte
legate de continutul si de stilul predicii de amvon de mai jos,
rostit~ de Antim lvireanul ~n ziua de Sf. Dumitru, la Mitropolia din
Bucuresti:
Discursul de amvon dis•
curs religios (predic~) rostit in Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, ce se pr~znuieste
biseric~ de un cleric, in care se astzi fn toat lumea, ce alt asteapt de la adunarea
explic~ si se comenteaz~ un text
biblic, d~ndu-se iubitorilor de prznuire, f~r numai laude si cant~ri? Ins eu,
credinciosilor indrum~ri morale. O cunosc@ndu-m
variant~ a predicii de amvon este nevrednic si slab intru stiint, nu mndrznesc s~-i impletesc
panegiricul prin care se cununi de laude, nici s-i vestesc precum se cuvine, miiririle
omagiaz~ amintirea unui sf~nt.
minunilor lui, cci alt ~nv~ttur cearc mucenicestile lui
luptri, si alt pr~znuitor trebuie pentru luminatele lui nevointe.
Drept aceia las s laude altii lucrurile lui cele slvite, altii
spovestiasc cea preste firea omeneasc~ brb~tia sufletului
su, si altii s spuie vitejia cea tare, cu care au rbdat r~nile si
moartea; iar eu, ca un neputincios la vorb, precum m indemn s
m minunez de ele cu mintea, asa si a le cinsti m silesc cu
tcerea si m ~ntorc cu vorba iar la inceputul dint@iu:
,Doamne! m@ntuieste-ne cperim''. Pentru ca sii ariit fnaintea
dragostei voastre nevoia ce au petrecut Apostolii fn corabie, si
grabnicu ajutor ce l-au dat Hristos in mijlocul mrei; si
ndjduiesc cu darul sf@ntului s~ v~folositi sufleteste, ci
vpohtesc sascultati cu dragoste si cu socotint. Infricosat
lucru socotesc cu adev~rat sfie stiitut turburarea marei de astzi,
de vreme ce sfinta Evanghelie o numeste mare, zicnd: ,si iat
cutremur mare se f~cu in mare''. Mi se pare ca si cand asi
vedea mnaintea ochilor mei chipul ei; de toate p~rtile s se afle
v@nturi mari, s se str@ng impregiurul v@ntului nori negri si
desi, toat marea sspumege de m@nie, si pretutindeni sse
~nalte valurile ca niste munti: mi se pare c~ vz corabia
Apostolilor c~ se lupt cu mult~ selb~t~cie in tur- burarea
mrei; de o parte o bat valurile, de altparte o bat van• turile
si o turbur, de o parte o redic spre ceriu, de altparte o
pogoar~ la iad. Mi se pare c~ vz pe fetele Apostolilor
moartea
zugrvit, c de frica mortii unul se cutremura, altul se
spim@nta,
unul se tulbura, altul striga, si toti cu suspinuri si cu lacr@mi
cerea

e
cu rug~minte ajutor de la Hristos ce dormea: ~Doamne! mntu• este-ne int@mplat, c~ ~ndat ce au
cperim''. Eu ins nu m minunez nici pentru turburarea mrei, pentru alergat si ~ndat~ ce s-au rugat,
ccifiind o stihie nestatornic, si-i este pururi dinfire c@nd sefie mndat au luat si ajutorul si se
linc~nd sse turbure, nicipentru turburarea Apostolilor, pentru cci
nevoia aduce pururi turburare sifric la oameni, ci m minunez cum s-au
 f~cu liniste mare, zice Evanghelia; au mncetat valurile, au perit
ntunericul, s-au mmprstiat
norii, s-au smerit marea, si corabia ntreag si f~r de nicio

Frontispiciu din
Viata si petrecerea sfintilor
de Dosoftei (1686)
t~mare au ajuns la ad~posteal.
DICTIONAR

mucenic, s.m. martir din primele timpuri ale crestinismului

a priiznui, vb. - a celebra un eveniment religios
a m@ntui, vb. -a ierta sau a obtine iertarea pentru p~catele sv~rsite, a sc~pa
de pedeapsa divin~
amvon, s.n. constructie (ca un balcon) ~ntr-o biseric~, de unde se
predic sau se citeste Evanghelia
,,.,
[" CONCLUZIL
+!:° ·

Tip~riturile religioase au contribuit, ~n primul rand, la intro• ducerea

limbii rom~ne ~n biseric~, ~nlocuind limba slavon~ ~n care se oficia
serviciul divin. Marile reforme in acest domeniu le-au in• f~ptuit Dosoftei,
fn Moldova, si Antim Ivireanul, ~nMuntenia.
Inal doilea r~nd, c~rtile religioase au influentat formarea limbii
romane literare. De la diaconul Coresi, cel care a ridicat dialectul muntean
la rangul de limb~ literar~, p~n~ la mitropolitii Varlaam, Simion Stefan,
Dosoftei si Antim Ivireanul, toti s-au str~duit s~
caute forma cea mai limpede si mai armonioas~ a limbii, care s fie
~nteleas~ ~n toate tinuturile rom@nesti.
Nota de religiozitate, prezent pretutindeni ~n c~rtile bisericesti, se
reg~seste si ~n filele letopisetelor redactate de boierii moldoveni. Astfel,
cronicarul Grigore Ureche, relat~nd despre o lupt~, scrie: Zic
unii s se fi ar~tat lui Stefan Vod sf~ntul mucenic Procopie,
~mbland deasupra rzboiului clare si ntr-armat, ca un viteazfiind
intr-ajutoriu lui Stefan Vod~ si dand valv~ ostirii lui.
Mentalitatea religioas~ a avut influent si asupra umanistului Miron
Costin, continuatorul lui Grigore Ureche. Poemul s~u, Viiata lumii, pleac~
de la un motiv din Ecclesiast (Desertarea desert~rilor si toate sunt
desarte) si are ca tem~ soarta alunecoas~, nestatornic~ (fortuna labilis), LS«Ka ryr1
3 4rs rpw
idee foarte r~sp~ndit~ ~n literatura european~ a r, w»q, 8
Evului Mediu. Creatie de inspiratie religioas~, Viiata lumii exprim~ 6r us4A, +w
uir r o ts cl
un pesimism f~r leac, prev~z~nd surparea inevitabil~ a ~ntregii ' »1s s s+st }
us • ring;Ya
omeniri. Mesajul din finalul poemului este un precept biblic asupra conditiei n c oner~e
4K,, t.9M
umane: viata fiind scurt~, omul trebuie s~ se evidentieze prin fapte bune, A88 3+5
binele fiind telul suprem al existentei.
Dimensiunea religioas a cl~uzit nu numai existenta, dar si
conceptia celor care au scris ~n aceast~ perioad~. Ei cred c~ tot ce se petrece
pe p~m~nt este hot~r~t de Dumnezeu, dup~ cum m~rturiseste si Miron Costin:
Orice nevoinfpune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este or@nduit, a-l Liturghia tip~rit~ de Dosoftei
cl~ti nime nu poate. (1679)

R

Evanghelie tip~rit~ la Snagov
(1697)
SUGESTII
BIBLIOGRAFICE
George Ivascu, Istoria literaturii rom~ne. Capitolele consacrate
literaturii religioase prezint~ influentele exercitate de
modelele str~ine asupra autorilor rom~ni si plaseaz~ creatia
acestora ~n contextul cultural specific epocii.
Alexandru Piru, Istoria literaturii rom@ne de la origini pan~ la
1830. Lucrarea contine date biobibliografice detaliate
despre autorii religiosi si face analiza unor fragmente
semnificative din opera lor.
Nicolae Cartojan, Istoria literaturii rom@ne vechi. Carte de
referint
~n studierea literaturii religioase rom~nesti, aceast~ istorie
lite•
rar~ ofer informatii am~nuntite despre personalitatea
autori•
lor si analizeaz~ minutios ~ntreaga lor
oper~.
Nicolae Manolescu, Istoria critic~ a literaturii rom@ne. Capitolul
de•
dicat literaturii medievale reliefeaz~ aspecte legate de
m~iestria folosirii limbii literare ~in c~rtile religioase.

SEE
1. Identific~ elemente de limb~ veche rom~neasc fn
discursul religios al mitropolitului Antim Ivireanul.
2. Realizati un proiect intitulat Relatia omului religios
cu
Dumnezeu, ~ncare s~ urm~riti aceast~ tematic~, in psalmii
din Vechiul Testament si ~n traducerea versificat de
Dosoftei din Psaltirea ~n versuri, pe de o parte, iar, pe de
alt parte, ~n
psalmii scrisi de poetii Alexandru Macedonski si
Tudor
Arghezi.
Proiectul va trebui s~ reliefeze diferenta dintre psalmii
biblici atribuiti, prin traditie, regelui David si psalmul ca
specie liric~, av~nd o accentuat~ perceptie filozofic, asa cum
apare ~n creatia lui Macedonski sau in cea a lui Arghezi.
Pentru realizarea acestui proiect se recomand ca
bibliografie:
A. Texte:
• Vechiul Testament, capitolul
Psalmii;
Stema T~rii • Dosoftei, Opere, I,
Rom~nesti
si a familiei Versuri;
Basarabilor • Alexandro Macedonski, Psalmi moderni (1-XI), vol.
(Pravila de la Govora, Excelsior;
1640) • Tudor Arghezi, Psalmi, vol. Cuvinte
potrivite.
B. Studii critice:
• N. Cartojan, Istoria literaturii rom@ne
vechi;
• Adrian Marino, Opera
luiAlexandru
Macedonski, cap.
Dumnezeu si Satan;
• Serban Cioculescu,
Introducere ~n poeia
lui Tudor Arghezi,
c
a
p
.

I
n
t
r
e

c
r
e
d
i
n
t
~

s
i

t
~
g
a
d
~
;
• Pompiliu
Constantinescu,
Tudor Arghezi, cap.
lntre tiigadii si
abdicare.
 Literatura si pictura religioas~

Scurt istoric
1370 - cea mai veche gravur ~n lemn, provenit~ din y
Germania.
1429 -- cel mai vechi manuscris miniat din t~rile romane, r
un Tetraevangheliar copiat si pictat de c~lug~rul Gavriil Uric la
m~• n~stirea Neamt, aflat azi la Oxford, in Biblioteca Bodleian~.
Tot la Neamt va lucra si un alt mare miniaturist si caligraf,
Teodor M~risescul. Importante m~n~stiri unde se copiau si se E
~mpodobeau manuscrise au fost Putna, Neamt, R~d~uti,
Moldovita, Sucevita si Dragomirna.
1435 - Gavriil Uric copiaz~ si ~mpodobeste un alt t
Tetraevan• s
gheliar, tot la m~n~stirea
Neamt.
Dup~ 1450, in Germania int~i, iar apoi ~n Italia,
miniaturile,
fala manuscriselor, ~ncep s~ fie ~nlocuite de gravuri, ~n
c~rtile tip~rite, ceea ce va permite ilustrarea unui numiir mare de
exemplare ale aceleiasi editii. Treptat, desenul linear (f~r~
umbre) al primelor gravuri este ~nlocuit de metoda clarobscurului
sau a umbritului, cum se mai numea in epoc~, reprezentat
str~lucit de pictorul si gravorul Albrecht Diirer.
1473 c~lug~rul Nicodim copiaz la m~n~stirea Humor
un
Tetraevangheliar, av~nd pictat portretul lui Stefan cel
Mare.
1493 -- la m~n~stirea Neamt, diaconul Teodor M~risescul
co• piaz~ si ~mpodobeste un Tetraevangheliar, aflat azi la
Biblioteca National~ din M~nchen.

rolriefixdnux~cu»iu
n n4A,oKHCKA AciiA
ef Kro ·noojv~ie
Knyzsij
Te4oy ~soucrisrln coy
,I, P. -, I "
ES ·Hn@HY~IeNiH?

f7~ lN
/
r~
A g
rip
? •..
 A fereca - a imbr~ca o
carte (de obicei religioas~) cu pl~ci
de metal pretios.
Incunabul -- exemplar dintr-
o carte tip~rit~ ~ntre 1455 (c~nd
apare Biblia Latin~ a lui
Gutenberg) $i
1500; in t~rile unde tiparul a fost
introdus dup~ aceast~ dat~, terme•
nul desemneaz~ primele c~rti tip~•
rite. De exemplu, in Rom~nia sunt
incunabule Liturghierul (1508),
Octoihul (1510) $i Tetraevan•

Cina cea de tain~ (gravur~ pe lemn de la m~n~stirea

Neamt)

Clarobscur - gravur in lemn realizat~ in mai multe nuante ale

aceleiasi culori.
Frontispiciu - prima pagin~ a unei c~rti, care, pe l~ng~ titlu, con•
tine adesea gravuri si alte elemente decorative.
Gravur~ - gen al graficii, 1n care imaginea este obtinut~ prin
reproducerea dup~ o plac de lemn sau de metal, de obicei aram, pe a
c~rei suprafat~ a fost trasat (gravat)
un desen ~n oglind~, prin incizare
sau in relief.

Frontispiciu din Portretul lui Stefan cel ghelul (1512) tip~rite la T~rgoviste
Liturghierul tip~rit de Macarie Mare, pictat de de c~lug~rul Macarie.
(1508) Nicodim
 1508-1510-1512 - gravura p~trunde si in t~rile rom~ne,
odat~
cu primele c~rti tip~rite la T~rgoviste de c~lug~rul Macarie.
1609-1616 -fni ciuda aparitiei tiparului, arta miniaturii si
a

I
intoarcerea fiului risipitor,
gravur~ fin Evanghelia de
la Govora (1642)

Manuscris miniat --
manuscris impodobit cu miniaturi.
Miniatur~ -- desen
ornamental sau figurativ, executat in
culori, care impodobea vechile
manuscrise reli• gioase.
Uric - document, act,
hrisov.
Xilografie -- arta de a
grava in lemn.
ferec~rii c~rtilor se mentine si
chiar se diversific~, ating@nd
apogeul odat~ cu lucrul
mitropolitului Anastasie
Crimea la m~n~stirea
Dragomirna, de la care au
r~mas nou manuscrise, opt
p~strate la muzeul m~n~stirii,
iar al nou~lea, la Biblioteca
Imperial~ din Viena. Dup~
aceast~ dat~ ~ns~, vechea art~
a manuscriselor miniate decade
si apoi dispare, datorit~
concurentei tiparului si a
gravurii.
In a doua jum~tate a
secolului al XVII-lea si ~n
primele decenii
ale secolului al XVIII-lea, in Mitropolitul Anastasie
vremea domniilor lui Matei Crimea, miniatur~ in Psaltirea
Basarab, Vasile Lupu, dar mai din 1616
ales Constantin Br~ncoveanu,
arta gravurii devine tot mai
rafinat, si datorit~ contactului
cu Occidentul. Apar ornamente
complicate, scene esalonate
pe mai multe planuri si
uneori, datoritii imprumutului
de pl~ci xilografice, chiar
imagini din c~rti apusene,
precum cea a Intoarcerii
fiului risipitor, din
Evanghelia de la Govora
(1642), preluat~ dintr-o
Evanghelie ap~rut~ la Lemberg
~n 1606. Gravorii ~ncep s~
devin~ constienti de calitatea
artei lor, semn~ndu-si de multe
ori operele, precum Antim
Ivireanul, Ursul Zugravul,
Mitrofan F~c~torul-de-Tipare
si Gheorghie sin Popa
Costandin Tipograful
R~mnicului.
 Studiu de coz 3%

Formarea constiintei istorice

L
Incep~nd cu secolul al XVII-lea, destinul culturii rom~nesti nu
mai tine exclusiv de viata religioas~ si de activitatea mitropolitilor,
a preotilor sau a c~lug~rilor. At~t ~n Moldova, c~t si ~n
Muntenia,
actul de cultur~ ~nceteaz~ a mai fi concentrat exclusiv mn jurul m~n~•
stirilor si al bisericilor. Prin influenta ideilor umaniste, boieri lumi•
nati ~ncearc~ s~ recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi ~necat in
uitare. In operele lor istoriografice, ei vor demonstra, pentru
prima
dat~, ideea unit~tii de neam si de limb~ a rom~nilor.

[
In veacul al XVII-lea si-a f~cut aparitia int~rile romane un nou
tip de c~rturar, instruit, iubitor de cultur~, cunosc~tor al mai multor
limbi, cl~torit prin t~ri str~ine, nu rareori ~nvestit cu functii importante
~n stat. Cei care i-au dat expresie au fost cronicarii moldoveni si
munteni.
~In epoca feudal~, cronicarii rom~ni, ~n cazul c~nd nu erau
clerici, deprindeau ~nc din copil~rie, odat~ cu m~nuirea penei
de scris, si folosirea spadei, a arcului si a buzduganului; orele de
studiu alternau cu cele de cl~rie si exercitii militare.
Intelectualul rom~n din trecut, curtean si el ca at~tia dintre marii
scriitori si artisti ai Occidentului, nu cunostea deliciile vietii tihnite, Letopisetul este o scriere
veche, av~nd continut istoric, in
iar rangurile ce i se acordau erau totdeauna ~nsotite de reale si care evenimentele sunt prezentate
grave r~spunderi [...]. in mod cronologic.
Imprejur~rile au f~cut ca viata oamenilor de la Carpati si Primele noastre letopisete au
Dun~re s~ r~m~n~ mai mult dec~t in alte p~rti aspr~ si fost redactate in limba slavon~. Ele
consemneaz~ istoria Moldovei de la
dramatic~. Pentru ca au stat in mijlocul evenimentelor ca
fntemeiere p~n~ la ~inceputul seco•
militari, oameni politici si diplomati, cronicarii din secolele XVII- lului al XV-lea. Cele mai cunoscute
XVIII ne-au l~sat relat~ri pretioase nu numai ca documente $i mai valoroase, din punct de ve•
istorice, ci si ca m~rturii ale unor sentimente si ganduri pl~m~dite dere artistic, sunt letopisetele cro•
odat~ cu istoria t~rii la care participau. In paginile lor, naratiunea este nicarilor moldoveni Grigore Ureche,
Miron Costin si lon Neculce,
~nviorat~ adesea de am~• nunte v~zute la fata locului, care dau
scrise
episoadelor si personajelor 1n limba rom~n~.
miscare si viat~." In Muntenia, letopisetele au
(George Ivascu, Istoria literaturii fost realizate, in general, din indem•
romane) nul unor mari familii boieresti, aflate
intr-o continu~ disput pentru
do• b~ndirea si p~strarea puterii.

Grigore Ureche ( c. 1590•
1647), cronicar moldovean.
Descen• dent al unei vechi familii
boieresti, este fiul lui Nestor Ureche,
mare logof~t al Moldovei, unul
dintre cei mai bogati si mai influenti
boieri ai vremii sale. Prima parte a
vietii si-o petrece in Polonia, unde
pleac 1n pribegie al~turi de tat~l
s~u. Aici studiaz~ latina, gramatica,
retorica
$i poetica, pe texte ale
scriitorilor
clasici.
Revenit in tar~, urc~ treptele
ierarhiei sociale: logof~t, sp~tar,
mare sp~tar ~n timpul domniei lui
Vasile Lupu, c~nd devine unul din•
tre sfetnicii lui de incredere, apoi
mare vornic al T~rii de Jos. In a•
ceast~ calitate are intotdeauna cu•
v~ntul hot~r~tor in divan.
Intre anii 1642 $i 1647,
redac•
teaz~ Letopisetul T~rii
Moldovei, singura sa lucrare
cunoscut~, r~ma• s~ neterminat~.
Aceasta marchea• z~ inceputul
istoriografiei 1n limba rom~n~.
Constituirea istoriografiei
I
rom~nesti: Grigore Ureche
Cronica boierului Grigore Ureche, Letopisetul T~rii
Moldovei, cuprinde evenimente petrecute ~in istoria Moldovei, din
anul 1359 si p~n la a doua domnie a lui Aron-Vod~ (1594).
Originalul s-a pierdut, dar textul ni s-a transmis in copii cu
interpol~rile (adaosurile) a trei copisti: Simion Dasc~lul, Misail
C~lug~rul si Axinte Uricariul.
Intentiile cronicarului sunt expuse in capitolul introductiv
(Predoslovia) care deschide
letopisetul:
Multi scriitori au nevoit de au scris r@ndul si povestea
tr~lor, de au l~sat izvod pre urm, si bune si rele, s r~mie
feciorilor si nepotilor, s~ lefie de ~nv~t~turd, despre cele rele s~
sefereascsi s~
ssocoteasc, iar de pre cele bune surmeze si ss~
~ndirepteze. Si pentru aceea, unii de la altii chizmindu si
insemn@nd si pre scurtu scriind, adic si dumnealui Gligorie
Ureche carele den mila domnu-su au fost vornic mare cu
mult nevoint cetind crtile si izvoadele, si ale noastre si cele
striine, au aflat cap si inceptura mosilor, de unde au izvor@t in
tar~ si s-au mnmultit si s-au l~tit, ca s~
nu s nece a toate tr@le anii trecuti si s nu sstie ce s-au
lucrat,
ss asemene fierlor si dobitoacelor celor mute si f~r
minte. Pre aceea urm~nd si chizmind, m~car c s afl si de
altii semnate
lucrurile Trii Moldovei, apucatu-s-au si dumnealui de au
scris inceptura si adaosul, mai apoi si scderea care se vede c
au venit
in zilele noastre, dup cum aufostu int@iu t~rii si pm@ntului
nostru Moldovei. C~, cum s tampl~, de s@rgu de adaoge
povoiul apei si iarsi de s@rgu scade si simputineaz, asa s-au
adaos si Moldova,
carea mai apoi de alte tri s-au desc~lecat, de s-au de s@rgu l~tit
si
f~r zbav au
indireptatu.

DICTIONAR

au nevoit, vb. -- s-au str~duit mosilor, s.m. - str~mosilor

randul, s.n. - r~nduiala,
organizarea izvod, s.n.
document scris chizmind, vb. -
scriind
cap si inceptur~, (expr.) -
origini
scderea, s.f. -- decadenta
de s@rgu, loc. adv. - degrab~
povoiul, s.n. - puhoiul
s-au desclecat, vb. - a fost
~ntemeiat~
 • Identific ~ntextul Predosloviei, reprodus mai sus,
motivele care l-au determinat pe cronicar s~-si serie cartea.
• Intuind originea neamului s~u, Grigore Ureche este cel
Letopisetul T~rii dint~i dintre cronicarii moldoveni care afirm~ ideea latinit~tii limbii
Moldovei si a poporului roman. El scrie c~ au trecut pre aice Traian,
de Grigore Ureche
(eel mai vechi manuscris)
impratul R~mului si ~ncearc~ s~ dovedeasc~ asem~n~rile de
ordin
lexical dintre limba roman si cea latin~. In leg~tur~ cu
ideea
latinit~tii, ~in opera cronicarului apare constiinta originii comune a
rom~nilor din Transilvania si Maramures, care sunt de acelasi neam
cu moldovenii: Rum@nii, c@ti s~ afl~ l~cuitori fn Tara Ungureasc~
si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc suntu cu moldovenii si
toti de la Ram se trag. Explic~ de ce insist~ cronicarul asupra
originii latine a rom~nilor.
 Constiinta responsabilit~tii ~n fata istoriei:
Miron Costin
Istoriografia rom~neasc~ ~nceput~ prin opera lui Grigore inceptura letopisetului
Ureche a fost continuat~ de Miron Costin, c~rturar cu o vast~ este vorba despre lucrarea De
cultur~ si fin diplomat. Prin anvergura lucr~rilor sale, Costin este neamul moldovenilor, care urma
personalitatea cea mai proeminent~ din t~rile rom~ne, ~n tot s~ fie o introducere la cronica lui
veacul al XVII-lea. Costin
Miron Costin prezint in Letopisetul T~rii Moldovei scrisori, s.f. -- scrieri
de la valuri, s.n. - vremuri de
Aron Vod~ ~ncoace evenimente petrecute dup~ 1595, anul ~n care cump~n~, incerc~ri grele
se oprise cronica lui Ureche. Intentia lui Costin a fost s pr~vim, vb. - asist~m,
suntem martori
~nf~tiseze istoria Moldovei de la ~nceputuri, din desclecatul
cursul t~rii istoria trii
cu cel dint@i,
desclecatul t~rii cel al
carele au fostu de Traian-~mp~ratul si p~n~ ~n zilele sale, dup~
doilea venirea lui Dragos din
cum Maramures in nordul Moldovei
m~rturiseste ~in prefata megiiase, adj. - vecine
cronicii:
tenchiu, s.n. - sf~rsit
Fost-au gandul mieu, iubite cititoriule, sfac letopisetul
T~rii noastre Moldovei din desc~lecatul ei cel dint~i, carele au
fostu de Traian-impratul si urdzism si mnceptura
letopisetului. Ce sosir asupra noastr cumplite aceste vremi
de acmu, de nu stm de scrisori, ce de griji si suspinuri. Si la
acestu fel de scrisoare g@ndu
slobod si fr valuri trebueste. lar noi prvim cumplite
vremi si cumpnmare pm@ntului nostru si noa. Deci
priimeste, in ceast
dat, at~ta din truda noastr, cat s nu s uite lucrurile si
cursul
trii, de unde au pr~sit a scrie rposatul Ureche
vornicul.
Afla-vei de la Dragos vod, din desclecatul trii cel de
al doilea, la letopisetul lui, pre randul su scrise domniile trii,
pan
la Aron vod. lar de la Aron vod~ incoace incepe acesta
letopiset, carea ti l-am scris noi, nu cum s-ari cd~ de-
amnuntul. C~ le• topisetele cele streine lucrurile numai ce-s
mai insiimnate, cum sintu rzboaiele, schimb~rile, scriu a trilor
megiiase, iar cele ce s lucreadz ~n casa altuia de-amnuntul,
adic~ lucruri de cas, n-au
scris. Si de loc letopiset, de muldovan scris, nu s afl~. lar tot
vei
afla pre r@ndu
toate.
Si priimeste, aceast dat, aceast putin trud a
noastr, care am f~cut, s nu treac cumva cu uitarea, de unde
este prsit, cu aceastfgduint, csi letopiset mntreg s
astepti de la noi, de om avea dzile si nu va hi pus
preavecinicul sfat puternicului Dumnedz~u t~rii acestiia tenchiu
si soroc de sf~rsire.

DICTIONA
R

predoslovie, s.f. - prefat

voroav, s.f. - cuvant
 Miron Costin (1633-1691), cronicar moldovean. Face studii in
Polonia, iar dup~ ~ntoarcerea ~n tar are functii militare si diplomatice im•
portante (mare vornic, mare logof~t). Apartin~nd boierimii inalte, este
implicat in principalele evenimente politice ale epocii. Suspectat c~ ar
participa la un complot impotriva dom• nului Constantin Cantemir (tat~l lui
Dimitrie Cantemir), este omor~t din ordinul acestuia.
Scrie Letopisetul T~rii Mol• dovei (1675), reconstituind eveni•
mentele petrecute ~ntre 1595 si 1661, poemul filozofic Viiata lumii si De
neamu/ moldovenilor, lucrare in care demonstreaz~ originea latin~ a
rom~nilor. In limba polonez~ a re•
dactat Cronica T~rilor Moldovei si
Munteniei (Cronica polon~) si
/storia in versuri po/one despre
Moldova si Muntenia (Poema polon~).

R
 • Desi a dorit s~ scrie letopisetul T~rii noastre Moldovei
din desclecatul dint~i, Costin a reusit s~ continue doar
cronica
~nceput~ de Grigore Ureche. Explic~ motivul renunt~rii sale.

Alt oper~ important~ a lui Miron Costin este De neamul

mol• dovenilor, din ce tar au iesit str~mosii lor, lucrare cu un
profund caracter istoric, scris~, pe de o parte, pentru a suplini lipsa
de stiinta
inceputului acestii tri si, pe de alt~ parte, pentru a combate
oc~rile si basnele (scornelile, relat~rile neadev~rate) ale celor care
au f~cut ad~os~turi cronicii lui Grigore Ureche, respectiv,
interpolatorii letopisetului.
Semn~tura lui Miron Costin

I
pe un act din 1679
 Predoslovie, adic~ desc~lecatul trilor dint@i, de Traian impratul Ramului, cu
cuvantare dint~i, cteva sute de ani peste mie trecute, s sparie g@ndul. A l~sa
de desclecatul iarsi nescris, cu mare ocar~ nfundat neamul acesta de o
,t~rii
samde
dint~i scriitori, este inimii durere. Biruit-au g@ndul smapuc de
s, i a aceast
neamu trud, s scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor si
lui s•
moldo mintie s@ntu lcuitorii trii noastre Moldovei si asa si
venes T~rii
c Muntenesti, cum s-au pomenit mai sus, si rom@nii din t~rile
un•
C guresti, c tot un neam sunt si odat desclecati, de unde
~ suntu
t veniti strmosii lor si de cand s-au os~bit si au numele acest
r de
e acmu, moldovan, si muntean, in ce parte de lume iaste
Moldova, hot~rele ei pan unde fost int@i, ce limb~ tin si p@n
c acum, cine au lcuit mai nainte de noi pe acest pm@nt si supt ce
i nume, -scot la stire tuturor carii vor vrea s stie neamul trilor
t acestora.
i
t
• In Predoslovie, ~ntr-una dintre cele mai frumoase
pagini care s-au scris in aceast~ epoc~, Miron Costin mncepe prin
o
a-si ar~ta
r ~ndoiala ce l-a st~p~nit ~nainte de a scrie despre ~nt~mpl~ri
i foarte
u ~ndep~rtate, cu c@teva sute de ani peste mie trecute. El prezint~
Inceputul trilor apoi fr~m~ntarea si lupta care s-au dat ~n sufletul s~u, pan c~nd
acestora si neamului a luat
moldovenesc si mun• hot~r~rea de a-si redacta lucrarea: Biruit-au gndul s m apuc
tenesc si c~ti sunt si in de
t~rile unguresti cu acest
nume, rom@ni, si pan aceast trud~. Identific~, ~n text, motivele care l-au determinat
astzi, de unde sunt si din s~-si
ce smintie, de cind si duc~ la bun sf~rsit
cum au
munca.
desclecat aceste p~rti de
- Scrierea istoriei reprezint~ pentru Costin o problem~
pm@nt, a scrie, mult~
de constiint~, ce implic~ responsabilitatea moral~ ~n fata
vreme la cumpn au
urmasilor. El formuleaz~, ~n termeni clari, ideea responsabilit~tii
st~tut cugetul nostru. S~ istoricului care nu trebuie s~ se abat~ de la principiile sale.
~ncep osteneala aceasta Selecteaz~, din text, secventele incare este exprimat~ aceast
dup at@ta vacuri de la idee.
Istorie s, i fict, iune: Ion ~ndep~rtat~, au fost nevoiti s~
foloseasc surse
Neculce istoriografice au• tohtone si
Continuatorul cronicii lui Miron Costin este boierul Ion str~ine, Neculce apeleaz~, ~n
Neculce, care duce letopisetul p~n~ ~n vremurile contemporane primul rand, la traditia oral,
lui. Opera sa, Letopisetul T~rii Moldovei, cuprinde evenimente utiliz~nd informatii din
petrecute ~ntre anii audzitele celor b~tr@ni boieri.
1661 si 1743, o etap~ dramatic~ a istoriei moldovenesti, marcat~ La multe dintre int~mpl~ri fie
de r~zboaie, intrigi, dec~dere si de ~nceputurile domniilor a fost martor, fie a participat
fanariote. direct, de aceea ele au fost
Predoslovia cronicii precizeaz~ izvoarele de inspiratie. scrise dintru a sa stiint, f~r~
Spre deosebire de Ureche si Costin, care, scriind despre o s~ mai recurg~ la un alt izvor,
perioad~ mai c~ci istoria aceasta au fost
scris~ in inima sa, de unde pronuntatul caracter memorialistic al
textului:
[...] lar~ de la Dabije-Vodd ~nainte ~ndemnatu-s-au si Ion
Neculce, bi-vel-vornic de Tara de Sus, a scrie mntru pomenirea
domnilor. Ins pnla Duca-Vod~ cel b~tran l-au scris di pe neste
izvoade ce au aflat
la unii si altii si din audzitele celor b~tr@ni boieri; iar de la Duca-
Vodd cel btran inainte, pn unde s-a vid~, la domnia lui
Ion-Vodd Mavrocordat, nici de pre un izvod a nemrui, ce au scris
sangur, dintru
a sa stiint, ct s-au tmplat de au fost in viiata sa. Nu i-au mai
trebuit
s
istoric strein, citeascsi sscrie, c au fost scris~in inima sa.
Deci
vpoftescu, cetitorilor, pre unde arfi gresit condeiul mieu,
spriimiti,
s nu g@nditi c~ doarpre voia cuiva sau in pizma cuiva, ce,
precum s-au tmplat, cu adevr s-au scris. Doar niscaiva veleaturi
a anilor de s-orfi gresit, iar celelalte ~ntru adevr s-au scris.
Mai socotit-au si din letopisetul lui Evstratie logof~tul si a
lui Ion Neculce (1672-1745),
Simion dasclului si a lui Misail clugrului niste cuvinte c@teva, de cronicar moldovean. Intr~ de timpu•
nu le-au lsat s nu le scrie, ce le-au scris, mcar c dumnealui riu in viata public~ si se inalt~
Miron logof~tul si cu Nicolai fiiu-su nu le-au scris, si-i oc~r~ste. treptat pe scara dreg~torilor. Este
Si s cade nevoit s~ se refugieze, din cauza
s-i ocrasc, undeface c sunt moldovenii din t~lhari. Bineface instabilit~tii vremurilor, in Rusia si
c-i Polonia. Se reintoarce in Moldova,
in 1720.
oc~reste si dzice csunt basne. Iarpentru Dumbrava Rosie, cum
Spre sf~rsitul vietii (incep~nd
cau arat-o Bogdan-Vod~ cu lesii, Miron logoftul au lsat de n- din 1733), scrie Letopisetul T~rii
au scris. Dar acee dzicu s nu fie basn. Si pentru neamul Moldovei, oper~ de interes istorio•
Movilestilor, si cum grafic, dar mai ales literar. Talentul
li s-au numit acest nume, dintru Stefan-od~ cel Bun, Moghil, s~u de povestitor este remarcabil,
iar nu-i basn. Si altele multe n-or fi stiut istoricii streini, ca s prin stil anticip~ndu-i pe lon
Creang~ si Mihail Sadoveanu.
le po• meneasc toate. Deci o samde istorii mai alese si noi nu le-
am lsat snu le scriem. Insnu le-am scris la randul lor, ce s-au
pus de o parte,
mnaintea domniii Dabijii-Vodd s-au scris. Ce cine va vr~ s~ le
cread, bine vafi, iar cine nu le va crede, iar~si bine vafi, cine cum fi
vafi voia, asa vaface. C~ multi istorici streini, de alte tri, nu le stiu
toate c~te s
fac mntr-altpm@ntu. Tot mai bine stiu cei de locu decat cei streini,
ins
ce sface in viiata lor, iar nu in mndelungate vremi, iar istoriile
celi vechi mai bine le stiu istoricii,c le au scris, iar nu audzite.
Deci, fratilor cetitorilor, cu cat veti indemna a ceti pre acest
letopistu mai mult, cu at@ta veti sti a v~ feri de primejdii si
veti fi mai mnvtati a dare rspunsuri la sfaturi ori de tain, ori
de ostire, ori de voroave, la domni si la noroadele de cinste.

O sam~ de cuvinte
de lon Neculce
E
 DICTIONA
R

biv-vel-vornic -- fost mare vornic

pizm~, s.f. -- ciud~, necaz, nemultumire
veleat, s.n. -- dat~, termen
basn, s.f. -- relatare mincinoas~, scornit~, fals

• Stabileste deosebiri ~ntre cronica lui Neculce si cele ale

~naintasilor ~n ceea ce priveste prezentarea evenimentelor istorice.
- Consideri c apropierea ~n timp de evenimentele narate,
ca
~n cazul lui Ion Neculce, este ~n beneficiul istoricului sau
al scriitorului? Argumenteaz~. Poti apela si la extrasul urm~tor
din Istoria literaturii rom@ne... de Al. Piru, dar ar fi util s~ citesti si
cele
42 de legende cuprinse ~n O sam de
cuvinte.
~Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este continutul
lor educativ f~r~ ostentatie sau cump~nit anecdotic, epicul cuminte,
b~tr~nesc, naratiunea simpl~, popular~. Este lesne de ~nteles de ce
legendele din O sam~ de cuvinte au fost at~t de citite si prelucrate
de scriitorii din secolul urm~tor. Acestia au g~sit f~r~ mult~ z~bav~
subiecte de-a gata, necesit~nd doar versificatia pentru a fi transfor•
mate ~n c~ntece, balade sau poeme. De cele mai multe ori
~ns~,
observatie care nu s-a f~cut, legendele lui Neculce pierd din
auten•
ticitate ~ni prelucr~rile poetilor, p~str~ndu-si mai departe adev~ratul
parfum numai in original."
(Al. Piru, Istoria literaturii
Letopisetul T~rii Moldovei romane de la origini pan~
de Ion Neculce la 1830)
(fila 332 a manuscrisului) .I~~.., •

'&.as
CONCLUZIL

Cronicarii moldoveni si munteni au pus bazele procesului de

constituire a istoriografiei rom~nesti, care va face posibil~ aparitia
~n epoca pasoptist~ a primilor istorici rom~ni ~n acceptia modern~
a termenului: Mihail Kog~lniceanu si Nicolae B~lcescu.
~Inflorirea, cu totul remarcabil~, a scrierilor cu caracter isto•
riografic pe care o ad~postesc secolul al XVII-lea si primele decenii
ale veacului urm~tor, at~t in Moldova, c~t si in Tara
Rom~neasc~, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.
Nivelul, di• versitatea, varietatea modalit~tilor de abordare
demonstreaz c~ produsele literare ale acestei epoci de varf sunt
firesti ~mpliniri ale unor preocup~ri ce se definesc prin durat~ si
constant~. Secolul al
XVI-lea ~ni cultura rom~neasc este dominat - dup~ p~rerea noastr~ •
de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instal~rii
si
~ncheg~rii constiintei nationale), care ~i anim~, la fel de intens, pe
oamenii politici, ca si pe c~rturari. Intoarcerea c~tre propriul trecut,
 consolidarea leg~turilor cu ~naintasii si punerea ~n valoare a tra•
ditiilor nationale (toate semne ale perenit~tii, ale unei permanente
constientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenent~ a
prezentului la un curs comun al istoriei..."
(Dan Horia Mazilu, Marii
cronicari ai secolului al
XVII-lea)
Recuper~nd prin opera lor istoria rom~nilor de la 1. Prezint argumentele
~nceputuri, cronicarii moldoveni si munteni au pus, pentru prima aduse de Grigore
oar~, pro• blema originii latine a poporului roman. Afirmatia Ureche ~n Letopisetul
f~cut~ de Grigore Ureche, potrivit c~reia toti rom~nii de la Ram T~rii Moldovei pentru
se trag, a fost reluat~ de Miron Costin ~n cronica sa si afirmarea unit~tii de
dezvoltat ~n tratatul De neamul moldovenilor. Aceeasi origine, de neam si de
conceptie se reg~seste si ~n opera istoric~ a stolnicului limb~ a rom~nilor.
Constantin Cantacuzino. Ideea romanit~tii poporului roman, pus~ 2. Comenteaz~ continutul
de cronicari in leg~tur~ cu aceea a latinit~tii limbii rom~ne, a Predosloviei din tratatul
contribuit la formarea constiintei nationale. De neamul
Dincolo de aspectul pur istoric, cronicile au si o valoare moldovenilor de Miron
literar~. Costin, urm~rind logica
ideilor expuse
Aici se ~nt~lnesc, ~ntr-o form~ incipient~, procedee ale prozei
s
artistice: naratiunea, portretul, descrierea, dialogul. Influenta
i
cronicarilor asupra literaturii romane moderne este indiscutabil~.
Autori precum Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Dimitrie i
Bolintineanu, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu s.a. s-au n
inspirat din opera acestora. t
e
SUGESTII n
BIBLIOGRAFICE
t
George Ivascu, Istoria literaturii rom@ne, I. In capitolele i
con• sacrate cronicarilor moldoveni si munteni, opera i
acestora este analizata in contextul epocii; sunt relevate l
aspectele umaniste, valoarea istoriografic~ si cea literar. e
Alexandru Piru, Istoria literaturii rom@ne de la originipan~ la
1830. c
Capitolele dedicate cronicarilor ofer informatii r
consistente despre biografia fiec~ruia si formatia o
intelectual~; sunt scoase n
~n evident~ aspectele de natur~ artistic~ ale i
operelor. c
Nicolae Cartojan, Istoria literaturii romane vechi. Volum de a
refe• rint~ pentru studierea literaturii rom~ne vechi, se r
u
remarc~ prin bog~tia si varietatea informatiei, dar si prin
l
analiza ~n detaliu a fiec~rei opere.
u
G. Clinescu, Istoria literaturii rom~ne de la originipan~n
preent. i
In capitolele consacrate cronicarilor moldoveni si munteni, .
3. Ion Neculce,
cri•
continuatorul
ticul valorific~ valentele literare din opera Letopisetului T~rii
acestora. Moldovei scris

IEEE
de Ureche si apoi de
Costin, aduce o nou~
viziune cu privire la
interpretarea adev~rului
 istoric din legendele cuprinse ~n O sam~ de cuvinte, o
addenda la letopiset. Prin ce se caracterizeaz~, din acest
punct de vedere, continutul acestor texte?
4. Realizati un proiect intitulat Arta portretului si a
naratiunii mn opera cronicarilor moldoveni. In realizarea
lui se recomand~ s~ urm~riti cum letopisetele lui Ureche,
Costin siNeculce, desi sunt scrieri istoriografice, au si o
valoare artistic~ prin portre•
tizarea unor domni, prin nararea unor scene de viat, prin
su•

Boie
r
(inceputul secolului al XVIII-
lea)
 biectivitatea relat~rii, prin consemn area un or evenimente
tr~ite
(in cazul lui Neculce) etc.
Sugestii pentru alegerea fragm
entelor:
- arta portretistic~: Stefan cel Mare, Ilias Rares, Petru Schiopul
(Grigore Ureche); Nicolae Milescu, Constantin Cantemir,
Petru eel Mare, Dosoftei (Ion Neculce);
- arta naratiuni i: b~t~lia de la Baia dintre Stefan cel Mare si
Matei Corvin, intoarcerea la tronul Moldovei a lui Alexandro
L~pusneanu, prezentarea domn iei lui Ion-Vod~ Arm eanul
(Grigore Ureche); tabloul invaziei l~custelor, complotul
logof~tului Gheorghe Stefan contra domni torului Va sile
Lupu (Miron Costin); legendele despre Ghica-Vo d~ si
despre Nicolae Milescu, sf~rsitul tragic al lui Miron Costin,
vizita lui Petru cel Mare la lasi (Ion Neculce).

Pentru realizarea acestui proiect se recomand~ ca bibliografie:

A. Texte:
• Grigore Ureche, Letopisetul T~rii
Moldovei;
• Miron Costin, Letopisetul T~rii Moldovei de la Aaron-
Vod~
~ncoace
;
• Ion Neculce, Letopisetul T~rii Moldovei de la Dabija-
Vodd p@nla a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat.
B. Studii critice:
Se vor consulta operele recomandate ~n manual la
bibliografia studiului de caz Formarea constiintei istorice.
+ '. ·Gazza&
•
f ind, i, nn+
i Gri s i«id, a Alli+
l~is I-si K:E: Gas. ''

J
:'1§
; !}
!
?
1

'.$
~

R
e%~

+
,t ,
T[it pint 4nnirs

,y ,
g2:,
Ti in
a g Air~
l. g ig
riv», (Lt6ala ti#as N m.
aw wr lm lrj sir;"·y
r .
4
is 6 my«o++)
la, cwt vi sst
Tip~ritur~ din vremea lui Serban Cantacuzino
1.
I E HJ E ET I HI = E3
In grupe de trei-patru colegi, discutati despre int~mpl~ri legate
de viata si de domnia lui Vlad Tepes, pe care le-ati aflat din
diferite surse (istorie, literatur~, cinematografie etc.).
Comuni• cati si celorlalti colegi de clas~ informatiile
voastre.
2. Discutati despre imaginea de azi a lui Vlad Tepes. Considerati
c~ ea ~i reflect~ cu adev~rat
personalitatea?
3. Ce tip de texte literare - epice, lirice, dramatice, cornice,
tra• gice etc. - considerati c~ ar fi mai potrivite pentru a-l
avea ca personaj pe Vlad Tepes? Motivati-v~ opiniile.

bun sau rea cum este,

T, aduce fn Zimba aceasta un
IGANIAD4" product nou.
Izvoarele sunt amintite
chiar de autor: Omer cel vestit,
de Ion Budai-Deleanu
mosul tuturor poetilor (Iliada,
Odiseea si, ~n special,
PUNCTE DE REPER Batrahomiomahia R~zboiul
soarecilor cu broastele),
Tiganiada sau Tab~ra tiganilor este un Tassoni (La secchia rapita,
poemation eroi-comico-satiric alctuit ~n doaosprezece c@ntece adec vadra r~pit) si Casti
de Leonache Dianeu [anagrama numelui Budai-Deleanu], (Gli animali parlanti,
mmbogtit cu multe insemnri si luri-aminte de ctre Mitru adecjivinele vorbitoare).
Perea [Petru Maior] si altii Modelul, evident chiar si din
mai multi in anul 1800. In ~Prolog', autorul ~si justific~ alegerea titlului, r~mane ins~
alc~tuirea Iliada ~altoit~ pe trunchiul
poeticesc, pe care o numeste jucrea, prin dorinta de a forma si comic al Batrahomiomahiei.
a La ~nceputul secolului al
introduce un gust nou de poezie rom@neasc, preg~tindu-i pe
XIX-lea, ~in literatura
tinerii
european~, epopeea de tip
cei de limb iubitori a cerca si cele mai r~dicate si mai ascunse
clasic, caracterizat~ prin
de• sisuri ale Parnasului, unde lcuiesc muzele lui Omer si a lui
Virghil. Este de subliniat caracterul programatic al acestei prezenta sublimului, intrase
declaratii, c~ci numele de jucrea nu trebuie ~nteles ad litteram,
ci doar ca un gest de protocolar~ modestie.
O Epistolie ~nchin~toare ctre Mitru Perea, asezat
~naintea textului, aduce precizri legate de continut:
...toatpovestea mi se pare c-i numai o alegorie (s.n.) mn multe
locuri, unde prin tigani s inteleg s-altii, carii tocma asa au
f~cut sifac, ca si tiganii oarec@nd. Cel int~lept va mntlege! C~t
priveste modalitatea narativ~, am mes•
tecat ~ntru adins lucruri de sag, ca mai lesne s~ s~ mnteleag si
s
plac~d. Trebuie remarcat orgoliul autorului care afirm~ transant
cum
c aceast oper nu este furat, nici imprumutat de la vreo
alt limb~, ci chiar izvoditur noao si orighinal rom@neasc.
Deci,
 lon Budai-Deleanu ( 1760-
1820), scriitor, filolog, istoric. Fiu al unui preot greco-catolic, 1nvat~ la
seminarul de la Blaj, apoi urmeaz~ cursuri de filozofie la Viena si este
absolvent al Facult~tii de Teologie. Re~ntors in Transilvania, este o pe•
rioad~ profesor la Blaj, dar in urma unui conflict cu episcopul loan Bob se
stabileste la Lemberg, in capitala Galitiei (azi Lvov, in Ucraina). Aici este
secretar de tribunal si consilier de curte. R~mane la Lemberg p~n~ la
sf~rsitul vietii, dar p~streaz~ o str~ns~ leg~tur~ cu intelectualii rom~ni din
Transilvania.
Opera sa capital~ este epo•
peea eroi-comic~ Tiganiada, p~stra• t~ in dou~ versiuni: prima, din jurul a•
nului 1800, cealalt~, din jurul lui
1812. Din p~cate, a r~mas nepubli• cat~ vreme de sapte decenii si nu a
putut influenta evolutia literaturii ro• m~ne.
Pe plan filologic, este autorul unei gramatici si al c~torva dictio• nare.
Are meritul de a fi preconizat
studiul comparativ al limbilor roma• nice si de a fi introdus o terminolo• gie
gramatical~ modern~.
in domeniul istoriografiei, a scris
o lucrare in care sustine latinitatea rom~nilor si continuitatea elemen• tului
roman in Dacia. Prin intreaga sa activitate cultural~ este unul dintre
c~rturarii de frunte ai Scolii Ardelene.
 ~n declin. Constient de acest fapt, Budai-Deleanu ~ncearc~ s~
revi• talizeze specia tocmai prin suprapunerea comicului si a
satirei, care devin dominante in Tiganiada. ~Inventia' nu apartine
scriitorului ardelean, dar ~n literatura rom~n situatia este
rarisim (o vom
re~nt~lni doar ~ni anii '80 in Levantul lui Mircea C~rt~rescu, o
alt~
epopee ,,de sertar", unde, din fericire, a r~mas nu un secol, ci
doar un deceniu) si echivaleaz cu actiunea de salvare a unei
specii pe cale de disparitie, din pcate f~r~ a produce efect ~n
epoc~, pentru c~ textul nu a fost cunoscut de scriitorii timpului,
fiind tip~rit integral abia in anul 1925.
Fundalul este eroic lupta pentru independent~ condus~ de
Vlad Tepes. Inprim-plan se afl~ ins~ peripetiile comice ale
tiganilor care, pentru obtinerea libert~tii, dar si a m~nc~rii,
promise de domn
in schimbul angaj~rii ~n lupt~, cl~toresc de la Fl~m~nda la
Inimoa• sa. Multumirea este totusi mai mare pentru m~lai si clis
(sl~nin~) dec~t pentru slobozie. Fiindc~ mersul este anevoios
prin sfad~ mult si hodini dese, tiganii se hot~r~sc s~ pun~
~nainte carele cu merinde. Cum nici ~n acest caz nu obtin efectul
scontat, trimit solie
lui vod~, solicit~ndu-i s ordone ca distanta dintre cele dou~
Manuscrisul Tiganiadei a loca•
fost adus in tar~ de c~tre Gh. lit~ti s~ nu dep~seasc~ un mil, ...Apoi sdea sloboziel De a face
Asachi in anul 1869, fiind publicat
trii hodini c@te o dat. Armata tiganilor mai doreste si ...p
partial, mai int~i in revista
Buciumul rom~n in• drum v-o paz, [...] / Ca la primejdie sne ajute;/ D arfi
tre 1875 si 1877. Au urmat m~car numa doao sute. Lucrurile se complic~ prin amestecul
nume• sfintilor, de partea ro• m~nilor, si al diavolilor, de partea turcilor.
roase reedit~ri, mai mult sau mai Satana o fur~ pe Romica, logodnica viteazului Parpangel, oprind
putin reusite, ultima fiind editia iar c~l~toria, c~ci ~ndr~gos• titul o caut~ pretutindeni, ajung~nd
critic~ din anul 1999 a lui Florea
Fugariu, cu un studiu introductiv de chiar si in lad si ~n Rai. Totul se sf~rseste cu ~nc~ierarea tiganilor
Gh. Toh~neanu. si cu hot~r~rea lui Dumnezeu de a prelungi fnc vreme
lungjugul turcesc, prin plecarea lui Vlad in urgie.
Elementul satiric este dat de alegorie, c~ci, s~ nu uit~m,
prin tigani s ~nteleg s-altii, iar comicul rezult, cu prec~dere,
din com• portamentul ,,eroilor".
Convingerea scriitorului este ca fiecare subiect tratat
presupune un limbaj pe m~sur~: ...poetul fn voroava sa deobste
[..] mntrebuin• teazcuvinte obisnuite ~ntre trani, afar~ de
t@mplri c@nd vorbeste altcuiva, cci atunci asa-si chibzuieste
voroava ca sfie cuviincioa• spersoanei care vorbeste. Or, cum
dominanta textului este dat~ de intentia comico-satiric~, limbajul,
ca si comportamentul personaje• lor, indiferent de zona din care
provin, i se adapteaz~ pe deplin.
4 Totul respect ins~ limitele prescrise ~nc din Antichitate,

id de
Aristotel, care cerea ca poetul s~ vorbeasc~ pe c~t se poate de
putin

l
in nume propriu. De aceea, autorul recurge la un procedeu
original,
plas~nd ~n subsolul paginii note si comentarii ale unor
presupusi cititori, av~nd nume ce sugereaz~ firea sau
preocup~rile fiec~ruia:
Mandril~, Idiotiseanul, Coantres, Onochefalos, Eruditian, Filologos
TIGANIADA
 I
L
etc. Idiotiseanul, de exemplu, nu pricepe c~ prezenta ecoului ~n
la• mentatia ~ndr~gostitului Parpangel, nem~ng~iat de pierderea
Coperta Ro• mic~i, este doar o metafor~: Ce tigan nebun! Dar nu putera

.
el s cunoasc c nimini nu-i rspunde, ci numai sunetul
vorbelor lui
edit iei critice r~zbate. Contributia lui Mitru Perea este predominant
filologic~:

din 1953 a

s
Tiganiadei, ingrijit~ de J. Aurariu -- explic el -- cuv@nt adev~rat rom@nesc; adecse
Byck numesc

L l
asa cei ce spal aurul. Pe unele locuri s~ zic biesi, de la
baie, adec aurrie unde ssap din pm@nt aurul. Uneori
comentariul cap~t~ un aspect colocvial, prin interventia mai
multor ~cititori', ca in schimbul de replici legat de portretul
ironic al judelui Neagu, iubitorul de dreptate, ce numai de o
parte aude: Oarecum nu s loveste!... Zice c~ Neagul au fost
iubitoriu de dreptate si apoi zice c n-auzea numai de-o parte.
Dac asculta el numa pe o parte, vai de judecata lui! -
Mandril; Ei! Deac nu auzia de o parte, atuncea, dar,
trebuia s-i vorbeasc de cea parte de care auzea. •
Onochefalos.
De altfel, limbajul constituie una dintre reusitele lui Budai-De•
leanu care, desi recurge de obicei la varianta vorbit~, nu
ocoleste nici expresia savant-neologic~. Vom int~lni, asadar,
al~turate neolo• gisme precum antisambr, melancolie, himer,
intrigant si regionalisme, bias, bal, cioars~ ori creatii proprii,
obtinute mai ales prin derivare: bogtate, goltate, pg@nie, a
obr~zui (a desena
un portret) etc. Asemenea bog~tie lexical~ ~i permite ~ndr~zneli
prozodice pe care le vom mai ~nt~lni doar ~n lirica modern~,
la Tudor Arghezi, de exemplu, sau la Nichita St~nescu. El face
s~ rimeze substantive precum poart~ ori sar cu forme
verbale
omonime; adjective si pronume cu nume proprii: misel -
Corcodel, el - Aristotel; chiar dac~ mai rar, se foloseste si de
procedeul numit
~inc~lecare', combin~nd verbul cu o alt~ form~ verbal
incomplet, ce se continu ~n versul urm~tor: zis - ca s mi
s...
O astfel de tes~tur~ subtil de inovatii este unic ~n
literatura rom~n a momentului. Tocmai de aceea este cu at~t mai
regretabil faptul c opera lui Budai-Deleanu nu a fost cunoscut
de contem•
porani ori de scriitorii generatiei urm~toare,
pasoptistii.

C~ntul I (fragmente)

1 Mus! ce lui Omir odinioar

Cantasi Vatrahomiomahia'
Cant si mie, fii bunisoar~,
Toate c@te f~cu
tig~nia,
Cnd Vlad Vodd ~i dete
slobozie, Arme s-olaturi de
mosie.

Mus~: acest cuvant este elinesc, obisnuit acum mai la toate sifecioare viergure, de
limbile, mai v@rtos la poesie sau c@nd scriu cu stihuri. Precum s-arat la musicsi poetic~ afl•
Mitologhia Elinilor, musa vaszic~ stiintsau mai v@rtos toare. Pentru aceasta
zanafl~toare de stiint~. Eli• nii cinstea noao muse, precum: Clio, poeticii elinesti si l~tinesti,
Euterpe, Thalia, Melpomene, Terpsihore, Erato, Polimnia, Orania si vrand s mnceap vreun
Calliope, care toate s-au zis ziele sau z@ne, nscute de Joie (sau Zevs) c@ntec, le chiema fntru
ajutoriu. Jarpoeticul nostru aici chiam mndeosebi pre acea mus~ care
oarec@nd au c@ntat lui Omir Vatrahomiomahia, adecb~taia soarecilor
cu broastele. - Mitru Perea

<
Tiganiada
(pagin~ de manuscris)

2 Cum tiganii vrur~ s~-si aleag 52 Si vrand s le fac o n~t~raie,

I
Un vod~ in tar s-o stp@nie Zbur~ in giur pe deasupr~-le roat
Cum, uit@ndu-si de viata C@teva ori, ca s-o cioc~rlie,
drag, Purure cant@nd cha! car! si iat
Arme prinsr cu Bietului Goleman, ce pe iarb~
vitejie, Sezand ura, se cufuri in barb~!...
Ba in urm ~ndrznir s-a s
bate
Cu murgestile pg@ne gloate.

3 Cum apoi, prin o g@lceav amar 53 Si tot cronc~nind, de-acolea mears,

(C~ci nu s nrvea depreun), Iar dintr-un alb nuor Sant-Ilie
Toti cari incotro fuga luar~, Trosc! asa-l pogni cu sgeata ars
Ls@ndu-si tar, vod si corun. Tocma mntr-a capului g~v~lie,
Ins toate acestea sf~cur Ct corbul czu mort, iar Stana
Prin dimoneasc ametitur. [...] Fugi zberand s-astup@ndu-si rana.?

51 Goleman era s mai ~nceap 54 La aceast artare minunat,

A gr~ire, si abia cat zis: La toat adunarea czu great.
~Toate aceste nu pltesc o Toti s~ mira cu gura c~scat,
ceap~!' Si de fric toti albis in
Cand Stana, care aci fat; Jar stergandu-s barba
sosis Goleman Sudui de mampe
Dezbr~cand negura mntunecat, croncan.
In chip de corb la tigani s-
arat.

? Trosc este onoma-poeticon, pref~cut cuvnt din sunetul care

face fulgerul c~zand; sau, dupasmnarea sunetului de tunet, care
szice pe unele locuri si ,treznet', precum ,a fulgera''sau a
tuna''zic alti ,a trezni". -- Mitru Perea
a) Bine s~ zice cdaco minti, so minti groas! Ce aufcut
corbul
sracu, ca sspedepseasc; mai bine era s-omoare Sant-lie pe
Stana
dect pe bietul corb! -
Onochefalos
b) Asadar, deaca ar fi Stana muritoriu, dar el e nemuritoriu,
cum sunt toate duhurile. - Musofilos
 DICTIONA
R

murgesc, adj. negru-roscat, castaniu ~nchis sau

cenusiu
corun, s.f. -- coroan
dimoneasc, adj. - dr~cesc,
diabolic
a se nrvi, vb. -- a lua sau a face s~ ia un obicei r~u, a se ~nv~ta cu
n~rav
price, s.f., (inv.) - ne~ntelegere,
ceart~
dad, s.f., (reg.) -termen de respect folosit de oamenii de la tar~
pentru a se adresa unei persoane mai ~n v~rst~
gv~lie, s.f. teast~, moalele
capului

EXPLORAREA TEXTULUI

Mus!...
1. Celebra invocatie c~tre muz~, care deschide Iliada, pun~nd
de la ~nceput o distant~ respectuoas~ ~ntre artist si
inspiratoarea sa
- Cant, zeit, mania ce-aprinse pe-Ahil Peleianul..., -
devine
~n Tiganiada Mus~d! [...]/ Cantsi mie, fii bunisoar~ -,
oferind totodat~ cititorului si un indiciu important despre
tonalitatea aleas~ de poet fn ~nf~tisarea peripetiilor eroilor
s~i. Umilinta
creatorului antic ~n fata atotputerniciei protectoarei si Parnas -- munte din Grecia
inspi• ratoarei se transform la Budai-Deleanu in familiaritate: unde traditia credea c~ se afl~ pa•
latul muzelor.
-- Hai, drag~ Mus...; Mus, ian curm-ti odihna lin~... sus, Omer (Homer) -- poet antic
muso! Apolo ~nsusi va fi numit drgut bace. Identific ~n grec, care a tr~it in secolul al IX-lea
cuprinsul epopeii si alte asemenea exemple. i.H., autor al epopeilor lliada si
2. Incipitul (strofele 2-3) contine, ca si fn epopeea Odi• seea; anticii i-au mai atribuit si
alte creatii epice si lirice, precum
clasic~, informatii esentiale despre tem~. Numeste tema
imnuri (C~tre Demetra, C~tre
Tiganiadei, tin~nd seama doar de aceste informatii. Apolo, C~tre Dionysos, C~tre
Pan etc.), parodii
Goleman era s mai mnceap a grire... (Batrahomiomahia -- R~z• boiul
broastelor cu soarecii) sau
1. Elementul miraculos, prezent in toate epopeile clasice, epopeile din asa-numitul Ciclu epic
exist si fn Tiganiada. In Iliada, de exemplu, prin (Tebaida, lliada mic~, Nimicirea
sacrificiul Ifige• niei, acceptat chiar de c~tre tat~l s~u, Troiei, intoarcerea eroilor de la
Troia etc.).
Agamemnon, miraculosul punea povestea sub semnul Virghil (Publius Vergilius Maro)
tragicului. Artarea minunat al c~rei erou este Goleman - poet latin (70-19 1.H.), autor al
asaz~ de la ~nceput textul sub zodia comicului. epopeii Eneida si al unor poeme
care contin tablouri ale vietii rustice,
2. Se pot stabili numeroase corespondente cu t~mpl~ri si grupate in dou~ cicluri, Bucolice $i
~ni perso•
naje din epopeile antice si renascentiste, dar totul, ~ncercase s~-l apere de
la Budai-Deleanu, este tratat in cheie comica. De la Vergiliu, rele apel~nd la magie,
de exemplu, este preluat episodul c~l~toriei lui Parpangel in este Tetis. Cat~
lad si in Rai, de la Milton, episodul fin care demonii deosebire ins~, intre
pl~nuiesc s~-l infrunte pe Dumnezeu. Parpangel este Ahile, zeita cu picioare argintii
dar ~de satr", cum il numeste G. C~linescu, iar mama sa, si b~tr~na vr~jitoare care
Br~ndusa, care descant~ buruieni ~ntr-un
 ceaun. Goleman cel puternic, dar f~r~ minte, este Aiax. Georgice.
Milton (John Milton) - poet
Dr~ghici cuminte/ Cerele englez (1608-1674), autor al epo•
multe veacuri v~zuse/ Si totusi din gur niciun dinte/ peii Paradisul pierdut.
Inc~d pan atuncea nu-i czuse este ~nteleptul Nestor, iar Petru Maior -- c~rturar ilumi•
iubitorul de dreptate Neagu, ce numai de o parte aude nist ardelean (1760?-1821), istoric,
este, desigur, filolog, teolog. A scris Disertatie
pentru inceputul limbei rom~•
Agamemnon. Identific~ si alte corespondente comice ~ntre nesti, Istoria pentru ~nceputul
personaje si ~nt~mpl~ri din Tiganiada si din epopeile rom~nilor fn Dacia, Istoria bese•
clasice. ricii rom~nilor etc.
3. Inainte de Alecsandri si de Caragiale, Budai-Deleanu
foloseste numele personajelor ca mijloc de caracterizare,
dar si de reali• zare a comicului: Goleman, Corcodel, Sosoi,
Cocolos, Dondu. Argumenteaz~ c~ alegerea numelui
Goleman contribuie la ca• racterizarea personajului, dar
creeaz~ si un efect comic.

C~ntul IX (fragmente)

74 Rauri d~foc mncolo s-mncoace

Merg bobotind ca neste
p@rjoale, Focul nestins toate arde
si coace;
Jar pe zios, in loc de iarb
moale
Jar si spuz~fierbinte rsare,
Nespus din senin dand
putoare.

Tiganiada (Cantul IX),

manuscris din
Biblioteca Academiei
Romane

75 V~zui pe toti dracii in pielea goal Sd legati pe tronuri

R
Cu coarne ~n frunte, cu nas d mnfocate,
cane, P~st tot mangiti cu neagr Band sange fierbinte din potire;
smoal, lar din matele lor
Bra~nci d urs av@nd si coade spintecate
sp@ne, Ochi dii buhii, dii caprii Fac dracii c@rnati si s@ngereti
picioare S-alte m@ncruri pentru drculeti.'
S-aripi d liliac in spinare. [...]
80 Asisdere p domni si boieri
77 Toate pcatele mari d moarte Care jupuiesc p bietul
Au si pedepse dupe msur; t~ran
C~ci prin aha si d~-ahaia parte lau la sine dracii mcelari
Is ia fiescare cerc~turd F~r' a da pentru d@nsii vr'un
Prin care au gresit si dpre care ban, Hr~nindu-i cu ctran si-n loc
Trasfiind s-ab~tu dan c~rare. [...] de-ap, Cufiere mult amarii-fi
fndoapii. [ ...]
79 Tiranii crunti si fr 'de omenie
85 Judeciitoriul ce lu mit [mbl cersind in iad pe la
Pentru ca draci, Ins~pretutindene-fi
sfacstra@mb~tate, Acolo injur
slujeste p~ntru pit Si, f~r~-a le da cevas-in pung
Si numa sangur pntru bucate, Sau in traist, cu c@nii alung. [...]
Dar' a sa cuviincioasplat
Nu o dob@ndeste nice-odat. 106 Raiul e griidina desfiitatii,
Intr ceriu si-mntre pm@nt
86 C~ toti i-o t~g~duiesc in fat~ sdit~, D~ trup pm@ntesc
Si cu marturi ilfac d~ minciun, neapropiat,
Toti judec~torii i s~-mncreat, D minte-omeneasc neg@cit,
Nice-l las~jaloba s~-s spun, Care, dupii vrednicii, sii-mparte
Ci, cand a jeluire s~-apuc, Sufletelor drepte dup~ moarte. [...]
Usile-i arat a sduc~.
108 Acolo vezi tot zile s~rine
87 Nemilostivii ctr~ sraci, Si ceriu limpede, far nuori,
Care-a face mil nu s-ndur, Vantucele dr~glase, line
Dulce suflandprintre frunze si flori,
Totfeliu dii piisiirele ciudate
Cu viersuri cant@ndpre minunate.

109 Acolo Dumnezeu asa face,

S~ nu fie var~ z~dufoas~,
Nici iarnii cu ger, nici toamn rece,
Ci totprim~var mangioas;
Soarele-mnclzeste si desfat,
Jar nu pripeste niciodat.
1 Aici sii mii ierte Parpangel! 0 face prea groas~d! C~ cine au
auzit ca dracii s-aib copii. - Simplitian
a) Si pentru ce nu? Eu am cetit la Scripturii cii fn zilele de demult,
fiii
lui Dumnezeu s-au indrjit cu fetele oamenilor si au fcut copii, si
din copiii aceia apoi s-au f~cut uriesi. Pentru ce dar s~ nu poat~face
dracii cu strigoile copii! - Popa Ciuhurezu din Brosteni
b) Popa Ciuhurezu se vede a avea dreptate, cci s~ ceteste la
un istoricfoarte vechiu anume Jordan (sau, cum zic altii: Iornand), care
V~zui dracii fn pielea zice
goal~... (gravur~ de la c un craiu a Gotilor au izgonit din tab~r~ un feliu de vrjitori si
m~n~stirea Neamt) strige
care apoi dand in pustietate de draci, au f@cut copii, si dintr-acei
copii
s-au nscut Hunii. -- Eruditian
110 Campurile cu flori os~bite 113 Colea vezi un sipot d rachie,
S' aici la noi inc~ nevzute, Ici dproaspt~ murs-un
Sunt pre desf~t acoperite izvor, Dincolea balta d~ vin te-
Cu totfeliul de roduri mbie,
crescute, lar'pzios ~n loc d~ lar~ cus, p~har sau
pietricele urcior Zic@nd afli-ndat
Zac tot pietri scumpe si mrgele. lang~ tine, Oricand cheful d~
but ~ti vine.
111 [n locul d~ arburi si copace
Cresc rodii, nranciuri s' 114 Dealurile si coastele toate
al~mi Sunt d cas, d branz, d
+
sl~nin~,
Si totfeliul dpom ce la gust
place,
 Cum si rodite cu struguri
vii, lar' in loc d nsip si
tran~,
Tot grunte d-aur iai in mn.
112 Ruri d~ lapte dulce p~ vale
Curg acolo si d~ unt
p~raie, T~rmuri-s d~
mmlig moale,
D~ pogaci, dpite si
mlaiel... O, ce s@nt si bun
tocmeal! M@nci cat vrei si bei
fr' osteneal.
Iar' muntii si stance gurguiate,
Tot d~ zah~r, stafide ,
smochine!... Depe ramurile d~
copaci,
Sp@nzur covrigi, turte, colaci.
115 Gardurile-acolo-s fmpletite
Tot cu fripti c@rnciori lungi,
aiosi, Cu pl~cinte calde stresinite,
lar' in loc dpari tot cartabosi;
Dar~ spetele, dragile mele,
 Sunt la garduri in loc dproptele.

DICTIONAR

potir, s.n. - cup~ de metal (pretios)

jalob~, jalb~, s.f. - pl~ngere, reclamatie (f~cut~ ~n scris)
tic~it, adj. - incet, lent, care lucreaz~ f~r~ spor, moc~it
a sugusa, vb. - a g~tui, a
sugruma a pripi, vb. a dogor~,
a arde nranciuri, s.n.
-portocale
pom, poam, s.n. fructe
pogaci, pogace, s.f. - turt~ din aluat de f~in~ de gr~u, preparat
de obicei cu jum~ri de pore
murs, s.f. -b~utur~ fermentat preparat~ din miere amestecat
cu ap~ si cu lapte
aios, adj. usturoiat
spete, s.f. - os lat care sustine articulatia membrelor la patrupede
si din care se prepar~ ciorba
EXPLORAREA TEXTULUI

Ruri
d~foc...
1. Selecteaz~ zece cuvinte/ structuri pe care le consideri c~
apartin campului semantic al iadului.
2. Asa cum vei putea constata si din selectia realizat~, imaginea
iadului ar trebui s fie ~nsp~im~nt~toare. Si totusi
descrierea are, pentru cititorul de azi, un efect mai degrab~
comic. Selec•
teaz~ dou~-trei fragmente care ti se par a contine elemente co•
mice si motiveaz~-ti alegerea pentru fiecare situatie ~n parte.
3. ~R~splata' fiec~ruia este pe m~sura p~catelor s~v~rite via•
fni
t~. Numeste categoriile de p~c~tosi prezentate ~n C~mpurile cu flori
fragmentele de mai sus si descrie modul ~n care sunt os~bite... (gravur~ de la
pedepsiti. m~n~stirea Neamt)

II
Sublim -- categorie estetic~ a tragedia si epopeea sunt imitatii ale unor ac- tiuni alese. Dar pentru a
c~rei finalitate este catharsis-ul, avea efect asupra spectatorului sau cititorului, inf~tisarea int~mpl~rilor prin
pu• rificarea, 1mbl~nzirea pasiunilor care tree eroii presupune o expresia no• bil~, un grai impodobit cu
prin contactul cu arta. Se produce felurite soiuri de podoabe, asadar o limb~ literar~ aleas~. Toate acestea
astfel in~ltarea impersonal, iesirea sunt necesare, pentru ca sublimul nu-i convinge pe ascult~tori, ci-i duce in
din contingent, fie si numai pentru extaz. El, adug~nd cuvintelor o vi• goare si o str~lucire neb~nuite, co•
tim• pul limitat al contempl~rii pleseste sufletul oric~rui ascult~tor,
actului ar• tistic. in Antichitate, el devenind un ecou al m~retiei g~n•
era asociat doar cu specii/e
inalte, nobile, tra• gedia si
epopeea, pe care Aristotel le punea
in direct~ leg~tur~ cu mi• mesis-ul,
considerat a fi esenta artei. Poetul,
spunea el, nu copiaz reali• tatea,
ci inf~tiseaz~ o lume verosi• mil~,
vorbind despre lucruri put~nd s~
se int~mple. Tocmai de aceea,
eroul tragic, sublim, apare asa
cum ar trebui s~ fie omul si nu
cum este in realitate, pentru c~
4. Care crezi ca este motivul tin c~mpului semantic al
pentru care iadul este descris raiului.
astfel 2. Descrie, in limbaj actual, caracteristicile ,,meteorologice"
$i cui crezi c~ ~i este el ale
h~r~zit? Imagineaz-ti si raiului
prezint~ viata p~• .
m~nteasc~ a celor care au 3. Descrie vegetatia raiului. Vei constata c~ ea este destinat
ajuns ~n iadul descris de pre•
Parpangel. dominant
consumului.
Acolo vezi tot zile srine... 4. Enumeratia cus, phar, urcior este una ascendent~. Ea
este completat~ cu verbul a zace. Care crezi c~ este motivul
1. Selecteaz~ zece cuvinte/
acestei gradatii?
structuri pe care le consideri c~
5. Dragile mele (Dar spetele, dragile mele...) reprezint~ inter•
apar•
ventia direct~ a naratorului. Dar ~n acest fragment exist~ doi
naratori: autorul-narator si personajul-narator (Parpangel).
A cui ~voce'' se aude acum si ce semnific~ aceast~
exclamatie?
6. Care crezi c este motivul pentru care raiul este descris
astfel
si cui crezi c~ ~i este el h~r~zit? Imagineaz~-ti si prezint
viata p~m~nteasc~ a celor care urmeaz~ s ajung~ ~n raiul
descris de Parpangel.

EVALUARE
CURENT
APLICATII
'
durilor. 1. In credinta crestin~, at~t iadul c~t si raiul sunt locurile unde,
Aristotel -- filozof grec (384-
dupa moarte, omul este recompensat ori pedepsit pentru
322 1.H.), profesorul lui Alexandru felul
cel Mare, autor al unor tratate de in care a tr~it. Pe grupe de trei-patru colegi, discutati si
logic~, istorie natural~, fizic~ etc., imagi•
precum: Logica (Organon), nati-
Fizica, Poetica, Retorica, Etica v~:
nicoma• chic~.
a. raiul, pentru un elev s~rguicios, dar vesnic r~mas ~n urm~
2. cu temele;
b. iadul, pentru un elev care are obiceiul s~ chiuleasc~ si
s~
3. copieze
.
4. Scrieti fiecare, pe dou coloane, c~te cinci cuvinte/ structuri
pe care le considerati c~ apartin c~mpului semantic al
raiului, respectiv, al iadului ...unui elev de clasa a XI-a.
Integrati cuvintele/ structurile ~n c~te o descriere de opt-
zece r~nduri a raiului, respectiv, a iadului acestui elev.
Scrie r~spunsul la fiecare dintre urm~toarele cerinte, cu
privire la textul de mai jos:

R~uri d~ lapte dulce pvale

Curg acolo si d unt
praie, T~rmuri-s d
m~mlig moale,
D~ pogaci, d~ pite si
m~laie!...
 O, ce bun tocmeal~! Ma~nci cat vrei si
s@nt si bei fr' osteneal~.
Colea vezi un sipot d~ rachie, gr
Ici dproaspt murs-un
AT1 NDAMtALl ALI €Utt II 0MAN

izvor, Dincolea balta d vin te-

mbie,
TIGANIADA
lar cus, phar sau urcior
Z~c@nd afli-indat lang~ tine,
Orica~nd cheful d but ~ti ION BUDAI-DELEANU

vine.

a. Explic~ modul de formare al cuv~ntului-titlu,

Tiganiada.
b. Selecteaz~, din text, c~te un cuv~nt/ structur~ care s~
contin~ o particularitate fonetic~ si una lexical~ regionale,
neacceptate de normele limbii literare actuale.
c. Transcrie un fragment de cel mult un vers, ~n care
emit~torul este prezent in mod explicit in text.
DUA AMA # Co p H
d. Precizeaz, folosind doar informatiile oferite de strofa
de mai sus, care este cea mai mare fericire pe care o poate
oferi
raiul. ..
e. Argumenteaz~ intentia comic~ a autorului, apel~nd numai Coperta editiei critice din 1999 a
la Tiganiade
exemple furnizate in textul de mai sus. i

5. Scrie un eseu liber de tip argumentativ de dou~-trei pagini,

~n care s~ demonstrezi c~ epopeea Tiganiada este o
scriere de factur~ iluminist~. Tine seama c~ un eseu
argumentativ trebuie s~ aib~ ca punct de plecare o ipotez~;
dezvoltarea eseului tre• buie s~ contin~ argumente pro si,
eventual, contra, exemple etc., iar concluzia este necesar
s~ ~nt~reasc~ ipoteza prin re• luarea ei inmod nuantat.

LIMB~ SI
COMUNICARE

NORMA LITERAR - ASPECTE

EVOLUTIVE
Cele dou~ caracteristici importante ale momentul aparitiei scrisului ~n limba rom~n~.
limbii literare sunt aspectul ~~ngrijit' si cel Primul text scris fin rom~nete, p~strat
normat. p~n~ ast~zi este Scrisoarea lui Neacsu din
Norma literar (sau a limbii literare) are ~n C@mpulung (1521), iar primul text tip~rit,
vedere un anumit uzaj lingvistic impus in Evangheliarul rom@nesc (1561), al diaconului
comu• nicarea oral~ sau scris~. Desi nu implic~ Coresi, care l-a si tradus din
exis• tenta unor forme prohibitive, precum
norma lingvistic~ (ale c~rei reguli, ~nregistrate
in gra• matici, ~n dictionare explicative sau
ortografice si

Majoritatea specialistilor plaseaz

originile limbii literare in graiul muntean de la
inceputul secolului al XVI-lea, leg~ndu-I de
ortoepice, sunt obligatorii pentru orice utilizator
al limbii), norma literar~ impune anumite con•
strangeri at~t asupra vorbitorilor, c~t si
asupra celor care o utilizeaz~ ~n scris. Chiar
dac~ are un caracter istoric, ea variaza relativ
lent, deoarece rolul s~u este tocmai acela de a
consacra un sin• gur uz al limbii pentru o
perioad~ relativ lung~ de timp.
slavon~, limba sf~ant~, al~turi de greac~, a
orto•
doxiei. In Predoslovie, el si-a justificat si
teoretic
• Precizeaz motivul pentru care Coresi
tradu• ce si tip~reste ~n limba roman
texte reli• gioase.
in secolul al XVII-lea, mai ales din a
doua sa jum~tate, limba slavon~ pierde teren
~n favoarea celei grecesti, utilizat~ tot mai
mult fn biseric~.
,,Descoperirea" originii latine a neamului -
Noi de la Ram [Roma] ne tragem, va exclama
uimit si totodat~ m~ndru Grigore Ureche, in
Letopisetul T~rii Moldovei - va orienta
interesul c~rturarilor si spre limba latin, a
c~rei influent~ va deveni tot mai puternic~.
Dar diferentele datorate graiurilor locale tind
s~ micsoreze avantajele rezultate din
~mbog~tirea vocabularului, ~nc~t, pentru
prima
dat~, un c~rturar roman, mitropolitul Simion
Ste•
fan, simte nevoia s~ clarifice m~car la
nivel teoretic aceast~ problem~. In
Predoslovia la
traducerea Noului Testament de la
B~lgrad
(Alba-lulia) din 1648 el spune: Bine stim c~
cu•
vintele trebuie sfie ca banii, c banii aceia
sunt
buni carii imbl in toate tr~le, asia si cuvintele
• •
acele sunt bune carele le ~nteleg toti.
~mndr~zneala", scriind: In sf~nta beserec
mai
bine e a gri cinci cuvinte cu inteles decat o
mie de cuvinte nemntelese fn limb str~iin.
Totusi, ~n acest moment influenta slavonei
asupra limbii rom~ne este inc~ important~, cu
prec~dere ~n r~ndul c~rturarilor.
g
de a altor c~rturari ai timpului. Pentru comparatie,
l
iat~ dou~ scurte extrase:
A. lar pre malurile g@rlei tot feliul
de pomet roditoriu si tot copaciulfrunzoz si
umbros, de-a dreptul, ca cum cu prighelul ar
fi fost pusi frumos odr~sliia. A c~ror umbri,
giumtate pre lin apa Nilului, iar
giumtate pre m@ng@ioas fata c@mpului s~
l~sa. lar roada pomilor, si la frumusete si la
dulciat, nici Asia n-au vzut, nici Evropa au
gustat.
(Dimitrie Canternir, Istoria ieroglific~)
B. Dup ce au luat Bogdan vod~ domnia,
au si triimis pre T~utul Logof~tul sol la turci.
Cand au
~nchinat tara la turci, asa vorbesc oamenii, c~
l-au pus vizirul de au sezut mnaintea vizirului
pre mcat si n-au fost avut mestii la n~dragi,
c, tr@g@ndu-i ciubotele, numai cu coltuni
au fost inc~ltat. Si dndu-i cafea, nu stia
cum o va bea si au inceput a
inchina: ~S~ tr~iasc imp~ratul si vizirul"
Si
~nchin@and, au sorbitfelegenul ca alt b~uturd.
(Ion Neculce, O sam~ de cuvinte)
Explic~ sensul comparatiei cuvintelor cu
banii, •
 a mitropolitului Simion Stefan.
In secolul al XVIII-lea tendinta de
~nnoire se accelereaz~, ea manifest~ndu-se tot
sub ~nr~urirea limbilor greac~ si latin~. Este
vorba ins~ de o acti• une spontan~ si nu de
urmarea unei doctrine te• oretice, chiar dac~
un c~rturar precum Dimitrie Cantemir,
constient de noutatea limbajului s~u, sim• te
nevoia scrierii unui dictionar explicativ -
Scar~
cuvintelor streine t@lcuitoare , cum ~l numeste
el,
care contine un mare numr de termeni
neologici precum avocat - cela ce trage pentru
altul para cu plat; anonim - cela ce, izvodind
ceva, numele nu i s~ stie; argument - voroav
doveditoare; atomuri • lucrul carele fntr-alt
chip sau parte nu sci mai poate desp~rti,
despica, tia; boal~ hronic~ - boalcarea tine
cu anii; democratie st~p@nire in carea cap
ales nu iaste, ce toat tara poate intra la
sfat; fantezie - prere, nchipuirea mintii;
himer~ • dihania carea in lume nu s~ afl~,
ciud nevdzut, neaudzit, afar din fiint;
pilul~ - gugoas, bubuslie, carea dau
doftorii de ~nghit pentru liacul; teatru - locul
privelii fn mijlocul a toat ivala. Limba
literar~ utilizat~ de Cantemir este ins~
dificil~ pentru cititorul de azi si, totodat~,
diferit~
unde si unde se vede CA! Vai de mine, ce
grosime si mojicie!!! ia te uit~ c~ ~stia si pe
delicatul si plinul de dulceat~ 6 l-au scos! Nu
z~u, stia sunt rum@ni grosi, b~d~rani de la
tar, nu vor s aib~
cat de putin evghenie p~ dansii! In 1840 ins~,
mn
Paralelism ~ntre limba italian si
limba
roman,
consider~nd c deosebirea limbii noastre de
cea
italian~ din ziua de astzi nu este alta, decat c
a rom~n~, Heliade merge chiar mai
noastr a r~mas ~n starea cea d-int~i [...] si
cea italian~ a inceput de at@tea veacuri a se
G~seste explicatii pentru toate cuvintele
• ne•
cunoscute si precizeaz~ apoi despre ce
este vorba ~n cele dou texte.
Compar~ limbajul celor dou~ texte.
Care ti se pare mai apropiat de eel
actual?
Identific~ si alte diferente intre texte,
mn afara lexicului. Poti avea ~n vedere, de
exem• plu, topica ori sintaxa frazei.
Cauta, intr-o enciclopedie sau o istorie
literar~, data redac• t~rii lor, pentru a
constata dac distanta ~n timp fat de
prezent este singurul motiv al dificult~tii
mntelegerii unui text.
Prima jumtate a secolului al XIX-lea se
ca•
racterizeaz~ prin tendinta de re~nnoire
lingvistic~,
pe de-o parte, prin apelul insistent la modelul
la•
tin, datorat mai ales c~rturarilor Scolii
Ardelene, pe de alta, la italian~ si francez~.
Semnificativ~ este, acum, ~evolutia'' p~rerilor
unei personalit~ti a timpului, Heliade-
R~dulescu. In 1828, in Gra• matica
romiineasca, semnata I. ~- ad, el pro•
punea simplificarea alfabetului chirilic si,
impli•
cit, principiul fonetic al scrierii, prin
tenuntarea la o serie de slove socotite inutile,
deo ece nu mar• cau si sunete. Tonul
afirmatiilor este glumet, in• tentia, c~t se
poate de serioas~: Ei! dar ce fel de carte este
asta? II! uite-te minune!!! aci lipsesc o
gr~mad~ de slove! ~stia vor sne lase sraci!
Aci f~losul si purt~torul de ortografie H,
lipseste [...]
JD cel bogat in loc nu se mai vede! in loc de
T,
cultiva prin autorii si poetii s~i, Heliade o
propune pe aceasta ca model de urmat. Intre
consecinte, vor fi aparitia unui num~r mare
de neologisme de origine italian~, dar si
schimb~ri ortografice ale c~ror urm~ri mai
dau b~taie de cap si azi rom~nilor,
precum grafia unor nume proprii care contin
dublarea consoanelor plasate intervocalic:
Negruzzi, Russo,. Bolliac, Rosetti etc. in
1847,
~ntr-un Vocabular de vorbe strine ~n
limba
departe, propun~nd ~nlocuirea unui mare
num~r de cuvinte slavone, unguresti, turcesti,
nemtesti si grecesti • peste 1000 --, considerate
de prisos sau urate, prin termeni de origine
italian~, latin si, in c~teva cazuri, prin
creatii personale: bacsis (turc.) -de b~ut, de
manbun; boal (slv.) -- lovire a r~ului,
maladie, morb; bogat (slv.) -mnavutit,
b~nos, pecunios, opulent; brutar (germ.) -
p@inar; vijelie (slv.) -uragan, tempest~;
z~pad~ (slv.) -nea, nive; iubire (slv.)
amare; corabie (slv.) • bastiment, nav~;
corbier (slv.) matelot, marinar;
nenorocire (slv.) disgratie, infortun;
zambet (slv.) s ur@s; veste (slv.) - nuvell~,
avis, anunt. El devine, de asemenea,
partizanul ~nlo• cuirii literei x (de origine
greceasc~) prin cs, grafie
~nsusit~ mntre altii, ~n epoc~, de Vasile
Alecsandri, dar nu si de Grigore
Alexandrescu. lat~ si un
***
A. Turlupini: Intru fr~ a manunta, adora•
bila mea - asa de mare impacient am a-ti
cdea la picioare. Ma m ~nselo cu bun
seam, ma damigel; voi nu sunteti persoana
exemplu de limbaj extras din poemul
s~u Serafita: A! bell~ esti, dilecto! Si
capellura-ti blond~,/ De voluptate peplu, ca
crinii lui Amor/ Cu buclele lui Phebu te-
ammant, te circond~dl Electric radioas~. Te-
acoper, cmor! Asemenea oscilatii fl vor
determina pe Mihai Eminescu, de altfel un mare
admirator al su, s~ afirme c~ tot ce
a cl~dit I Eliad, modestul dascl de la
Sf~ntul
Sava, a stricat
Heliade.
• Explic~ jocul de cuvinte pe baza c~ruia
si-a construit Eminescu aprecierea de mai
sus.
Procesul de normare a limbii literare
~ncepe abia ~n a doua jum~tate a secolului al
XIX-lea, odat cu ~nfiintarea Academiei
Romane. Atunci, ca urmare a trecerii de la
grafia chirilic~ la grafia latin~, se
declansceaez~ea ce ~n epoc~ s-a
numit
~r~zboiul limbilor", care va duce, ~n final,
la
fixarea normei lingvistice si va accelera,
totodat~, procesul de definitivare a normelor
unice ale limbii literare. Lupta s-a dus atunci
pentru impunerea unuia dintre cele dou~
sisteme de scriere, cel etimologic si cel
fonetic, problem~
dep~sit~ n 1880, odat~ cu adoptarea de
c~tre
Academie a noului proiect de ortografie.
Dup~
aceast dat~, se poate vorbi ~nmod clar despre
o limb~ literar~ unitar, ~n sensul unui
ansamblu de norme supradialectale, si modern.
Din acest moment, eforturile c~rturarilor
se
vor concentra ~n directia cultivqrii limbii, care
va presupune impunerea respect~rii normei
lingvis• tice, dar si punerea ~n acord a
caracterului lor ri• guros cu mobilitatea limbii
vorbite, discutiile, nici azi ~ncheiate,
concentr~ndu-se asupra stabilirii raportului
optim ~ntre ~nnoirile neologice si promovarea
termenilor din fondul traditional.
B. Ipingescu (citeste greoi si f~r~ inter•
che io caut; nu s~mnati dupvarst s~fiti
damigel de m~ritat.
Caliopi: Ce intelegi cu varsta, domnule?
 Turlupini: Este foarte giovine, foarte
tener~.
Caliopi: Ah! in ce oribil~ pus~ciune se
g• seste o jun~femeie cnd trebuie s
despuie... de inima sa si se vede nevoit a
face o transac• tiune... cu sentimentul
onorului.
(Constantin Negruzzi, Muza de la
Burdujni)
impun solemnaminte pactul nostru
fundamentale, sf@nta Costitutiune [...] si mai
ales cei din masa poporului... [...] A m@nca
poporul mai ales, este o gresal neiertat,
ba putem zice chiar o crim. [...] Nu! Orice s-ar
zice si orice s-arface, cu toate zbieretele
reactiunii, ce se zv@rcoleste sub dispre• tul
strivitor al opiniunii publice; cu toate urlete
acelora ce cu nerusinare se intituleazsistematici
opozanti..."
(LL. Caragiale, 0 noapte
furtunoas)
C. DC++ trag clopotele, Mitic?
Poi c~uta pe Internet folosind programele
de file sharing DC++ sau oDC. Cuuum?! Nu
stii ce-i aia
file sharing si n-ai auzit nici de DC++?!
Slab,
Doamne, slab! Uite, in ziua de azi stie tot
pustiu'
din scoala general~. Ia uite ce-am gsit
zilele trecute la un simplu search dupniste
lucruri mai vechi de-ale lui Noica si mp-
urile cu Plesu si Jonnny R~ducanu cant@nd
romante: un folder numit ,Scutiri medicale,
Stampile si Parafe". La ce s-a ajuns dom'le!
Pustii si-au scanatparafele medicilor de
familie si acum isi fabric scutirile pentru
scoal~.
D. Dau un regat pentru un call: in
Marea
Britanie s-a lansat site-ul www.world-
tracker.com.
punctatie): Bucuresti 15/ 27 R~pciune. -
Amicul si colaboratorele nostru R. Vent., un
june scriitor democrat, a crui asinuitate o
cunoaste de mult publicul cititor, ne trimite
urmtoarea prefatiune
a unui nou op al su. I d~m azi locul de
onoare,
recomandand cu cldur~ poporului suveran
scrierea amicului nostru. Republica si
Reactiunea sau Venitorele si Trecutul.
-Prefatiune. - ~Demo•
cratiunea rom@n, sau mai bine zis tinta
Demo• cratiunii rom@ne este de a persuada pe
cetteni, cnimeni nu trebuie a m@nca de la
datoriile ce ne
Asa cum ii spune si numele, acesta ofer
servicii de monitorizare si localizare a
oricrui telefon mobil compatibil cu Orange,
Vodafone si T-Mobil de pe glob. Introduci
numrul si site-ul ~ti spune cu o marjde
eroare de 150 de metri unde se afl
proprietarul telefonului.
1. Explicii modul ~n care sunt caracterizate
per• sonajele prin intermediul limbajului,
~n tex• tele A. si B. Utilizeaz~ dictionarul,
pentru a identifica sensul cuvintelor
necunoscute, precum si limbile din care
provin.
2. Textele A. si B. reflect~ atitudinea unor
scri•
itori din secolul al XIX-lea fat de
exager~•
rile ~n utilizarea neologismelor.
Formati
grupe de c~te patru si identificati in texte
din secolul al XX-lea exemple
comparabile. Prezentati-le si celorlalti
colegi din clas~, discutati si stabiliti
limbile din care provin neologismele,
pentru a constata dac~ dup~
1900 limba rom~n a r~mas ~n aceeasi
sfer~ de influent~ lingvistic~ ~n care s-a
aflat in secolul precedent.
3. Prezint~ procedeele lingvistice cu efect de
per•
suasiune, folosite ~n titlurile textelor C. si
D.
 ELLI HI E I ] EI L
a E3
1. Citeste primele unsprezece capitole din Cartea ~nt~i a
Bibliei, Facerea, si noteaz~-ti impresiile sub forma unui
jurnal de lectur~.
2. Povesteste in scris, folosind un limbaj informal, capitolele
1-3
ale primei c~rti a Bibliei, Facerea. (Facerea lumii;
Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului fn rai. Prima
familie; C~derea str~mosilor in p~cat. Pedeapsa.
F~g~duinta lui Mesia).

SUGESTII
BIBLIOGRAFICE

Romul Munteanu, Iluminismul, I-II, antologie care contine

un mare numiir de texte de doctrinii, de natur~ istoric~,
lingvistic~, dar si literare, utile ~n aprofundarea acestui
curent cultural.
D. Popovici, Studii literare, I (Literatura roman in epoca
lu•
minilor), colectie de studii utile a fi consultate de c~tre
cei interesati s~ aprofundeze unele probleme ale epocii.
Joana Em. Petrescu, Ion Budai-Deleanu si eposul comic,
descriere a eposului eroic si a variantei sale comice, din
Antichitate si p~n~ ~n secolul al XVIII-lea.

Curente culturale in secolele XVII XVIII:

Umanismul si lluminismul
(prezentare sintetic~)

UMANISMUL ~N CULTURA EUROPEAN~ Curentul literar reprezint~

o grupare larg~ de scriitori si de
opere care, in afara unor inerente
• Contextul socio-politic deose• biri, se ~nrudesc substantial
prin nu• meroase tr~s~turi comune
Incep~nd cu secolul al XIV-lea, ~n Europa Occidental de ordin ideologic si artistic, prin
~ncepe preferinta

o epoc~ de florire economic~, social si cultural~ f~r~ pentru o anumit~ tematic~ si prin
~ni modalit~ti stilistice.
precedent,
care a fost denumit~ ulterior prin cuv~ntul ~Renastere'. Renasterii, se cristalizeaz~ un
Concurenta curent cultural, umanismul,
dintre dou~ orase, Roma si Florenta, a generat o impresionant care se bazeaz pe
mn• trecere creatoare, ceea ce a f~cut din Italia patria Renaterii. redescoperirea valorilor
Perioada dintre 1450 si 1550 a marcat ~n Italia un moment de Antichit~tii.
maxim~ efer• vescent~ ~in domeniul artelor, c~nd papi, regi sau
duci ~si f~ceau un titlu de glorie din a invita la palatele si curtile • Tr~s~turile
lor pe poeti, pictori, sculptori si arhitecti, pentru ca acestia, sub umanismului
protectia suveranilor, s~
~si pun~ talentul ~n slujba unui nou ideal, omul. Astfel, in
timpul
 In sens strict, umanismul reprezint~ studiul specializat al .Curentul literar este un feno•
umanioarelor, adic~ al limbilor clasice, greaca si latina, precum men istoric; el apare in anumite im•
prejur~ri, are o evolutie proprie in
si al literaturii si filozofiei acestor civilizatii. In sens larg, timp si spatiu, cunoaste o perioad%
umanistii sunt animati de idealul omului universal (uomo de maxim~ ~nflorire si apoi dispare
universale), definit treptat, c~nd problematica din care
ca individ cu o vast~ cultur~, st~p~n pe limbile greac~ si latin, a luat nastere si-a istovit semnifica•
tiile, iar viata impune structuri artis•
pe domeniul muzicii si al filozofiei, pe descoperirile stiintei. tice de un alt tip.
Av~ndu-i ca precursori pe Dante, Petrarca si Boccaccio, Constituirea unui curent literar
umanismul s-a r~spandit din Italia, tara de origine, in toat~ Europa este un proces complex, desf~surat
Occidental~. Curentul umanist devine ~n felul acesta o form pe o perioad~ de timp relativ in•
tins~, de-a lungul c~reia elemente
a universalismului cultural, care ~i f~cea pe umanisti s~ considere ale vechii orient~ri artistice persist~,
c~ alc~tuiesc o republic a crturarilor, format~ din cet~teni ai al~turi de trebuintele noii directive,
diferi• telor state si popoare. Cei mai multi au dou patrii: cea ~n care incepe s~ se impun~. De
care s-au aceea, nu se poate stabili o data
precis~ de constituire a unui curent,
desi exist~ momente semnificative
care ii atest~ consacrarea, prin
aparitia unui manifest, a unei re•
viste sau a unei opere insemnate.
n~scut si ~Europa". C~l~toriile dintr-o tar~ alta si corespondenta
~ni
intens~ ~ntre ei, ~n spiritul unei remarcabile solidarit~ti de
breasl, explic~ rapida difuzare a umanismului ~nintreaga Europ~.
Cei mai importanti reprezentanti ai curentului umanist sunt
Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo
Buonarotti, Niccolo Machiavelli (in Italia), Erasmus din Rotterdam
(in Olanda), Fran~ois Rabelais, Michel de Montaigne (~n Franta),
Thomas Morus si Francis Bacon (in Anglia), Nicolaus Cusanus
(~n Germania).

Dimitrie Cantemir
(1673-1723)

Aspectul eel mai important in
existenta unui curent literar il con•
stituie doctrina pe care o propune
conceptia despre art~.
Curentul cultural este un
concept mai cuprinz~tor dec~t cu•
rentul literar. El cuprinde domenii di•
ferite afirmate intr-o anumit~ epoc~
(literatura, filozofia, arta etc.) $i gru•
peaz~ scriitori, filozofi, savanti,
ar•
tisti uniti de o ideologie si de scopuri
culturale sau social-politice comune.
Gheorghe Sincai (1754-1816)
UMAN ISMUL ~N CULTURA ROM~N~
In t~rile rom~ne, dezvoltarea umanismului a fost determinat~
de influenta ideilor europene, fiindc la noi nu au existat ~n Evul
Mediu conditii prielnice pentru un curent cultural propriu. In
aceast~ epoc~, purt~torii ideilor umaniste sunt principi, boieri sau
c~rturari care au ~nv~tat ~n scolile din str~in~tate. Limba de
cultur~ a Evului Mediu rom~nesc nu a fost nici latina, nici greaca,
ci limba slavon~, limb~ a bisericii, ~n care s-au tradus crti
religioase, nu si laice. Lipsind o traditie de cultur~ clasic~,
umanismul rom~nesc reprezint o adaptare a ideilor umanismului
european la contextul social-politic si cultural local.
Umanismul s-a manifestat la inceput in Transilvania, in me•
diile maghiare si germane. Unul dintre cei mai important
umanisti din Transilvania a fost Nicolaus Olahus, provenit dintr-o
farnilie de rom~ni. Operele sale istorice si literare sunt scrise ~n
limba latin~. Av~nd meritul de a folosi izvoare antice, el este cel
dint~i care afir• m~ originea comun~ latin a rom~nilor.
in Moldova, lacob Eraclid Despotul, domnitor c~l~torit prin
Italia, Franta si Germania, ~ntemeiaz~ o Schola latina la Cotnari
si
este cel dint~i care a dorit s~ racordeze cultura moldoveneasc~ la
ideile Europei Occidentale. In Tara Rom~neasc~ un lucru similar l-a
~ncercat voievodul Petru
Cercel.
Leg~turile domnilor nostri cu principii umanisti occidentali
s-au datorat necesit~tilor istorice care vizau o incipient~ comunitate
de spirit european. Personalit~tile de marc~ ale curentului
umanist se vor afirma abia in secolul al XVII-lea, prin cronicarii
moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin. Umanismul lor nu
este ~ns~ uma• nismul Renasterii, ci ecoul tardiv al acesteia, mediat
prin scolile iezuite din Polonia, unde cei doi boieri au studiat. Idei
umaniste apar, de asemenea, ~n scrierile lui Udriste N~sturel,
Nicolae Milescu si Constantin Cantacuzino.
Cel mai important umanist rom~n este Dimitrie Cantemir, pri•
mul nostru spirit de talie european~. Inzestrat cu o cultur~ enciclo•
pedic~, cunosc~tor a numeroase limbi, Cantemir reprezint~
expresia lui uomo universale (omul universal): istoric, geograf,
orientalist, etnograf, autor de eseuri si tratate ~n limba latin~,
roman~, rus~, ture~. El este un str~lucit precursor al corifeilor
Scolii Ardelene.
ILUMINISMUL ~N CULTURA
EUROPEAN~
• Contextul socio-politic
Iluminismul este un curent cultural cristalizat ~n Franta seco•
lului al XVIII-lea (nurnit secolul luminilor), care se caracterizeaz~
prin suprematia ratiunii si a stiintei. Preg~tit ~nc~ din veacul
precedent printr-o serie de opere filozofice, juridice si economice
dominate de o alt~ conceptie asupra omului si a drepturilor sale,
Iluminismul reprezint~ manifestarea ideologic~ a unei burghezii
aflate in plin~ ascensiune. Ideea de baz a curentului este aceea
c~ prin luminare, prin cultur~ si stiint omul poate ajunge la o
per• ceptie rational~ a universului si chiar la st~p~nirea lui.
Doctrin filozofic~ burghez~, Iluminismul a culminat cu marea
oper~ colectiv~ care este Enciclopedia francez~ (editat~ ~ntre
1751 si 1780) si s-a rasp~ndit apoi spre centrul si r~s~ritul
Europei prin ideile promovate de monarhi luminati (osif al II-
lea in Austria, Ecaterina a II-a in Rusia), care au incercat
modemizarea statelor lor printr-o politic~ de reforme.
• Tr~s~turile Iluminismului

Consider~nd c fiinta uman~ este ~nzestrat~ cu facultatea

ra• tiunii, Iluminismul pledeaz pentru egalitatea natural~ a
/ .. 4 "
i, '

oamenilor. Ierarhia social nu mai reprezint~ - ca in g~ndirea

medieval~ expresia unei ierarhii divine, ci o pervertire a st~rii
originare de egalitate. Monarhul nu mai este ,,unsul lui
Dumnezeu", ci ,,primul slujitor'al trii, ~nvestit cu functia sa
pentru ap~rarea legii.
C~rturarul iluminist se simte un ~cet~t, ean al un '
Episcopul loan
iversului''care tr~ieste fn Cosmopolis (~Cetatea universuluf'), Inocentiu Micu-Klein
o patrie ideal~, obsedat de ideea fericirii. ~Filozoful" sau (1692-1768), initiatorul
~~nteleptul ia acum locul modelelor umane medievale programului Scolii
(~sf~ntul', ~cavalerul'), av~nd menirea de a fi un ghid al Ardelene
umanit~tii ~n calea ei spre fericire.
Opun~ndu-se prin caracterul s~u de ideologie rationalist~
g~n• dirii religioase de tip medieval, Iluminismul a fost
reprezentat cu str~lucire de Voltaire, Diderot, Jean-Jacques
Rousseau, Montesquieu, D'Alembert, Helvetius, D'Holbach (n
Franta), de Gotthold Ephraim Lessing, Immanuel Kant si
Johann Gottfried Herder (in Germania), de John Locke si David
Hume (~n Anglia).

ILUMINISMUL ~N CULTURA ROM~N~

Cu slabe ecouri in Tara Rom~neasc~ si Moldova, unde
contactul cu ideile iluministe s-a produs prin filier francez~ sau
greceasc~,
Iluminismul apusean ~si g~seste ~n Transilvania o coordonat~
spe•
cific~. Burghezia rom@neasc~ de aici, nemultumit~ de lipsa
drep•
turilor sociale si politice ale romanilor transilv~neni, supusi
st• p~nirii Imperiului Austriac, ~si exprim~ doleantele ~ntr-un
memoriu intitulat Supplex Libellus Valachorum
Transilvaniae, prin care cerea recunoasterea rom~nilor din
Transilvania ca natiune egal~ fn drepturi cu celelalte. Aceast~
cerint~ privind egalitatea ~n drepturi ~si are originea ~ntr-un proces
istoric anterior, prin care rom~nii transil• v~neni (dominati de o
nobilime maghiar~) au ~nceput s~ fie treptat identificati cu o
populatie lipsit~ de drepturi politice. Inceputurile acestei
discriminri se afl~ fn prevederile pactului politic intitulat
Unio trium nationum (Uniunea celor trei natiuni), ~ncheiat
~ntre nobilii sasi si secui (Nobiles, Saxones, Siculi), ~n care
termenul
~natio" are sensul juridic medieval de grupare cu drepturi
politice.
Al~turi de sasi si secui, cea de-a treia ~natio'' reprezentat~ de
nobili
GEORGIO GABRIELE SINKAI,
JUVSDEM ORDINIS, AA, LL, PHIL,
EI SS. TH. D.

VINDO8ON E,
Tr. JossrH Nos. DE Kvz~CK.
M. DCC.LXXX

Coperta Gramaticii lui Samuil

Micu si Gheorghe Sincai (1780)

Petru Maior (1756-1821)

Elis~,'arli.4jp.r .2.

.
:'lNT ~
LINGU
E
I '.
DACO-
ROMANE, SIVE

VALACHICE.
COMPOSITA
A
B
SAMUELE KLEIN Dr
SZAD,
ORD.S. BASILII M. IN COLLEGIO
GR.ECI
RTU CATHOLICORUM
INOBONENSI
AD S. BARBARAM
EPHEIER;O.

LOCUPLETATA VERO, ET IN
HUNC
ORDINEM
REDACTA
desemna deopotriv~ cu privire la originea latin~ a limbii rom~ne si la roma• nitatea
nobilimea maghiar~ si rom~nilor.
rom~n~. Sensul initial de Prin scrierile lor istorice, reprezentantii Scolii Ardelene
~natio" a fost ins treptat se situeaz~ pe linia traditiei umaniste, fructific~nd informatii
~nlocuit cu cel etnic al furnizate de vechile cronici si dezvolt~nd tezele fundamentale
termenului, acela de cu privire la romanitatea, unitatea si continuitatea poporului
~natiune'. Ca urmare, rom~n. In domeniul lingvistic, iluministii au preluat de la
~Nobiles" devine sinonim umanisti ideea latinit~tii limbii romane. Dup~ ce umanistii au
cu ~maghiari, pus-o ~n evident~ prin mijloacele etimologiei, iluministii vor
ajung~ndu-se astfel s fie aduce ~n discutie elementele de natur~ fonetic si gramatical~.
recunoscute trei natiuni cu Dac~ umanistii v~zuser~ ~n latinitate dovada incontestabil a
drepturi poli• romanit~tii poporului roman, c~rturarii Scolii Ardelene vor
tice (ungurii, sasii si secuii). considera latinitatea ca un motiv esential pentru cul• tivarea
Rom~nii, cea mai veche si limbii. Principalele mijloace au fost considerate gramaticile si
numeroas~ natiune a dictionarele.
principatului Transilvaniei, Cele mai importante lucr~ri istorice ale iluministilor
ajung s~ fie lipsiti de transilv• neni sunt: Hronica rom@nilor si a mai multor neamuri
drepturi politice, s~ fie de Gheorghe Sincai, Istoria pentru ~nceputul rom~nilor ~n
considerati tolerati, iar Dachia de Petru
religia ortodox~ s~ nu fie Maior si Istoria si lucrurile si ~nt@mpl~rile rom@nilor de
recunoscut~ de constitutia Samuil
trii. In conditiile acestui Micu. Pe t~r~m filologic, sunt de remarcat: Disertatie pentru
context istoric, ~nceputul
idealul iluminist occidental limbii rom@ne de Petru Maior, Elementa linguae daco-
al ~Cet~tii universuluif' este romaniae
abandonat si remodelat in sive valachicae de Samuil Micu si Gheorghe Sincai si
sensul unei doctrine cu un Lesiconul romanesc-l~tinesc-unguresc-nemtesc, oper~ care
pronuntat caracter national. sintetizeaz~ efor• turile unei ~ntregi generatii, la des~v~rsirea
Miscarea ideologico- c~reia rolul decisiv l-a avut Petru Maior.
politic~ si cultural-literar~ Scoala Ardelean a creat si un climat favorabil
a rom~nilor din literaturii. Epopeea Tiganiada de Ion Budai-Deleanu realizeaz~
Transilvania, cunoscut~ sub o sintez~ artis• tic~ a ideilor iluministe ale epocii.
numele de Scoala
Ardelean, care l-a avut ca
precursor pe episcopul loan
Inocentiu Micu-Klein, a
grupat ~n jurul ei numerosi
intelectuali: istorici, preoti,
lingvisti, pedagogi,
moralisti, poeti etc. Cei mai
importanti reprezentanti sunt
Gheorghe Sincai, Samuil
Micu, Petru Maior si Ion
Budai-Deleanu. Toti patru,
numiti corifeii Scolii
Ardelene, prin apartenenta la
Biserica Unit~ (greco-
catolic~, ~nfiintat~ ~n anul
1700) au avut posibilitatea
s~ fac~ studii superioare la
Viena sau Roma si au
continuat ideile cronicarilor
 III. PERIOADA MODERN~
A. Secolul al XIX-lea - ~nceputul secolulului al XX-
lea

Studiu de caz 4
Rolul literaturii ~n perioada pasoptist~

r EZEEEEE
In al doilea p~trar al veacului al XIX-lea, civilizatia si cultura
din t~rile rom~ne ~ncep s~ se orienteze spre Occident.
Redirectionarea are dou~ cauze importante: pe de o parte criza
Imperiului Otoman, iar pe de alt~ parte, ~ntr-un context mai larg
european, trezirea constiintei nationale.
Independenta politic~ si libertatea national devin coordona•
tele fundamentale ale acestei perioade. Epoca pasoptist~ marcheaz~
inceputul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se
instaureaz un nou climat literar si o nou~ stare de spirit.
Functia literaturii nu mai r~mane doar aceea de a r~spandi
cultura, de a ,,lumina". Conceptul de literatur~ include acum noi
valente: transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului na•
tional, educatia moral~, mesianismul social.

[
Din punct de vedere cronologic, epoca pasoptist~ se situeaz~
~ntre anii 1830 si 1860. Legat~ de importante evenimente politice si
sociale, aceast~ delimitare temporal~ nu are nimic rigid: debutul
perioadei este legat de iesirea trilor rom~ne de sub dominatia
otoman~, de ~nceputul unei energiz~ri economice si al dob~ndirii
libert~tilor politice.
In epoca pasoptist~, cultura trecutului, predominant feudal si
int~rziat~ ~n raport cu Europa Occidental~, este reg~ndit~ ~n
to•
talitate, din perspectiva moderniz~rii. Punerea ~n acord cu evolutia
literaturii europene se manifest~ prin faptul ca operele scriitorilor·
pasoptisti vor fi create ~n spiritul esteticii romantice, adic~ ~n
spiritul curentului literar dominant in Europa acelei vremi.
Scriitorii pasoptisti, n~scuti in primele dou decenii ale seco•
lului al XIX-lea, provin, de obicei, din clasele de sus. Educati fn
Apus sau influentati de ideile Apusului, vorbind si scriind
frantuzeste, ei sunt promotorii renasterii nationale. Foarte tineri si
plini de elan, pasoptistii ~ncearc~, pentru prima oar~ la noi, o
sincronizare cu
Europa Occidental~, chiar dac~ la ceput ea a fost una mai mult
~ni
mimetic~. Exponenti ai unei epoci de pionierat, ~n care totul este de

I
dintre mem• brii intemeietori ai Societ~tii Acade• mice Rom~ne, devenit~
apoi Aca• demia Rom~n~.
Se stinge din viat~, uitat si c~•
zut in dizgratie.

lon Heliade-R~dulescu (1802

-1872), scriitor, filolog,
1ndrum~tor
cultural si literar. Face $coal~ gre•
ceasc~, urmat~ de studii la scoala
rom~neasc~ de la ~Sf. Sava", 1nfin•
tat~ de Gheorghe Laz~r, al c~rui
discipol devine. Dup~ plecarea lui
Laz~r, conduce singur scoala, p~n~
fn 1828, c~nd se inchide sub ocu•
patie ruseasc~. Rod al activit~tii de
aici, public~ Gramatica
rom~neasc (1828), tip~rit~ la
Sibiu.
Particip~ la ~ntemeierea Socie•
t~tii literare (1822), scoate Curierul
rom~nesc (1829), cel dint~i ziar din
Muntenia, c~ruia ii adaug~ Curierul
de ambe sexe (1837) in care
public~ lucr~ri ale tinerilor scriitori,
incu• raj~ndu-i: Nu e vreme de
s~
critic, copii; e vreme de scris;
scrieti c~t veti putea si cum veti
putea.
Este autorul unor lucr~ri
ori•
ginale, traduc~tor neobosit din lite•
ratura universal~, tipograf si editor,
sprijinitor al teatrului rom~nesc,
om
politic plin de initiativ~. In timpul
Revolutiei de la 1848, joac~ un rol
precump~nitor, redact~nd faimoasa
proclamatie de la lzlaz si f~c~nd
parte din guvernul provizoriu.
Dup~ 1nfrangerea revolutiei,
pleac~ in exil vreme de 11 ani, dar
continu~ s~ scrie, in frantuzeste
$i in rom~negte. Re~ntors in tar~,
ne• conectat la noile realit~ti, se
singu• larizeaz~ prin scrieri intr-o
limb~ artificial~· si se izoleaz~ ca
om po• litic. In 1866, este unul
inf~ptuit, ei sunt gr~biti s~
ard~ etapele si s~ r~spund
tuturor cerin•
telor timpului, fiind
deopotriv~ scriitori, istorici si
oameni politici.
Gustul este unul comun:
toti sunt romantici, iar
Parisul devine
pentru o jum~tate de veac
polul intelectualit~tii
rom~nesti. Teme, motive sau
concepte literare cultivate ~n
Franta ajung rapid la mod si
~n Principate. Chiar dac~
romantismul este curentul
literar do• minant, in paralel
cu el se manifest (cu ecouri
mai estompate) tendinte
clasice, preromantice si realiste.
Situatia este putin ciudat~:
relativ t~n~r~, literatura
roman n-a urmat evolutia
normal a marilor literaturi
europene. Din graba
~recuperrif' si din dorinta
sincroniz~rii, literatura
pasoptist~ amestec~
incontinuu ~v~rstele literare.
Astfel, romantismul, marele
adversar al clasicismului,
ajunge s~ coexiste cu acesta.
Romantismul rom~nesc s-
a ~nf~tisat, ~in general, ~n dou~
ipos• taze: una plin~ de tumult,
patetic si declamatoare ~n
Muntenia, alta mai senin~ si
mai temperat ~n Moldova.
Caracteristice ~i sunt an•
gajarea ~n istorie
descoperirea folclorului.
Ca prim~ generatie a
literaturii noastre
moderne, scriitorii
pasoptisti au intrat
constiinta rom~neasc~ drept
oamenii incepu•
t
u
l
u
i
d
e
d
r
u
m
.
Ideologia literar~:
articole programatice si de doctrin
Rolul de ~ndrum~tor al lui Ion Heliade-
R~dulescu.
Curierul rom@nesc
Articolele programatice ale unui curent sau ale unei misc~ri
literare au avut ~ntotdeauna o important~ major~, pentru c~ au
cris• talizat si au dat coerent tendintelor fundamentale ale epocii.
Cel dint~i care a schitat un program teoretic av~nd ca scop
modernizarea literaturii rom~ne a fost Ion Heliade-R~dulescu.
Marea influent~ pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a
exercitat mai ales prin articolele teoretice publicate in ziarul
Curierul ro• m@nesc, ~ncep~nd cu anul 1829, prin care autorul
~ndemna in primul
r~nd la scris si mai putin la spirit critic. Este faza entuziast
si oarecum ~naiv a romantismului pasoptist, c~nd distinctia
~ntre opera original~ si prelucrarea unui model str~in aproape c~
nu se f~cea. Datorit~ ~ns~ atmosferei create de ~ndemnurile lui
Helia• de-R~dulescu, a fost posibil debutul, ~ntre 1830 si 1840,
a unei
~ntregi generatii, din care s-au remarcat Vasile C~rlova,
Grigore
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar
Bolliac.
Folosul Gazetei este de obste si deopotrivpentru toat
treapta de oameni: ~ntr-mnsa politicul ~si pironeste ascutitele si
prev~z~toarele sale cut~turi si s ad@nceaz in g@ndirile si
combin~rile sale; aci, linistitul literat si filozof adun~ si pune
mn cump~n~ faptele si
~nt@mpl~rile lumii, ~ndrznetul si neast@mp~ratul r~zboinic se
des~v@rseste ~ntr-~nsa povtuindu-se din norocirile sau gresalele
altor r~zboinici; bgtorul de seam negut~tor dintr-mnsa fsi
indrepteaz
mai cu ~ndr~zneal spiculatiile sale, pancand in sf~rsit si
asud~torul plugar, si el poate afla aceea ce mnlesneste ostenelile
sale si face s umple cmpurile de ~mbilsugtoarele sale roduri.
si Nu este nicio treapt; nu este nicio v@rst care s nu afle pl~cere
sifolos mntr-aceast aflare
vrednicsi cuviincioascuv@ant~rii omului, adic in
Gazet
(Curierul rom@nesc, nr. 1, 8/ 20 aprilie 1829)
~n
 • Identific~ publicul-tint~ c~ruia i se adreseaz~ revista Curie•
rul romanesc.
• Care sunt temele pe care si le propune a le aborda gazeta lui
Ion Heliade-R~dulescu?

Rolul de mndrum~tor al lui Mihail Koglniceanu.

Dacia
literar~
Constituirea deplin~ a romantismului pasoptist a fost marcat~ se vor ved~ scriitori moldoveni, munteni,
ardeleni, bnteni, bucovineni,
de programul teoretic al articolului Introductie, redactat de Mihail fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa,
Kog~lniceanu, care a ap~rut ~n revista ieean~ Dacia literar cu chipul su. [...J
(1840). ASezat ~n fruntea primului num~r al revistei, Introductie Dorul imitatiei s-au f@cut la noi o
sintetizeaz o nou~ faz~ a pasoptismului care s-ar putea numi manie primejdioas, pentru c omoar
~etapa critic~. ~n noi duhul national. Aceast manie
Redactorul responsabil al Daciei literare ~si fixeaz~ ca este mai ales
obiectiv cov@rsitoare in literatur~. Mai in toate
exclusiv literatura, f~r~ a p~r~si ~ns~ telurile politice si nationale zilele ies de subt teasc crti n
pe care merseser~ predecesorii s~i. Revista ~si propune s~ limba rom@neasc~. Dar ce folos! C~
publice scrieri originale, din oricare parte a provinciilor sunt numai traductii din alte
rom~nesti, pentru a fi un repertoriu general al literaturii limbi, si inc si acele de ar f bune.
rom@nesti. D~nd o asemenea perspectiv~ de ansamblu national, Traductiile ins~ nu fac o literatur.
Kog~lniceanu stabileste at~t tinu• ta redactiei, c~t si rostul criticii Noi vom prigoni cat vom put~ aceast
care se va practica: Critica noastr va fi neprtinitoare; vom manie ucig~toare a
critica cartea, iar nu persoana. gustului original, nsusirea cea
Polemiz~nd cu tipul de literatur~ care se scria atunci, bazat~ mai pretioasa unii literaturi. Istoria
mn
special pe traduceri si imitatii dup~ modele str~ine, autorul
ar• ticolului-program consider~ c trebuie declansat potentialul de
creatie literar~ rom~neasc~ din cele trei tri, cu tot specificul lui.
Astfel, se
condamn~ ferm mania imitatiilor si a traducerilor, pentru c~
acestea omoar~ originalitatea. Inschimb, Kog~lniceanu traseaz~
directiile pe
care ar trebui s~ se dezvolte literatura autentic~ si sugereaz~
posibile surse de inspiratie, ~n manier~ romantic~, pentru
scriitorii rom~ni • istoria national~, natura si obiceiurile, traditiile
noastre:
0 foaie dar carea, pr~sind politica s-ar fndeletnici
numai cu
literatura national, foaie carea, f~cand abnegatie de loc, arfi
numai o foaie rom@neasc, si prin urmare s-ar ~ndeletnici cu
productiile rom@nesti, fie din orice parte a Daciei vom sili ca
s~ fie Dacia literar~; ne vom sili, pentru c nu avem sumeata
pretentie sfacem mai bine dec@t predecesorii nostri. Ins~
urm@nd unui drum b~tut de dansii, folosindu-ne de cercrile si
de ispita lor, vom ave mai putine greutti si mai mari mnlesniri
in lucrrile noastre, Dacia, afar de compunerile originale a
redactiei si a conlucr~torilor si, va primi in
coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va g~si
in
deosebitele jurnaluri rom@nesti. Asadar foaia noastr va fi
un
repertoriu general a literaturei rom@nesti, in carele ca mntr-o
oglind~
 Mihail Kog~lniceanu (1817•
1891 ), prozator, memorialist, indru• m~tor cultural si literar. Se
naste la lasi. Studiaz~ in particular in pen• sioanele franceze
din capitala Mol•
dovei, apoi in Franta si Germania.
La v~rsta de 20 de ani, c~nd se reintoarce de la studii,
este nu• mit aghiotant domnesc si incepe o intens~ activitate
cultural-literar~, cu finalitate politic. Profesor la Academia
Mih~ilean~ din lasi, tine memorabilul Cuv~nt pentru deschi•
derea cursului de istorie national (1843). Este cel dint~i
care adun~ cronicile moldovenesti (Letopisete• le T~rii
Moldovei) si le tip~reste. intr-o a doua editie le integreaz~ si pe
cele muntenesti.
in anul 1840 scoate revista Dacia literar~, al c~rei program
este decisiv pentru orientarea literaturii
timpului. In 1848 particip~ la mis•
carea revolutionar~ de la lasi $i
trebuie sa se refugieze in Bucovina. Dup~ inceperea r~zboiului
Crimeei, simtind momentul favorabil, tip~reste ziarul Steaua
Dun~rii, care face propagand~ pentru unirea Princi• patelor si
are un mare r~sunet ~n r~ndul tinerilor. Deputat in Divanul Ad-
hoc (1857), domin~ adunarea prin energia, cultura si str~lucitul
talent oratoric.
Dup~ inf~ptuirea Unirii, este
prim-ministru in timpul domniei lui Al.I. Cuza. Ca ministru de
externe pledeaz~ pentru cauza Rom~niei la Congresul de la
Berlin (1878). In ultima parte a vietii este ambasador
plenipotentiar la Paris, si presedinte

al Academiei Rom~ne. •
'1
Manifestul literar este un.
text de proportii reduse, cu valoare
de document pentru ~inceputul unui
curent sau misc~ri literare, prin care
se afirm~ o nou~ conceptie cu
privire la literatur~. De obicei,
manifestul literar este conceput
sub o form~
polemic~, pentru c noua orientare
literar~ se delimiteaz~ de miscarea
anterioar~.
Primul manifest literar este
considerat prefata lui Victor Hugo la
drama Cromwell, actul de
nastere al romantismului. Prin
manifeste li• terare s-au anuntat
mai toate mis• c~rile literare de la
romantism ~n• coace: simbolismul
(Manifeste du symbolisme de
Jean Mor~as, 1896), dadaismul
(Premier manifeste Dada de
Tristan Tzara, 1917), suprarea•
lismul (Manifeste
surr~alisme de Andr~ Breton,
du
1924) etc.
In literatura rom~n~, articole•
le-program ale unor publicatii (Dacia
literar~ -- Introductie, Viata rom~•
neasc -- C~tre cititori etc.), pre•
fetele unor volume (Al. Macedonski,
prefata la volumul Poezii, 1882)
sau alte articole programatice (Ion
Vinea -- Manifest activist c~tre
tinerime, Nichifor Crainic -
Sensul traditiei) au valoare de
manifest literar.
DACIA
4re'a5}• sUT FD+It
lei
Michail logdtnicean.
(la«arie laie
4top
atit.
Revista Dacia literar~ (1840)
noastr are destule fapte eroice, frumoasele noastre tri sunt
destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de
poetice
pentru ca sputem g~si si la noi sujeturi de scris, frsavem
pentru
aceasta trebuintsne imprumutm de la alte natii. Foaia
noastr va
primi ct se poate mai rar traduceri din alte limbi;
compuneri
originale fi var umple mai toate
coloanele.
(Dacia literar, nr. 1, 1840)
• Enumer trei dintre principiile pe care doreste s~ le
respecte revista Dacia literar, asa cum pot fi ele deduse din
Introductie.
• Numeste dou~ dintre sursele de inspiratie pe care Mihail
Kog~lniceanu le propune colaboratorilor revistei.
Prelungirea spiritului Daciei
literare: Arhiva rom@neasc~ si
Propsirea
Revista Dacia literar, ~n care si-au publicat cele dint~i scrieri
Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri, nu a putut s~ apar~ decat o
scurt~ perioad~, pentru c~ a fost interzis de cenzur~. Ideea roman•
tic~ a inspiratiei din trecutul istoric va r~zbate ~ns foarte
cur~nd
~ntr-un alt articol-program care deschide revista Arhiva
rom@neasc,
editat de acelasi ~ndrum~tor literar - Mihail
Kog~lniceanu:
Istoria rom@neasc mai ales s ne fie cartea de cpitenie,
s ne fie paladiul nationalittii noastre. Intr-mnsa vom mnvta
ce am f~cut si ce avem s mai facem; printr-mnsa vom prevede
viitorul, printr-~nsa vom fi rom@ni. Cci istoria este m~sura sau
metrul prin care se poate sti dac un popor propseste, sau dac
se inapoiaz~.
Intrebati dar istoria si veti sti ce suntem, de unde venim si unde
mergem. De unde venim si unde mergem, trecutul si viitorul, iat
toatfiinta noastr, iat mijlocul de a ne cunoaste.
(Arhiva romaneasc, nr. 1, 1840)
Spiritul Daciei literare se reg~seste integral ~n revista
Prop~sirea, editat~ ~n anul 1844 de un grup de scriitori moldoveni,
av~nd ca principal animator pe Mihail Kog~lniceanu. Inc~ din
primul num~r se exprim~ dezacordul fat de gazetele timpului
care ap~reau toate cu greseala capital cprea se indeletniceau
cu cele din afar si prea putin cu cele din l~untru:
Lipsa dar a unei foi care, l~sand deoparte toate nout~tile
dinafarsi discutiile politicei de zi, precum si toate acele traductii
de articule usoare si de anecdote frantuzesti si nemtesti, s-ar
~ngriji nu• mai cu adevratele interesuri materiale si intelectuale
a romanilor, lipsa unei aseminefoipublice, zic, este obsteste simtit.
Aceast lips,
~ntr-atat inc@t ~mpregiur~rile dinafar o vor ierta, se va sili a o
~m• plini Prop~sirea. Lepdand din coloanele sale tot ce se
ntlege subt str@nsul cuvant de politic, neocup@ndu-se nicidecum
cu discutiile si
nouttile politice dinafar si dinuntru,
precum si cu ~ntampl~rile zilii, izgonind
orice traduceri din scrieri strine, care
neav@nd niciun interes pozitiv pentru noi
nici nu ne pot imbogti literatura, foaia
noastr nu va cuprinde dec~t compuneri
originale rom@nesti.
(Prop~sirea, nr. 1, 1844)
- Demonstreaz~ c~ Arhiva rom@neasc
si Propsirea continu~ drumul deschis de
revista Dacia literar, apeland la argumente
extra• se din cele dou~ articole-program,
reproduse fragmentar mai sus.
 zt > '

," C ONCLUZI
Rolul de ~ndrum~tor cultural si literar pe care l-au avut Ion Nicolae Manolescu,
Heliade-R~dulescu, ~n Muntenia, si Mihail Kog~lniceanu, in Istoria critic~ a
Moldova, a avut o important~ major~ ~n modernizarea literaturii literaturii rom@ne.
noastre ~n perioada pasoptist~. Capitolul Doctrina
In domeniul prozei, ~si scriu acum operele fundamentale literar prezint~
autori precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo ideologia de tip
si Nicolae romantic a perioa•
B~lcescu. Unii, ~nspiritul impus de revista Dacia literar~, vor dei pasoptiste, care
cultiva ia ~n st~p~nire
filonul istoric: nuvela Alexandru Lpusneanul de Costache treptat nu numai
Negruzzi, Rom@nii supt Mihai-voievod Viteazul de Nicolae domeniul istoric,
B~lcescu, Cantarea Rom@niei de Alecu Russo etc. Altii vor merge social si politic,
pe linia memoria• listicii, a faptului tr~it (Costache Negruzzi, dar si pe cel literar.
Negru pe alb) ori pe cea a ~nsemn~rilor de cl~torie, precum
Vasile Alecsandri ~n O plimbare la munti, C~l~torie @in Africa sau
Grigore Alexandrescu ~n Memorial de c~l~torie. Exist~ ins~ si o
alt~ zon~ a prozei, critic~, ironic~, acid~, plin~ de luciditate,
int~lnit~ la Vasile Alecsandri, scriitorul cel mai complex al
epocii. Acesta surprinde multe dintre deficientele unei societ~ti
~n plin~ transformare ~n Balta-Alb~, Borsec, dar mai ales ~n
Istoria unui galb~n, gen de proz~ ~n care situatiile si perso•
najele, la limita caricaturii, st~rnesc r~sul.
Poezia pasoptist pune bazele liricii moderne rom~nesti.
Te• matica se l~rgeste enorm fat~ de epoca premodern~. Dup anul
1830, melancolia ad~nc~, organic~, va ~nv~lui versurile tuturor
poetilor. Se
cultiv~ meditatia pe teme romantice (ruine, morminte,
nestatornicia soartei), evocarea trecutului glorios, descrierile de
natur~, se face apel la folclor.
Speciile clasice (epistola, satira, fabula) coexist~ cu cele
ro•
mantice (meditatia, elegia). Turnarea in tiparele secolului
precedent
a nout~tilor de natur~ romantic~ se explic~ prin faptul c~
literatura noastr~ nu a avut un clasicism profund si individualizat.
Pe de alt~ parte, majoritatea romanticilor pasoptisti au primit o
educatie clasic~.
Atmosfera poeziei ~noi' este prezent~ ~ntr-o serie de
creatii precum cele ale lui Grigore Alexandrescu (Anul 1840,
Meditatie, Umbra lui Mircea. La Cozia), Ion Heliade-R~dulescu
(Zbur~torul), Vasile Alecsandri (Doine), Dimitrie Bolintineanu
(Legende istorice) etc. F~r~ aceast etap~, ar fi fost mai greu de
imaginat aparitia lui Mihai Eminescu.

SUGESTII
BIBLIOGRAFICE

+ Din presa literar~ rom~neasc a secolului XIX. Volumul

este alc~tuit dintr-o selectie a manifestelor literare ap~rute ~n
publi• catiile din epoca pasoptist~ si postpasoptist~.
George Ivascu, Istoria literaturii rom@ne, I. Capitolul
Indrum~tori
si programe literare scoate in evident~ rolul lui Ion Heliade-
R~• dulescu si pe cel al lui Mihail Kog~lniceanu, analiz~nd
ideile cuprinse in articolele-program scrise de acestia si
publicate ~n presa timpului.
 OM T II EACK •

«doAI
PETPOCEKTI' a 'TPIMECTPIA.'.

C I PE,UA I!UA

M. Kolicean.
Tom II.

IA III1f.

Revista
Arhiva rom~neasc (1840)

IPOHHPEA.
zez.tee.±.£NA!•
<£3»
AM. t

Revista Prop~sirea (1844) (primul num~r al revistei, cu t~ieturile

cenzurii)

P
 1.
#ES.EEEE
Stabileste un paralelism ~ntre rolul de ~ndrum~tor cultural s
literar al lui Ion Heliade-R~dulescu, ~n Muntenia, si cel al lu
Mihail Kog~lniceanu, in Moldova.
2. Ion Heliade-R~dulescu, adres~ndu-se tinerilor scriitori ~n anul
1837, cu putin timp ~nainte de aparitia Daciei literare, le f~cea
urm~torul ~ndemn: Scrieti bieti, numai scrieti! Explic~
diferenta dintre apelul lui Heliade-R~dulescu si opinia din
Introductie a lui Kog~lniceanu, care semnific~ o nou~ etap~ a
pasoptismului: Critica noastr vafi nep~rtinitoare; vom critica
cartea, iar nu persoana.
3. Pled~nd pentru originalitate, autorul Introductiei se ridic~ ~m•
potriva traducerilor si a imitatiei, adev~rat manie primejdioas~,
Alecu Russo
pentru c omoar~ in noi duhul national. Comenteaz~ speci•
ficul contextului literar de pan~ la 1840, cel care l-a determinat pe
Kog~lniceanu s descurajeze o manier literar~ care dis•
trugea originalitatea.
4. Desi suprimat~ de cenzur~ dup~ numai trei numere, care to•
talizau 484 de pagini, Dacia literar~ contine opere ale unora
dintre cei mai valorosi scriitori ai timpului. Costache Negruzzi a
tip~rit in primul num~r nuvela istoric~ Alexandru L~pusneanul,
Vasile Alecsandri a debutat ca prozator cu nuvela Buchetiera
de la Florenta, iar lui Grigore Alexandrescu i-a ap~rut poezia
Anul 1840. Citeste una dintre aceste scrieri si explic~ felul ~n
care ele r~spund noului spirit literar din articolul-program.
5. In prima parte a poeziei Epigonii, Mihai Eminescu portreti•
zeaz~ pe c~tiva dintre cei mai importanti scriitori ai generatiei
de la 1848. Identific~-i si precizeaz~ operele literare la care
face aluzie autorul.
6. Realizati un proiect intitulat Vocatia istoric a scriitorilor
pasoptisti, ~n care s~ prezentati modul cum sugestia oferit~ de
Mihail Kogiilniceanu in articolul programatic din revista
Dacia literar - Istoria noastr are destule fapte eroice si-a
g~sit ecou ~n creatia scriitorilor din epoca de la 1848.
Printre operele literare pe care trebuie s~ le aveti in vedere ~n rea•
lizarea proiectului se num~r~: Alexandru L~pusneanul, So•
bieski si rom~nii si Aprodul Purice de Costache Negruzzi,
Cantarea Rom@niei de Alecu Russo, Rom~nii supt Mihai-voie•
vod Viteazul de Nicolae Blcescu, Legende istorice de Dimi•
trie Bolintineanu.
Pentru documentarea ~n leg~tur~ cu literatura de inspiratie is•
toric~ scris~ ~n perioada pasoptist~, ~n afar~ de operele respec•
tive, se recomand~ s~ cititi capitolele consacrate acestor scriitori
din diverse istorii ale literaturii rom~ne, cum ar fi:
• George Ivascu, Istoria literaturii rom@ne, I;
• Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria
literaturii rom~ne moderne;
• Al. Piru, Istoria literaturii rom@ne de la ~nceput pan
ai;
• G. C~linescu, Istoria literaturii rom@ne de la originipan
Dimitrie Bolintineanu ~n preent;
• Nicolae Manolescu, Istoria critic~ a literaturii romline.

R
 Forme hibride ale civilizatiei rom~nesti
la mijlocul secolului al XIX-lea

1.
I CJ EJ EA IT = E) I= H = E3 H
Discutati, ~n grupe de trei-cinci elevi, si alc~tuiti ~mpreun~ dou~
liste contin~nd c~te cinci cuvinte/ structuri care s~ denumeasc~:
a. ceea ce considerati voi c~ ~nseamn~ ~a fi la mod~ n zilele
noastre;
b. ceea ce consider~ altii (p~rinti, prieteni, colegi, vedete tv) c~
~nseamn~ ~a fi la mod~' ast~zi.
Comparati listele si discutati asem~n~rile si deosebirile dintre
liste si dintre punctele a. si b. de pe acestea.
2. Dati exemple de situatii, de evenimente si de personalit~ti din
realitatea rom~neasc~ (trecut~ sau actual~) care s~ reprezinte
forme hibride! ale civilizatiei noastre, ~ntre Orient si Occident.

CH/RIT, A iN
PROVINT, IE Vasile Alecsandri (1818-1890),
poet, prozator si dramaturg. Se
naste la Bac~u ~ntr-o familie
Comedie cu c~ntice, ~n 2 acte
boiereasc~. Primeste o educatie
de Vasile Alecsandri aleas~, int~i in tar~, apoi la Paris,
unde isi ia baca• laureatul, dar nu-si
incheie studiile de medicin~.
Reintors in tar~, particip~ cu
PUNCTE DE REPER
tot elanul la miscarea cultural~: co•
laboreaz~ la Dacia literar~ (1840),
Mare parte din piesele cornice ale lui Vasile Alecsandri (co• este membru in directoratul
medii, vodeviluri, farse) au caracter satiric si critic ~mpotriva Teatrului National din lasi, redactor
mora• vurilor sociale si politice ale vremii. Chirita ~n provintie, la revista Prop~sirea.
Scriitor de frunte al epocii, se
comedie cu c@ntice, in 2 acte, reprezentat~ pe scen mn 1852, angajeaz~ 1n lupta pentru implinirea
este a doua pies din ciclul Chiritelor, care mai cuprinde: idealului national: particip~ la Revo•
Chirita ~n Iasi sau Doufete s-o neneac~ (1850), Cucoana lutia de la 1848 si este unul dintre
sustin~torii ferventi ai Unirii Princi•
Chirita ~n voiaj c@nticel comic (1868), Chirita ~n balon.
patelor (1859). In timpul domniei lui
Fars~ de carnaval (1876). Toate au Cuza are un rol important in a
~n centrul lor acelasi personaj feminin comic, reprezentativ obtine, de la guvernele Frantei,
pentru momentul social-istoric si pentru un anumit tip uman. Angliei si Piemontului,
recunoasterea Unirii.
Chirita este sotia unui boier de tar~, Grigore B~rzoi ot B~rzo• lubitor al folclorului
ieni, cu pretentii, dornic de m~rire si de a fi la mod~, combinatie de rom~nesc, public~ volumul Poezii
parvenitism si de snobism. populare ale rom~nilor (1852-
1853; editie com• plet~, 1866),
Dac in prima pies~ Chirita vine ~n capitalie ca s~-si cptu•
cuprinzand multe ca• podopere ale
iasc~ fetele cu gineri de la oras, dar p~n~ la urm~ le m~rit pe creatiei populare. Isi editeaz~
Aristita si Calipsita cu doi boiernasi din vecini, Brustur si Cociurl~, primul volum de versuri,
Doine si lcr~mioare, in anul
1853 si compune piese de teatru.
Intre
lhibrid (din fr. hybride) s.m., adj. - (organism) provenit din 1860 Si 1880 notorietatea lui este
incrucisarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase foarte mare, fiind considerat, at~t in
tar~, c~t si in str~in~tate, scriitorul
diferite; adj., fig. (despre realiz~ri, idei, fapte) alc~tuit din elemente
reprezentativ al rom~nilor.
disparate; lipsit de ar• monie.
 Gratie autorit~tii de care se
bucur~, numeroase reviste ii sol ici•
t colaborarea, societatea literar~
Junimea ~l invit la seratele ei si
se
simte onorat~ de prezenta scriito•
rului; regele Carol I si regina
Elisabeta
il au printre invitati. Aceasta
este
perioada c~nd Alecsandri public~
operele sale majore: Pasteluri, Le•
gende, Ostasii nostri, drama isto•
ric~ Despot-Vod~.
Tn 1878, la Montpellier, in Fran•
ta, este premiat pentru poezia
C~nte•
cul gintei latine, distinctie care in
tar~ st~rneste mult~ emotie si-I confir•
m~ in postura de ~bard" al natiunii.
Ultimii ani ai vietii ii petrece
mai mult la Paris, unde fusese nu•
mit ministru plenipotentiar. Vara
vine intotdeauna 1n Rom~nia, la
castelul Peles, ca invitat al regelui si
al reginei, si la Mircesti, locul s~u
preferat. Aici se va stinge in 1890.
Vasile Alecsandri are un rol
ho•
t~r~tor in formarea si dezvoltarea
teatrului national, prin alc~tuirea
unui repertoriu rom~nesc, prin
scrierea primelor piese originale si
prin forma• rea gustului publicului
pentru teatru. In fond, dramaturgia
noastr~ se naste in Moldova sub
directoratul lui Mihail Kog~lniceanu,
Costache Negruzzi si Vasile
Alecsandri, ince• p~nd cu anul
1840.
Scrie vodeviluri, comedii
de moravuri (lorgu de la
Sadagura,
ciclul Chiritelor), feerii folclorice
(S~nziana si Pepelea), drame isto•
rice (Despot-Vod), drame de
in•
spiratie clasic~ (Fant~na Blandu•
ziei, Ovidiu). Mare parte din
piese•
le lui Vasile Alecsandri au caracter
satiric si critic impotriva moravurilor
sociale si politice ale vremii, dup~
cum m~rturiseste scriitorul: ...am
proiectat s~ fac din teatru un
organ spre biciuirea n~ravurilor
rele si a ri•
dicolelor societ~ti noastre.
E
alesi de B~rzoi, ~n Chirita in provintie personajul comic are trei
scopuri: s~ introduc~ la B~rzoieni moda timpului, s~ devin~
ispr~v• niceas~ si s~-si ~nsoare fiul n~tang, Gulit, cu Luluta, o
orfan~ cres• cut~ ~n casa ei, care va mosteni o mare avere. Cel
care se opune este Leonas, un t~n~r istet si cinstit, ~ndr~gostit de
Luluta.
Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului
si
a abuzurilor administratiei. Conflictul dintre conceptia
conservatoare, (reprezentat~ de B~rzoi), sau de fals progres
(reprezentat~ de Chiri• ta), personaje zugr~vite caricatural, si
ideile noi, progresiste (repre• zentate de Leona), se desf~soar~
gradat, ~ntr-o actiune complicat~, cu elemente pline de
neprev~zut, cu travestiri neverosimile si qui pro quo.
Demasc~nd coruptia lui B~rzoi, Leonas devine ispravnic ~n locul
acestuia si se c~storeste cu Luluta. Deznod~m~ntul aduce
victoria reprezentantului ideilor noi, Leona, adic~ a onestit~tii si a
sentimentelor sincere asupra moravurilor satirizate: parvenitismul,
snobismul si coruptia.
Chirita este un personaj ridicol prin contrastul ~ntre ceea
ce
este si ceea ce vrea s~ par~, prin intermediul c~ruia sunt criticate
o serie de aspecte din epoc~: incultura, imitarea cu orice pret a
modei, cosmopolitismul, negarea traditiei. Dup~ ce vrea s~
introduc~ la B~rzoieni eticheta din casele mari de la oras, ca
ispr~vniceas~ ~si doreste s~ cl~toreasc~ la Paris: Of! c~ nu mai
pot tr~i in tara asta!. Pe Gulit~, un gogoman prost-crescut, vrea
s~-l ~nvete frantuzeste, c~ este la mod~, si s-l c~p~tuiasc~ cu
zestrea Lulutei. Femeie voluntar~, Chirita se foloseste de
B~rzoi, comod si lipsit de
initiativ~, ca s parvin~ si fl oblig~ s~-si schimbe
obiceiurile
vestimentare si culinare, dup~ mod~. Impins de nevast~ s
obtin~
ispr~vnicia, provincialul stie cum s~ obtin avantaje materiale
din
functia sa, ca scena v~nz~rii repetate a curcanului.
~ni
Cuplul romantic, Leonas si Luluta, tineri cinstiti,
reprezentanti
ai ideilor noi, progresiste, are si rolul de a pune lumin~ caracterul
~ni
B~rzoienilor, prin antitez~. Din grupul t~ranilor, care apar ca
perso• naj colectiv, se desprinde Ion, feciorul din cas~, care
comenteaz~ cu ironia si cu bunul-simt al omului simplu moda si
tertipurile st~p~nilor.
Al~turi de comicul de moravuri, ~npiesa pres~rat~ cu c~ntece
ca ~n vodevilurile vremii, este d'Escarbagnas ori cu Madame Agnot (Madame Agnot sau
prezent comicul de situatii si de mitocanca parvenit~) de Maillot, Chirita rm~ne un personaj
limbaj. autohton, tipic epocii imediat de dup~ 1848, dar si altor
Dincolo de filiatiile pe vremuri marcate de parvenitism. Prin aceast~ ~pretioas~
care unii cercet~tori le-au ridicol", Vasile Alecsandri realizeaz~ expresia comic~ a
g~sit cu protagonista comediei ~formelor f~r~ fond', ~nainte de formularea teoriei lui Titu
lui Moli~re Contesa Maiorescu.

Actorul Matei Millo, primul

interpret (in travesti) al Chiritei
(Din arhiva Muzeului National al Literaturi Rom~ne)

II
 ACTULI
Scena 3

Chirita, Gulit~, Sarl, Safta, Ion. (Ion vine aler•
g~nd dintre culisele din dreapta. Ceilalti ies din cas~ $i
se cobor in cerdac.)
GULIT~: Cine m cheam~?... Nineaca!
SAFTA: Ce este?... Ce este?
SARL: Qui diable?... Ah, madame!...'
ION: Aud, cucoan... laca ia...
CHIRITA: Da' veniti azi de m~ cobor@ti
de
$
SARL (in parte): Cristi! usuric ca un pan...
merci.
CHIRITA (in parte): Ii nostim frantuzu...
(Tare:) Ati v~zut agilitaua mea? Ioane... du calu
la grajdi si-l adap; dar s nu-i scoti saua...
Auzi?
ION (c~sc~nd): Aud. (Duce calul intre
culisele din dreapta.)

CHIRITA: Ho!... c parc-~i s ne-

nghiti...
pe C'e, Doamne i·art~-m~.,... ati. Face-o gur o sur.
catl...
addormi·t cu ct
totii? GULIT~: Nineac... las' s~ m sui sf eu
(Ion se pune dinaintea calului si-l apuc~ de z~bale pe cal. .
ca s~-l tie. Ceilalti se adun~ ~mprejurul SARL: No... poftim... une, deux,
Chiritei.)
trois. CHIRITA (sirind): Hup!
GULIT~: Ba nu, nineac~... dar
inv~tam
1 Qui diable?... Ah, madame! (fr.) - Cine
Telemac? cu monsiu
dracu?... Ah, doamn~!
dasc~lu.
2 Telemac, Les aventures de T~l~maque,
SAFTA: Si eu f~ceam dulceti in fils
c~mar~, cumntac. d'Ulysse (Int@mpl~rile lui Telemac, fiul lui
ION: Si eu... Ulise) • poem epic in proz~ al scriitorului francez
CHIRITA: Taci din gur... c~ esti inc F~nelon (1651-1715), publicat in 1699, a constituit
cu una dintre c~rtile de baz~ ale instructiunii in
ochii plini de somn... T@ne pensioanele din Moldova in deceniile 4, 5 ale secolului
calul!... al XIX-lea.
SARL (apropiindu-se de Chirita): Madam 3J'aime mieux ca. (fr.) - Prefer asa.
cocoana... sari fn brati a me.
CHIRITA (cochetand): In brat~le d-tale,
monsiu
Sarl?... Esti foarte galant... ins~ m
tem...
SARL: O! non te tem... c sunt vurtos.
CHIRITA: Nu de-aceea... csi eu is
usuric
ca o pan; dar apoi... s sar in brat~le
unui
cavaler... nu stiu de s
cuvine...
SARL: Daca non vre la mine, sari la
Ion...
(n parte:) Jaime mieux
~a.°
CHIRITA: Ei, dacvroiesti numaidecat,
mon•
siu Sarl~... at@ne-te,
csar.
 CHIRITA: Ceface?!... Ca ste
tranteasc2!...
Ba nu, Gulita mamei.
GULIT~: Pe mat~ cum de nu te tr@nteste?
CHIRITA: Eu am inv~tat la les, la
mane• j~rie... (In parte:) Numai eu stiu c@te
bus@turi am mancat... d-apoi d~!... dac-i
moda...
GULIT~ (scancindu-se): Ei... nineac~,
las' s~
mprimblu clare... mcar numai pin ograd.
CHIRITA: Bai... T-am mai spus o dat
c~ nu vreu... Nu m supra mai mult. Mai bine
apu• c~-te de-ti ~nvatfrantuzeasca cu monsiu
Sarl... c m t~i o mult@me de parale,
tr@ntore!
GULIT~: Bai sf eu!... M-am s~turat de
carte!
SARL: Monsieur Goulitze... taisez-vous quand"
CHIRITA: Cum s-aface bbac~-t~u
ispravnic. SARL: Allons, Goulitze... venez
donc. GULIT~: laca, monsiu... je vene.
[...] CHIRITA: Dar... ian spune-mi,
cumntac,
ceface Luluta?
SAFTA: /i in gr~din.
CHIRITA: Biata copill... De cand o murit
cucoana Nastas@ca Afinoaia, nineac-sa, si
am
luat-o sub epitropia noastr... mi-i dr~gut
ca o nor.
SAFTA: Mai stii?... poate s-ifii soacr
cu vreme.
CHIRITA: Tst, asa am chibzuit treaba
cu
brbatu-meu... Luluta are zstre bun...
Gulit~
as~mine... Mai potriviti unde s~-i gs~sti?...
SAFTA: S~-i cauti cu luma@narea...
CHIRITA: Numai at@ta m ingrijste,
cd Luluta nu bate nicidecum cu Gulit... s~-i tot
trist~ de c@nd o rmas orfan... ba inc
cteodatpar• c~ sperde... nu-i ~n toate
mint@le.
SAFTA: Nu b~ga de seam, c inc-i
ta•
nr.
CHIRITA: Ce tan~r~?!... c~-i de vro I5
ani... C~nd s-o n~scut Gulit~, era de un an...
poroncesc madam nenec...
GULIT: Madam nenec... (In parte:) Frantuz
stropsat!
SARL: Ce spus? (n parte:) Cr~ moutard!... il
m'agace toute la journ~e.°
CHIRITA: Nu te potrivi, monsiu Sarl~,
c~-i copil inc~.
SARL: Oui... copil... obraznic.
CHIRITA: Ce s~-ifaci dac~ are duh,
Gulita nineaci... (S~rut~ pe Gulit~.) Imi
seam~n mie... buct@c t~iet~. Hai, du-te cu
domnu profesor de fnvatfrumus~l, c~ t-oiface
straie de moda nou.
GULIT~: Da'... cal mi-i cump~ra?
taisez-vous quand (fr.) t~ceti c~nd...
5 Cr~ moutard!... il m'agace toute la journ~e.
(fr.) - Nemaipomenit mucos!... m~ enerveaz~ intreaga
zi.
-g
imi aduc aminte ca ac... la San-Chetru...
(Vorbind, ~si caut~ chibriturile.) Da' oare ce mi-
am f~cut chibri• turile?... Hait!... c~ l-am
pr~p~dit pe camp. (Tare:) Monsiu Sarl~?
SARL (inaint~ndu-se): Poroncesc, madam.
CHIRITA: Nu cumva ai fosfor cu d-ta?
SARL (aprinz~nd un chibrit): Voil~, madame.
(In parte:) Elle fume comme un caporal.
CHIRITA (aprinz~ndu-si o tigar~ groas~):
Merci... Voulez-vous aussi boire une cigare?
SARL(in parte): Aie... aie... elle va
recommen•
cer ses traductions libres ... 6
CHIRITA: Ils sont de minune... cigares de
Halvanne7.
SARL (luand o tigar~): Merci, madame.
GULIT~: Tgar de halva?...
Nineac,
d~-mi sf mie o t@gar.
CHIRITA: Auzi? At~t ar mai trebui!...
Cuco•
nas@i nu trag tag~ri.
GULIT~: Ei... mata de ce tragi, dac~ esti
cucoan?
CHIRITA: Tac-ti gura, plodule!...
Monsiu
Sarl~... ian dites-moi, je vous prie: est-ce que
vous
~tes... multmit de Gulit~?
 SARL: Comme ~i, comme ~a... multemit
et pas trop.
CHIRITA: C'est qu'il est tres... zburdatic...
mais avec le temps je suis s~re qu'il deviendra un
tambour d'instruction.
SARL (cu mirare): Tambour?!
CHIRITA: Oui... adic dob de carte...
tambour... nous disons comme ~a en moldave.
SARL (in parte): Ah, bon!... la voil~ lanc~e!
CHIRITA: Et alors nous I'enverrons dedans.
SARL: O ~a, madame?
CHIRITA: Dedans... in@ntru... nous disons
comme ~a en moldave.
SARL (in parte): Parle donc le moldave alors,
malheureuse!
CHIRITA: Et voyes-vous, monsieur Charles,
je ne voudrais pas qu'il perde son temps pour des
fleurs de coucou.
SARL: Pour des fleurs de coucou?
CHIRITA: C'est-a-dire deflori de cuc...
Nous
disons comme ~a...
SARL: En moldave... (In parte:) Cristi!...
qu'elle m'agace avec son baragouin!
CHIRITA: Aussi, je vous prie... quand il se
paressera ... de lui donner de I' argent pour du miel.
SARL: Comment?!... que je lui donne de
argent?!
CHIRITA (razand): Non... S~-i dai bani
pe
miere... de }'argent pour du miel... C'est
correct... Nous disons comme cella...
SARL: C'est convenu... en moldave... Vous
parlez comme un livre.
CHIRITA: Merci... j'ai apprendr~ toute seulette
le fran~ais... pre legea mea.
SARL: Est-ce possible?!... C'est extraordi•
naire!... H~ bien, votre fils vous ressemble... Il a
une facilit~!... Dans quelques ann~es il parlera
aussi bien que vous.
6 .. .ses traductions libres... - profesorul se refer~ la
~traducerile libere" ale Chiritei, adic la decalcurile ei.
'cigares de Halvanne -- Chirita pronunt~
cuv~n• tul Havanne ~n mod gresit, confund~ndu-I
turcescul halva, ceea ce dovedeste c~ este mai
familiarizat~ cu aceasta din urm~ si c~ fumeaz~ c-
asa-i moda.
8,nous disons comme ~a en moldave - formula
...asa zicem noi n moldoveneasc este folosit~ de
Chirita pentru a ascunde cunoasterea superficial~ a
~
limbii franceze si traducerea mot mot a unor
expresii
din limba rom~n~ in limba francez~.
 Explicatia, ~ntr-o francez aproximativ~, am rom~no-francez al Chiritei.
invt complet singuricfranceza, l~mureste jargonul
CHIRI TA: Quel bonheur! Gugulea nineac~i!... Auzi ce Comedia (fr. com~die, lat. co•
moedia) -- specie a genului drama•
spune monsiu Sarl~?... Z~ce cai s~ vorbestifrantuz~ste ca apa... tic, in proz~ sau in versuri, care pro•
N'est-ce pas, monsieur Charles, qu'il parlera comme l'eau? voac~ r~sul prin satirizarea moravu•
SARL: Comme?... Ah, oui, oui... vous dites comme a en rilor, a tipurilor umane sau prin in•
mol• l~ntuirea unor situatii neprev~zute,
dave... Oui... oui. av~nd un final fericit si, deseori, un
rol moralizator. Comedia poate fi de
CHIRITA: Da' ian s~-i fac eu un examen... Gulit~, spune caractere, de moravuri, de intrig~ etc.
ni•
neaci, cum s cheam~frantuzste furculita?
GULIT~: Furculision.
CHIRITA: Frumos... Darfriptura? Comicul (fr. comique, gr. ko•
mikos) -- categorie estetic~ in a crei
GULIT~: Fripturision. sfer~ intr actele, situatiile sau per•
CHIRITA: Prea frumos... Dar invartita? sonajele care provoac r~sul. Sursa
GULIT~: [nvartision. comicului este contrastul dintre
CHIRITA: Bravo... Gulit!... Bravo, Gugulitl... (l s~rut~.) apa• rent~ si esent~, dintre
SARL (in parte, furios): Gogomanition, va!... pretentii $i realitate, dintre astept~ri
si rezul• tate, dintre ceea ce este si
ceea ce vrea s~ par~ sau crede c~
este un personaj. Contrastul comic
EXPLORAREA este ino• fensiv si este receptat de
TEXTULUI spectatori intr-un registru larg de
atitudini: bun~voint~, amuzament,
1. Precizeaz~ specificul elementelor de compozitie a textului ~nduiosare, dispret. Comicul implic~
dramatic din actul I, scena 3. Ce efect consideri c are existenta unui conflict comic
(contrastul), a unor situatii si
asupra textului prezenta canticelelor? personaje comice.
2. Relatiile temporale si spatiale din comedie creeaz~ Tipuri de comic/ forme de rea•
contextul potrivit evolutiei conflictului dintre vechi si nou. lizare a efectului comic in dramatur•
Consult~ textul comediei (indicatiile de la inceputul actelor si gie sunt: comicul de situatie, comicul
al scenelor) $i completeaz spatiile libere: de caractere, comicul de moravuri,
comicul de limbaj, comicul de nume.
Reprezentat~ pe scen ~n ..., piesa este inspirat din ...,
pe care le satirizeaz~ cu scop moralizator.
Actul I se petrece la mosia ..., ~ntr-un spatiu deschis,
adic~
~n ...; actul al II-lea se petrece ~ntr-un ... din tinut, ~ntr-un
spatiu
~nchis, dar la mod~, si anume ...
3. Identific~ ~in actul I, scena 3, intentiile Chiritei, care vor deve•
ni, ~n pies~, elementele conflictului comic.
4. Ilustreaz~ prin exemple din actul I, scena 3, semnele
modernit• tii pe care le imit~ Chirita, care, ~ntoars~ de la
lasi, vrea s~ impun~ moda vremii ~n provincie. De ce crezi
c ea ~si moti• veaz~ ~modernit~tile prin expresia dac~-i
moda?
5. Expresie a unui fenomen tipic vremii sale, boieroaica de pro•
vincie, cu dorinte ariviste, nu este o aparitie resping~toare sau
grotesc~, ci este sarjat caricatural. Mentioneaz~ defectele
si calit~tile Chiritei.
6. Selecteaz~ din textul scenei 3 formulele de adresare utilizate
de celelalte personaje fat de Chirita. Pornind de la ele,
defi• neste statutul social al personajelor si relatiile dintre
acestea la inceputul comediei.
7. In portretizarea Chiritei, comicul de limbaj red~ incultura
si dorinta de a imita vorbirea la mod~, cu orice pret. Cum
moda
Cale lingvistic --traducerea
morfemelor unui cuv~nt compus ori
ale unei locutiuni str~ine prin echi•
valentele rom~nesti; un mijloc ex•
tern de imbog~tire a vocabularului
care const~ in copierea, imitarea
sau imprumutarea asa-zisei
struc• turi sau forme interne a unui
cuv~nt str~in (derivat sau
compus) sau a unei unit~ti
frazeologice, ultimele fiind realizate
in primul rand prin imitarea unor
modele frantuzesti; exemple: a
obtine < fr. obtenir, cale ferat~ < fr.
voie fer~e, a c~dea de acord < fr.
tomber d'accord.
Decalcurile frazeologice
reali•
zate de Chirita constau in traduce•
rea cuvant cu cuv~nt a unor
expresii rom~nesti, care in limba
francez~ au alt echivalent sau nici
nu exist~.
Aceste traduceri mot a mot
consti•
tuie o dovad~ a inculturii, a
cu•
noasterii superficiale a limbii strine
la mod~ si sunt o surs~ a comicului
de limbaj.
Teatrul Mare din lasi
(secolul al XIX-lea)
vremii este limba francez~, c~ci fiii de boieri ~si fac studiile
la Paris, iar ~n saloane conversatiile se poart~ ~nfrancez~,
Chirita utilizeaz~ cu volubilitate un jargon rom~no-francez,
care ames• tec~ ciudat graiul neaos moldovenesc cu
~frantuzisme', de fapt decalcuri cornice.
a. Selecteaz~ (din scena 3) si transcrie pe trei coloane
decalcu• rile ne~ntelese de ~monsiu Sarli" din conversatia
cu Chirita, regionalismele si arhaismele care apar amestecate
~in limbajul acesteia.
b. Fiecare replic~/ decalc construit de Chirita este urmat~
de afirmatia nous disons comme ~a en moldave. Precizeaz~
o ~ni • susire a Chiritei sugerat~ de aceast~ afirmatie.
8. Imagineaz~-ti c~ discutia dintre Chirita, Gulit~ si Charles,
profesorul de englez~, are loc in zilele noastre, primii
doi vorbind ~n jargon rom~no-englez. Scrie trei-patru replici
pe o tem~ potrivit~ unei conversatii la nivel elementar.
ACTULII
Scena 3
Chirita, B~rzoi (ies~ din odaia din st~nga, cea de pe planul I. El
poart~ sapc~ de aghiotant si un palton cu plumbi mari c~t niste farfurioare).
BRZ OI (intr~nd): Arz~-le focu straie nemt~sti, c-mi vin
hac! de
CHIRITA: Da'bine, frate, incnu te-ai mai dus la
cant~lerie?
B~RZ OI: Apoi d~!... de cand m-ai scos din minte ca s
m
schimossti fn straie str@mte, pun c@te douceasuri pnm-
mbrac... sf ian priveste ce seamn... cu bumbii isti mari... Parc~-s
un negustor
defarfuri
i.
CHIRITA: Ian taci, taci... cde-o mie de ori te prinde mai
bine asa decat cu anteriu sf cu giubea... Incalte mai sameni a
ispravnic... dar inainte parc erai un l~utar din tarafu lui
Barbu...} stii? cel cu naiu.
B~RZ OI: Ai vorbit de te-ai prichit. M~car!... Ce-mi mai bat
eu
capul ste-aduc la cunostint!... De c@nd te-aif~cut
ispr~vniceas... nu ti-o rmas fire de minte ~n cap nici mcar...
 ION (trec~nd): Patru.
CHIRITA (manioas~): Ceface?
B~RZ OI (v~z~nd c~pt~ni le): Ce-s aieste, loane?
ION: Peschesu j@dovilor celor cu pricina... z~ce c~pt@ni.
BRZ OI (Chiritei): Socot c
nu te-i mai j~lui c~ n-ai
zahr...
Hai, apuc-te de
dulceti!
CHIRITA: Eu?! Sfac dulceti?l... Ai nebunit?
B~RZ OI: D-apoi cine?... Eu?
Biserica Trei lerarhi din
lasi Barbu Lutarul -- l~utar celebru inepoc~.
(gravur~ dup~ o stamp~ din
1845)
CHIRITA: Fac cumn~t@ca Safia, sor- z@ua pe tandur, la taulet, sf din blanmanjle,
ta... da' eu stiu c nu mi-oi p@rlifata la foc. din bulionuri, din garnituri nemt~sti nu m
B~RZOI: Cefat~?... cefat?... Da'p~n-acum, sl~beste... Auzi? Blanmanj~le?... Bulionuri?... Bors
m rog, cum t-ai parlit-o ca toate celelalte gos• sf alivenci... c cu astea am crescut in casa
podine din t@rg? printeasc...
CHIRITA: P~n-acu nu eram CHIRITA: lar o inceput litopis~tu!
ispr~vniceas... de asta... mntlesu-m-ai? B~RZOI: S-apoi si alt p~cat... o luat
BRZOI: Ard-o focu ispr~vnicie!... c obicei saduc la sf@rs@tul mes~i p~h~rut~
mare verzi cu ap cald~... cic~ asa-i moda la les...
belea-i pe capul meu!... De c~nd m-o de-si spal gura unii dinaintea altora... si nu-i
~mpins
z~ fn care s nu
p~catele sfiu in slujb~... tot dojane primesc
m-nsl... st s nu beau ap
de la departament...
cald~!
CHIRITA: Dojane?
CHIRITA (publicului, art~nd pe B~rzoi cu
B~RZOI: Asta n-arfi nimic... dar ati
dispret): Privit-l, m~ rog! [...]
cpchiet cu tot@i in cas... ba inc m-ti cpchiet
B~RZOI: laca m duc, m duc... doar nu
sfpe mine!
dau ttarii... ins, ian ascult, soro: cat
CHIRITA: Ce te-o apucat azi?
sfie masa gata mai devreme, c eu nu mi-s
BRZOI: Las' c~ dumneiei cucoana nu
s mai catadicsste scaute de gospodrie... deprins nemtste.
CHIRITA: /nainte de 5 ceasuri nu spoate.
sfac cozonaci, pasc, pstr~muri, dulceti,
vutci, vi• B~RZOI: La 5?l... cnd s~ pun boierii
snapuri... ca la casa omului... sau mcar s- la c~rti?l...
CHIRITA: Asa-i moda la les.
mi fac~ la masvrun cheschet, vro plachie, vro
BRZOI: Sta-i-ar min gat cine-o mai scornit-o!...
musaca, vro capam, vro baclava... vro ciulama...
les~ furios prin
bucate cres• tinesti... sntoas sf usoare... fund.)
Unde!... S~de toat

DICTIONAR

nemtesc, adj. -(despre imbr~c~minte) care este f~cut dup~

moda occidental
cant~lerie, (corect) cancelarie, s.f. - birou al unei institutii publice
destinat~ lucr~rilor publice
schimonosi, (reg.) schimosi, vb. -a deforma, a strica, a poci aspectul
anteriu, anterie, s.n. - hain~ lung~ pe care o purtau ~n trecut
boierii rom~ni; hain~ lung~ purtat~ in trecut de l~utari
giubea, giubele, s.f. -- hain~ lung~ si larg~ din postav, adesea c~ptu•
sit~ cu blan~, purtat~ in trecut de boieri
pesches, peschesuri, s.n. (nv., pop.) plocon, dar, cadou
 catadicsi, vb. - a g~si de cuviint, a binevoi
cheschet, chescheturi, s.n. (nv.) - un fel de sup~ de bulion cu gri$
plachie, plachii, s.f. (din ngr. plaki) - m~ncare de peste; (reg.) un
fel de pilaf preparat din orez sau p~sat cu carne
capama, capamale, s.n. (turcism, ~nv.) m~ncare g~tit~ din carne
de miel sau de pas~re cu stafide
tandur, tandure, s.n. (turcism, mnv.) - mas~ p~trat~, acoperit~ cu co•
voare, sub care se aseza un vas cu mangal pentru a inc~lzi pe cel ce sedea;
lene
taulet~ (corect: toalet~, din fr. toilette) - mobil~ compus din
oglind~
si dul~pioare unde se tin obiectele necesare ingrijirii tenului, p~rului
etc.
Ulit~ din lasi
letopiset, letopisete, (n text) litopis~tu, s.n. - scriere veche cu (secolul al XIX-lea)
ca• racter istoric, in care evenimentele sunt prezentate ~n ordine
cronologic~; cronic
/or. [ ... ] La brbati, schimbarea este
mntr-adev~r mai inceat~. Si, mai ales, li se int~mpl~ s~ se mntoarcla ce
fusese alt~dat~. [...]
(Din jurnalul de campanie al Saint-Marc Girardin (literator
contelui de Langeron, emigrat fran• si om politic francez) noteaz~ in ale sale Souvenirs de voyages et
cez, general in armata rus~, despre d'~tudes: Dup inegalitate, lucrul cel mai izbitor pentru un str~in, la
perioada 1806-1812): lasi si la Bucuresti, este amestecul si diversitatea hainelor. Unii b~rbati
~
fn 1806, am int~lnit mnc multe
au p~strat portul oriental; altii umbl~
femei purt~nd imbr~c~mintea orien•
~mbr~cati europeneste; iar aceste dou~ porturi pot fi v~zute in aceeasi
tal~, tr~ind in case f~r~ mobil~ si
familie; tat~l este imbr~cat boiereste, fiul frantuzeste, [...] nu am vzut
cu b~rbati gelosi nevoie mare.
pe nimeni sub patruzeci de ani s~ poarte
Ins~ revolutia care s-a petrecut
· hainele orientale. Femeile ins, de
atunci la lasi, apoi la Bucuresti si
mult~ vreme, se imbrac~ toate eu•
in provin• cie, a fost pe c~t de ropeneste... Se stie bine c femeile
rapid pe tot at~t de complet~: sunt intotdeauna primele care p~sesc
dup un an, toate femeile din pe calea civilizatiei...
Moldova si din Tara Ro• m~neasc~ (Neagu Djuvara, intre Orient si
au luat portul european. De Occident, capitolul Boierii)
pretutindeni, au sosit, in ce/e
dou~ capitale, negustori de mode,
croitorese... de la Viena si de
la Paris... Cur~nd s-a v~zut si
mobil~, ceva mai veche, adus~ de
la Viena cu mare cheltuial~.
Tr~surile care, mai ~nainte, ar~tau
ca niste birje vechi din Viena, au
fast inlocuite cu tr~suri si calesti
elegante. Casele s-au umplut de
servitori str~ini, de bu• c~tari
francezi si, prin saloane si ia•
tacuri, nu s-a mai vorbit dec~t
fran• tuzeste. Afl~nd c~, in t~rile
civilizate, unei femei ~i sedea bine
s~ aib~ un amant, doamnele din
Moldova si-au
luat c~te doi, ca s~ fie ct mai
la
mod~... C~tiva tineri au inceput
s~
poarte frac; ins~ b~tr~nii si
b~rbatii cu slujbe si-au purtat mai
departe barba si anteriul lung p~n~
la glezne. [...] Moda apusean~
accen• tueaz~, la aceste doamne,
gustul pentru lux mai mult dec~t la
b~rbatii
 E dou ceasuri pan m ~mbrac... S ian priveste ce seaman...
PL cu bumbii isti mari...
O Parc~-s negustor de farfurii.
R CHIRITA: Ian taci, taci... c~ de-o mie de ori te
A prinde mai bine asa decat cu anteriu si cu giubeaua...
R Incaltea mai seameni a ispravnic... dar fnainte parcii erai
E un l~utar din tarafu lui Barbu... stii? Cel cu naiu.
A
TE3. B~rzoi stie s~ obtin~ ~avantaje' din functia de ispravnic (ca
X mn scena v~nz~rii curcanului si a primirii peschesului), dar,
U ~n comparatie cu sotia sa, este un provincial conservator,
L cu nostalgia traiului patriarhal.
U Selecteaz~ si comenteaz~ fragmente din scena 33, actul II, care
contin opiniile diferite ale celor dou personaje
1. In actul II, scena 3, B~rzoi
reprezent~nd noul si vechiul ~n societatea rom~neasc~ a
se pl~nge de moda nou~, nem•
teasc, pentru c~ nu a a timpului.
.t,5
tt
g}, t
crescut in casa printeasc
cu aceasta. e"
7.4
'
a. Selecteaz~ sintagmele ~n .,, . v

care apare adjectivul

nemteasc si
explic~ ce fel de modificri
a adus moda occidental mn
viata acestei familii de
boieri de la 1852.
b. Transcrie pe dou~
coloane, respect~nd relatia
dintre vechi/
oriental si nou/ occidental,
substantivele care fac parte
din urm~toarele c~mpuri
si
lexicale: alimente haine.
2. In personajul Chirita din O serat~ la domnul Moldovei
piesa lui Vasile Alecsandri, (dup~ desenul lui Charles Doussault).
parve• nitismul si snobismul De remarcat amestecul si diversitatea hainelor.
sunt inseparabile. Pentru
atingerea unui scop
(material, social etc.) este
necesar un anumit
comporta• ment. Parvenitul
~si schimb~ existenta, de la
vestimentatie si limbaj, la
relatii de familie.
Comenteaz~ confruntarea de
opinii din schimbul de
replici de mai jos, av~nd
~n vedere recepti• vitatea
femeilor la noutate:
BRZOI: Apoi d~! De
cand m-ai scos din minte ca
s~ m schimonosesti ~n
straie stramte, pun c~te
4. Realizati o dezbatere cu motiunea: In ceea ce priveste
introdu• cerea nouttilor civilizatiei occidentale, Chirita are
o atitudine progresist, iar B~rzoi are o atitudine
conservatoare. Documentarea se va realiza cel putin prin
lectura integral~ a comediei si prin elaborarea unor fise de
citate si a unor fise de idei. Se recomand~ consultarea unei
lucr~ri de informare despre civilizatia rom~nesc~ a epocii (de
exemplu: Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident, T~rile
rom~ne la @nceputul epocii moderne).
Constituiti, la nivelul clasei de elevi, echipele afirmatoare si
negatoare, prezent~ndu-v~ argumentele si contraargumentele.
Valorificati ideile din dezbatere prin redactarea unei sinteze de
maximum o pagin~.
5. Lucrati ~n echip~. Alegeti unul dintre fragmentele reproduse ~n
manual din cartea lui Neagu Djuvara, Intre Orient si
Occident, T~rile romane la ~nceputul epocii moderne,
capitolul Boierii.
Selectati fragmente din comedie care inf~tiseaz aceleasi as•
pecte evocate de c~ltorii str~ini de la ~nceputul secolului al
XIX-lea.

LIMB~ SI COMUNICARE

UZUL DIVERSIFICAT AL LIMBII

LITERARE
Limba literar~ reprezint~ registrul cultivat, timp. Stilurile functionale (sau limbajele functio•
aspectul eel mai ingrijit al limbii unei comuni• nale) ale limbii literare sunt variet~ti ale acesteia,
t~ti, codificat prin norme si consolidat cu prec~• diferentiate ~ntre ele prin scopul pe care 1l
vi•
dere prin scris, chiar dac~ exist~ si o variant~ zeaz~ procesul comunic~rii. Specialistii accept~,
~ni
oral~, utilizat ~ndeosebi ~n comunicarea didac• rata ~ntregii
tic~ sau stiintific~. Desi normele limbii literare vieti;
au un caracter istoric, ele se modific~ lent, c~ci d) educarea ~n spiritul respect~rii
rolul lor este tocmai acela de a consacra uzul dreptu• rilor si libert~tilor fundamentale ale
unic al limbii pentru o perioad c~t mai lung~ de omului, al demnittii si al tolerantei, al
schimbului liber de opinii;
A. Art. 4. - (I) Inv~tmantul are
cafinalitate formarea personalittii umane,
prin:
a) insusirea cunostintelor stiintifice, a
valo•
rilor culturii nationale si
universale;
b) formarea capacittilor intelectuale, a
dis• ponibilittilor afective si a abilit~tilor
practice prin asimilarea de cunostinte
umaniste, stiintifi• ce, tehnice si estetice;
c) asimilarea tehnicilor de munc
intelec•
tual, necesare instruirii si autoinstruirii pe
du•
in general, existenta a trei stiluri functionale: be• ,short message sent'', prin care se desemneaz
letristic, stiintific si juridic-administrativ, lor scurte mesaje transmise prin telefonul mobil.
ad~ug~ndu-li-se si cele publicistic, familiar Desi recent introdus ~n limba roman, sigla
(colocvial), oratoric si epistolar. respec• tiv~ s-a impus cu rapiditate, nu
numai fn do•
meniul comunicatiilor, ci si ~n publicitate si
e) cultivarea sensibilit~tii fatde in
limba vorbit~. Pot fi citate in acest sens
problema• tica uman, fatde valorile moral- reclame
civice, a respec• tului pentru natur si mediul din presa scris (,,Horoscopul tu: Trimite un
~nconjurtor;
SMS
(Legea Inv~t~mantului)
la11... cu textul LIB # Zodia") sau audio-
vizual
B. Un caz interesant este eel a siglei SMS, (Trimite initial un SMS cu nick-name-ul tu
la
emisiunea Chat TV"), dar si textul unui c@ntec la sanu, care nu stiu ce b@lb@ia din gur cu
mod printre tineri (Nu-mi r~spunzi la ofiterii,
SMS m ntorc la d@nsul si ~i zic: ~Ascult,
[rostit es em es]/ Eu ~ti scriu at@t de des"). Si domnule
in c~pitan, dac vei ~ndrzni s~ vorbesti o vorb
cazul acestei sigle, cele dou modalit~ti de de asemenea propagand, mjur pe onoare
pronuntare se afl in variatie liber: ~Trimite c ti trsnesc creierii la minut!''
un '
se me se, cum spun unii, sau un es em es,
(Amintirile colonelului Locusteanu)
cum
spun altii, pe adresa
emisiunii..."
D. Povestea spune c la sf@rsitul
prim~verii lui 1984 (fr~ nicio aluzie
(Adriana Ichim-Stoichitoiu,
orwellian) echipa A.C. Napoli a c@stigat
Limb~ si literatur~ roman~)
primul campionat din isto• ria clubului.
C~pitanul echipei era cel mai iubitju• ctor din
C. A doua zi, 11 iunie 1848, m-am giitit de
lume la acea or~: Diego Armando Ma• radona,
dimineats~ mduc la cazarm. Vrand sies,
poreclit din motive pe care orice englez care
g• sesc pe polcovnicul Solomon fn balcon, cu iubeste fotbalul le cunoaste, Mana-lui-Dum•
ciubu• cul in gur~, bea cafea, si mnconjurat de nezeu. Sudul srac reusea s~ scoat capul
toti ofiterii regimentului. Dup ce i-am dat la
bun-dimineata fl intreb: ~Prin ce mnta@mplare
acest consiliu os• tsesc pan~-n ziu, si eu nu
stiu nimic?"
Polcovnicul imi zice: ~Ei, maiorule, se pe•
trec lucruri mari! Revolutie! Vine Eliade cu
Ma•
gheru cu zece mii de panduri si Tell cu
Plesoianu '
cu un batalion de soldati! Ia spune-i,
F~rc~sene,
c el vine de
acolo"
F~rc~sanu, plin de praf, c~ci atunci se
co• bor~se din crucioara de postie, care
venea de acolo sfacpropagand~, mncepe
s~-mi spuie. Eu fl intrerup si m adresez la
polcovnic zic@ndu-i:
, Cum, domnule, dumneata tolerezi ca un
cpitan comandir de companie sfaco
asemenea propa•
gand~ in regimentul dumitale?" C~pitanul
F~rc•
mortii stiau: a doua zi, pe acelasi gard, un alt
banner comunica celor vii: ,Cine vspune c
am
pierdut?
" mmuncesc. [...]
Cu senintate si
mnc@ntare, Bogdan lancu,
bogdanyancu@yahoo.com
E. 15 iunie 1934, vineri
Am fost la scoal pentru examenul meu
de literaturfrancez, dar examenul a fost
am@nat pentru ziua de 19, adicii fn ajunul
examenului de matematici. E ~ngrozitor ce m
asteapt~. Nicio zi de repaos. Cate un examen
in fiecare zi. De azi p@n vinerea viitoare nu
voi mai putea dormi mai mult de dou ore din
24, nu-mi mai rm@ne un minut de visat.
Trebuie sfac drumul intre scoal
si cassi s mnv~t, s~ inv~t, s~
nvt.
Ora2
Trebuie s~ ~nv~t si n-am poft~. Ar trebui s
m culc putin ca spot ~nv~ta apoi. Dar nu
m 2.
pot culca. Rt~cesc de colo, colo. Nu invt,
nu citesc, nufac nimic. Nu sunt vesel, nu sunt
trist~.
16 iunie 1934
iveal in fata nordului capitalist. si au luat
Tifof
foe. Au invadat strzile. Au vopsit fn albastru
tot ce se putea: fant@ni baroce, statui
renascentiste. San Genaro, patronul orasului a
~mbr~cat tricoul noului sfa@nt, Maradona. Pe
unul din gardurile celui mai mare cimitir din
oras a ap~rut un
banner: ~Nu stiti ce-ati pierdut, dragilor!"
Dar
Am rugat s~ fiu trezitii la ora 4
dimineata. Am fost trezit, dar nu m-am sculat
decat la 5. Inv~t la englez. Ganduri sinistre,
remuscri, te• meri se abat asupr-mi si
Ora JO
Engleza am lichidat-o f~r~
catastrof.
20 iunie
Maine greaca si stiintele naturale. Mi-e
peste cap. Am terminat azi cu matematicile.
Totul
a mers nici prea bine, nici prea ru. Fat~ de
pre•
gtirea mea, rezultatul e
uluitor.
(Jeni Acterian, Jurnalul
uneifiinte greu
de multumit)
1. Indic~ stilul functional ~n care a fost
redactat fiecare dintre textele de mai sus.
Argumenteaz~-ti afirmatiile.
Ilustreaz~ urm~toarele calit~ti generale si
particulare ale stilului folosind ca suport
textele citate: claritate, proprietate, precizie,
concizie, corectitudine; cursivitate, variatie
stilistic, eu•
fonie, oralitate.
T
3. Precizeaz~ obiectul si scopul comunic~rii ~n
fiecare dintre textele date.
4. Alege textul pe care ~l consideri a fi eel mai
interesant, respectiv, cel mai neinteresant si
mo• tiveaz~-ti oral optiunile, ~in fata colegilor.
 VARIAN TE LITERARE LIBERE
Variantele literare libere sunt acele forme
care circul~ paralel ~n limba literar~ actual~, fiind
acceptate de lucr~rile normative ~n vigoare, pre•
cum DOOM, si considerate, asadar, corecte.
Intrebuintarea uneia sau a alteia dintre aceste
forme este dictat~, ~n general, de preferinta
subiectiv~ a vorbitorului. Contextul mn care se
produce comunicarea, v~rsta, profesiunea etc. au
si ele o influent~ ~n alegerea variantei conside•
rate a fi cea mai potrivit~.
1. Subliniaz~ forma admis~ de norm~ a urm~toa•
relor cuvinte: acciz/ acciz, boss/ hos, carafti/
ga• raf, cearsaf] cearceaf, chibrituri/ chibrite,
cocktail/ cocteil, corijent/ corigent, crenvurst/
cernvurst, de-a-ndrateleal de-a-ndratele,
doctor~/ doctorit~, filosofie/filozofie, aJanda/
a funda, magazioner/ma• gaziner, marfar
mrfar, maseur/ masor, motol motto, motoul/
moto-ul/ motto-ul, piunez/pionez,
pieptn/ pieptene, piepteni/pieptini, pedagog
pe• dagoag, servicilserviciu, sandalsandal~,
watt-or~/ wattor, wati-or/ wattore. Verific~ ~n
DO0OM? co• rectitudinea r~spunsului.
2. Precizeaz care dintre urm~toarele cuvinte
admit dubla accentuare: acatist, antic, februarie,
gingas, hatman, jilav, penurie, profesor, trafic,
u• nic. Verific ~n DOOM? corectitudinea
r~spunsului.
3. Precizeaz~ care dintre urm~toarele cuvinte
admit variante literare libere ~n ceea ce priveste
apartenenta la genul feminin sau neutru, respec•
tiv, masculin sau neutru: colind - colind; basc •
basc~; foarfec~ - foarfece. Verific~
DO0M corectitudinea r~spunsului.
4. Alc~tuieste enunturi cu fiecare dintre forme•
le de plural ale substantivelor: virus -
virusuri/
•.
n1
</
-,
37
Variantele literare libere sunt fonetice (se
diferentiaz~ prin rostirea unui sunet/ a unui grup
de sunete ori a accentului mnstire/
mans• tire, filozofl filosof; intiml intim),
morfologice (admit flexiunea diferit~ a
substantivului - ha•
macuri/ hamace si a verbului -avurm/
avuse•
r~m), lexicale (admit forme duble ale aceluiasi
termen - mrgea/ mrgic) si ortografice
(admit
folosirea sau nu a cratimei, ~n functie de ritmul
vorbirii de aici/ de-aici).
virusi; vis - vise/ visuri. Verific ~n DO0M
sau fn DEX corectitudinea r~spunsului.
Precizeaz~ motivul pentru care aceste forme de
plural ale substantivelor virus si vis nu sunt
variante literare libere.
5. Mentioneaz~ variantele literare libere de ge•
nitiv-dativ ale urm~toarelor substantive: maic,
mam, mmic~, Florica, Ileana. Verific~
~n DOOM? corectitudinea r~spunsului.
6. Mentioneaz~ variantele literare libere de plu•
ral ale urm~toarelor substantive: amalgam, cp•
sun, chipiu, cireas, coard, copert,
glusc~, nivel, rap, tunel, visin.
7. Indic~ forma corect~: N-am citit niciunul
dintre cele dou romane.l N-am citit nici
unul dintre cele dou romane. Nu mai am niciun
chef s m plimb./ Nu mai am nici un chef
s~ m plimb.
~n 8. Alege, din lista urm~toare, formele accep•
tate de DOOM? si integreaz~-le ~n c~te un enunt
adecvat: absolvl absolveste; foarfec~l
foarfece;
clasa inti/ clasa int@ia; filozoffilosof; niciol
nici o; niciunull nici unul; candid/ candid;
dusmanl dusman; aripl arip.
EVALUARE CURENT~
APLICATII
'
r 4
'1.N M. 1. Rezum subiectul comediei Chirita mn provintie.

{
2. Selecteaz~ din comedie dou~ expresii pe care le consideri me•
morabile si reprezentative pentru personajul Chirita.
3. Lucrati in echipe. Alegeti unul dintre tipurile de comic (comicul
de situatie, comicul de caractere, comicul de moravuri, comi•
- - cul de limbaj, comicul de nume) si comentati realizarea sa ~n
piesa Chirita ~n provintie. Care dintre sursele comicului consi•
La portile Orientului derati c~ este mai bine realizat~?
4. Comediile lui I.L. Caragiale sunt capodopere ale genului, dar a•
paritia lor este preg~tit~ de piesele pasoptistilor, ~ntre care Va•
sile Alecsandri ocup~ un loc de frunte. Realizeaz~ un tablou al co•
respondentelor ~ntre personajele din Chirita ~n provintie (Chirita,
B~rzoi, Gulit~, Ion etc.) si personaje apartin~nd operei lui I.L.
Caragiale (din comedii sau din schite). Cum explici c~ lui Leonas
nu ~i poti g~si un corespondent caragialesc?
5. La alegere:
a. Prezint~ oral un discurs argumentativ ~n care s~ demonstrezi,
prin referire la comedia Chirita ~n provintie, valabilitatea afir•
matiei criticului G. C~linescu (~n Istoria literaturii romane de
la origini pan~ ~n preent): Chirita e o cochet~ b~tran si
totodat~ o bun mam, o burghez cu dor de parvenire, dar si
o inteligent deschispentru ideea de progres, o
bonjurist\. Amestecul de anteree si fracuri, de
moldoveneasc~ grecizant si de jargon franco-rom@n, de
tabieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental, d
un tablou inedit, incant~tor pentru ochiul de azi.
b. Scrie un eseu argumentativ, de 25-30 de r~nduri, ~n care s-ti
sustii opinia cu privire la ~ntrebarea: Cucoana Chirita r~mane
doar un tip caracteristic vremii sale sau este un persona}
(inc) actual?

ELL I E E 3
E3
1. Compar~ si explic~ semnificatia exclamatiilor din comediile
lui I.L. Caragiale si Vasile Alecsandri: Astfel e lumea... o
comedie, spune Chirita Chirita ~n provincie; Ce lume! ce
fni
lume!, zice prefectul Tip~tescu ~n O scrisoare pierdut~.
2. Realizeaz~ un portofoliu pe tema: Reflectarea in literatur a
unor forme hibride ale civilizatiei rom@nesti la mijlocul seco•
lului al XIX-lea, ~n care s~ incluzi:
a. Fise de lectur~: exemplific~, prin situatii, personaje sau frag•
mente citate din comedia Chirita ~n provintie, forme hibride
ale civilizatiei rom~nesti la mijlocul secolului al XIX-lea.

' bonjurist, -~, s.m. -nume dat dup~ 1830-1840 tinerilor rom~ni
progresisti.
b. Jurn al de lectur~ (dublu): completeaz~ tabelul de mai jos
cu exemple, din ciclul Chiritelor, pe care le consideri
ilustrative pentru nout~tile adoptate de Chirita pentru a fi la
mod~.

O expresie/ o fraz~/ un enunt care ~mi G~ndurile

mele place/ m~ socheaz~/ m~ intrig~ despre
citate
si
c. Pornind de la acelasi tip de portret, cultivat ~n literatura pl~
vremii, relev elementele comune din dou~ texte literare ale ria
epocii (Fiziologiaprovintialului de Costache Negruzzi, sau
respec• tiv, Fiziologia provintialului ~n Iasi de Mihail idei
Kog~lniceanu). vechi
si idei
d. Citeste si compar~ fragmentele de mai jos. Vei observa c~ noui"
ele surprind aceeasi realitate ~n dou~ tipuri de text (
(literar, nonliterar), publicate in momente diferite, in stiluri V
ale evo• c~rii diferite (artistic, documentar) si din perspective as
diferite (a localnicului, a str~inului). Pe baza lor, ofer~ il
propria inter• pretare asupra aspectului lasilor din prima e
jum~tate a secolului al XIX-lea, in care coexistau ~cele A
dou~ fete', oriental~ si occidental. le
cs
...orasul mntreg, ~nsir@ndu-se in amfiteatru deasupra a
fru• mosului ses a Bahluiului, nformeaz un tablou original n
si mi• nunat cu zidirile sale a/be, cu multimea sa de dr
acopereminte fn i,
fer alb ce lucesc ca oglinzi sub razele soarelui si in sf~rsit I
cu a
totfarmecul unei politii ce are doufete, una oriental si si
alta i
evropieneas in
c. 1
Al~turarea acestor dou caractere deosebite, care 8
dove• deste at@t de mult nr@urirea Evropei asupra unei 4
prti dintre rom@ni, partea bogatsi privilegiet, si lupta 4)
necontenit ~ntre ideile vechi si nounu era nicidecum
tiprit~ pefata capitalei noastre cu vro c@tiva ani mai fn asii, capitala Moldovei,
urm. Atunci ea purta o fizio• nomie mai mult oriental; situati ~ntr-o regiune mai
ins de c~nd spiritele au inceput a acci• dentat decat capitala
s dezv~li la razele civilizatiei, o mare prefacere s-au ivit Munteniei, nu atinseser
in dimensiunile si importanta
toate, o schimbare rpide s-au svarsit at@t in gusturile comercial~ ale Bucurestilor;
cat si [...] edificiile publice erau
~n obiceiurile acelei mici prti a societtii rom@nesti de mai mari: mn afar de palatul
care am pomenit. Hainele lungi si largi au dat rand domnesc, ...se vedeau aici
straielor mai str@mte ale Evropei; slicul s-au inchinat biserici mari de piatr si un
dinaintea pl~riei [...] numr nsemnat de palate
...Te vei incredinta cnu este oras in lume alctuit de mai
mai multe contrasturi. lasii este un teatru curios, decorat cu mici, in stil occidental, n
pala• turi si bordeie lipite impreun; actorii lui sunt luxul si general mai bine construite
sr~cia; si mai
iar comedia ce se gioac~ fn toat ziua pe scena lui...:
~Slicul
 Camera de lucru a lui
Vasile Alecsandri

lon Ghica si Vasile Alecsandri

(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Romane)
 frumoase decat cele din Bucuresti. Dar si aici era un mare
contrast ~ntre locuintele boieresti si maghernitele de
vl~tuci care alctuiau masa locuintelor si a pr~v~liilor.
[...] Specta• colul strzii era destul de asemntor cu cel de
la Bucuresti:
_striizi principale podite cu ba rne de stejar; palate ce se
inveci• neazcu dughene l~sate pe o parte si pr~v~lii
murdare; calesti luxoase, mnate de arnuti cu turban pe
cap, trec@nd pe l@ng micile cru te m@nate de trani...; iar
pe jos, toate neamurile
din Orient si Occident, in vesmintele cele mai pestrite.
~Eram
uluit de varietatea costumelor', avea s scrie de Giers ~n
me•
moriile sale.
(Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident. T~rile romane
la
~nceputul epocii moderne, capitolul
Orasul)

SUGESTII BIBLIOGRAFICE

Vasile Alecsandri, Opere complete (Teatru, Proz)

lectura mai multor opere ~nproz~ sau dramatice este
indispensabil justei aprecieri a contributiei scriitorului la
dezvoltarea literaturii rom~ne ~n epoc~.
G. Clinescu, Vasile Alecsandri, ~n Istoria literaturii romane de
la
origini pan ~n preent - capitol consacrat operei si
persona•
lit~tii lui Vasile
Alecsandri.
Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident. T~rile rom@ne la
mnce•
putul epocii moderne lucrarea poate fi consultata ca o
istorie
a vietii private ~n t~rile rom~ne, c~teva decenii de la sf~rsitul
secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. De
exemplu, capitolul Boierii prezint~ aspecte ale vietii
familiilor boieresti moldovlahe v~zute de c~l~torii str~ini:
port, cas~, caracter, luxul orbitor; schimbarea moravurilor la
inceputul se• colului al XIX-lea; femei, b~rbati, tineri; boieri
p~manteni si fanarioti; boieri mari si boieri de tar~, ciocoi
(parveniti) $i ma• zili.
Piata Sf~nta Vineri din lasi (secolul al XIX-
lea)
 Dezbatere

Rom~nia, ~ntre Orient si Occident

Tema supus~ dezbaterii,

Dezbaterea presupune lucrul in grup. Initial, se formeaz~
dou~ Romania, mntre Orient si
echipe - afirmatorii si negatorii (de c~te trei-patru elevi) si, Occident, este, prin chiar natura
totodat~, ei, de o complexitate aparte,
se alege echipa de evaluatori (trei-patru elevi). Componenta si ~ntrucat repre• zint~ punctul
pozitia nodal pentru literatura si cultura
fiec~rei echipe (afirmatoare sau negatoare) se vor stabili prin tragere la rom~n din toate epo• cile.
sorti. Ceilalti elevi ai clasei vor fi ~spectator~". Afirmarea obsesiv~ a latinit~tii,
Documentarea poate dura una-dou~ s~pt~m~ni si presupune ca reflex al contest~rii iden•
consultarea, sub mndrumare a profesorului, a unei bibliografii legate tit~tii etnice si europenizarea
de motiunea propus~. Constructia argumentelor (pro sau contra) se (modernizarea, sincronismul, de
reali• multe
zeaz~ ~n cadrul grupului. In timpul dezbaterii, rolul profesorului este
de
moderator, el neput~nd interveni nici ~n nuantarea argumentelor, nici
~n
evaluarea participantilor. Timpul alocat pentru fiecare interventie nu
trebuie s~ dep~seasc~ dou~-trei minute, cu o pauz~ de circa un minut,
pentru a permite urm~torului vorbitor s-si adapteze contraargumentele
la argumentele celeilalte echipe. Acest lucru va face ca, ~n functie
de
num~rul de participanti (trei sau patru), dezbaterea s~ dureze 30-40
de minute, restul timpului fiind alocat analizei.
Desf~surarea propriu-zis~ este urm~toarea: prezentarea argumen•
telor (pro sau contra motiunii) de c~tre primul dintre vorbitori, lucrul mn
grup ~n echipa a doua pentru preg~tirea contraargument~rii,
expunerea
contraargumentelor; urmeaz~ lucrul in grup al primei echipe pentru pre•
g~tirea r~spunsului, const~nd in reluarea contraargumentelor si
prezen• tarea dovezilor prin care acestea sunt comb~tute. Se continua
~n acelasi mod pan~ c~nd toti participantii si-au expus punctele de
vedere. Argu• mentele si contraargumentele sunt rezultatul consult~rii
din cadrul ~ntre• gului grup, chiar dac~ vor fi prezentate individual, de
aceea este reco• mandabil~ folosirea persoanei ~nt~i plural. Vor urma
anuntarea rezulta• telor de c~tre evaluatori, eventual, justificarea
acestora si feed-back-ul profesorului.
Este util ca dezbaterea s~ se finalizeze printr-un referat ori o
sin•
tez~, astfel fnc~t toti elevii clasei s~ valorifice cunostintele
dob~ndite.
Atentie! Echipele ~si pot sustine argumentatia ~n orice
ordine: se poate ~ncepe asadar prin afirmatii ~n favoarea motiunii, tot
at~t de bine ca si prin rationamente care s~ o resping~.
 Tipuri de dezbatere interlocutor despre validitatea
- dezbaterea de opinii pe fond de controvers~ (reunirea si confrun• pro•
tarea unor pozitii diferite, cu scopul priei teze, si un antagonist
de a influenta pozitia celuilalt sau (prota• gonist negator), ce trebuie
de a preciza si/ sau modifica pro• convins; c. un rationament pentru
pria pozitie); a con• vinge de validitatea unei
- deliberarea (argumentarea vizeaz luarea unei decizii); opinii, in majoritatea cazurilor
- dezbaterea cu scopul de a rezolva probleme (opozitia initial~ tine de subiectiv~,
cunoasterea, dar mai ales de necunoasterea sau de cunoas• terea format din:
partial a problemei). - cel putin o opinie si unul sau
(Alina Pamfil, Structuri mai multe argumente;
didactice deschise) - argumente alese in functie de
interlocutori
;
- faze intermediare, c~nd opinii•
le se schimb sau se
consolideaz~, in functie de
argumentele aduse de unul sau
Caracteristici ale unui text argumentativ cellalt in favoarea propri• ilor teze;
a. o tem~ in jurul c~reia se discut~; - o (eventual~) concluzie.
b. un protagonist (protagonist afirmator), subiectul care argumen• (Vincenzzo Lo Cascio,
teaz~, care vrea s conving~ un Gramatica argument~rii)

Pompiliu Eliade (1869-1914)

- cronicar literar si dramatic,
istoric literar. In 1898 19i sustine
doctoratul la Sorbona cu teza De
/'influence fran~aise sur l'esprit
public en Roumanie. Les
Origines, tradus~ si in limba
roman~: Influenta fran• cez
asupra spiritului public fn
Rom~nia. Originile. Alt studiu
impor• tant este Histoire de
/'esprit public en Roumanie au
dix-neuvieme si~cle, ap~rut la Visul meu social profund r~•
Paris (1905 9i 1914). m~ne unul al Rom~niei viitoare, pa•
$optist~ si neopasoptist~, o Rom~nie citadin, civilizat~, la nivel
european. (Al treilea discurs: cultur~, ideologie si politic~ fn
Aculturatie - ansamblul Rom~nia, Adrian Marino in dialog
tr~s~• turilor care au loc intr-un cu Sorin Antohi)
grup soci• al (privind felul de a
munci si g~ndi, de a se comporta si
judeca etc.), ca urmare a unui
contact permanent cu un alt grup
social mai mare.
 ori ~n polemici violente cu modernism-
traditionalism).
traditionalismul) a fost o
constant~ a literaturii si
culturii noastre. Ins~, odat
cu acestea au ap~rut si TEMA
complexe si spaime: 1
~balcanismul', provincialismul,
apartenenta la o cultur Perspective asupra situ~rii Rom~niei
mic/ minor s.a. sau ~ntre Orient si Occident
justific~ri ale unor
ne~mpliniri: izolarea (loc MOTIUNE:
comun: o insul latin intr-o Diversitatea perspectivelor asupra situ~rii Rom~niei ~ntre
mare slav), conditiile vitrege, Orient si Occident ilustreaz~ preocup~rile de a ne
absenta unei limbi de circulatie autodefini fn raport cu lumea ~n care am tr~it si tr~im.
international~ etc.
In viziunea A. Trile rom@ne n-au fost niciodat in afara Europei
noastr~, dezbaterea poate avea si mnceputurile lor dezvluie o puternic tinutfeudal~. Cand
loc din dou~ unghiuri diferite, vorbim de ,occidentalizare', ~ntelegem adaptarea la notiunea
dar care ofer~ o imagine de de ,litera• turd'' a Occidentului. Cu toate c semne de
ansamblu asupra temei ~n schimbare se v~d inc din jurul anului 1700, cultura rm@ne
cauz~. a. perspective asupra oriental, adic exclusiv religioas. [...] Alunecarea mnceat a
ideii de situare a Rom~niei moravurilor s-a f~cut nu at~t prin mergerea romanilor spre
~ntre Orient si Occident (textele Apus, cat prin cobor@rea acelui Apus asupra noastr~ in
supuse dezbaterii contin viziuni chipul presiunii politice. Austria, Rusia (la inceputul
diferite, moderne: G. Clinescu occidentalizrii ei) se amestec din ce ~n ce mai mult fn
-~occidentalizarea'' ca
treburile trilor dunrene, si ,nemtii cu coad~'' (n.n. peruci)
adaptare la literatura Occi•
dentului; Alexandru Dutu - sunt tot mai des v~zuti pe aceste meleaguri. Epocafanariot a
cultura de sintez; Adrian contribuit
Marino • si ea la dezorientalizare. Grecii aveau puternice legturi cu
roman si in acelasi timp Apusul,
european; Neagu Djuvara ~ndeosebi cu Italia, si defoarte multe ori autorii francezi si
aculturatia); italieni ne-au sosit prin Arhipelag (n.n. Grecia). [...]
b. polemici interbelice pe In Ardeal, agentul occidentalizrii fu catolicismul. La 5 sep•
tema situ~rii culturii si tembrie 1700 se semn definitiv la Alba-lulia actul de unire,
civilizatiei in
rom~nesti ~ntre Orient si urma cruia rom@nii aderenti ai noii biserici cp~tau la Blaj
Occident (dus~ mai ales de un seminar, afar de un numr de burse (prilejuri de a veni n
revistele contact
Sbur~torul, Viata rom@neasc cu Apusul) la ,Colegiul Pazmanyan'' si ,Colegiul Sf~nta
si Gandirea, cu privire la Barbara" din Vena si ~De Propaganda Fide" din Roma. Asa se
specificul ivi scoala bl~jean, ai crei ilustri exponenti sunt Samuil
national; ap~rarea Micu (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816) si Petru
traditionalismului; pledoaria Maior (1760-1821).
pentru concilierea (G. C~linescu, Istoria literaturii rom@ne. Compendiu)
B. Continuitatea din cultura rom@n~, in similare in fata modelului occidental pledeaz in
epoca umanist, si-a pus amprenta asupra favoarea unei reconstruiri globale a
intregii miscri intelectuale din spatiul carpato- Iluminismului roman. Deosebiri intre
danubian. Si, de aceea, miscarea nu poate fi problematica transilvnenilor si aceea a
divizat dup surse. g@nditori• lor din principate exist; dar, laolalt,
S-a afirmat, si se mai afirm inc fin studii ei vorbesc despre romanitatea poporului rom@n,
de despre rolul lui in Sud-Estul european,
amploare, c~ Unirea cu Roma a despre necesitatea adopt~rii unor rezultate ale
deschis transilv~nenilor portile spre Europa, in progresului occidental. Prezenta crturarilor
timp ce influenta neogreac a dat un impuls greci pe de o parte, contactul cu Iluminismul
hot~r@tor giinditorilor din principate. Dar nu german, mai puternic fn Transilva•
numai sursele pe care iluministii din toate cele nia, pe de altparte, au introdus in circuitul
trei provincii le utilizeaz, ci reactiile lor culturii
 rom@ne elemente care pun ~n lumin o sintez pentru totalitatea virtutilor noastre spirituale. in
de date provenite din lumea mediteranean si msura in care acestea sunt si se dovedesc tot
din centrul Europei. lar aceast sintez este mai
original autentice, mai viabile, ~ntr-adev~r creatoare
tocmai pentru c~ a pus in
miscare forte contactele
altereaz~,
cu Europa nu numai c nu
care
preexistau, si pentru c aajuns sse mnchege corup sau sugrumvalorile si posibilit~tile
noastre
intr-o
,specifice", dar aceste din urm nu pot fi
nouform~
decat incitante, consolidate si amplificate printr-
cultural.
o astfel de confruntare. Solidarizarea si
(Alexandru Dutu, Cultura roman~
integrarea sunt
si civilizatia european
urmate in mod inevitabil de confruntare si
modern) deli•
C. Ca roman am convingerea si intuitia mitare, de consolidare pefundamente proprii.
c literatura si cultura trii noastre exprim o Frec•
parte din Europa, dup cum Europa se ventele noastre europene ne ~mbog~tesc ca
exprim, la oameni si ca rom@ni, sporind constiinta
r@ndul s~u, in parte, prin Romania. romneasc• european a fiecruia dintre
Constiinta noi. [...] In orice cultur, influentele joac un
, european~''a culturii romane este veche si rolfecund. Ele sunt un permanent sparing-
ea dateaz inc din perioada primelor partner al vietii spirituale a po• poarelor.
contacte umaniste. Iluministii au amplificat-o (Adrian Marino, Preente rom@nesti si
tot mai mult pe deplin integrati - in spirit realitti europene)
- ,afacerilor Evropei'. [...] Traditiile europene D•tr-un fel, punctul meu de plecare nu
ale spiritului rom@nesc, sinteza constiintei era foarte diferit de al lui Pompiliu Eliade:
nationale si europene, convingerea de a fi si a aveam
rm@ne ca rom~n in Europa'', de a participa sentimentul c ad~ncile prefaceri prin care
cu alte cuvinte la istoria structurilor si valorilor trecuse
sale, sunt realitti indiscutabile. [...] · tara noastr in veacul trecut prezentau
Progresul perceptiei rom@nesti caracteris• tici tipice ale fenomenului de
a aculturatie! ~n ipostaza unei ~ntalniri intre
Occidentului, al deschiderii adesea rapide, dou civilizatii. [...]
vertiginoase, spre ideile, formele, valorile si Afirmatia c pe la 1800 t~rile noastre nu
mode• apar• tineau ~ civilizatiei occidentale" e
lele sale, a fost si este ~nsotit si trebuie sfie
perceput de multi ca insemnand c ele nu
fceau parte din Europa! ~Atitudine
tot antipatriotic~"! Se uit c aproape de un
mai mult ~nsotit - de o c~t mai ad~ncit~.
nuantat
mileniu si jumtate, Europa era
tiat in dou~. Erau dou Europe. Prima
si amplificat~ dezvoltare a specificit~tii
ruptur se produsese odat cu imprtirea
noastre, a originalittii creatoare rom@nesti.
Imperiului Ro• man in dou, in 395. De o parte
,Occidentali• zarea''nu poate fi conceput dec@t
si de alta a acestei linii de desprtire, cu totul
ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros
arbitrar la ~nceput
de confruntare
(t~ia de-a curmezisul lugoslavia de ieri!), aveau
s
se dezvolte cu incetul dou~ lumi care, cu toate
c puntile nu vorfi rupte cu totul niciodat, vor
evolua totusi pe c~i din ce mn ce mai deosebite.
[...] De atunci se poate vorbi de un adevrat
clivaj intre culturi, ntrit statornic de
nesf@rsite dispute religioase. St~p@nirea
otoman se va mntinde o
vreme si asupra unei prti a lumii catolice,
in
Croatia si Ungaria, dar, n ansamblu, ea
va
coincide cu fosta sfer~ de influent~ bizantin,
pe
care, fn tot sud-estul european, o mnchide cu o
adevrat~ ,cortin de fier' avant la lettre.
O
~nchide si o ~ngheatmnforme invechite, in vreme
ce
Occidentul catolic, apoi si protestant, trece, de
la
inceputul Renasterii, prin uriase prefaceri pe
toate planurile culturii - ~n intelesul larg al
cuvantului: religie, filozofie, stiint~, arte,
institutii, moravuri... Din toat aceast
transformare, prea putin ptrun• de in lumea
noastr. [...] Asa seface c~, dintre toate
popoarele ortodoxe din Europa
r~sritean,
 rom@nii au fost cei la care occidentalizarea a fost cea mai rapid~
si, mai cu seam, cea mai spontan, favorizatfiind de
apartenenta la familia popoarelor neolatine si de afinit~tile
sentimentale si tempera• mentale cu italienii si cu francezii, in
sf~rsit de afirmarea aproape obsesiv a latinittii, devenit o idee-
fort~ ~n lupta de emancipare.
(Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident. T~rile romane la
~nceputul epocii moderne)
SARCINI DE LUCRU:
Formati grupe de c~te sase (trei afirmatori si trei negatori).
Pentru afirmatori (0 ... ):
- apel~nd la informatii extrase din textele A, B, C, D,
formu•
lati trei-patru argumente ~n favoarea motiunii propuse;
- formulati o posibil concluzie prin care s finalizati
argu•
mentarea voastr~.
Pentru negatori (0 ... 0):
- apel~nd la informatii extrase din textele A, B, C, D,
formu•
lati trei-patru argumente prin care s~ combateti motiunea propus~;
- formulati o posibil~ concluzie prin care s~ finalizati
contraar•
gumentarea voastr~.
A. Sugestii ~n leg~tur~ cu etapele prezent~rii unui argument:
Q Afirmatia: Noi consider~m c~.../ Noi credem c.../ etc.
2 Motivarea: Argumentele noastre ~n sprijinul celor
afirmate sunt:.../ Ne sustinem afirmatia, aducand in sprijin
urmtoarele dovezi:.. ./ etc.
Concluzia: In consecint~:.../ Drept urmare:.../ etc. (este de
pre•
ferat a fi reluat eel mai puternic argument dintre cele prezentate
anterior). B. Sugestii ~n leg~tur~ cu etapele prezent~rii unui
contraargument:
0 Identificarea argumentului/ argumentelor celeilalte echipe
si
enuntarea contraargumentului/ contraargumentelor pentru fiecare
situ•
atie ~n parte (Echipa afirmatoare sustine/ consider~/ crede c.../
etc.)
@ Expunerea contraargumentului parcurgnd urm~toarele
etape: afirmatia, motivarea, concluzia (Noi nu suntem de
acord,
deoarece credem c sustinem... etc.).
C. Sugestii ~n leg~tur~ cu etapele constructiei unui nou
argument:
@ Enuntarea contraargumentului celeilalte echipe.
9 Consolidarea pozitiei initiale prin noi argumente.
D. Sugestii ~n leg~tur~ cu etapele constructiei unui nou
contraargument:
 0 ...
O...
Fis~ de evaluare
PARTICIPANTI Al A2 A3 Nl N2 N3
Calitatea argumentelor
Calitatea argument~rii
Limbaj: corectitudine,
fluent~, adecvare la partener
etc.
Calificative: Foarte bine - 3p; Bine - 2p; Satisfiiciitor - 1 p.
T Iar pentru altul, de
E cele mai multe ori, traditie
M ~nseamnplu• gusorul,
A steaua, antereul, coliba si
2 opincile lui Dinc Priboi;
Polemici interbelice pe tema in• semneaz neaprat
c@ntecul l~utarilor,
situ~rii culturii si civilizatiei
$ $ $
cuv@ntul turcesc,
rom~nesti clugrul incult si mobila
~ntre Orient s• i pirogravat.
Intre aceste dou
Occident curente e explicabil,
fireste, un
MO antagonism
TIU ireductibil. Ind@rjirea
NE: unei superficialitti pe
Polemicile pe tema situ~rii culturii si civilizatiei care o amenint alt
rom~nesti mntre superficialitate. Intre ele e
Orient si Occident, transpuse in confruntarea ~nsmiezul sufletului mare
dintre moder• care transfor• m in
nism si traditionalism au fost necesare. cultur tot ce atinge. [...]
Sufletul unui scriitor
A. Incnu s-a potolit discutia angajat de doureviste mare este sinteza
cu carac• ter polemic, in jurul unei probleme, e drept, destul sufleteasc a unui po• por
de vechi. Sustine una dintre ele, anume, cprea suntem la un moment dat. Nu
inconjurati cu ziduri chinezesti, traditiile sunt sufletul
cvegetm intr-o oriental indiferentcand nu e vdit unui popor, ci scriitorii,
ostilitate fat ganditorii si artistii lui,
de curentele de idei sifapte noi care agit lumea oricum ar fi ei, cu conditia
occidentului. Suntem prea locali, numai locali, trim in s~ fie mari. Nici Goethe,
suburbia culturii... nu suntem deloc europeni, scriu d@nsii... Si nici Eminescu nu sunt mari
iat~ c~ din cealalt tab~r se flutur~ cu ind@rjire steagul, prin arta lor natio• nal,
care dacnu se vedea prea bine, vina venea de acolo ci natiunile sunt mari prin
c vechimea l decolorase. Ne amenint cu o arta acestor artisti.
adevrat invazie (Ca
cosmopolit, vestesc aprtorii, dand alarma. Limba, mil
obiceiurile,
literatura sunt in primejdie. [...] C~ci pentru unul sta este
europenismul: cea mai nou mod apusean, cel din
urmdans, cea
din urm~form a versului, cea mai recentpozstr@mb
[...J cea mai
nouabsurditate discutat
cu furie.
 Petrescu, Sufletul
national)
B. Dar traditionalismul nu e o fort ce se opune
civilizatiei. Traditionalismul e tehnica vietii sufletesti a unui
neam. Civilizatia e tehnica vietii materiale a omenirii.
Tehnica vietii sufletesti consti• tuie cultura unui neam - Cele dou~ reviste la
care se refer~ Camil Petrescu
acel fel de a fi, de a g@ndi si simti, de a vorbi si de a se
sunt Viata
fnchina, de a nd~jdui si chiar de a muri. E o crista• Rom~neasc si
lizare elaborat n curs de veacuri si milenii, Sburtorul.
ncercatprin flc• Viata Rom~neasc~ --
rile si torentele istoriei, determinat ~ntr-un fel si nu revist~ literar~ si stiintific~,
intr-altul de fatalitatea l~untric a s@ngelui si a credintei, infiintat~ la lasi, in martie 1906,
si mutat la Bucu• resti, din
a rasei si a religiei.
1930. Apare, cu c~teva pe•
Civilizatia uniformizeaz, cultura diferentiaz. Acelasi rioade de intrerupere (1916-
tren face s 1920,
cl~toreascsi englezul si indianul; dar diferentele 1940-1946), pn~ in
culturale ~i vor impiedica s~ se inteleag~ la fel. contempora• neitate. La
(Nechifor Crainic, A doua conducerea ei s-au aflat C.
neat@rnare) Stere, G. Ibr~ileanu, iar din
1933,
Mihai Ralea si G. C~linescu.
La in•
ceputurile ei a fost de orientare
po•
poranist, iar mai t~rziu a
promovat literatura realist~ si, in
perioada in• terbelic~, a
deschis calea polemi• cilor cu
privire la teoria specificului
national, opun~ndu-se literaturii
de orientare modernist~, ~n
special simbolismului si
avangardismului, considerate
ca reprezent~nd litera• tura
~decadent~".
Sbur~torul -- revist~ literar-ar•
tistic~, infiintat~ la Bucuresti de
criticul literar E. Lovinescu.
Apare in dou~ serii (1919-1922
$i 1926-1927), promov~nd
literatura modern~ si grup~nd
in jurul s~u si al cenaclului cu
acelasi nume scriitori si critici
literari in plin~ afirmare,
precum lon Barbu, Liviu
Rebreanu, Hortensia Papadat-
Bengescu, Camil Petrescu, Ion
Pillat, Tudor Vianu etc.

CANDIRE
A
5'Elk
LIE°
A DOUA NEAT
ARNARE
p
f
 NICHIFOR CRAINI€

A doua
neat~rnare,
articol in revista
G~ndirea

C. De peste un deceniu exist o controvers iritant

~n litera• tura si critica noastr: lupta fratricid ~ntre
traditionalism si mo• dernism. Suntem o cultur t@nr,
care tot mai simte nevoia de fn•
drumare. Intelectualitatea noastr e ~nc simplist, in
sensul c e
obisnuit cu sistematizrile violente; a pstrat un
fanatism discor•
dant cu mentalitatea veacului. Vrem sne afirm~m
individualitatea, de aceea credem c orice inovatie e o
~nstrinare. [...]J
Controversa a luat accente polemice vehemente; dou
citadele
~si risipesc fortele, recurg@nd la toate mijloacele de
lupt, pentru a-si dovedi existenta dominant~. Critica
roman, care inc n-a intrat in faza de sintez~ ampl,
ci se reduce la recenzia de carte sau la definirea de
proportii mici a unui autor pe terenul discutiunilor
teoretice, si-a reluat aspectul sociologic, de directiv
cultural~ din epoca polemicii dintre Maiorescu si Gherea.
Mijloacele siproblema sunt altele, spiritul e ins acelasi.
In fond socotim cpunctul de plecare al discutiunii
e vicios; singurul criteriu pe care critica si-l poate
(D in arh iva legitima e al valorilor creatoare.
fa m ili e i)
Ast~zi, curentele literare coexist; gruprile de
Pompiliu
scriitori alc~tu• iesc un mozaic; alturi de un realist, in
Constantinescu, (1901-1946)
-- critic literar. Volume de aceeasi epoc~, un expre• sionist; al~turi de un simbolist,
referint~: Miscarea literar un temperament clasic. Diversitatea aceasta cere un unghi
(1927), Opere si autori vizual de larg comprehensiune. Curentele sunt realitti
(1928), indiscutabile, ~ns nu se valorific decat prin coefi•
Critice (1933), Figuri
literare cientul creator pe care-l aduc.
(1938), Tudor Arghezi (Pompiliu Constantinescu, Traditionalism sau
(1940). Apropiat al revistei si al modernism?)
cenaclului Sbur~torul, condus de
E. Lovinescu. SARCINI DE
LUCRU:
Formati grupe de c~te sase (trei afirmatori si trei
negatori).
Pentru afirmatori:
- apel~nd la informatii extrase din textele A, B, C,
formulati trei-patru argumente ~n favoarea motiunii
propuse;
- formulati o posibil~ concluzie prin care s~
finalizati argu•
mentarea
voastr~.
Pentru negatori:
 - apel~nd la informatii extrase fragmentele de mai sus, v~ recomand~m si alte
extrase din textele A, B, C, opere care au leg~tur~ direct cu problematica enuntat~.
formulati trei-patru Citindu-le, ati putea obtine argumente pro sau contra ide•
argumente prin care s~ ilor exprimate mai sus.
combateti motiunea - G. C~linescu, Istoria literaturii rom@ne de la origini
propus~; pan~ ~n preent
- formulati o posibil~ - Adrian Marino, Preente rom@nesti si realitti
concluzie prin care s~ europene
finalizati contraar• - Alexandru Dutu, Cultura roman si civilizatia
g european
u m
m o
e d
n er
t n
a
r
e
a

v
o
a
s
t
r
~
.
Pentru organizarea
dezbaterii, reciteste
informatiile prezentate in
paginile 73 $i 76.

S
U
G
E
S
T
I
I

B
I
B
L
I
O
G
R
A
F
I
C
E
Pentru preg~tirea
dezbaterii anunfate, dincolo
de citirea com• plet~ a
textelor din care au fost
 Descoperirea literaturii populare
Balada popular~ Mesterul
Manole.
Drama Mesterul Manole de Lucian
Blaga

SCURT~ ISTORIE
in epoca noastrii a aprut o mare pasiune pentru
poezia popular. [...] Deosebirea dintre poezia popular si cea
cult~ (cea epic si cea dramatic, cea a profanilor si cea a
omului cultivat)
este confirmat~ odat pentru totdeauna la toate popoarele si
in
toate regiunile, semnificnd c~ n genul epic faptele si
istoriile
trezesc un ecou menit s~ aib larg rsunet si sptrund~ fn
popor
cu voia sau f~r~ voia acestuia, fr~ a mntampina greutti, at@t
de pur, at@t de inocent, at@t defidel sunt retinutefaptele, istoriile,
doar de dragul lor, reprezentnd un pretios bun colectiv din
care se
~mprt~seste fiecare; spre deosebire de poezia cult care tinde
s exprime o singur~ fiint omeneasc ce ~si dezvluie
sufletul, isi r~spandeste ~n lume p~rerea si experienta despre
mersul vietii, far~
a fi pretutindeni inteleas sau fr a vrea s se fac~ mnteleas
de
oricine.
(lacob si Wilhelm Grimm, Idei despre raportul
dintre legend, poeie si
istorie, 1808)

Traductiile nu fac o literatur~. Noi vom prigoni cat vom

putea aceast manie ucigtoare a gustului original, insusirea
cea mai pretioas a unei literaturi. Istoria noastr are destule
fapte eroice, frumoasele noastre tri sunt destul de mari,
obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru
ca sputem gsi si la noi sujeturi de scris.
(Mihail Kog~lniceanu, Introductie la Dacia literar~, 1840)
Natura voieste ca omul s-si cnte pl~cerile si suferintele.
Prin c@ntecele sale, el fsi zugrveste gandul, nravurile, faptele,
mntr-un
cuvant, toatfiinta sa; c@ntecul este o r~sfr@ngere a sufletului
su.
Precum fn Europa civilizat, lcuitorii dealului au deosebite
vorbe
si obiceiuri de l~cuitorii viei; precum orice t@rg, orice sat are a
sa particularfizionomie, fiestecare tar are cntecele sale, a
cror muzic si poezie sunt potrivite cu firea pm@ntului si
caracterul l~cuitorilor ei.
 (Constantin Negruzzi, Clintecepopulare a Moldaviei, 1840)
Mie mi-e drag rom@nul si stiu a-ipretui bunt~tile cu care l-
au druit natura. Mi-e drag s-l privesc si s~-l ascult, cci el e
simplu si frumos in inf~tisarea lui; cci e curat, mntlept, vesel
si poetic fn graiul s~u. Imi plac obiceiurile patriarhale,
credintele sale
fantastice, danturile sale vechi si voinicesti, portul su
pitoresc
care, la Roma, se vede spat pe Columna lui Traian, canticele
sale
at@t de
armonioase!
(Vasile Alecsandri, Rom@nii si poezia lor, 1849)
 Datinile, povestile, muzica si poezia sunt arhivele
popoarelor: cu ele se poate oric@nd reconstitui trecutul ~ntunecat.
Prin studiul lor ne vom l~muri originea limbii, nasterea
nationalittii rom@ne, aplic~rile naturale cu care e fnzestrat
poporul, luptele ce au sus•
a
tinut coloniile romane pan nu se preface ~n locuitorii de ast~zi
ai
vechii Dacii. [ ...] Fie forma versurilor uneori defectuoasii: ele
fmi
par mie poleite cu razele geniului. Privighetoarea nu e
frumoas, dar cntecul ~i este din rai.
(Alecu Russo, Poezia poporal~, 1848)

Chiar dac~ interesul pentru obiceiurile si credintele populare s-a

manifestat sporadic ~nc~ de pe la ~nceputul secolului al XVIII
-lea,
~descoperirea'literaturii populare s-a produs, ~n Europa, ceva
mai t~rziu, spre sf~rsitul secolului si s-a datorat scriitorilor
romantici care considerau folclorul arhiva vie a popoarelor,
expresia ne• mijlocit~ a tr~s~turilor sufletesti ale fiec~rei natii.
Entuziasmul st~r• nit de aceast~ descoperire a f~cut ca in toate
t~rile continentului s~ se declanseze o adev~rat~ ~goan~'pentru
strangerea si conservarea c~t mai grabnic~ a acestei comori, f~r~
de care, credeau c~rturarii timpului, cultura national ar fi fost
v~duvit~ de ceea ce avea ea mai valoros. A fost o munc~ entuziast~,
practicat~ ~ns~ mai cu seam~ de amatori pasionati, dar putin
preg~titi pentru actiunea pe care o initiaser~. Tocmai de aceea,
mai ales ~nprima jum~tate a secolului al XIX-lea, culeg~torii
rom~ni, si nu doar ei, n-au fost preocupati fni mod deosebit de
p~strarea autenticit~tii, intervenind adesa ~n texte pentru a le
~~ndrepta". M~rturie st~ chiar titlul celei mai cunoscute culegeri de
folclor a momentului, datorate lui Vasile Alecsandri, Poezii
poporale. Balade (Cantece b~tr@nesti), adunate si
SCRIIIORII CLASICI ROM AM· indreptate (I, II, Iasi, 1852-1853). Abia spre sf~rsitul
CUGETAREA secolului,
CL COMETARII
locul amatorilor ~ncepe s fie luat treptat de profesionisti
ANTON PANN preocupati
s conserve si autenticitatea creatiilor populare, iar etnografia si
folclorul devin obiect de preocupare stiintific~.

***
1769-1770 -- Apare la Berlin Descrierea Moldovei a lui
Dimi• trie Cantemir, tradus~ ~n limba german~ dup~ originalul latin,
OPERE ALESE
I con• tin~nd numeroase informatii despre obiceiurile
POV'ESTEAORBEI calendaristice, de nunt~ si de ~nmormantare, despre practici magice
err Irr4 D
N.
MIHAESCU
si colinde. Prima traducere ~n limba roman dateaz~ din anul 1825.
1844 -Ion Heliade-R~dulescu public~ balada Zbur~torul,
CUGETAREA • GEORGESCU DELAFRAS
av~nd ca tem~ o credint~ popular semnalat prima oar~ de c~tre
Dimitrie Cantemir, in Descrierea Moldovei.
Anton Pann, editie 1941 1851-1852 -- Anton Pann tip~reste O sez~toare la tar,
urmat~, un an mai t~rziu de Culegere de proverburi sau
Povestea vorbii, scrieri ~n care ~poezeste'si ~rom~neste'cu mare
talent snoave, pro• verbe, zic~tori.

1852-1853 - Vasile Alecsandri tip~reste Poezii I

poporale. Ba• o
lade (Cantece b~tr~nesti), f~c~nd cunoscute ~nt~ia oar~ n
cititorilor rom~ni Miorita si Mesterul Manole. Editia a
doua, mult ampli• ficat~, numit~ Poeii populare ale C
romanilor adunate si ~ntoemite, r
apare in e
anul a
1866. n
1853 - Apare volumul de versuri Doine si g
lcr~mioare al lui ~
.
Vasile
Alecsan 1880 - Bogdan Petriceicu
dri. Hasdeu editeaz~ C~rtile poporane
1861 - Alexandru Odobescu public~ primul studiu ale rom~nilor ~n secolul al
de folclor comparat din cultura rom~n~, Cantece XVI-lea ~n leg~tur~ cu
poporane ale Europei r~s~• literatura poporan~ cea nescris.
ritene mai cu seam~n raport cu tara, istoria si datinile 1883 -- Moses Gaster public~
rom~nilor. Literatura popular~
1868 Apare colectia de Basme, oratii, p~c~lituri si roman,
ghicitori, prima
a lui LC. sintez~
Fundescu. despre
1868 - Titu Maiorescu scrie studiul Poezii folclorul
populare romiine, rom~nilo
r.
cu ocazia aparitiei editiei a doua a colectiei lui Vasile
Alecsandri. 1885 -G.Dem. Teodorescu
1869 -- In cadrul Societ~tii Orientul, patronat~ de editeaz~ monumentala culegere
Gr.H. Grandea si revista Albina Pindului, Mihai Eminescu Poezii populare rom@ne, datorat~,
~n cea mai mare parte, infor•
este responsabil cu strangerea folclorului din Moldova.
matiilor preluate de la celebrul
Preocup~rile sale ~n domeniu vor
Petrea Cretul Solcanul, supranumit
avea, ulterior, ca rezultat colectionarea unui mare num~r de
l~utarul Br~ilei.
texte, dar si scrierea unor lucr~ri originale, av~nd ca
1895 Iuliu A. Zanne ~ncepe
punct de plecare creatia popular~, precum poemele C~lin
editarea colectiei Proverbele
Nebunul, Fata-n gr~dina de aur, rom@nilor, ~n 10 volume.
Miron si frumoasa f~r~ corp si basmele ~n proz~ F~t- 1895 -Laz~r S~ineanu
Frumos din
public~ Basmele romane, un vast
lacrim~, Frumoasa lumii, Finul-lui-
Dumneeu etc. studiu de folclor comparat de
1870 - Apare colectia de Basme populare aproape o mie de pagini, care are ~n
rom~ne a juni• vedere cvasi-totalitatea povestilor
mistului Miron rom~nesti cunoscute pan ~n
Pompiliu. momentul aparitiei volumului.
1872 -- Mesterul tipograf Petre Ispirescu editeaz~
Legendele sau basmele romanilor, r~mas~ pan azi cea
mai cunoscut~ cule• gere de basme populare de la noi.
1873-1875 -- Apare culegerea Poezii poporale
romline, a lui
Simeon Florea Marian, contin~nd, p~n ~n acel
moment, cea mai bogat~ colectie de balade din Moldova
de Sus.
1876-1878 -- Apar in revista Convorbiri literare
povestile lui
 SCRIITORII CLASICI ROMANI· CUGETAREA
CU COMENTARI

P ISPIRESCU

LEGENDELE SAU
BASMELE
ROMANIL OR
LUI INGIrA Di

C. FIE RASCU

CUGETAREA • GEORGESCU DELAFRAS

Petre lspirescu, editie 1943

LAZAR S4MINEAU

AMEE
AR€BM AR
editura minerva

Laz~r S~ineanu, Basmele rom~ne,

editie 1978
 I EI EJ EI EE EI [ E3
H
1. Adun~ c~t mai multe informatii despre m~n~stirea de la
Curtea de Arges: istorie, fotografii, impresii despre
monument ale celor ce l-au vizitat etc.; prezint~
~colectia'ta colegilor.
2. Cunosti obiceiuri/ ritualuri de constructie actuale, la
rom~ni?
Povesteste-le si colegilor. Fiecare dintre aceste cerinte poate
fi extins~ sub forma unei investigatii.
ME TERUL MANOLE
Biserica episcopa l
din S, (balad~ popular~)
Curtea de Arges (1517)

despre mesterul Manole. De altfel, multe simboluri si mituri vor fi ~re•

descoperite" prin intermediul opere• lor literare.

Mit «<» Basm -- In acceptia lui Arhetip -- model originar, ideal.

Mircea Eliade, mitul povesteste o
istorie sacr~; el relateaz~ un
eveni• ment care a avut Joe in
timpul pri• mordial, in timpu/
fabu/os al ,,ince• puturilor". Altfel
zis, mitul povestes• te cum,
multumit~ ispr~vilor fiintelor
supranaturale, o realitate s-a
ns•
cut, fie c~ e vorba de realitatea
to•
tal~, Cosmosul, sau numai un
frag•
ment: o insul, o specie vegetal,
0
comportare uman~, o institutie. E,
asadar totdeauna povestea
unei
~faceri", istoria unei geneze.
Fiind
considerat ~adev~rat", mitul avea
cu prec~dere o functie initiatic~,
con•
tinutul su fiind sacru, exemplar
si
semnificativ. Basmul, in
schimb,
este o degradare a sacrului sau
poate un dublet facil al mitului si al
ritualului de initiere. El repet~ pe
un alt plan si cu alte mijloace
scenariul exemplar de initiere,
prelungeste ini• tierea la nivelul
imaginarului. Aceast~ degradare nu
a fost ins~ ireversi• bil~. In Evul
Mediu, se poate vorbi chiar de o
constant~ nostalgie a ~in• toarcerii
la origini", toate grupurile sociale
adopt~nd un mit al originii, al
conditiei sau vocatiei, in fond, un
model exemplar considerat demn
de a fi cunoscut si urmat. Acesta
este si momentul genezei baladei
 P ~nt~mpl~toare. A supravietuit aici din timpuri imemoriale o
D anume
R solidaritate cu ritmurile cosmice (ale c~ror urme se ~nt~lnesc ~nc
~n folclorul rom~nesc, ~n Miorita, ~n doine ori bocete),
Se consider~ c memoria at~t de puternic~, ~inc~t chiar biserica a asimilat o parte a
colectiv~ nu retine un calendarului sacru precrestin (Rusaliile, zeii furtunii sub chipul Sf.
eveniment sau o figur~ Ilie etc.). Populatia rural~, prin ~nsusi modul ei de a exista ~n
autentic~ mai mult de dou~-trei natur~, a adoptat ceea ce s-ar putea numi un cretinism
secole, ~ntruc~t ea functio• cosmic, popular care, fr~ a se mndeprta de eel canonic, avea
neaz~ cu arhetipuri (in loc de notele sale distincte.
personalit~ti istorice) si Dar recuperarea mitic~, ritualic a sacrului, ~n folclor,
categorii (in loc de este dependent~ de creativitatea individual~, chiar dac~ se
evenimente). Mentalitatea produce ~n folosul colectivit~tii. De aceea apar variante
popular~ retine individul doar care, adeseori, se
~in m~sura in care acesta este ~ndep~rteaz~ puternic de prototip (de modelul originar). Asa
integrat unei categorii se explic~ faptul c~ un personaj ca Manole a putut s~ capete
impersonale: cu alte cuvinte, tr~s~turi at~t de diverse ~ncele circa 170 de variante cunoscute
~n m~sura ~n care ~si pierde p~n~ azi. G. C~linescu considera balada ca ~ntruchip~nd
autenticitatea lui istoric~ si sacrificiul creatorului:
devine arhetip. Ca atare, desi In moartea mesterului si fn indiferenta voievodului pentru fiinta
asupra locului de nastere al lui concret s-a putut vedea un simbol al obiectivit~tii
baladei exist~ numeroase absolute a creatiei. Multitudinea primeste opera ca
ipoteze, fixarea povestii pe fenomenalitate independent~ si ignoreaz pe artist. Moartea
un mester zidar, Manole, si pe mesterului ar reprezenta, deci, ~nstr~inarea creatiei de creator.
o m~n~stire, cea de la Curtea Este o observatie perfect valabil pentru varianta culeas~ si
de Arges, se datoreaz~ tocmai indreptat de Vasile Alecsandri. Dar tocmai interventia
functiei arhetipale a creatiei poetului cult a transformat aceast variant~ ~ntr-o dram ~de
folclorice. Persistenta acestui curte'', ~n care dragostea se lupt~ cu datoria si este ~nvins~.
mit ~n Evul Mediu si fn Tipologia str~veche, ~n schimb, este mult mai crud~. Miturile,
aceast~ parte a Europei nu spunea Mircea Eliade, nu ne inf~tiseaz~ o
poate fi
Arcadie arhaic, o lume bucolic; din ele transpare o Arcadia -- regiune din Hellada,
despre a c~rei populatie, conform
conceptie tragic a existentei, rezultat al valorificrii religioase a
mitologiei grecesti, se credea c~
torturii si a mortii violente. tr~ieste ~n inocent~ si intr-o fericire
Varianta de mai jos, culeas~ de G.Dem. Teodorescu de perpetu~.
la
Petrea Cretul Solcanul, l~utarul Br~ilei, ~n 1883, este complex~
si autentic~. Monastirea Argesului din colectia Vasile Alecsandri
este, cum afirm chiar editorul, doar o variant mai scurt a
acestui vechi c~ntec (450 de versuri, fat~ de 824 ale celei de fat~). MESTERULO MANOLE.
Varianta G.Dem. Teodorescu va constitui punctul de plecare al [Scris~ in diua de 9 August 1888, la
Lacul• srat, dupd Petrea Cretul~ Solcant,
argument~rii lutarulu Brailef. - Legenda xtvni, intttulatA
Moastire Argiulu, la pag. 186 -192 din
ce va urma. colectiunea d-Iuf
V, Alesandri, e u variant~ ma scurtd a
acestul
In sus pe Argis, Cu opt mi-i ~ntrece, St
Prin ~l telegari, inima-i rece.
crpenis, Prin Cu El c~ mi-a umblat
~l alunis, nouzid Tara-n lung si-n lat,
Plimb-mi-se, ari, Prin ~l c~rpenis, Prin
plimb Domnul Nou~ ~l alunis, Lungis,
Negru-Vodd Pe mesteri Curmezis,
dalba-i mosie mari Si
C-o verde Manole
cocie, Verde zece, Care
zugrvit, Ntr-
aur poleit,
Bunziua-i da; vechfn ~ verde co0i,
clntec]. vorde zugrvit~
El le multumea. Domnul, I 'ntr'aurt poleit8,
de-l vedea, Vreme nu In
cu opt~ telegarl, 10
sust cu nou8 zidar\,
pierdea, pe pou~ mester! marI
Ci mi-l intreba, Din Argip
t, gi Manole dece,
prin care mi 'I intrece,
gur-i zicea: Noias, 8lb st inima'i rece. 15
purcras, Porcii tot crpe
nisu, EI cA m!-at umbiatt
p~zind, Marmura- pri t~ra 'n lung gi 'n lath;
priu elt cArpenist,
ntorcand, Nu cumva-i n
prin &lt alunist
&]t
v~zut Pe undea-i trecut alu
ungigt, 2o
curmedtgb,
Un zid fnvechit ni d~r tott n'at gsitt
s,
Si neispr~vit, plimb- I. LAutaril, care ie ac~st legend~,
rostesc~ numele lut Negrv-t odd, ca in
De mult pr~sit? mi-so, colectfnnea d-Iuf V. Alesandri. Pre-cat
plimbh result~ din coprinsult poemel, zidirea
Daca l-ai vzut Si l-ai domnult Negru- celebruluf monument de ar• chitectur~
al~ monAstirll de la Curtea-do-Ar• gesu s'ar
cunoscut, vodd' 5 f inceput pe la finelo secululul
u (in epoca ut Radu Negru Basarat ?) fr'a
pe
Hai cu noi mndat, d'al
Hai de ni-l arat, Cd ba
te-oi r~spl~ti Si te-oi '
mo +%.ass:.cza:
milui si
Cu mild de damn. [...] c'u
z:

Dar tot n-au gsit Noias, d-auzea, a e fpututu termia. Intre 1512 $l 1521, Nigu
sdd~goid vodd Basarabd, la care so rep6rt±
1. Alegerea ruinei drept loc de constructie
Un zid fnvechit, are se-
Noias o semnificatie spe• legenda, II continn~ ni termind atAt
cl&direa
cial~,
Un zid~npr~sit,
leg~tur~ cu mentalitatea arhaic a vesnicei
Si se-ndupleca;
ndemna
distrugeri si creatii
R~mas de demult. [...] a universului. Nu felul constructiei
Cu vodpleca, 1857, peg IHI, cat~ si Impodobirea el pe
din
(biseric~, pod, ce• tate) este important, ci ideea de Credirta
nAu ntru, dotarea si candele
cu rase fcndul
care constituie pretise.
poemel, zi•
Fr~ c~-mi gsea Cu nouzidari,
continuitate in ruina ce serveste ca temelie. Iar
Nou mesteri mari, constructia In susu pe Argisu...
Si ~mi int~lnea
ridicat ~ntr-un asemenea Cu Manole zece,
Noias, purcras, Poezii populare rom~ne
G. Dem. Teodorescu student, in 1871
Porcii tot p~zind, Care mi-i fntrece. (editia princeps, 1885),
Marmur~-ntorcand. St inima-i rece! pagin~ cu ortografia epocii

EXPLORAREA TEXTULUI

In sus pe Argis...
 loc semnific~ o ~n fata unui univers rece, nep~s~tor si infinit. Identific~ tema
regenerare periodic~, secventei de mai sus (In sus pe Argis) si un motiv pe care ~l
repetabil~ la nesf~rsit. consideri a fi ~n direct leg~tur~ cu tema identificat~.
Timpul linear a fost 2. Urm~reste comportamentul lui Negru-Vod~. Faptul c~ el
~nlocuit cu unul caut~ un anumit loc presupune o initiere prealabil~. Descrie
circular, mitic, raportul dintre mester si vod~, asa cum apare ~n aceast~ prim~
simboli• z~nd o parte a baladei.
nesf~rsit serie de 3. In prezentarea lui Manole apare, repetat, versul St~ inima-i
nasteri si morti rituale, rece. El nu se mai reg~seste ~n niciuna dintre celelalte circa
o re~mpros• p~tare 170
permanent~ si de variante ale baladei. Identific-l ~n toate contextele ~n care
periodic~ a trecutului. apare. Vei constata unele modificri care apar ~n structura
Este aici ideea c~ versului. Cum le justifici?
omul nu tr~ieste singur

Dar ce se-nt@mpla? El mi se scula,

Ziua ce-mi zidea
Noaptea se surpa...
Desen al lui Demian
in revista G~ndirea (1934)
Tan~r~ si vie,
D-o dalbsotie.
Hai s ne-nchinm,
Hai s~ ne legm
Si hai s~jurm
Ziua ce-mi zidea Ziduljos vedea,
Noaptea se surpa, Si iar se gandea
C-asa Domnul va. Ziua cat tinea.
Asa, tot asa, Seara c@nd sosea,
Ei se tot cerca, Lucrul cand l~sa,
Zidul c~- El c~ mi-si chema
ndrepta, Zidul Nou mesteri
c-nt~rea. mari, Calfe si
Trei ani c lucra, zidari. Icoana-mi
Dar geaba era: lua,
Ziua ce-mi zidea, Pe mas-o punea,
Noaptea se surpa. Din gur zicea:
[...] Soare c@nd Nou mesteri mari,
sfintea, Lucrul ca~nd Calfe si zidari,
l~sa, Si cu mine, zece,
Acas 'nu pleca, St inima-mi rece.
La zid c m@nea. Io c v-am chemat
Noaptea cand sosea, Si v-am adunat
Pe zid se culca Vorbs~ vorbim,
S-abia atipea. Sfat s~ sf~tuim,
Dormea, nu dormea, Plan s~ pl~nuim,
Un vis c~ visa, Cd zid ce zidim
Un vis aievea, Surpat il g~sim.
Si visu-i spunea Si io am visat
Cd-n desert lucra, Vis adev~rat
Pan n-o cl~di, Cd-n zadar
Pan n-o zidi muncim, Cd-n zadar
Chiar fn temelie, trudim Pann-om
Tan~r~ si vie, cl~di, Pan n-om zidi
D-o dalb~ sotie. Chiar fn temelie,
Zi cnd se f~cea,
Jurm@ntul mare
Pe p@ine, pe sare, Pe sfinte icoane: Care mandrisoar~,
 Care sotioar dimineat~, Pe nor si
Int@i c-o veni pe ceat, S-aduc~
J bucate,
o Voi s-o apucati,
i 'N brate s-o luati,
'N zid s-o aruncati, Cu
d cap s~ scpati.
e
EXPLORAREA TEXTULUI

Dar ce se-nt@mpla?
1. Zidurile se surp~ in mod repetat. Remarc~ faptul c~ Manole
este singurul care se fr~m~nt si caut~ o solutie. Identific~ ver•
surile care descriu acest moment si explic~ modalit~tile artis• tice
prin care poetul popular sugereaz~ zbaterea mesterului.
2. InBiblie (Facerea, 1, 14-19), se povesteste c~ joi a desp~rtit
Dumnezeu lumina de ~ntuneric. Si tot joi, Isus a fost tr~dat de
c~tre luda. In credintele populare, ca urmare a contamin~rii
celor dou~ secvente biblice, joia este considerat~ zi f~r~ spor la
lucru, zi nenorocit ~n care nu se fncepe nicio lucrare mare, zi rea.
Si pentru Manole este o zi de cump~n~, c~ci se afl~ la o r~scruce a
vietii. Inima sa rece presupune lipsa sensibilit~tii: el este un bun
mestesugar, dar, in acel moment, nu ~ntelege si nu pretuieste viata.
Se stie, de altfel, c~ punctul culminant al oric~rui ceremonial
arhaic de initiere era ~Cobor~rea ~n Infer". Numai contactul
ritualic cu moartea permitea novicelui s~ devin~ constient de
valoarea vietii. O astfel de ~ntelegere a
lumii nu pare ~ns~ a exista si sufletul mesterului care, dup~
~ni
trei calificative venite din afar - st inima-i rece , spune la un
moment <lat despre sine: st inima-mi rece. Tocmai de aceea,
hot~r~rea pe care o va lua se va dovedi a avea o important~
capital~ pentru destinul s~u. Si pentru cititor momentul este
important, deoarece dezv~luie adev~rata natur a lui Manole, a
c~rui inim~ rece se cerea a fi ~insufletit". C~ci
~~ndem~narea' mestesugarului trebuia dublat~ de ~suflet".
Realizeaz~ un portret al mesterului, folosind numai infor•
matiile din aceast~ secvent~.
3. Ai aflat deja ce semnificatie are ziua de joi, ~n credintele popu•
lare. Remarc~ si faptul c~ visul ~i d lui Manole doar solutia, dar
nu-i impune si ziua sacrificiului, care este hot~r~t~ chiar de mester.
Ce semnificatie crezi c~ are alegerea acestei zile, de c~tre
Manole?
4. Sacrificiul sotioarei ar putea avea si alt~ urmare decat simpla
ridicare a zidului. Explic~ versul Cu cap s~ sc~pati, din finalul
secventei.
in revista G~ndirea (1934)

Sotioara
mea...

Desen al lui
Demian
Cei nouzidari, Ia smi te scoli, le-ai dat; D,
Noumesteri mari, Ei, Cr@nguri s-mi Doamne, s-acum
mre, c-mi sta Pan Ca s creasc-n drum
r~scoli. De l-~i
se-nsera. Acas' cand Un verde htis,
nemeri,
mergea, Pe drum se Si, de l-di g~si, Un mare stufis,
vorbea, Si cand la s mi te-apuci ,S-un rug curmezis,
ajungea, Neveste-si Doar s-o speria,
La t~iat s~-l duci
chema, Neveste-nvta Doar s-o-mpiedica,
Si din carnea
Si mi le zicea: Bucate-o vrsa,
lui Bucate
-Ia voi ca s-mi stiti 'Napoi c-o pleca,
s-mifaci, La
Si s~ nu-mi veniti zid s~ le- Altele s~ ia,
Joi de dimineat, aduci, D-o int@rzia!
Pe nor si pe ceat. [...] Pe nor si pe ceat,
Manole c-mi sta, Joi de dimineatd." [...]
lar c@and se scula Manole, cum sta
In cap cu ziua, Si pe c@mp privea
H@rtie-mi lua, Si pe camp
Scrisoare-mi scria S- c~ta, El c~
acas-o mna: mi-o vedea,
Scrisoare pe vant, Si mi-o
R~spuns pe p~mant. La cunostea.
slug c-o da Din ad~nc
S-acas-o ducea, La ofta, Din
dalba Cap/ea. Jar gur zicea:
dalba Caplea, Ea, ,lact-o c vine,
dac-o vedea, Ea, dac- S~rmanul de mine!"
o primea, Scrisu-i Si cruce-si
cunostea, Mult se facea, Din
bucura. Cartea c~-mi ochi l~crima,
lua, Cartea desfacea, La cer se
Frumos mi-o citea. ruga:
Manole-i scria: ~Doamne, Doamne
~Dr~gut, Caplea, sfinte, Doamne
Sotioara mea, milostive,
Ai un bou b~lan Orice te-am
Ce-i pierdut de-un an. rugat, Toate mi
[Cum Caplea nu poate fi oprit~ din drum, Manole ~si re~nnoieste
rug~ciunea, cer~nd Domnului ca, de aceast~ dat~, s~-i ias in cale si s-o
sperie o lupoaic turbat~, iar apoi o scorpie mare. Totul este zadarnic.
Caplea ajunge si, spre bucuria mesterilor (Zidari d-o vedea,/ S~ r~z~-ncepea) si
disperarea lui Manole, va fi zidit~, pierind odatcu pruncul mnc~ nen~scut.]
EXPLORAREA TEXTULUI

Cei nouzidari...
1. S~ remarc~m purtarea mesterilor dup ce au f~cut jur~mantul
mare. Discutati si apreciati comportamentul acestora.
2. Discutati si explicati continutul scrisorii lui Manole. Ce credeti
despre purtarea lui?
3. Dar despre purtarea sotiei?
Intr-o la va@ntoare, Pe plaiulfrumos, Sf@nt
duminic, Intr- Vodd, de-mi man~stire, Pentru pomenire.
o zi cu soare, venea, Departe- Si cum o vedea, Din gur
Intr-o mi vedea Pe zicea: Aferim, Manole,
srb~toare, De Argis in jos, Mestere Manole,
Mester Din gur-i zicea
~nv~tat,
Si mi-i rspundea:
Mester
l~udat; - Doamne,
Aferim, Negru-Vod~, Mare-i
zidari, sifrumoas,
Nou mesteri Ma~ndr~ s-
mari, Cu artoas, Sf@ant
Manole, zece, man~stire,
Care mi v~- Chip de pomenire,
ntrece. Tot ce Dar, cum este
mi-ati cerut Io ea, Z~u, pre
v-am mplinit, legea mea, C-
Dar bine-ati asa lucr~tur
lucrat, Si ferectur~
Bun lucru mi-ati Mi-e de-nv~t~tur~.
fapt, C-ast De m-oi
m@nstire bizui Altele-
0fl oi croi, Mult
pomenire mi artoase ...ast~
Si nu s-o Si mult m~nstire
vedea In 0 fi
maifrumoase! pomenire.
lume alta, Domnul Negru- ..
Alta ca Vodd Sta si-l
d@nsa! asculta Tablou votiv, biserica
Manole, cum sta Cum se de la
Sus, pe Curtea de
luda. In Arges
mnvelis Si sus se uita,
pe La mesteri
coperis, c~ta Si
Din suflet
dac-auzea
ofta,
Cum se
luda,
Pe ganduri
cdea, Ad@nc
se g@ndea.
Mult c~ nu
trecea. Vodd
ce-mif~cea?
Porunci
poruncea,
Schele c rupea,
Scri c~ le t~ia
Si sus mi-
apuca, Si
sus c~-i
l~sa.

EXPLORAREA
TEXTULUI
I

Intr-o duminic~...
il
1. Duminica este momentul c~nd omul culege
roadele muncii sale. Si nu ~nt~mpl~tor, tocmai
~ntr-o duminic~ vine Negru-Vo•
d~ s~ vad~ m~n~stirea, ~n sf~rsit terminat~. Caracterizarea con•
I
structorilor este acum mai somptuoas~, subliniind multumirea
I
voievodului. Atrage ~ns atentia lipsa versului-cheie din
t
descrierea m~iestriei lui Manole: St~ inima-i
rece. Reciteste cu
atentie secventa. Vei constata c~, nestiind cum se va comporta
l1
~n continuare mesterul, Negru-Vod~ r~m~ne in asteptare. De
acum, ~ntelegerea rolului s~u se va dovedi esential~ ~n
I,
I'H descifrarea semnificatiei baladei.

2. Manole ~si tr~deaz~ repede firea. F~r~ !trebat si, in

s~ fie ~ni
ciuda sacrificiului sotiei, el afirm~ C-asa lucr~tur~l Si
I
ferecturl Mi-e de-nv~t~turd... Ce semnificatie au cuvintele
I
I
mesterului?

!1
 3. In acest moment, chiar rapsodul popular intervine, parc~ sim•
tind nevoia s~ sublinieze l~ud~rosenia mesterului: Domnul
Ne• gru-VodSta si-l ascultal Cum se luda. Repetitia
verbului a se luda, ~ntr-un interval de numai cinci
versuri, este, f~r~
~ndoial~, sugestiv~. Care consideri c~ ar putea fi rostul
ei?
4. Faptele voievodului nu sunt, de acum ~nainte, nici
~nt~mpl~•
toare, nici guvernate de impulsuri de moment, c~ci Pe
g@nduri cdea,/ Adanc se g@ndea. In fond, o nou~ constructie
presupune un nou sacrificiu, deci meterul nu a ~nv~tat
nimic, inima i-a r~mas tot rece, proba initiatic~ nu a fost
trecut~. Poruncind d~r~marea schelelor si sechestr~nd
mesterii pe acoperis, Ne•
gru-Vod~ nu este egoist si nici nu se comport inuman,
ci, dimpotriv~, oprindu-I pe mester de la noi jertfe se
dovedeste justitiar. A sanctionat o greseal~ pe care omul ori o
refuz~, ori nu este capabil s~ o constientizeze. Exprim~-ti
opinia in leg~tur cu modul de a interpreta comportamentul
voievodului.
- Manole, Sase muchi
Manole, Mestere venea; Cu tinte-o
Manole, btea, Cu cuie
Ce s ne maifacem, defier,
Unde s ne- Cu tinte d-otel:
ntoarcem? Sange c
Ei c~-mi asculta tasnea, Nimic
Ce mi-i ~nv~ta. nu-i p~sa,
Nou mesteri mari, C-asa Domnul va.
Calfe si zidari, Dac~ le b~tea
Scanduri c lua, Si se tintuia,
Sc@nduri c Cu aripi zbura,
cioplea: Dar, cand ~mi
Patru le f~cea, s~lta Si cand ~mi
Aripi c-si zbura, Domnu-l
croia Si le pedepsea, C~ se-
potrivea mpiedica
Si mi le lega, De a man~stire,
Cu ele s~lta, Chip de
Cu ele pomenire,
k
zbura; Si el ~mi cdea
Pe Arges in jos,
- Dar, dac~ zbura,
. ~.f'r Pe plaiulfrumos,
«

• Care cum cdea

r 'Z

a Stanse f~cea.
Manole, Manole,
Lang
Chip
man~stire
de
6i
-
Mesterul pomenire, Iar
Manole, Singur unde-mi c~dea
rm@nea De se Cruce se f~cea
tot g@ndea
' E 'a Si tot pl~nuia. scula, Sit~ c~-mi lua, Bine c-o
Cinci zile- cioplea,
mplinea

-..~jg .2#
Si dac-mi
vedea, El mi se

Jgxj5.
r" g ,· t
• ·Ek:•
 Si d-al~turea Trec ~, Cu lacrimi
Cismea izvora ut srate,
Cu ap prin De Caplea v~rsate.
curat, piatr
EXPLORAREA TEXTULUI
~ s-i
s~ ne
g

lar unde-mi c~dea Manole, Manole,/ Mestere Manole,/ Ce

Cismea izvora... maifacem,/ Unde s ne-ntoarcem?
F~nt~na lui Manole, desen de 1. Manole~i ~nvat~ pe mesteri s~-si fac~ aripi pentru a sc~pa,
Lancelot (1863) zbu•
rand de pe acoperisul bisericii. Si el procedeaz~ la fel.
Compa•
 r~ secventele ~n care este descris~ construirea aripilor de
1
c~tre meteri, respectiv, de c~tre Manole, pentru a observa
diferen• tele. Ce concluzie poti trage? Alege una dintre urm
~toarele variante si justific~-ti optiunea: Manole este mai
~ndem~natic dec~t ceilalti mesteri; Manole tine la tovar~sii
s~i, dar nu-i
poate ajuta; lui Manole ~i pas~ mai mult de sine dec~t
ceilalti
mesteri.
2. Spre deosebire de celelalte variante, ~n care nici aripile meste•
rului nu se dovediser~ bune pentru zbor, acum Manole
izbuteste
s~ zboare, p~rand a se salva. G~ndindu-se doar la sine, el
demonstreaz~ c~ nu si-a ~nteles greseala nici ~n ceasul
al doisprezecelea. Va fi nevoie de interventia divin~ pentru
a-l opri si a-si primi pedeapsa. C~ci nu mesterul este
adev~rata victim~, ci sotia sa, care a murit zadarnic. Balada
se dovedeste a fi, asadar, povestea unei initieri ratate, ~ncare
Negru-Vod~ este initiatorul, iar Manole, novicele.
3. Fant~na ap~rut~ pe locul unde a c~zut mesterul este
poate ultima sans~ care i se ofer~. Apa, izvorul, f~nt~na fac
leg~tura
~ntre elemente. Prin moarte te contopesti cu p~m~ntul,
pentru a putea re~nvia. Aceasta se face ~n medii umede, c~ci
apa ajut mortii s moar. Apoi, cercul se ~nchide: ploaia
(apa) fecun•
deaz~ p~m~ntul. Ea este ins~ in leg~tur~ cu luna si cu
ritmurile lunare. Or, aceste ritmuri st~p~nesc multe niveluri
cosmice: m~rile si ploile, cresterea vegetalelor s.a. Luna
unific~ astfel elemente aparent diferite. Mortii sunt ~ngropati
pentru a ajunge la starea amorf~ de contopire cu pm~ntul,
de transformare in
~s~m~nt~". Manole, prin simbolul f~nt~nii, capt astfel o
nou~
sans~, c~ndva...

EVALUARE
CURENT~
APLICATII
'
1. Citeste Monastirea Argesului, varianta Alecsandri a baladei
despre mesterul Manole, pentru a putea realiza o
comparatie
~ntre aceasta si varianta G. Dem.
Teodorescu.
2. Stabileste cele mai importante dou~ asem~n~ri si cele mai im•
portante dou deosebiri ~ntre aceste
variante.
3. Care dintre cele dou~ variante ti s-a p~rut cea mai realizat~ din
punct de vedere artistic? Dar cea mai interesant~ din punctul
de
vedere al continutului de idei? Motiveaz~-ti optiunile mn
c~te un text de 10-15 r~nduri.

ELL E I E] LEI La E E3
H Organizati o dezbatere despre relatia dintre artist si creatia
sa, din punctul de vedere al ,,consumatorului" de arta: ce
inte• reseaz mai mult - creatia, creatorul, ambele?
Retineti totdeauna numele regizorului unui film care v-a
pl~cut? Cunoasteti numele arhitectului unei constructii-
monument
istoric pe care ati vizitat-o? Si dac~ da, v-ar interesa s
treceti
si dincolo de informatia formal~, pentru a ~ncerca s~ aflati
mai
mult despre omul din spatele artistului? Toate acestea v-
ar
ajuta s~-i ~ntelegeti mai bine creatia? In cadrul
dezbaterii,
~ncercati s~ g~siti r~spunsuri si la aceste ~ntreb~ri. Formulati
si o motiune adecvat.
 II E J HA E = E3
H
1. Indic~ dou~-trei creatii populare care au constituit punctul de
plecare al unor opere apartin~nd literaturii culte.
2. Consideri c~ preluarea unor teme si motive specifice
literaturii populare este benefic~ pentru scriitori sau
demonstreaz~, mai degrab~, lips~ de inspiratie?
Argumenteaz~-ti oral r~spunsul, in fata clasei.

MES, TER UL MANOLE

dram~
de Lucian Blaga
(D in arh iva M uzeu lui N a tio na l al Litera tu rii R o m
ane)
PUNCTE DE REPER
Lucian Blaga (1895-1961), Drama ~n cinci acte Mesterul Manole de Lucian Blaga
poet, filozof si eseist. Se naste 1n
localitatea Lancr~m, judetul Alba. contine schimb~ri importante fat~ de balada popular~. In primul
Face studii liceale la Brasov, rand, apar dou~ personaje noi, staretul Bogumil si misteriosul
G~man. Apoi,
universitare la Sibiu (Facultatea de nu voievodul alege locul constructiei, ci mesterul susi. Si tot el ~l
Teologie) si Viena (Facultatea de
Fi• ~ni
lozofie) unde 1n 1920 ii ia Daria, Fapta, invierea, Mesterul Manole, Cruciada copiilor, Avram
docto• lancu, Arca lui Noe). Scrie, de ase• menea, eseuri si studii filozofice.
ratul. Este membru titular al Acade•
in 1919 debuteaz~ editorial miei Rom~ne, din 1936 (discursul
cu o culegere de versuri intitulata
Poemele luminii si cu un volum
de notatii filozofice -- Pietre pentru
temp/u/ meu. in 1921 vede lumina
tiparului al doilea volum de versuri
-• Pasii profetului; in acelasi an
pu• blic~ prima pies~ de teatru,
drama Zamolxe.
Din 1926 1mbr~tiseaz~ cariera
diplomatic~, fiind, pe r~nd, atasat
de pres~ pe l~ng~ legatiile
Rom~niei din Varsovia, Praga si
Berna, apoi consilier la Legatia
rom~n~ de la Viena, ambasador si
ministru pleni• potentiar al
Rom~niei la Lisabona.
In 1938 este numit profesor
la
Universitatea din Cluj, la Catedra
de filozofie a culturii, creat~ special
pentru el.
Public~ volume de versuri
(In
marea trecere, Lauda somnului,
La cump~na apelor, La curtile
doru•
lui, Neb~nuitele trepte) si mai
multe
piese de teatru (Tulburarea
apelor,
schimb~ vreme de sapte ani, tarea. Este ceea ce se ~nt~mpl~ si ~n cazul mesterul Manole.
dup~ fiecare dintre cele Veniti impreun~ cu vod~ s admire biserica, unii strig~ Os@nda si
saptezeci si Moarte cl~ditorului, acuz~ndu-I c~ a mnvins stihiile cu omor si
sapte de esecuri - este de fapta lui
retinut simbolistica numerelor, strig la cer, c~ci, procedand astfel, s-a mmpotrivit crucii. Zidarii
sapte, saptezeci si $apte -, ~i
deoarece cunoate solutia pentru iau ap~rarea, spun~nd c~ nu crucii s-a impotrivit, ci laudelor, c~
reusita ~n~lt• rii bisericii, dar pe
~ncearc~ din r~sputeri s~ o cataligele m@ndriei, el n-a umblat niciodat~. Tumultul se va
evite. Actiunea ~ncepe tocmai istovi
~n momentul tensionat care
urmeaz~ celui de al saptezeci si
saptelea cade
accentul esec. peIn fr~m~nt~rile
consecint~,
personajului confruntat cu
conflict f~r~ iesire, tragic, al
un
c~rui
final nu va putea fi dec~t
moartea, c~ci pentru Manole,
biserica, simbol al vocatiei
creatoare, si Mira, simbol al
iubirii si al vietii, sunt totuna.
Finalul este si el diferit: mesterul
se azv~rle din turla bisericii,
constient fiind c~, din
momentul mortii femeii iubite,
nimic nu mai poate urma pentru
el. Iar zidarii, adunati din cele
patru
stihii pentru a ajuta la
constructia unei biserici din
pm@nt si din
ap, din lumin si vant, r~masi
~n viat si abia acum convertiti
cu
adev~rat, vor trebui s~ poarte
mai departe amintirea jertfei
sale.
Doamne, ce strlucire aici si
ce pustietate in noi!, exclam
~n final unul dintre ei.
Consumarea miracolului las~
trupul istovit: Visul se
izbandeste, dar linistea, linistea
n-o mai gsim.
In Aspecte ale mitului,
Mircea Eliade
demonstreaz~ c~
moartea violent a creatorului
naste propriul su mit. Acest
proces
presupune dou~ etape: ~nt~i
negarea, respingerea si abia apoi
accep•
► ins~ c~nd Manole se arunc~ ~n gol. Iar dac~ balada popular~, de receptie se numeste Elogiul
mn versiunea lui G.Dem. Teodorescu, se dovedise a fi povestea satului rom~nesc).
Este destituit de la catedra
unei initieri ratate, prin acest final, drama lui Lucian Blaga universitar~ din Cluj, dup~ reforma
devine po• vestea nasterii unui mit. C~ci, evident, nu ~nt~mpl~tor inv~t~m~ntului din 1948, $i devine
actiunea este plasat ~n timp mitic rom@nesc. Devine astfel mai cercet~tor la Institutul de Istorie si
Filozofie din Cluj (1949-1953) $i la
clar c~ nu per• sonajul ca atare si nici constructia ~n sine nu au
sectia de Istorie Literar~ si Folclor a
fost importante fni cazul dramei. Remarcabil este tocmai Academiei, filiala Cluj (1953-1959).
procesul complicat si subtil prin care un fapt ~istoric', si ca Face traduceri din Goethe
urmare supus timpului si uit~rii, reuseste s~ supravietuiasc (Faust) si din Lessing
~nmemoria colectiv~, cu ajutorul a ceea (Nathan
~nteleptul), dar nu mai poate
ce scriitorul a numit g@ndire mitic. Si astfel cercul s-a ~nchis: publica poezie. Versurile scrise in
mitul aceast~ perioad~ ~i apar postum,
originar s-a ~degradat", devenind poveste (sau balad~ despre ca si romanul autobiografic
un mester Manole constructor al unei m~n~stiri, cea de la Luntrea lui Caron, care ~ntregeste
imaginea uneia dintre cele mai
Curtea de Arges). Aceast ~poveste' va constitui punctul de
complexe personalit~tii ale culturii
plecare al dramei care ~si propune s~ ilustreze nasterea/ re- rom~ne moderne.
nasterea unui mit.

*
PERSOANE: VOD~, MANOLE, MIRA, staretul
BOGUMIL, G~MAN, ZIDARII - int~iul a fost c~ndva
cioban, al doilea
a fost c~ndva pescar, al treilea a fost c~ndva c~lug~r,
al patrulea a fost c~ndva ocnas, al cincilea, al
saselea, al saptelea, al optulea, al nou~lea

Locul actiunii: pe Arges ~n jos. Timp mitic

rom~nesc

ACTUL INT~I

SCENAI
(Manole, Bogumil,
G~man)

MANOLE
(duc~ndu-si m~na dezn~d~jduit prin
p~r)
Ajut-m~ cuvioase. Altfel! Altfel! Nu cu sfaturi mai presus
de fire! O, cate piedici si impotriviri!
BOGUMIL
(fr~ a se misca, cu voce monoton~, ca a
unuia care-si are un drum de la care nu se mai
abate)
Nu mai msura!
MANOLE
Nici magie alb nu fac, nici magie neagr~. Impotriva cugetu•
lui, ochiul se mai bizuie ~nc~.
BOGUMIL
Pe m~sur~ri? De sapte ani tot msuri cu cel unghi de
aram, si nicio izband.
Ce s MANOLE

incep? Ti- O, c~te piedici si

BOGUMIL ~mpotriviri!

am spus. Desen al lui Demian

fn revista G~ndirea
(1934)
 -
- MANOLE
Nu. Eu nu!
BOGUMIL
Va trebui.
MANOLE
Bolta ce s-a prbusit ieri n-a fost prea grea. Cerceteaz si
tu. N-am asezat temeliile pe soviala nisipului. Ad@ncimile si
in~lti• mile, a suta oar le msur. Socotelile sunt bune, tiate in
cremene toate. Si cele pentru arcuri, si cele pentru laturi,
deopotriv spre miaz~zi si miaznoapte.
XII, 24, printul demonilor) -- toate reprezint~ aici ~ntruchip~ri ale dia• volului,

$'El;i;t
ale r~ului.

si"t'
.z.('jki. s

De-acum tac. Orice alt cuv~nt

e
de prisos.

Desen al lui Demian

in revista G~ndirea
(1934)

Mammon (in Vechiul Tes•

tament, personificare a bog~tiilor
sub forma unui spirit r~u, demon),
Scaraotchi (de la luda Iscariotul,
nume al diavolului obtinut prin
proce• deul lingvistic numit
metatez, care const~ in
schimbarea ordinii sune• telor sau
al silabelor unor cuvinte), Moloh
(zeul r~zboiului, 1n mitologia
fenician, c~ruia i se sacrificau
prunci pentru c~stigarea bun~voin•
tei; cultul s~u a p~truns si in Pales•
tina, dar mozaismul l-a respins), Bel•
zebut (in Nou/ Testament, Matei,
 B afurisite: unele tapene, altele serpuitoare si-ntortocheate. Orice
O numr pare o isclitur~ schimonosit de drac. Uite, numrul
G sta trebuie sfie isc~litura lui Mamon, c are burta mare. Asta
U a
M lui Scaraotchi, c e subtire si pare uscat de tusea cea seac.
I Asta
L trebuie sfie a lui Moloh, c~ se sprijineste cu mng@mfare fn
sceptru.
De-acum tac. Orice alt
Asta trebuie s~fie a lui Belzebut, c-iflutursteagul nerusin~rii
cuvant e de prisos.
pe cap. Vezi barba mea? Sunt b~tr~n, dar socoteal in viata mea
M mult gresit, inc~ n-am f~cut. Si dac totusi fac, o fac ca in
A ceruri: zic unu si gandesc trei. M~jur pe Paraclit. In imp~rtia
N lui Dumnezeu,
O a socoti e un pcat ceva mai mic dec@t necinstirea s@mbetii,
L dar
E neaprat mult mai greu decat clcarea poruncii a sasea.
P~rinte Bogumil, ajut~- Nu, Manole, pe mine nu mprinzi ~n jocul acesta necurat.
m~!
MANOLE
B (se ridic~ amenint~tor)
O Cine-mi d~ramzidurile? [...]
G
BOGUMIL
U
M Ce e, Manole? Ce cump~nesti? Ce chibzuiesti? Ce nu intrd
I in numere? Ce nu se lasmsurat?
L MANOLE
Numai ~n iad se Jertfa asta de nemnchipuit cine-o cere? Din lumin,
socoteste. Acolo, in Dumnezeu nu poate s-o cear, fiindc~ e jertf~ de s@nge; din
imprtia virtutilor toate ad@ncimi, puterile necurate nu pot s-o cear, fiindcjertfa e
sunt dup msur~: si mmpotriva lor.
coarnele dracilor, si cozile
BOGUMIL
galbene. Acolo, numrul
Fireste: cat timp cant~resti, asa este. Pe int@iul nu ti-l poti
stp@neste in ~ntocmiri, ~n
~nchipui crud, cum pe celelalte nu le poti mnchipui f~r~ minte.
sinoade, in bolti si ~n
Dar crezi tu oare c~ m~sori si mnltimile, si ad@ncimile sortii cu
cl~diri... Priveste numai cu
plumbul at@rnat de sfoar~? Si dac mntru vesnicie bunul
luare-aminte semnele rosii
Dumnezeu si cran• cenul Satanail suntfrati? Si dac ~si schimb~
de pe pergamentele astea
obrazele mnseltoare,
c nu stii c@nd e unul si cand e cellalt? Poate c unul slujeste Serafim - inger de rang supe•
celuilalt. Eu, staret credincios, nu spun c este asa, dar ar putea s rior, situat ierarhic fntre arhangheli si
fie. Si-atunci, toate socotelile mintii st@ngace sunt f~r de rost si heruvimi.
singur stp@nitoare rm~ne credinta s@ngeroas, pe care noi oa• Bogomilism -- erezie cretin~
menii o aducem cu noi din fntunecime de veac. Cine vrea jertfa? balcanic~ (Bulgaria) din secolului al XI-
Intrebrile noastre nu rzbatpan-n prpstiile albastre, de unde lea, anuntat~ prin predicile preo• tului
leremia Bogumil; admitea existenta
ni s-ar putea r~spunde, de aceea in nicio vorb de-a mea nu vei principiului binelui sub o aparent~
g~si nicio umbr~ de ntrebare. Noapte bun, mestere! Voi ant@lni diavoleasc~. In folclor, s-a p~strat
hot~• r@rea ta la cea din urm cruce. p~n in timpurile moderne credinta
c~ Dumnezeu si Satana sunt frati.
EXPLORAREA TEXTULUI

Nu mai msura!
1. Drama ~ncepe brusc, cu rug~mintea disperat~ a mesterului,
adresat lui Bogumil, semnele de exclamare subliniind din plin
tensiunea momentului. Atrage atentia repetitia adverbului
altfel. Tin~nd seama de context, ce anume ar putea semnifica?
2. Siguranta de sine a c~lug~rului contrasteaz~ puternic cu ten•
siunea pe care o transmit vorbele lui Manole, fapt usor de
constatat chiar din r~spunsul s~u lapidar. Ca si ~n replica
anterioar~, cuv~ntul-cheie este tot un adverb, mai, care, aici,
 exprim~ frecventa si revenirea. Devine astfel evident c~ o
asemenea discutie s-a mai purtat ~ntre cei doi, iar Bogumil i-a
mai oferit sfatul. Care crezi c a fost acest sfat?
3. Oveche credint~ n~scut~ fn Bulgaria, care va cuceri ~n secolul al
XI-lea ~ntregul Imperiu Bizantin, bogomilismul - si cu sigu• rant~
c~ nu mnt~mpl~tor Blaga si-a numit personajul Bogumil •
consider~ c~ Dumnezeu este Creatorul lumii, iar Satan este
Organizatorul, ~arhiteetul". S~ te ~ndoiesti, c~ cump~nesti •
ratiunea si calculul - sunt pentru Bogumil semne ale diavo•
lului, fiindc~ numai ~n ~mp~r~tia virtutilor ~ntoarse, toate sunt
dup m~sur~. Credinta nu are nevoie de semne si dovezi, c~ci fn
~mp~rtia lui Dumnezeu, a socoti e un pcat ceva mai mic
decat necinstirea s@mbetii, dar neap~rat mult mai greu decat
c~lcarea poruncii a sasea, s nu ucizi. Solutia este una singur~:
sufletul unui om cl~dit in zid [care s~ tin~] laolalt~ inche•
ieturile lcasului pan-n veacul veacului. Iar pentru asta inim ne
trebuie, rece! Si mai ales tie - s@nge rece de sarpe sau
serafim. Identific~, ~in text, secventa ~ncare apare aceast~ idee.
4. Compar~ portretele lui Manole din balada popular~ si din
drama lui Lucian Blaga. Ai ~n vedere c~ ~n balad~ aluzia re• petat~
la inima rece a mesterului atr~gea atentia asupra unui minus ~n
ceea ce priveste portretul moral al omului, ~n timp ce
~n dram~, tocmai absenta inimii reci este, acceptia lui Bogu•
~ni
mil, cauza nereusitelor sale repetate.
5. Pentru Manole, sfatul lui Bogumil este insa mai presus de
puterea ~ntelegerii, c~ci jertfa Dumnezeu nu poate s-o cear,
fiindc e jertf~ de sange; din ad@ncimi, puterile necurate nu
pot s-o cear, fiindc~ jertfa e impotriva lor. In fond, ceea ce-i
desparte pe cei doi este faptul c~ unul vrea s~ ~nteleag~, iar
cellalt ~i cere doar s~ cread~, pur si simplu.

M~n~stirea Curtea de Arges
la sf~rsitul secolului al XVIII-lea
*
[Un sol al domnitorului ~l anunt pe Manole c~ Vod~ si-a
pier•
dut r~bdarea si mai este dispus s~ accepte doar o ultim
~ncercare.
Infata acestei amenint~ri, mesterul face o promisiune care ~i
ingro•
zeSte pe tovar~sii s~i: ~n trei zile biserica se va ~nlta. Cei nou
~l roag pe Manole s~-i lase s~ plece, dar mesterul le dest~inuie
cum• plita solutie si le cere s~ jure c~ o vor accepta: vor trebui s~
zideasc~ la temelia bisericii o viatscumpde om o sotie care
incn-a n~s• cut, sor sau fiic. Asteptarea este cumplit, iar, la
un moment dat,
mesterii ~l acuz~ pe Manole c si-a clcat jur~m~ntul,
prevenindu-si din timp sotia. Dar prima care va sosi va fi tocmai
Mira, sotia lui
Manole si, ~n ciuda suferintei cumplite, mesterul o va zidi la
temelia bisericii care astfel, ~n sf~rsit, se va ~nlta. Intr-un
moment de dispe•
rare, va mncerca totusi s~ o salveze din zidul abia in~ltat, dar va
fi oprit de ceilalti zidari, care ~l conving c~ totul este ~n zadar.]
ACTUL AL CINCILEA
Un colt al bisericii ispr~vite intr~ piezis in scen~. Nu se
vede dec~t partea de jos, intrarea principal, treptele.
Spre st~nga - niste r~m~site de
schele.
SCENAIII
(Sosesc din dreapta Vod~, Bogumil, un b~iat de curte, c~tiva
sulitasi; mai ~n urm~, boieri incruntati si c~lug~ri fanatici
urmati de robi. In st~nga se adun~ popor ~n jurul zidurilor.)
VOD~
(~nalt, gras, usor, cu toat~ greutatea, abia ajuns, r~sufl~nd,
se
~ntoarce c~tre b~iat, care se uit~-n sus, cu gura
c~scat~)
Ei, b~iete, nu vorbesti?
B~IATUL
Laud pe ctitor.
VOD~
Si dac aifi in locul meu, al ctitorului?
B~IATUL
Stiu eu? Atunci as luda pe Manole.
VOD~
Numai at@t?
B~IATUL
Mai mult ce s~ zic? In locul m~riei-tale as da afar din
clin•
dar un sf~nt si-as pune n locu-i numele lui Manole.
VOD~
 Dac as fi b~iat de curte, as gandi si eu la fel, dar
soborul g@ndeste tocmai dimpotriv~. Ce g@ndeste Vod~, e
treaba mea.
(ll bate pe um~r.)
Cu voia ta, fireste!
(Priveste ~n sus.)
 Asta-i tot asa de ne~ndoios o minune pe ct sunt eu
voievod. Ce, p~rinte?
· (C~tre Bogumil.)
Strasnic om Manole sta! Sufletul nu si-a crutat, dar uite is•
prav, frate, pentru sute de ani!
(C~tre multime.)
Ei, sunteti tot asa de multumiti ca si mine? [...]
UN C~LUG~R
Manole s-a impotrivit crucii!
AL TREILEA ZIDAR
Nu crucii, ci laudelor.
ALTZIDAR
Pe cataligele mandriei, el niciodat n-a umblat.
~NT~IUL ZIDAR
De la o vreme, Manole vorbeste fn ghicitori tot mai
mntunecate. Cine poate s~ le-nteleag~? Spusele lui ascund tot alte
si alte talcuri. Vorbelor lui le-am pierdut cheia. Si ~nc~ o m@hnire
pare a fi de ne•
inl~turat!
ALDOILEABOIER
A spus sau nu a spus - cade putin in cumpn. Dar el a ucis
cu un gand blestemat, si asta nu-i o ghicitoare. Mria-ta,
avem
pravili cari nu trebuiesc clcate!
AL TREILEA BOIER
A ~nvins stihiile cu omor, si fapta lui strig la cer!
MULTIMEA (murmur~
impotriva boierilor)
ALTBOIER
Rosteste osnda, mria-ta!!
VOD~
(~si mut~ toiagul dintr-o m~n~ in cealalt~ si
priveste tulburat si mut)
BOIERII SI C~LUG~RII
Os@nda!!!
1NT~IUL C~LUGAR
S-a prorocit c va veni cu inf~tisare mare si cu semne str~lu•
cite, dar in~untru va fi pild de stricciune. lat acesta e ~ntaiul l~•
cas al lui Anticrist!
BOIERII SI C~LUG~RII
Os@nda!!!
~NT~IUL BOIER
Auziti-l cum trage clopotul - cumplit si fr~ smerenie,
parc s-ar certa cu cerul!
Os~ndall!
ALTBOIER
Tr~ind - ne batjocoreste, trind - va fi o primejdie; Desen al lui Demian
f~r~dele• fn revista Gndirea
gea neispsit va atrage blestemul asupra tuturor! (1934)
a
 VOD~
(g~f~ind)
Auziti arama, auziti arama r~spunzand nedrepttii din
ad~n•
cimi!
MULTIMEA
(se tulbur~)
Nu, nu se poate!
~NT~IUL C~LUG~R
Prin vremi, voievozii s-au bucurat sfie slugile sfintei
biserici care i-a uns!
MULTIMEA
(in tulburare cresc~nd~ spre boieri)
Nu, nu se poate! Ce vor? Nuse poate! Cine sunt? Nuse
poate!
~NT~IUL CLUGKR
(intorc~ndu-se c~tre
multime)
Cine a mai v~zut mdulare rsculandu-se impotriva
trupului din care fac parte? De ce strigati, de ce v tulburati,
de ce urlati?
Voi sunteti ferestrele prin care in biseric intr~ lumina? Voi
sunteti usile de aprare si st@lpii de sprijin? Voi sunteti
clopotele care vestesc, care mnalt si osandesc? Cine
ridicglasul impotriva mu• mei f~r de trup, din care a doua
oar ne-am nscut? S~ vie s~-l
privim! S~ stea in fat, impotrivindu-
se!
MULTIMEA
Nu, nu se poate! Manole, mesterul nesemnat, trebuie s
tr• iasc~! Nu, nu se poate! lat-ne - toti, toti suntem in
biseric, si-n preajma bisericii. Noi strig~m, boierii url~, noi
ap~rm, c~lug~rii os@ndesc - toti suntem jos, Manole singur e
sus, deasupra noastr, deasupra bisericii! Alt sfat, alt sobor!
Acesta sci piece! Acesta sse mntoarc!
(Toat~ multimea se misc~, sulitasii fac gard
de suliti in fata n~valei.)
~NT~IUL BOIER
Robi ai pm@ntului, sus mn turld! Puneti zvoarele pe
usa sc~rilor! Dobor@ti schelele de cealaltparte! S~ nu mai
scape!
BOIERII SI C~LUG~RII
Moarte
cl~ditorului!
(Robii n~v~lesc ~n biseric~, ~n cel mai mare
tumult;
clopotul dintr-odat se opreste.)
VOD~
Stati! Ce e? Ce s-a int@mplat? Cine se ridic~? Cine d
po•
runci?
 MULTIMEA
(amuteste dintr-odat~, privind ~n sus)
UNUL

•
Manole a iesit pe marginea bisericii.
TOTI
(se uit~ cu fior in sus)
-------------
 ALTUL
Manole ~ngenunchiaz spre rs~rit.
ALTUL
Acum spre apus.
MULTIMEA
(strig de
Manole, jos)

Manole! Ce e, ce (cu temere)

vrea?
(Toti 1l privesc cu r~suflarea
t~iat~.)
VOD~
Stati, nu miscati! O vorbs nu cracniti!
G~MAN
(vine din mijloc, ~n aiurare
interioar~)
C~ntecul din zid te cheam spre alt t~ram, unde huma e al•
bastr si unde se duc toate vietile. Din turle privesti si ti se
pare jalniclumea si toatfrumusetea. Sufletul tu se desprinde
de trup, lumina se mnv@rte, cerul ti se parejos ca un scut. Gandul
tu zboar, trupul tu cade ca o hain care te-a str@ns si mult te-
a durut.
(De dup~ biseric~, un tip~t.)
Manole s-a aruncat fn vii.zduh.
(Tipete in multime. Pl~ns de femei. S-aud
soapte.)
C~zut...
G~MAN
(s-a scuturat sinistru, pe urm~ se linisteste tot mai
mult)
In zid, un c@ntec a contenit. Slava tibi~, G~spodi, slava Din turle privest si ti se
parejalnic lumea si toat
tibi~! frumusetea.
Primeste-l de-a dreapta puterii!
Desen de Lancelot (1863)
C~TIVA
(aduc trupul in mijloc)
AL SASELEA
(s-arunc~ peste el)
Manole, eu te-am ur@t si te-am iubit mai mult dect oricare.
Pune-ti inc o dat m~na deasupra mea, ca atunci cand am voit
s~ plec si n-am putut. Nu trebuie s spui niciun cuv@nt - numai
m@na s-o ridici.
(Se vede m~na lui Manole, crisp~ndu-se ~n chip de
iertare.)
TOTI
Mort.
(S-adun~ ~mprejur, c~te-un sc~ncet
retinut.) VOD~
(Hsi descoper~ capul.)
 B ERII SI C~LUG~RII (de
O asemenea)
I
VOD~
Asa a spus: ~Lucrul e isprvit. Ast~zi ne vom imprstia
asa cum am venit."

a
 (Cu amar~ ironie.)
Ha! Lesul s~fie dat soborului.
AL TREILEA
Manole, Manole, ce vomface?
ALTUL
Doamne, cel ce a cl~dit biserici.
ALTUL
El tot asa zicea: ,Inf~ptuirea bisericii cere tot, si te duce
de-a dreptul in moarte sau srcie, ~n cer sau nebunie.
ALCINCILEA
(c~tre al doilea)
Tu, pescar, te vei mntoarce iarsi in ap?
ALDOILEA
Sunt cu rostul pierdut.
ALTUL
Nu vom sti cum s ne mai gsim loc in viat, vom rt~ci
din loc in loc.
AL TREILEA
C~nd noi nu vom maifi, apa si ad@ncul p~durilor vor mai
vui aici, amintindu-ne fr s ne numeasc, surd si cumplit,
a-! a-! din veac in veac.
1NT~IU
Desen al lui Demian L
in revista G~ndirea (1934) Doamne, ce strlucire aici si ce pustietate fn noi.

Cortina

EXPLORAREA TEXTULUI

Pe cataligele miindriei, el niciodatii n-a umblat... [...]

... a ucis cu un gand blestemat ...
1. Pentru cei mai multi dintre cititori sau spectatori,
sf~rsitul tragic al protagnistului este, cu sigurant~,
cunoscut. Totusi scena final~ ~ncepe mai degrab linistit,
at~t unele dintre in• dicatiile autorului, c~t si primele replici
ale personajelor av~nd
un caracter chiar usor comic. Vod~ e ~nalt si gras, b~iatul
se
uit~ la constructie cu gura c~scat si-si linguseste st~p~nul.
Identific~ si alte asemenea situatii, ~n textul reprodus.
Care crezi c~ este motivul pentru care autorul a procedat
astfel?
2. In aceast~ ultim~ secvent~, Manole este prezent scen~ putin
fni
timp. Ceea ce a fost de spus, a spus, ceea ce a fost de
f~ptuit, a f~ptuit. Momentul este ~ns~ tensionat, pentru c~
acum vom afla dac~ semnificatia faptelor mesterului a fost
sau nu a fost
~nteleas~ de ceilalti. Multimea este ~ns divizat~: unii 1l
con• test~, altii ~i iau ap~rarea, fiecare argument~ndu-si
punctul de vedere. Delimiteaz~ grupurile si identific, pentru
fiecare din• tre ele, argumentele pro sau contra faptelor
mesterului.
3. In balada popular~, rolul lui vod~ se dovedeste a fi decisiv,
in final, pentru destinul lui Manole. Compar~ cele dou~
perso• naje, Negru-Vod~, din balad~, si Vod~, din dram~,
pentru a constata diferentele si, eventual, asem~n~rile.
4. Moartea mesterului este reflectat indirect spectatorilor, prin in•
termediul gesturilor si al vorbelor multimii. Urm~reste
progresia transform~rii fiec~rui personaj, sub influenta mortii
acestuia.
5. De ce se adreseaz~ Vod~ c~lug~rilor cu amar ironie, hot~r~nd
s le fie dat lesul mesterului?
6. Exprim~-ti opinia despre semnificatia vorbelor lui G~man:
Manole s-a aruncat fn viizduh.

EVALUARE
CURENT~
APLICATII
'
1. Fiind putin preocupat s~-i contureze profilul psihologic,
poetul popular rezerv~ sotiei mesterului un rol minor. Ea este
doar iu• bitoare si devotat~, hot~r~t~ s~ dep~sesc~ toate
Lucian Blaga,
piedicile pentru a ajunge la sotul s~u. Mira, ~n schimb, este
desen de Tia Peltz
un personaj complex, (Din colecfia Adrian S~voiu)
av~nd un rol important in conflictul dramatic. In grupe de
c~te
doi, selectati fragmente pe care le considerati
semnificative pentru o discutie care s~ aib drept scop
stabilirea rolului aces• tui personaj ~n text. Veti avea ~n
vedere conturarea portretului moral, dimensiunea simbolic~
si relatia dintre Mira si persona• jele reprezentative ale
dramei (Bogumil si G~man, mesterii).
2. Expuneti informatiile voastre si celorlalti colegi; discutati
si comparati concluziile la care ati ajuns.
3. Scrieti c~te o caracterizare de circa o pagin~ a
personajului Mira, valorific~nd informatiile rezultate din
discutiile purtate mn clas~.
4. Cititi c~teva caracteriz~ri si discutati despre calit~tile si,
even•
tual, limitele acestora.
5. Fat de balad~, relatia dintre Manole si mesteri este mult
mai nuantat~. Descrie-i evolutia. Ai ~n vedere finalul scenei
III, din actul I, ~in care Manole ~i convinge pe cei nou~ s~ se
~ntoarc la zidurile surpate ale bisericii, scena III, din actul
II, a leg~m~n• tului, scena I si II, din actul III, in care,
pentru prima dat~ mes• terii pun la indoiala cinstea lui
Manole, scena IV, din actul IV, c~nd cei nou~ 1l impiedic~
pe Manole s~ d~r~me zidul abia in~ltat al bisericii si scena
IV din actul V, a mortii mesterului.
6. Scrieti c~te o prezentare de circa o pagin~ a relatiei dintre
Ma• nole si mesteri si cititi-o ~n fata colegilor. Exprimati-v~
opinia despre prezent~rile ascultate.
R
 LIMB~ SI COMUNICARE

STRUCTURI DISCURSIVE: TEXTUL

INFORMATIV
Textul informativ este, in general, un - De tine.
enunt neutru, in care cuvintele sunt utilizate mai - Ei, as!
ales cu valoare denotativ~, ceea ce nu exclude - Z~u, de tine.
totusi existenta unor sensuri conotative. Acest - Parol?
tip de text trebuie pus ~n relatie cu functia
primor• dial a limbajului, cea informativ,
care poate
~ns~ coexista cu alte functii precum emotiv
(ex•
presiv~), conativ~ (persuasiv~) si fatic~
(prin

1. Completeaz~ tabelul, indicand functia/ func•

tiile fiec~ruia dintre textele de mai jos
(informa• tiv~, conativ~, fatic~, emotiv~);
mentioneaz~ c~te dou tr~s~turi pentru fiecare
dintre dintre functiile identificate.

functia/ functiile

A
B

A. Art. 17 (1) Ministerul Inv~t~mantului,

inspectoratele scolare si autorittile adminis•
tratiei publice locale asigur conditiile
necesare pentru ca elevii sfrecventeze
cursurile primare si gimnaziale, de regul~, in
localit~tile fn care acestia domiciliaz.
(2) In situatiijustificate, elevilor din
inv~t~• m@ntulprimar si gimnazial, scolarizati
mntr-o alt localitate, li se asigur, dup
caz, servicii de transport, mas si internat, cu
sprijinul Ministe• rului Inv~tm@ntului, al
autorit~tilor adminis• tratiei publice locale, al
agentilor economici, al comunit~tii locale, al
societtilor de binefacere, al
persoanelorjuridice sau fizice.
(Legea
Inv~t~m@ntului)

B. M, Costic~!... stii tu la cine ne-am

g@ndit noi toti trei adineaori?... de cine am
vorbit
noi acuma p@ns intri
tu?
- De cine?
care se asigur~ mentinerea contactului ~ntre vor•
bitor si interlocutor).
Informatia reprezint~ totalitatea elemente•
lor noi ~n raport cu un set de cunostinte prea•
labile. Ea poate ajunge de la emit~tor la receptor
prin mijloace diverse: text scris, mesaj vorbit,
imagini plastice, indicatii ale unui instrument
etc.

- Parol.
- C-est' copil?
(I.L. Caragiale, Cam t@riu...)

2. a. Prezint elementele situatiei de comunicare

din textul urm~tor (emit~tor, receptor, mesaj, cod,
canal).
b. Argumenteaz~ faptul c~ textul de prezen•
tare a reclamei are at~t scop informativ, c~t si per•
suasiv.

La,, Vulturul de
mare" Cu pestele ~n
gheare Aleargfiecare
Astzi mic si mare.
De peste cinci decenii
Intr-una cettenii
Convinsi cu prisosint
Cd orisice dorint,
Se poate satisface
Cu cinste, drag si pace,
Cu mrfuri minunate
Si toate garantate.
Cu-auto si faetoane
Vin doamne la sifoane,
Vin domnii la zefiruri,
Nenumrate siruri
Si f~r marafeturi
Se cumprpanzeturi,
Jar multe din cucoane
Mai cumpr cretoane,
Prosoape si servete
Si simple, si cochete.
Si orice gospodin
Ce vrea o marffin
Aleargfiecare
 Ast~zi cu mic, cu mare
La ,, Vulturul de
mare" Cu pestele in
gheare.
(Reclam~ a unui mare ~Magazin
Universal" bucurestean
din anii '20)
3. In var~, va avea loc examenul de admitere pentru ciclul infe•
rior al liceului, iar conducerea scolii tale doreste s~ o
popularizeze in r~ndul viitorilor absolventi de gimnaziu. De
aceea a hot~r~t s~ lanseze, ~n r~ndul elevilor, un concurs. Scrie un

ks
text de prezentare a scolii, de 10-15 r~nduri, al c~rui continut
s~ ~mbine caracterul informativ si cel persuasiv. Poti mnsoti textul
de imagini, poti folosi caractere diferite de litere, culori etc.
Expuneti-v~ ~n clas~ produsele rezultate, stabiliti criterii de
evaluare si alegeti-le pe cele mai reusite trei dintre ele. aroo expozitie
r:i
6. Priveste imaginile
4. Se d urm~torul
al~turate, apartin~nd anilor
text:
'20, '60 si '70.
Asear, pe la 6 ore, un foc a izbucnit la o caspeste
drum de cazarma Cuza in Dealul Spirii. Multumit activittii
pompierilor si soldatilor, focul, desi btea un vantputernic,
afost nbusit ~n cateva minute. Pagubele nu prea sunt insemnate.
(I.L. Caragiale, Tem~ si
variatiuni)

a. Demonstreaz~, cu ajutorul a trei argumente, c scopul

textu•
lui dat este acela de a
informa.
b. Compune, in 15-25 de r~nduri, o ~variatiune' subiectiv~
pe
~tema'dat~, dezvolt~nd informatiile initiale ~n directia
emotional~ si imaginar~, ~ntr-un text al c~rui scop s~ fie de a-l
impresiona pe cititor (de exemplu: reportaj de senzatie, scrisoare,
jurnal etc.).
c. Indic~ trei dintre caracteristicile care confer~ textului
compus de tine valoare subiectiv~.

5. Realizeaz~ o investigatie av~nd ca tem~ Publicitatea stradal

in orasul meu; cum poate fi ~mbinat utilul cu pl~cutul?
Vei avea in vedere:
- identificarea modalit~tilor prin care se pot obtine datele/
in•
formatiile
necesare;
- strangerea datelor/ a informatiilor;
- stabilirea strategiei de utilizare a datelor/ a informatiilor.
Investigatia o vei finaliza prin scrierea unui raport ~n care s~-
ti
informezi colegii despre rezultatele cercet~rii
tale.
l VUruREz pf MARE CU PESTELE IN GHAARE
Reclam~ din anii '20

MACROuR STAvRZ e COD %

Prin decorgelore ii p~tr«oz 'de pese
@o@at in gr~sirmi, fosfor
calit~tile pr0opt
Reclam~ din anii '60
alciu si i
vitaminele A D

IiM mmiuumnui
h, tragerea
extraordinara
PONOEXPRES {
ANOULUI AN t
t
j' ht Rt
ki semeueatreumwe S$
Alege-o pe aceea pe care o consideri a reprezenta reclama cea mai ~ ii , @ j
' @p z rejsus
ii ;
reusit~, respectiv, cea mai lipsit de interes. Argumenteaz~-ti in scris e
s,~j~nu, 3
fiecare dintre cele dou optiuni. In cazul celei de a doua, propune
si o variant superioar~. Compar-ti optiunile cu ale ~- -- - -
Iu A st
annum
colegului de banc~. Expuneti-v~ produsele si alegeti-l pe cel mai
reusit.
- -~
& ca S

Reclam~ din anii '70

I
 De ce-n aprinse dimineti de var
m simt un picur de dumnezeire pe pmant
si-ngenunchez fn fata mea ca-n fata unui
idol? De ce-ntr-o mare de lumin mi se-
nneac~ eul ca para unei facle in vpaia
zilei?

De ce in nopti ad@nci de iarn,

cand sori indeprtati s-aprind pe
cer si ochi de lupi pr~dalnici pe
pm@nt, un glas ~mi strig ascutit in
mntuneric,
c dracul nicieri nu r@de mai acas
ca-n pieptul
meu?

Pesemne -
invr~jbiti
de-o vesnicie Dumnezeu si cu
Satana au inteles c e mai mare
fiecare
dac-si ~ntind de pace m@na. Si s-au ~mpcat
~n mine: ~mpreun~ picuratu-mi-au in
suflet credinta si iubirea si-ndoiala si
minciuna.
Lucian Blaga
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii
Lumina si pcatul
Rom~ne) ~mbr~tis@ndu-se s-au fnfrtit ~n mine-nt@ia
oar de la-nceputul lumii, de c@nd mngerii
strivesc cu ur sarpele cu solzii de ispit,
de c@nd cu ochii de otrav sarpele
pndeste clc@iul adevrului s-l muste-
nveninandu-l.
(Lucian Blaga, Pax magna)

In grupe de trei-patru colegi, discutati si stabiliti o

leg~tur~
posibil ~ntre poezia Pax Magna si dram~. Comunicati
ideile
voastre colegilor din celelalte grupe si stabiliti, ~n final,
un
punct de vedere comun. Consemnati, fiecare, ~ntr-un text
de
15-20 de r~nduri, al c~rui scop s~ fie de a informa, punctul
de vedere la care ati ajuns ~nurma discutiilor purtate.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE

Mircea Eliade, Aspecte ale mitului - desi ar fi benefic lectura

in•
tregii c~rti, pentru tema aflat~ ~n discutie sunt utile, cu deose•
bire, cap. II, Prestigiul magic al originilor si VII,
Mitologia
memoriei si a uit~rii.
Mircea Eliade, Mesterul
Manole si Mn~stirea
Argesului (cap. V al
studiului De la Zalmoxis
la Genghis-Han), contine
informatii detaliate despre
circulatia baladei ~n
Peninsula Balcanic~, un
istoric al exegezei
textului, descrieri despre
rituri de con• structie etc.
Dan C. Mih~ilescu,
Dramaturgia lui Lucian
Blaga, volum ap~rut
~n urm cu mai bine de
dou~zeci de ani (n 1984),
asadar, mai
dificil de g~sit azi ~n
biblioteci, dar efortul
c~ut~rii ~ti va fi cu
sigurant~ r~spl~tit prin
lectur~.
►
Studiu de caz 5
Criticismul junimist

TEEHEE
Generatia pasoptist~ a fost prima care si-a propus s~
reduc~ diferenta enorm~ care separa, in acel moment, cultura
rom~n de cea european~. Enciclopedismul, scria c~ndva Mircea
Eliade, a fost, poate, un destin al secolului al XIX-lea romiinesc,
ciind trebuia sii se creeze un stat si s se adauge o cultur
celorlalte culturi
,surori'' din Europa. Cativa oameni trebuiau sfac atunci tot
si
s~ fac repede. Se poate spune c anii 1821-1860 au fost
singura jumtate de secol de megalomanie romiinii, ciind noi ne
credeam fn centrul atentiei universale. Ceea ce caracterizeaz
ntreag aceast~ epocii este setea de monumental, de grandios,
orientarea creato• rilor rom@ni ctre cei mai mari maestri
(izvorul si modelul erau Biblia, Homer, Cervantes, Shakespeare,
Rafael). Apoi, un sincer
sentiment de colaborare; oricine era chemat si toti erau
alesi, pentru c intregul popor roman era un popor ales. Nu ti
se cerea Titu Maiorescu (1840-1917),
dect s~ te hotrsti; geniul si virtutile creatoare erau in critic literar si estetician. Se naste
tine, fntruciit fiecare fiicea parte dintr-un popor exceptional. Dar la Craiova, unde tat~l s~u, originar
nu se hot~rau dec@tfoarte putini... In acest context, contributia lui din Blaj, era profesor. Face studii in
Mihail Kog~lniceanu si programul s~u cultural, schitat ~n tar~ si le continu~ la Viena (1851-
1858), ca elev la vestita Academie
Introductia la Dacia literar, sunt capitale. Modernizarea
There• sian~, $coal~ cu traditie
rapid~ a societ~tii ro• cultural eu• ropean~.
mnesti s-a f~cut ~ns~ f~r~ necesarul spirit critic, singurul capabil Dup~ absolvirea Academiei
s~ discearn ~ntre ceea ce era necesar si imitatia superficial~ a Theresiene ca sef de promotie,
modelor apusene. Va reveni, asadar, generatiei urm~toare, plea• c~ la Berlin, unde
junimiste, obliga• tia de a ~ncerca s~ corijeze excesele si s~ frecventeaz~ Fa• cultatea de
Filozofie si ~si ia licenta. La numai
traseze justa delimitare 19 ani obtine doctoratul in filozofie
~ntre nout~tile cu adev~rat fertile si imitatie. Spiritului (magna cum laudae) la Uni•
revolutionar versitatea din Giessen
(Germania).
muntean, afirma E. Lovinescu, i-a rspuns spiritul reactiv
moldove•
nesc; unul era menit s fqptuiasc, cel~lalt, s~ se opun si
s critice, filtru al influentelor strine gr~bite, zgaz al
sistemelor rationaliste in materie de limb.

=% RE SE
Beneficiind de o burs~, merge la
Paris, unde ~si ia o licent~ in litere
IM? ( $i una in drept.
[i)

E 1'

O traditie a banchetului anual prin care se aniversa

(s}
@?
urm~toarele
Originea Junimii
cuvinte:
se
~nfiintarea Societtii Junimea cerea ca ~secretarul perpetuu', pierde in noaptea
Iacob Negruzzi, s~ tin~ un discurs glumet care s~ ~nceap~ cu timpurilor. Intr-adev~r,
 momentul nasterii societ~tii nu poate fi stabilit cu precizie. Se stie
totusi c~ ~nceputul l-au f~cut, prin luna februarie 1864, cinci
tineri de cur~nd sositi la lasi din str~in~tate, de la studii: Titu
Maiorescu, P.P. Carp, Theodor Rosetti, lacob Negruzzi si N.
Burghele (un al saselea, Vasile Pogor, lipseste la aceast~
prim~ ~nt~lnire). Ei
In acesti ani M aiorescu declan•
seaz~ si o violent~ cam panie im•
potriva ~directiei vechi" in cultur~ $i
literatur~. Prim ul studiu va fi O cer•
cetare critic~ asupra poeziei ro•
m~ne de la 1867. EI va fi urmat de
Asupra poeziei noastre populare
(1868), Limba romn~ in jurnalele
din Austria (1868), in contra di•
rectiei de azi fn cultura roman~
(1868), Directia nou~ in poezia si
proza rom~n~ (1872). Studiile vor
fi reunite, ~n anul 1874, intr-o prim~
editie de Critice. Ulterior volumul va fi
retip~rit, amplificat cu noi articole.
Din 1874 p~r~seste definitiv
lasiul si se mut la Bucuresti. Ca
ministru al Cultelor si Instructiunii
Publice (1874-1876), alc~tuieste un
proiect pentru reorganizarea ~nv~t•
m~ntului rural, se ingrijeste de mai
buna functionare a inv~t~m~ntului
politehnic, sprijin~ publicarea docu•
mentelor istorice, hot~r~ste restau•
rarea m~n~stirii de la Curtea de Ar•
ges etc.
Reprezentand Partidul Conser•
vator, Maiorescu este deputat in par•
lament, unde se remarc prin ex•
ceptionalele calit~ti oratorice. Numit
profesor de logic~ si istorie a filozo•
fiei contemporane la Universitatea
din Bucuresti (1884), tine cursuri str~•
lucite si se bucur~ de notorietate.
Va continua s~ scrie articole de doc•
trin~ literar, ~ntre care Literatura
rom~n~ si str~in~tatea (1882),
Comediile d-lui I.L. Caragiale
(1884), Poeti si critici (1886). in
anul 1889, la moartea lui Eminescu,
public~ studiul Eminescu si poe•
ziile lui, in care face cunoscuta pre•
dictie despre posteritatea literar~ a
marelui disp~rut.
In anii urm~tori este mereu in
prim-planul vietii publice: ministru,
pentru a doua oar~, al Cultelor si
Instructiunii Publice, ministru de jus•
titie, rector al Universit~ti din Bucu•
resti (1892), ministru de externe,
prim-ministru (1912), calitate in ca•
re prezideaz~ Conferinta de pace
de la Bucuresti (1913). Se stinge din
viat~ in 1917, dup~ ce vreme de mai
multe decenii a fost o cl~uz~, un
~spiritus rector" al culturii romane.
Reintors in tar~, in 1861, este
scurt timp magistrat in Bucuresti,
apoi este numit profesor de filozofie
la Universitatea din lai. Aici, impre•
un~ cu alti tineri veniti ca si el de la
studii din str~in~tate, intemeiaz~ so•
cietatea Junimea (1863), care
din
1867 va dispune si de un organ de
pres~, revista Convorbiri literare.
hot~r~sc ~nfiintarea unei societ~ti literare, numit~ ulterior Junimea, la
sugestia lui Theodor Rosetti. Inceputul fl f~cuse ins Maiorescu in
1863, care tinuse un num~r de ~prelectiuni" in sala B~ncii Mol• dovei.
Tinerii hot~r~sc continuarea lor la Universitatea din lasi (la prima sa
aparitie ~n public, acelasi Rosetti, g~tuit de emotie, nu va reusi s~
rosteasc~ dec~t Societatea modern, societatea modern, si va cobor~ de
la tribun~!), in fiecare dumini c~ ~ntre orele unu si dou~,
~n fata unui public mult mai numeros. Asociatii se str~ngeau apoi ~n casa
lui Pogor pentru a discuta chestiunile tratate.
Informatii mai bogate ofer dou~ c~rti de memorii, Amintiri de
la Junimea, a lui lacob Negruzz i si Amintiri de la Junimea din Iasi de
G. Panu, ca si procesele-verbale ale sedintelor. Odat~ cu sporirea
num~rului de membri, ~nt~lnirile se vor desf~sura s~pt~m~nal, succe•
siv ~n casa lui Maiorescu si a lui Pogor, de obicei vineri. Vin pe rand
Leon Negruzzi, Samson Bodn~rescu, Mihai Eminescu, Miron
Pompiliu, loan Slavici, N. Culianu, Vasile Conta, Alexandro Lambrior,
Vasile Alecsandri, A.D. Xenopol, Stefan V~rgolici, Ion Creang~, I.L.
Caragiale si multi altii. Sunt profesori universitari sau de $coal
secundar~, magistrati, militari, politicieni, istorici, filologi, juristi,
economisti, matematicieni, filozofi, cu totii dominati de imperialismul
intelectual mntrupat in Maiorescu, dup~ cum afirm E. Lovinescu. De
fapt, cu dou~ exceptii, Bogdan Petriceicu Hasdeu si Alexandru
Macedonski, Junimea adun~ practic toate valorile culturale rom~nesti
din a doua jum~tate a secolului al XIX-lea.
Procesele-verbale arat ins~ c~ la sedinte nu participau, ~n
general, mai mult de zece persoane si c~ ele erau dominate de o
atitudine mai degrab~ vesel~, desi discutiile se concentrau pe pro•
bleme c~t se poate de serioase. Vasile Pogor, mai ales, dusman al
oric~rei formule pedante, d~dea tonul, arunc~and cu perne ~in capul
vorbitorilor anosti sau prolicsi ori cant~nd popeste! Creang~ era si el
mult apreciat pentru anecdotele sale ~corosive'.
O circular~ a ministrului Ion Ghica mnlocuise ~in mod oficial
alfabetul chirilic cu alfabetul latin, dar f~r~ a stabili si normele or•
tografice. Se produce de aceea un amestec de fonetism si etimologie care
complic~ enorm lucrurile. Insedintele anilor 1865-1866 au loc
discutii aprinse in aceast~ chestiune, rezultatul lor fiind studiul lui
Maiorescu Despre scrierea limbei rom~ne. Principiile junimistilor,
stabilite atunci, vor fi adoptate dup~ indelungi controverse si de nou
~nfiintata Societate Academic. Este prima reusit~ major~ a So•
ciet~tii.
ln anul 1866 este achizitionat~ o tipografie al c~rei scop era s~
publice gratuit toate manuscriptele originale rom@ne, a cror valoare se
va fi constatat mai int~i de un comitet ales dintre noi, si de ase• menea
crti de scoal~ la pretul cel mai modic cu putint, de a republica
in editiuni critice si portative lucrri de valoare deja imprimate, in
fine de a completa lacunele literare si stiintifice din tara noastrprin
traduceri bune de crti bune. Fiecare publicare va fif~cut cu litere
latine.
La I martie 1867 apare, sub directia lui lacob Negruzzi, revista
Convorbiri literare, la ~nceput bilunar~, iar din 1871, lunar~, dar cu
num~r sporit de pagini. Aici num~r, studiul s~u capital O cercetare critic~ asupra poeziei ro•
public~ Maiorescu, mnc ~n mline de la 1867. Aproape toate scrierile de valoare ale literaturii
primul
rom~ne din epoc~ vor fi publicate ~n paginile ei. In 1885, dup~
optsprezece ani de aparitie iesean~, revista a fost mutat~ ~n capital~,
odat~ cu transferul lui Negruzzi la Universitatea din Bucuresti.
Implicarea ~n viata politic~ a unora dintre junimisti si mai cu seam~ a
lui Titu Maiorescu, nevoit s~ se stabileasc~ din 1874 mn Bucuresti,
scindeaz~ Junimea. Acum ~ncepe a doua etap~ a existentei Socie•
t~tii, c~nd activitatea iesean~ este dublat~ de cea bucurestean~, des•
f~surat~ ~n locuinta lui Maiorescu din strada Mercur.
Revista r~mane in grija lui lacob Negruzzi p~n in 1893. De
atunci ~nainte va fi ajutat de un comitet din care faceau parte ~ntre Fatada casei lui Titu Maiorescu
altii I.AI. Br~tescu-Voinesti, Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu si (Bucuresti)
C. R~dulescu-Motru care, doi ani mai t~rziu, ~si asum ~ntreaga
responsabilitate. Ea cap~t~ un caracter predominant universitar, desi
continu~ s~ publice si colaboratori mai vechi precum Caragiale si
Slavici sau oameni noi, precum George Cosbuc. Din 1903 revista va fi
condus~ de Ion Bogdan, iar din 1907 de Simion Mehedinti. Rand pe
rand oamenii ~nceputului dispar, iar Societatea devine doar o
amintire, dar si un reper de neocolit pentru cultura rom~n~. Revista va
supravietui pan~ in anul 1944, dar nu si spiritul junimist care se
stinsese odat cu disparitia ~ntemeietorilor.

"Int~ia cercetare critic asupra

literaturii rom~ne
Recapituland acum toate concluziunile ce am incercat sle de•
monstr~m fn studiul de fat, dob@ndim urm~toarele idei principale
asupra poeziei:
Poezia cere, ca o conditie material a existentei ei, imagini
sensibile; iar conditia ei ideal sunt simtiminte si pasiuni.
Din conditia material~ se explicdeterminarea cuvintelor, epi•
tetele, personific~rile si comparatiunile juste si nou, si totodat~
regula negativ cpoezia sse fereasc de notiunile abstracte.
Din conditia idealse explicmiscarea reprezentrilor, mrirea
obiectului si dezvoltarea gradatspre culminare, si totodat regula
negativ cpoezia sse fereasc~ de obiecte ale simplei reflectiuni.
Aceste adev~ruri le-am demonstrat pe ct se poate demonstra
in materie estetic, at@t prin cercetri teoretice ct si prin expe•
rienta din exemple.
Scopul lor nu este si nu poate fi de a produce poeti; niciodat
estetica nu a creat frumosul, precum niciodat logica nu a creat
adevrul. Dar scopul lor este de a ne feri de mediocrit~tile care, f~r~
nicio chemare interioar, pretind a fi poeti, si acest scop il poate ajunge
estetica. C~ci asemenea discipline au dou mari foloase:
Ele ~ndeamn int~i pe acela care are talentul mnnscut, s se
perfectioneze n arta sa, destept@ndu-i atentia asupra multor parti•
cularitti importante, pe care le-ar fi trecut cu vederea.
Ele contribuie, al doilea, sdea publicului o msurmai sigur
pentru a deosebi adev~rul de eroare si frumosul de ur~t.
In aceast din urmprivintne-a prut importantpentru noi o Vestibulul casei Maiorescu
cercetare criticasupra poeziei rom@ne. C~ci mica noastr~ litera• Deasupra usii inscriptia:
turpoeticeste ~n pericol de a confunda acea deosebire elementar. Biruit-au g~ndul... (inceputul
Majoritatea poetilor nu merit numele ce si-l uzurp: din pro• unei fraze a lui Miron Costin)

I
 ductiunile lor se vede numai o fantazie seac de imagini
originale si o inimgoal de simtiri adevrate, si mai bine le-
ar fi fost lor si nou~ dac niciodat nu ar fi luat pana in m@n si
nu ar fi l~tit in public productiunile lor nedemne de limbajul
muzelor. C~ci dac lipsa de orice literaturii este unul din semnele
de barbarie a popoa• relor, o literaturfals si ur@t~ este cel
dint@i pas spre degradarea culturii mncepande.
Aci devine prima datorie a stiintei de a se opune in
contra r~ului contagios. O criticserioas trebuie s arate
modelele bune cte au mai rmas si s~ le disting de cele rele si,
curt@nd astfel literatura de multimea erorilor, s prepare
junei generatiuni un cmp liber pentru indreptare.
{Titu Maiorescu, 0 cercetare critic asupra
poeiei romane de la 1867)
• [nacceptia lui Titu Maiorescu, rolul poeziei este s~ exprime
frumosul. Care sunt c~ile prin care se poate obtine acesta, ~n
creatia
literar~?
• O conditiune pentru admiterea comparatiilor este ca ele
s fie Juste, scrie Maiorescu, iar apoi citeaz~ ca exemplu negativ
ver• surile: Ador tare adev~rul,/ Il ador c e frumos/ Precum e in
floare
m~rul,/ Al livezii pom frumos. In ce anume const eroarea pe care
o
semnaleaz~ criticul?
• Care este scopul cercet~rii critice ~ntreprinse de Titu Maio•
rescu in acest studiu?
Critica ~formelor fr~ fond"
Vitiul radical [...] mn toat directia de azi a culturei noastre este
neadev~rul pentru a nu mntrebuinta un cuv@nt mai colorat,
neadevr
~n aspir~ri, neadev~r ~n politic, neadev~r ~n poezie,
Medalioane ale neadev~r pan fn gramaticii, neadeviir fn toate formele de
Junimii manifestare a spiritului public.
Cufundatpan~ la inceputul secolului al XIX-lea in
barbaria oriental, societatea roman, pe la 1820, ~ncepu a
se trezi din letargia ei, apucatpoate de-abia atunci de
miscarea contagioas prin care ideile Revolutiunii franceze au
str~b~tut pan la extre• mittile geografice ale Europei. Atras
de lumin, junimea noastr~
~ntreprinse acea emigrare extraordinar spre f@nt@nele stiintei
din Franta si Germania, care pan ast~zi a mers tot crescand si
care a dat mai ales Rom@niei libere o parte din lustrul
societtiilor str~ine. Din nenorocire, numai lustrul dinfar! C~ci
nepregtiti cum erau si sunt tinerii nostri, uimiti de fenomenele
mrete ale culturei mo• derne, ei se ptrunser numai de efecte,
dar nu p~trunserpan la cauze, v~zur numai formele de
deasupra ale civilizatiunii, dar nu
~ntrevzur~ fundamentele istorice mai ad@nci, care au produs
cu necesitate acele forme si f~r a cror preexistent ele nici nu
ar fi putut exista. [...] In aparent, dup statistica formelor
dinafar,
rom@nii posed astzi aproape ~ntreaga civilizare occidental.
Avem politicsi stiint, avem jurnale si academii, avem scoli si
literatur~, avem muzee, conservatorii, avem chiar o constitutiune.
Dar ~n rea• litate, toate
acestea sunt productiuni
moarte, pretentii fr~
funda•
ment, stafii fr trup,
iluzii f~r adev~r, si
astfel cultura claselor
mai inalte ale romanilor este nul si fr valoare, si abisul care
ne desparte de poporul de jos devine din ce fn ce mai adeinc.
[ ... ] Forma f~rfond nu numai c nu aduce niciun folos, dar
este de-a
dreptul striccioas, fiindc nimiceste un mijloc puternic de
cul•
tur. Si prin urmare vom zice: este mai bine s nu facem o
scoal deloc decat sfacem o scoal rea, mai bine s nu
facem o pina•
cotec~ deloc decat s ofacem lipsit de arta frumoas; mai bine
s
nufacem deloc statutele, organizarea, membrii onorari si
neonorati ai unei asociatiuni decat s le facem fr ca
spiritul propriu de
asociere ssefi manifestat cu sigurantin persoanele ce o
compun;
mai bine s nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu
sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele
elaborate, decat s le facem toate acestea f~r~ maturitatea
stiintific ce singur~ le d~ ratiunea de a fi.
(Titu Maiorescu, In contra directiei de ai si celelalte. Ai un
~n cultura roman) singur bloc de
marmur~: dac~ l
e Care este vitiul radical identificat de Maiorescu ~n intrebuintezi pentru
cultura timpului s~u? o figur caricat, de
- Ce ~ntelege criticul prin sintagma formfr~ fond? unde s mai poti
• La ce concluzie ajunge Maiorescu ~n finalul textului de mai sus? sculpta o Minerv?
(Titu Maiorescu,
~Ai un singur bloc de marmur~: dac~ prefat~ la prima editie
a Criticelor, 1874)
~l
~ntrebuintezi pentru o figur~ caricat, - Cum justific~
de unde s mai poti sculpta o Minerv2? Maiorescu afirmatia
Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au fn c~ nu te poti juca
orice moment dat o cantitate mrginit. Averea national a nepe• depsit cu
rom@nilor are astzi o cifrfix~, energia lor intelectual se aceast sum a
afl asemenea mntr-o c@time fixat. Nu te poti juca nepedepsit puterilor, cu
cu aceast sum a pu• terilor, cu capitalul ~ntreprinderii de capitalul
cultur~ mntr-un popor. Timpul, averea, t~ria moral si agerimea intreprinderii de
intelectual ce le ~ntrebuintezi pentru o lucrare de prisos, cultur~ mntr-un
necum pentru o lucrare gresit, sunt in veci pierdute pentru popor?
lucrarea cea trebuincioas si cea adevrat. Am@ndou nu pot o Care este
concluzia prefetei
merge langolalt, tocmai fiindc izvorul pu• terilor unei
din care a fost
natiuni nu este nesecat, ci este din fire mrginit. Dac~ dar ~ti
extras
lipsesc o mie de scolari silitori si modesti, de industriasi si fragmentul de mai
meseriasi nationali, de poeti si prozatori mai buni, de oameni sus?
de stiint adevrati, cauza este c mrginitele puteri de care
dispune
poporul tu pentru aceasta sunt consumate de profesori
ignoranti,
defunctionari netrebnici, de academici, secretari, membri
onorifici,
asociati ~n cultur, jurnalisti, ateneisti, conservatoristi,
poetastri, spa@nzur~tori de p@nze, la ,expozitia artistilor n
viat~'', si celelalte,
 P.P. Carp

Vasile Pogor

E
 ,

I'zEE co»a.oz
Tr~s~turile junimismului
A. Spiritul critic este, cu sigurant~, cea mai important~ tr~s~•
tur~ a junimismului. El se manifest~ ~n primul r~nd prin
respectul pentru adev~rul istoric ~n studierea trecutului si prin
cultivarea sim• plit~tii. Este comb~tut~ astfel falsa eruditie
manifestat~ prin folosi• rea de c~tre multi c~rturari ai timpului a
unei limbi artificiale, consi• derate mai potrivit~ pentru a
evidentia diferenta fat~ de omul de r~nd. De asemenea, se
doreste asezarea vietii politice si culturale pe baze autentice,
resping@ndu-se ~formele f~r~ fond". Nevoia de cla• ritate,
rigoarea, ratiunea vor fi reperele permanente ale junimistilor.
B. Spiritul filozofic. Membrii s~i sunt, in cea mai mare parte,
oameni de idei generale si mai putin specialisti ~n domenii
precise ale stiintei. Nu gustul individual, impresia de moment ~i
Theodor Rosetti c~l~uzesc, ci dorinta de a construi pe o solid~ baz~ teoretic~ ~n
care aplicatiile
devin doar o urmare fireasc~ a rationamentului. Asa procedeaz~
Titu Maiorescu, asa vor proceda si A.D. Xenopol, P.P. Carp
sau, mai t~rziu, Mihail Dragomirescu.
C. Gustul pentru clasic si academic, asadar, pentru valorile
ca• nonice si nu pentru inovatie. Oameni cu o solid~
cultur~ universitar~, junimistii erau prea putin dispusi s~ accepte
inovatiile momentului, indiferent daca acestea se numeau
simbolism sau naturalism, in literatur~, impresionism, in
pictur~ sau muzic~, Art Nouveau, ~n arhitectur~.
D. Spiritul oratoric se naste si din opozitia ~mpotriva retoricii
pasoptiste romantice, mesianice, lipsite de echilibru, dar si din
res• pingerea frazeologiei politice parlamentare si a betiei de
cuvinte a timpului; impune un model ~n care totul, de la
vestimentatie la dictie trebuia s~ dovedeasc~ perfect~ st~p~nire de
sine, rigoare, m~sur~.
E. Ironia care venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de
pedanterie si morg~ al actiunii lor culturale. Totul conduce spre
acest mod de a ~ntelege activitatea junimist~, de la opozitia lui
Vasile Pogor pentru orice fel de reguli ~n functionarea societ~tii,
pan~ la devize glumete, precum intr cine vrea, rm@ne cine
poate; de la pl~cerea poreclelor de care nu sc~pa nimeni (bine
hrnitul Caragiani, pudicul Naum, carul de minciuni Negruzzi
sunt doar c~teva si nu dintre cele mai ,~tar~'), la exclamatii deloc
academice, de genul faul! faul! c~nd se spunea c~te o anecdot~
f~r~ haz.
Toate acestea fac din actiunea junimist~ un moment crucial ~n
evolutia culturii romane, despre care E. Lovinescu va afirma
cu deplin~ ~ndrept~tire: Cand o miscare cultural, in afar de
mortarul c@torva generatii de oameni culti, privind unitar
si serios
lacob Negruzzi
problemele vietii rom@nesti, a dat politicei pe PP Carp,
criticei
teoretice pe T. Maiorescu, poeziei pe M Eminescu, prozei pe
Ion Creang, teatrului pe I.L. Caragiale, istoriei pe A.D.
Xenopol, filozofiei pe Vasile Conta - acea miscare nu poatefi
privit~ dec@t ca un fenomen de mare insemntate.
-l
SUGESTII BIBLIOGRAFICE

Nicolae Manolescu, Contradictia lui Maiorescu. Cartea ~si propune s~

demonstreze cum, si in cazul lui Maiorescu, vocatia
~nceputului implic~, inevitabil, ne~ncrederea ~ntr-un ~nceput
absolut; asa cum spune autorul, un inceput absolut se con•
stituie in sine, fr~ opozitie, cci el afirm ceva f~r s nege
nimic; Maiorescu afirm neg@nd, intr-o continu opozitie cu
,formele frfond'' ale ~naintasilor. Tocmai ~n aceasta const~
~contradictia? lui Maiorescu, in n~zuinta de a fi cel dint~i,
dublat~ de imposibilitatea de a se desprinde cu totul de trecut.
Tudor Vianu, Junimea. Studiul se constituie ca un capitol al Istoriei
literaturii rom@ne moderne, scris~ ~n colaborare cu Serban
Cioculescu si Vladimir Streinu si prezint~, ~ntr-o manier~
didactic accesibil~, istoria si ideologia grup~rii.
Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea; George Panu, Amintiri de la
Junimea din Iasi. C~rti de memorii, cele dou~ volume contin un
mare num~r de informatii ale unor martori si participanti activi la lstoricul A.D. Xenopol
viata cultural~ a momentului. Sunt evoc~ri subiective, adeseori
divergente, dar extrem de utile pentru eel ce doreste s~ cunoasc
mai bine oamenii si epoca.

L DIRTH
1. Citeste ~n ~ntregime textele din care au fost reproduse fragmen• tele
de mai sus si extrage, pe fise de lectur~, pasaje ilustrative pentru
fiecare dintre cele cinci tr~s~turi enumerate.
2. Argumenteaz~, ~n texte de c~te 10-15 r~nduri, fiecare dintre
aceste tr~s~turi.
3. Poti extinde cercetarea si asupra altor studii maioresciene, de
exemplu: Observ~ripolemice, Directia nou~n poezia si proa
roman~, Betia de cuvinte ~n Revista Contimporan, Oratori,
retori si limbuti.
4. Explic~, ~ntr-un text de circa o jum~tate pagin~, sensul in•
treb~rii retorice din finalul prefetei la prima editie a Criticelor: Ai
un singur bloc de marmur: dac~ l ~ntrebuintezi pentru o figur
caricat, de unde s~ mai poti sculpta o Minerv~? Poti folosi
aceast~ argumentare drept concluzie a cercet~rii tale.
5. La alegere:
a. Redacteaz~ un raport care s~ finalizeze investigatia despre
Criticismuljunimist si pe care s~-l prezinti ~n fata colegilor, in
10-15 minute;
b. Impreun cu ~nc~ doi-trei colegi, realizati un proiect av~nd ca
tem~ Criticismul junimist. Prezentati colegilor, sub forma unei
sinteze de 10-15 minute, rezultatele cercet~rii, pun~ndu-le totodat~
la dispozitie toate materialele colectate.
6. Organizati o dezbatere av~nd urm~toarea motiune: F~r~ Titu
Maiorescu si spiritul critic insuflat junimistilor, literatura si
cultura romana ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea ar
fifost lipsit de str~lucire.
Filozoful Vasile Conta
•
 LIMB~ SI COMUNICARE

STRATEGII SPECIFICE FOLOSITE ~N MONOLOG SI ~N

DIALOG
Monologul, in opozitie cu dialogul, con• Monologul adresat presupune prezenta
tine putine referiri la situatia de comunicare, unui interlocutor, de la care ~ns nu se asteapt~
deoarece se centreaz~ pe vorbitor. Gradul s~u neap• rat un r~spuns.
de expresivitate este ~ns mai mare dec~t al Monologul interior nu presupune prezenta
dialo• gului, el fiind caracterizat adeseori prin interlocutorului si nu este pronuntat cu glas
prezenta frecvent~ a exclamatiilor. tare. De aceea, in textele literare, autorul
Monologul dramatic este un tip de trebuie s~ utilizeze strategii adecvate pentru a
comu• permite citi• torului s~ aib~ totusi acces la
nicare ce se manifest~, ~nprezenta/ absenta g~ndurile perso• najului.
altui personaj, sub forma unei naratiuni, a
unui dis• curs, a unei confesiuni etc.
2. Citeste textele de mai jos si ~nscrie in
1. Identific~ tr~s~turi ale monologului tabel tipul monologului identificat, precum si
drama• c~te dou~ argumente care s~-ti justifice
tic, in textul de mai optiunea.
jos.
SPIRIDON (singur, intra din dreapta
f~c~ndu-si o tigar) A. -Iar te-ai cufundat n stele
M~~! al dracului rum@n si jup@nul nostru! Si in nori si-n ceruri nalte?
Bine l-a botezat cine l-a botezat ,Titirc~ Inim-Rea" De nu m-ai uita fncalte,
Ce are el cu mine? Z~du! Biata cocoansi cu nea Sufletul vietii mele.
Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai mscap
de afurisitul, c despre partea lui jupan In zadar r@uri fn soare
Titirc
Inim-Rea, halal s~ fie de oasele mele! m-ar co• Gr~mdesti-n a ta g@ndire
tonogi. leri sptm@na, c@nd s-a mntors de la gr• Si campiile asire
din cu cocoanele, m-a g~sit destept: ~Bravos, Si ntunecata mare.
musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcatpan-acuma;
m@ine dimineatjup@nul s~racul sdeschiz~pr~•d Piramidele-nvechite
v~lia; ai statp@n-acuma s bei la tutun, 'ai? - Nu Urc~-n cer v@rful lor mare •
jup@ne, zic, da' dac nu mi-e somn. - Nu ti-s Nu c~ta in deprtare
somn, 'ai? stai c-ti fac eu tie poft~ de culcat!''... Fericirea ta, iubite!
Bietul nea Chiriac m-a scpat, c~ luase pe sfantul
Niculae din cui... leri sear m-a g~sit dormind: Astfel zise mititica,
,Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ti mai Dulce netezindu-mi prul.
pas! tutun ai tras destul, acum te-ai pus s tragi Ah! ea zise adevrul;
la aghioase; trai, neneaco, cu banii b~bachii! Eu am r@s, n-am zis nimica.
- Nu, jupane, da'dacmi-afost somn, zic. - Somn, (Mihai Eminescu, Floare
'ai? Te trage trail il bun la somn! (Auzi, cu albastra)
sf~ntul Niculae Tragi
lui jupanul!) trai bun,
la cde-i-ar
somn? Stai c aminim
bunulpe eu (I.L. Caragiale,
B. ...si tot astfel, dac~ O inchid un ochi,
noaptefurtunoas~)
leac s-ti tai de piroteald.' Si mi-a si pus m@na-
n pr. Dac nu era cocoana ssarpentru
mine tocmai la apropont, m rupea, c nu-s'
ce-avea, era tur•
bat ru de tot (s-aude zgomot). Auliu! Vine!
(stinge
repede tigara cu degetele si o bag~ mn
buzunar.)
m@na mea mai mic dec~t cu am@ndoi. Dac
as avea trei ochi, as vedea-o si mai mare, si cu
cat mai multi ochi as avea, cu at@ta lucrurile
toate dinprejurul meu ar prea mai mari. Cu
mari, nici mai mici de cum ~mi par azi. S
ne-nchi•
puim lumea redus~ la dimensiunile unui
glonte, si toate celea din ea sczute ~n
analogie, locuitorii
acelei lumi, presupuindu-i dotati cu
organele noastre, ar percepe toate celea
absolut in felul si mn proportiunile ~n care
le pricepem noi. S ne-o inchipuim mnmiit
mai mare -acelasi lucru. Cu proportiuni
neschimbate - o lume mnmiit de mare si
alta mnmiit de mic ar fi pentru noi tot
at@t de mare. Si obiectele ce le vd,
privite cu-n ochi, sunt mai mici; cu
am@ndoi - mai mari; cat de mari sunt ele
fn absolut?
(Mihai Eminescu, S~rmanul
Dionis)
ADECVAREA DISCURSULUI ORAL LA
SITUATII
DE COMUNICARE
DIVERSE
Conversatia este un tip familiar de
comu•
nicare oral~ dialogat~, ~n care nu exist~
limit~ri
~n ceea ce priveste temele abordate si
cadrul. Conversatia se creeaz~ continuu,
prin interac• tiune, si, fiind legat~ de
context, evolutia ei este imprevizibil~.
Deoarece participantii la conver• satie se
manifest~ ca individualit~ti, atingerea
obiectivelor urm~rite de acestia presupune
apelul la diverse strategii de comunicare.
Discutia, spre deosebire de
conversatie,
presupune restrictii at~t ~n privinta
cadrului, c~t si a tematicii si, de
asemenea, o diferentiere a ro• lului
participantilor, ~n functie de obiectivele pe
care acestia doresc a le atinge. Indiferent
de tipul
1. Citeste textele de mai jos si ~nscrie
in tabel tipul dialogului identificat,
precum si c~te dou~ argumente care s~-ti
justifice optiunea.
toate acestea, n~scut cu mii de ochi, mn mijlocul
unor art~ri colosale, ele toate, in raport cu
mine ps• tr@ndu-si proportiunea, nu mi-ar
prea nici mai
monolog monolog
adresat interior
textul text
... ul ...
................................
··················••.•···········
3. Consemneaz~, sub forma unui
monolog in• terior de cinci-sase r~nduri,
g~ndurile tale ~na• intea unei teze la
disciplina limba si literatura rom~n~, la
care nu te-ai preg~tit suficient.
dialogului (conversatie sau discutie), o
caracte• ristic~ important a acestuia
este reversibilitatea rolurilor de emit~tor
si receptor, ceea ce are drept
consecint~ permanenta adaptare a partenerilor la
I
contextul si la scopul comunic~rii.
Adaptarea tre• buie s~ se manifeste at~t
la nivelul verbal al co• munic~rii, c~t si
la cel nonverbal sau paraverbal.
Strategiile comunic~rii sunt, de obicei, de
tip anticipativ si vizeaz~ mai cu seam~
reactia in•
terlocutorului. Ele pot exprima, de exemplu, ezi•
I
tarea, tatonarea (care se realizeaz~ at~t
la nivel nonverbal, prin gesturi specifice,
mimic~, pozitia corpului, cat si la nivel
verbal, prin elemente pre• cum: pi... de,
infine, uite ce, asa etc.) sau politetea.
- Cu cea mai mare plcere, madam Geor•
gescu,
dacpot.
..
 - Poti!... s nu zici c nu potil...
stiu c
potil... trebuie spoti!
conversa discut
tie (I.L. Caragiale,
ie
textul textul Bacalaureat)
... ... B. - Bonsoar, zise domnul. [.I

- Bonsoar, rspunde negustorul.

A. -Srut m@na, madam
Georgescu, zic eu apropiindu-m.
- La dumneata veneam! riispunde
cucoana
emotionat~.
- La mine?!
- Da... Te rog s~ nu m~ lasi!
- ?!
- S nu m lasi! Trebuie s-mi faci
un mare
serviciu amical... La nevoie se arat
amicitia: s vedem cat ne esti de prietin!
Si domnul se asazpefotoliul din
fat~, dup ce si-a pus geamantanul fn
plas si tartanul la c~pt~i.
Doi-trei kilometri tcere.
- Mergeti departe? intreab~ domnul.
- De! departe si nu departe...
... ?
- Pan~d la M~r~sesti...
- Pan~d la M~r~sesti?
- Da. Dar dv.?

- Si eu tot pan~ la
I
structurile urm~toare: pi... de, vreau sspun,
f

M~rsesti. uite ce. Indic~, ~n fiecare situatie, care sunt

- Vezi? ... Dup persoanele implicate ~n conversatie si care este
daraveri... strategia comunicativ~ utilizat~. De exemplu:
- Da, dupdaraveri. Dar
d».? Te rog mult, mam, mcar in seara
- Tot dup daraveri. asta las-ms urmresc la televizor Premiile
(LL. Caragile, Accelerat no. 17) MTV
- Nici vorb, c~ gala se sf~rseste
2. Completeaz~ spatiile punctate cu o continua• dup miezul noptii si stii ce greu te scoli
re de patru-cinci replici a discutiei dintre profesor dimineata; iar reclamatiile de la scoalpentru
si elev, al c~rui continut s exprime, din perspectiva int@rzieri o s~ le primesc tot eu.
elevului, A. -ezitarea; B. - - Haide, mam, mcar de data asta, si-ti
tatonarea. promit c mine o sfiu punctual. Ce naiba,
sunt
A. Profesorul: Termenul-limit pentru pre• doar o datpe an!
darea eseului a Jost data de 15. Azi suntem fn - in fine, om vedea ...
21 si incnimic!...
Elevul: . Profesorul: Fiul ofer~ argumente pentru a obtine acordul
. Elevul: . Profesorul: mamei ~ntr-o problem~ la care tine ~n mod
. Elevul: . deo•

B. Profesorul: Termenul-limit pentru pre•

darea eseului a Jost data de 15. Azi suntem fn
21 si incnimic!...
Elevul: .
Profesorul: . Elevul:
. Profesorul: . Elevul:
.

3. Imagineaz~ o scurt~ conversatie ~ntre dou~-trei

persoane, astfel ~nc~t s~ integrezi adecvat
 sebit (te rog mult - exprim~ intensitatea;
mcar de data asta - sugereaz~ faptul c~ p~n~
acum ma• ma a fost intransigent, asa c~ m~car o
dat~ ar pu• tea s-i mndeplineasc~ dorinta; sunt
doar o datpe an - rug~mintea nu se va mai
repeta prea cur~nd, iar raritatea evenimentului ar
merita o exceptie de la regul~; Ce naiba -- exprim~
o nuant~ de nemul• tumire, dar numai at~t c~t s~
nu supere). Strategia pare a da roade, ~ntrucat,
dup un refuz ferm (Nici vorb), argumentat f~r~
echivoc (gala se sf~rseste dup miezul noptii;
te scoli greu dimineata; reclamatiile pentru
int@rzieri o s le primesc tot eu), replica final~
indic o ezitare care las speranta obtinerii
acordului (In fine, om vedea...).

4. Precizeaz~ ce exprim~ dialogul urm~tor din

punctul de vedere al strategiei comunic~rii si din
perspectiva fiec~ruia dintre cei doi vorbitori: tato•
narea, ezitarea, politetea. Argumenteaz~-ti r~s•
punsurile, tin~nd seam~ at~t de elementele verba•

r•
le ale comunic~rii, c~t si de cele nonverbale.

Omul, a crui v@rst~, desigur, mnaintat~

m@nea totusi incert, z@mbea cu doi dinti,
clipind rar si moale, ntocmai ca bufnitele
sup~rate de o
lumin~ brusc, privind fntrebtor si vdit
contra•
riat.
- Unchiul Costache? indrzni s
deschid gura tan~rul, pe urm, intimidat,
ref~cu intreba•
rea: Aici sade domnul Constantin Giurgiuveanu?
B~tr@nul clipi din ochi, ca si c@nd nu ar fi
mnteles intrebarea, misc buzele, dar nu r~spunse
nimic.
- Eu sunt Felix - acug tan~rul, uimit de
aceastprimire nepotul
dumnealui.
Omul span pru tot asa de plictisit de intre•
bare, clipi de c@teva ori din ochi, bolborosi ceva,
apoi cu un glas neasteptat de r~gusit, aproape
soptit, duhnind a tutun, rspunse repede:
- Nu-nu-nu stiu... nu-nu st nimeni aici, nu
cunosc ...
(G. C~linescu, Enigma Otiliei)

5. Scrie un dialog de patru-cinci replici, a c~rui

caracteristic~ s~ fie politetea, in care un t~n~r de
v~rsta ta ~ti cere l~muriri despre o adres~ pe care
nu reuseste s~ o g~seasc~. Rescrie acelasi dialog
~ntr-un registru stilistic antitetic.
 DISCURS SPECIFIC DOME NIULUI DE SPECIAL IZARE (TEXTE DIDAC•
TICE, ADMIN ISTRATIVE SI TEOLOGICE). APLICATII
1. Pornind de la s@mburele original al Cinei de Art. I. Accesul liber si nemngrdit al persoanei
Tain si instituirea de c~tre Mantuitorul Isus Hristos
la orice informafie de interes public, deflnit astfel
a Sfintei
prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile
Jertfe Euharistice si urm@andporuncii Sale ,Aceasta s
funda•
o
mentale ale relatiilor dintre persoane si autorit~tile
faceti intru pomenirea Mea" (Lc.22,19; I
pu•
Cor.11,24), Sfintii Apostoli au practicat imediat de
blice, in conformitate cu Constitutia Rom@niei si cu
dup In~ltarea
docu• mentele internationale ratificate de Parlamentul
Domnului la cer, ~fr@ngerea painii'', incadrat in
mod Rom@niei.
Art. 2. (b) Prin informatie de interes public
firesc de cant~ri si laud~ si rostirea de rugciuni
(Fapte se mntelege orice informatie care priveste activit~tile
2,46-47). sau rezult din activit~tile unei autorit~ti publice sau
De aici, mn timp, a aprut slujba Sfintei institutii publice, indiferent de suportul ori deforma
Liturghii centrul vietii crestine. Primeleformulare sau de modul
liturgice au fost alc~tuite de Sfa~ntul Iacob, fratele de exprimare a
Domnului si primul episcop al lerusalimului si de informatiei.
Sfantul Marcu. Din acestea
s-au format mai apoi Liturghia ntului Vasile cel Art. 7. (1) Autorit~tile si institutiile publice au
S~f Mare
si a Sf@ntului loan Gur de Aur. Traditia sipractica informatic, pedagogic, tehnic, economic, administrativ,
vietii agricol, silvic, agromontan, de art, sportiv si teologic.
bisericesti au impus de timpuriu ca Sf~nta Liturghie (2) Liceele se organizeaz cu unul sau mai multe
sse svarseasczilnic. Slujirea Sfintei Liturghii este
profiluri. In cadrul acestor proflluri se pot organiza, cu
un prilej de bucurie duhovniceasc deoarece, prin aprobarea Ministerului Inv~tm~ntului, clase cu
sfintirea specia•
darurilor si imp~rt~sirea cu ele avem mntre noi si in lizri mai restr@nse si clase speciale pentru elevi cu
noipe apti•
Hristos - Mirele tudini si performante
ceresc. exceptionale.
In timp, a ap~rut ins o problem~ - (3) La liceele de specialitate care, pe
caracterulfes• langdiplom de bacalaureat, elibereaz si atestat
tiv al Liturghiei nu se potrivea cu perioada Postului profesional, durata studiilor poatefi si de 5 ani si este
Mare stabilitprin hot~rare a guvernului.
- zile de mntristare, post si poc~int - cand Mirele (Legea
este luat de la noi (Matei 9,15). De aceea, consfintind Inv~t~mantului)
o tra• ditie deja existent, Sinodul de la Loadiceea
(364-383),
prin canoanele 49 si 5I, a hot~rat ca in acest timp s
nu
se sv@rseascnicio Liturghie si snu
sefacpomenirea mucenicilor decat s@mb~ta si
duminica.
Ritualul, destul de simplu la mnceput, a cptat
mai apoi o dezvoltare si o solemnitate din ce ~n ce mai
bogate, remarc@ndu-se at@t ~n randuiala slujbei de
sear, ct si a Liturghiei.
(Liturghia Darurilor mai ~nainte
sfintite,
pr. prof. Nicolae Bob~rnea)

Art. 24 (1) Inv~tmantul liceal functioneaz,

de regul, cu urmtoarele profiluri: - real si
umanist -,
obligatia s r~spund~ in scris la solicitarea
informatiilor de interes public mn termen de I0 zile sau,
dup caz, in cel
mult 30 de zile de la ~nregistrarea solicit~rii, mn functie
de dificultatea, complexitatea, volumul lucrrilor
docu• mentare si de urgenta solicit~rii.
(Legea 544, privind accesul la informatiile
de interes public)
a. Precizeaz~ tema si scopul comunic~rii fn
fiecare dintre cele trei texte de mai sus.
b. Mentioneaz~ dou~ argumente pentru ~ncadra•
rea fiec~ruia dintre aceste texte intr-un anumit stil
functional.
c. Prezint~ particularit~ti ale stilului functional,
identificabile in fragmentul citat.
2. Ce stiu locuitorii din satele rom~nesti despre
Uniunea European? Cum isi proiecteaz ei viitorul,
in perspectiva integrrii in UE? Acestor intrebri,
dar si altora a incercat sle r~spund~
EuroBarometrul Rural, datpublicit~tii recent.
Aproape trei sferturi dintre rom@nii care locuiesec
la sate sustin integrarea european a trii noastre:
in care tr~iesc (56%) si de locul de munc~ (55%).
La capitolul fncredere, pe primul Loe se ajlii preotul
(84%), urmat de doctor (79%), profesorii si
mnv~ttorii din sat (73%), primar (67%), politisti
(55%) si UE (52%). Cei intervievati au declarat
cnu au incredere in oamenii de afaceri (64%). 91%
dintre respondenti nu sunt racordati
la refeaua de gaze naturale, iar 84% nu au
canalizare;
3% au declarat c nu au curent electric. Alimentarea
cu
ap in mediul rural se face de la fantana din curte
cu
gleata (50%) i de lafantana publicsau cismea
(18%). Doar 16% au apcurent~ in cas.
(EuroBarometrul Rural, 2006)
Datele oficiale cele mai recente despre starea
real~ a c~rtii in Romania sunt cele publicate de
Anuarul Statistic pe 2004, cu cifre valabile doar
pan la nivelul anului 2003. Astfel, in 2003,
existpeste 12000 de titluri
tip~rite, dar tirajele suntincdere liber: de la 24400
in
1990, la 12000 in 1994, la 6300 in 2001, la 650 in
2003, o cifr ce pare a duce productia de carte sub
pragul cri• tic al rentabilit~tii unei edituri. [... ]
Publicul consumator
de carte e diferentiat. Si totusi, 56% dintre subiectii
ches•
tionati intr-o anchetrecent, declar c
nu au
cumprat
dac duminica viitoare ar avea Zoe alegeri in acest
sens, 72% dintre respondenti ar vota pentru aderarea
Rom@niei la
UE, 6% ar f contra, iar 7% nu ar participa la
referen•
dum. Dou~ treimi dintre cei intervievati asteapt o
fmbun~t~tire a vietii dup aderare. In
privinta
cunostintelor despre UE, rom@nii din mediul rural
se
consider slab informati- pe o scar de la I (nu
stiu absolut nimic") la 10 (stiu totul"), sondajul
relev~ o medie de 3,6. Rom@nii care locuiesc la sat se
declar multumiti de viata lor social (82%),
locuint(74%), si• guranta personal (68%) si propria
s~n~tate (55%), dar nu sunt satisfacuti de banii pe
care i au (72%), de felul
I
nicio carte in ultimul an, 55% nu au citit deloc crti
~n cursul anului. Cam 5% din populatie nu cumpr
crti, dar imprumut adesea si primeste. Un profil al
ne-citi•
torului relev~ c acesta ar fl mai ales biirbat (60%
din
brbati nu citesc), trecut de 50 de ani, rezident mai
ales in mediul rural (95% dintre agricultori declar c~
nu au
citit nimic in ultimul an), in zone cu deficientde
infra•
structurpublic, cu nivel mai mic de 50 de euro pe
mem•
bru de familie si cu nivel de studii cel mult gimnazial.
Cititorul cel mai motivat este de regul tan~r, rezident
in
mediul urban (oras mare sau mijlociu) si cu printi
cu studii de la nivel mediu insus. El e reprezentativ si
pen• tru segmentul activ al cump~rtorilor de carte.
Acope•
rind 22% din populatie, el absoarbe de fapt 87%
din piata editorial~. Este vorba de persoane care
cumpr~ cel putin 1-2 volume pe lun~, desi
~nucleul dur''al cumprtorilor de carte e si mai
restrans: 62% din ofer•
t e acaparat de cei care achizitioneaz mai mult
de
douvolumepe lun, iar acestia ating abia 9% din
popu•
latie.
(M. Laz~r, Eu citesc, tu citesti. El citeste?, inrevista
22)
 a. Explic~ rolul propozitiilor interogative, in citesti. EI citeste?, prin referire la textul dat sau la
debutul primului text. pro•
b. Exprim~-ti opinia despre semnificatia pria ta
cifrelor EuroBarometrului, av~nd ~n vedere scopul experient~.
sondajului. c. Compar~ propriile tale r~spunsuri la
3. Procesul argumentiirii unei opinii presupune
~ntreb~ri
par• curgerea unor pasi obligatorii: a sustine, a
cu acelea rezultate din cifrele EuroBarometrului
dovedi, a int~ri. Un text/ un discurs este
sau din datele publicate in Anuarul Statistic.
argumentativ dac si numai dac el contine explicit
d. Comenteaz~ semnificatia titlului Eu citesc, tu
formulate o tez si cel putin un dat (un argument)
care s-o justifice. Caracte• risticile textului/ discursului
argumentativ sunt.:
(a) ... ?;
(b) un protagonist (subiectul care
argumenteaz, care vrea s-l conving pe interlocutor
de valabilitatea propriei teze) si un antagonist (real sau
ipotetic, cel care trebuie convins);
(c) cel putin o opinie si unul sau mai multe argu•
mente
;
(d) argumente alese si sustinute (dovedite)
~n functie de tema dat si de interlocutori, prin
urmare apartinand unor arii de semnificatii specifice;
(e) faze intermediare, c@nd opiniile se schimb~ si
se
consolideaz, mn functie de argumentele aduse de
unul sau de cel~lalt infeavoarea propriilor teze;
(I) ... ?.
a. Prezint~ caracteristicile stilului functional
in care este redactat textul.
b. Precizeaz~ cele dou~ etape ale argument~rii
care
lipsesc (sunt marcate prin semne de intrebare), in textul
dat.
4. Europa noastr~ -- proiect
interdisciplinar realizat din perspectiva filierei
vocationale alese, av~nd ca punct de plecare
urm~toarele cuvinte-cheie: adolescent,
civilizatie, colaborare, comunicare, cre• dint,
legislatie, scoald, UE.
Realizarea acestui proiect presupune
parcurgerea cel putin a urm~torilor pasi:
• Identificarea unor surse si utilizarea unor
teh• nici de documentare potrivite cu domeniul si
spe• cializarea alese.
• Colectarea si organizarea adecvat a materi•
alelor
.
• Completarea/ redactarea unor
documente folosite curent in domeniul de
specializare ales.
• Folosirea, in sustinerea proiectului, a unui
dis• curs specific domeniului de specializare si
adecvat temei si situatiei de comunicare.
 • Intrebuintarea unor tehnici si strategii
specifice ale argument~rii ~n monolog si in dialog.
In evaluarea proiectului, la care va participa
intreaga clas~, trebuie avute fin vedere: calitatea
mate• rialelor colectate, originalitatea demersului
interpreta• tiv, calitatea prezent~rii, folosirea
adecvat~ a tehnicilor si a strategiilor argument~rii.
 Studiu de caz 6
Diversitate tematic, stilistic si de
viziune in opera marilor clasici*

EE.ELLIE3iLaala t
o
Entuziasmului si amatorismului autodidact al unora dintre n
scriitorii paoptisti, ale c~ror priviri au fost atintite spre cultura i
francez~, le vor fi opuse 111 ultirnele decenii ale secolului al XIX-lea c
spiritul critic junimist, cultul pentru rigoare si claritate, gustul ,
pentru clasic si spiritul filozofic. Acestea vor impune ~ntregii culturi
a timpului o directie nou~, ~n acord cu schimb~rile pe care
marile evenimente ale timpului, Unirea si Independenta, le-au
m
adus si in n
viata social, politic~ si economic~ a v
trii. l
Aceste caracteristici nu pot fi str~ine de influenta culturii u
academice germane, c~ci, except~ndu-i pe Creang~ si pe Caragiale, i
singurii care nu au urmat scoli superioare, si pe Vasile Pogor, care t
a studiat ~n Franta, junimistii au frecventat universitti germane. Va
fi, f~r ~ndoial~, perioada cea mai important~ din punct de
vedere cultural a secolului. Odat~ cu definitivarea procesului de
i
creare a unei limbi literare unitare si cu stabilirea normei lingvistice n
de c~tre
Academia Rom~n~, produs~ la sf~rsitul secolului al XIX-lea, cultura f
roman~, chiar dac~ inc~ departe de momentul sincroniz~rii cu o
Occidentul, dep~seste stadiul adolescentei, ~ndrept~ndu-se hot~r~t c
findirectia maturiz~rii depline. u
In numele principiului autonomiei esteticului, se va produce o
l
mndep~rtare de literatura cu accente patriotice, dar si patriotarde a
vremii; lirismului excesiv, declamativ si sentimental al pasoptistilor,
~i vor fi opuse o varietate de teme si de forme stilistice, o
nemai~nt~l• r
nite p~n~ atunci ~n literatura i
rom~n. g
i
n
a
r
.
Mihai Eminescu sau primatul sensibilittii
Fata lui Eminescu e dubl~: priveste odat spre noaptea
comu• n, a veghierii, a naturii si umanittii, iar alt~ datspre
noaptea f~rd inceput a visului, a v@rstelor eterne si a geniilor
romantice. In
planetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde
fp• tur din aceast~ fat cu douprofiluri: unul neptunic,
n~scut din spuma amarsi din ape t@njind spre orizonturile
lumii, cellalt plu•
(I. Negoitescu, Poezia lui
Eminescu)
Clasic - 1. autor cu opere
sus• ceptibile a fi studiate in scoal~ si
con• siderate a fi modele; 2.
apartin~nd Antichit~tii greco-latine;
3. model.
Mari clasici -- scriitori din ulti•
mele decenii ale secolului al XIX-
lea (Titu Maiorescu, Mihai
Eminescu, I.L. Caragiale, Ion
Creang~, loan Slavici), care au
devenit modele sau repere pentru
creatorii ge• neratiilor urm~toare.

Mihai Eminescu la 19 ani

(Praga, 1869)
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Romane)
 A fost o vreme cand virtutilor umane. Istoria? Eminescu. Economia? Eminescu.
marii poeti treceau in primul Pedagogia? Eminescu. Eminescu e eel mai marefilozof, cel mai
rand drept ganditori ad@nci de seamfilolog, cel mai fnv~tat individ. El a formulat cu mult
si c@nd mesajul poetic era ~naintea fizicii moderne teoria relativittii, a cunoscut pe cla• sici
msurat dup impor• tanta ca nimeni altul, a relevant omeniriifilozofia asiatic. El este un
ideilor exprimate. Poate profet. A prevzut pr~busirea sistemului monetar si
cEminescu insusi n-a fost re~ntregirea patriei. Ce/ mai inocent cuviint al paginilor Jui e
strain de umflat de simbo• luri ca o rodie coapt. [...] Dar cunostintele lui?
aceast norm a vremii, ~ncat Pentru el literatura englez ori lituan nu aveau taine.
poetica lui este ~n parte Manuscrisele lui sunt presiirate cu calcule si ecuatii care
orientat de asteapt numai un mare matematician spre a scoate la iveal si
nzuinta de a rivaliza cu aceast necunoscut peritie a poetului. Precum Dante devenise ~n
filozofii si cu poetii filozofi. Italia cripta tuturor ~ntelepciunilor ome• nesti, Eminescu a ajuns
Si cu toate acestea, poetul si el a fi, in lipsa unei critici adev~rate, inceputul si sf@rsitul
este mai mare nu atunci ciind oricrei discipline, autoritate suprem, Atot• stiutorul. A venit,
mediteazd asupra rostului credem, vremea s cercetm pe Eminescu in spi• ritul adev~rului
existentei, reluand de pild si cu o pietate care s nu degenereze in caricatur. (G. C~linescu,
refrenul hamletic ,A f?...'', Opera lui Mihai Eminescu)
ci
atunci dand inchipuie si cant - Dintre toate aprecierile de mai sus, cea mai radical pare
articuland uimirile lui in fata a fi aceea a lui G. Clinescu. Raporteaz~-ti, sub forma unui text de
naturii tip argumentativ de 15-20 de r~nduri, propriul punct de vedere
sau cand si nstruneaz lira despre poet la cel al criticului. Citeste-ti textul in fata colegilor si
pentru a-si spune durerile dialogati pe marginea continutului s~u.
sifericirile - Consideri c~ eminescianismul mai este ast~zi un reper
iubirii, dorinta, regretul in creatia literar~? Discutati in clas~ si argumentati.
arz~tor, chemarea si regsirea • Reciteste c~teva dintre poeziile lui Eminescu si noteaz~-
dup des• prtire. Omul ti impresiile sub forma unui jurnal de lectur~. Scrie apoi cinci-
iubeste in poezia lui Eminescu $ase cuvinte/ expresii pe care le consideri a fi cele mai potrivite
cu o intensitate care conduce pentru a
extazul erotic pan la limita ,,traduce" aceste impresii. Integreaz~ aceste cuvinte/ expresii ~ntr-
suferintei si a mortii. lubirea un text ~n care s~ caracterizezi lirica eminescian~.
eminescian este deopotrivii
cu a lui Tristan din drama lui
Wagner. Unfir fndoliat se
intertese cu bucuriile ei.
Voluptatea se asociaz cu
durerea, inc@t ,dulceajale'
sau ,,farmecul
dureros"facparte printre
expresiile eminesciene cele
mai tipice. Si poate cii tocmai
acum, c@nd o doreste mai
putin, poezia lui Eminescu
atinge sensurile ei metafizice
cele mai grave. In experienta
iubirii a intuit Eminescu mai
limpede resortul cel mai
ad@nc al vietii, ,dorul
nemrginit", dar si
zd~rniciile acestuia.
(Tudor Vianu, Mihai
Eminescu)
Eminescu devine dup
moarte, printr-o exagerare de
cult, pro• totipul mnsusirilor si
 Ion Creang, scriitor ~poporal"?
Despre raporturile dintre opera lui Creang~ si folclor s-a dis• Estetismul lui Creang
cutat mult, inca de la sosirea sa la Junimea. G. Panu, de exemplu, nu are seam~n decat in
credea c~ marele merit al lui Creang a fost c el a scris proza luiMateiu
povestile fntocmai sau aproape intocmai cum ele se spun la I. Caragiale, oricat de
tar, ~n timp ce lacob Negruzzi fl considera un tran necioplit diferiti r~man mntre ei cei
din crestet pan in tlpi, gros si gras, nepiept~nat si prost doi scriitori, T
imbr~cat, av~nd doar un talent primitiv. Chiar si Maiorescu conspectand lumea satului,
cellalt a orasului, unul
vedea ~n Creang~ doar un bun institutor si un scriitor popular,
senin si salutar,
necrez~nd necesar s~-i dedice un articol special cum f~cuse cu
cel~lalt intunecat, desi
Eminescu si Caragiale.
~decadent'. Ambii mizand
Inr~ndul criticilor literari p~rerile sunt mns~ ~mp~rtite: pe filologie, pe
Lipsa de metafore in Creang, unicul prozator roman al
crui stil are particularitatea asta - este caracteristicc'i acestui
scriitor prin excelent popular si prin excelent epic. Opera
lui Creang este epopeea poporului roman. Creangeste
Homer al nostru. In Ion Creang tr~iesc credintele, eresurile,
datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului,
cum s-au format fn mii de ani de adaptare la ~mprejur~rile la
pm@ntului dacic, dedesubtulfluctua• tiunilor de la suprafata
vietii nationale. Creang este reprezentantul perfect al
sufletului rom@nesc mntre popoare; al sufletului t~r~nesc mntre
moldoveni; al sufletului omului de munte ~ntre tranii moldoveni.
(G. Ibr~ileanu, Povestirile lui Creang~, 1910)
Aceast mnsusire de a dramatiza realistic basmul a f~cut
s-i ias~ lui Creang renumele de ,scriitor poporal''. Ins~d nici
t~ranii n-au astfel de daruri cu totul rafinate, nici povestile,
asa cum sunt, nu pot splac tranilor. Toat~partea nuvelistic
din Povestea lui Stan P~titul ori din Povestea lui Harap-Alb
este peste mntelegerea omului de la tar~. Prea mult
,atmosfer'', prea mult ,,umor'' dia•
logic, prea mult desf~surare coloristic n paguba misc~rii
lineare
epice. Omul de la tar vrea epicul gol, far minutii de
observatie, si e doritor de fabulos. Este ~n povestie lui Creang
atta jovialitate,
at@ta umor al contrastelor, inc@t compunerile sunt menite s nu
fie gustate cum trebuie decat de intelectuali. [...] Intrebarea
pe care
trebuie s ne-o punem si azi, pentru acei care mai struie ~n
anume erori: scrierile lui Creang, basmele cel putin, sunt
folclor si au valoare ca atare sau sunt scrieri literare? Putem
r~spunde dinainte: Ion Creang e un mare prozator si numai
cititorul de mare rafi• nament artistic fl poate gusta cum trebuie.
(G. C~linescu, Viata lui Ion Creang~,
1938)
Cine ar vedea fn paginile lui Creangc'i o simplc'i culegere
fol•
cloric sau un medium int@mpltor prin care se rosteste
fantezia lingvistica poporului ar comite una dintre cele mai
grave erori ale
judecti literare. Zicerile tipice sunt in Creang mijloacele unui
ar• tist individual. Prin ele ne vorbeste un om al poporului, dar
nu un exemplar impersonal si anonim.
(Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom@ni, 1941)
lon Creang~, in preajma v~rstei de 40 de ani

I.L. Caragiale
la v~rsta de 38 de ani (1890)
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Romane)
valorile expresive ale prozei romanesti, pe ~poezia'prozei si,
ca atare, ambii intraductibili.
(I. Negoitescu, Istoria literaturii rom@ne,
1991)
e Precizeaz~ tema celor patru extrase de mai sus.
- jn functie de ce alt criteriu dec~t cel cronologic ai putea
grupa citatele?
• Din punctul tu de vedere, care opinie despre opera lui
Creang~ este mai departe de adev~r? Argumenteaz~-ti optiunea.
I.L. Caragiale si universul comic
De-a lungul timpului, valoarea operei lui Caragiale a fost
contestat~ sau acceptat~ cu argumente dintre cele mai diverse.
Dincolo de cele stilistice sau strict estetice, primeaza cele etice:
Domnul Caragiale s mnvete a respecta natiunea sa, iar nu s-si
bat joc de ea afirma in 1891 D.A. Sturza, academician si om
politic. Apar argumente sociologice: Eroii lui Caragiale sunt
reprezentativi
numai pentru o epoc m~rginit; chiar dac in compozitia lor
intr
ceva si din sufletul omenesc din toate vremile, intr ~ns~ si prea
multe
elemente conditionate de imprejur~ri trec~toare. [...] In
cincizeci de ani nu va mai rm@nea nici cea mai mic urmdin
atmosfera moral a operei lui Caragiale; fiecare rand al
Scrisorii pierdute va trebui, deci, fnso/it de un altul de
comentarii (E. Lovinescu). Punctele de vedere care urmeaz~,
exprimate de-a lungul unui secol, ofer~ c~teva repere ~n
interpretarea operei, dar ele ar putea fi amplificate cu inc multe
altele, deopotriv de interesante.
Stratul social pe care il ~nf~tisaz~ mai cu deosebire
aceste comedii este luat de jos si ne arat aspectul unor
simtiminte ome• nesti, de altminteri aceleasi la toat lumea,
manifestate ~nsaici cu o not specific, adec~ sub forma unei
spoieli de civilizatie occiden• tal, strecurat in modprecipitat
in acel strat si transformataici in•
tr-o adevrat caricatur a culturei moderne. [...] In acest
ca•
leidoscop defiguri, nl~ntuite in vorbele sifaptele lor spre
efecte de scen cu mult~ cunostint a artei dramatice, d.
Caragiale ne arat realitatea din partea ei comic. Dar usor
se poate intrevedea prin aceast realitate elementul mai ad@nc
si serios, care este nedezlipit de viata omeneasc in toat
inf~tisarea ei, precum in genere ind~• r~tul oricrei comedii se
ascunde o tragedie.
(Titu Maiorescu, Comediile d-lui I.L. Caragiale, 1885)
Rolul ironiei ~n opera lui Caragiale este cova@rsitor. Fr
teama exagerrii se poate afirma c ironia e principala
coordonat a umo• rului caragialian.
(Serban Cioculescu, Ironia ~n opera lui Caragiale, 1966)
Caragiale a transferat o cantitate impresionant~
defragmente ale limbajului oral, jurnalistic si administratiy, ~n
comediile sau in schitele sale,
si acestefragmente reprezint
cazuri exceptionale de
transformare a unor ,~specii"
necanonizate ale discutiei, in
elemente de definitie ale
textului literar. Cuvinte vechi,
clisee, expresii siformule
verbalepitoresti cl~toresc
spre Caragiale si se
transform dintr-o noutate
anonim,
int@mpl~toare si efemer, mntr-o noutate personal si sistematic
a te:xtelor lui. Se poate chiar afirma ca cele mai puternice efecte
cornice iesite din aceast miscare intentional a limitelor mntre care
sepstreaz de obicei textele si cuvintele sunt cele provocate de
relatia dintre scris si oral, atunci c@nd ,,scrisul'' ar trebui sfie educat
si mnalt, s~rb~toresc si serios, iar ,vorbitul'' r~mane
dimpotrivminor, comic si trivial. Din ~n• t@lnirea ,,scandaloas~''a
registrului oral minor, cu cel scriptic con• sacrat, se nasc scenele
comice si explicatiile ,filologice' din Noaptea
furtunoas~, O scrisoare pierdut sau Conul Leonida fat
cu
Reactiunea, cu sufragiu, a m@nca sudoarea poporului, bampir si
legea
de mur~turi, si tot ~n aceast sfer a comicului intr
transcrierea vorbirii digresive a ,mitocanilor'', mntrerupt~frecvent
de elementarele
formule de balizaj, ~zice'', ,zic'', sau irezistibilul bilet de int~lnire
al
Mitei Baston c~tre frizerul Nae Girimea, din D-ale
carnavalului.:
~Bibicule, Mangafaua pleacmine miercuri la Ploiesti, rem~i
singur si ambetat; suntfoarte r~u bolnav~; vino s-i tragem un
chef...
(Florin Manolescu, Caragiale si Caragiale, 1983)
• Identific~, in texte studiate la clas~ sau ~n cele citite de
tine, posibile exemple care s~ fi generat o astfel de reactie precum
cea a lui D.A. Sturza, din 1891. Consideri c~ o asemenea
acuzatie era
~ndrept~tit~, ~n epoc~? Argumenteaz~-ti r~spunsul.
• Identific~ exemple potrivite pentru a ilustra afirmatiile lui
Titu Maiorescu si Serban Cioculescu.
- Extrage pe fise scurte secvente care contin elemente
de limbaj oral, jurnalistic si administrativ, din creatia lui
Caragiale. Explic, pentru fiecare caz in parte, efectul comic pe
care ~l produc.

loan Slavici, creatorul nuvelei psihologice

~n literatura rom~n~
Pictura omului sufletesc si a conflictelor lui, analiza instrument de observatie
psiholo• gic, in intelesul in care realismul si
naturalismul
excelent in mediul trnesc. (G.
contemporan il d~deau cuv@ntului, fsi gseste in Slavici una din
primele sale expre• sii rom@nesti. El este creatorul acelui C~linescu, Istoria literaturii
realism tr~nesc, incare rom@ne)
Maiorescu va vedea formula cea mai valabil~ a nuvelisticii Nuvelistica este pasul cel mai
contem• porane, o formul lucrand cu puterea unui cadru
organizator pentru o lung~ serie de povestitori rom@ni si, prin importantf~cut de Slavici in
nuanta ei moralizatoare, mai ales pentru at@ti dintre nuvelistii di•
Ardealului. rectia crerii unor structuri
(Tudor Vianu, Joan Slavici) literare moderne in proza
noastr. Sub
Cu perceptia just numai cand se aplic la viata aspectul categoriei formale,
t~r~neasc~, [opera lui Slavici] nu idealizeaz si nu trateaz el trece de la ,,personajul
cazuri de izolare. Oamenii sunt darzi, lacomi, ntreprinztori, plat" al pri• melor nuvele, la
intriganti, cu p~rti bune si cu prti rele, asa cum trebuie sfie o ~personajul rotund' al celor
lume comun. Dacarfi avut mai mult capacitate de lucru, Slavici de dup 1880, cuce• rind,
ar fi putut da o comedie uman a satului. Limba de obicei concomitent, ~n cele mai
impiedicat~ si ridicul de neaose, atunci cand trateaz idei, e un reusite opere, autenticitatea
profund, de tip modern, a umanului. In paralel, ~si creeazsi
perfectioneaz
Casa Vasile Pogor, din lasi,
unde s-au tinut primele intruniri
ale Junimii
loan Slavici in timpul
studiilor vieneze (1872-
1873)
uneltele - mn primul rand, analiza psihologic, principala
l
contributie a lui Slavici la acest capitol al tehnicilor moderne.
(Alexandru C~linescu, loan Slavici)
- Toti cei patru critici literari citati recunosc ~nSlavici un fin
analist al sufletului omenesc. Identific~ totusi si alte caracteristici
ale prozei sale, in aprecierile de mai sus.
• Alege oricare dintre opiniile de mai sus si exprim~-ti, argu•
mentat, in scris, acordul sau dezacordul.
- Formuleaz~-ti propriul punct de vedere despre valoarea
nuvelis• ticii lui Slavici, av~nd in vedere textele studiate ~n clas si/
sau citite de tine. Confrunt~-ti opinia cu cea a colegilor si sustine-ti
propriul punct de vedere, sub forma unui monolog argumentativ de
trei-patru minute.
gr,
82
%% CONCLUZIL
~Ceea ce leag strans pe niste scriitori, altfel at~t de deosebiti, ca
Eminescu si Caragiale, este ~n primul rand atitudinea critic fat
de societatea vremii lor. Ceea ce ~i uneste apoi pe acestia cu un
Creang~
si Slavici este nu numai stabilirea comunic~rii cu viata poporului si cu
marile lui izvoare de inspiratie, dar si acel rafinament al formei, acel
scrupul al constiintei artistice, nutrit ~n bun parte ~n atmosfera estetic~
a Junimii. Nimeni dintre scriitorii de seam ai trecutului nu egalase in
rigoarea n~zuintei de art~, ~n marele pret pe care par a-l pune pe
faptul
creatiei literare, pe un Eminescu, Caragiale, Creang~ si Slavici. Odat~
cu acestia, literatura rom~n~ intr ~n faza nou~ a
autonomiei esteticului, desigur 4.
nu ~n ~ntelesul c~ arta literar~
se elibereaz~ de orice
preocupare omeneasc~ str~in~
firii ei, dar ~n acela c nicio
atitudine
practic~ si speculativ~ a viziune in opera marilor clasici. Prezentati ~n fata clasei, sub
spiritului nu cap~t~ drept de
cetate in art~,
dec~t dac~ se supune
5.
legilor ei severe." (Tudor
Vianu, Junimea)
La alegere:
a. Redacteaz~ un raport care s~ finalizeze investigatia despre
Diversitatea tematic, stilisticsi de viziune in opera
marilor clasici, pe care s~-l prezinti mn fata colegilor, ~in 10-15
minute. b. In echipe de c~ate trei-patru colegi, realizati un
proiect av~nd ca tem~ Diversitatea tematic, stilisticsi de
forma unei sinte• ze de 10-15 minute, rezultatele cercet~rii,
pun~ndu-le colegilor la dispozitie toate materialele colectate.
Organizati o dezbatere av~nd urm~toarea motiune: Putem
considera epoca marilor clasici drept primul pas in
actiunea de sincronizare a culturii rom@ne cu lumea
european?

IERETI
1.
E In echipe de c~te trei-patru
colegi, realizati o bibliografie
critic~
de patru-cinci titluri, care
s v~ ajute la
aprofundarea studiului de
caz propus in acest
capitol.
2. Prezentati ~n fata clasei,
fiecare echip~,
materialele selectate si
argumentati-v~ alegerea.
3. De la caz la caz,
completati-v~ propria selectie
cu titluri propuse
d
e

c
e
l
e
l
a
l
t
e

e
c
h
i
p
e
.
 B. Curente culturale/ literare in secolul al XIX-lea -
~nceputul secolulului al XX-lea

Romantismul
• Context istoric
Romantismul a ap~rut Germania si fn Anglia, t~ri ~n care
~ni
traditia clasic era mai putin puternic~, si s-a extins apoi treptat ~ncredere ~n primatul ratiunii,
~n Franta si ~in restul Europei, precum si dincolo de ocean, fiind promovat de teoreticienii
prece• dat de preromantism, curent literar care, la sf~rsitul clasismului, opundu-se
secolului al XVIII-lea, cultiva afectivitatea ca r~spuns la canoanelor, ~n numele
rationalismul clasic si iluminist al timpului. Temele favorite ale libert~tii creatiei si a
preromantismului erau natura (prezenta in poeziile lui James imaginatiei. Dac~ scriitorii
Thomson), ruinele ca punct de plecare al meditatiei elegiace pe clasici tindeau spre
tema timpului (Fran~ois Volney), miturile nationale (~n poemele obiectivitate, ignor~nd particu•
lui James Macpherson, pe care si le prezenta ca fiind doar traduceri larul in favoarea generalului,
din creatia unui legendar bard celtic, Ossian), iubirea si visul prin conturarea unor tipuri
(prezente cu prec~dere ~n scrierile lui Jean-Jacques Rousseau). umane
Tot preromantic~ este si miscarea literar~ german~ numit~ Sturm
und Drang (furtun si avant).
Dac~ ~n cele mai multe dintre literaturile europene trecerea
la romantism s-a produs ~linistit'', ca urmare a erod~rii
interesului pentru temele specifice clasicismului, dar si a satur~rii
gustului pu• blic care nu mai accepta constr~ngerile regulilor si
mai ales obli•
gatia respect~rii unit~tii de timp si de loc, ~n Franta, unde traditia
clasic~ era mult mai puternic~, disputa dintre clasicism si
romantism a fost mai ~ndelungat~ si mai ind~rjit~, fiind marcat~
de dou momente importante: Prefata lui Victor Hugo la drama
Cromwell (1827) si ~b~t~lia" pentru piesa Hernani (1830).
Dincolo de acest an, romantismul va triumfa si ~n Franta.
In literatura rom~n~, romantismul a p~truns prin filier~ fran•
cez~, odat~ cu scriitorii generatiei pasoptiste, chiar dac in
amestec cu unele influente de factur~ clasic~. Ins~ articolul-
program al revis•
tei Dacia literar (1840), intitulat Introductie si scris de
Mihail
Kog~lniceanu, aduce in prim-plan, ~n mod explicit, ideologia
litera•
r~ romantic~, recomand~nd scriitorilor drept surse de inspiratie
istoria national~, folclorul si natura, ceea ce va imprima literaturii
caracterul national-patriotic specific acestui curent. Prin creatia lui
Mihai Eminescu, romantismul rom~nesc se va prelungi si ~n a
doua jum~tate a secolului al XIX-lea, ~n timp ce ~n literatura
european~, odat~ cu simbolismul, ~si f~cuse deja aparitia si se
maturiza o nou~ sensibilitate artistic~.

• Tr~s~turi
Romantismul se constituie ca o reactie ~mpotriva excesului
de
 Constantin Fran~ois Chasse•
boeuf Volney, conte de (1757-
1820), erudit si filozof francez, autor
al unei c~rti intitulate Ruinele sau
Meditatii despre dec~derea
imperiilor
James Macpherson (1736-
1796), poet
scotian
Jean-Jacques Rousseau (1712•
1788), autor al romanului epistolar
Julie sau Noua
Eloiz~

Victor Hugo

Sturm und Drang - miscare literar~ preromantic~ german~ din

ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea care afirm~ primatul sen• sibilit~tii
(Deviza sa era sentimentul este totul), prosl~virea originalit~tii si pasiunea
creatoare. Figura central~ a literaturii preromantice este Prometeu, v~zut
ca un simbol al superiorit~tii celui ce lupt~ pentru libertatea spiritului,
impotriva oric~• rui fel de constr~ngeri.
James Thomson (1700-1748),
poet scotian

Ratiune -- termenul era, al~• turi de norm, un principiu al crea• tiei

clasice. Estetica romantic~ se
va contura in opozitie cu cea a clasicismului, prin accentul pus pe
fantezia creatoare si prin pretuirea imaginatiei.
Verosimil -- cuv~ntul de•
numete un principiu al artei clasice
$i realiste care presupune nu sim• pla imitare a realit~tii, ci doar con•
formitatea cu realitatea.
Figuri romantice - galeria fi•
gurilor romantice se distinge printr-o puternic~ individualizare. Eroul ro•
mantic poate fi divinitatea, dar si de• monul, profetul sau revoltatul, titanul
sau geniul, ingerul sau martirul etc. In poezia eminescian~ apar si alte
figuri specifice roman• tismului: magul, preotul, c~lug~rul, inteleptul etc.
Fascinatia infinitului -- pentru
scriitorul romantic, ~descoperirea infinitului" devine sursa unui fior care
Novalis aminteste fiintei umane de le• g~tura ei cu universul, ca parte a
acestuia.

i
 universale, precum avarul, bdtrlinului marinar; George Gordon Byron (1788-1824), autor
mincinosul, ipocritul, al
fanfaronul etc., romanticii nu unui ciclu de Poeme orientale, al poemului dramatic Manfred si
accept~ dec~t individualitatea. al
Se naste astfel o nou~ ideologie dramei Cain; Percy Bysshe Shelley (1792-1822), autor al
literar~ care ~ncurajeaz~ dramei
amestecul genurilor, al speciilor si lirice Prometeu desctusat; John Keats (1795-1821); ~n Franta:
al stilurilor (prin punerea in Fran~ois-Ren~ Chautaubriand (1768-1848): Atala, Ren~; Alphons
valoare a resurselor limbajului de Lamartine (1790-1869), poet, autor al unor Meditatii
popular ori arhaic, al~turi de poetice; Victor Hugo (1802-1885), poet: Ode, Balade; prozator:
limba literar~ cult~), dar si afirm Mizerabilii; dramaturg: Hernani, Ruy Blas; Alfred de Musset
area personajului ca (1810-1857), poet, autor al unui ciclu intitulat Nopti; in Italia:
individualitate exceptional, cel Alessandro Manzoni (1785-1873), poet, prozator, dramaturg, cea
mai adesea subliniat~ prin mai cunoscut~ scriere a sa fiind romanul istoric Logodnicii;
procedeul antitezei. Romanticii Giacomo Leopardi (1798•
militeaz~ pentru primatul 1837): Mici opere morale; in Rusia: Aleksandr Sergheevici
spontaneit~tii, al sensi• Puskin
bilit~tii si al originalit~tii, ~si (1799-1837), roman istoric: Fata cpitanului; nuvel Dama
doresc s~ evadeze din realitate de pic~; dram~ istoric~: Boris Godunov; poeme: Ruslan si
Ludmila;
~n lumea Mihail Lermontov (1814-1841) autor al poemului
visului, sunt fascinati de mister Demonul.
si de straniu si, de asemenea, In literatura rom~n~, romantismul se manifest~ cu prec~dere
de spatiile exotice si de mituri, ~n perioada pasoptist~ prin creatia lui Grigore Alexandrescu,
cultiv~ culoarea local~, evoc~
autor al meditatiilor pe teme istorice: Umbra lui Mircea. La
evenimente ale istoriei nationale
Cozia, R~s~•
si consider folclorul o surs~
ritul lunii. La Tismana si Mormintele. La Dr~g~sani; Ion
important de inspiratie. Speciile
Helia•
lirice favorite sunt meditatia,
de-Radulescu, autor al baladei Zbur~torul; Costache Negruzzi,
elegia si romanta, iar cele epice - cre•
legenda, balada, poemul eroic, atorul nuvelei istorice, Alexandru L~pusneanul, si
nuvela (istoric~, fantastic~) si sentimentale,
romanul (istoric, de aventuri). De Zoe, 0 alergare de cai; B.P. Hasdeu, autor al dramei istorice
asemenea, autorii romantici scriu R~zvan si Vidra; Vasile Alecsandri autorul dramei Despot-Vod~
drame istorice si melodrame. sial volumelor de Legende, Doine si l~cr~mioare,
Dimitrie
• Reprezentanti Bolintineanu, Gh. Asachi, Alecu Russo. Culmea romantismului
rom~nesc va fi atins ~ns abia ~n deceniile opt si nou~ ale
In Germania: Novalis secolului al XIX-lea, prin creatia lui Mihai Eminescu.
(1772-1801), poet, autor al unui
ciclu de Imnuri ctre noapte;
E.T.A. Hoffmann (1776-1822),
autor de proz~ fantastic~ si
compozitor: Ulciorul de aur,
Sprg~torul de nuci; Heinrich
Heine (1797-1856), poet, eel
mai cunoscut volum al sau fiind
Cartea clintecelor; in Anglia:
William Blake (1757-1827),
poet si pictor; William
Wordsworth (1770-1850),
volumul s~u Balade lirice
este considerat a marca
~nceputul romantismului englez;
Samuel Tylor Coleridge (1772-
1834), autor al Baladei
 I EI EJ E = [ E3
H
1. Aminteste-ti c~teva opere literare cu subiect istoric, din
litera• tura roman sau din cea universal~, pe care le-ai citit
ori despre care ai informatii.
2. Ce domnitor roman te-a impresionat eel mai mult prin faptele
sale deosebite, care au r~mas consemnate in letopisete,
cronici, in creatii folclorice sau ~in studii istorice?

II
3. Care sunt tr~s~turile prin care se individualizeaz un
personaj romantic? td 4$4

U/
ALEXANDRU L~PUS,
NEANUL
1564-1569
de Costache Negruzzi
(fragmente)

I
Dac~ voi nu m~ vreti, eu v~ vreu... cunosc pre boierii nostri, cci
am tr~it cu d@nsii.
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul - Aceasta rm@ne la
lui Stefan Tomsa, care acum c@rmuia tara, dar Alexandru inalt ntelepciunea
Lpusneanul, dup~ infr@ngerea sa ~n douranduri, de ostile Mriei Tale.
Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcesti Vorbind asa, au ajuns
si se inturna acum s izgoneascpre rpitorul Tomsa si s-si ia aproape de Tecuci, unde
scaunul, pre care nu l-ar poposir la o dumbrav~.
fi perdut, de n-ar fi fost vandut de boieri. Intrase in
Moldavia,
~ntov~rsit de sapte mii spahii si de vreo trei mii oaste de
str@nsurd. Ins~pe l@ngaceste, avea porunci ~mprtesti ctre
hanul tatarilor Nogai, ca s-i deie oric@t ajutor de oaste va cere.
Lpusneanul mergea al~turi cu vornicul Bogdan,
am@ndoi cl~ri pe armasari turcesti si ~narmati din cap pn
in picioare.
- Ce socoti, Bogdane, zise dup putin t~cere, izbandi-
vom oare?
- S~ nu te indoiesti, M~ria Ta, rspunse curtezanul, tara
geme
subt asuprirea Tomsei. Oastea toat se va supune cum i se
va f~gdui mai mare simbrie. Boierii, c@ti i-au mai l~sat vii,
numai frica mortii ~i mai tine, dar cum vor vedea cMria Ta vii
cu putere, mndat vor alerga si-l vor lsa.
- S~ deie Dumnezeu s~ n-aib nevoie a face ceea ce au
f~cut Mircea-Vod~ la munteni; dar ti-am mai spus, eu fi
 carier~ administrativ~, consonant~
cu temperamentul s~u cump~nit si
Costache Negruzzi (1808- rezervat. Public~ in revista Dacia
1868) - prozator, poet si dramaturg. Se nate la Trifestii-Vechi, judetul lasi, literar~ (1840) nuvela istoric~
1ntr-o familie din randul micii boierimi. Invat~, cu profesori parti• culari, Alexandru L~pusneanul, capodo•
greaca si franceza. Deprinde slovele rom~nesti de unul singur, dup~ cartea pera sa, oper~ de referint
lui Petru Maior, Istoria pentru nceputul rom~nilor fin Dachia, episod pentru nuvelistica rom~neasc~.
m~rturisit in scrierea sa Cum am ~nv~tat rom~neste. Impreun~ cu Vasile Alecsandri si
in 1821, datorit~ tulbur~rilor Mihail Kog~l• niceanu este
produse de miscarea eterist~, se refugiaz~ impreun~ cu familia in codirector, Tntre 1840
Basarabia, la Chisin~u. Aici il in• t~lneste pe Aleksandr Puskin, mare poet

I
rus, aflat Tn surghiun. Acest contact il marcheaz~ si contribuie la trezirea
dorintei de a scrie.
Reintors la lasi, incepe o
scoal~ unii spre altii, nu suferi, ci dede domniia iarsi lui Alixandru vod~
si 1842, al Teatrului National din L~pusneanul. lar Stefan vod~, daca omor~ pre Dispot vod~ la Suceava si
lasi. Fire conservatoare, nu se im• b~tu pre Mircea
plic~ al~turi de prietenii s~i moldo•
veni, 1n Revolutia de la 1848, consi• vod~ la Milcov, s~ intoarse la lasi $i gtind ca
oameni
s~ trimit~ boieri si
der~nd c~ aezarea vietii nationale de tar~ la imp~ratul, s~-i ceaie steag, venir~-i ol~carii de-i dede domniie
trebuie f~cut~ printr-o evolutie or• veste, cum ieste dat~ lui Alixandru vod~ si el au venit la Br~ila si s~ g~•
ganic~.
In anul 1857 editeaz~
volumul
s~teste ca s~ mntre in tar~. Intelegndu de aceasta, Stefan Tomsa vod~

sf~tui cu boierii s~i ce vor face si afla• r ca s trimit~ s~ marg~ la

P~catele tineretelor (o selectie a
scrierilor sale de p~n~ atunci), Alixandru vod~ oameni jurati de la tar~, s~-i
structurat in patru p~rti: Amintiri spuie c~ tara nu-l va, nici-l iubescu si de acolo s treac~ la imp~rtie si
de junete, Fragmente istorice, p~n nu le va veni r~spunsul, s~
Neghin
$i p~l~mid~, Negru pe alb -•
Scrisori la un prietin. Bolnav,
scrie tot mai putin fin ultimii ani ai
vietii. In
1867 este ales membru al
Societtii
Academice
Rom~ne.

A doua domnie a lui

Alixandru vod~ L~pusneanul,
carile apoi au t~iat 47 de
boieri, 7072

hntr-aceia vreme mnteleg~ndu

sultan Suleiman ~mp~ratul
turcescu de at~ta amestec~turi ce
s~ fac in tara Moldovei si s~
 - Doamne, zise un aprod - Bine-ati venit, boieri! zise acesta silindu-se a z@mbi.
apropiindu-se, niste boieri - S~fii M~ria Ta s~n~tos, r~spunser boierii.
sosind acum cer voie sse - Am auzit, urmAlexandru, de b@ntuirile t~rii si am venit
inf~tiseze la M~ria Ta. s-o m@ntui; stiu c tara m-asteapt cu bucurie.
- Vie, rspunse S~ nu b~nuiesti, M~ria Ta, zise Motoc, tara este linistit~ si
Alexandru. poate Mria Ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; c~ci asa
Cur@nd intrarsub este obiceiul norodului nostru, sfacdin t@ntar, armasar.
cortul unde el sedea Pentru aceea obstia ne-au trimis pre noi s-ti spunem c
mncungiurat de boierii si norodul nu te vrea, nici te iubeste si M~ria Ta s te intorci
cpitanii si, patru boieri, din mnapoi ca...
care doi mai b~tr@ni, iar - Dac~ voi nu m vreti, eu v~ vreu, r~spunse
doijuni. Acestii erau vornicul Lpusneanul, a cruia ochi scantier ca un fulger, si dac voi
Motoc, postelnicul Veverit, nu m iubiti, eu v iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori
sptarul Spancioc si Stroici. far voia voastr. S~
Apropiindu-se de m-ntorc? Mai degrab-si va mntoarce Dun~rea cursul
Alexandru-Vod~, se ind~r~pt! A! Nu mvrea tara? Nu m vreti voi, cum int~leg?
mnchinarpnlapm@nt - Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi suntem
, datori
f a-ti spune adev~rul. Boierii sunt hotr@ti a pribegi la unguri, la
r lesi si la munteni, pe unde au toti rude si prieteni. Vor veni cu
osti streine si vai de biata tar c~nd vom avea rzboaie ~ntre noi
a sipoate
- si Mriei Tale nu-i va fi bine, pentru c domnul Stefan
Tomsa...
i
- Tomsa! El te-au inv~tat a vorbi cu at~t d@rzie? Nu stiu
cine m opreste s nu-ti sf~rm m~selele din gur cu
s buzduganul acesta, zise apuc@nd mciuca de arme din m@na lui
~ Bogdan. Tic~losul acel
r de Tomsa v-au
u mnv~tat...?
t - Tic~los nu poate fi acel ce s-au ~nvrednicit a se numi
a unsul lui Dumnezeu, zise Veverit.
- Au doar nu sunt si eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-
p ati jurat si mie credint, c~nd eram numai stolnicul Petre? Nu
o m-ati ales voi? Cum au fost obl~duirea mea? Ce sange am
a v~rsat? Care
l s-au fntors de la usa mea, f~r~ s castige dreptate si
m@ngaiere? Si
a
~ns, acum nu m~ vreti, nu m iubiti? Ha! ha!
ha!
d R~dea; muschii i se suceau in r~sul acesta si ochii lui
u hojma clipeau.
p - Cu voia M~riii Tale, zise Stroici, vedem c mosia
noastr a
o scad de isnoav~ ~n c~lcarea pg@nilor. Cand ast negurde
b turci
i va pr~da si va pustii tara, pe ce vei domni M~ria
c Ta?
e - Si cu ce vei stura lcomia acestor cete de pg@ni ce
i aduci cu M~ria Ta? ad~ogi Spancioc.
. - Cu averile voastre, nu cu banii tranilorpre care-ijupiti
voi. Voi mulgeti laptele trii, dar au venit vremea s v mulg si
eu pre voi. Destul, boieri! ssefereascs nu dau peste el, de nu vrea sfac din ciolanile
~ntoarceti-v si spuneti celui lui
ce v-au trimis, ca surle si din pelea lui cptuseal~ dobelor
mele.
v~zand c~ el venea cu mnsusi
Boierii iesir ma@hniti; Mo toc rmase. mnvoirea Portii; pe de alta,
- Ce-ai rmas? intrebLpusneanul. sfiindu-se a se intoarce f~r
- Doamne! Doamne! zise Mo toc, czand in genunchi, nu nicio isprav~ la Tomsa,
ne pedepsi pre noi dup~ fr~delegile noastre! Ad~-ti aminte c cerur voie s rm@ie a-l
esti mntovrsi. Acesta era
pm@ntean, ad-ti aminte de zisa scripturei si iart gresitilor planul lui Motoc ca s se
ti! Crut~ pre biata tar. Doamne! sloboade ostile aceste de poat lipi de
pg@ni; vinnumai cu c@ti moldoveni ai pe l@ngMria Ta si L
noi chizesluim p
c un fir de pr nu se va cl~ti din capul In~ltimei Tale; si de-ti u
vor s
trebui osti, ne vom ~narma noi cu femei si copii, vom rdica tara n
in e
picioare, vom rdica slugile si vecinii nostri. Incredi-te ~n a
noi! n
- Sd m~-ncred ~n voi? zise Lpusneanul intelegand planul u
lui. Pesemne g@ndesti c eu nu stiu zictoarea moldoveneasc: l
~Lupul prul schimb~, iar n~rabul ba?". Pesemne nu v
cunosc eu si pre .
tine mai v@rtos? Nu stiu, cfiind mai mare peste ostile mele, cum
V
ai vzut c~ m-au biruit, m-ai lsat? Veverit ~mi este vechi
o
dusman,
i
dar incai niciodat nu s-au ascuns; Spancioc este inc tanr,
a
in
inima lui este iubire de mosie; ~mi place a privi sumetia lui, pre l
care nu se sileste a o tinui. Stroici este un copil, care nu
i
cunoaste inc
pre oameni, nu stie ce este ~mbunarea si minciuna; lui i se par s
c toate paserile ce zboar se m@nanc~. Dar tu, Motoace? e
invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, ai vandut
pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa; d
spune-mi, n-asfi un n~tr~u de frunte, c@nd m-as increde in e
tine? Eu te iert fns, c-ai t
indr~znit a crede c iar m vei putea insela, si ~ti f~gduiesc e
c .
sabia mea nu se va m@nji mn s@ngele tu; te voi cruta, cci ~mi
esti [
trebuitor, ca s~ m mai usurezi de bl~st~murile norodului. Sunt .
alti tr@ntori de care trebuie cur~tit stupul. .
Motoc srut m@na, asemenea c@nelui care, ~n loc .
smusce, ]
linge ma@na care-l bate. El era mult~mit def~gduinta ce
castigase; I
stia cAlexandru-od a saib nevoie de un intrigant precum
era el. Deputatii erau porunciti de Tomsa, ca neputand ~nturna
I
pre Lpusneanul din cale, s-si urmeze drumul la I
Constantinopol,
unde, prin jalobe si dare de bani, s mijloceast mazilirea lui. Capul lui
Dar Motoc
vrem...
 nu-l lase pre Alixandru vod ca
De cu sear se fcuse de stire tuturor boierilor sse s
adune a doua zi, fiind srbtoare, la mitropolie, unde era intre in
sfie si domnul, ca s asculte liturghia si apoi s vie tar~.
Deaca au mersu solii Tomsii
spr@nzeasc la curte.
si-i i-au spus, zic s~ le fie zis
Cand sosi Alexandru-Vod~, sf@nta slujb incepuse si Alixandru vod~: ~De nu m~ vor, eu
boierii ii
erau toti voiu pre ei $i de nu m iubescu,
adunati. eu
fi iubescu pre d~nsii si tot
Improtiva obiceiului s~u, L~pusneanul, in ziua aceea, era voiu
~m• br~cat cu toat pompa domneasc~. Purta corona merge, ori cu voie, ori f~r~ voie"
Paleologilor si peste dulama polonezde catifea stacosie, avea Decii pre soli i-au oprit si au trimis
cabanita turceasc. nicio arm nu avea alta dec~t un micjunghi cu hochimurile imp~ratului la t~tari,
plselele de aur; iar pintre bumbii dulmii se zrea o zea de de au acoperit tara ca un
roiu, pr~dndu si arz~ndu. De alt
s@rm.
parte el au ~ntrat cu turcii si cu
oastea ce au avut l~ng~ sine.
V~z~ndu Tomsa vod~ c~ ~mpotriva
acei puteri nu va putea sta, cu
sfetnicii s~i, cu Motoc vornicul si
Veverit postelnicul si cu Spanciog
sp~tar, au trecut in Tara Lesasc
si s-au asezat la Liov, dup ce
au domnitu 5 s~pt~m~ni.
(Grigore Ureche, Letopisetul
T~rii Moldovei)

hochim, s.n. (inv.) -- ordin scris

din partea sultanului.

Dupce a ascultat sf. slujb, s-a coborat
din strand, s-a ~nchinat pe la icoane si,
apropiindu-se de racla sf Joan cel nou, s-a
plecat cu mare sme•
renie si a s~rutat moastele sf~@ntului. Spun c
n gloatei. C~ci desi era necontenite jalobele
minutul acela el era foarte galben la fat si
c sau nu rspundea, sau nu le asculta.
racla sfantului arfi
tresrit.
Dupaceasta, suindu-se iarsi mn strand,
se
~nturn~ c~tr boieri si
zise:
~Boieri dumneavoastr~d! De la venirea mea
cu a doua domnie si pn astzi, am artat
as•
prime c~tre multi; m-am artat cumplit, ru,
v~rsand s@ngele multora. Unul Dumnezeu stie
de
nu mi-a prut ru si de nu m ciesc de
aceasta;
dar dumneavoastr stiti c m-a silit numai
do•
rinta de a vedea contenind g@lcevirile si
v@nz~rile unora si altora, care tinteau la r~sipa
trii si la peirea mea. Ast~zi sunt altfel trebile.
Boierii si-au
venit ~n cunostiint; au vzut c turma nu
poatefi
f~rpstor, pentru czice m@ntuitorul: ,Bate-
voi
p~storul, si se vor ~mprstia
oile."
Boieri dumneavoastr~! S~ tr~im de acum
in pace, iubindu-ne ca niste frati, pentru c
aceasta
este una din cele zece porunci: S iubesti pre
aproapele tu ca insusi pre tine si s ne
iertm unii pre altii, pentru c suntem
muritori, rugn•
du-ne Domnului nostru Isus Hristos - ~si
f~cu cruce - s ne ierte nougresalele, precum
iertm
si noi gresitilor
nostri."
Sf@rsind aceast des~ntat cuv@ntare,
merse
fn mijlocul bis~ricii si, dup ce se ~nchin~
iar~si,
se ~nturnspre norod mn fat~, in dreapta st~n•
si fni
ga, zicand:
Act cu pecetea voievodului
Stefan Tomsa
el din ~mp~carea aceasta nu astepta vreun bine,
nici prepunea vreun r~u. Norodul se ~nvoia cu
obl~duirea lui Alexandru-Vod; c@rtea numai
asupra ministrului s~u Motoc, care ~ntrebuinta
creditul ce avea de la domn, spre fmpilarea
obstiei pentru j~fuirile lui Motoc, Lpusneanul
Ceasul pr@nzului apropiindu-se, boierii
in•
cepur a veni cl~ri, mntov~r~siti fiestecare
de c@te dou-trei slugi. Luau seam ins c
curtea
era plinde lefecii inarmati si cpatru tunuri
sta
~ndreptate spre poart; dar socoteau
csuntpuse pentru a serba, de obicei,
ceremonia prin salve. Unii poate csi
prepuneau vreo curs, dar odat
~ntrand, nu se mai putea mnturna; cci
portile erau str~juite si pzitorii porunciti a
nu lsa s ias nime.
Adun@ndu-se boierii, 47 la numr,
L~pusneanul
se puse ~n capul mesii, av@nd ~n dreapta pre
logo• ftul Trotusan si in st@nga pre vornicul
Motoc. Incepur a zice din surle; si bucatele se
aduser pe mas.
in Moldavia, pe vremea aceea, nu se intro•
dusese inc moda m@ncrurilor alese. Cel
mai mare ospt se cuprindea ~n c@teva feluri
de bu• cate. Dup borsul polonez, veneau
m@ncri gre• cesti ferte cu verdeturi, care
pluteau ~n unt; apoi
pilaful turcesc si, in sf@rsit, fripturile
cosmo•
polite. Panza mesii si servetele erau de
filaliu
tesute ~n cas~. Tipsiile pe care aduceau
bucatele, talgerile si p~harele erau de argint. Pe
l~ngp•
 - Iertati-m, oameni buni si boieri
dumnea•
voastr~
! si la spatele fiestecruia boier dvorea c@te o
- Dumnezeu s te ierte, M~ria Ta!
r~spun•
ser toti, afar de doijuni boieri ce sta
ganditori, rzmati de un morm@nt l~ng us,
ins nime nu le-a luat seama.
Lpusneanul iesi din biseric, poftind
pre boieri s vie ca s ospteze ~mpreun; si
~nc~le•
c@nd, se mnturn~ la palat. Toti se
mmpr~stiar~.
- Cum iti pare? zise unul din boierii
care i-am vzut c nu iertase pre Alexandru-
Vod~.
Te sf~tuiesc s nu te duci ast~zi la
dansul
la mas, r~spunse cellalt; si se amestecar
fn
norod. Acestia erau Spancioc si
Stroici.
La curte se f~cuse mare gtire pentru
osp~•
tul acesta. Vestea se mmpr~stiase c domnul
se
imp~case cu boierii; si boierii se bucurau de o
schimbare ce le da ndejde c vor putea
ocupa
iarsi posturi, ca sadune nouavutii din
sudoa•
rea tranului. Cat pentru norod, el era
indiferent;
- A! voi ocr@ti pre domnul vostru!
strig acesta; la ei, fl~c~i!
In minut, toti slujitorii de pe la spatele bo•
ierilor, scotand junghiurile, ~i lovir; si alti
os• tasi, adusi de cpitanul de lefecii, ~ntrar~ si
n• pustir cu sabiile in ei. C~t pentru
Lpusneanul, el luaspre Motoc de mansi se
tr~ses lang o fereastr deschis, de unde
privea mcel~ria ce
~ncepuse. El radea; iar Motoc, silindu-se a r@de
ca splacst~p@nului, simtea prul zburlindu-
i-se pe cap si dintii s~i cl~nt~ind. Si cu
adevrat era groaz a privi aceast
scen s@ngeroas. Inchipuiasc-si cineva
mntr-o sal de cinci st~n• jini lung si de
patru lat, o sut si mai multi oameni ucigasi
si hot~r@ti spre ucidere, cali si os@nditi,
lupt@ndu-se unii cu furia desn~dejdei si altii
cu aprinderea betiei. Boierii, neavand nicio
grij, surprinsi mis~leste pe din dos, f~r~
rete sta asezate ~n rand mai multe ulcioare
pan•
tecoase, pline de vin de Odobesti si de Cotnar
slug~, care dregea. Toate aceste slugi erau
inarmate.
In curte, pe lang doujunci si patru
ber• beci fripti, erau trei poloboace
desfundate, pline cu vin; slujitorii m@ncau si
beau; boierii m@ncau si beau. Acum capetele
incepuser a se ~nfierban•
ta: vinul ~si f~cea lucrare. Boierii mnchinau si
urau
pre domn cu vivate zgomotoase, la care
rspun•
deau lefeciii prin chiote si tunurile prin
bubuit.
Acum era aproape a se scula de la mas,
c~nd Veverit~ radic~ paharul si mnchinand zise:
- S~ tr~iesti intru multi ani, mria-ta! s~
stp@nesti tara in pace si milostivul Dumnezeu
s~ te intreasc in g@ndul ce ai pus de a nu
mai strica pre boieri si a b@ntui norodul...
N-apuc s sf@rseasc, cci
buzduganul armasului lovindu-l drept ~n frunte,
il obor~ la pmant.
arme, c~deau f~r-a se mai mmprotivi. Cei mai
b~tr~ni mureau f~c@ndu-si cruce; multi ~ns~
din cei mai juni se aprau cu turbare;
scaunele, talgerele, tac@murile mesii se fceau
arme in m@na lor; unii, desi r~niti, se
inclestau cu furie de g@tul
ucigasilor si, nesocotind ranele ce priimeau,
~i
str@ngeau pn-~i n~duseau. Dac vreunul
apuca
vreo sabie, ~si vindea scump viata. Multi
lefecii
perir, dar in sf@rsit nu mai rmas niciun
boier viu. Patruzeci si septe de trupuri zceau
pe par• chet! In lupta si tr@nta aceasta, masa se
rstur• nase; ulcioarele se sprses~r si vinul
amestecat cu sange f~cuse o baltpe lespezile
salei.
Odat cu omorul de sus, incepuse
uciderea si mn curte. Slugile boierilor, vz@ndu-
se lovite fr~ veste de soldati, plecar~ defug.
Putini care scapar cu viat, apucand a s~ri
peste ziduri, das larm~ pe la casele boierilor;
si invit@nd pre alte slugi si oameni boieresti,
burzuluiser no• rodul si tot orasul alergase
la poarta curtii, pre care ~ncepuse a o tia cu
securile. Ostasii ametiti de betief~ceau numai o
slab~mprotivire. Gloata se fnt~rta din mult in
mai mult.
Lpusneanul, pre care ~l ~nstiintase de
por• nirea norodului, trimise pre armasul s-i
~ntrebe ce vror si ce cer? Armasul iesi.
- Ei, vornice Motoace, zise apoi inturn~ndu-se
spre acesta, spune, n-am f~cut bine c m-
am m@ntuit de rii acestii si am scpat tara de
o sa r@ie?
- Mria Ta, ai urmat cu mare
mntelepciune, rspunse m@rsavul curtezan; eu
de mult aveam de gand s~ sf~tuiesc pre M~ria
Ta la aceasta, dar v~d c~ ntelepciunea M~riei
Tale au apucat mai
nainte si ai f~cut bine c i-ai t~iat; pentru
c... fiindc~... era s...
- V~id c armasul int@rzie, zise
Lpusneanul curmandpre Motoc, care se
~nv~lmsea in vorb~. [mi vine sporuncesc
sdeie cu tunurile in pros•
timea acea. Ha, cum socoti si
dumneata?
- Asa, asa, s-i ~mproaste cu tunurile;
nu-i vro pagub c-or muri c@teva sute de
mojici, de vreme ce au perit at@ta boieri. Da,
s~-i omoare de istov.
- M-asteptam s-aud asemene r~spuns,
zise cu ot~r@re L~pusneanul, dar s vedem
int~i ce vror. ..
In vremea aceasta, armasul se suise pe
poarta curtii si, f~cand semn, strig:
- Oameni buni! M~ria Sa vod~ intreab~ ce
vreti si ce ceriti? si pentru ce ati venit asa cu
zurba?
Prostimea rmascu gura c~scat. Ea nu
se astepta la asemenea mntrebare. Venise f~r
sstie pentru ce au venit si ce vrea. Incepu a
se strange
in cete, cete, si a se ~ntreba unii pe altii ce s
cear. In sf@rsit mncepur a striga:
- S~ micsureze d~jdiile! - S nu ne
zap•
ciasc
!
- S~ nu ne mai ~mplineasc~! -- S~ nu ne
mai j~fuiasc!
- Am r~mas sraci! -- N-avem bani! -
Ne
i-au luat toti Motoc! - Motoc! Motoc! - El ne
beleste si ne pradd! - El sf~tuieste pre vodd! -
Sd moar!
- Motoc smoar! - Capul lui Motoc
vrem! Acest din urm cuv@nt gs@nd un
eho ~n
toate inimile, fu ca o schinteie electric.
Toate glasurile se f~cur~ un glas si acest glas
striga: Capul lui Motoc vrem"
- Ce cer? intreb~ L~pusneanul, v~zand
pre armasul ~ntrand.
- Capul vornicului Motoc, rspunse.
- Cum? ce? strig acesta srind ca un om
ce calcpe un s~rpe; n-ai auzit bine, fartate!
vrei s suguiesti, dar nu-i vreme de sag. Ce
vorbe sunt aceste? Ce s~fac~ cu capul meu? ~ti
spun c esti
surd; n-ai auzit
bine!
 - Ba foarte bine, zise Alexandru-Vod~, striga in gura mare: ~S ne deie pre
as• Motoc!
cult singur. Strigrile lor se aud de Capul lui Motoc
aici. vrem!"
In adevr, ostasii nemaimmprotivindu-se, - Oh! p~c~tosul de mine! strig~
tic~losul. Maic~ precuratfecioar, nu m~
norodul ~ncepuse a se ctra pe ziduri, de lsa s~ mpr•
unde
f~r' de niciun pstor, au intrat intr-~nsii, de-i snopiia si-i junghiia, nu
numai boierii, ce si slu• jitorii. Nici alegea pre cei vinovati, ci unu/ ca a/tu/ ii
punea suptu sabie, c~dea multime, dipre z~brele s~riia afar~, de-si fr~ngiia
picioarile. Si au perit atunci 47 de boieri, f~r~ alt curte, ce nu s-au b~gat
in sam~. Si asa dup~ at~ta nedumnezeire, fi priia c~ s-au r~scump~rat
inima.
(Grigore Ureche, Letopisetul
T~rii Moldove)

Pune s~ deie cu tunurile

fntr-~nsii...

C~ndu au omor~t
Alixandru vod~ 47 de
boieri

Alixandru vod~ daca s-au cu•

r~tit de toat~ grija denafar~ si au
adus pre doamna sa Roxanda $i
pre fiii s~i din Tara Munteneasc~,
au vrut s~ s~ cur~tasc si de
vr~jmasii
si cei din cas, pre carii
prepusese
el c~ pentru viclesugul lor au fost
scos din domnie s-au ~nvtatu cu
tain~ intr-o zi lefeciii s~i, pe carii
au avut streini, de i-au supus in
curte cea
domneasc, in lasi. Si i-au
chiematu
pre obiceiul boierilor la curte
carii
fr nicio grij~ si de primejdie ca
aceia neg~ndindu-s, daca au
mntrat in curte, slujitorii, dup~
inv~t~tur~ ce au avut, mnchis-au
poarta si ca niste lupi intr-o turm~
pdesc!... Dar ce le-am v@nz@ndu-mi oastea lui Anton Sechele si mai pe urm ls@ndu-
f~cut eu oamenilor acestora? m si trecnd in partea Tomsii.
N~sctoare de Dumnezeu, - Oh! nenorocitul de mine! strig~ Motoc smulgndu-si barba,
scap-m de primejdia cci de pe vorbele tiranului mntelegea cnu mai este scpare
aceasta si mjur sfac o pentru el. Incai l~sati-msmduc s~-mi pun casa la cale! fie-
biseric, spostesc c@t voi v~ mil~ de jup@neasa si de copilasii mei! l~sati-m~ s
mai av~ zile, sferec cu argint mspoveduiesc!
icoana ta cea f~ctoare de Si pl@ngea, si tipa, si suspina.
minuni de la monstirea - Destul! strig Lpusneanul, nu te mai boci ca o muiere!
fii roman verde. Ce s te mai spoveduiesti? Ce-i sspui
Neamtului!... Dar, mi• lostive
duhovnicului? c esti un talhar si un v@nz~tor? Asta o stie
doamne, nu-i asculta pre niste toatMoldova. Haide!
prosti, pre niste mojici. Pune luati-l de-l dati norodului si-i spuneti c~ acest fel
s deie cu tunurile mntr-mnsii... pl~teste
S moar toti! Eu sunt boier Alexandru-Vod~ celor ce prad
mare; ei tara.
s Indat~ armasul si capitanul de lefecii incepur a-l tar@i.
u Tic~itul boier rcnea cat putea, vrand s~ se improtiveasc~; dar
n ce puteau btr@~nile lui m@ni ~mprotiva acelor patru brate
t zdravene care-l trgeau! Vrea sse sprijineasc in picioare, dar
se ~mpedeca de trupurile confratilor si si luneca pe s@ngele ce
n
se inchegase pe lespezi. In sf@rsit puterile ii slbir~, si satelitii
i
tiranului, duc@ndu-l pe poarta curtii mai mult mort decat viu, fl
s
~mbrancir ~n multime.
t
Tic~losul boier czu in bratele idrei acestei cu multe capete,
e
care intru o clipal~ il f~cu buc~ti.
p - lat~ cum plteste Alexandru-Vod la cei ce prad tara!
r ziser~ trimisii
o tiranului.
s - S~ tr~iasc~ Mria Sa vod~! r~spunse gloata. Si mult~min•
t du-se de astjertf~, se
i ~mpr~stii.
! In vreme ce nenorocitul Motoc perea acest fel,
- Prosti, dar multi, Lpusneanul porunci s rdice masa si s~ str@ng tac@murile;
r~spunse Lpusneanul cu apoi pus s~ r~teze capetele ucisilor si trupurile le aruncpe
s@nge rece; s omor o fereastr~. Dup aceea, luand capetele, le as~z in mijlocul
multime de oameni pentru un mesii pe incet si cu
om, nu ar fi pcat? Judec randuial, puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt si pe a
dumneata singur. Du-te de celor mai mari deasupra, dup neam si dup ranguri, pn
mori pentru binele mosiei ce f~cu o piramid de patruzeci si septe cp~tine, varful cria
dumitale, cum se mnchia prin
ziceai mnsuti cand mi spuneai capul unui logof~t mare. Apoi, spl~ndu-se pe m@ni, merse la o
c nu m vrea, nici m us l~turalnic, trase zvorul si drugul de lemn care o mnchidea
si mntr~ fn apartamentul doamnei.
iubeste tara. De la inceputul tragediei acestia, doamna Ruxanda,
Sunt bucuros c-ti
r~splteste norodul slujba nestiind nimic de cele ce se petreceau, era ingrijit. Ea nu
ce mi-ai f~cut, putea afla pricina, zgomotului ce auzise, cci, dup obiceiul
vremii de atunci, femeile nu ieseau din apartamentul lor si
slujnicele nu puteau a se
risca n mijlocul unei ostimi ce nu cunostea ce este disciplina.
Una
din ele, mai mndrzneat, iesind, auzise vorb~ c este zurba Buna doamn, tem@ndu-se
asupra lui vod si adusese aceast veste stpnei sale. de furia norodului, era
spriat, si
c@nd a mntrat Alexandru, a gsit-o rug@ndu-se dinaintea nu judece c rzboiul si
icoanei, avand copiii pe lang dansa. venirea ostilor strine arfi fost
- A! strig ea, slav~ Maicei Domnului c~ te v~d! Mi-au peirea patriei.
fost Lpusneanul le scrisese
tare in mai multe randuri ca s
vie, leg@ndu-se prin cele mai
fric. mari jurminte c nu le va
- Pentru aceea, precum ti-am fgduit, ti-am g~tit un leac face nimic,
de fric. Vin~ cu mine, doamn. dar ei stiau cat pretuieste
- Dar ce tipete, ce strigri se auzeau? jurm@ntul lui. Ca s-i
- Nimic. Slujitorii s-au fost luat la sfad, dar s-au linistit. privigheze mai de aproape, se
Zi• mut fn cetatea Hotinului,
c@nd aceste, lupre Ruxanda de m@nsi o aduse in pre care o ~ntri mai cu
sal~. osbire; ins aici se boln~vi
Intru vederea grozavii privelisti, ea slobozi un tipet strasnic de langoare. Boala f~cu
si lesin. rpezi fna• intiri si in cur@nd
- Femeia tot femeie, zise Lpusneanul z@mbind; in loc s tiranul se v~zu la usa
se morm@ntului.
bucure, ea se sparie. Si luand-o fn brate, o duse ~n In delirul frigurilor, i se
apartamenturile ei. Apoi inturn@ndu-se iarsi ~n sal~, gsi pre prea c vede toate
cpitanul de lefecii si pre armasul astept@ndu-l. jertfele cruziei
- Tu pune s arunce peste zid hoiturile c~inilor acestora, sale, fioroase si
iar amenintitoare, ingrozindu-l si
titvele lor s~ le insire pe zid, zise lefeciului. lar tu, adres@ndu- chem@ndu-l la ju•
se c~tre armas, s-mi pui m@na pe Spancioc si pe Stroici.
Ins~ Stroici si Spancioc erau acum aproape de Nistru.
Gonasii
~i ajunser tocmai c@nd treceau
hotarul:
- Spuneti celui ce v-au trimis, strig ctr ei Spancioc, c
ne
vom vedea pn-a nu
muri!

IV
De m~ voi scula, pre multi am s~ popesc si eu...

Patru ani trecuser de la scena aceasta, ~n vremea

crora Alexandru-Vod~, credinciosfgduintei ce dase doamnei
Ruxandei, nu mai tiese niciun boier. Dar pentru ca s nu uite
dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenesti, nscocifeluri
de schingiuiri.
Scotea ochi, tia m@ni, ciuntea si seca pe care avea
prepus;
ins~ prepusurile lui erau prelnice, cci nime nu mai cuteza a
c@rti cat de putin.
Cu toate aceste, era nelinistit, cci nu putuse pune m@na
pe
Spancioc si pe Stroici, care sedeau la Camenit, asteptand si
pan• dind vreme. Desi avea doi gineri grafi cu mare influint la
curtea Poloniei, era ingrijit de acesti doi boieri, s nu invite
pre poloni, care nu cutau decat pretexte, spre a intra ~n
Moldavia; dar acesti doi rom@ni erau prea buni patrioti ca s
 reasc~. Decii v~z~ndu-l ei lesin~n•
du si mai multu mortu dec~t viu, du•
p~ cuv~ntul lui, l-au c~lug~rit si i-
au pus nume de c~lug~rie
Pahomie. Mai apoi, daca s-au
trezit si s-au
v~zut c~lugr, zic s~ fie zis c~ de
s
va scula, va popi si el pre unii.
Mai
M~cel~rirea boierilor la festinul apoi episcopii si boierii
L~pusneanului inteleg~ndu acestu cuv~ntu si mai
(litografie de A. Asachi) cu denadin• sul Roxanda,
doamn~-sa, temn• du-s~ de un
cuv~ntu ca acesta, carile era de a-I
si crederea, stiind
ct groaz~ si moarte f~cus~
De moartea lui Alixandru vod~ L~pusneanul, 7076 mai nainte in boierii si,
tem~ndu-s~
Alixandru vod c~zu in boal~ grea si-s cunoscu moartea si chiem~ doamn~-sa s~ nu pat~ mai
r~u dec~tu altii, l-au otr~vit si au
episcopii si boierii si toat~ curtea, de i-au inv~tat inaintea mortii si le-au
ar~tat moan pre fiiu-s~u Bogdan vod~, ca s~-I puie pre urma lui la m~•
murit. Si cu cinste l-au ~ngropatu
domnie. far el, daca au umplut trei• in n~stirea sa, Slatina, ce ieste
spr~zece ani i pol a domniei sale, $i cei dint~i si cei de apoi, au r~posat. de d~nsul zidit~.
Zic unii c~ si moartea lui Alixandru vod~ au fost cu ins~l~• ciune, Acestu Alixandru vod, zic
cum c au fost scot~ndu ochii oa•
c~ el mai nainte de moartea lui, vz~ndu-s~ in boal~ grea ce zcuse si
menilor si pre multi au slutit 1in
neav~ndu n~dejde de a mai firea viu, au l~sat cuv~ntu epis• copilor si
domniia lui.
boierilor, de-I vor vedea c~ ieste spre moarte, iar ei s-I c~lug•
(Grigore Ureche, Letopisetul
T~rii Moldovei)
decata Dumnezeului drepttii. In desert se mnghettru• pul, ~nc@t mitropolitul si
in• episcopii, crezand c~ se sf@rs~ste, il
viirtea fn patul durerii, ciici nu putea afla c~lugrir~, puindu-i nume Paisie, dupre numele
ragaz. Petru, ce avea pn-a nu se face domn.
Chemiind pre mitropolitul Teofan, pre Dupaceasta, salutandpre doamna
episcopi si pe boieri si spuindu-le c se Ruxanda de regent in vremea minorittei
simte sosit la sfarsitul vietii, fsi ceru iertare de fiiului ei, pro• clamarpre Bogdan de domn.
la toti, umilindu-se; pe urm~i rugslefie Apoi mndatporni• r~ stafete pe la boierii din
mil defiiul tarsi emigrati si pe la capitanii ostilor.
su Bogdan, pre care fl las~ mostean scaunului Abia amurgise c@nd Stroici si Spancioc
si sosir.
s~-l ajute cci, fiind in fraged~ varst, Desc~lecand pe la gazde, alergar~ cu
incun• prip la cetate. Cetatea era mut si pustie ca
giurat de puternici vrjmasi, nu se va put~ un mor• m@nt de uries. Nu se auzea dect
apra nici pre sine, nici pre tar, de nu va fi murmura valu• rilor Nistrului, ce izbea regulat
unire ~ntre boieri si de nu vor av~ dragoste si st@ncoasele ei coaste, sure si goale si strig~tul
supunere ctr domn. monoton a os• tasilor de straj, carii ~ntru
- Cat pentru mine, urma zice, de m~ voi lumina crepusculului se zreau rzmatipe
si lungile lor lance. Suindu-se in palat, ~i cuprinse
ridica din boala aceasta, sunt hot~rat a m nu putin mirare ne~ntalnind pre nime; in
duce sfarsit, o slug le art camera
la clugrie in monstirea Slatina, unde s~ bolnavului. Voind s ~ntre, auzirun mare
m spsesc, c~te zile ~mi va mai lsa zgomot si se oprir ca s~ asculte.
Dumnezeu. Deci, v~ rog, p~rinti arhierei, de L~pusneanul se trezise din letargia sa.
m veti vedea aproape de moarte, sm Deschizand ochii, v~zu doi clugri
tundeti clugr... stand
Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile il apu• unul la cap si altul la picioarele sale, neclintiti
car~ si un lesin grozav ca moartea ~i ca
doustatuie de bronz; se uitpe dansul si se
vzu coperit cu o ras; pe cpt~iul su sta un Numele acesta fi aduse aminte de toate
potcap. cele ce se petrecuser. Sangele mntr-mnsul
Vru s r~dice mana, si se impedec~ in niste mncepu a ferbe si, sculandu-se pe jumtate:
me• - Ce pocitnii sunt aceste? strig. A! voi
tanii de lan. I se pru cviseazsi iarsi v jucati cu mine! Afar~, boaite! lesiti! c~pre
toti v
~nchise
omor! Si c~uta o armpe l@ng el, dar
ochii; dar redeschiz@ndu-i peste putin,
vzu negsind decat potcapul l azv@rli, cu manie
fn capul unui
acelesi lucruri, metaniile, potcapul,
clug~rii. c~lug
- Cum te mai simti, frate Paisie? il r.
Intru auzul strigrilor lui, doamna cufiiul
intreb~ ei, mitropolitul, boierii, slugile intrar toti n
unul din monahi, vz@ndu-l c nu odaie.
doarme. Chiar atunci cei doi boieri veniser si sta
ascult@nd la us.
- A! voi m-ati c~lug~rit, striga
Lpusneanul cu glas rgusat si sprios;
ganditi c veti scpa de mine? Dar s v
ias din minte! Dumnezeu
sau dracul m va ins~ntosa,
si...
- Nenorocite, nu huli! il curm
mitropolitul; uiti c esti ~n ceasul mortii!
Gandeste, pctosu• le, c esti monah; nu mai
esti domn! Gandeste c
prin hulele si strig@rile tale sparii pre
astfemeie nevinovat~ si pre acest copil in
care razem n~dejdea Moldaviei...
- Boait f~tarnic~! ad~og bolnavul,
zbu•
cium@ndu-se a se scula din pat; tac-ti gura;
c
eu, care te-am fcut mitropolit, eu te
desmitropo•
lesc. M-ati popit voi, dar de m voi ndrepta,
pre multi am s~popesc si eu! Iar pre c~teaua
asta voi s-o tai ~n patru bucti impreun cu
t@ncul ei, ca
s nu mai asculte sf~tuirile boaitelor si a
dusma•
nilor mei... Minte acel ce zice csunt clugr!
Eu
nu sunt c~lugr, sunt domn! Sunt Alexandru-
Vod~!... Sriti, fl~c~i! Unde-s voinicii mei?...
Dati! dati de tot! Eu vporuncesc. Ucideti-i pre
toti... Niciu• nul snu scape... A! m~-ndus!...
Ap! ap! ap! • si czu rsturnat pe spate,
h@rc@ind de turbare si de m@nie.
Doamna si mitropolitul iesir. La us~ ii
in•
tampinar Stroici si
Spancioc.
- Doamn! zise Spancioc apucand de
man pre Ruxanda, omul acesta trebuie s
moar nu• maidec@t. lat un praf, pune-l ~n O slug~ iesi.
butura lui... - Ce este? ~ntreb doamna.
- Otrav! strig ea, infior@ndu-se. - Bolnavul s-a trezit si cere ap si pre
- Otrav, urmSpancioc. De nu va muri fiiul s~u. Mi-au zis s nu m duc fr~ el.
in• dat omul acesta, viata M~riei Tale si a - Oh! vrea s-l omoare, rcni duioasa
copilului acestui este in primejdie. Destul a mum,
tr~it tat~l si destule a f~cut. Moar tat~l ca str@ngand cu furie copilul la
sscape fiiul. san.
- Nu-i vreme de stat in g@nduri, doamn, Amandoi boierii mntrar la bolnav.
adogi Spancioc. Ad-ti aminte de doamna lui Otrava inc nu ncepuse a-si face
Stef~nit-Vo d~ si alege fntre brbat si intre lucrarea.
Lpusneanul sta intins cu fata in sus, linistit,
fiiu.
- Ce zici, printe? zise srmana femeie, dar foarte slab. Cand intrar~ boierii, el
privi in•
~
in•
turn@ndu-se cu ochi lcr@mtori spre delung si necunosc@ndu-i, i ~ntreb~ cine sunt si
mitropo• ce voiesc?
litul. - Eu sunt Stroici, r~spunse acesta.
- Crud si cumplit este omul acesta, fiica - Si eu Spancioc, adogi celalalt; si
mea; Domnul Dumnezeu ste pov~tuiasc~. Iar aceea ce voim este ste vedem pn-a nu muri,
eu m~ duc s gtesc tot pentru purcederea cum ti-am fag~duit.
noastr cu noul nostru domn; si pre cel vechi, - Oh! vr~jmasii mei! suspinAlexandru.
Dumnezeu - Eu sunt Spancioc, urm acesta,
s-l ierte si s te ierte si pre tine. Zic~nd Spancioc pre care ai vrut s~-l tai, cnd ai ucis
aceste, 47 de boieri si care a scpat din ghearile tale!
cuviosul Teofan se dep~rt. Spancioc, a crui avere ai jfuit-o, ls@ndu-i
Ruxanda luun p~har de argint plin de femeia si copiii s cerstoreascpe la usile
ap, pre care-l aducea sluga; si apoi, crestinilor.
mahinaliceste si silit mai mult de boieri, ls
s cad~ otrava in
el. Boierii o impinser ~n camera bolnavului.
- Ce face? intreb Spancioc pre Stroici,
ca•
rele crpase usa si se uita.
- Intreab~ de fiiul s~u - zice c~ vrea
s~-l vad - cere de but - doamna tremur~ -
~i dpa• harul - nu vre s-l iaie.
Spancioc sri si scoase junghiul din
cing•
toare.
- Ba, il ia, bea... S-tifie de bine, M~ria
Ta! Rwxanda iesi tremur@nd~ si galb~nsi,
rzeman• du-se de prete:
- Voi s dati seam naintea lui
Dumnezeu, zise suspinand, c voi m-ati f~cut
sfac acest
pcat.
Mitropolitul veni.
- S~ mergem, zise doamnei.
- Dar cine va cuta de nenorocitul
acesta?
- Noi, rspunser~ boierii.
- Oh!p~rinte, ce m~fcusi sfac! zise
doamna ctr~ mitropolitul si se duse cu el
pl@ngand.
 - Ah! ce foc simt c m arde, strig cal~ilor
bolna• s~i.
vul, apuc@ndu-se cu m@nile de Acest fel fu sf@rsitul lui Alexandru
p@ntece. Lpus•
- Zi acum slobozeste, cci ai s mori. neanul, care ls o pat de s@nge in
Otra• istoria
va Moldaviei
lucreaz. .
- Oh! m-ati otr~vit, nelegiuitilor! La monastirea Slatina, zidit~ de el, unde e
Doamne! fie-ti mil~ de sufletul meu! O, ce ingropat, se vede si astzi portretul lui si a
foc! Unde-i doamna? Unde-i copilul meu? fa•
- S-au dus si te-au l~sat cu noi. miliei
- S-au dus si m-au lsat! m-au l~sat cu sale.
voi! Oh! omorti-m, s scap de durere! Oh!
injun• ghe-mtu, tu esti mai t@nr, fie-ti mil~!
scap-m de durerile ce m sf@sie! injunghe-
m~! zise, in• turn@ndu-se spre Stroici.
- Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in
sn•
gele cel pang~rit a unui tiran ca
I
tine.
Durerile cresteau. Otr~vitul se zbuciuma
~n convulsii.
- Oh! strig~, ~mi arde sufletul! oh! dati-
mi ap... dati-mi ceva s~ beu!
- lat, zise Spancioc, luand paharul
de
argint de pe mas; au rmas drojdiile otrvii.
Bea si te r~coreste!
- Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul stran•
gand
dintii.
Atunci Stroici fl apuc si-l tinu neclintit;
iar Spancioc, scot@nd cutitul din teac~, ~i
desclest cu v@rful lui dintii si ~i turnpe gat
otrava ce mai era in fundul pharului.
Lpusneanul, mugind ca un taur ce vede
trunchiul si securea ce a s~-l loveasc, voi
a se-nturna cu fata spre prete.
- Ce, vrei s nu ne mai vezi? ziser boierii.
Ba, se cade spre os@nda ta s ne privesti;
~nvat a muri, tu care stiai numai a omori.
Si apucan•
du-l am@ndoi, il tineau nemiscat, uit@ndu-se la
el cu o bucurie infernal si mustr@ndu-l.
Nenorocitul domn se zv@rcolea in
spasmele
agoniei; spumefcea la gur; dintii fi
scrasneau, si ochii s~i s@ngerati se holbaser;
o sudoare inghetat, trist a mortii
prevestitoare, iesea ca niste nasturi pe obrazul
lui. Dup un chin de
jumtate ceas, fn sf@rsit, si dete duhul in
m@nile
 DICTIONAR
spahiu, s.m. -- soldat din cavaleria otoman~
nogai, s.m. - denumire a statului t~tar creat la sf~rsitul secolului
al
XIV-lea (dup~ numele conductorului militar
Nogai)
curtezan, s.m. - (in text) curtean, om de la curtea domneasc~
Bijuterie a doamnei Neaga, aprod, s.m. (arh.) - dreg~tor al curtii domnesti
sotia lui Mihnea-Vod~ postelnic, s.m. - mare boier, membru al sfatului domnesc, care
avea
~n grij~ camera de dormit a domnitorului si organiza audientele la
acesta
sptar, s.m. - ~nalt dreg~tor la curtea domneasc~, ce purta la
festivit~ti sabia si buzduganul domnitorului
a b~nui, vb. - (in text) a-si face o idee gresit~, a se ~nsela
oblduire, s.f. - st~p~nire, conducere
hojma, adv. (reg.) - mereu
de isnoav, loc. adv. (pop.) - din nou, ~nc~ o dat~
negur, s.f. - (~n text, sens ~ni v.) multime
a ciocoi, vb. -- (~n text) a se purta slugarnic, a lingusi
logoft, s.m. mare dreg~tor ~n ierarhia boierilor rom~ni,
membru al sfatului domnesc
a dvorf, vb. (inv.) - a servi, a sluji la curtea unui domnitor sau
boier
a mantui, vb. - (~n text) a se debarasa, a sc~pa de cineva sau de
ceva neplcut
de istov, loc. adv. (nv.pop.) complet, cu totul
prost, adj. - (in text) simplu, de rand
a zapcii, vb. (mnv.) a ~ncasa cu forta d~rile
zapciu, s.m. (~nv.) - ~mputernicit cu str~ngerea d~rilor
a implini, vb. -- (in text) a asupri, a impila
tic~it, adj. - (in text, sens ~nv.) nenorocit, s~rman, n~p~stuit
a seca, vb. (arh.) - (in text) a ucide
graf, s.m. -conte
lingoare, s.f. (pop.) febr~ tifoid~
mostean, s.m. mostenitor
arhiereu, s.m. preot cu o pozitie ~nalt ~n ierarhia bisericeasc~
monah, s.m. - c~lug~r
Otr~virea
lui
L~pusne
anul
(litografie
de A.
Asachi)
 PUNCTE DE REPER

Nuvela Alexandru L~pusneanul, de Costache Negruzzi, pu•

blicat~ in nr. l al revistei Dacia literard (1840) sub titulatura
Scene istorice din cronicile Moldaviei, imediat dup~ articolul
programatic Introductie de Mihail Kog~lniceanu, reprezint
o capodoper~ a literaturii noastre de inspiratie istoric~. N~scut~
sub zodia romantis• mului, aceast~ scriere ~si p~streaz pan ast~zi
caracterul exemplar.
Inspirat din Letopisetul T~rii Moldovei de Grigore
Ureche,
nuvela lui Negruzzi ofer aspectul unei constructii de o mare
sim•
plitate, ca rezultat al unei tehnici superior elaborate, prin care
autorul
g~seste calea cea mai scurt~ si, implicit, cea mai fireasc~, ~ntre
pro• cedeu si efectul scontat: un caracter puternic, evidentiat pe
fondul relatiilor sale cu oamenii din jur, o intrig~ f~r mari
complicatii, o mare vioiciune a fnaint~rii actiunii, care d
substant~ dramatismului. Aceste tr~s~turi corespund definitiei
nuvelei, ~n general: un singur fir epic, o intrig riguros construit~,
un conflict concentrat, accent pe un personaj ~n jurul c~ruia
graviteaz~ ~ntreaga actiune.
Alexandru L~pusneanul pune ~n evident~ un conflict
funda•
mental, care, dintr-o perspectiv de mare generalitate, este Voievodul Petru Rares,
lupta tat~l doamnei
pentru putere. Momentele naratiunii au o succesiune gradat, Ruxanda
fiecare dintre cele patru capitole mncadr~ndu-se ~n structura
compo• zitional~ unitar~ a nuvelei. Personajele sunt bine
individualizate si complexe. L~pusneanul, figura central~, se
constituie ca un personaj viu, f~cut din lumini si umbre. Ura sa
~mpotriva boierilor are o motivare personal: vrea s~ pl~teasc~
pentru tr~darea acestora din prima sa domnie. Este tipul tiranului
care stie s~-si ascund~ g~ndu• rile sub o masc~ bine compus~.
Pentru prima dat~ in literatura roman~, Negruzzi prezint,
cu
mare art~, psihologia personajului colectiv, a masei. In capitolul al
III-lea al nuvelei, demonstratia prozatorului este magistral~. Sub
efectul unui stimul exterior (aflarea vestii m~celului), pe fondul
unor latente nemultumiri anterioare, multimea asalteaz~ palatul
domnesc.
Interesul personal exprimat de fiecare (micsorarea d~jdiilor, ~ni •
cetarea ~ncas~rii cu forta a d~rilor, oprirea jafului) cedeaz~ ~in fata Sentimentele exprimate de
celui colectiv, n~scut brusc. Sugestia c~ Motoc ~l sf~tuieste pe mas au un dublu caracter: pe
vod~ se impune instantaneu si stabileste noua orientare a masei. de o parte, ele sunt foarte
Perso• simple, iar, pe de alta,
nalitatea constient~ a individului se anuleaz~ rapid si exagerate. Multimea nu
multimea actioneaz~ dintr-odat~ ca o singur~ fiint~: - Motoc s~ are acces la nuante; prin
moar! • sugestie si contagiune mental
Capul lui Motoc vrem! Acest din urmcuv~nt gsand un eho in orice sentiment ~si m~reste
toate forta ~ntr-un mod impresionant.
inimile, fu ca o scanteie electric~. Toate glasurile sef~cur un Orice suspiciune devine
glas, imediat o evident~, iar
si acest glas striga: ,~Capul lui Motoc orice antipatie se
vrem".
transform ~n ur feroce. Suspiciunea c~ Motoc ar fi cauza
relelor
capt valoarea adev~rului absolut, toate nuantele dispar,
iar
antipatia multimii care sesizeaz~ c~ vornicul este sf~tuitorul
lui vod~ se transform~ ~n ur~. Necunosc~and dec~t sentimente
simple si extreme, multimile accept sau resping in bloc ideile ce
le sunt su•

Culoare local~ -- coordonat~

principal a literaturii de inspiratie
istoric~; ea s-a impus in cadrul
curentului romantic prin observarea
specificului national, a pitorescului
istoric, prin reconstituirea, aproape
documentar~ a modului de trai,
a moravurilor si a mentalit~tii epocii,
a limbajului.

- 7
gerate. Nenorocirea lui Motoc const tocmai ~n aceast~ lips~ a
I
+
nuante• lor pentru c~ el este acum, ~n ochii multimii, sf~tuitorul
domnului, ca si cum sf~tuitorul, si nu domnul, ar fi autorul celor
I
... ~nt~mplate.
Scena mortii lui Motoc exprim~ fidel modul in care
y , individul
A.. • ~ aflat ~in multime cedeaz~ in fata instinctelor. El simte c~ poate
fi absolvit de orice responsabilitate si certitudinea impunit~tii sale
Perdea (dver~) d~ruit~ este cu at~t mai puternic~ si mai consolidat~, cu c~t multimea
m~n~stirii Slatina in 1561 de
este mai mare. Ceea ce de unul singur individul n-ar face,
Alexandru L~pusneanu si sotia
sa, Ruxanda execut~ acum cu zel si frenezie.
Desi intolerant~, multimea r~mane, surprinz~tor, o entitate
conservatoare. Oric~nd gata s~ se ridice impotriva unei
autorit~ti slabe, ea se ~nclin~ cel mai adesea ~n fata celor
puternici. Excesele ei de revolt~, desi violente, sunt efemere.
S~tul~ de dezordini, condus~ de inconstient, multimea se va
dirija din instinct c~tre aservire, c~ci ~ntotdeauna exist~ o
retinere pentru nout~tile capabile s~ modifice conditiile reale ale
existentei. Speriat~ de brusca posibilitate a schimbiirii
(schimbarea 111seamnii necunoscut), gloata care l-a ucis pe Motoc
se declar~ pe dat multumit~ si se aserveste din nou tiranului,
potrivit unui instinct conservator ireductibil: -Sd triasc~
M~ria Sa vod~! r~spunse gloata. Si multmindu-se cu astfel
de jertf~, se impr~stii.
Rigoarea clasic~ a constructiei nuvelei (~mbinarea
armonioas a actiunii celor patrucapitole, esentializarea
exprim~rii, simplitatea si puterea sugestiv~, caracterul aforistic
al unor replici: Prosti, dar multi etc.) se ~mbin~ cu elemente
romantice. Din recuzita romantic~ se pot identifica aspecte
precum imaginea capetelor ~ns~ngerate tintuite pe zidurile
curtii domnesti, osp~tul transformat ~n m~cel, piramida f~cut~
din capetele celor 47 de boieri omor~ti, otr~virea lui L~pusneanul
si moartea sa ~n chinuri groaznice, caracterul demonic al
personajului principal si Toate acestea, dar si limpezimea si m~iestria stilistic~,
izbucnirile lui ele• mentele arhaice si regionale care fixeaz~ atmosfera epocii
temperamentale, procedeul si dau culoarea local~, arta descrierii si a dialogului fac din
antitezei. nuvela lui Costache Negruzzi una dintre primele opere de mare
valoare din proza rom~neasc~.

.h
EXPLORAREA TEXTULUI

~vrl»-~r.~ Realitate
o/·
"
si fictiune
ii r·.i-2.-·t'
+± In nuvela sa autorul a preluat din Letopisetul T~rii
z;e 1.
r, Moldovei de Grigore Ureche, faptele celei de-a doua domnii
.'ty°
ed..» t.-a a lui L~pusneanu. Urm~reste fragmentele din manual,
kw+
2 extrase din
' ·.::.g
r cronica lui Ureche (Studiul de caz 3, pag. 29) si, prin
st: compa•
z ratie cu nuvela, identific acele informatii (nt~mpl~ri,
perso•
~ naje, replici etc.) care sunt inspirate din letopisetul
cronicarului.
2. Cu toat~ intentia v~dit~ de a urma sursa documentar~,
Negruzzi
~si ia multe libert~ti, schimb~nd cursul evenimentelor
Act de la Alexandru
istorice si ad~ugand anumite scene. Stabileste care sunt
L~pusneanu modific~rile aduse de autor prin care acesta, construind o
(28 martie 1555) oper~ de fictiune, se abate de la adev~rul istoric.
3. Pornind de la cerintele precedente, analizeaz raportul 1. Identific~ personajele din
dintre realitate si fictiune ~n aceast nuvel~, explic~nd nuvela lui Negruzzi si
totodat~ mo• tivul pentru care, ~n mai multe r~nduri, autorul grupeaz~-le ~n functie de
~ocoleste' sau ignor~ cu bun~ stiint~ informatia de natur~ locul si de rolul jucat ~in
strict istoric. naratiune, ~n urm~toarele
4. Episodul ~n care vornicul Motoc este aruncat multimii categorii: principale,
dez• secundare, episodice.
l~ntuite i-a fost inspirat lui Negruzzi de un episod din 2. Caracterizeaz~ personajul
Letopisetul T~rii Moldovei de Miron Costin (continuatorul romantic Alexandru
cronicii lui Ureche), ~n care apare scena omor~rii boierului L~pusneanul, relief~nd
Batiste Veveli, prin voia domnitorului Alexandru Ilias. tr~s~turile dominante de
Prezint~ asem~n~rile dintre sursa de inspiratie si textul caracter. Valorific~
nuvelei, urm~rind fragmentul de maijos: secvente din text, cum ar fi
Dac~ au ajunsu in sesul Bahluiului domniia cuvintele adresate soliei
[domnul], aproape de mnstirea Balici locul era plin de venite din partea lui
oameni, nu s videa sesul desertu nic~iuri. Striga: ~D~-ne, Tomsa, discursul de la
doamne, pre greci''. mitropolie, m~cel~rirea
Unii h~ic~ia, altii suduia si jecuiia. Si acolo au strigatu boierilor,
pre Batiste, s~ le dea, carele era tot aproape de Alexandru- ~leacul de fric' preg~tit
Vodd, v~dz@ndu strigarea pre sine. Ce, nu sta domniia de doamnei Ruxanda, scena
grijea lui, ce de grijea sa si numai ce i-au dzis s s mortii lui
deprtedz~ de la d@nsul. Si asa l-au apucat si l-au dat
pre mana tranilor.
Nespus vr~jmsia a prostimei! Si asea, f~r~ de nicio mil~,
de viu, cu topoar~ l-au f~cutframe.

Personajul literar
 L~pusneanul
.
3. Fiind o nuvel romantic~, personajul Alexandru
L~pusneanul este conturat fin opozitie cu angelica doamn
Ruxanda. Carac• terizeaz-o, prin contrast, pe sotia
domnitorului.
4. Prezint~ principalele tr~sturi de caracter ale vornicului
Motoc,
personaj pe care cu intentie Negruzzi ~l-a p~strat" ~n
nuvel~ al~turi de L~pusneanul, desi, potrivit cronicii lui
Ureche, boierul s-a refugiat ~n Polonia impreun~ cu
domnitorul Stefan Tom$a.
5. Arta portretistic~ a lui Negruzzi se poate observa nu numai
din modul cum sunt ~inf~tisate personajele principale sau Stema Moldovei
secun• dare. Mitropolitul Teofan, personaj episodic, este fn veacul al XVI-lea
pregnant con• turat printr-o singurii replica. Caracterizeazii-1,
pomind de la sugestia continut~ ~n vorba sa cump~tat~.
6. Pentru prima oar ~n literatura roman~ apare
~personajul
colectiv multimea r~zvr~tit~. Fin analist, scriitorul
surprinde caracteristicile psihologice ale masei: impulsivitatea,
iritabili• tatea, sugestibilitatea, credulitatea, simplismul
sentimentelor, exagerarea. Urm~reste modul cum sunt
sugerate aceste tr~• s~turi ale gloatei riisculate in capitolul al
III-lea al nuvelei.

•
r -,.t' , :/,a-_, { .,

.- '
»
 ...monastirea Slatina, zidit~ de el, unde e ingropat...

Arta constructiei literare

R
1. Riguros construit~, nuvela Alexandru L~pusneanul
conduce, prin acumulare de evenimente, la un moment de
maxim~ ten• siune. Identifica in text principalele momente ale
subiectului.
2. Fiecare parte a nuvelei se deschide cu c~te un motto.
Comenteaz~ semnificatia mottourilor ~n relatie cu textul.
3. Analiz~nd tehnica narativ~ a nuvelei, criticul Tudor Vianu
remarca ~n volumul Arta proatorilor rom~ni: Negruzzi
pune oamenii s vorbeasc si s se miste, povesteste unele
eveni• mente, descrie cteva tablouri siformuleaz din c~nd
~n c@nd, dar fn termeni succinti si cu mult rezerv, judecti
de valoare asupra personagiilor sale si a situatiilor in care
se gsesc. Ilustreaz~, prin exemple din text, aceast~ afirmatie
a criticului.
4. Scenele dramatice, dialogate, domin~ ansamblul nuvelei. Aici
Sp~tar moldovean Negruzzi este un adev~rat maestru, ~ntruc~t, utilizeaz~ pro•
cedee ale constructiei unui text dramatic: formularea concis~ a
replicilor, prezentarea intr~rii si a iesirii personajului din ~scen~',
preciz~ri legate de ton, gestic~, mimic~ etc. Analizeaz~ din
acest punct de vedere secventa memorabil ~n care este ~nf•
tisat~ reactia gloatei r~sculate.

LIMB~ SI COMUNICARE

REGISTRE STILISTICE: REGISTRUL ARHAIC AL LIMBII

In nuvela Alexandru L~pusneanul,
culoarea local, tr~s~tur~ a literaturii romantice,
este pus~
~n evident~, pe de o parte, prin reconstituirea
documentar~ a epocii, iar pe de alt~ parte, prin
limbajul folosit. Valoarea acestei opere literare
este dat si de limba in care a fost scris~.
Vocabu•
larul utilizat de autor este alimentat din fondul
vechi al cronicilor rom~nesti, iar cuvintele si ex•
presiile dau culoare si relief faptelor prezentate.
Urm~re ste, acest sens, fragmentul de mai
~ni jos:
- Prosti, dar multi, rspunse
L~pusneanul cu sange rece; somor o multime
de oamenipentru un om, nu ar fi pcat?
Judec dumneata singur. Du-te de mori pentru
binele mosiei dumitale,
cum ziceai mnsuti, c~nd ~mi spuneai c nu
m tura culoarea epocii prin intermediul elementelor
vrea, nici m iubeste tara. Sunt bucuros c-ti
curent. Cuvintele se int~lnesc si ast~zi mn limb~,
dar sensul lor este cu totul altul. Explic (folosind
DEX-ul) sensul din text si pe cel de ast~zi al
cuvintelor: prosti, mosie, slujb.
2. Scriitorul reuseste s~-i creeze cititorului im•
presia de limb~ veche, f~r~ s~ recurg~ la
arhaisme numeroase si stridente. Un exemplu este
articu• larea numelui propriu: Lpusneanul.
Identific~
~n structura gramatical~ a textului citat si alte
elemente care contureaz acest aspect.
r~spl~teste norodul pentru slujba ce mi-
aifcut, v@nz@ndu-mi oastea lui Anton Sechele
si mai pe
urmls~ndu-m si trecand in partea Tomsii.
1. Costache Negruzzi a avut intentia de a con•
lexicale. Autorul nu foloseste arhaismele inexces,
ci este preocupat, in principal, de utilizarea unor
cuvinte cu sens diferit de cel ~ntrebuintat ~n mod
3. Atunci c~nd sunt folosite, arhaismele
contu• reaz~ atmosfera vremii, ca, de pild~, ~n
descrierea g~telii doamnei Ruxanda, din acest
pasaj:
Peste zobonul de stof~ aurit, purta un
benisel
de felendres albastru bl~nit cu samur, a
cruia m@nice at@rnau dinapoi; era ncins cu
un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale
de matostat, fmpregiurate cu petre scumpe;
iarpe grumazii ei at@rna o salbde multe siruri
de mrgritar. Slicul de samur, pus cam fntr-o
parte, era fmpodobit cu un surguci alb si
sprijinit cu o floare mare de smaragde.
Identific~ arhaismele din fragmentul
selectat si explic~, folosind dictionarul din
manual, sem• nificatia lor.
 EVALUARE CURENT~
APLICATIL
1. Scrie un eseu structurat prin care s~ demonstrezi c~ opera titulat Alexandru E
li• terar~ Alexandru L~pusneanul de Costache Negruzzi este o Lpusneanul - un se
ul
creatie clasic~ din punct de vedere compozitional, si romantic~, prin personaj romantic.
str
subiect. uc
In redactarea eseului t~u, vei respecta urm~toarele repere: tur
at
• autonomia fiec~rui capitol si integrarea armonioas ~n est
an• e
samblu; o
• evolutia fireasc~ a actiunii, prin subtile leg~turi ~ntre co
m•
cele patru capitole; pu
• folosirea procedeului antitezei; ne
• identificarea a cel putin trei elemente ale conflictului, care re
car
contureaz~ atmosfera romantic~ a nuvelei. e
Sugestii pentru redactarea eseului: tra
• argumentarea, prin exemplificare, ca toate cele patru tea
z~
capitole au o oarecare autonomie in raport cu ansamblul o
nuvelei, fiecare posed~nd o gradatie, o culminatie si un an
deznod~m~nt; um
it
• demonstrarea, cu ajutorul exemplelor, c~ actiunea are o te
evolutie fireasc~, prin leg~turi ~ntre capitole: primul 1l anunt~ pe al m
doilea prin amenintarea lui L~pusneanul adresat~ boierilor, al ,
ind
doilea ica
~l anticipeaz~ pe al treilea, prin promisiunea domnului c~-i va t~
da in
sotiei sale un leac de fric, iar al treilea ~l deschide pe al ce
rin
patrulea, prin amenintarea adresat~ de Spancioc lui L~pusneanul, t~.
c~ se vor mai vedea p~n~ a nu muri; Ac
• identificarea antitezei ca procedeu romantic: est
exemplificarea re
pe
prin contrastul dintre L~pusneanul (crud, tiranic, diabolic) si r
Ruxanda (bl~nd~, sensibil~, tem~toare), dintre Motoc (tr~d~tor, ge
slugarnic, in• trigant, lingusitor, las) si cuplul de boieri Spancioc- •
ne
Stroici (iubitori de mosie, dusmani ai tiraniei); ral
• pentru conturarea atmosferei romantice a nuvelei se pot ar
lua e,
~n consideratie: m~cel~rirea boierilor, imaginea macabr~ a la
r~
piramidei de capete, revolta multimii ~nfuriate, c~lug~rirea lui nd
L~pusneanul, otr~virea si moartea ~n chinuri a personajului etc. ul
2. In studiul Clasicism, romantism, baroc de G. s~
u,
C~linescu, autorul stabileste, cu mult~ verv~ disociativ~, un
tr~s~turile perso• najului clasic, definit generic prin nu
,normalitate', si ale personajului romantic, dominat de m
,,anormalitate". Extrage din aceast~ lucrare elementele ~r
va
caracteristice pentru fiecare tip de personaj (clasic si romantic) ria
si identific~, prin raportare la studiul c~linescian, prin• cipalele bil
tr~s~turi ale personajului Alexandru L~pusneanul, din nu• vela de
ce
lui Costache Negruzzi. rin
Scrie, dup ce ai parcurs toate aceste etape, un eseu liber te
in• (tr
ei-cinci) care trebuie respectate in redactare. Ordinea integr~rii cerintelor
nu este una obligatorie, prestabilit~, cel care scrie eseul av~nd libertatea de
a le organiza dup cum doreste.
Evaluarea unui eseu structu•
rat se face dup~ urm~toarele criterii:
• tratarea tuturor ideilor men•
tionate in formularea cerintelor;
• prezentarea logic~, insotit~ de argumente/ exemple convingtoare;
• organizarea ideilor in scris
(text cu structur~ clar~, coerent, e• chilibru ~ntre introducere, cuprins si
incheiere, idei subliniate prin con• structia paragrafelor, raport cores•
punz~tor intre ideile principale si cele secundare);
• capacitatea de analiz~ si de interpretare (relatia dintre idee $i
d'I
argument, succesiunea logic~ a ideilor, abilitatea de a formula jude• c~ti de f

valoare si de interpretare per• sonal~);

• respectarea normelor de or•
tografie si de punctuatie;
• asezarea corect~ a textului in pagin~, lizibilitatea.
Eseul liber (nestructurat) este o compunere scolar~, in cerinta c~reia
se indic~ o tem~ ce trebuie tratat~. Autorul eseului (elevul) este cel care
hotr~ste asupra aspectelor importante, necesare a fi puse in evident prin
abordarea temei. 11
Eseul liber (nestructurat) per•
mite manifestarea creativit~tii ~n cel mai inalt grad. El poate fi evaluat fie
pentru calitatea si consistenta argu• mentelor aduse, fie pentru originali•
tate, pentru posibilitatea de a realiza asocieri cu alte creatii ale aceluiasi
autor sau ale unor autori diferiti etc.
Obiectivele urm~rite in redac•
tarea unui eseu liber (nestructurat)
pot fi urm~toarele:
• capacitatea de a compara vi•
ziuni asupra unei teme, specii literare;
• capacitatea de sustinere ar• gumentat~ a unui punct de vedere cu o
pronuntat~ not~ personal~;
• capacitatea de a aplica, in
contexte noi, cunostintele dob~ndite anterior.

Scriitorul Alexandru Odobescu,
un discipol al lui Costache
Negruzz i
1. Intr-una dintre Scrisorile sale intitulat~ Ochire
retrospectiv~, din ciclul Negru pe alb, Costache Negruzzi a
~ncercat s~ explice rolul domnitorului Alexandru L~pusneanu prin
prisma unui istoric paoptist. Scriitorul consider c~ destinul ~i
pune ~n m~n sabia r~zbun~rii, asez~ndu-l de partea poporului.
Actele lui justitiare nu pot ~ndrepta prea mult lucrurile, c~ci
dec~derea este general~. Asa s-ar explica ~pata de s~nge''pe care
o las~ L~pusneanu ~n istoria Moldovei.
Urm~reste diferenta de optic~ ~n prezentarea personajului
din nuvel~ si a celui din Ochire retrospectiv, asa cum reiese din
ur• m~torul fragment:
Un veac era de c@nd aristocratia domnea si poporul gemea
in ticlosie si asuprire! Atunci provedinta, vz@ndu-o b~tran si
slu• tit de nelegiuiri, tinde m@na si alege dintre ea pre un
ne~nsemnat boier, pre un oarecare Petre Stolnicul, om prost si
~
necunoscut. Il suie pe tron si d sabia rzbunrii ~n man.
Acesta, sub numele de Alexandru L~pusneanul, va
sparge
cuibul si va strivi acest furnicar de intriganti ce facea si
desf~cea domni. Dar oarefapta luifost-a de folos poporului? Ba,
cci ranele lui erau at@t de ad@nci, apsarea despotic~ ~l
ovilise ~ntr-at@ta, inc~t pstorii lui Dragos si ostasii lui Stefan
nu erau acum decat niste sclavi ingiositi a unei boierimi ~
desfr@nate, care ~i trata si vindea ca pre vite. In adevr,
Lpusneanul retezase trunchiul, dar odraselele cresteau si nu era
el omul care s~ stie a le seca puindu-le stavilpre insusi
poporul; pentru aceasta, fapta lui fu judecat de crud, si el de
tiran.
2. Citeste nuvelele istorice Mihnea vod~ cel R~u (1857)
si Doamna Chiajna (1860), scrise de Alexandro Odobescu,
pentru a vedea cum Negruzzi devine un model pentru urmasul
s~u, ~n pre• zentarea unui tiran feudal si ~n reconstituirea istoric~ a
epocii.
SUGESTII BIBLIOGRA FICE
Tudor Vianu, Arta proatorilor rom~ni. In capitolul
Inceputurile realismului, Negruzzi este plasat al~turi de
Nicolae Filimon si Ion Ghica, ~n r~ndul primilor prozatori
realisti, insist~ndu-se asupra artei compozitiei si a
mijloacelor stilistice folosite de autor ~n nuvel~.
Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii rom~ne. Costache
Negruzzi este considerat drept cel dint~i prozator romantic
din literatura rom~n~, remarcabil prin intuitie si inteligent~,
iar nuvela sa, Alexandru Lpusneanul, o scriere tipic
romantic~.
G. C~linescu, Clasicism, romantism, baroc, vol. Principii de
estetic~.
Studiul prezint~ disocieri ~ntre personajul clasic si cel
roman•
tic, precum si mntre
autorul de tip clasic si
cel de tip romantic.
 I EI LJ HI I E [ E3 H
1. Povesteste colegilor o legend av~nd ca tem~ nasterea uni•
versului.
2. Ce stii despre univers, ce informatii ai despre acest
spatiu infinit, ce legi il guverneaz~?
3. Ar putea veni un moment c~nd ~n sistemul nostru solar s-ar
putea strica armonia prin stingerea Soarelui? Care ar fi conse•
cintele pentru Terra?

SCRISOAREA 30 Intr-un
calcul f~r
I capt tot
de Mihai Eminescu socoate si
socoate
C~nd cu gene ostenite sara suflu-n lum@nare Si de frig la piept si-
Doar ceasornicul urmeaz lung-a timpului ncheie tremurand
crare, C~ci perdelele-ntr-o parte c@nd le dai, si halatul vechi,
in odaie Luna vars~ peste toate voluptoasa ei Isi infund g@tu-n
v~paie, guler si bumbacul in
5 Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag scoate urechi;
De dureri, pe care ins~ le simtim ca-n vis pe toate.
Lun tu, stpan-a mrii, pe a lumii bolt luneci
Si g@ndirilor dand viatsuferintele ~ntuneci;
Mii pustiuri scanteiaz sub lumina ta fecioar,
10 Si c@ti codri-ascund in umbr~ strlucire de izvoar~!
Peste c@te mii de valuri stp@nirea ta str~bate,
Ca~nd plutesti pe misctoarea m~rilor
singurtate! Cate trmuri inflorite, ce palate si
cetti,
Str~b~tute de-al tu farmec tie singur-ti arti!
15 Si in c@te mii de case lin p~struns-ai prin
feresti,
Catefrunti pline de g@nduri, ganditoare le privesti!
Vezi pe-un rege ce-mp@nzeste globu-n planuri pe un
veac, Cnd la ziua cea de m@ne abia cuget-un srac...
Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii
20 Deopotriv~-i st~p@neste raza ta si geniul
mortii; La acelasi sir de patimi deopotriv~fiind
robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caut-n oglind de-si bucleaz al su
pr,
Altul caut mn lume si in vreme adevr,
25 De pe galbenele file el adun mii de coji,
A lor nume trectoare le ~nsamnpe rboj;
Jar altu-mparte lumea de pe sc~ndura tr~bii,
Socotind ct aur marea poart-n negrele-i
cor~bii.
Iar colo b~tr@nul dascl, cu-a lui hainroas~-n coate,
 intre 1867 si 1869, p~r~sind
Bucovina, poetul r~t~ceste prin Tran•
silvania si Muntenia, cu trupele de
teatru ale lui lorgu Caragiale si, mai
Mihai Eminescu (1850-1889), poet si prozator. Se naste la Botosani apoi, a lui Mihail Pascaly. Este su•
ca fiu al c~minarului Gheorghe Emi• novici si al Raluc~i. Este al saptelea fleor, copist si, la nevoie, chiar actor.
copil dintre cei unsprezece (patru fete si sapte b~ieti). Copil~ria si-o In toamna anului 1869, trece
petrece la lpotesti. prin
Din 1858 urmeaz~ clasele a

E
Ill-a si a IV-a primar~ la Cern~uti. In
1860 se inscrie la gimnaziul nem• tesc de aici. Nesuport~nd rigorile
disciplinei scolare, se intoarce la Ipotesti, apoi merge la Botosani ca
practicant la tribunal, iar dup~ aceea, copist. Este ispitit de repre•
zentatiile de teatru ale trupei Fanny Tardini -- AI. Vl~dicescu de la Cer•
n~uti si se angajeaz ca sufleor; in aceast~ calitate insoteste actorii intr-
un turneu prin Transilvania.
Revine, in toamna lui 1865, la
Cern~uti si locuieste ~in casa profe• sorului Aron Pumnul, de a crui
bibliotec~ se ingrijeste. La moartea acestuia (ianuarie 1866), fi 1nchin~ oda
La morm~ntul lui Aron Pumnul, publicat~ in brosura L~cr~mioarele
inv~t~ceilor gimnaziasti. In luna februarie, acelasi an, debuteaz~ ~in
revista Familia de la Budapesta, cu poezia De-as avea. Directorul re•
vistei, losif Vulcan, fi schimb~ nu• mele din Eminovici, in Eminescu.

Botosani si tat~l s~u fi intrerupe judetelor Vaslui si lasi. Acum 1l cu• noaste pe lon Creang~, inv~t~tor
peregrin~rile, trimit~ndu-I la studii in la scoala primar~ din S~r~rie, si leag~ cu acesta o prietenie durabil~.
Viena. Aici, f~r~ actele necesare In aceeasi perioad~ poate fi plasat romanul de dragoste cu
(diploma de bacalaureat) prin care Veronica Micle, cea care in timpul studentiei poetului venise la Viena
s~ dovedeasc~ terminarea liceului, special's~-l cunoasc~. Paralel cu febrila activi• tate poetic~, Mihai
se inscrie ca ~audient" la Eminescu devine redactor la Curierul de lasi, unde public~ in anul
Universitate. Frecventeaz~ cursuri 1876, pe l~ng~ articole, dou~ proze: La aniversar~
de filozofie, limbi romanice, $i Cezara. La Convorbiri literare
medicin~, economie etc. Se apropie v~d lumina tiparului poezii ca: Me• lancolie, Cr~iasa din povesti,
de cercul Societ~tii literare Junimea Lacul, Dorinta, C~lin (File din poveste), Strigoii etc.
de la lasi, c~reia ii trimite c~teva In toamna anului 1877 pleac~ la Bucuresti si intr~ in redactia zia•
poezii (Venere si Madon, rului conservator Timpul, unde va depune ca redactor, redactor-sef
Epigonii, Mortua est/), (1880) $i chiar reporter parlamentar o continua si constiincioas~
publicate
activi•
imediat in revista Convorbiri lite•
rare. La Viena se ~mprieteneste cu
loan Slavici; impreun~ cu acesta or•
ganizeaz~ marea serbare studen•
teasc~ de la Putna (1871).
In anul 1872 revine ~n tar~. La
1 septembrie citeste in sedinta Juni•
mii nuvela fantastic S~rmanul
Dionis, care st~rneste uimire printre
cenaclisti prin caracterul ei neobis•
nuit. Titu Maiorescu afirm~ c~ este
o capodoper~ si textul se public~
imediat in Convorbiri literare.
Tot Maiorescu 1l determin~ s~-$i
con• tinue studiile la Berlin, in
vederea unei cariere universitare.
Cu aju• torul b~nesc acordat de
Junimea, st~ doi ani la Universitatea
din Berlin, unde audiaz~ cursuri de
filozofie, istorie, limba sanscrit~ si
mitologie. Nu isi incheie studiile si
nu isi d~ doctoratul, aa cum
intentionase.
Reintors la la$i (1874), este
numit director al Bibliotecii Centrale
Universitare, apoi revizor scolar al
 Usctiv asa minte s-o priceap, C~ci era un intuneric ca o
cum este, mare fr-o raz,
garbovit si de Dar nici de vzut nu fuse si nici ochi care s-o vaz.
nimic, Umbra celor nef~cute nu-ncepuse-a se desface,
Universulfr 50 Si in sine impcat stp@nea eterna pace!...
~ margini e in Dar deodat-un punct se misc... cel int@i si singur. lat-l
degetul lui Cum din chaos face mum, iar el devine Tat~l...
mic, Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E st~p@nul f~r margini peste marginile lumii...
35 C~ici sub frunte-i
viitorul si trecutul se 55 De-atunci negura etern~ se desface in f~sii,
~ncheag, Noaptea- De atunci rsare lumea, lun, soare si stihii...
ad@nc-a veciniciei el
n siruri o dezleag; De atunci si pan astzi colonii de lumi pierdute
Precum Atlas ~n vechime Vin din sure vi de chaos pe c~rri necunoscute
sprijinea cerul pe umr Si in roiuri luminoase izvorand din infinit,
Asa el sprijin lumea si 60 Sunt atrase fn viatde un dor nemrginit.
vecia mntr-un numr. Jar fn lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pm@ntul nostru musunoaie de
Pe c~nd luna strluceste furnici; Microscopice popoare, regi, osteni si
peste-a tomurilor bracuri, mnv~tati
40 [ntr-o clip-l poart~
Ne succedem generatii si ne credem minunati;
gandul ind~rt cu mii de
65 Musti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul,
veacuri,
In acea nemrginire ne-nv@rtim uit@nd cu totul
La-nceput, pe
Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat,
c@ndfiintnu
C~-ndr~tu-i si-nainte-i ~ntuneric se arat.
era, nici nefiint, Precum pulberea se joac~ ~n imperiul unei raze,
Pe c~nd totul 70 Mii de fire viorie ce cu raza mnceteaz,
era lipsde Astfel intr-a veciniciei noapte pururea ad@nc,
viatsi voint, Avem clipa, avem raza, care tot mai tine inc...
Cand nu s-ascundea nimica, Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr-n ~ntuneric,
desi tot era ascuns... C~ci e vis al nefiintei universul cel himeric...
C~nd ptruns de sine insusi
odihnea cel neptruns. 75 [n prezent cuget~torul nu-si opreste a sa minte,
45 Fu pr~pastie? Genune? Fu Ci-ntr-o clipg@ndu-l duce mii de veacuri ~nainte;
noian ~ntins de ap~? Soarele, ce azi e mandru, el tl vede trist si ros
N-a fost lume Cum se-nchide ca o ranprintre nori mntunecosi,
priceput si nici Cum planetii toti mngheatsi s-azv~rl rebeli in spat
80 Ei, din fr@nele luminii si a soarelui scpati;
lar catapeteasma lumii fn ad@nc s-au innegrit,
Ca sifrunzele de toamn toate stelele-au pierit;
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
C~ci nimic nu se int@mpl~ in ~ntinderea pustie,
Ca si v@ntu-n valuri trece
85 Si in noaptea nefiintii totul cade, totul tace, peste traiul omenesc.
Cci in sine mmpcat re~ncep-eterna Fericeasc-l scriitorii,
pace... toat~ lumea
recunoasc-l... Ce-o
Incepand la talpa mnssi a multimii omenesti s aib din acestea
Si suind in susul sc~rii pan' la fruntile cr~iesti, pentru el, b~tr@nul
~
De a vietii lor enigm vedem pe toti munciti, dasc~l?
90 Fir-a sti sspunem care arfi mai nenorociti... Nemurire, se va zice. Este
Unul e in toti, tot astfel precum una e fn toate, drept c viata-ntreag,
De asupra tuturora se ridicii cine poate, 100 Ca si iedera de-un arbor,
Pe c@nd altii stand in umbr si cu inima smerit~ de-o idee i se leag.
Nestiuti se pierd in tain ca si spuma nez~rit • De-oi muri - ~si zice-n
95 Ce-o s-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce g@ndesc?... sine - al meu nume o s-l
poarte
 Secolii din gur-n gur si l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, in ungherul unor crieri
Si-or gsi, cu al meu nume, adpost a mele scrieri!'
105 0, s~rmane! tii tu minte c~te-n lume-ai auzit,
Ce-ti trecu pe dinainte, c@te singur ai vorbit?
Prea putin. De ici, de colo de imagine-o f~sie,
Vre o umbr de g@ndire, ori un petec de h@rtie;
Si c@nd propria ta viatsingur n-o stii pe de rost,
110 O s~-si bat altii capul s-o ptrunz cum a
fost?
Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brcuite asezat si el, un brac,
Aticismul limbii tale o s-l pun la cantari,
Colbul ridicat din carte-ti l-o suflat din ochelari
115 Si te-o strange-n dousiruri, asez@ndu-te la coad,
In vro notprizrit sub o pagin neroad.
Poti zidi o lume-ntreag, poti s-o sfar~mi... orice-ai
spune, Peste toate o lopat~ de tr@nse depune.
Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri
120 Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru sc@nduri...
Or s vie pe-a ta urm ~n convoi de-nmorm@ntare,
Splendid - ca o ironie, cu priviri nepstoare...
Jar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu sl~vindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
125 Sub a numelui tu umbr~. lat tot ce te asteapt.
Ba s~ vezi... posteritatea este incsi mai dreapt.
Neput@nd s te ajung, crezi c-or vrea s te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire
Care s-o-ncerca s-arate c n-ai fost vrun lucru mare,
130 C-aifost om cum sunt si d@nsii... Mgulit efiecare
C~ n-ai fost mai mult ca dansul. Si prostatecele nri
Si le umfl~ orisicine ~n savante adun~ri
C~nd de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai nainte
tate. In aceast~ perioad~ scrie si
public~, printre altele, Povestea
codrului, Singur~tate, Rug~ciunea
unui dac, Revedere, Pe aceeasi
ulicioar~... Tot acum definitiveaz~
c~teva dintre capodoperele sale:
Od~ (in metru antic), Scrisorile,
Gloss~ si Luceaf~rul; pe aceasta
din urm~ o trimite 1n 1883 A/manahu•
lui Societ~tii Academice Social-Li•
terare «Rom~nia Jun» din Viena.
Este ultimul an de creatie al
poetului, pentru c~ boala il va 1m•
piedica s~ mai scrie de acum inainte.
La sf~rsitul anului 1883, ii apare
prima editie a unui volum de Poezii,
prin grija si cu prefata criticului Titu
Maiorescu, cel dint~i care a avut
intuitia geniului eminescian.
Restabilit partial, dup~ trata•
mentul la un sanatoriu de l~ng~ Viena,
poetul tr~ieste o lung~ si dureroas~
agonie, vreme de sase ani, p~n~ la
15 iunie 1889, c~nd se stinge din
viat~.
de
/My
'Eis@w
·'
Coperta editiei princeps (1884)
 I

Toa te m icele mi ze rii un ui suflet ch inuit

M ult mai mult ii vor atrage de ct tot ce
g~ndit.
ai
E
Intre ziduri, pintre arbori ce se scuturd de
floare, Cum revarsl luna plin linistita ei
splendoare I
Si din noaptca amintirii mii de doruri ea ne
scoate,
Amortit li-i durerea, le simtim ca 'n vis pe
toate,
Cdci in propria-ne lume ea deschide poarta
'ntr~rii
Si ridic mii de umbre dupd stinsul luminlrii.
Mii pustiuri sclnteial sub lamina ta fecioar,
Si c~ti codri-ascund in umbra str~lucire de
isvoar l
Peste clte mii de valuri st~plnirea ta str~bate,
Cnd plute;ti pe misctoarea mlrilor
singurtate, Si pe toti ce 'n ast lume sunt supusi
puterii sortii, Deopotriv-i st~plneste raza ta si
geniul mortii !

Scrisoarea l, pagin~ din

editia princeps (1884) a
Poeziilor lui Mihai Eminescu
 C-o 145 Intre ziduri, printre arbori ce se scutur de
ironicgrimass te floare, Cum revars~ luna plin linistita ei
laude-n cuvinte. splendoare!
135 Astfel inc~put pe Si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
m@na a oricrui, te va Amortit li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate,
drege, Cci in propria-ne lume ea deschide poarta-
Rle-or ntrrii
zice c 150 Si ridic~ mii de umbre dupstinsul
sunt toate lum@n~rii...
c@te nu vor Mii pustiuri scanteiaz sub lumina ta fecioar,
~ntelege... Si c@ti codri-ascund in umbr~ str~lucire de
Dar afar~ izvoar~! Peste c@te mii de valuri stp@nirea ta
de acestea, str~bate,
vor c~ta Cand plutesti pe misctoarea mrilor singurtate,
vietii tale 155 Si pe toti ce-n ast lume sunt supusi puterii
S~-i gseascpete sortii
multe, rutti si mici Deopotriv~-i stp@neste raza ta si geniul mortii!
scandale •
Astea toate te apropie
de d@nsii... Nu lumina
140 Ce ~n
PUNCTE DE REPER
lume-ai
revrs
Cele cinci Scrisori ale lui Mihai Eminescu, creatii ale maturi•
at-o, ci
t~tii sale artistice, au ca model ~ndep~rtat Epistolele poetului latin
pcate
Horatiu. Acestea sunt poeme consacrate unui prieten, unui apropiat
le si
sau unui protector, dar nu dep~sesc sfera unei dedicatii amicale sau
vina,
omagiale. Pornind de la ~tiparul' horatian, Eminescu nu-si alege un
Obosea
destinatar identificabil, ci, la modul general, cel c~ruia i se adre•
la,
seaz~ este chiar cititorul.
sl~biciu Toate Scrisorile eminesciene au ca tem~ problematica geniului
nea, si sunt construite pe principiul antitezei, procedeu tipic romantic.
toate Fascinat inc din timpul studentiei de cosmogonie, cunosc~tor al
relele imnului vedic al creatiei (prin traducere german~), Eminescu a scris
ce sunt
ulterior o poezie considerat~ a fi un fel de profesiune de credint~, cu
Intr-un privire la soarta geniului in posteritate: Scrisoarea I. In
modfatal ansamblul
legate de o s~u, textul este alctuit din sase p~rti, care se ordoneaz~
man~ de circular, p~n~ la ~ntoarcerea ~n punctul initial.
pmant; In prima parte (vesurile 1-6), dominat~ de o atmosfer~ roman•
Toate tic~, se creeaz~ un cadru prielnic meditatiei, prin iesirea din timpul
micele real, simbolizat de b~tile ceasornicului, singurul care ~si continu~
mizerii calea pe lung-a timpului crare.
unui suflet Partea a doua (versurile 7-38) se deschide cu o invocatie c~tre
chinuit lun~, astrul care, din ~nltime, este martor al splendorilor
Mult mai mult ii vor lumii.
atrage dec@t tot ce ai ~Ochiul" lunar, asemenea unei puteri suverane, prinde in raza sa
g@ndit. codri, valuri, t~rmuri, cet~ti, dar si diversitatea tipurilor umane.

Dintre oameni, fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi, logic~, facerea lumii
poetul individualizeaz~ figura b~tr~nului dasc~l, a c~rui precaritate (cosmogonia) si apoi
este ~ni contrast cu mintea lui genial~, cea care a putut dezlega stingerea universului
misterul genezei universului. (escatologia), o proiectie a
imaginatiei iesite din comun a
Partea a treia (versurile 39-86) prezint, ~ntr-o descriere b~tr~nului dascl (omul de
anto• geniu). In haosul primordial si
~n perfecta lui omo•
genitate, gratie unui primum movens, se stabileste un raport ~ntre Satira
doi termeni (muma si Tat~l). Elementele se desprind din in Antichitate, satira reprezen•
nebuloasa primar, atrase ~n viat de un dor nemrginit, care este ta un amestec de versuri, muzic~
si dans si era interpretat~ de actori
- ~ntermeni schopenhaurieni -vointa de a tr~i, necurmata
cu m~sti din scoart~ de copac.
aspiratie prin care lumea se perpetueaz~. Cultivat~ mai ales de romani
Mintea genial~ a b~tr~nului dasc~l poate ~privi" si ~n viitor. (Horatiu, luvenal), specia a fost
Av~nd capacit~ti vizionare, g~ndul ~l duce cu mii de veacuri preluat~ si dezvoltat~ in epoca
mnainte, c~nd soarele, epuizat, se va stinge si c~nd planetele vor modern~ (Boileau, Victor
Hugo, Byron). Prin extensie,
iesi de pe satira
orbite. Cosmosul ~si va pierde ordinea si armonia si va rec~dea este orice oper~, in general in ver•
mn suri, in care autorul ironizeaz~ ridi•
noaptea nefiintei, peste care se va l~sa eterna pace de colul contemporanilor sau le cen•
dinaintea zureaz~ viciile. Ea devine rezultan•
facerii. Ciclul poate fi reluat, c~ci dup~ Apocalips~ este posibil~ o ta antitezei dintre ceea ce este
indi• vidul si societatea si
nou~ Genez~. idealurile de viat~ ale poetului.
Partea a patra (versurile 87-96) reprezint un interludiu. In Termenul satir~ este folosit pen•
timp ce oamenii sunt preocupati de c~utarea unui sens al existentei, tru orice fel de scriere cu un
soarta oarb trece peste ei, peste muritori, ca v~ntul peste valuri. caracter critic, ironic (de exemplu,
Satir~. Du• hului meu de Grigore
Acest pasaj realizeaz~ trecerea spre partea a cincea (versurile
Alexandrescu, Scrisorile lui Mihai
97-114) care descrie soarta b~tr~nului dascl, cel care ~si face Eminescu etc.).
iluzii c~ numele s~u, dup~ disparitia fizic~, va d~inui secole de-a
r~ndul. Opera sa de savant, prin ~recunostinta' posterit~tii, va
ajunge s~ fie citat mn vro not prizrit~ sub o pagin~
neroad. Demolarea creatiei izvor~te dintr-o minte genial~ se va
des~v~rsi prin atacul la biografie, acolo unde oricine poate fi
vulnerabil. M~retia si gloria b~tr~nului dascl stau nu numai
sub semnul ne~ntelegerii ireme• diabile din partea posterit~tii, ci
si sub acela al mortii depline.
In ultima parte, a sasea (versurile 146-156), se revine la cadrul
romantic initial, printr-o replic~ dat ~nceputului. Luna este un
mar• tor al soartei lumii si al soartei noastre, toti oamenii,
indiferent de locul pe care ~l ocup fiecare ~ntr-o ierarhie social~,
sunt egali ~n fata
naturii si a mortii.

No 8.-Anul VI las, I Decemvrie

EXPLORAREA 1872.

TEXTULUI
Nasterea si stingerea CONVORBIRI LITERARE
lumii
1. Mihai Eminescu este un poet romantic; himericul, visarea, ie•
sirea din timp sunt motive frecvente ale poeziei sale. Comen• sew«o oows
teaz~ primele sase versuri ale Scrisorii I, prin evidentierea LZLZ2 z.
it pd id el. nerd,
ca• 40Vu
6 do.
et
ad,rt et
rid.di t
te l

• ...de4
t er!Ac l t....
++,it.fed did .«.d added lee.dtf
drului romantic. e4..dl 4.
et
.%.«id.

.
de4 d4le,dee.t ell 4.le l
2. Invocatia c~tre lun~, martor~ t~cut~ a vietii noastre, deschide o .fe
el
de t e.e r.rt t.ll
.r t Ce • id , eedit.et l
%
ore ..
perspectiv~ plin de farmec prin care ni se prezint~
splendorile lumii ~n care tr~im. Identific aceste elemente si Revista Convorbiri literare din
lasi, unde Eminescu a publicat
relev restr~n• gerea treptat~ a cadrului.
cea mai mare parte a operei sale
Arthur Schopenhauer (1788 reprezentare. In conceptia lui, la temelia univer• sului se afl~ o voint~
-1860), filozof german, continuator oarb~ care se manifest~ in viata fiec~rui individ uman, sub forma unui
al lui Kant. Opera sa fundamental~ efort necon• tenit de conservare a persoanei; ea este un permanent izvor
este Lumea ca voint~ si de suferin• t~, de care omul nu se poate elibera dec~t prin contemplatie
 artistic~, ascetism sau nirvana. In
momentul aparitiei lui Arthur 3. In paragraful cuprins ~ntre versurile 17 si 28, ~ochiuf
Schopenhauer, g~ndirea german~ lunar scruteaz~ pestrita omenire. Descoper~ antitezele
era dominat~ de concluzia la care exprimate in acest pasaj Si g~seste echivalente ~n tipuri
ajunsese idealismul: existenta este umane pentru cel care ~si bucleaz~ p~rul, cel care caut~
determinat~ de con• stiint~, cu alte
cuvinte, ceva nu exist~, dac~ nu
adev~rul si cel care imparte lumea de pe sc@ndura tr~bii.
exist~ cineva care s~ $i-l 4. Realizeaz~ o caracterizare a b~tr~nului dasc~l, accentu~nd
reprezinte. · an• titeza dintre portretul fizic si capacitatea de cuprindere a
mintii sale iesite din comun.
5. Atlas este un personaj mitologic pedepsit s~ tin~ pe umeri
bolta
cerului pentru c~ sprijinise revolta gigantilor. Explic~
proce•
deul artistic folosit de autor in versurile 37-38 ale
poeziei.
6. Paragraful cuprins ~ntre versurile 39 si 50, ca si pasajul care
urmeaz~ p~n~ ~n finalul cosmogoniei reprezint~ una dintre
cele mai frumoase pagini de poezie din ~ntreaga literatur~
roman~. In mintea geniului se ~nchipuie facerea lumii.
Suntem purtati ab initio (la inceput), pe c~nd haosul era
atotst~p~nitor. Des• crierea a ceea ce inseamnii haosul
primordial se face prin expresii de o rar~ plasticitate, iar
definirea se realizeaz~ mai ales prin negatie. Prezint~ aceast~
perfect~ omogenitate a hao• sului st~p~nit de eterna pace.
7. In aceast~ secvent~, repetitia se realizeaz fie la nivel
du Lad,, «de··da d a@el m« morfo•
•
e
'ws''
rad e, err
etc@la.AL
edet' «e j logic prin reluarea unui cuv~nt av~nd forme gramaticale
d • ft. mot.d diferite (gen, num~r, caz, pentru p~rtile de vorbire care
det+nowhele et i se declin~, diatez~, mod, timp, persoan~, pentru verb), fie la
4r i ,rd·e aced«r rd nivel lexical, prin al~turarea unor cuvinte din aceeasi familie
nit dor «+ tmc i Ge lexical~. Identific~ termenii si comenteaz~ efectul
4tad La a re , 19a
paradoxului.
dt v,de fo
8. Fascinat de ideea cosmogonic~, Mihai Eminescu a luat
e
ta,
at, d r.
6oo contact
u 4 .p- 4 o. inc~ din vremea studentiei cu imnul creatiei din Rig-
a Veda. Rig-Veda este un ciclu de scrieri sacre, antice, ap~rute
f, w ejot.e
~n mile• niul II i.H. ill India. Eminescu le-a cunoscut ill
traducere ger• man~ si s-a inspirat din ele. Stabileste
asem~n~ri ~ntre textul indian si poezia lui Eminescu, dup~
ce ai parcurs pasajul ur• m~tor din Rig-Veda:
Scrisoare c~tre lacob Negruzzi Atunci fiint nu era, nici nefiint~, nici marea vzduhului,
a lui Mihai Eminescu (1887) Nici bolta cerului albastru in in~ltimi nu era.
Dar cin' le-nv~luia? Si unde t~inuit st~tea cel
nep~truns? Era noianul apelor, era genune?
Atunci moarte nu era, nici nemurire,
C~ci nu deosebea noaptea ad@nc de ziua
luminoas. Cci fr~ suflu tr~ia Unicul in sine,
Si-n afar~ de da~nsul era golul neptruns.
Jar pretutindeni era fntuneric, o mare de
fntuneric, Si t~inuit mntr-insul zcea totul f~r
viat...
9. In pasajul unde se prezint~facerea lumii, un punct se misc~
si, prin dezechilibrul creat, pune mn raport muma si
Tat~l,
nebuloasa primar~
ordon~ndu-se si devenind
cosmos. Explic~ modul
cum se organizeaz~
elementele care sunt
atrase ~n viat de dorul
nemrginit, expresia
vointei de a tr~i.
10. Dup~ constituire, lumea este v~zut~ din perspectiva infinitului.
Pornind de la versul Musti de-o zi pe-o lume mic~ de se
m• surd cu cotul, explic viziunea eminescian~ despre
ceea ce poate reprezenta omul in vastitatea infinitului.
11. G~ndul ~l poart~ pe b~tr~nul dasc~l (expresie a geniului) cu mii
de veacuri mnainte; el ~si mnchipuie sf~rsitul lumii printr-o per•
spectiv de apocalips. Comenteaz~ imaginea artistic~ a stin•
gerii finale si a rec~derii ~n noaptea nefiintei.
12. Explic~ ideea ciclicit~tii, exprimat~ ~n versul C~ci in sine im•
Interior din casa
pcat~ re~ncep-eterna pace...
memorial~
~Mihai Eminescu" de la lpotesti
g
Conditia omului superior ~n lumea comun a
t
1. Prezint~ iluzia pe care b~tr~nul dasc~l si-o face ~n leg~tur~ i
cu soarta renumelui s~u ~n viitor. a
2. Comenteaz~ valoarea aforistic~ din versurile: ,
Si c@nd propria ta viatsingur n-o stii pe de i
rost, O s~-si bat altii capul s-o p~trunz cum n
a fost? v
o
3. Identific~ prezenta ~n text a motivului z~d~rniciei, preluat c
din a
filozofia Ecclesiastului: Vanitas vanitatum et omnia t
vanitas i
a
(lat. Desert~ciunea desert~ciunilor, totul e ,
desert~ciune).
4. Arat~ prin ce se caracterizeaz~ discursul mititelului din textul a
n
eminesican. t
5. Una dintre figurile retorice folosite de Mihai Eminescu in acest i
text este ironia, prin care se enunt~ o apreciere sau o laud~, t
e
ambele simulate, pentru a se ~ntelege c~ este vorba de contra• z
riul a ceea ce se vrea s se comunice. Precizeaz~ ~n ce a
const~ ,
ironia poetului.
a
6. In primele editii ale poeziilor eminesciene, ~ngrijite de l
Titu i
Maiorescu, Scrisoarea I era intitulat Satira I. Reactia t
mes• e
r
chin~ si injust~ a posterit~tii fat de meritele savantului a
justi• fic~ titlul initial. Demonstreaz~ c~ partea a cincea a t
poeziei (versurile 97-114) este o satir~. i
a
7. Scrisoarea I se ~ncheie cu o meditatie liric~ asupra unei .
idei 9. ln studiul Eminescu si
filozofice. Comenteaz~ finalul poeziei, relev~nd p~trunderi de
poeziile lui, Titu Maiorescu
pastel si od~, reluate, cu mici retusuri stilistice, pentru o replic~
remarca,
a ~nceputului.
printre altele, valoarea
8. Poezia lui Mihai Eminescu reprezint~ apogeul limbajului poetic
rimei eminesciene,
romantic ~n literatura rom~n~. In ultima etap~ a creatiei sale
exemplificandu-i noutatea
(c~reia ~i apartine si Scrisoarea D), poetul renunt~ la figurile prin c~teva extrase:
de stil numeroase si acord~ o mai mare atentie figurilor de
con• lumin@ndu-ll gandul,
structie si de sunet. Identific~ fn text si explic~ cel putin Tisal plansu-mi-s-a,
c~te un exemplu pentru urm~toarele figuri: enumerarea, recunoascii-l/ dasciil etc.
intero• Extrage din Scri• soarea
I c~teva rime rare si explic~ realizarea lor la nivel
morfologic.

Interior din casa memorial~

~Mihai Eminescu" de la
lpotesti
 LIMB SI COMUNICARE

FIGURI DE STIL SI PROCEDEE DE EXPRESIVITATE

Modurile verbului Semnificatii ale modurilor si timpurilor verbale

Moduri predicative: Prezentul indicativului exprim~ actiuni simultane cu momen•

indicativul tul vorbirii, dar poate avea si alte valori. Prezentul istoric sau narativ
exprim~ sensul de perfect (Mihai Viteazul intr in Alba-
Julia.). Prezentul iterativ indic~ actiuni care au loc periodic (Merge
zilnic la munc~.). Prezentul gnomic sau etern arat~ adev~ruri
permanente (Buturuga mic rstoarncarul mare.) sau fenomene
vesnice (Luna se roteste ~n jurul pm@ntului, iar acesta ~n jurul
soarelui.). Pre• zentul poate avea valoare de viitor (Mine merg
la munte.) sau de imperativ (Spui ce mai ai de spus si pleci!).
Imperfectul arat~ o actiune desf~surat~ de-a lungul unei pe•
rioade de timp trecute, simultan~ cu alt~ actiune trecut~; de aceea,
imperfectul este timpul naratiunii. Poate avea valoare de imperfect
narativ sau descriptiv (Pe atunci priveam norii ore ~n sir.),
valoare iterativ~ (Se ~nt@lneau zilnic.), valoare de conditional
perfect (Dac tceai, filozofr~m@neai.) sau de optativ (Voiam
sstiu ce maifaceti.).
Ca timp al povestirii, imperfectul este si indicele trecerii de la
realitate la imaginar (In vis se f~cea c~ erai ~mp~rat.).
In limba literar~, ~n scris, perfectul simplu exprim~ rapi•
ditatea cu care s-a petrecut o actiune si faptul c~ ea s-a ~ncheiat
imediat ~naintea prezentului. De aceea perfectul simplu este
utilizat
~n naratiuni in care misc~rile/ actiunile personajelor se produc
rapid sau de la sine sau c~nd este introdus~ o replica a unui
personaj, ~n dialog (- As pofti o salatdin Gr~dina Ursului zise
~mp~ratul. Ion Creang~). Poate exprima ironia (C~ bine mai
zisesi!) sau reprosul (Venisi si tu, in sf@rsit!).
Perfectul simplu se mai ~ntrebuinteaz~ ~n vorbirea curent~ re•
gional~.
Perfectul compus exprim~ o actiune realizat~ in trecut si
~n• cheiat~ ~n momentul relatrii ei, av~nd de obicei valoare
absolut (Am citit cartea.). Poate fi utilizat si cu valoare relativ~:
mai mult ca perfect (inainte de a pleca a salutat pe toat
lumea.), viitor an• terior (Piinii se decide, l-am lmurit.), viitor
(Acu chiar cam plecat.).
Poate fi utilizat uneori cu form~ invers (-- Mai auzit-ai
dum• neata, cumnat~, una ca asta [ ... ]!? Ion Creangii) sau cu
intercalarea unor forme nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una
din dou, cci altfel dai cinstea pe rusine...! auzitu-m-ai? Ion
Creang~), ca marc~
a oralit~tii.
Mai mult ca perfectul arat~ c~ actiunea s-a desf~surat ~n tre•
cut si s-a ~ncheiat ~naintea altei actiuni din trecut. Cealalt~ actiune
trecut~ poate fi neexprimat sau sugerat de un gerunziu sau de
un supin (de exemplu: Vorbind de una de alta, timpul trecuse
repede. Se f~cuse foc la auzul vestilor.).
Viitorul indic~ o actiune care se petrece dup~ momentul vor•
birii. Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dup
inf~ptuirea unirii, domnitorul va ~ncerca s obtin
recunoasterea ei pe cale di•
lH
plomatic.) sau poate avea valoare de viitor anterior (Dupce veti
citi textul, vom discuta mesajul su.). Viitorul mai poate avea valoa•
rea modului imperativ (Decizia va fi dusla fndeplinire.), prezumtiv
(Asa o fi, n-o fi asa...), optativ (Am s~ v rog sfiti mai atent.).
Utilizarea viitorului popular ~n textul literar este o marc~ a oralit~tii.
Viitorul anterior exprim o actiune care urmeaz~ s~ aib loc
dup~ momentul vorbirii si ~naintea altei actiuni viitoare; este un
timp folosit rar si livresc, dar formele populare (oi fi spus, ~ti fi
spus), omonime cu prezumtivul, sunt m~rci ale oralit~tii.
Prezentul conjunctiv exprim~ nesiguranta, dorinta (S~ s~rim fn
conjunctivul
luntrea mic... Mihai Eminescu), o actiune viitoare (S~ rspund sau
snu rspund.) sau situat imprecis in timp (Eu smuncesc, iar tu
s~ stai?), dar poate avea si valoare de imperativ (S asculti sfatul
meu!). Perfectul conjunctiv exprimii concesia, ~ndoiala (N-ar fi
scos o vorb~, s~-lfi picat cu cear~!) sau conditia ~n trecut (O or~ s~
fi fost amici...Mihai Eminescu)'
Conditional-optativul exprim~ o actiune realizabil~, o dorint~
(Jelui-m-as si n-am cui. Folclor; ~n blesteme, Manca-i-ai coada!) $i conditional-optativul
conditia ~ndeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pti, dinainte s-ar
pzi.). Formele inversate apar ~n vorbirea popular~ sau in constructii
afective (mira-m-as!).
Imperativul exprim~ o actiune realizabil~, un ordin, o dorint~, o
rug~minte (Vino-n codru la izvorul/ Care tremurpe prund. Mihai imperativul
Eminescu).
k

Infinitivul denumeste o actiune continu~, ca proces; infinitivul Moduri nepredicative

mai poate avea valoare de conjunctiv, de imperativ sau de gerunziu. infinitivul
Gerunziul exprim~ o actiune ~n desf~surare, simultan cu o alt~ ac•
tiune; ~n enunturi exprim ~nsusiri ale verbelor (De-at@tea nopti aud gerunziul
plouli.nd/Aud materia plli.ngli.nd. George Bacovia). Participiul de•
numeste actiunea suportat~ sau sv~rsit de un obiect; prin conver• participiul
siune, devine adjectiv (fericit, multumit, linistit etc.), iar unele devin
substantive prin articulare (Tot ptitu-i priceput.). Supinul denu•
meste actiunea, fiind uneori echivalent cu prezentul (Usor de spus, supinul
greu de f~cut.); actiunea exprimat~ de supin reprezint~ scopul (Ce
mai este de f~cut?), mai rar cauza (De urat m duc de-acas~/ Si
ur@tul nu m las~. Ion Creang~) unei actiuni expuse anterior.

EVALUARE CURENT
APLICATII
'
1. Scrie un eseu structurat ~n care s~ prezinti viziunea b~tr~nului
dasc~l (omul de geniu) cu privire la nasterea si stingerea lumii. In
redactarea eseului, vei respecta urm~toarele repere:
• portretul b~tr~nului dasc~l (antiteza);
• imaginea poetic~ a aaosului primordial;
• organizarea haosului si transformarea lui ~n cosmos;
• inchipuirea sf~rsitulai lumii.
Repere de autoevaluare a eseului structurat:
 • reliefarea contrastului dintre aspectul exterior s~r~c~cios al
b~tr~nului dasc~l si mintea sa genial~, prin care poate st~p~ni intreg
universul;

- i

Biserica de lemn a familiei
Eminovici (lpotesti, 1825)
2.
• prezentarea haosului primodial ca expresie a capacit~tii
ima• ginative a b~tr~nului dascl; relevarea unor imagini
poetice bazate pe tehnica antonimic~ (fiint~ nefiint~, nimic
- tot) si pe definirea prin negatie;
• relevarea modului cum a luat nastere lumea, ca urmare a
unui raport ~ntre dou~ elemente (muma si Tat~l); organizarea
lumii
prin dezagregarea perfectei omogenit~ti a haosului
primordial si constituirea elementelor alc~tuitoare (lun,
soare, stihii);
nasterea lumii prin atragerea viat~ de un dor
fni nemrginit
(schopenhaueriana ~voint de a
tr~i");
• prezentarea sf~rsitului lumii ca viziune a omului de geniu,
ca•
re-si ~nchipuie stingerea soarelui, ~nghetarea planetilor,
r~t~•
cirea lor haotic prin spatiu (prin tulburarea legilor mecanicii
ceresti), rec~derea ~n noaptea nefiintei, revenirea la
eterna
pace initial~.
Epistola in versuri a fost introdus la noi de Grigore Alexan•
drescu, poet cerebral si interiorizat, lipsit ~ins~ de vocatia de
tribun a colegilor s~i de generatie. Genul epistolar a
culminat in literatura noastra cu cele cinci Scrisori
eminesciene. Prin articularea lor major~, Scrisorile sunt niste
satire; ele scot ~n relief invectiva si antiteza. Demonstreaz~,
pentru fiecare dintre ele, c~ este o satir~ si c~ modul ~n care
este construit textul se bazeaz pe antitez~.

EHL I EI I El EI Ea [
E3
1. Cosmicul a constituit pentru Mihai Eminescu o tem~ predi•
lect~, pe care a tratat-o ~ndiferite perioade ale creatiei. Poetii
romantici, m~nati de ambitia de a cuprinde ~ntr-o viziune
glo•
bal~ ~ni ceputul si sf~rsitul unui fenomen, cu at~t mai mult naste•

Lacul de la lpotesti
rea si pieirea 3. Si a zis Dumnezeu: ~S~fie lumin~!" Si a fost lumin.
lumii, au acordat 4. Si a vzut Dumnezeu c~ e bun~ lumina, si a desp~rtit Dum•
un interes nezeu lumina de fntuneric.
deosebit 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziu, iar fntunericul l-a
cosmogoniei.
Romanticul era numit noapte. Si a fost sear si a fost dimineat: ziua mntaia.
captivat de ·
grandoarea temei Citeste ~ntreg capitolul I din Cartea Facerii si explic viziu•
si de nea biblic~ despre facerea lumii.
posibilitatea de 2. Cosmogonia apare si in alte poezii eminesciene. Identific
a-si l~sa si
imaginatia s comenteaz~ pasajele cosmogonice din Rug~ciunea unui
cl~toreasc~ dac, Demonism si Luceaf~rul.
spre inceputurile
univer•
sului.
Primul peot
roman care a
creat o epopee cu
subiect cosmogo•
nic a fost Ion
Heliade-
R~dulescu.
Anatolida,
conceput~ fni
dou~zeci de
c~nturi, din care
nu a publicat
dec~t cinci, ~si
urmeaz~
~ndeaproape cele
dou~ modele:
Paradisul
pierdut de John
Milton, poet
englez din
secolul al XVII-
lea, si Biblia.
Cartea Facerii
din Vechiul
Testament
~ncepe astfel:
I. La ~nceput a
f~cut Dumnezeu
cerul si
pm@ntul.
2. Si pm@ntul
era netocmit si
gol. Intuneric
era deasupra
ad@ncului si
Duhul lui
Dumnezeu se
purta pe
deasupra apelor.
 I EI J EI I [ El P
a
E3 H
s
1. In filozofia antic~ se considera c~ universul a luat
nastere dintr-un element primordial. Alege unul dintre ~
elementele pri• mordiale, ap, aer, foc, pm@nt, pe care ~l r
consideri potrivit e
pentru a simboliza iubirea-pasiune (erosul). Motiveaz~-ti
ale• a
gerea ~ntr-un eseu liber, de 5-10 r~nduri.
2. Indic~ o legend~ mitologic~ greceasc~, pe care o consideri P
po• trivit~ pentru a completa adecvat una dintre urm~toarele h
afir• matii:
In opinia mea, iubirea-pasiune (erosul) poate fi o
inf~tisat e
printr-o int@mplare legat de personajul mitologic .....,
deoa• n
rece legenda spune c..... i
In opinia mea, iubirea-pasiune (erosul) poate fi x
inf~tisat
?
printr-o int@mplare legat de personajul mitologic
Hercule,
deoarece legenda spune c.....

oDl
(~n metru antic)
de Mihai Eminescu

Nu credeam s-nv~t a muri

vrodat; Pururi t@nr, inf~surat
in manta-mi,
Ochii mei nltam vis~tori la steaua
Singur~ttii
.
Cand deodat tu r~s~risi ~n cale-
mi, Suferint~, tu, dureros de
dulce...
Pan-in fund b~ui voluptatea mortii
Nendurtoare
. Jalnic ard de viu chinuit ca
Nessus,
Ori ca Hercul fnveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele
mrii.
De-al meu propriu vis, mistuit m vaiet,
Pe-al meu propriu rug, m topesc ~n
fl~cri... Pot s mai renviu luminos din el
ca
 Piar-mi ochii turburtori din
cale,
Vino iar in san, nepsare trist;
Ca spot muri linistit, pe mine
Mie red~-m!

OD A

(In metr antic)

credeam s 'ave; a mun vr'odatx,

cdy[,Pururi tener, in@4surat in
mantami, Ochii mei 'nltam
vistori la steaua
Singurttii.

Cnd de-odat~ tu rs~risi in cale-

mi, Suferint tu, dureros de
dulce..... Pan' in fund bEui
voluptatea mortii
Ne 'ndurtoare.

43

...Nu credeam s~ 'nv~t a

muri vr'odat~...
Od~ (in metru antic), pagin~ din
editia princeps (1884) a
Poeziilor lui Mihai Eminescu

Od~ - specie a genului liric,

cu caracter solemn, in care se ex•
prim~ sentimentele de admiratie, de
pream~rire fat~ de un ideal, de o
per• sonalitate, de un eveniment.
Dup~ continut, odele pot fi sacre,
eroice, patriotice, erotice, ocazionale
etc. Specia s-a dezvoltat din
c~ntecele rituale inchinate zeilor in
lumea an• tic~. In literatura roman~
au scris ode: Vasile Alecsandri
(C~ntecul gintei latine, Od~
ostailor rom~ni),
Mihai Eminescu (Od~ -- in metru
an•
tic), Al. Mateevici (Limba
noastr~)
etc.

L

Elegie - specie a liricii in care
se exprim~ un sentiment de tristete,
de regret, de melancolie. Deseori
cuprinde elemente filozofice, so•
ciale, de iubire, de natur, 1n functie de
aspectul de viat~ care determin~
sentimentul dominant. Cultivat~ ~n
Antichitate de Ovidiu, in secolul al
XVI-lea de Ronsard si Cam~es, cu•
noaste o dezvoltare aparte la poetii
romantici Lamartine, Leopardi,
Klopstock, Schiller, H~lderlin, Byron
s.a. In literatura rom~n~, elegia este
cultivat~ incepnd cu preromantis•
mul si romantismul, de Vasile C~rlova,
Vasile Alecsandri, Grigore Alexan•
drescu, Mihai Eminescu, iar apoi, in
secolul al XX-lea, de Ion Pillat,
Lucian Blaga, Vasile Voiculescu $.a.
Meditatie -- specie a liricii filo•
zofice, in care se exprim~ cu mijloa• ce
artistice reflectii asupra existen• tei.
Ap~rut~ in Antichitate, cunoaste o
maxim~ dezvoltare in romantism, c~nd
lirismul filozofic atinge zonele
contemplatiei, si o nou~ str~lucire 1n
perioada modern~. Temele medita• tiei
filozofice sunt absolutul, divinita• tea,
viata, moartea, timpul, iubirea,
repetabilitatea istoriei s.a. Specia este
cultivat~ de poetii romantici La• martine,
Victor Hugo, Leopardi, Novalis, Heine,
Keats, Byron $.a., ulterior de R.M.
Rilke, Val~ry, iar in literatura rom~n~
de Vasile C~rlova, lon Heliade-
R~dulescu, Grigore Ale• xandrescu,
Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, lon
Pillat, Lucian Blaga
$.a.
Apolinic si dionisiac (de la
numele zeilor Apollo si Dionysos) •
categorii estetice formulate de filozo•
ful german Nietzsche (1844-1900)
~n lucrarea Nasterea tragediei din
spiritul muzicii (1872), 1n leg~tur~ cu
arta greceasc~, ins~ cele dou~ atitudini
pot fi aplicate si la creatii artistice din
toate timpurile. Prin• cipiul apolinic
reprezint~ atitudinea contemplativ,
g~ndirea senin~, 1n• temeiat~ pe
echilibru, armonie si m~• sur~, in
opozitie cu principiul dioni• siac,
principiu dinamic si de tr~ire
dezl~ntuit~ a fortelor inconstiente,
desc~tusare a instinctului.
PUNCTE DE REPER
Poezie a maturit~tii artistice depline, Od~ (@n metru antic) este
publicat 1883, ~in editia princeps realizat~ de Titu Maiorescu. La
fni
nivelul semnificatiilor, Od~ (n metru antic) si Gloss~ se afl ~ntr-o
relatie de complementaritate, ce lumineaz~ si ad~nceste sensurile
Luceaf~rului. '
Oda a cunoscut, ca mai toate poeziile eminesciene, un proces
~ndelungat de elaborare, aproximativ intre 1873-1882, care cuprinde
sapte variante, ~naintea formei finale. Punctul de plecare a fost Odd
pentru Napoleon, av~nd initial unsprezece strofe (apoi treispreze•
ce), care, abandonat~ ~n favoarea unei meditatii elegiace pe tema iubirii,
devine ulterior, in urma unui proces de subiectivare si con• centrare
(Perpessicius), poemul de cinci catrene, cu eleniente de elegie erotic~,
meditatie si rug~ de m~ntuire. In succesiunea de variante se modific~
tema, tonalitatea liric~ si dimensiunea poemu•
lui: de la titanism la geniu, de la erou la poet si apoi la om, de la
imaginea vanit~tii Cezarului la imaginea poetului suferind din iu•
bire si apoi la ruga de m~ntuire a omului, de la adresarea direct
(discurs liric la persoana a II-a) la monolog (confesiunea la per•
soana I), de la tonalitatea de od~ la aceea elegiac~. Poemul p~streaz~
ins~ titlul, metrul antic (tiparul formal) si c~teva motive centrale:
singur~tatea, indiferenta, nemurirea, visul.
Spre deosebire de poeziile de tinerete pe tema iubirii, acum
constructia se abstractizeaz~, textul devine hieratic; tonul pasional este
abandonat. Ca si ~n Gloss~, poetul toarn ~n forma perfect a unei
structuri clasice o suita de cugetari despre marile probleme ale existentei
umane: iubirea, moartea, cunoasterea, autocunoasterea. Este prezent~
viziunea romantic~ asupra raportului dintre omul su• perior si lumea
comun.
Primul vers, Nu credeam s-nvt a muri vrodat, surprinz~tor prin
structur~ si semnificatie, sintetizeaz atitudinea fundamental~ din poem.
Unele sintagme devin emblematice si concentreaz~ ipostazele lirice:
pururi t@nr, ochii mei nltam vis~tori, steaua singurt~tii,
suferint... dureros de dulce, nepsare trist, pe mine mie red-m.
Urmarind dispunerea timpurilor verbale ~n cele cinci strofe, se
constat~ c~ poezia ~nf~tiseaz~ un ciclu existential complet, ~n patru
secvente poetice: atitudinea contemplativ din trecut (strofa I), ~n•
t~lnirea cu experienta fundamental~, factor perturbator al vechii st~ri
de gratie (strofa a II-a), prezentul tr~irii (strofele a III-a si a IV-a),
proiectia ~n viitor si ruga (strofa a V-a). Antiteza ~ntre ne• p~sare si
tulburare confer~ tragismul st~rii poetice.
Poza romantic~ a geniului ~nsingurat, ~nsetat de cunoastere ab•
solut~, detasat de tr~irile lumii terestre este repede ~nlocuit~ cu ima• ginea
omului suferind din iubire. Int~lnirea cu iubirea este brusc~ si
neasteptat~: Cand deodat tu rs~risi in cale-mi. Pierderea singur•
t~tii ~nseamn~ pierderea de sine, de unde suferinta exacerbat $i
arderea. Cunoasterea de sine ~nseamn~ unificarea sinelui dup~ tr~• irea
mistuitoare a erosului. Ultimele versuri fac din poem o rug~ de m~ntuire,
de intrare ~n moarte a fiintei ~nsetate de absolut, dup~ parcurgerea
ultimei etape de initiere ~n viat: cunoasterea de sine.
 EXPLORAREA TEXTULUI
1. Stabileste structurarea secventelor poetice ~n discursul
liric, av~nd ~n vedere unul dintre urm~toarele criterii:
- dispunerea modurilor si a timpurilor verbale ~n fiecare
din
cele cinci
strofe;
·_2. - dispunerea m~rcilor de persoan~ ~n cele cinci
strofe;
- ipostaza apolinic si ipostaza dionisiac~ a eului
liric.
3.
Explic~ semnificatia simbolurilor/ a sintagmelor
emblematice din enumeratia care surprinde tr~sturi
asociate posturii ro• mantice a geniului, in prima strof~.
In poezia eminescian~ a iubirii, epitetul dulce exprim un
mo• ment de maxim~ intensitate afectiv~, ca de exemplu: O,
dulce-al noptii mele domn,/De ce nu vii tu? Vin~i! sau Sub
raza ochiului senin/ Si negr~it de dulce (Luceaf~rul). In
Odd se produce o modificare de sens, ca la romanticii Tieck
4.
sau Novalis: durerea este resimtit~ ca voluptate. Discutati
semnificatiile sintagmei oximoronice din versul: Suferint,
tu, dureros de dulce... , prin raportare la contextul strofei.
5.
Explic~ rolul triplului epitet al verbului in structura: Jalnic
ard de viu chinuit, care deschide secventa poetic~ a
cobor~rii ~n lumea teluric~/ a tr~irii dionisiace.
Comparatia clasic~, de tip homeric, nu mai relev~ doar
simplul raport de asem~nare dintre dou~ obiecte, dou~
persoane sau dou~ actiuni. Ea dezvolt~ puternic al doilea
termen, al c~rui caracter concret rezid~ adesea din
6. descrierea extins~ a unei situatii ori a unui fenomen sau
apeleaz~ la informatia cultural~ a cititorului. Este ceea ce
face si Eminescu ~n Od~ (~n metru antic). Arat~ rolul celor
dou~ comparatii (...ca Nessus,/ Ori ca Hercul...) ~n
7. conturarea semnificatiei de ansamblu a poeziei.
Comenteaz~ versurile finale Ca spot muri linistit, pe
mine/ Mie red-m~!, prin evidentierea relatiei dintre ideea
poetic si mijloacele artistice.
Explic~ semnificatia titlului, ~nrelatie cu textul poeziei,
av~nd in vedere:
- in ce m~sur~ continutul poetic apartine speciei lirice
od~;
- motivarea preciz~rii din parantez~, prin referire la
versificatie.
8. Prezint~ modul ~n care: muzicalitatea produs~ de
metric~, structurile oximoronice (de exemplu: Suferint, tu,
dureros de dulce...), interogatia retoric~: Pot s~ mai renviu
luminos din el cal Pas~rea Phoenix? si comparatiile
contribuie la sublinierea ideii poetice.
Oximoron (gr. oxys: intep~tor,
inteligent si mors prost~nac, nebun,
n~uc) -- figur~ de stil (din categoria
celor de opozitie) care const~ in
al~• turarea a doi termeni cu inteles
con• tradictoriu din care cel putin
unul trebuie ~nteles in sens figurat.
Se
creeaz~ astfel o logic~ a limbii dife•
rit de cea a g~ndirii, cu efecte ex•
presive surprinz~toare: Venere, mar•
mur~ cald~, ochi de piatr~ ce
sc~n• teie; Neguri albe, str~lucite/
Naste tuna argintie...
Comparatie (lat. comparatio:
asem~nare). Este o figur~ de stil
(din categoria celor de analogie)
care exprim raportul de
asem~na•
re ~ntre doi termeni (comparant si
comparat), pentru a scoate in evi•
dent caracteristicile unuia dintre ei
Si oferind astfel expresivitate limba•
jului. Tr~s~tura comun~ poate fi
exprimat direct in text sau dedus~
din context: Trecut-au anii ca nouri
lungi pe sesuri; ...zilele imi sunt/
Pustii ca niste stepe. O situatie
deosebit~ o are comparatia de tip
clasic, numit si homeric, o
struc• tur~ care se distinge printr-o
m~ri• me neobisnuit~ a
comparantului: Tocmai ca leul
cnd vine pe neasteptate in
cuibull Cerbului sprinten si puii
de cerb ii mnhat~ si-i rupe/ Lesne
cu coltii v~rtosi $i frageda viat~
le sfarm~/ Cerbul, de-o fi chiar
aproape, nu poate ni• mic s~ le-
ajute,/ Doar e si d~nsul cu• prins
de-o strasnic~ spaim~; de-ace• ea/
El o tuleste-n p~dure si-acolo
r~zbate-n desisuril Si se
zoreste si-asud~, gonit de
puternica fiar~:/ Astfel pe fiii lui
Priam de moarte s~-i apere nimeni/
Nu indr~zni la troieni, fugeau doar
de spaim~ cu totii.
I
 LIMB~ SI COMUNICARE

EXPRESIVITATEA UNOR STRUCTURI MORFOLOGICE SI SINTACTICE

La nivel morfologic, sursele expresivit~tii pot Reciteste poezia Od~ (~n metru antic) pentru a
fi: r~spunde urm~toarelor cerinte:
• Frecventa anumitor p~rti de vorbire. 1. Incipitul este un vers socant si din punctul de
Aglomerarea de substantive si adjective vedere al structurii sale morfologice: o ~nln• tuire de
este trei verbe, aflate la moduri diferite, struc• tur~ asezat
specific~ descrierii (tablou, portret). Prezenta ~ntre dou~ adverbe. Grupati-v~ ~n trei echipe,
verbelor in descriere transmite emotia celui discutati si r~spundeti la c~te una dintre cerintele
care contempl. Descrierea literar~ contine urm~toare:
imagini artistice si ~nglobeaz~ diverse figuri de
stil; ele• mentele descrise sunt denumite prin
substantive, care primesc determinante
adjectivale cu valoare stilistic~ de epitete.
Frecventa verbelor este specific~ unei
scene
dominate de dinamism (de exemplu, scena de
lupt~ din Scrisoarea III de Mihai Eminescu).
• Prezenta unei p~rti de vorbire, obiectiv
inu•
til~ comunic~rii, in
context.
In fragmentul Si odat mi t-o mnsfac~
ei, unul de o mansi altul de ceelalt, si hai,
hail...
hai, hai! in zori de ziu ajung lapalat. (on
Creang~),
interjectia si formele pronumelui - dativul
etic,

La nivel sintactic, sursele expresivit~tii pot

fi:
• Topica: topica normal este neutr~
expresiv; abaterile de la topica normal sunt
~ntotdeauna expresive. Cele mai obisnuite
abateri topice sunt: inversiunea, dislocarea,
izolarea, intercalarea, con• structiile redundante
(anticipare si reluare).
Exemplu de inversiune: Lacul codrilor
albas•
tru/ Nuferi galbeni il incarc. (Mihai
Eminescu)
• Constructii reflect~nd sf~r~marea struc•
turii logice a enuntului: anacolutul, constructiile
incidente (parantezele, digresiunile), elipsa.

In receptarea textului poetic Od~ (@n

metru antic) se observ~ expresivitatea unor
structuri morfologice si sintactice.
dativul posesiv - pot lipsi, dar prezenta
lor spo•
reste expresivitatea
textului.
• Selectarea celei mai expresive
variante a unei categorii morfologice
pentru un anumit con• text: superlativul
absolut, formule de adresare (ex•
primarea politetii, afectiunii sau ironiei)
etc.
De exemplu, superlativul absolut
expresiv: O prea frumoasfat;
Rumenind strvechii codri si castelul
singuratic. (Mihai Eminescu)
• Utilizarea anumitor semnificatii ale cate•
goriilor
morfologice.
De exemplu, m~rci ale prezentei
vorbitoru• lui in textul literar; indici ai
persoanei (pronume personale sau
categoria persoanei in flexiunea
verbal~); indici ai timpului (timpurile
verbale si adverbe deictice de timp:
acum, atunci, ieri, azi etc.); indici ai
spatiului (pronume demonstrative,
adverbe deictice de timp: aici, acolo
etc.).
i
3. Explic~ valorile expresive ale unor categorii
morfologice (adverbele, verbul la perfect simplu,
opozitia persoanelor pronominale) ~n primul vers
al strofei a II-a: Cand deodat~ tu rs~risi in
cale-mi.
4. A doua secvent~ poetic~ realizeaz~ trecerea de
la o ipostaz~ la alta (geniu abstras din contin• gent -
muritor suferind de iubire). Exprim~-ti opinia
despre rolul repet~rii pronumelui tu, fn strofa a
doua, ~n relatie cu ipostaza eului poetic.
5. Precizeaz~ semnificatia interogatiei retorice
care ~ncheie strofa a patra.
6. in strofa a V-a, verbele la imperativ pro•
iecteaz~ la nivel intentional, ~n viitor, dorita stare
PREZENTAREA DE CARTE"
Prezentarea de carte este un text m care
semnatarul ~si argumenteaz~ opinia despre im•
portanta, utilitatea sau necesitatea lecturii unui
volum av~nd caracter literar sau nonliterar; este un
Exemplu de anacolut: Cine se-nc~lzeste
la soare nu-i pas de lun. (Folclor)
• Forme combinate de coordonare si subor•
donare: repetitia, tautologia, pleonasmul, antiteza,
paralelismul sintactic, chiasmul.
Exemplu de antitez~: Am@ndoi avem o
boall Si am c~zut victima ei:/ Eu, chelia
natural,/ Tu, chelia de idei. (Cincinat
Pavelescu)
a. Mentionati ~n ce plan considerati c~
poate fi plasat acest vers alc~tuit din verbe si
adverbe: al reflectiei/ al meditatiei, al tr~irii/ al
experien• tei, al intentiei/ al aspiratiei, altul.
b. Explicati semnificatia utiliz~rii moduri•
lor si a timpurilor verbelor din versul incipit.
Tineti cont in explicatie si de ordinea lor, dar
si de sensul verbelor.
c. Explicati rolul adverbelor nu si vrodat
in versul incipit.
2. Motiveaz~ frecventa adjectivelor si a
substan•
tivelor, in prima
strof~.
de liniste. Moartea presupune o refacere a unit~tii
j
sufletesti pierdute ~n tumultul tr~irilor, refacerea
unit~tii eului si a sinelui. La alegere:
a. Explic valoarea expresiv~ a pronumelui
personal de persoana I singular, in ultima strof~.
b. Comenteaz~ semnificatia epitetului ~n
structurile lexicale ~n care apare, ~in ultima strof~.
7. Urm~riti diferitele contexte ale aparitiei mn
poezie a verbului a putea, la persoana I singular.
Discutati despre posibilele semnificatii ale ver•
bului si despre ipostazele eului sugerate ~n fiecare
strof~. Se poate avea ~n vedere si sensul primului
vers care in patru dintre variantele anterioare era: Nu
credeam cpot ca s mor vreodat~.
text cu scop informativ si persuasiv, in acelasi timp
De obicei, acest tip de prezentare este uti• lizat de
edituri pentru promovarea aparitiilor re• cente si
este realizat de persoane avizate, cum sunt criticii
literari sau persoanele desemnate din cadrul
departamentului de relatii publice al casei
editoriale.
Etapele unei activit~ti de prezentare de car•
te pot fi urm~toarele:
• solicitarea lecturii unei c~rti preferate sau
recent ap~rute;
• mentionarea cadrului prezent~rii (timpul
alocat, tipul de prezentare: scris~ sau oral~, pla•
nificarea calendaristic~ a prezent~rilor);
• activitatea individual~: alegerea c~rtii de
prezentat, documentarea (lectura c~rtii), redacta• rea
textului, sustinerea prezent~rii ~n fata clasei;
• evaluarea prezent~rilor sustinute, at~t ~n
functie de pasii indicati initial, c~t si de modul
propriu-zis de prezentare (stilul redact~rii; com•
ponenta nonverbal~ si paraverbal).
Pasii de urmat ~nrealizarea unei prezent~ri
de carte:
I. Intrarea in text si abordarea problematicii
Cartea pe care doresc s v-o prezint este...
Cartea lui..., intitulat~...
prezint/inf~tiseaz...
2. Provocarea auditoriului/ cititorului pe par•
cursul expunerii
Am citit putine crti at@t de interesantel
documentate despre...
Nu am mai citit ceva atat de interesant/
documentatlfrumos exprimat despre...
Ce credeti c~ s-arfi int@mplat dacX nu ar
fi...?/ Ce credeti c~ a f~cut X ~n acest moment?
3. lesirea din text
Cartea merit citit~ pentru c...
Vi invit s~ cititi cartea pentru...
Componentele prezent~rii
a. componenta informativ~:
• prezentarea unor date despre autor;
• mentionarea altor lucr~ri cu o tematic~ ase•
m~n~toare sau a altor lucr~ri ale aceluiasi autor cu
care se pot face conexiuni;
• prezentarea coordonatelor generale ale pro-
blematicii, f~r detalii.
b. componenta subiectiv-persuasiv~:
• formularea textului la persoana I singular;
• sustinerea unor afirmatii prin citate din carte;
• consideratii despre stilul si limbajul c~rtii;
• mentionarea categoriilor de cititori c~rora
le-ar putea pl~cea cartea si de ce;
• exprimarea g@ndurilor si sentimentelor fat
de carte;
• formularea unei concluzii/ aprecieri per•
sonale.
-
Volumul de corespondent inedit~ l~. Asadar, nu doar un mare
Mihai Eminescu -- Veronica Miele, intitulat eveniment cultural, ci si o
Dulcea mea Doamn~/Eminul meu iubit, a fost extraordinar surpriz uman
considerat la aparitie, fin anul 2000, un eveniment ce ra•
cultural. Volumul s-a bucurat de aprecierile

i
criticilor si ale istoricilor literari, care au luat
forma unor discursuri cu prilejul lans~rii sau a
unor texte de prezentare a c~rtii, publicate ~n
diverse reviste literare, dar si pe coperta a patra
a volumului.
Citeste urm~toarele prezent~ri de carte:

O int@mplare incredibil~: printr-un sir

de coincidente ceformeaz, ele ~nsele, subiectul
unui posibil roman senzational, o profesoar
de la Universitatea Indiana, Bloomington, d-na
Christina Zarifopol-Illias, a intrat ·fn posesia
unei verita• bile comori: nou~zeci si trei de
scrisori adresate de Mihai Eminescu
Veronici Micle, cincispre• zece epistole ale
Veronici ctre Eminescu si dou ctre
sora acestuia, Harietta, precum si o not a lui
Maiorescu, scrispe-un ton ultimativ, adesat
marelui poet. Toate, absolut toate, ine• dite!
Pentru a ne da seama de importanta co•
varsitoare a descoperirii, e suficient s spun
c, pan in clipa de fat se cunosc
aproximativ optsprezece scrisori ale poetului
c~tre iubita lui
(aproximativ, pentru c o parte din ele sunt
fn
opinia specialistilor, falsuri) si patruzeci si
opt
adresate de Veronica lui Eminescu. Acesta e
cor• pus-ul pe care s-a fundamentat legenda
iubirii absolute a literaturii romane. Si tot pe
ea s-au bazat exagerrile, interpret~rile
tendentioase, concluziile pripite, intrigile
ieftine, meschin~• riile joase.
[...] Scrisorile lui Eminescu vor corecta, cu
sigurant, aprecierile rutcioase, conform
c• rora poetul era agasat de ne~ncetatul asalt
amoros al nb~dioasei metrese din Copou,
dup cum scrisorile Veronici vor schimba
radical ima• ginea nedreapt a femeii
superficiale, usuratice, iresponsabile, rapace,
necredincioase si cicli• toare. Dar nu numai
at@t: ele contin o sumedenie de informatii de
prim-ordin asupra relatiilor ten• sionate dintre
Eminescu si Caragiale, detalii despre famila
Slavici si despre importanti oameni po• litici
ai vremii (Maiorescu, Koglniceanu, Conta,
Macedonski). Si mai ales despre creatia
lui
Eminescu, despre gandirea lui politic~ si
socia•
diografiaz complicatele relatii - tandre si iro•
nice, ~ncr@ncenate si ludice, amare si zglobii, naive si
ng@ndurate, severe si generoase, ima•
ture si grave - dintre doi tineri din veacul trecut care se
iubeau cu pasiune.
O man~ cereascpentru istoricul si cerce•
ttorul literar, dar, mai ales, o lecturii fmbucu• rtoare
pentru cititorul obisnuit. O poveste mirific, plinde
parfumul unei lumi romantice, stand, ca ~ntr-un blestem,
sub vraja erosului si a mortii.
(Mircea Mih~ies, Ziarul de duminic)
Viata cotidian a gazetarului de la Timpul
siproblemele lui sunt uimitor de actuale: se pare c lumea
rom@neasc nu s-a schimbat prea mult de un secol si ceva
~ncoace. Din scrisori se for• meaz spontan imaginea
omului, cu tot ome• nescul su, precum si ,aerul
timpului'', pe care poezia, fraza cutat le-ar fi
destrmat. Cores• pondenta ,romanticului' Eminescu
prezint pandantul ,realist' al creatiei sale. Ceea ce nu
inseamn c scriitorul lipseste cu totul din pagin, c
oricine scria asemenea scrisori ~n veacul romantic. Un
simt epistolar mnnscut se manifest nu numai prin
ceea ce nu contin. Ajunge o simpl comparatie ~ntre
paginile celor doi corespondenti pentru a vedea diferenta:
la el registrele diferite (tonul Judie sau grav, tonul de zile
mari sau cel de toat ziua) sunt st~p@nite
despre impresia poetului c va scrie numai
proz, scrisorea din I0 aprilie 1882 despre lucrul la
,legend~" (Luceaf~rul), scrisoarea 24 despre
modificrile la poemul O, mam..., transmise
Convorbirilor literareprin intermediul Veronici,
scrisoarea 27 despre articolele din Timpul
scrise de Eminescu, si mica mustare f~cut
Veronici pentru c a colaborat cu Literatorul.
(Joana P~rvulescu, Romania literar)
1. Identific~, in textele de mai sus, etapele si
componentele prezent~rii.
perfect si nu stric omogenitatea
~ntregului.
Micile jocuri amoroase stau foarte bine
lang
durele adevruri dezvluite iubitei sau lang
stirile nesemnificative, gelozia lang
dragoste, oboseala si blazarea l@ng
momentele de incredere sau de liniste
sufleteasc. [...] Pachetul lui de scrisori e
destul de actual la nivelul limbii care n-a
~mb~tr@nit prea mult de atunci (lexicul si
maniera de a formula o idee), in schimb pe
foile ei ridurile limbii sunt mai usor de
observat. In scrisorile Veronici Micle tonul
pare adesea cu o octav mai sus, mai jos,
prea poetic sau prea prozaic, dar asta nu le
distruge atractivi• tatea [ ...]..
Istoria si critica literar au de profitat
~ndeajuns din aceste scrisori: pe lng
critica
genetic creia nu-i r~mane dect s pun~
~n
paralel scrisorile si poemele anilor 1879-1883,
exist c@teva plicuri care par destinate
cerce• tiitorului operei eminesciene: scrisoarea
din 2 mai 1882, despre importanta
,remanierilor'' si
2. La alegere:
a. Identific~ argumentele utilizate de Mircea
Mih~ies pentru sustinerea afirmatiei c~ volumul este
un mare eveniment cultural.
b. Identific~ argumentele utilizate de Ioana
P~rvulescu pentru sustinerea constat~rii c~ din
scrisori se formeaz spontan imaginea omului...,
precum si aerul timpului.
3. Realizeaz~ in scris o prezentare a unei c~rti
citite recent, apoi sustine-o oral, ~n fata colegilor.
Autoevalueaz~-te r~spunz~nd la ~ntrebarea: Pre•
zentarea mea a fost interesant~ si conving~toare?

EVALUARE CURENT~ • relevarea rolului

APLICATII mijloacelor artistice in
•
realizarea textului.
1. Analizeaz~ o strof~/ o secvent~ poetic~, la alegere, din Odd (@n 3. Argumenteaz~, pe baza a dou~
metru antic), prin referire la urm~toarele elemente: dovezi din textul poetic, faptul
• idei, atitudini, sentimente poetice; c~ poemul are elemente ale
• ipostaza eului liric; uneia dintre urm~toarele
• elemente de compozitie; specii lirice: od~, elegie,
• nivelurile textului poetic (fonetic, lexico-semantic, morfosin• meditatie filozofic, rug~. Poti
tactic, stilistic); avea in vede• re si urm~toarea
• semnificatii. opinie critic~:
2. Redacteaz~ un eseu structurat de dou~-trei pagini, ~n care s~
explici raportul dintre eul romantic si iubire, asa cum rezult~ Refacerea armoniei
din poezia Od~ (~n metru antic) de Mihai Eminescu. Vei originare a eului risipit, prin
avea in vedere: simplul fapt al existentei, in
• prezentarea ipostazei romantice a geniului; lumea pe care el e chemat s-o
• evidentierea aspiratiei c~tre iubire; ~ntemeieze, este, astfel, obiectul
• motivarea contradictiei imposibil de ~mp~cat, dintre fascina• acestei ode care e, totodat, o
tia iubirii si dorinta ~ntoarcerii spre sine;
elegie a ri• sipirii in timp si o rugciune a re~ntregirii fiintei prin
moarte.
Eroul liric al acestei ode-rug~ciune nu mai e nici Napo•
Dulcea mea Doamna/
leon Cezarul, nici Poetul, adic nu mai e o fiintcu destin ro• Eminul meu iubit
mantic de exceptie; mn varianta definitiv, Od~ nu mai e expre• tote ponlent. re«hit

sia conditiei eroului sau a geniului, ci expresia pur a condi• tiei ha ±mo co eroms Mi« le

umane. Si, poate de aceea, desi pare o rugciune de intrare in

nefiint, ea r~mane, de fapt, o Od~ fiintei, celebrat prin
destinul de pas~re Phoenix al existentului.
(Joana Em. Petrescu, Modele cosmologice si
viziune poetic)

Metru antic -- metru int~lnit in

versuri lipsite de rim~, dar mn care
alternanta silabelor lungi cu silabe
scurte are ca efect solemnitatea
tonalit~tii si rostirea sacadat~.
Safic - (denumirea provine de
la numele poetei Sappho care a
condus o $coal~ de poezie in insula
greceasc~ Lesbos, in secolul al VI-lea
i.H.). Metru al poeziei antice grecesti,
endecasilab (vers de 11 silabe) alc~tuit
din doi trohei si un dactil cu alti doi
trohei; cezura cade inaintea dactilului.
Versul safic a fast utilizat in Antichitate
de Catul, Alceu, Horatiu, dintre poetii
roman• tici germani de Klopstock,
Platen, Lenau, H~lderlin, dar si, ulterior, in
poezia modern~. Strofa safic~ este
format~ din trei versuri safice si un
adoneu (vers adonic).

provine din faptul c~

Adonic -- denumirea versului
era folosit la in•
ceput (la Sappho, de exemplu) pen• tru
invocarea lui Adonis, zeul care moare si
renaste (dup~ unele surse, fiul p~s~rii
Phoenix). In versificatia antic~, vers
scurt, alctuit din cinci silabe, grupate in
dou~ picioare me• trice: un dactil si un
troheu. Versul adonic incheie strofa
safic~.
 E
ELLI I E L ) EE La E E3 H
Orfeu (Orpheus) -- fiul al re• 1. Indic~ titlurile unor poezii eminesciene care amintesc de specii
gelui Thraciei si al muzei Calliope.
Orpheus era un cant~ret si un poet
literare caracteristice clasicismului.
ne~ntrecut: fusese imitat in arta 2. Urm~reste, ~n volumul al doilea al editiei Perpessicius a opere•
muzicii de muze, iar Apollo fi d• lor complete, variantele succesive prin care a trecut Oda pan
ruise lira sa. C~ntecul lui Orpheus era ~n momentul atingerii formei finale. Vei putea c~p~ta astfel in•
at~t de frumos, inc~t clintea pietrele din
formatii utile despre ~laboratorul poetic'' eminescian. Aceast~ cerint~
loc, imbl~nzea fiarele s~lbatice, mnmuia
inimile celor mai aspri oameni. poate deveni tema unui proiect.
Nessus -unul dintre centa• 3. Exprim~-ti opinia despre substratul filozofic al poeziei Odd (in
uri, care este ucis de Hercule cu o metru antic), av~nd ca punct de plecare urm~toarele afirmatii ale
s~geat~ otr~vit~ cu veninul hidrei din criticului Tudor Vianu, despre ecourile filozofiei lui Schopen• hauer ~n
Lerna, pentru c~ i-a r~pit sotia, pe
opera lui Eminescu:
frumoasa Deianeira. Ca s~ se
r~zbune, ~nainte de a muri, centa• urul Manifestat vesnic in prezent, [...] vointa de a tr~i este
fi druieste Deianeirei s~ngele s~u
otr~vit, sf~tuind-o s~-i imbibe haina lui
izvorul unor neintrecute suferinte [...]. Reflectia filozofic~ poate
Hercule pentru a-I aduce inapoi, dac~ s ~ndrumeze spiritul ctre linistitoarea ataraxie stoic, ctre acea
acesta ii va fi infidel. eliberare de sub puterea afectelor, [ ...] ca limanul unei mantuiri.
Hercule (la greci, Herakles; la [...]
romani, Hercules) -- semizeu, erou din Cnd moartea vine fn sf~rsit s nimiceascfenomenul
mitologia antic~, fiul lui Zeus $i al
Alcmenei, nefntrecut 1n fort~ si curaj,
vointei, a crei existent, prin libera negare de sine ~nsusi, ~n•
s~v~reste cele dou~spreze• ce munci, cetase mai de mult, ea este salutat~ cu bucurie si primit cu o inim
pentru care este primit in Olimp drept mmp~cat, ca o eliberare arztor dorit.
r~splat~, in r~ndul ze• ilor. Isi g~sete
moartea in chinuri cumplite. Incerc~nd 4. Scrie un eseu de dou~-trei pagini, ~n care s~ demonstrezi c~
s~-si scoat~ de pe trup haina imbibat~ poemele publicate in 1883, Odd (~n metru antic), Gloss~ si
1n s~ngele otr~vit al lui Nessus, eroul Luceaf~rul, se afl ~n str~ns~ dependent de conceptie si de
prefer~ s~ moar~ arzand pe un rug
in~ltat chiar de el. C~nd Deianeira, care
atitudine, primele dou~ ~nf~tis~nd separat ipostaze ale geniului
ii trimisese haina otr~vit~, 1si d~ sea• (apolinic/ dionisiac), sintetizate ~n poemul Luceafiirul.
ma c~ moartea lui Hercule este da•
torat vicleniei lui Nessus si propriei
gelozii, se sinucide.
Pas~rea Phoenix -- pas~re
mitic~, fabuloas~, vestit~ pentru fru•
musetea penelor si asociat~ cu focul
aerian str~lucitor, simbol al renas• terii
din propria cenus~. Vechii egip• teni
credeau c~ ar fi tr~it cinci sute de ani si
c~ murea arunc~ndu-se in foc, pentru a
renaste apoi din pro• pria cenus~.

Mihai Eminescu, ultima fotografie

(Imagine dup~ cliseul realizat la Botosani
de Jean Bielig,

E in noiembrie 1887)
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Romane)
 II EJ EJ I I H E) I H = E3 H
1. Dac~ ar trebui s~ alegi un num~r limitat de poezii eminesciene
(patru-cinci), la care te-ai opri?
2. Motiveaz~-ti criteriile selectiei.
3. Exprim-ti punctul de vedere despre sintagma at~t de des
utilizat~: Mihai Eminescu, luceafrul poeziei romanesti.
4. Ce acceptie atribui notiunii de geniw? Ce domenii ale
activit~tii umane crezi c~ ar putea fi luate ~n discutie ~in
leg~tur~ cu notiunea de geniu?
5. Ti se pare potrivit~ asocierea numelui poetului cu ideea de
genialitate? Motiveaz~-ti opinia.

LUCEAFHRU
L
de Mihai Eminescu

A fost odat ca-n ll vede azi, il vede Si cat de viu s-aprinde el

povesti, A fost ca ma@ni, Astfel In orisicare sar,
niciodat, dorinta-i gata; Spre umbra negrului caste/
Din rude mari El iar, privind de Cand ea o s-i apar.
imp~r~testi s~ptmani, k

O prea fi cade Si pas cu pas pe urma ei

frumoas~fat~. dragfata. Alunec-n odaie, Tes@and
cu recile-i scantei
Si era una la p~rinti Cum ea pe coate-si O mreaj de vpaie.
Si mandr~-n toate cele, rzima
Cum e Fecioara mntre Vis~nd ale ei Si ca~nd in pat se-ntinde drept
sfinti t@mple, Copila s~ se culce,
Si luna mntre stele. De dorul lui si inima I-atinge m@nile pe piept,
Si sufletu-i se 1-nchide geana dulce;
Din umbra falnicelor mple.
bolti Si din oglind~ luminis
Ea pasul si-l indreapt Pe trupu-i se revars,
Langfereastr, unde-n Pe ochii mari, btand inchisi
colt Pe fata ei intoars.
Luceaf~rul
asteapt. Ea l privea cu un suras,
El tremura-n oglind~,
Privea ~n zare cum pe Cci o urma ad@nc in vis
mri De suflet s~ se prind~.
R~sare si str~luce,
Pe misctoarele Jar ea vorbind cu el fn somn,
c~r~ri Oft@nd din greu suspin:
Corbii negre - O, dulce-al noptii mele domn,
duce. De ce nu vii tu? Vind!
 Din rude mari imp~rte,ti
O prea frumoasa tata.

Si era una la printi

Si mandra 'n toate ccle,
Cum e Fecioara intre sfinti
LUCEAFE Si luna intre stele.
RUL

Pagin~ din editia princeps (1884)

a Poeziilor lui Mihai Eminescu
f ts otata ea 'n

E
povesti,
dl tos ca nici
oat

Cobori ~n jos, luceaf~r estifrumos, cum numa-n vis

- O,
bland, Alunecand pe-o Un inger se arat,
raz~, Darpe calea ce-ai deschis
P~trunde-n cassi in gand N-oi merge niciodat;
Si viata-mi lumineaz!

El asculta tremur~tor, Ca in cmara ta s vin,

Se aprindea mai tare S~ te privesc de-aproape,
Si s-arunca Am cobor@t cu-al meu senin
fulgertor, Se Si m-am nscut din ape.
Leg enda Luceaf~rului,
Biblioteca Academiei Rom~ne,
cufunda fn mare;
ms. rom. 2261, f. 209 O vin'! odorul meu nespus,
Si apa unde-au fost Si lumea ta o las;
c~zut Eu sunt luceaf~rul de sus,
In cercuri se roteste, Iar tu s-mifii mireas.
Si din ad@nc necunoscut
Un mandru tanr creste. Colo-n palate de mrgean
Te-oi duce veacuri multe,
Usor el trece ca pe prag Si toat lumea-n ocean
Pe marginea ferestei De tine o s-asculte.
Si-n man tine un toiag
Incununat cu trestii.

Prea un t~nr voevod

Cu pr de aur moale,
Un vant giulgi se-ncheie
nod
Pe umerele goale.

lar umbra fetei str~vezii

E alb~d ca de cear
Un mortfrumos cu ochii vii
Ce scanteie-n
afar.

- Din sfera mea venii cu

greu
Ca s-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tat~l meu
Si mum-mea e marea.
Str~in la vorb~ si la
port, Lucesti far~ de
viat,
C~ci eu sunt vie, tu esti
mort, Si ochiul tu m~-
ngheat.
k
Trecu o zi, trecur trei
Si iarsi, noaptea, vine
Lucef~rul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el fn somn
Aminte s-si aduc
Si dor de-al valurilor Domn
De inim-o apuc:
- Din sfera mea venii cu
greu
Ca s te-ascult s-acuma,
Si soarele e tat~l meu,
Iar noaptea-mi este muma;
0, vin ', odorul meu
nespus, Si lumea ta o
las;
Eu sunt luceafrul de sus,
lar tu s-mifii
mireas~.
O, vin', in prul t~u
b~lai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri s
rsai Mai mandr~ decat
ele.
- O, estifrumos cum numa-n
vis
Un demon se arat,
Darpe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat!
M~ dor de crudul tu amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei m dor,
Privirea ta marde.
- Dar cum ai vrea
smcobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum c eu sunt nemuritor,
- Cobori injos, luceafar
bland, Alunec@ndpe-o Pe negre vitele-i de
raz~, pr Coroana-i arde
P~trunde-n cas~ si in gand pare, Venea plutind fn
Si viata-mi lumineaz! adev~r
Sc~ldat in foc de soare.
Cum el din cer o
auzi, Se stinse cu Din negru giulgi se
desf~sor
durere,
Jar ceru-ncepe a roti Marmoreele brate,
El vine trist si ganditor
In locul unde piere;
Si palid e la fat;
In aer rumene vpi
Se-ntindpe lumea- Dar ochii mari si minunati
Lucesc ad@nc himeric,
ntreag, Si din a chaosului
Ca doupatimi f~r~
vi
Un mndru chip se- sat
ncheag; Si pline de-ntuneric.
Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
*
In vremea asta C~tlin,
Viclean copil de cas,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la mas,
Si tu esti In schimb pe-o
muritoare? srutare, Dar voi s stii
asemenea
- Nu caut vorbe pe ales, Cat te iubesc de tare;
Nici stiu cum as
incepe Da, m voi naste din
Desi vorbesti pe p~cat, Primind o alt
~nteles, Eu nu te pot lege;
pricepe; Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi s~ m
Dar dac vrei cu deslege.
crezm@nt
S te-ndrgesc pe
tine, Tu te coboarpe
pm@nt,
Fii muritor ca
mine.
- Tu-mi cei chiar nemurirea
mea
Un paj ce poartpas cu pas S m cuprinzi cu bratul;
A-mprtesii rochii, B~iat
din flori si de pripas,
Dar indrznet cu ochii,

Cu obr~jei ca doi bujori

De rumeni, bat-i vina,
Se furiseazpanditor
Privind la C~t~lina.

Dar ce frumoasse fcu

Si mandr~, arz-o focul;
Ei Cit~lin, acu-i acu
Ca s-ti ~ncerci norocul.

Si-n treact o cuprinse lin

Intr-un ungher degrab.
- Da'ce vrei, mri C~t~lin?
la du-t'de-ti vezi de treab.

- Ce voi? As vrea snu mai stai

Pe g@nduri totdeuna, REVISTA
S razi mai bine si s-mi dai REGALE
0 gurd, numai una.

-Dar nici nu stiu mcar ce-mi

ceri,
D-mi pace, fugi departe •
0, de luceaf~rul din cer
M-a prins un dor de moarte.

- Dac nu stii, ti-as arta:

Din bob in bob amorul,
Ci numai nu te mania,
Ci stai cu binisorul. NUM~RUL
l
t PA61NI J6Lil

Cum vantoru-ntine-n crang

La p~s~rele latul, Num~rul omagial din
C~nd ti-oi mntinde bratul stang Revista Fundatiilor Regale
(1939), dedicat lui Eminescu

R
 7
Si ochii t~i nemisc~tori - Tu esti copil, asta e...
Sub ochii mei rm@ie... Hai s-om fugi in
De te ~nalt de subsuori lume,
Te-nalt~ din c~lc~ie; Doar ni s-or pierde
urmele
Candfata mea se pleac~- Si nu ne-or sti de nume,
njos, In sus r~mi cu
fata, C~ci amandoi vom fi
S~ ne privim nestios cuminti, Vom fi voiosi si
Si dulce toatviata; teferi,
Vei pierde dorul de
p~rinti
Si visul de
luceferi.
k

Si ca s~-ti fie pe deplin Porni luceaf~rul. Cresteau

lubirea cunoscut, In cer a lui aripe,
Cand s~rut@ndu-te m-nclin, Si c~i de mii de ani treceau
Tu iarsi msrut~. In tot at@tea clipe.

Ea-l asculta pe copilas Un cer de stele dedesubt,

Uimit~ si distras, Deasupra-i cer de stele -
Si rusinos si dr~glas, P~rea un fulger nentrerupt
Mai nu vrea, mai se las, R~t~citor prin ele.

Si-i zise-ncet: Inc~ de mic Si din a chaosului v~i,

Te cunosteam pe tine, Jur imprejur de sine,
Si guraliv si de nimic, Vedea, ca-n ziua cea dent@i,
Luceaf~rul, Manuscrisele Te-ai potrivi cu mine... Cum izvorau lumine;
Academiei Rom~ne, 2275
Dar un luceafr, rs~rit Cum izvor@nd il inconjor
... Sbura ca g~ndul....... Din linistea uit~rii, Ca niste mri, de-a-notul...
Pan' singur e cu totul. D~ orizon nemrginit El zboar, g@andpurtat de dor,
Unde nu-i centru, nici hotar Singur~t~tii m~rii; Pan'piere totul, totul;
Nici raz a cunoaste
Si unde vremea in z~dar Si tainic genele le plec, C~ci unde-ajunge nu-i hotar,
hncearc a se naste. C~dci mi le imple plansul Nici ochi spre a cunoaste,
Cand ale apei valuri trec Si vremea-ncearc ~n zadar
AI nefiintei ad~post
Si al uit~rii oarbe
C~l~torind spre dansul; Din goluri a se naste.
Ce soarbe toate c~te-a fost
Si tot ce este soarbe. Luceste cu-n amor nespus, Nu e nimic si totusi e
Durerea s-mi alunge, 0 sete care-l soarbe,
Fiori de moarte 'I str~bat
Si aripile-si strange
Dar se inalttot mai sus, Ca s
nu-l pot ajunge.
Si este data cea de 'nt~iu
C~ el mncepe-a plnge.
P~itrunde trist cu raze reci
- Din umbra negrei
vecinicii
P~rinte m~
dezleag~ S~ fiu iubit
R Din lumea ce-l desparte... In
veci il voi iubi si-n veci
Va r~m@nea departe...
numai o zi
Si ia-mi vecia 'ntreag~. De-aceea zilele fmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-unfarmec sfant
Ce nu-I mai potpricepe.
 E un ad~nc asemene
Uit~rii celei oarbe.
- De greul
negrei
vecinicii,
Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire, Si pentru
toate d~-mi in schimb
O or~ de iubire...
Din chaos, Doamne,-am aprut
Si m-as ~ntoarce-n chaos...
Si din repaos m-am n~scut,
Mi-e sete de repaos.
- Hyperion, ce din genuni Si pentru cine vrei s mori?
R~sai c-o-ntreag lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;
Tu vrei un om s te socoti,
Cu ei s te asameni? Dar
piar oamenii cu toti,
S-ar naste iarsi oameni,
Ei numai doar dureaz-n vnt
Deserte idealuri --
C~nd valuri afl un morm@nt,
R~sar in urm valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Si nu cunoastem moarte.
Din s@nul vecinicului ieri
Trieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarsi soare;
P~randpe veci a rs~ri,
Din urmmoartea-l paste,
Cci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.
lar tu, Hyperion, rm@i
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuv@ntul meu dent~i -•
S~-ti dau intelepciune?
Vrei s~ dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei c@ntare
S~ se ia muntii cu p~duri
Si insulele-n mare?
P~rinte, O, cere-mi, Doamne,
mdezleagd oricepret, Dar d~-mi o
Si l~udat pe veci s~fii alt soarte,
Pe-a lumii scar~- C~ci tu izvor esti de vieti
ntreag; Si d~t~tor de moarte;
Vrei poate-n fapt s~ ar~ti
Dreptate si t~rie?
Ti-as da pm@ntul in buc~ti
S~-lfaci imp~r~tie.
Iti dau catarg lang~ catarg,
Ostiri spre a strbate
P~mantu-lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Vrei s~ dau glas acelei
guri...
Intoarce-te, te-ndreapt ,
ms. rom. 2261, f 209
Spre-acel pm@nt rt~citor
Si vezi ce te asteapt~.
*
in locul lui menit din ceri
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revars.
C~ci este sara-n asfintit
Si noaptea o s-nceap;
R~sare luna linistit
Si tremurand din ap
Si mple cu-ale ei scantei
C~r~rile din cr@nguri. Sub
sirul lung de mandri tei
Sedeau doi tineri singuri:
- O, las-mi capul meu pe sn,
lubito, sse culce ««Prnd pe veci a r~sri,
Sub raza ochiului senin e·Din urm~ moartea 'I paste,
+«Cci toti se nasc spre a muri
Si negr~it de dulce; «Si mor sprc a se natc.
Cu farmecul luminii reci +Iar tu, Hyperion, rem~i
«Ori unde ai apune,
G~ndirile str~bate-mi, e«Tu esti din forma cea d'int~i,
Revars~ liniste de veci «Esti vecfnic minune.
Pe noaptea mea de patemi.
e«Si pentru cine vrei s mori?
«Intoarce-te, te 'ndrcapt~
+Spre-acel pm~nt rt~citor
Si de asupra mea r~mi ««Si vezi, ce te asteapt.»»
Durerea mea de-o curm,
C~dci esti iubirea mea dent~i In locul lui menit din ceri
Si visul meu din urm. Hyperion se 'ntoars
Si, ca si 'n zioa cea de ieri,
Lumina si-o revars~.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lorfat; Abia Pagin~ din Luceaf~rul (editia
un brat pe g@t i-a pus 1884), cu interventia lui
Si ea l-a prins mn brat... Maiorescu in textul eminescian
si grafia epocii
«Alunec~nd pe raz~, Petrunde 'n cod ru si in
gnd,
«Norocu -mi lumineaz !»
Cobori in jos, luceafr bl~nd,
El tremur~ ca alte d~ti
In codri si pe dealuri, Miroaseflorile-argintii El tremur ca alte d~ti
Caluzind singurt~ti
De misc~ toare valuri; Si cad, o dulce ploaie, Pe In codri si pe dealuri,
crestetele-a doi copii C~dl~uzind singur~t~ti
Dar nu mai cade ca 'n trecut Cu plete lungi, b~laie. De misctoare valuri;
In mri din tot inaltul: Ce-ti
p#is tie, chip de lut,
Dac' oi f eu san altul!
Ea, ~mb~tat de amor, Dar nu mai cade ca-n trecut
Trind in cercul vostru strimt,
Ridic~ ochii. Vede In mri din tot mnaltul:
«Norocul v~ petrece -- Luceafrul. Si-ncetisor - Ce-ti pas~ tie, chip de lut,
«Ci eu in lumea mea m simt
«Nemuritor si rece.» Dorintele-i increde: Dac-oifi eu sau altul?

Cobori in jos, luceafr bland, Tr~ind in cercul vostru stramt

Alunec@ndpe-o raz~, Norocul vpetrece,
P~trunde-n codru si mn gand, Ci eu in lumea mea msimt
Norocu-mi lumineaz! Nemuritor si rece.

Luceaf~rul (editia 1884)

PUNCTE DE REPER

Publicat ~nt~i ~nAlmanahul Societtii Academice Social-Lite• rare

Romania Jun, ~n luna aprilie a anului 1883, Luceaf~rul are la origine
basmul Fata din gr~dina de aur, cules de c~l~torul german Richard Kunisch
~n urma unui voiaj din 1861 prin t~rile rom~ne. Revista Convorbiri
literare, ~n num~rul din august 1883, reproduce f~r~ nicio modificare cele 98
de strofe din Almanah. Maiorescu in schimb, ~n editia sa, elimin~
paisprezece versuri (trei strofe si jum~tate) si compune dou~ versuri, av~nd
rolul de a completa lacuna.
O variant~ versificat a basmului, intitulat~ Fata-n gr~dina de aur,
dateaz~ din perioada 1873-1874. S-au mai p~strat patru ver• siuni autonome
ale poemului, toate din anii 1880-1882. Pe o fil~ a unuia dintre manuscrise
exist~ urm~toarea ~nsemnare a poetului ~n leg~tur~ cu sursa de inspiratie si
cu ideea Luceaf~rului: In descri• erea unui voiaj in t~rile rom@ne,
germanul K. povesteste legenda luceaf~rului. Aceasta e povestea, iar
intelesul alegoric ce i-am dat-o
este c dac geniul nu cunoaste moarte si nume[le] lui scap de
noaptea uitrii, pe de altparte aici, pe pm@nt, nici e capabil a
ferici pe cineva, nici capabil a flfericit. El n-are moarte, dar n-are nici
noroc. Mi s-a prut csoarta luceaf~rului din poveste seamn mult cu
soarta geniuluipepm@nt si i-am dat acest mnteles alegoric. Aceste
cuvinte, desi nu epuizeaz~ continutul ad~nc al poemului, oblig~ totusi la o
anume ~ntelegere a textului.
Ceea ce retine Eminescu din basmul popular, dup~ numeroa•
sele transform~ri prin care trece poemul de la primul proiect p~n la
forma' definitiv~, este ideea incompatibilit~tii iubirii ~ntre fiinte
apartin~nd unor lumi diferite. De aceea textul va fi simplificat trep• tat, prin
eliminarea episoadelor narative, tocmai pentru a nu abate
atentia de la substanta sa predominant liric~, ~ni truc~t spune Tudor
Vianu sub masca unor personagii strine si a unor int@mplri ete•
rogene palpit inima poetului fn aventura sa intim. Luceaf~rul lui
Eminescu este o creatie apartin~nd acestei lirici mascate si de cele,/ Cum e Fecioara ntre
aceea era cu totul necesar~ nlturarea tuturor acelor episoade sfinti/ Si luna ~ntre stele - care fi
care arfi putut orienta atentia cititorului de la intuitia miezului liric al subliniaz~ puritatea, perfectiunea
buctii ctre interesul inadecuat aici pentru peripetie. ~n plan spiritual. Dragostea se
Poemul este format din patru p~rti, precedate de sapte strofe ~nfiripeaz~ ~n vis, idee pe care
poetul o subliniaz~ de mai multe
care au rolul unui cadru. Inceputul este asem~n~tor unui basm, A
ori
fost odat ca-n povesti..., dar imediat textul p~r~seste modelul
in aceste versuri de ~nceput.
popular. O prea frumoas fat~ de ~mp~rat s-a ~ndr~gostit ~n vis de
Prezenta oglinzii are rolul de a
luceaf~r. Unicitatea ~i este subliniat nu doar prin afirmatie direct~, era
sublinia puritatea prin
una la printi, ci si prin cele dou~ comparatii - ...m@ndr-n toate
amplificarea impresiei de dematerializare, c~ci ~n poezia Cuvintele de amor fericit si ne•
eminescian~ oglinda (apa-oglind~, cerul-oglind~) epureaz~ iubirea de fericit nu se pot aplica lui Eminescu
orice urm~ de substantialitate, transfer~nd-o in lumea idealit~tii. in acceptiunea de toate zilele. Nicio
individualitate femeiasc nu-I putea
Dincoace de oglind~ se afl~ lumea comun~, dincolo de oglind~ este
captiva si tinea cu des~v~rsire in
lumea de vis spre care t~njesc acele putine fiinte ca• pabile s~ se m~rginirea ei. Ca si Leopardi in
~nalte, s~ ias~ de sub zodia norocului pentru a-si crea propriul Aspasia, el nu vedea in femeia iu•
destin. Este ceea ce subliniaz~ si versuri ale altor poeme, precum Dac bit~ dec~t copia imperfect~ a unui
treci r@ul Selenei..., De treci codri de aram, prin sublinierea unei prototip nerealizabil. fl iubea in•
t~mpl~toarea copie sau fl p~r~sea,
conditii f~r de care accederea la idealitate este im• posibil. tot copie rm~nea, si el, cu me•
Omul comun este ~ns~ incapabil a se desprinde de lumea sa. lancolie impersonal, si cuta re•
Tocmai de aceea chemarea presupune mereu cobor@re, apropiere de fugiul mntr-o lume mai potrivit~ cu el,
planul omenesc, niciodat~ in~ltare. Luceaf~rul pare a ~ntelege totusi in lumea cuget~rii si a poeziei. De
limitele vis~toarei, c~ci ~n cele dou metamorfoze el ~si ia de fiecare aici Luceaf~rul cu versurile de la
sf~rsit:
dat~ chip omenesc. Doar astfel apropierea mai p~streaz~ o sans~.
Pentru omul comun ~ns, nemurirea este o notiune negativ~, deoa• ~- Ce-ti pas tie, chip de lut,
rece singura sa experient~ este aceea a vietii finite. In lipsa unui Dac-oi fi eu sau altul?
punct de reper, timpul nu are sens. De aici se naste paradoxul con•
stat~rii fetei de ~mp~rat, eu sunt vie, tu esti mort. Inf~tisarea ange• Tr~ind in cercul vostru str~mt,
lic~, a primei metamorfoze (ta@nr voievod/ Cu pr de aur moale), Norocul v~ petrece;
Ci eu in lumea mea m simt
ori demonic~, a celei de a doua (Pe negre vitele-i de pr/ Coroana-i Nemuritor si rece."
arde pare) este deopotriv~ mnghetat, chiar dac~ privirea arde. Nici (Titu Maiorescu,
cuvintele nu-i sunt mai accesibile: Desi vorbesti pe inteles,/ Eu nu te Eminescu si poeziile lui)
pot pricepe. Singura cale de intelegere este cantonarea in planul
omenesc: Fii muritor ca mine.
Partea a doua este un tablou al lumii efemere a celor ce tr~iesc
sub zodia norocului. C~t~lin este viclean, cu obrjei ca doi bujori, cu
ochi fndr~zneti. Diferenta fat~ de inf~tisarea astral a luceaf~ru• lui
este izbitoare. El este plin de viat~, dar viata ~nseamn~ clip~, cerc
strmt. Descrierea copilasului nu presupune ironie, ci doar subli•
niaz~ diferenta dintre cele dou~ lumi. Fata de ~mp~rat, devenit~ la
lumina soarelui Ct~lina, este constient~ acum de imposibilitatea
atingerii idealului, c~ci lumea ei este aceea a omului comun. Ase•
m~narea celor doi este subliniat~ si prin nume, C~t~lin si C~t~lina,
dar si prin destin comun: Si guraliv si de nimic/ Te-ai potrivi cu
mine. Tot ce a mai r~mas din existenta nocturn~ este nostalgia visu•
lui si constiinta imposibilit~tii ~mplinirii: Se inalt~ tot mai sus/ Ca

Publicatia in care a ap~rut

pentru prima oar~ Luceaf~rul

I
 s nu-l pot ajunge [...], In veci fl voi iubi si-n veci/ Va r~m@nea
departe.
Al treilea tablou este legat tot de lumea visului. Luceaf~rul
porneste ~ntr-un zbor titanic spre inceputuri, ~ntr-o ~ncercare drama•
tic~ de a-si schimba destinul care ~l leag~ de greul negrei vecinicii.
1. Poem de mari dimensiuni, Luceaf~rul Esteeste
momentul
compus c~nd,
din patruprin vocea Demiurgului, constat~m diferenta
dintre cele dou~ lumi
secvente, ceea ce a f~cut necesar~ prezenta unor conectori care care, pentru o clip~, p~ruser~ a putea comu•
s~ confere unitate ansamblului. Identific~ un asemenea conec•controla destinul, ei au doar stele cu noroc,
nica. Oamenii nu-si pot DE

sunt pieritori asemeni

tor, in debutul acestei secvente; precizeaz~ rolul lui concret, ~n valurilor (C~nd valuri afl~ un morm@nt,/
text. R~sar in urm valuri), pe c~ndMIHAIL Noi nu avem nici timp, nici loc,/ Si nu
EMINESCU
2. cunoastem moarte.
Relev~ semnificatia imaginii mreaj de vpaie care consem• Acesta este punctul ~n care s-a produs interventia
lui Titu Maiorescu.
neaz~ prima leg~tur~ ~ntre fat~ si luceaf~r. Enumer~ si alte ele•El a eliminat versurile care contin
mente specifice imaginarului romantic. ofertele Demiurgului si, pentru a p~stra forma de catren a strofei, a
3. Identific~ strofele care cuprind prima compus altede-a
si apoi cea dou~
douaversuri,
me• lar tu, Hyperion r~mi/ Oriunde ai apu•
tamorfoz~ a luceaf~rului. ne.../[Tu esti din forma mea dint@i,/ Esti vesnic minune.], deoare• ce
4. Indic~ elementele care compun, ~n fiecare dintre cele dou~ me• nu se poate manifesta dec~t ~n planul
superioritatea geniului
rarefiat
tamorfoze, portretul t~n~rului. Stabileste al ideilor si
asem~n~rile si nu ~n cel al creatiei, al faptei care este finit~ si
dife•
rentele dintre cele dou~ portrete. deci pieritoare. Argumentul suprem ii va fi insa oferit chiar de ceea
ce se ~nt~mpl~ pe-acel pm@nt r~tcitor, unde Hyperion crezuse a
se putea ~mplini, si care compune substanta celui de al patrulea
tablou.
Fetitule drag~, lmaginile de ~nceput sunt cele familiare, desprinse din lirica
Nu te sup~ra dac~ nu-ti scriu erotic~, sara, luna, apa-oglind, teiul, si au rolul de a crea un cadru
numaidect dup ce-ti primesc scri•
sorile, dar in adevr inot in stele. protector pentru fericirea celor doi tineri. Cuvintele lui nu mai
Acuma m-a[u] apucat frigurile ver• seam~n~ mns~ cu vorbele ~ndr~znete ale lui Ct~lin, din tabloul al
sului si vei vedea in cur~nd ceea ce doilea. Ele puteau fi rostite la fel de bine de luceaf~rul ~ndr~gostit,
c~ci tocmai dragostea este cea care l-a metamorfozat. Acum
intervine ~ns~ si momentul tragic ~n care ea devine constient~ de
efemeritatea clipei de fericire. Singura sans~ este ca luceaf~rul s~ le
devin~ stea cu noroc si acesta este si sensul celei de a treia invocatii:
P~trunde-n codru si in gand/ Norocu-mi lumineaz. Tot acum se
produce ~ns~ si desp~rtirea definitiv~ a celor dou~ lumi: omul co•
mun, chip de lut, tr~ieste ~n cercul str@mt al clipei, incapabil de a-$i
scriu. Indat~ ce m~ voi muta de aici, controla norocul, destinul, timp ce geniul ~si este suficient siesi,
fni
fti trimit bani de drum; p~n-atunci nici [ ... ] capabil a ferici pe cineva, nici capabil a fl fericit. El n-are
~Legenda" la care /ucrez va fi gata moarte, dar n-are nici noroc.
si findc~ luceaf~rul rsare ~n aceast
legend, tu nu vei fi geloas pe el,
fetitul meu gingas si mititel, si nu te-i
sup~ra c nu-ti scriu imediat, nici c EXPLORAREA TEXTULUI
nu-ti scriu mult. Cred c~ e un gen cu
totul nou ace/a pe care-I cultiv acum.
E de-o liniste perfect, Veronic~, e
A fost odat~...
senin ca amorul meu imp~cat, senin
ca zilele de aur ce mi le-ai d~ruit. C~ci 1. Identific~, in aceast~ prim~ secvent~, elemente specifice lumii
tu esti regina stelelor din cerul meu basmului. Care crezi c~ este rolul lor, in text'?
$i regina g~ndurilor mele graziosa 2. Fata de imp~rat este, ~n poem, o prezent~ unic~. Selecteaz~
grazziosissima donna pe care o versurile care demonstreaz acest fapt.
s~rut de mii de ori ~n somn si treaz
sim~ plec ei ca robul din ,O mie si 3. Fecioara, Madona, frumoasa f~r corp, floarea albastr~ re•
una de nopti". prezint~ ~n lirica eminescian~ ipostaze ale idealit~tii feminine.
Emin Extinde cercetarea asupra ~ntregului poem, pentru a identifica
10 aprilie 1882
(Dulcea mea doamn~/ Eminul
versuri care contin sugestii ale purit~tii superlative a fetei de
meu iubit. Corespondent~ inedit~ ~mp~rat. Eventual, poti c~uta exemple comparabile si ~n alte
Mihai Eminescu - Veronica Miele) poezii ale lui Mihai Eminescu.

Ii
Si pas cu pas...
POESII
5. Poetul insoteste descrierea inf~tis~rii luceaf~rului ~n ipostaza Edfture LAbrarff
8OC ECU 4 Co m p. -- BUCURESTI
sa uman~ de verbul a prea: prea un t@nr voievod...; co• 188-4.

roana-i arde pare... Motiveaz~ folosirea lui repetat~.

Poezii (1884), pagina de gard~
6. Cele dou~ metamorfoze ale luceaf~rului au rolul de a sublinia
a editiei princeps
cresterea intensit~tii pasiunii, f~c~nd astfel plauzibil~ hot~r~rea
sa de a renunta la vesnicie pentru o or~ de iubire. Prima meta•
morfoz~ este neptunic~ (cerul este tat~l meu/ Si mum-mea e
marea), a doua este plutonic~ (soarele e tatl meu,/ Iar noap•
tea-mi este muma). Identific acele elemente ale portretului
care exteriorizeaz~ gradarea sentimentului de iubire.
7. Frumusetea demonic~ a luceaf~rului este subliniat~ si de as•
pectul s~u statuar: umerele goale, marmoreele brate. Compar~
inf~tisarea sa cu aceea, din secventa urm~toare, a lui C~t~lin,
cu obrjei ca doi bujori/ De rumeni bat-i vina, pentru a con•
stata diferenta dintre cele dou~ alternative ale iubirii, care ~i
sunt oferite fetei de ~mp~rat.
8. Explic~ semnificatia structurii ad~nc himeric, alese de poet
pentru a descrie privirea demonului. Ce schimbare de sens s-ar
produce ~n cazul ad~ug~rii unei virgule: ad@nc, himeric?
9. Casi ~n alte poezii, ~n Od (@n metru antic), de exemplu, iu•
birii ~i este asociat~ senzatia durerii: M~ dor de crudul tu
amor/ A pieptului meu coarde,/ Si ochii mari si grei m~ dor/
Privirea ta marde. G~seste o motivatie a acestei al~tur~ri oxi•
moronice.
10. Observ~ c~ momentele de elan ale fetei de ~mp~rat, care aspir~
spre in~ltimi, sunt repede cenzurate de ~ns~si natura sa uman~.
Consecinta este refuzul de a-l urma pe ~ndr~gostit si cererea ca
el s~ se coboare ~n lumea comun~. Selecteaz~ versurile care ex•
prim~ acest fapt.

In vremea asta...
1. Structura In vremea asta este un indice de timp care exprim~
simultaneitatea: in timp ce luceaf~rul se tot duce... de dragu-unei Veronica Miele
copile..., in vremea asta, pe pm~nt, vom fi martorii idilei din•
tre C~t~lin si Ct~lina.

I
-
 2. In ansamblu, partea a doua a poemului este o idil~.
Legenda Luceaf~rului, Identific strofele care descriu dragostea in lumea
Biblioteca Academiei
Rom~ne, ms. rom. 2261, f omului comun.
198 3. Substantivul noroc este repetat de dou ori ~n
~nsemnarea de pe marginea manuscrisului eminescian,
ceea ce subliniaz im• portanta acordat~ de poet. In
poem ~ns~, termenul apare prima oar~ abia ~n aceast~
secvent~. Ce semnificatie consideri c~ are?
Scrie dou~-trei enunturi ~n care noroc s aib alte
sensuri dec~t
acela din
poem.
4. Comenteaz~ sensul exclamatiei lui C~tlin, arz-o
focul, ra• port~ndu-1 la modul de exprimare al
luceaf~rului. Identific~ si alte exemple ale limbajului
,,omenesc" al pajului. Care crezi ca este motivul
prezentei lor ~n poem?
5. Versurile care se refer la C~t~lin contin frecvent
diminutive
(copilas, obr~jei, binisor). Exprim~-ti opinia despre
rolul lor in conturarea portretului pajului.
6. Identific~ secventa ~n care C~t~lina ~si descrie visul
nocturn si aceea ~n care se priveste pe sine, cea din
realitate, pentru a putea compara cele dou lumi ~ntre
care penduleaz~ fata.
7. Consideri c~, ~in acest moment, C~t~lin este capabil s~
~nte• leag~ fr~m~ntarea fetei'? Argumenteaz~-ti
r~spunsul cu ajutorul textului.
8. Motiveaz alegerea comparantului step ~n
comparatia zilele
~mi sunt pustii ca niste
stepe.

Porni luceaf~rul.
1. Enuntul Porni luceaf~rul creeaz~ leg~tura cu finalul
primei p~rti, ~ntre care s-a intercalat partea a doua: Si se
tot duce... S-a
tot dus. (I)⇒ Porni luceafiirul. (111) ⇒ in vremea
asta ... (II)
->...este sara-n asfintit. (IV) In fond, putem acum
mai usor
constata c~ poemul evolueaz~ pe dou~ planuri,
cosmic (al visului) si terestru (al realit~tii), care
alterneaz~ ~ns~, pentru a oferi necesara variatie de
tonalitate a oric~rui text de mari dimensiuni, dar si
pentru a se putea ~ntelege mai usor diferenta imposibil a
fi dep~sit~ dintre lumea aspiratiei si cea material~,
singura fin care omului ~i este h~r~zit s
existe.
2. Secventa descrierii zborului luceaf~rului este o
cosmogonie.
Separ-o din ansamblul p~rtii
a treia.
3. Ceea ce doreste luceaf~rul de la
Demiurg este s se nasc~ Da, m
voi naste din pcat, promisese el
fetei de ~mp~rat la
sf~rsitul primei p~rti -, fiindc~
numai cine se naste poate muri, asa
cum numai ce are un ~nceput are
si un sf~rsit. Este de remarcat c~ ~n
acest moment atitudinea
luceaf~rului este a unui titan, asadar
a unui revoltat ~mpotriva conditiei
sale care ~l con• damn~ la
singur~tate etern~ pentru c~ este
altfel dec~t ceilalti. Identific
versurile care contin aceast~
atitudine.
4. Atitudinea Demiurgului este a unui
~ntelept care argumenteaz~
nemultumitului eroarea comis.
Selecteaz~ versuri ~n care este
descris~ fragilitatea fiintei umane.
Ce motive specific roman• tice poti
recunoaste?
5. In Scrisoarea I, poetul descrie imaginea firului de praf ce se
joac in imperiul unei raze pentru a sublinia fragilitatea
fiintei umane. El ,exist~" at~ta timp c~t se afl~ in lumina
stelei. Sta• bileste o leg~tur~ ~ntre afirmatia Demiurgului, ei
au doar stele cu noroc si aceast~ imagine. Pentru o mai
bun~ clarificare, citeste ~ntreaga poezie.
6. Citeste cu voce tare urm~toarele versuri: Nu e nimic si totusi
el O sete care-l soarbe,/E un ad@nc asemene/lubirii celei
oarbe. Rostirea lor este determinat~ de rim~ sau de sensul
comuni• c~rii?
7. Accentueaz~ cuv~ntul subliniat, tin~nd seama de contextul
~n care se afl~: C~ci tu izvor esti de vieti/ Si d~t~tor de
moarte. Motiveaz~ modificarea fat de norma literar~ care se
produce in rostirea cuv~ntului.
8. Explic~ semnificatia numelui Hyperion, folosit in dialogul din•
tre Demiurg si luceaf~r.
9. Precizeaz raportul dintre Hyperion si Demiurg, av~nd ~n ve•
dere folosirea alternativ~ a apelativul printe, si a formei
de plural noi.
10. Indic~ leg~tura ce se poate stabili ~ntre legenda lui Orfeu
si oferta Demiurgului, Vrei s dau glas acelei guri,/ Ca dup-
a ei c@ntare/ S~ se ia muntii cu pduri/ Si insulele-n mare.
11. Indic~ polii antitezei pe care este construit~ partea a treia a
poemului.

...este sara-n asfintit...

1. Prima imagine a ~ndr~gostitilor este cea a doi tineri, ei
deve• nind apoi copii cu plete lungi, b~laie. Care consideri
c~ este motivul acestei transform~ri?
2. Compar~ invocatia fetei din secventa final~ a poemului cu
acelea din prima parte, pentru a stabili diferentele dintre ele.
Explic~ aceste diferente. Ai ~n vedere si cuvintele
Demiurgu• lui, ei au doar stele cu noroc, rostite ~in secventa
anterioar~.
Pentru mai buna telegere a versurilor, ti-ar fi util si compa•
~ni
ratia cu imaginea firului de praf ce se joac~ fn imperiul
unei raze/ Mii defire viorie ce cu raza nceteaz..., din
Scrisoarea I.
3. Precizeaz~ sensurile cuv~ntului noroc ~n fiecare dintre secven•
tele din poem, in care apare.
4. Motiveaz~ refuzul luceaf~rului de a-i deveni fetei de
~mp~rat
stea cu noroc.
5. Ultimul cuv~nt al poemului este rece. In aceeasi directie se
~ndreapt~ si ~ndemnul din Gloss~ - Tu r~mi la toate rece -
si aceeasi este si aspiratia ~ndr~gostitului din Od~ (mn metru Casa lui Maiorescu, din
Bucuresti, unde s-a citit
antic)
prima dat~ Luceaf~rul
- Vino iar in s@n nepsare trist, poeme aflate, cum
afirm
Perpessicius, in umbra Luceaf~rului. Exprim~-ti opinia
despre secventa final~, raport~nd-o la ansamblul textului.
R
 LIMB~ SI COMUNICARE
DENOTATIE SI
CONOTATIE
Sens denotativ -sau comun, propriu, non•
subiectiv si unic al unui cuv~nt, din dictionar.
De exemplu, substantivul odor, conform
DEX, inseamn~ 1. Obiect lucrat dintr-un metal
pretios (impodobit cu pietre scumpe);
giuvaer. 2. Ves• minte scumpe si alte obiecte
pretioasefolosite la serviciile religioase, iar
substantivul lut in• seamn~ roc sedimentar,
galben~ sau cafenie,
folosit~ in ol~rie, n constructii si ~n
sculptur;
argil
~.
Sensuri conotative - sau sensuri
suplimen• tare, figurate si multiple, adeseori
subiective si variabile, rezultate din context,
ale unui cuv~nt, si care se adaug~ denotatiei. In
sens conotativ, fni poezia eminescian, odor
(O vin'! odorul meu
1. Dup~ modelul raz de sperant~, indic~
alte trei-patru cuvinte/ structuri care s-au fixat
in lim• ba roman~ cu sens figurat.
2. Scrie c~te un enunt ~n care cuvintele/
struc• turile a se aprinde, a tremura, cale, stele
cu no• roc, cerc str@mt, s~ fie ~ntrebuintate cu
sens cono• tativ.
3. Explic~ sensul urmtoarelor structuri:
ochii mari, b~t@nd mnchisi; Din sanul
vecinicului ieril Trieste azi ce moare; noaptea
mea de patimi; mm• b~tat de amor.
FIGURI DE STIL SI PROCEDEE DE EXPRESIVITATE
Expresivitatea este o consecint~ a functiei
emotive a limbajului si se realizeaz prin
mij• loace diverse: fonetice, morfologice,
sintactice, lexicale etc. Ea se poate manifesta
ca fenomen intentional, fiind o caracteristic~
central~ a sti• lului beletristic, dar si ~in
comunicarea curent, uneori, ca in cazul
onomatopeelor, efectul expre• siv nefiind
dependent de context. Se poate vorbi
Niveluri ale expresivit~tii
nespus...) desemneaz~ fiinta iubit~, pretuit~, iar
lut ~nseamn~ cadavru, structura chip de lut
av~nd rolul de a caracteriza conditia uman
fiint mu• ritoare, pieritoare. Unele sensuri
conotative sunt cunoscute si utilizate ca atare
de toti vorbitorii,
~n timp ce altele sunt creatii individuale
rezultate ale inventiei creatoare a scriitorilor. De
exemplu, sensurile unor substantive precum leu,
iepure, vulpe, dac~ fac referire la o persoan~,
cap~t~ ~n mod general conotatia de nobil,
mret, respectiv, fricos si viclean. La fel, ~n
expresia raz~ de spe• rant probabil c~ niciun
vorbitor nu va opta pen• tru sensul denotativ al
substantivul raz~ - linie dreapt dup care
se propag lumina , ci va percepe sensul
conotativ, cel de sperant vag.
4. Selecteaz~ din poezia Luceaf~rul o compa•
ratie si o metafor~. Explic~-i sensul, ~n c~te
un text de 8-10 r~nduri, tin~nd seam~ de
contextul ~n care a fost plasat~.
5. Identific~ dou~-trei figuri de stil, altele
dec~t comparatia si o metafor~. Explic~, ~n
fiecare caz, semnificatia si rolul lor, ~n context.
6. Selecteaz~ strofa care ti s-a p~rut a fi cea
mai des~v~rsit realizat~ din punct de vedere
artistic; motiveaz-ti alegerea, ~ntr-un text de
10-15 r~n• duri.
si de expresivitate involuntar, c~nd efectul
sti• listic al unui enunt se manifest~ spontan,
acesta nefiind formulat initial in scopul
obtinerii unei valori expresive. Este cazul mai
ales al textelor apartin~nd perioadei vechi a
literaturii rom~ne, secolul al XVII-lea si al
XVIII-lea (cronici, scrieri religioase), dar si al
comunic~rii orale ~n general.
Nivel fonetic:
 • onomatopeele: Inchipuieste-ti s~ viipe
drum cu birza tinti postii, hodoronc-hodorons,
zdron• ca-zdronca... Stii, m-a zdruntinat!... (I.L.
Caragiale, O scrisoare pierdut)
• interjectiile (datorit~ scurtimii): O, esti
Jrumos cum numa-n vis/ Un demon se
arat... (Mihai Eminescu, Luceaf~rul)
• aliteratiile: ...planetii toti mngheatsi s-
az• varl rebeli fn spat/ Ei, din franele luminii
si ai soarelui scpati. (Mihai Eminescu,
Scrisoarea l)
Nivel morfologic:
• dativul etic: Noumesteri mari/ Si
Manole zece,/ Care mi-i ~ntrece. (Mesterul
Manole)
• forme ale superlativului absolut: ... o
prea frumosfat. (Mihai Eminescu,
Luceaf~rul)
• folosirea timpului prezent ~n secventele
narative sau epico-lirice: ...vine, vine, vine, calc
totul fn picioare. (Mihai Eminescu, Scrisoarea
Ill)
Nivel sintactic:
• topica: Lacul codrilor albastru/
NuJeri galbeni il incarc. (Mihai Eminescu,
Lacul)
• repetitia: Il vede azi, il vede mani...
(Mihai
Eminescu,
Luceaf~rul)
1. Identific~, ~n texte literare studiate ~n clasa
a XI-a, exemple potrivite pentru a ilustra
diversele niveluri ale expresivittii enumerate
mai sus.
2. Explica, pentru fiecare caz in parte, motivul
selectiei.
3. Descrie, ~ntr-un mod c~t mai expresiv,
~n
opt-zece r~nduri, atmosfera din pauza de dup~
una dintre orele de curs ~n care tocmai ati primit
re• zultatele unui test de evaluare la limba si
literatura rom~n. Ai ~n vedere si exemplele de
mai sus.
4. Trei-patru dintre voi, cititi descrierile ~in
fata
colegilor. Ceilalti faceti observatii asupra
conti•
nutului.
5. A. Prin mijlocul acestor vremi, au venit
veste du peste Olt cBarbul s~rdarul,
inceptorul turburrilor si al stricciunilor
• elipsa: Zic iar: ~Stimabile,
aiputinticr~b• dare, docomentul''... El iar:
~...c~ de, damele" (I.L. Caragiale, 0 scrisoare
pierdutii)
Nivel lexical:
• argoul: a vrji, a cobzri, a bga texte,
a vorbi la derut - a ~nela; universitate,
academie
- ~nchisoare; vietas - condamnat la ~nchisoare
pe viat~.
• invocatiile, imprecatiile, blestemele etc.: Cum
nu vii tu, Tepes doamne, ca pun@nd m@na pe
ei,/
S-i imparti in doucete... (Mihai Eminescu,
Scri•
soarea III; Muiere nesocotit~!
strigLpusneanul...
(Costache Negruzzi, Alexandru L~pusneanul)
• in formarea cuvintelor:
a) diminutivele propriu-zise sau ironice:
Ea-I asculta pe copilas...(Mihai Eminescu,
Luceaf~rul); Simtisi c-am s te pun la treab
si te pitesti, s nu-ti vd mutra, s~ nu-mi
aduc aminte de tine, mititelul taichii! (I.L.
Caragiale, Kir lanulea)
b) augmentativele propriu-zise sau depre•
ciative: ...fetiscanel cozi pl~vane... (Ion Barbu,
Dup~ melci); Mare Jarsor, mari gogomani
(I.L. Caragiale)
trii si cap hotiilor si talh~riilor, au crpat si
s-au dus dracului, iar cu moarte rea si
groaznic, precum
de la cei ce aufost de fatacolo am auzit. Inc~
10
zile ce au bolit s-au umflat si au negrit tot
trupu,
si inc viufiind, ochii am@ndoi i-au s~rit din
cap;
iar dup ce au murit si au trecut 3 zile, au
fost iesit viermi din morm@nt si putoare mare,
ct s-au umplut beserica, care minune s-au
auzit pretutin• dinea si au trimis boiarii cei de
la Craiova, de le-au adus viermi, pentru
credintde au vzut. Au
Jost viermi mari albi cu capitili
negre.
(Radu Popescu, Istoriile domnilor
T~rii Rum@nesti)
B. ...tem@ndu-s doamn-sa s nu pat mai
ru dec@tu altii, l-au otr~vit si au murit. Si
cu
cinste l-au ingropatu in mnstirea sa, Slatina,
ce
iaste
zidit.
de dansul
la Cotnari si Dumbrava Rosie mai gios de
Roman. Si lesii ~nc nu tgduiesc, c scrie si
in cronica
fn letopis~tul lor. Si asa vorbesc oamenii, c, pe
c~nd au fost arand cu dansii, cu lesii, i-au
fost mmpungand cu strmut~rile, ca pre boi, s
trag, iar ei s ruga s nu-i impung, ce s-i
~
bat~ cu biciuscele, iar c@nd b~tea cu
biciuscele, ei s ruga s~-i ~mpung.
(Ion Neculce, 0 samd de
cuvinte)
a. Citeste, al~turi de colegul de banc~, cele
trei texte reproduse mai sus, extrase din lucr~rile
unor elevi. Discutati si indicati tema fiec~ruia.
Iden• tificati procedeele de expresivitate,
grup~ndu-le pe niveluri.
b. Alegeti-I, fiecare, pe cel care vi s-a
p~rut
a fi cel mai interesant si motivati-v~ optiunea,
~n
5-10 r~nduri.
c. Schimbati caietele si faceti, eventual,
ob•
servatii despre textul
colegului.
6. A. In B~lt~retu, Ion Ghica povesteste
cum, la fnceputul sec. al XIX-lea, boierilor le
lipseau banii cash.
B. Fat de cldura din pustiul Atakama,
in
Sahara e aproape o plcere s te plimbi. E
aer
conditionat.
C. Aia din Star Treck numai prin g~uri
de vierme circulau. Ce v-ar trebui ca slefaceti
con• curent? Niste fleacuri: un mijloc de
locomotie si sgsiti gaura.
(Grigore Ureche, De moartea lui
Alixandru vod~ L~pusneanul, 7076)
C. Stefan Vodd cel Bun si cufiul su Bogdan
Vodd de multe ori au avut r~zboaie cu lesii.
Si
multe robii au f~cut in Tara Leseasc, cat au
pus pe lesi mn plug, de au si arat cu da@nsii, de
au se• mnat ghind, de au fcut dumbr~vi
pentru po•
menire, ca s nu se mai acoliseasc de
Moldova: Dumbrava Rosie la Botoseni si
Dumbrava Rosie
I
D. Baltagul este un roman politist f~r
po•
litisti
.
E. Inc de pe vremea lui Alecsandri, tot
ro• m@nul stia putinfrancez: mcar un
furculision, un cutision ceva.
a. Citeste, al~turi de colegul de
banc~,
textele reproduse mai sus. Discutati si
identificati procedeele de expresivitate,
grup~ndu-le pe ni• veluri.
b. Alegeti-l, fiecare, pe cel mai expresiv
si motivati-v~ optiunea, ~n5-10 r~nduri.
c. Schimbati caietele si faceti, eventual,
ob•
servatii despre textul
colegului.
d. Realizati si voi o asemenea ~culegere.
7. Scrie r~spunsul la fiecare dintre
urm~toarele cerinte, cu privire la textul de mai
jos:
Niciodat nu am crezut a scrie
vreodat
de om sunt groaznice fr nicio mil, f~r se prefac~ muncitori pan la cap~t? E greu de
minim de confort. Omul omoar masina omului. ~n• teles. Bine, nu intru in eterna poveste a
Hai s spunem c exist un soi de lucrului f~cut prost. Eu vorbesc de masina mea
inconstient a nenorocitilor de spgari de care a luat
prin prim~rii care nu gropile astea n bot, in m~runtaie, in tob~,
se uit ce mama-mamilor lor de asfalt in
toarnprie• tenii lor. Hai sspunem! Adic, e un cauciucuri. Si maipot vorbi despre un tip de
fel de hazard de necontrolat, unde stratul gropi,
subtire si prost de cu ur si cu rzbunare! Groapa
cl~tit~, numit asfalt, e furat de sus in jos, de neputincioas iscat din cazna asfaltului de
la a fi la nivelul canalului. Cat~ putere se
primari panla ultimul muncitor, sezonier iroseste ~n a aduce, a potrivi ratarea
angajat ingemn~rii gurii de canal cu asfaltul. P~ii, c@te
ca s asfalteze si drumul lui de acas, de la cuvinte sterile pentru neputinta rom@nului de a-
cas pan~ la toaleta din fundul curtii. Spunem, siface un bine lui mnsusi. S~ vezi ce mai rad
deci, problema astfel, intr-o ecuatie t@mpit. Si muncitorii cand dai de fundul gropii cu
s construim altceva: groapa f~cut de om. A toba ta proaspt schimbat. Ce haiosi suntem c
omului ~n
de la gaze, ap, canalizare care d~ cu ascutitul fiecare an uitm si o lum de la capt! Groapa
e uitare si soferii, cum se mai bucur ei cau
si las craterul in mijlocul soselei, crater dur,
sc~pat, pentru c asteapt alt groap!
f~r~ mil~, nef~cut dup chipul si asemnarea
cau• ciucului, fn rotunjimile firesti ale firii (Claudiu Istodor, Gropile de toate
chefurile)
lui de cauciuc. Groapa f~cut de om cu
a. Indic~ tema textului.
ascutitul e o sminteal~ unde ~ti rupi toate osiile,
b. Transcrie c~te un exemplu potrivit
isi bulesti toba.
De ce idiotii de la ap, canalizare etcetera nu-s pentru a ilustra, la alegere, dou dintre
in urm~toarele nive• luri ale expresivit~tii: fonetic,
stare s~-si acopere crima asupra carosabilului, morfologic, sin• tactic, lexical.
asupra trotuarului? De ce? De ce nu-s in stare c. Explic~ modalit~tile de manifestare a
s ex•
despre gropi, dar nu despre gropile din presivit~tii, cazul fiec~ruia dintre cele dou~
pavaj fcute de masini, ci despre gropile f~cute fni
de om. exemple.
Gropilef~cute de masini sunt calme, rotunjite d. Exprim~-ti, ~n cinci-opt r~nduri, punctul
bine, din pricina faptului c exist simtire in de
rotile ce
vedere despre textul lui Claudiu Istodor,
sap~ in tampenia de asfalt, pe c@nd gropile
f~cute utiliz~nd, la r~ndul t~u, resursele expresive ale
limbajului.

I
 EVALUARE CURENT~
APLICATII
'
1. Urm~reste, ~n volumul al treilea al editiei Perpessicius a Operelor
complete, variantele succesive prin care a trecut Luceaf~rul
p~n~ momentul atingerii formei finale. Vei putea c~p~ta
~ni
astfel informatii utile despre ~laboratorul poetic si imaginile similare din partea a treia
eminescian. Aceast~ cerint~ poate deveni tema unei a poemului Luceaf~rul.
investigatii. 7. Exprim~-ti punctul de vedere despre
2. Citeste cu atentie versurile pentru a r~spunde urm~toarea afirmatie a lui
urm~toarelor Mircea Scarlat, din Istoria poeziei
cerinte: In vremea asta C~tlin,/ Viclean copil de rom~nesti: Luceafrul ex• prim
cas~,/ Ce fmple cupele cu vin/Mesenilor la mas~,// Un alegoric ceea ce Gloss~ rosteste
pa} ce poartpas cu pas/A-mp~r~tesii rochii,/ B~iat din gnomic. Ivor@te din aceeasi
flori si de pripas,/ Dar indr~znet cu ochii,// Cu obr~jei conceptie romantic asupra geniului
ca doi bujori/ De rumeni, bat~-i vina,/ (identificat cu
Sefuriseazpanditor/ Privind la C~t~lina. //Dar acel utopic ,subiect cunosc~tor
cefrumoassef~cu/ Si m@ndr~, arz-ofocul;/ Ei C~t~lin, pur"), Gloss si Luceaf~rul,
acu-i desi poeme cu autonomie
acu/ Ca s-ti mncerci artisticnezdruncinat, se ,comple•
norocul. teaz~" reciproc in chipul cel mai
a. Motiveaz folosirea numelor proprii ~n versurile fericit. Gloss ar putea fi scris~ de
citate. Hyperion, care devenit poet ar simti
b. Ct~lin este descris ca fiind viclean, cu ochi ~ndr~zneti, nevoia s~-si obiectiveze experienta,
cu obr~jei ca doi bujori de rumeni; foloseste aceste extrase f~c@nd-o transmisibil~.
pentru a contura un portret al pajului.
c. Originea lui C~t~lin este incert~: b~iat dinflori si de
pripas;
explic~ semnificatia acestui
detaliu.
d. Identific~ elemente de oralitate a limbajului si
motiveaz~
folosirea lor de c~tre
poet.
e. Explic~ sensul cuv~ntului noroc ~n contextul versurilor
de mai SUS.
3. Argumenteaz~, ~ntr-un eseu de una-dou pagini, afirmatia
po•
etului: Mi s-a prut c soarta luceaf~rului din poveste
seam•
n mult cu soarta geniului pe pm@nt si i-am dat acest
inteles
alegoric
.
4. Luceaf~ruleste socotit o sintez~ a creatiei eminesciene.
Indic~ teme poetice caracteristice operei lui Mihai
Eminescu, prezen• te in cuprinsul poemului.
5. Intocmeste o bibliografie de trei-patru titluri, care ti-ar putea
fi util~ ~n elaborarea unui eseu intitulat Teme si motive
romantice in poezia Luceaf~rul.
6. Realizeaz~ o comparatie ~ntre tabloul cosmogonic din
Scrisoarea I
 Casa copil~riei lui Eminescu
(lpotesti)

I'

VERONICA MICLE

Scumpului meu Mihai Eminescu ca o m~rturisire de

nestears~ dragoste
Dedicatia Veronic~i Micle pe volumul s~u de
poezii (1887)
 E ET EI I ] EI L I [
E3
Acum, la incheierea capitolului dedicat lui Mihai
Eminescu, este util s~-ti amintesti cuvintele lui Titu Maiorescu
din articolul
Eminescu si poeziile lui, ap~rut ~n 1889: Pe ct se poate
omeneste
prevedea, literatura poeticromanva mncepe secolul al XX-lea
sub
auspiciile geniului lui, si forma limbii nationale, care si-a gsit
mn poetul Eminescu cea mai frumoas~ inf~ptuire pan astzi,
va fi punctul de plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a
vestm@ntului cugetrii rom@nesti. Realizati o dezbatere, av~nd ca
motiune ~ntre•
barea: Considerati c afirmatia criticului despre posteritatea
lui
Eminescu mai este de
actualitate?

SUGESTII BIBLIOGRAFICE

M.EMINESCU
1880 s 188l
I
ED1TIA III•

BUCURESCI
EDITURA LBR~EI E GRAEVE 4
Ctr.
76. CAL.SA VICTORIN1
70

Coperta interioar~ a primei

culegeri de articole
publicate in ziarul Timpul
G. C~linescu, Opera lui literare si ale limbajului
Mihai Eminescu, eminescian.
lucrare fundamental~ Alain Guillermou, Genea interioar~ a poeziilor lui Eminescu,
pentru ~ntelegerea tez~ de doctorat prezentat~ la Sorbona si publicat~ la Paris ~n
operei eminesciene; 1963, cartea profesorului francez investigheaz~ creatia
cartea este structurat~ pe poetic antu• m~, f~c~nd analiza tuturor variantelor prin care
mari capitole care a trecut fiecare poezie.
cuprind descrierea operei, I. Negoitescu, Poezia lui Mihai Eminescu, al~turi de studiul
cultura, filozo• fia, lui
temele creatiei si tehnica G. C~linescu, este, f~r~ ~ndoial, cea mai important~ si mai
poetic~. original~ contributie la interpretarea creatiei poetului. Este
Rosa del Conte, Eminescu acordat~ o atentie special~ operei postume care, consider~
sau despre Absolut, publicata au• torul, permite rsturnarea viziunii critice asupra poeziei
in limba emi• nesciene.
italian~ ~n 1962 si D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, lucrare caracterizata
tradus~ ulterior in limba prin
roman~, exami• neaz~ ~n limpezime si accesibilitate, analizeaz~ lirica poetului de la
prima parte principalele in• ceputuri p~n la capodoperele din anii maturit~tii,
teme lirice, insist~nd grup~nd creatia pe mari teme.
asupra unor probleme de Mircea Scarlat, Istoria poeziei rom@nesti, vol. II. Autorul stabileste
filozofie (timp si locul lui Eminescu ~n literatura rom~n~, v~z~nd ~n el reperul
eternitate, cosmogonie, fundamental al poeziei noastre si scot~nd ~n evident~
Demiurg). In partea a caracte• rul sintetizator al operei sale.
doua sunt prezentate Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu. Cartea compus~ din sase
aspecte ale artei studii
care analizeaz~ motivele romantice, influenta filozofiei lui
Scho• penhauer, ~mbinarea dintre voluptate si durere,
pesimismul si tema naturii, poezia Luceaf~rul, armonia
eminescian, r~mane o lucrare de referint~ pentru receptarea
poeziei lui Eminescu.
 Realismul

• Context istoric

Secolul al XIX-lea a fost dominat de pozitivism, curent

filozo• fic care sustinea primatul faptelor verificate
experimental mn fata reprezent~rii teoretice generalizate a lumii.
Urmarea a fost av~ntul deosebit al stiintei, ~ndeosebi al stiintelor
naturii, ilustrat ~ntre altele de teoria evolutionist~ a lui Darwin,
dar si de studiile unor pre•
cursori mai putin cunoscuti azi, precum Lavater si Gall. Inplan
es•
tetic, pozitivismul a condus la aparitia unei noi orient~ri,
realismul,
care va influenta o bun~ parte dintre scriitorii acestui
secol.
Termenul realism, folosit prima oar in anul 1798 de
c~tre scriitorul german Fr. Schiller, denumeste o atitudine ~n
creatia sau
teoria literar~ av~nd ca principiu de baz~ reflectarea realit~tii
~n datele ei esentiale, veridice, fiind opus idealizrii si fanteziei.
Din acest punct de vedere, realismul nu este circumscris unei
anumite perioade istorice, put~nd fi aplicat creatiilor artistice din
toate timpurile. In continuare va fi avut ~n vedere ~ns a doua
acceptie a termenului, mai restr~ns~, care se refer la curentul
literar ap~rut ~n e
'
prima jum~tate a secolului al XIX-lea, dar care va continua s~ se
~
dezvolte ~n forme specifice pan ~n s
prezent.
%
'
j
"' » r

. ·,
• Tr~s~turi '
,
+

,
Curentul literar realism se caracterizeaz~ prin i

s,·•»
obiectivitatea perspectivei narative si veridicitate, viziune e"»
®
omniscient~ a naratoru• lui - Flaubert afirma c~ artistul trebuie
sfie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru creatie: ' «
sfie simtitpretutindeni, dar nicio• dat vzut -, preocupare
I' \
pentru problematica social c~utat~ cu prec~dere ~n
;»
contemporaneitate. Obiectivitatea perspectivei narative realiste se
v~deste mai ales ~n stilul impersonal si sobru, pe care Stendhal, &)
de exemplu, ~l dorea a fi c~t mai aproape de cel al Codului civil.
Lumea descris~ de scriitorii realisti este, evident, fictiv~, %
tr
·4
dar
dorinta
precum lor a fost s~ creeze o fictiune verosimil~ care,
5% $?
spunea Balzac, s~ concureze starea civil. De aceea realistii au
fost preocupati cu prec~dere de studiul tipurilor umane
societ~tii 5
vremii si mai
putin de
.
Aceast
a este
caracteristice individualit~ti de fapt
-- 'r, -,.

•
¢

·#
{ ;,'
<'W
$ »
r
si deosebirea dintre tipurile clasice, reprezent~nd tr~s~turi etern- ° ,i
o• menesti, asadar independente de un anumit spatiu si timp, si .
tipurile realiste. O atentie deosebit~ au acordat scriitorii realisti
descrierii mediului, ei stabilind o leg~tur~ direct~ ~ntre acesta
si individ.
Afirmatia lui Balzac, Descrie-mi vizuina si-ti spun cine este
. •7
anima• J.-G. Lavater,
lul care o locuieste exprim~ probabil cel mai plastic aceast (1803)
tr~•
s~tur~. Drept urmare, prin numeroasele pagini consacrate De la broasc~ la Apollo
descrierii
Charles Darwin (1809-1882),
naturalist si biolog englez, autor al
celebrei c~rti Despre originea
spe• ciilor ( 1859). Doctrina sa,
denumit~ ulterior darwinism,
explic~ diversita• tea lumii vii prin
evolutia speciilor conditionat~ de
selectia natural~.

J.-G. Lavater (1741-1801),

teolog si poet elvetian, autor al
unei enciclopedii in zece volume
intitula• t~ Fragmente
fiziognomice, av~n• du-I drept
colaborator pe Goethe, in care
demonstreaz~ leg~tura dintre
tr~s~turile fetei si caracterul
uman.

F.-J. Gall (1758-1828), doctor

francez, continuator al studiilor lui
Lavater, creatorul unei stiinte numi•

I
te frenologie, al c~rui sistem
const~ fn a recunoaste
aptitudinile oame• nilor si
animalelor in configuratia
craniului, dup~ forma creierului.
Cercet~rile celor doi l-au
influentat in mod deosebit pe
Balzac, care va urm~ri cu
insistent~ in paginile c~rtilor sale
semnele exterioare ale
caracterelor si pasiunilor
personaje• lor. Leg~tura dintre
fizionomie si tr~• s~tura dominant~
a personajului va deveni una dintre
caracteristicile balzacianismului,
prezent~ si la scriitorii realisti
romani, de la Nicolae Filimon la G.
C~linescu.
minutioase a oraselor, 1910), prozator (autor al romanelor Rzboi si pace, Anna
cartierelor, caselor, interioarelor, Karenina
vestimenta• etc.) $i dramaturg (Puterea mntunericului, Cadavrul viu);
Anton
tiei, scrierile realiste cap~t~ si o
Pavlovici Cehov (1860-1904), prozator (Doamna cu c~telul) si
valoare documentar~.
dra• maturg (Pesc~rusul, Unchiul Vania, Livada de visini, Trei
Realistii au cultivat mai
surori). in Romania: Nicolae Filimon, Ioan Slavici, IL.
cu seam~ speciile narative,
Caragiale,
un loc central ocup~ndu-I
Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. C~linescu,
romanul (adesea compus sub
Marin
forma unor cicluri, cea mai
Preda etc.
potrivit~ structur~ pentru a
ad~posti multitudinea de
aspecte pe care scriitorii
ambitioneaz s~ le cuprind~ ~n
c~rtile lor), urmat de schit~ si
nuvel~, cu prec~dere cea
psihologic~, si de speciile dra•
matice, comedia si drama.

• Reprezentanti

In Franta: Stendhal
(1783-1842), autor al
romanelor Rosu si Negru si
M~n~stirea din Parma;
Honor~ de Balzac (1799-1850),
creatorul Comediei umane
cuprinz~nd un mare num~r de
romane si nuvele ~ntre care
Mos Goriot, Gobseck,
Eug~nie Grandet, Iluzii Leul si calul cu ochi de om, dup~ editia Lavater
(1820)
pierdute, Medicul de tar~;
Gustave Flaubert (1821-1880)
a c~rui capodoperii este
Doamna Bovary.
·
in Anglia: Charles Dickens
(1812-1870), autor al
romanelor
Aventurile lui Oliver Twist,
David Copperfield, Marile
sperante etc.
In Rusia: Nikolai Vasilievici
Gogol (1809-1852), autor al
ro•
manului Suflete moarte si al
comediei Revizorul; Fiodor
Mihailo•
vici Dostoevski (1821-1881),
autor al romanelor Fratii
Karamazov, Idiotul, Crim~
si pedeaps~ etc.; Lev
Nicolaevici Tolstoi (1828•
 I ET EJ HI E H El ) I E3 H
1. In grupe de c~te trei-patru colegi, discutati si dati exemple
de personaje care iubesc ~n mod deosebit banul, apartin~nd
unor creatii literare rom~nesti sau str~ine. Imp~rt~siti
informatiile voastre si celorlalti colegi.
2. In aceleasi grupe, amintiti-v~ proverbe si maxime despre
bani
si m~nuitorii de bani.
3. Comparati informatiile voastre cu ale colegilor din
celelalte
grupe si stabiliti o eventual~ idee comun~ a acestor proverbe
si maxime.

~N VREME DE
RHZBOI
schit
de I.L. Caragiale
(fragmente)
. I.L. Caragiale (1852-1912),
I prozator si dramaturg. Se naste in
satul Haimanale, in apropierea m•
In sfarsit, ceata de talhari czuse prins~. Doi ani de zile, chea, hangiul ~ntelege c are
vreo c@tiva voinici, spoiti cu c~rbune pe ochi, foarte-ndrzneti si a face cu o lume vesel: o
foarte cruzi, bgaser spaima ~n trei hotare. Inti incepuser~ ceat~ de
cu hotie de cai; apoi o clcare, dou cu cazne; pe urmii omoruri. ruf~c~tori e mult mai
[ ... ] serioas si mai tcut; nu
Popa scpase din cursa fntinsii la capiitul piidurii numai r@de si nu chi•
prin uieste asa cu chefpe la miezul
int@mplare: aminteri puneau m@na poterasii si pe el... Dar toti noptii. Si d. Stavrache a ghicit
bine. Strigand:
cetasii sunt prinsi... Or s~-i pun la cazne... ei au s spun ~Numaidect!'', aprinde
tot... tot... Or s pun m@na si pe el. Si popa, apucat de lampa si merge s deschiz~.
cutremur, ~si in adeviir, sunt vreo
smulgea prul din douzeci de voluntari tineri,
cap. claie peste gr~mad~ in c@teva
- Ce-i de f~cut, neic~ Stavrache? scap~-m. tr~suri, condusi de un ofiter si
- Cum?... Nenorocitule! sii fugi! spiei! s~ te-neci mai doi sergenti re• zervisti care
bine decat spuie m@na pe tine! n fundul ocnii ~ti putrezesc
oasele! merg ctr~ Dun~re - la
Pe cand vorbea d. Stavrache, deodat s-aud afar r~zboi. Poposesc dou~-trei
zgomot, strigte si b~ti puternice in obloanele prv~liei. ceasuri aci, s odihneascsi
Am@ndoi rman caii; despre ziu or s se
~ncremeniti porneasc; trebuie s-apuce
. trenul militar care trece
- Nu deschide! zice popa scot@nd un revolver de sub dimineata la statia cea mai
anteriu.
Dar bubuiturile se-ndesesc - sunt oameni mulfi afarii. D.
Sta• vrache, f~r s~ mai asculte de st~ruintele popii, care
tremur ca varga, il impinge cat colo si trece-n pr~v~lie.
Tr~gand bine cu ure•
n~stirii M~rgineni (Prahova), unde tat~l s~u, Luca, detine o vreme postul cercul junimist al lui Titu Maiorescu;
de secretar al m~n~stirii. Fratii tat~lui, lorgu si Costache Ca• ragiale, sunt aici particip~ cu asi• duitate la
cunoscuti in epoc~ pentru contributia adus~ la dezvol• tarea teatrului sedinte si ~si va citi co• mediile.
rom~nesc. in 1879 piesa lui de debut, 0
Urmeaz~ clasele primare si gimnaziul la Ploiesti. Din 1868 se noapte furtunoas, va fi
stabileste la Bucuresti, unde frec• venteaz~, la Conservator, cursurile de reprezen•
mimic~ si declamatie ale un• chiului s~u, Costache. In 1873 1si incepe tat~ pe scena Teatrului National din
activitatea literar~ si debu• teaz~ la revista satiric~ Ghimpele. C~tiva ani Bucuresti. Dup~ retragerea de la
1isi caut~ nu numai un drum in viat, dar si formula propice talentului s~u. ziarul Timpul, este revizor scolar al
Face ucenicie la mai multe ziare liberale, dar mai ales in paginile revistei judetelor Suceava si Neamt, vreme
umoristice Claponul. Este chemat de Mihai Eminescu in redactia ziarului
Timpul, unde va r~• m~ne patru ani. Tot prin Eminescu este introdus in
in care o cunoaste pe Veronica concurs de favorabile imprejur~ri suc• cesorale, se stabileste cu familia la
Miele, prietena lui Eminescu. La Berlin, in exil voluntar. ll atr~geau ~n capitala Germaniei perspectiva
ce• rere, este transferat mn Arges $i unei vieti confortabile, posibilitatea de a-si oferi pl~ceri artistice (era un
Valcea. In prezenta reginei, in pasionat meloman), poate si o ne• cesar tihn~ pentru viitoare proiecte
anul literare. P~streaz~ in permanent~ leg~tura cu tara, iar corespondenta sa
1884 se joac~, av~nd mare succes, berlinez~ 1l arat~ atent la tot ceea ce se petrece in Rom~nia, fie in
comedia O scrisoare pierdut~, literatur~, fie in viata politic~. De la Berlin va colabora regulat la reviste si
capodoper~ a dramaturgiei rom~• ziare din tar~.
nesti. Un an mai t~rziu, desi in 1912, c~nd implineste 60
premi• at de un juriu competent de ani, Societatea Scriitorilor Rom~ni organizeaz~ s~rb~torirea sa, la care nu
compus din Alecsandri, Maiorescu, particip~ dec~t pe cale episto• lar~. Moare subit la Berlin, unde este
Hasdeu inmorm~ntat provizoriu. Ulterior, corpul s~u va fi ~dus la Bucuresti.
$.a., comedia D-ale carnavalului

I
este primit~ cu fluier~turi, prilej
pen• tru Maiorescu s~ intervin~ cu
arti• colul Comediile d-lui
Caragiale. in
1890 are loc premiera dramei
N~pasta, care ap~ruse si in volu•
mul Teatru, publicat cu un an mai
inainte.
Dup~ 1892 relatile cu
Junimea se r~cesc, iar Caragiale,
orientat c~tre proz~, tip~reste dou~
volume. Editeaz~ impreun~ cu
Anton Ba• calbasa revista
umoristic Moftul
romn si din colaborarea cu
schite la ziarul Universul va alc~tui
ulterior volumul Momente, ap~rut
1n 1901. Tot in acest volum vor fi
incluse $i
colabor~rile la Gazeta
s~teanului,
unde au ap~rut pentru prima oar%
nuvele ca Dou loturi, in vreme
de r~zboi, C~nut, om sucit,
La
hanul lui M~njoal~, La
conac.
Proza este rezultanta unei directii
mai vechi a scrisului s~u, ajuns~
acum la maxima Tnflorire. in 1902,
procesul in leg~tur~ cu presupusul
plagiat al dramei N~pasta, pledat
str~lucit de Barbu Delavrancea, se
sf~rseste prin condamnarea ca•
lomniatorului Caion.
in anul 1904, in urma
unui
apropiat - cale de vreo od~itii. D. Stavrache a luat o pereche defoarfece si a nceput s-
patruzeci de kilometri. Sunt i reteze pletele; apoi tot mai scurt si mai scurt, unde mai bine,
musterii buni, b~ieti cu dare de unde mai cu scri, l-a tuns la piele, mu• scleste. Apoi i-a tuns
man, si cant si rad sifac fel scurt barba, i-a spunit-o bine si la urmi-a ras-o cu perdaf
de fel de nebunii. Toate astea foarte degrabii.
D. Stavracheface tot ce La patru despre ziu, voluntarii s-au desteptat, s-au pus
poate ca s-ndatoreze pe la rand si s-au numrat. D. Stavrache le-a f~cut socoteala, a
bravii tineri. Dup ce au but incasat suma de douzeci si cinci de lei si, multumindu-le, le-a
binisor, se astern unul lang zis:
altul, ticsiti mn cele dou od~i - Uite ce e... este aici un tanr care ar vrea s mearg si
mai mari ale hanului. Foarte el volintir cu dv.. Il primiti?
obositi, tinerii f~r grije - E v~rstnic?...
dorm bustean. Hangiul, - Da.
posomor@t, st c@teva - Are p~rinti? ori copii?
minute la g@nduri adnci; dar -- N-are nimic.
deodat i se lumineaz: - Are formele gata? a ~ntrebat ofiterul.
n~untrulfruntii a scanteiat o - Forme n-are; dar... s le faceti dv.
mare inspiratie. Omul trece - Asta nu se poate; trebuie sse prezinte la divizie.
repede in odaia unde-l - Da nu se poate s-l luati cu dv. si s-si fac~ formele
asteapt cu at~• acolo unde v~ duceti?
t - Ba... s-ar putea.
a - Atunci...
Si d. Stavrache aduse in fata camarazilor pe domnul
n
lancu
e
Georgescu - un t@nrfoarte voinic, frumos si curat, ras
r
proaspt •
b
o inf~tisare demn si sever. Camarazii l-au salutat cu un
d
,ura'' puternic de s-a cutremurat hanul, si d. lancu Georgescu,
a
r dup ce s-a srutat de multe ori cu neica Stavrache, a pornit
e cu vesela band, fr s~ se mai uite-napoi.
*
c De mult nu se mai pomenea acum fn sat de preotul
a Iancu... Se-necase? Il r~pusese cineva? Nici urm nu l~sase,
i parc in• trase-n pm@nt. In locul lui se or@nduise altpreot; nu-
n lputuser as•
i tepta oamenii cat lumea; nu putea rm@nea sat de crestini
c f~r
u liturghi
l e.
. C~nd d. Stavrache se-ntorcea de la parastasul de nou~ zile
Ce si-au vorbit cei doi al mic-sii, pe la-nceputul lui dechemvrie - (b~tr~na, dup ce
frati nu se poate spune, at@t zcuse de inim rea vreo c@teva sptm@ni, murise dimineata la
de-ncet si de discret si-au 28 noiemvrie) - se-nt@lni cu factorul rural... O scrisoare cu
soptit. E destul a arta numai timbru de la Turnu-M~gurele si data din ajunul mortii
ce au f~cut. Preotul Iancu s-a b~tr@nii. Neica Stavrache a cunoscut slova. Repede, omul, deprins
asezat pe scaun in mijlocul a nu mai astepta
zadarnic vesti de la acela pe care-l credea ,lubite neic, mai int@i nu lipsesc a
pierdut de-a binelea, se ~nchise in od~it si cerceta despre scumpa dv. sntate, a dumitale
desf~cu nervos plicul: si a maichii."

Stavrache ~si sterse ochii cu coltul

sortului si, foarte induiosat, urm semnele pe
petecul de h~rtie, sosit asa de departe, ca s ... Dal dar sergentul se poate fntoarce;
aduc~ in linistitul sat, un fel de rsunet al popa, ba!
zbuciumului din locurile r~zboiului. Fugarul era ...Dar dac-i vine asa o nebuneal sergen•
dinaintea Plevnei. Se btuse cu mare curaj si tului sspuie c el e stp@nul averii,
cu mult noroc in trei r@nduri; luase un steag de mntmple-se orice s-o-nt@mpla! c odat a
purtat barb si
la inamic, intr-o inc•
ierare unde ai nostri erau aproape zdrobiti, plete...
fusese numit sergent pe cmpul de onoare,
cptand
~Virtutea militar~''si o decoratie ruseasc.
In
curand Plevna era sfie atacat cu
toatputerea
armatelor
aliate.
Curios lucru! Cine arfi v~zutfigura lui
neica
Stavrache, presupunand c~ acela arfi fost un
om deprins s descifreze fn{elesuri din
chipurile
omenesti, arfi rmas in mirare pricep@nd bine
c
in sufletulfratelui mai mare nu se petrecea
nimic
analog cu bucuria la citirea vestilor despre
suc•
cesului de bravur a
rspopitului.
Hangiul mototoli h@rtia dup ce mai
privi bine data: fn adevii.r, scrisoarea era
expeduitii. cu trei zile mai-nainte de luarea
Plevnei. Dar acuma... Plevna era luat - asta se
zvonise oficial fn toate unghiurile t~rii.
Primarul mai stia, tot din izvor oficial, c
vo•
luntarii au sfie libera{i zilele acestea spre a se-
n•
toarce pe la cminuri, fiindc r~zboiul s-a
sf~rsit.
- Dar... fntrebii. distras d. Stavrache, ce s-
o
maifif~cut cu talharii prinsi ast-
prim~var~?
Talhariifuseser~ osanditi la diferite
pedepse si desigur acum erau si asezati la
locurile de munc.
,Carevaszic, clipi gandul hangiului,
nici
vorb~ n-a fost la judecat despre popa,
despre capul si gazda talharilor. Aoleu! ce mai
judec• tori!
... Dar o s-ndrzneasc~ sse mai
mntoarc~?
...Dar daca indrzneste si se-ntoarce?...
Atunci, ce-i de f~cut?
 ...Da, dar atunci procurorul il rade si-l
tunde de-a binele.
... 0 veni?... n-o veni?... "
Pe cand d. Stavrache fsi ridic asa de sus
interesanta-i cldire de ipoteze, iacat alt
scri• soare: e tot de la Turnu-Mgurele - de
ast dat ins e slov str~in... Slov~
str~in~!... Ei! Lucru dracului!...
,Salutare, domnule Stavrache, n-avem onoa•
re s v cunoastem, dar venim s ~ndeplinim
ru•
gmintea unui brav camarad, sublocotenentul
lancu Georgescu, voluntar fnaintat din grad
in
grad fn timp de campanie, mort pe campul de
onoare de trei gloante inimice primite in
p@ntece. Am stat la cptaiul lui pl@ngand
pan a ~nchis ochii. Mare pcat c s-a
pr~p~dit asa viteaz sol• dat! Un moment nu a
artat lasitate; desi foarte sl~bit de at@ta
durere si pierdere de snge, tot glumea;
z@mbind si-a c@ntat singurpopestefoarte
frumos: vecinica luipomenire! apoi ne-a dat
adre• sa dumitale si ne-a rugat s-ti scriem
negresit s-l ierti, fiindc acuma s-a sp~lat fn
s@nge, si s-i spui maic-sii, b~tr@nii, pe care o
cunosti, s~-i poarte regulat de grija sufletului.
Pe urm a-nce• put s aiureasc si s-a sf~rsit.
Salutare: subloc. Marin Dobrescu; sergent-ma•
jor George
Popescu."
Batalionul ~3 Van~tori", la Plevna
' ·C~G~TARE~'
D. Stavrache a plans mult, mult, zdrobit
de trista veste. Dar un brbat trebuie s-si
fac ini• m! nu trebuie s se lase coplesit
asa de durere.
A strans bine scrisoarea: s-a splat frumos
pe ochi; a pus caii la briscsi a plecat repede
la targ s ~ntrebe pe avocat, cu ce forme
intr cineva regulat in st~p@nirea averii unui
frate bun pier• dut, care n-are alt mostenitor.
[...J
II
Au trecut cinci ani de rzboi si nimeni,
in adev~r, n-a sup~rat pe d. Stavrache, afar~
decat popa lancu volintirul, care venea din
c~nd in c@nd de pe alt lume s turbure
somnul fratelui
su. Avocatul avusese dreptate. Singur popa
avea
dreptul s~ nelinisteascpacinica st~panire a
han•
giului. [ ...
]
II
I
Era o zloat~ nepomenit~: ploaie,
zpad~, m~zricsi vant vrjmas, de nu mai
stia vita cum
s se-ntoarc s poat r~sufla. Desi
aproape de
CLASICII ROM~NI COMENTATT
I.L. CARAGIALE
 nmiez, in tot satul era ast@mpr des~v@rsit ca-n puterea noptii;
ba nici glas de c@ne nu se mai auzea - cine stie in ce adposturi se
OPERE ALESE odih• neau paznicii curtilor! Drumul pared era pustiu: care om
It
VERSURI. SCHITE. cuminte s-nfrunte asa trie de vreme? Pe la toac, s-a hotr~t
NUVELE. vantul s~ bat~ numai dintr-o parte; ploaia a contenit, a-nceput
ARTICOLE CRITICE ninsoare mruntic si deas, si s-a pornit crivtul s-o
DITT NGRLATTA OE
SCARLAT STRUTEANU vrtejeasc. Asa vreme tine trei zile si trei nopti: halal de cine n-
@ are nicipentru vatr, nicipentru cldare!
CUGETAREA • GEORGESCU DELAFRAS D. Stavrache n-a mai ridicat oblonul pr~vliei. Singur la
tarab, ce sfac omul? Mai bea un rachiu, mai mofteste un
Editie I.L. Caragiale din covrig uscat si se g@ndeste mai la una, mai la alta. Dar efrig in
perioada interbelic~ prv~lie. Mai ~nteleg s se canoneasc negustorul c@nd stie
pentru ce; dar asa, degeaba! Pe asa vreme e de prisos s mai
astepte musterii. D.
Stavrache ~ncuie cicmigeaua, pe urmpr~v~lia si trece-n odaie
la cldur~: c~ltorii n-or s mai treac si toat lumea din sat
stie s
intre pe portit-n curte si s bat la usa din
dos.
In adevr, dup ce se dezmorteste bine d. Stavrache la
gura sobii, iact, pe-nserate, c bate cineva la us.
- Care-i acolo? ~ntreb hangiul.
- Eu, domn' Stavrache, rspunde un glas slab de copil...
Deschide...
Hangiul trage veriga. Vantul de-afar~ duhneste pe us~
aruncand in~untru o fetit~ foarte rebegit~. Copila d-abia poate
vorbi; f~lcile i sunt intepenite defrig, desi, pe potriv de copil
s~rac, e destul de bine
~mbr~cat: are peste cmsut minteanul lui tat-su; pe
picioarele goale niste cizmulite vechi ale m-sii, si pe cap un
testemel.
- Ce vrei?
- M-a trimis maica, s-i dai de un ban gaz, si taica, de doi bani
tuic. Si fata scoate de sub mintean cu bgare de seam
dou
clondire.
- Da... zice snu mai pui gaz mn a de tuicsi tuic-n a de
gaz, ca alalt~ieri, c iar m bate... si... s msori bine...
- Da bani ai adus? ·
- Ba!... zice csscrii.
- Iar sscriu?
Si d. Stavrache, urmat de fetit, trece-n pr~v~lie bolborosind:
- Scrie-v-ar popa s v~ scrie, de parliti!
In pr~v~lie d-abia se mai vede. Fetita, apropiindu-se de
d.
Stavrache, care-i toarn tuic, rm@ne cu ochii pe un covrig
stin• gher, uitat pe tarab~. Hangiul s-apleac sub tarab s~
ridice tini• cheaua cu gaz; ~n clipa aceea, fetita mntinde m@na, ia
covrigul si d s-l vare iute sub mintean; dar d. Stavrache se
ridic~. O fi tras cu
coada ochiului ori stia cfusese un covrigpe tarabsi acu
pierise?
- c~, fr~ vorb~, lip! o palmpeste f~lcuta-
nghetat~:
 - Lascovriguljos, du-se n negura noptii
hoato!.... De mici v~-nv~tati la viscoloase.
furat, fire-ati ai dracului! Hangiul a mncuiat usa, a mai aruncat o rg~lie ~n sob, a mai
Fata a lsat covrigul si a but un p~h~rut, a mai cotrob~it pan odaie... S~fi trecut asa ca
pus m@na la f~lcuta-nc~lzit. la vreun ceas, c@nd, prin urletul viforului, i se pare c-aude
Apoi, a luat cuminte sticlele, glasuri de oameni afar... Ascult cu dinadinsul - urechea nu l-a
le-a ascuns sub mintean si a amgit. De ast dat se aud si b~ti la usa de la drum a
pornit afund~n• pr~v~liei. Musterii...
C~l~tori... Cine dracu mai umbl~ pe vremea umrul omului chinuit de cine stie ce vis. La
asta! Hangiul aprinde o lum@nare si trece-n acea usoar atingere, un rcnet! -ca si
pr~v~lie la us, unde cei de-afar~ bat mereu. cum i-ar fi-mpl@ntat in rrunchi un junghi
- Care-i acolo? rosit in foc - si
- Oameni buni!
E o sanie cu clopotei afar. D.
Stavrache deschide.
- Bun vreme! zise o mom@ie de om mnalt
si
sptos, cu o glug mare, si intr, pe cand altul,
tot asa imbrobodit, st ~n fata cailor, cari nu
se pot ast@mp~ra locului de b~taia vremii.[...]
- Sezi, neic, zise fratele mai mic,
asezan•
du-se la
mas.
Hangiul ascult.
- Te miri, fireste, c m vezi...
Hangiul z@mbi.
- M credeai mort, nu-i asa?... As!
scrisoa•
rea din urm a fost o
glum...
Hangiul incepu s~ rz. [...]
Stavrache se ridic~ in picioare
foarte
linistit; se duse drept la icoane; fcu c@teva
cruci si mt~nii; apoi se sui in pat si se
tranti pe o ureche, strng@ndu-si genunchii ~n
coate.
Pe c@nd musafirii steteau nedormiti,
uit@n•
du-se c@nd unul la altul, cand la omul ghemuit,
acesta ~ncepu s~ horcie tare si sgeam.
Dormea?... Visa urat?... Asa de
repede
s-adoarm?... Se
preface?...
Dar n-apucar~ s~-si pun din ochi
at~• tea-ntrebri, si horcielile se pornir ca
un clo• cot, intrerupte de gemete din ad@nc, mn
timp ce trupul adormit tremura tot mai tare si
mai tare, cl~nt~nind din dinti.
Fratele se apropie de pat si atinse cu
m@na
omul adormit se ridic fn picioare, cu chipul
in• grozitor, cu prul valvoi, cu m@inile-
nclestate, cu gura plin de spum roscat~.
Ca o furtun se repezi, apucmasa si o tr@nti
de dusumea, fcnd tot tand~ri.
Lum@narea cz~nd se stinse, si odaia
rma•
se luminat numai de candela icoanelor si
de
tciunele din
vatr.
Stavrache rmase o clipcu minile
ridicate cat mai mnalt, dete alt r~cnet zguduitor
si se n• pusti asupra lui frate-s~u: l dobort
la pm@nt, nruindu-se peste el.
- Si, c m omoar~!
Tovar~sul voi s-apuce pe Stavrache de
la spate; acesta prsi pe cel tr@ntit, se-
ntoarse-n loc si-nhtpe cellalt de gat: ~ntr-o
clipla pm~nt.
- M strange de gat! vrea s mmuste!
[...] Viscolul afar ajuns la culmea
nebuniei f•
cea s~ trosneasczidurile hanului
btran.
Pan~ sse ridice hangiul mntr-un cot, tl
rs• tignirjos. Ii prinserfiecare c@te o
man~, i le r~sucir~-n loc, fr@ng@ndu-le
degetele pe dos,
apoi cu mare sil~ le impreunarpe
am@ndoudin duhul capului si i le legar
strans cu br@ul tova• rsului, pe c~nd
Stavrache ii scuipa si radea cu hohot. Acu era
legat butuc.
- Caut lum@narea! zise fratele stins de pu•
teri, sterg@ndu-se de
sudoare.
Tovarsul se sui n pat, lu candela de la
icoane, s caute lum@narea printre lucrurile
risi•
pite pe jos. O gsi s-o aprinse. Cum ~i dete
lumi•
na-n ochi, Stavrache ncepu s c@nte
popeste.
- Ce-i de f~cut? zise tovarsul cu groaz.
- N-am noroc! rspunse fratele.
Zdrobit de luptsi de ganduri, omul se
asez mncet pe pat si privi lung asupra celui
tintuit jos, care c~nta-nainte, legnndu-si ~ncet
capul, pe mer• sul c@ntecului, cand mntr-o parte
cnd mntr-alta.

PUNCTE DE REPER

Scris~ din perspectiva naratorului omniscient si influentat~ de

estetica naturalist~, nuvela psihologic~ In vreme de rboi a fost
publicat~ ~n Gazeta steanului, o revist~ din R~mnicu S~rat,
putin
cunoscuta azi, condus de C.C. Datculescu. Abia includerea sa
m
volumul I (1930) al monumentalei editii de Opere, initiat~ de
Paul
Zarifopol o va aduce ~n atentia criticii si a cititorilor. Tot
Paul Zarifopol ~i face si prima prezentare detaliat~, conchizand
c~ tema nuvelei este istoria bucuriilor, grijilor si spaimelor
treptate ale unui c@rciumar, pan la mnnebunirea deplin, pentru
o pricin de mare avere. C~tiva ani mai t~rziu, ~n Istoria
literaturii rom@ne de la

Naturalism -- doctrin~ esteti•

c~ aflat~ in str~ns~ relatie cu
realis• mul, care, av~nd drept tint
fidelitatea fat~ de realitate, se
concentreaz~ cu predilectie asupra
E
aspectelor dure, brutale, ale acesteia, a cazurilor pa• tologice, reduc~nd
adeseori fiinta uman~ la datele sale strict biologi• ce.
Pentru scriitorul naturalist, im•
portante sunt mai ales st~rile fizice ale individului, manifest~rile instinc•
tuale datorate eel mai adesea unor deregl~ri organice de natur~ ner•
voas, ereditatea si mediul
social origini pan ~n preent, G. C~linescu va scrie: ...lcomia lui
fiind principalele cauze care este asa de mare si ideea de a ~napoia averea at~t de chinuitoare,
influen• inc@t se produce fn el o dram neasteptat. Ajuns la cap~tul
teaz~ comportamentul ultim al mncord~rii, nnebuneste. Motivatia transform~rii este
uman.
depistat asadar de ambii exegeti, ca de mai toti comentatorii
Gel mai cunoscut scriitor
natu• ulteriori, nu foarte numerosi totusi, ~n teama hangiului de a nu
ralist a fost francezul ~mile Zola. pierde averea r~mas~ de la fratele t~lhar. Dar dac~ patima pentru
In bani a perso• najului este ~n afara oric~rei discutii, oare cauza
transform~rii sale psihice nu ar putea avea si o alt~ explicatie?
Citind cu atentie textul si cut~nd solutii la exercitiile propuse,
poate vei reusi s~ g~sesti si o alt~ explicatie pentru transformarea
hangiului.

EXPLORAREA TEXTULUI
In sf@rsit, ceata de ta~lhari czuse
prins...
literatura roman~, influente natura- Incipitul este brusc (ex abrupto), p~r~nd a oferi totusi
1. liste se int~alnesc ~n creatiile lui I.L.
Caragiale, Barbu Delavrancea si cititoru• lui un minim de informatii necesare pentru ~ntelegea
Liviu textului. Unghiul din care sunt percepute int~mpl~rile este al
Rebreanu. unui nara• tor martor, care descoper~ al~turi de cititor ceea ce
se ~nt~mpl~. Este ~ns~ doar o aparent~, c~ci naratorul stie mai
mult. Pentru cititor, surprizele sunt abia la inceput. Ce tip de
conflict pare a anunta incipitul'?
In acest moment, protagonistul nuvelei s-ar p~rea a fi
2. popa
lancu din Podeni. Enumer~ toate informatiile despre
preot,
3. identificate in acest inceput de
text.
Paul Zarifopol (1874-1934)
• eseist si critic literar, initiatorul
Ca structur~, nuvela este alc~tuit~ dintr-un num~r de secvente
primei editii critice de Opere -- IL. narative care ~nregistreaz~, vom vedea, doar momentele cu
Caragiale, ~Editia Zarifopol", adev~rat importante pentru evolutia personajului. Acesta
din este
care apar, intre 1930 si 1932, si motivul pentru care scriitorul ~si subintituleaz~ textul,
doar
trei schit;
volume. termenul nu se refer~ la specie, ci subliniaz~ faptul c~
Serban Cioculescu (1902• nuvela
1988) -- istoric literar si critic, ~si propune doar s schiteze comportamentul personajului,
conti• nu~ ~Editia Zarifopol" cu se•
volumele IV-VII (1938-1942). lect~nd acele momente pe care le consider~ semnificative
Intre 1959 $i
pen•
1965, al~turi de AI. Rosetti si Liviu
C~lin, ingrijeste o nou~ editie tru destinul s~u. Tocmai de aceea, firul narativ este discon•
critic~ de Opere, in trei volume. tinuu, uneori z~bovindu-se ~ndelung asupra unor
~nt~mplri care se deruleaz~ de-a lungul a doar c~teva ore si
trec~ndu-se rapid peste intervale de luni si chiar de ani, dac~
~n acel timp nu s-a ~nt~mplat nimic important pentru a
motiva comporta• mentul protagonistului. ASadar, s~ nu ne
gr~bim ~nc~ s~ tragem concluzii din cele aflate p~n~ acum
despre personaje!
 Ce-i de f~cut, neic~ Stavrache?
1.
I.L. Caragiale (dreapta)
la S~ngeorz-B~i, in 1909
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii
Rom~ne)
Surpriza descoperirii fetei ascunse a preotului este mare at~t
pentru hangiu, c~t si pentru cititor. Stilul direct alterneaz~ ~n
aceast secvent cu stilul indirect liber, care, ca formula
mixt~ de vorbire, permite ,,vocii" naratorului s~ interfereze
cu vocea interioar~ a personajului. Este momentul in care se
poate constata limpede trecerea de la perspectiva naratorului
martor la cea a naratorului omniscient, care se va p~stra

I
p~n la sf~rsitul nuvelei. Delimiteaz~ secventele ~n care
predomin~ stilul direct de cele in care predomin~ stilul
indirect liber.
 Identific~ particularit~ti specifice ale fiec~ruia dintre cele dou~
stiluri, ~n aceste secvente.
2. Prima reactie a lui Stavrache este exploziv~ si sincer~: S~fugi!
spiei! s te-neci mai bine decat spuie m@na pe tine! ~n fun•
dul ocnii ~ti putrezesc oasele! Onoarea familiei a fost p~tat si
vinovatul trebuie s~ isp~seasc~. Problema banilor c nu se
~ni
pune in acest moment.
3. Sosirea voluntarilor, ~n plin~ noapte, este un prim
moment important in evolutia raporturilor dintre frati. Desi
Stilul direct/ vorbirea direct~
cainicul ~l roag~ s~ nu deschid~, Stavrache il impinge cat - reproduce cuvintele vorbitorului
colo si merge la us~. Cum poti motiva gestul? exact in felul 1n care au fost rostite,
4. Timpul ~n care ~si serveste musteriii ~i ofer~ hangiului conservand totodat intonatia;
r~gazul aces• tea sunt introduse, de obicei,
necesar realiz~rii unui nou plan, c~ci fata i se printr-un verb de declaratie (a zice,
a spune, a rosti, a striga, a sopti
lumineaz:
etc.) $i, in textul scris, printr-un
mnuntrul fruntii a scanteiat o mare inspiratiune. Despre semn de punctuatie specific (linie
ce inspiratiune crezi c~ este vorba? Descrie planul hangiului de dialog, dou~ puncte, ghilimele).
asa cum ~ti apare ~n acest moment. Stilul indirect/ vorbirea in•
5. Observ~ c~ ~n prezentarea noului voluntar naratorul direct~ -- presupune doar transpu•
subliniaz~ nerea cuvintelor vorbitorului de c~•
tre narator, f~r~ ~vocea" acestuia,
cuv~ntul domnul. G~seste o asadar f~r~ conservarea intonatiei.
explicatie. In acest caz, prezenta verbului de
declaratie este obligatorie, el fiind
De mult nu se mai pomenea acum in sat de preotul urmat de un element de subordo•
nare (conjunctie subordonatoare,
lancu... adverb sau pronume relativ), dar
vor lipsi semnele adres~rii directe
1. S~ fim atenti la cronologia int~mpl~rilor:
(vocativele si imperativele).
- sosirea voluntarilor: prim~vara, probabil la ~nceputul lunii Stilul indirect liber -- presu•
mai, c~ci acestia abia se ~ndreptau c~tre Dun~re - la
rzboi;
- moartea mamei: 28
noiembrie;
- sosirea primei scrisori: 7 decembrie (c~nd d. Stavrache
se intorcea de la parastasul de nouzile al maic-si); dar ea
fuse• se expediat~ ~n ajunul mortii b~tr@nei si ~naintea
atacului de•
cisiv asupra Plevnei, asadar ziua de 27 noiembrie! pune redarea spuselor vorbitorului
~ni
- sosirea celei de a doua scrisori: tot 7 decembrie; dar des• f~cu nervos plicul.
expe• Nici vestile despre
diat~ dup~ c~derea Plevnei! succesul de bravur al
Folosind manualul de istorie, completeaz~ urm~torul tabel rspopitului nu-I bucur~.
cu informatiile cerute: G~seste o explicatie a
acestui com• portament.
proclamarea ~ncheierea 3. Comenteaz~ urm~toarele
c~derea Plevnei
independentei
ostilit~tilor gesturi si g~nduri ale hangiului:
moto•
toli hartia dupce mai
privi bine data: in adev~r,
Vei constata cur~and c~ aceste informatii sunt esentiale pentru scrisoarea era expeduit
a cu trei zile mai-nainte de
~ntelege comportamentul hangiului in momentele luarea Plevnei. Dar
urm~toare. acuma...
2. Reactia lui Stavrache ~n clipa sosirii primei scrisori este 4. Dialogul carciumarului cu
ne• obisnuit~: desi recunoscuse scrisul, se ~nchise fn od~itsi sine ~nsusi ~naintea sosirii
celei de a doua scrisori este, ill fond, o ~ncercare de
argumentare - fratele mai mare vrea s~ se conving pe sine
c~ mezinul nu se mai
de c~tre narator fr~ a le introduce
prin verbe de declaratie si f~r~ a
folosi elemente de subordonare.
Lipsesc, de asemenea, semnele de
punctuatie specifice vorbirii directe,
dar se conserv intonatia intero•
gativ~ sau exclamativ~ a vorbirii
directe.
I
 poate ~ntoarce si deci nu-si mai poate revendica averea •
respect~nd structura si contin~nd elemente adecvate unui
asemenea tip de text.
a. Carevaszic, clipi g@ndul hangiului, nici vorb n-
a fost la judecat despre popa, despre capul si gazda
t~lharilor.
Aoleu! ce mai judec~tori! (-» premis~: Judec~torii au fost
incapabili s-l descopere pe vinovatul principal.)
b. ...Dar o s mndr~zneasc~ s~ se mai mntoarc~? (-» ~n•
trebare: In ciuda ineficientei justitiei, fratele va avea curajul
s~
revin~?); ...Dar dac mndrzneste si se mntoarce?... Atunci ce-
i de f~cut? (-» ipoteza 1.: Ce-i de f~cut dac~, in
ciuda pericolului, va ~ndr~zni totusi s~ revin~?)
c .... Dal dar sergentul se poate fntoarce; popa, ba! ( ➔
solutie 1.: Chiar dac~ va veni, nu-si poate dezv~lui identitatea,
deci nu-si poate revendica nici averea.)
d. ...Dar dac-i vine asa o nebunealsergentului sspuie
c el e stp@nul averii, int@mple-se orice s-o-nt@mpla!
c odat a purtat barb si plete.. (-» ipoteza 2.: Ce-i de
f~cut dac~ totusi fratele va tine mai mult la avere dec~t la
libertate?) e. ...Da, dar atunci procurorul l rade si-l
tunde de-a
binele. (-» solutie 2.: Va fi condamnat pentru t~lh~rie.)
f ··.. O veni".?... n-o ( - conc'1uzi. a:· Ni. ci. una
· ?
veni . ... din tre
cele dou~ solutii nu este sigur~.)
Explic~ motivul pentru care, ~n final, Stavrache
exclam~:
Aoleu! Ce maijudec~tori!
5. Slova str~in~ a celei de-a doua scrisori ~i smulge o nou~ excla•
matie: Ei! lucru dracului!... Explic~-i semnificatia.
6. Remarc~ si succesiunea rapid~ a faptelor sale ulterioare:
a plans mult, mult -> a strans bine scrisoarea (pe cealalt
o mototolise, dar aceasta era, m fond, ,,actul de deces" al
popii
lancu, asadar foarte valoroas!) » a plecat repede la un
avocat s~ afle cum poate intra cineva fn st~p@nirea averii
unui frate bun pierdut (nu mort, ci pierdut, disp~rut!),
care n-are alt
mostenitor. Motiveaz comportamentul s~u, ~n acest moment.

Au trecut cinci ani...

1. Lucrurile p~ruser~ a se fi linistit, odat ce Stavrache c~p~tase
certitudinea mortii popii lancu. Si totusi... Citeste descrierea
celor dou~ cosmaruri ale hangiului. Vei observa c~ au un
element comun -- fratele mai mare ~ncearc~ s-l ucid~ pe
mezin si nu reuseste si o replic~-laitmotiv -G@ndeai c-am
murit, neic~?
2. In cele dou~ cosmaruri, popa lancu apare mai ~nt~i ~n chip de
oc•
nas, iar apoi de c~pitan. Explic~ semnificatia celor dou~
ipostaze.
 3. Care crezi c~ ar putea fi cauza cosmarurilor c~rciumarului? Ai
~n vedere si exclamatia: Aoleu! Ce maijudec~tori!

Era o zloat nemaipomenit:...

1. Numeste dou~ tr~s~turi ale hangiului care pot fi deduse din cu•
I.L. Caragiale la Berlin
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii vintele fetitei: ...s nu mai pui gaz in a de tuicsi tuic-n a de
Romane)

gaz, ca alalt~ieri, c iar m~ bate... si... s msori bine...; Naratorul martor -- are o
argu• viziune ~din afar~" asupra lumii, stie
mai putin dec~t personajul, naratiu•
menteaz~-ti optiunea pentru fiecare dintre nea derul~ndu-se in ordinea crono•
ele. logic~ a evenimentelor, ca min ro•
2. Urm~reste comportamentul hangiului fat de ~clientul manul Ion, de Liviu Rebreanu, de
s~u: este nemultumi t c~ trebuie s~ v~nd~ pe datorie, dar, desi exemplu.
este vorba de o sum~ infim~, accept~; loveste copilul care Naratorul omniscient -- are
o viziune ~dind~r~t", stie totul
luase covrigul. Este evident c~ rolul episodului, aparent f~r~ despre personajul s~u, ii cunoaste
leg~tur~ cu firul narativ principal, este de a demonstra chiar si g~ndurile si intentiile,
enorma patima pentru bani a lui Stavrache. In acest despre care nareaz~ la persoana
moment, un am~nunt a lll-a, ca in romanul lui Nicolae
anterior, suma de douzeci si cinci de lei, calculat~ cu Filimon, Ciocoii vechi si noi sau in
Enigma Otiliei de G. C~linescu.
precizie si ~ncasat~ de la voluntari tocmai ~n momentul c~nd Pentru un aseme• nea narator,
pusese la cale planul ~uciderii fratelui, cap~t~ o afirma Cami! Petrescu in Noua
semnificatie aparte. Omul at~t de lucid, chiar si ~n acele structur~ si opera lui Marcel
momente speciale, care tine socoteala si unei buc~ti uscate de Proust, casele par f~r~
acoperisuri, distantele nu exist~,
covrig, care ~ncearc s~
dep~rtarea ~n vreme de asemeni
~nsele si c~nd trebuie s~ m~soare de un ban gaz si de doi nu. In timp ce pune s-ti
bani vorbeasc~ un personaj, el ~ti
tuic, este capabil, desigur, de orice pentru o avere spune ~n acelasi alineat unde se
mare. gsesc si cele per• sonaje, ce fac,
ce g~ndesc exact, ce pl~nuiesc.
E o sanie cu clopotei afar.
1. Secventa sosirii reale a fratelui este asem~n~toare cu acelea din
vis. Ca si acolo, aparitia cainicului este neateptat~. Ca si
aco• lo, ~ncordarea hangiului sporeste gradat si rapid, iar
naratorul puncteaz~ cu precizie: hangiul ascult, hangiul
zambi, hangiul incepu s rad~. Si tot ca si acolo, hangiul
mncearc~ s~-si ucid~
fratele. Urm~reste comportamentul lui Stavrache aceste mo•
~ni
mente. Crezi c~ el consider~ aparitia fratelui ca fiind real ~ncercase in mod repetat
s~-si ucid~ fratele.
sau tot un comar? Argumenteaz~-ti opinia.
Desigur, nu direct. Dar ~n
2. Finalul nuvelei consemneaz~ nebunia hangiului si resemnarea
mezinului: N-am noroc!, recunoaste el. Dar receptarea unei r~zboi ~l trimisese nu ca
s~-l scape de pedeaps~, ci
creatii artistice de valoare permite interpret~ri multiple si egal
ca s~-l ucid, iar primirea
posibile. Oare cauza nebuniei hangiului nu putea fi si alta dec~t primei scrisori de la eel
teama de a nu pierde o avere pe care o considera a fi pe deplin pe care-l credea pierdut
a sa? in fond, ,,visele rele" ale lui Stavrache puteau s~ nu fi
de-a binelea, nu provoac
fost
~n sufletul lui nimic
provocate de incertitudinea privind moartea fratelui, in care el
analog cu bucuria.
credea, f~r~ ~indoial, din momentul primirii celei de a doua
Cosmarurile lui Stavrache
scrisori, si nici de teama c~ va trebui s~ ~napoieze ar putea s~ provin~
averea, absurd~, din moment ce stia c~ proprietarul averii nu asadar din faptul c
mai era realizarea ~n vis a
~nviat~, ci de faptul c~ se simtea vinovat de moartea mezinu• dorintei (moartea
lui, asadar vinovat de ~crim~"! S~ nu uit~m c omul
fratelui) nu-i poate aduce si satisfactie. Cauza grijilor
si
spaimelor treptate ale c@rciumarului putea fi deci
tocmai
contradictia ~ntre dorinta de a ucide si cenzur~, care-i m~cina
constiinta, nuvela schit@nd, ~ntr-o manier~ extrem de Cain - personaj biblic,
modern~, ceea ce am putea nurni complexul lui Cain. primul fiu al lui Adam si al Evei,
ucigasul lui Abel, fratele s~u, pe
care 1l invidia,
fiind convins c este preferatul
Dom•
nului.
Complexul lui Cain --
descris in tratatele de psihanaliz~,
se refer~ la dum~nia ascuns~ a
unuia dintre frati fat~ de cel~lalt,
care duce la crim~ ori m~car la
intentia crimei.

E
 LIMB SI COMUNICARE

STRUCTURI DISCURSIVE
(ARGUMENTATIVE)
Rolurile argument~rii difer~ in functie aplicatii este de a exersa utilizarea diferitelor
de obiectivul comunic~rii si, conform structuri argumentative ~n comunicarea cotidian~.
Dictionarului de stiinte ale limbii, sunt: 4. Completeaz~ tabelul urm~tor, identific~nd
asentimentul (con• firmarea, adeziunea), scopul argument~rii mn fiecare dintre textele
justificarea, corectarea, obiectia, contestarea A., B., C. si D.:
(dezacordul), critica (acu• zatia, reprosul) si
concluzia (teza). Intre expre• siile si cuvintele
cu rol argumentativ, frecvente sunt: pentru c,
deoarece, totusi, asadar, deci,
R
1. Completeaz~ tabelul urm~tor, grup~nd
ex• presile si cuvintele de mai sus ~nfunctie de
rolul lor ~ntr-o argumentare. Ad~ug~ si alte
cuvintel expresii potrivite acestor roluri.

Asentiment (confirmare,
adeziune) Justificare
Corectare
Obiectie
Contestare (dezacord)
Critic~ (acuzatie, repros)
Concluzie (tez~)
2. Imagineaz~-ti urm~toarea situatie: Un ziar
local informeaz~ in leg~tur~ cu proiectul
autorit~• tilor de a construi un parc de distractii
~n vecin• tatea unei rezervatii naturale
protejate, si in• deamn~ cititorii s~ ~si exprime
punctul de vedere sub forma unor scrisori
adresate prefecturii. Redacteaz~, sub forma
unei scrisori de 10-15
r~nduri adresate prefectului, un text al c~rui rol
s
fie, la alegere, exprimarea asentimentului,
deza•
cordului sau a criticii fat de acest
proiect.
3. Desi sunteti abia in clasa a XI-a si p~n~
la absolvire mai este ~nc destul timp, discutati,
~n grupe de c~te trei-patru colegi, despre
planurile voastre dup~ terminarea liceului.
Stabiliti, fiecare, c~te o list~ cu dou~-trei dintre
posibilele directii ~n care ganditi c~ v-ati putea
proiecta viitorul si justi• ficati-v optiunile.
Colegii v~ vor asculta si-si vor
exprima eventualele obiectii si observatii, ~si
vor
exprima acordul sau dezacordul. Scopul
acestei
asa, ca atare, de altfel, de asemenea, astfel,
de vreme ce, stii bine c, probabil c~ stii (esti
de acord), trebuie s~ recunosti c, nu se poate
s nu stii (s~ nu fi auzit, s~ nu fi aflat etc.)
c, tine seama (cont) c, ai in vedere c, ai
dreptate, ba bine c nu, sunt de acord c,
desigur c, da...
dar, f~r indoial c~... dar, dimpotriv~,
contrar celor spuse de tine etc.
A B C D
A. Elaboratpe baza dictionarelor de
diferite categorii si specialitti, Micul dictionar
de neo• logisme ~si propune soglindeasc
bogata termi• nologie a multiplelor domenii ale
stiintei si teh• nicii, precum si a literaturii si
artei. Fiind vorba de un dictionar de proportii
reduse, el nu putea s fie decat selectiy,
inregistrand ca atare doar par• tea cea mai
reprezentativ~ a inventarului lexical neologic al
limbii romane contemporane.
(Florin Marcu, Prefat la Mic dictionar de
neologisme)
B. Prin urmare, paronimia nu este un
feno• men semantic, ci un simplu accident si, ca
ucigtoare a gustului original, mnsusirea cea mai
pretios a unei literaturi.
(Mihail Kog~lniceanu, Introductie
la Dacia literar)
D. Cufundat pan la inceputul secolului al
XIX-lea in barbaria oriental, societatea
roman,
pe la 1820, mncepu a se trezi din letargia ei,
apucatii poate de-abia atunci de miscarea
contagioasprin care ideile Revolutiunii franceze
au str~b~tut pan la extremittile geografice ale
Europei. Atras de lumin~, junimea noastr
ntreprinse acea emigrare extraordinar spre
fantanele stiintei din Franta si Germania, care
pan ast~zi a mers tot crescand si care a dat mai
ales Rom@niei libere o parte din lustrul
societtiilor strine. Din nenorocire, numai
lustrul dinfar~d! C~ci nepreg~titi cum erau si
sunt tinerii nostri, uimiti de fenomenele mrete
ale cul• turei moderne, ei se piitrunserii numai de
efecte, dar nu ptrunserpanla cauze, vzur
numaiformele de deasupra ale civilizatiunii, dar
nu mntrevzur fundamentele istorice mai ad@nci,
care au produs cu
necesitate acele forme si far a cror
preexistent
ele nici nu arft putut
exista.
urmare, nu intereseaz din punctul de vedere al
organi• zrii vocabularului. In literatura de
specialitate, paronimele mai sunt numite
cvasiomonime.
Se admite in general cparonimele difer
ca form printr-unul sau cel mult dou sunete,
de ex., a enerva si a inerva.. Alteori ele
potfiformate din exact aceleasi sunete, a cror
ordine este schimbat, de ex., antonimie si
antinomie.
Din cele de mai sus rezult c~n definirea
pa• ronimiei trebuie luate ~n considerare at~t
criteriul cvasiidentittiiformale, cat si
criteriulfunctional. (Narcisa For~scu,
Paronimia, ~n revista
Limba si literatura roman)
C. Dorul imitatiei s-au f~cut la noi o
manie primejdioas, pentru c omoar n noi
duhul na•
tional. Aceast manie este, mai ales,
cov@rsitoare in literatur~. Mai in toate zilele
ies de sub teasc crti in limba rom@neasc.
Dar ce folos! c~ sunt numai traductii din alte
limbi, si inc si acelea de arfi bune. Traductiile
nu fac ins~ o literatur~. Noi vom prigoni cat
vom putea aceast manie
(Titu Maiorescu, In contra directiei de
azi
~n cultura rom~n~)
5. Extrasele urm~toare contin informatii
diver•
se. Scrie, pentru fiecare dintre ele, c~te un text
de
8-10 r~nduri, ~n care s-ti exprimi
asentimentul (obiectiile/ critical contestarea)
fat~ de continutul lor.
A. Nou din zece rom@ni nu merg deloc
la cinematograf, oper sau teatru. In plus,
lectura nu este printre preferintele a jumtate
dintre ei. Acestea sunt doar o parte din
concluziile unui sondaj realizat de Centrul de
Sociologie Urban
 si Regional. Potrivit sondajului, 87% dintre
ro• m@ni nu prefer slile de
cinematografpentru a viziona un film. 9%
dintre ei cumpr un bilet la cinema o dat sau
de dou ori pe an. 89% dintre cei chestionati
sustin c nu merg niciodat la spectacole de
teatru, oper sau operet, iar 74% dintre
rom@ni nu viziteaz muzee si nici nu merg la
expozitii. Aproape un sfert dintre romni ascul•
t muzic, dar acas, nu intr-o sal~ de
concert
sau la discotec. (Raport al Centrul de
Sociolo•
gie Urban i s
Regional~)
B. Doamna X pred engleza la o scoal~
din Capital~. Imi vorbeste de un caz de dublu
abandon, de anul trecut. Alexandru si Marian,
am@ndoi elevi
~ntr-a VIII-a. Tatl lui Alexandru este mecanic
auto si are un atelier de service. Tdtl lui
Marian este mcelar si are o mcelrie.
Am@ndoi printii
JURNALUL DE LECTUR
ao"
Cum s-ar putea scrie grafic
aceast~frazde
Sadoveanu: ~In livezile man~stirii mai erau
inc
meri infloriti, soarele i ptrundea de o
aburire
Sau: ~Starostele t~cu. Jarul focului crestea,
clipind din ochi nenumrati de pietre
scumpe. Imprejurimea era covarsit de
tcerea muntelui si a singurttii":
Astfel, cele sapte sute saptezeci de pagini
ale Fratilor Jderi sunt ca o ap masiv~, cu
valuri calme, rar turburate.
k ~ntors)
Sf~rsesc ultima jumtate din Tara de
din•
colo de negur~ si trec fr pauz, la cele
dint~i
Extrasele de mai sus reprezint~ impresii de
lectur, insemn~ri pe marginea c~rtilor sub
forma unui jurnal, de prozatorul Radu Petrescu
(1927-1982). Sunt puncte de vedere personale,
consemnate pe m~sura lecturii textului respectiv.
Scopul lor este in principal s~ conserve in timp o
p~rere personal, chiar dac~ ulterior aceasta ar
putea s~ fie nuantat~ ori s se modifice, cum se
tig bine. Nici copiii lor nu o duc ru. Anul
trecut,
la sf@rsitul semestrului I, a avut o lectie deschis
despre visele de viitor ale copiilor. Fiul
mcelarului
a anuntat c~ el o s se lase de scoal. Cu ce ~
m
ajut pe mine scoala -a mntrebat - s am
un viitor?" Orice sfat al profesorilor, stransi
pentru lectia deschis, era contracarat cu: ,toti
oamenii pe care ~i cunosc si au mnvtatfoarte mult
au ajuns saibsalarii de doi lei'. La interventia
unui domn profesor de sport, care a mncercat
sspun c ,intr-a•
devr salariile sunt mici, totusi scoala te face s
te
simti un om realizat', Marian a pufnit: ,eu nu
fn• teleg cum vine chestia asta cu «suntem realizati
ca oameni», dac~ dumneavoastr veniti la scoal,
de c@nd v~ stiu eu, tot cu Dacia aia am~ratpe
care v-o repar mereu Alexandru?!'' At~t Marian
cat si Alexandru au abandonat scoala.
(Stela Giurgeanu, Scoala - la ce cas•
bun?)
povesti din Hanu Ancutei. Senzatia e puternic,
denivelarea profund~; e ca si cnd, dup o
plutire
pe balt, un suvoi te ia pe sus si te duce
repede, irezistibil, simfonic. Mare scriitor, il
citesti mn ge• nunchi. Ce fraze! Ce sue!
k
...revin la Ion al lui Rebreanu. Tot nu m
mmpac cu ,soarele inglbenit de necaz', cu cele
dou ,glasuri'' care taie cartea inoportun, mn
schimb m aleg pentru marele scriitor cu un
respectfr~ limit. Rar c@te o notfals~ (cum
am notat acum nouii ani), dar acestea se topesc
cu des~varsire in intregul impecabil,
formidabil...
(Radu Petrescu, Ocheanul
poate observa in cazul aprecierii despre romanul
Ion. Textele sunt de obicei scurte, iar limbajul,
direct, adesea nec~utat. Un astfel de jurnal de
lectur~ nu este folositor numai criticilor literari
sau scriitorilor, ci oric~rui cititor, asadar si tie.
Structura jurnalului
• informatii sumare privitoare la textul citit:
autor, titlu, editur~, tip de text (gen, specie etc.);
 • transcrierea sau m~car semnalarea unor
fragmente care ti-au atras atentia si consemnarea
impresiei despre acestea;
• stabilirea unor analogii, comparatii cu alte
texte citite sau chiar cu situatii de viat tr~ite de
tine sau despre care ai auzit;
• exprimarea unei judec~ti ~critice' despre
ansamblul textului sau doar despre fragmentul
consemnat;
• planificarea unor eventuale activitti
ulterioare, in directii legiiturii cu textul citit, cum
ar fi lectura si a altor scrieri ale aceluiasi autor
ori ale altor autori, dar av~nd o tematic~ ~nrudit~,
identificarea unor surse critice despre autor si/
sau opera literarii respectivii care s~ te ajute la
aprofundare, consemnarea unor ~ntreb~ri pe care
s le adresezi profesorului tau de literatur~ (sau
p~rintilor, sau colegilor, sau prietenilor) etc.
Chiar dac~ este un document mai cu seam~
pentru uzul personal, tine seam~ si de corectitu•
dinea redact~rii: logica formuliirilor, ortografia,
punctuatia, asezarea fn pagin~, lizibilitatea!
Ai ~n vedere c~ un asemenea jurnal devine
eficient numai ~n cazul consecventei consem•
n~rii impresiilor de lecturii. El nu este util doar
ca sprijin pentru memorie, ci te ajut~ s~-ti dez•
volti creativitatea, s~ te simti ~n largul tu at~t
~n
fata unei c~rti c~t si a paginii albe, atunci c~nd
este necesar s~-ti demonstrezi competentele ~n
domeniul redact~rii unor texte diverse, la scoal~,
de exemplu, sau la examene.

EVALUARE CURENT
APLICAT,
II
1. Ingrupe de trei-patru, comparati ipotezele propuse mai sus, in
leg~tur~ cu motivatia comport~rii lui Stavrache; exprimati-v~
opinia despre deznod~m~ntul nuvelei. Discutati punctele voas•
tre de vedere.
2. Scrie o compunere de una-dou~ pagini, ~n care s~ prezinti
constructia subiectului si a discursului narativ ~n nuvela
In
vreme de r~boi, integrand si urm~toarele concepte opera•
tionale: actiune, secvent narativ, episod, intrig~,
conflict, alternant, incipit, pauz descriptiv.
3. Argumenteaz~, ~ntr-un eseu liber de circa o pagin~, c~ In
vreme de r~zboi este o nuvel~ psihologic.
4. Descrie, ~ntr-o lucrare de una-dou~ pagini, evolutia relatiei
dintre cei doi frati.
5. Rescrie, sub forma unei telegrame, scrisoarea prin care cama•
I.L. Caragiale (dreapta) si
George Cosbuc razii anunt~ domnului Stavrache moartea sublocotenentului
Iancu Georgescu.
ELLI E EE] EI La E3
Cunoscut ~ndeobste ca scriitor de factur~ comic~, I.L. Caragiale
este si autorul unor nuvele naturaliste extrem de interesante
pentru profunzimea si subtilitatea sond~rii subconstientului
personajelor, precum O f~clie de Paste si P~cat. Citeste
una dintre cele dou~ nuvele si noteaz~-ti impresiile ~ntr-un
jurnal de lectur~. De asemenea, stabileste-i tema si identific~
dovezi
cu ajutorul c~rora s
poti argumenta
existenta unor
influente
n
a
t
u
r
a
l
i
s
t
e

p
r
e
z
e
n
t
e

i
n

t
e
x
t
.
 Simbolismul

• Context istoric
Simbolismul este primul curent din literatura roman~ care, prin
Alexandru Macedonski si prin discipolii s~i, este sincronic cu cel
european, fapt explicabil prin interesul unei p~rti a intelectualit~tii
rom~nesti pentru spatiul literar francez.
In principiu, simbolismul rom~nesc, asemeni oric~rui alt curent
literar, cunoaste o faz~ de aparitie si de r~sp~ndire (1880-1900), una
de maxim~ ~nflorire (1900-1915/ 1916) si o alta de regres, pan~ la
disparitia sa din peisajul literar (c~tre 1940).
Etapa inceputurilor este una a taton~rilor, caracterizat~
prin
aparitia unor articole programatice si prin activitatea cenaclului si a
revistei Literatorul (1880-1919, in opt serii,
conduse
cu ~ntreruperi),

de Al. Macedonski, devenit sef de $coal~. Dac~ ~n plan teoretic,

apar articole ce definesc liniile directoare ale acestui curent literar
Al. Macedonski: Despre logica poeziei (1880), Poezia
viitorului (1892), Desprepoeie (1895), Simturile in poezie
(1895), In pragul secolului (1899) sau Stefan Petic~: Noul corent Dimitrie Anghel
literar (1899) -, in planul creatiei, realiz~rile r~m~n mai
degrab~ sub semnul experimentului. Privit cu antipatie de
reprezentantii Junimii (Titu Maiorescu, LL. Caragiale, Duiliu
Zamfirescu) sau de scriitorii din jurul revistei Contemporanul,
care s-au coalizat impotriva literaturii
~decadente', excluz~nd-o din c~mpul artei, simbolismul rom~nesc
de p~n la 1900 a avut de ~nfrun tat, ~n egal~ m~sur~, si
orient~rile promovate de c~tre directia traditionalist~
(sem~n~torism $i poporanism).
Etapa de maxim~ str~lucire a curentului se desf~soar la ~nce•
putul secolului al XX-lea, p~n~ la r~zboi (1900-1915/ 1916). Acum
si
Literatorul gruparea din jurul su primesc un sprijin important de
la o alt~ revist~, ce devine o tribun~ a simbolismului, Vieata
nou
(1905-1925), condus~ de Ovid Densusianu. Pe l~ng~ Al.
Macedon• ski, autor al volumul Flori sacre (1912), ce marcheaz~
desprinderea de inflexiunile romantice ale tineretii si atest
formarea unei variante simboliste originale, se afirm~ si alte
personalit~ti poetice de autentic~ valoare: Stefan Petic~ (volumul
Fecioare ~n alb, 1902), Dimitrie Anghel (volumul in griidinii,
1905), Ion Minulescu (volumul Romante pentru mai t@rziu,
1908) sau George Bacovia (volumul Plumb, 1916). In numai un
deceniu si jum~tate, au intrat
~n scen~ formulele esentiale: simbolismul caligrafiat si muzical
(Stefan Petic~), simbolismul ornamental, cu reflexe parasiene,
izvor~t dintr-o cizelare atent~ a versului (Dimitrie Anghel), un sim•
bolism al transei, al ad~ncurilor (~n unele poezii ale lui George
Bacovia), toate fiind prefigurate de experimentele simboliste din
prima etap~. Experienta simbolist~ a inceputului de secol mar•
cheaz intrarea poeziei rom~nesti pe f~gasul liricii moderne.
Dup~ 1915-1916, simbolismul romanesc trece ~n plan secund,

E
devenind fundal pentru alte orient~ri novatoare in poezie, sau,
r~mas partial neconsumat, se prelungeste prea mult la unii autori,
p~n spre 1940, c~nd simbolismul european intrase deja in istorie.
 Despre un model univoc si chiar unitar al simbolismului nu se
poate vorbi, situatia poeziei rom~nesti nefiind foarte diferit~ de cea a
poeziei europene. in perioadele de manifestare a simbolismului
rom~nesc, sunt mai multe modalit~ti de raportare la aceast~ miscare. Pe
de o parte, apar teoreticieni valorosi si sefi de grupare, ca Al.
Macedonski sau Ovid Densusianu, experimentatori, precum acelasi
Macedonski, ~n poezia c~ruia se combin~ simbolismul cu ro•
mantismul si parnasianismul, dar si poeti care r~m~n definitiv repre•
zentanti ai simbolismului, precum Stefan Petic~ si Ion Minulescu,
sau poeti minori si mimetici. Pe de alt parte, sunt poeti care au
gravitat in cercul lui Macedonski sau care au trecut initial printr-o
etap~ simbolist~, dar care au evoluat spre un modernism de sintez~
Ion Minulescu
(Tudor Arghezi), spre traditionalism (Ion Pillat), spre expresionism
(Adrian Maniu) sau spre miscarea de avangard~ (Ion Vinea, B.
Fundoianu). Statutul lui Bacovia este aparte, chiar dac~ debutul si
afinit~tile 1l apropie de simbolisti. Opera lui este receptat~, mn timp,
at~t ca expresie a simbolismului autentic (toti simbolistii nostri minori
se reg~sesc ~n poezia lui ca teme, motive si atmosfer~), c~t si ca
dep~sire a modelului, spre zona expresionismului si a avangardei.

• Tr~s~turi

Cum s-a remarcat adeseori, tr~s~turile simbolismului rom~•

nesc nu difer~ esential de cele ale simbolismului european, ins~ o
analiz~ atent~ poate constata o deplasare de accent c~tre una sau alta
dintre acestea. Si ~n creatia poetilor simbolisti rom~ni se ~nt~lneste
tentatia pentru investigarea unor zone tematice noi (orasul
tentacular, nevrozele, melancoliile autumnale, nostalgia dep~rt~rii,
singur~tatea, evadarea, drama omului modern ap~sat de spleen,
obsedat de ideea mortii/ a bolii), preferinta pentru imagini vagi, f~r~
contur, pentru clarobscur, obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) si a
instrumentelor ale c~ror sunete sugereaz~ st~ri sufletesti (clavirul,
pianul, vioara), c~utarea valentelor muzicale ale cuv~ntului
(cadenta, aliteratia si asonanta, ritmul l~untric, repetitia, laitmotivul si
refrenul, c~ci, scria Paul Verlaine, De la musique avant toute chose -
Muzica fnainte de toate), preocuparea pentru corespon• dente,
desc~tusarea fanteziei poetice ~n utilizarea simbolului sau a
sinesteziei, dorinta de a experimenta noi tipare ~n prozodie. In
schimb, ei refuz~ contemplarea pur sentimental~ a naturii si, de
asemenea, logicul, explicitul, rationalul ~n favoarea sugestiei.

• Reprezentanti

In afara poetilor enumerati mai sus, si care formeaz~ nucleul cu

adev~rat valoros al autorilor simbolisti, mai merit~ amintite si alte
c~teva nume, precum cel al lui luliu C. S~vescu (1866-1903), al Elenei
Farago (1878-1954), al lui ALT. Stamatiad (1885-1956), al lui Horia
Furtun~ (1886-1952), cunoscut mai ales pentru poemul in• titulat
Balada lunii, ori al lui B. Fundoianu (1898-1944), simbolist doar ~n
anii debutului din care a p~strat c~teva poezii pe care le-a retip~rit mai
t~rziu ~n volumul Privelisti.
 I EI EJ HI E E [ E3 c
H
1. Poetul Alexandru Macedonski a scris despre simbolism, @
pentru prima oar~, ~n revista Literatorul, ~n articolul Poezia
viitoru• lui, ~n urm~torii termeni: Simbolismul, ~n greceste m
symbolon, astfel zis semn, este numele modului de a se
exprima prin imagini spre a da nastere, cu ajutorul lor, p
ideii... Albeata crinilor poate sfie altceva dect simbolul
inocentei? Pornind de la aceste idei, pe baza experientei tale i
de viat~ si a lecturilor de p~n~ acum, precizeaz~ ce simbol pot
~intruchipa urm~toarele obiecte sau evenimente: florile e
(trandafirul, ghiocelul), arborii (bradul, stejarul), animalele
(pisica neagr~, leul, maimuta), p~s~rile (privighetoarea, .
corbul), astrii (soarele, luna), culorile (rosu, verde, negru),
evenimentele accidentale (c~ntecul cucuvelei, aparitia .
curcubeul).
2. C~l~toria a fascinat dintotdeauna, ~n literatura lumii .
devenind, deopotriv~, tem~ si motiv literar, intens Sub viscolu-
albastru ea
exploatate. Se poate vorbi de o varietate, practic nelimitat, geme cumplit...
de modalit~ti de a c~• l~tori -~n plan real (/n Muntii S~lbaticfiar
Neamtului de Calistrat Hogas), imaginar (O cl~torie spre ~, r~stristea-l
centrulpm@ntului de Jules Verne), sf~sie,
simbolic (Odiseea de Homer), fantastic (Tinerete f~r 10 Si luna-l
b~tr~nete
si viat~ f~r~ de moarte, basm popular rom~nesc) s.a.m.d.
priveste cu ochiu-
otelit... •
D~ E
cinci exemple de alte creatii, rom~nesti si universale, care
au -
ca tem~, explicit sau implicit, c~l~toria, exprim~ndu-ti
opinia despre modul ~n care aceasta este reflectat ~n n
respectiva oper~.

n
NOAPTEA DE
DECEMVRIE e

de Alexandru g
Macedonski
u
Pustie si alb e camera moart... Si
focul sub vatr se stinge scrumit... • r
Poetul, al~turi, trsnit st de soart,
Cu nicio schinteie fn ochiu-adormit... a
5 lar geniu-i mare e-aproape adormit...

Si nicio schinteie in ochiu-

n
adormit. Pustie si alb~ e-ntinsa
o
ptii un alb monolit... Si luna-l

priveste cu ochi otelit.

/
Alexandru Macedonski (1854•
1920), poet, prozator si dramaturg.
Se naste la Bucuresti, in familia unui
ofiter de carier~, tat~l s~u, viitor ge•
neral, devenind ministru de rzboi
in guvernul lui AI.I. Cuza. Copil~ria
Si-o petrece la mosia p~rinteasc
de l~ng~ Craiova, oras in care
absolv~ scoala primar si c~teva
clase de liceu. In adolescent~ si in
tinerete, din cauza s~n~ttii
$u• brede, dar si din dorinta
continurii studiilor, c~l~toreste in
Austria, Elvetia si Italia. Debuteaz~
cu poezie in
1870 si public~ primul volum
de
versuri -- Prima verba (1872), f~r
prea mari ecouri in presa vremii.
Studiile superioare sunt sporadice
(se inscrie la Facultatea de Litere
din Bucuresti, f~r~ a o termina).
Incep~nd cu anul 1873, des•
chide seria atacurilor violent antidi•
nastice (poezia 20 mai si articolele
din ziarul O/tu/). Urmeaz~
arestarea (1875), un proces in care
este achitat si o manifestare
public, aranjat% de liberali, ceea ce
ii aduce notorie• tatea. Continua
activitatea de ziarist la diferite
publicatii efemere.
Dup~ 1880, Macedonski se im•
pune definitiv pe scena literar~
rom~• neasc~: fnfinteaz~ revista
Literatorul de orientare
antijunimist~ (1880•
1919, in opt serii, cu intreruperi),
public al doilea volum de
versuri care se bucur~ de o
primire favo• rabil~ (Poezii, 1882), i
se joac~ in premier c~teva piese.
In acelasi
timp, declansaz si polemici violen• te, in

R
urma c~ rora ~si c~ p t~ dum ani
inversunati, p~n~ la sf~rsitul vietii.
Fundamental orgolios, Macedonski
polemizeaz~ cu Alecsandri, atac~
furibund Junimea, public~ o epi•
gram~ impotriva lui Eminescu, dup~
declansarea bolii acestuia (1883), ceea
ce 1l supune oprobriului si ii aduce o
dizgratie ~ndelungat~, care fi va marca
si destinul literar, spri• jin~ acuzatia de
plagiat ~mpotriva lui Caragiale, in
celebrul proces Caragiale
- Caion (1901-1902).
Dornic s~ scape de atmosfera
ostil~ care se crease, pleac~ la Paris
(1884), unde isi va face numeroase
leg~turi literare si va scrie poezii fin
limba francez~, ~ntorc~ndu-se spo•
radic in tar~ si constat~nd c~ nimic nu
se schimbase in ceea ce ii privea.
In ciuda unei existente mate•
riale precare, este deosebit de activ ca
literat si publicist. In 1892 apare in
Literatorul articolul programatic
Poezia viitorului, adev~rat mani• fest
simbolist, urmat de alte articole in care
se reiau si se nuanteaz~ ideile
exprimate: Despre poezie
(1895), Simturile in poezie (1895)
$.a. Volumele Excelsior (1895) $i
Bronzes (1897, 1n limba francez~)
1l arat~ ca pe unul dintre importantii
poeti ai vremii.
Dup~ 1900, activitatea literar~
se manifest deopotriv~ ~n proz~ •
in 1902 apare culegerea de schite si
de nuvele Cartea de aur, in 1906, la
Paris, public~ La calvaire de feu,
proz~ poetic~, rescris~ mai trziu, in
versiune rom~neasc, sub titlul
Thalassa (1915)-, in teatru: Moartea
lui Dante Alighieri (1916) sau in
poezie, in 1912 ap~r~nd volumul Flori
sacre, iar 1n 1916, primul ciclu din
Poema rondelurilor.
Teoretician al simbolismului,
sef de coal~ literar~, conduce un
cenaclu literar, pe care ii vor frec•
venta si viitorii mari poeti Tudor Ar•
ghezi, George Bacovia ori Ion Pillat.
Pl~nuiete s~ realizeze o ~editie de•
finitiv~" a scrierilor sale, pe care ins~
nu o mai poate realiza.
Personalitate contradictorie si
controversat, Macedonski are me•
ritul esential de a fi deschis calea
poeziei rom~nesti c~tre moderni• tatea
vremii, el ~nsusi scriind initial sub
influenta romantismului, dar
apropiindu-se de estetica parnasia•
nismului si, mai ales, a simbolismu• lui,
in final intorc~ndu-se c~tre cla•
sicismul rafinat.
 N~metii de umbr~ in Si bezna lungeste o strasnicghear.
juru-i s-adun... Si lumile umbrei chiarfruntea i-o cer... Si
F~ptura de humde
mult a pierit luna e rece ~n el si pe cer
15 Darfruntea, tot m@ndr,
rm@ne in lun • Dar scrumul sub vatr, deodat, clipeste...
Chiar alba odaie fn 30 Pe ziduri, alearg albastre n~luci...
Oflac~r~ vie pe cos izbucneste,
noapte-a murit... - Se urc, palpit, trosneste, vorbeste...

Fptura de humde ,Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"

mult a pierit. Siflac~ra spune: ~Aduc inspirarea...

E moart odaia, si mort e
poetul...
In zare, lupi groaznici s-
aud, rgusit,
20 Cum latr, cum url,
cum urc, cu-ncetul, Un
tremol sinistru de v@nt-
nbusit...
lar criv~tul tip... -
dar el ce-a gresit? Un
35 Ascult, si cant, si tan~r refii... •
In slava-nvierei mneac oftarea... Avut
si puternic emir, voi s~fii."•
Siflac~ra spune: ~Aduc inspirarea'
Si-n alba odaie alearg vibrarea.
40 R~stristea zpezei de-afar dispare...
Deasupr~-i e aur, si aur e-n zare,
Si iat-l emirul orasului rar...
Palatele sale sunt albe fantasme,
S-ascundprintrefrunze cu poame din basme,
45 Privindu-se-n luciul par@ului clar.

haos, urgia se face cu- Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul... •

Prin aer, petale de roze plutesc...
ncetul. M~tasea-nflorit~ m~rit cu firul Nuante,
ce-n umbr, mncet vestejesc... •
Urgia e mare si-n ga@ndu-i, 50 Havuzele cant... - voci limpezi soptesc...
s-afar~, Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul. Si
25 Si luna e rece ~n el si pe
cer... el e emirul, si are-n tezaur,

Movile ~nalte de-argint si de aur, Si el e emirul, si toate le are...

Si jaruri de pietre cu fl~cri de
sori;
55 Hangiare-n tot locul, oteluri cumplite
• Spre Meka se duce cu g@ndul mereu,
In grajduri, cai repezi cu foc in copite,
Si ochi imprejuru-i - ori spuz, ori
flori.
Bagdadul! cer galben si roz ce
palpit~, Rai de-aripi de vise, si rai
de gr~dini,
60 ~
Argint de izvoare, si zare-aurit •
Bagdadul, poiana de roze si crini •
Djamii - minarete -si cer ce
palpit.
E tan~r, efarmec, e tr~snet, e zeu,
65 Dar zilnic se simte furat de-o
visare...
Si-n fata dorintei - ce este - dispare •
Iar el e emirul, si toate le are.
Spre Meka-l r~peste credinta - vointa,
70 Cetatea preasfant il cheam~ in
ea, Ii cere simtirea, fi cerefiinta,
Ii vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea •
Din t~lpi pan-n crestet cere fiinta.
Dar Meka e-n zarea defl~cri -
departe •
75 De ea o pustie imens~-l desparte,
 Si pradpustiei c@ti oameni nu
cad? Pustia e-o mare aprins de
soare,
Nici cantec depaseri, nicipomi, nici
izvoare •
Si dulce e viata in rozul Bagdad.
80 Si dulce e viata in s~li de-alabastru,
Sub bolti lucitoare de-argint si de-
azur, In vie lumintron@nd ca un
astru,
Cu albeleforme de silfi fmprejur,
in ochi cu lumina din lotusu-albastru.
85 Dar iat si ziua cand robii si-armeaz...
-• C~mile g~teste, si negrii-arm~sari,
Convoiul se-nsir~ - in zori schinteiaz,
Porneste cu zgomot, - multimea-l
urmeaz, Spre porti npustit cu mici
si cu mari.
90 Si el ce e-n frunte pe-o alb
c~mil~, Jar viu de lumin~ pe
rosu-oranisc,
S-opreste, o clip, pe verdele
pisc, Privindu-si orasul in roza
idil~...
S-opreste, o clip, pe verdele pisc...
95 Din ochiul su mare o
lacrimpic,
Pe cand, pe sub dealuri, al soarelui disc
In gloria-i de-aur mncet se
ridic... Si lacrima, clar,
luceste si pic~.
Din apa fantanei pe care o
stie
100 In urm, mai cere, o dat, s bea...
Curmalii-o-nf~soar~ c-o umbr-
alb~strie... Aceeasi e apa spre care
venea
Copil, s-si aline blondetea ~n ea
•
Si-ntreag, fant@na, e tot cum o
stie.
105 E tot cum o stie, - dar, searbd la
fat~, Sub magica-i umbr, un om se
r~sfat... Mai slut e ca iadul, zdrentos,
si pocit, Hoitjalnic de bube, - de
drum pr~fuit, Viclean la privire, si
searbd la fat.
110 De nume-l intreab emirul, deodat~,
S-acesta-i r~spunde cu vocea
ciudat:
- La Meka, plecat-am a merge si
eu.
La Meka? La Meka?... - si vocea
ciudat~:
- La Meka! La Meka! r~sun
mereu.
115 Si pleac~ drumetulpe-un drum ce
coteste...
Pocit, schiop si searbd, abia se
tar~ste... Si drumu-ocoleste mai mult, tot
mai mult, Dar mica potecsub pomi
serpuieste,
O tan~r umbr~, de soare-
lfereste,
120 Auzu-i se umple de-un vesel tumult,
Si drumu-ocoleste mai mult - tot mai
mult.
lar el, el emirul, de-asemenea pleac
• Pustia l-asteapt in largu-i s-o
treac... Prin prafu-i se-nsir~ c~mile
si cai,
125 Se mistuie-n zare Bagdadul, si piere,
 Mai sters decat rozul de flori
efemere, Mai stins dec@t visul
pierdutului rai.
In largu-i, pustia, s treac-l
asteapt... Si el nainteaz~ - si calea e
dreapt • 135
130 E dreapt tot dreapt - dar zilele
curg, Si foc e in aer, n zori, si-n
amurg
Si el nainteaz dar zilele
curg.
Nici urmde ierburi, nicipomi, nici
izvoare... Si el nainteaz sub fl~cri de
soare...
In ochi o nluc~ de sange - in gat
Un chin fr~ margini de sete-
arz~toare... Nesip, si deasupra, cer
rosu - si-atat. • Si toti nainteaz~
subfl~c~ri de soare.
I
 175 E-aprins chiar pm@ntu hr~nit cu
Abia ici si colo, gsesc, c~teodat~, dogoare, Jar ochii se uit zadarnic, cat
145 Verdeatde oaz cu dor pot •
asteptat~... Tot rosu de s@nge zresc peste tot
S~geat, alearg cal alb si cal Sub aeru-n fl~cri al lungilor zile.
murg, C~milele-alearg sgeat si
ele, Si foamea seface mai mare - mai mare,
La c@ntecul apei sefac usurele... 180 Si, zilnic, tot cerul s-aprinde mai
Izvor sau citern ~n clip le scurg tare...
150 Dar chinul reincepe - si zilele Bat t@mplele... - ochii sunt demoni
curg. cumpliti... Cutremur e setea, s-a foamei
simtire
Si tot nu s-arat nluca E sarpe, duc@ndu-si a ei zv@rcolire
sublim... Si apa, mn foale,
descreste mereu...
Cand calul, c@nd omul, s-abate victim,
lar mersul se face din greu, si mai
greu...
155 Cu trei si cu patru, mor toti plini de
zile, Dragi tineri, cai ageri, si m@ndre
c~mile.

Si tot nu s-arat cetatea de vise...

Merindele, zilnic, in tr~isti se
sf@rsesc... Pr~dalnice zboruri de
paseri sosesc...
160 S-aruncpe lesuri cu ciocuri deschise,
C~mile, cai, oameni cad, pier, se
rresc... Doar negrele paseri mereu se-
nmultesc • Si tot nu s-arat cetatea din
vise.

Cetatea din vise departe e ~nc,

165 Si vine si ziua cumplit~, cand el,
R~mas din toti singur, sub cer de otel,
Pe minte ~si simte o noapte ad~nc...
•
C~nd setea, c@ndfoamea -, grozave la
fel.
Pe piept, oripe p@ntec, ii pun c@te-o
st@nc
170 Prin aeru-n fl~c~ri, sub cerul de-
otel.

Pierduti sunt toti robii, cu cai, cu

c~mile... Sub aeru-n fl~cri, zac rosii
movile.
Nainte - fn laturi - napoi - peste tot,
Oribil palpit aceeasi culoare...
 Cu toate c stie prea bine c~-l mint
Dar a• .tav... - pavrere savfi'e, sau ea
Si totfr~ margini pustia se-ntinde, In porti
Si p@ntec,de in s@nge,si nturnuri
topaze, de-argint.
nervii-ndarjiti...
.?... •
140 Si tot nu s-arat orasul preasfant • 185 Bat t@mplele... - ochii sunt demoni
•
InNimic
zarean-ode sf~rseste
fl~cri, ininzarea de s@nge,
zori c@nd s- R~m@ne
cumpliti. n~luc~ ~n zarea pustiei
190aprinde,
Luceste... - Emirul, puterea si-o 210 Regina trufas, regina magiei,
Si n-o-nvioreazsuflare de vant • Abia pseste cmila ce-l poart...
strange...• Frumoasa lui Meka - tot visul tintit,•
Luceste, vibreaz, si-ntruna se-ntinde. ta, chiar d@nsa, e-n sufletu-i moart...
Chiar portile albe le poate vedea... E Si vede pe-o iazm c-i trece sub
Meka! E Meka! s-alearg spre ea. poart... Pe c@nd sovieste c~mila ce-l
poart...
Spre albele ziduri, alearg~ -
Si-n Meka str~bate drumetulpocit,
alearg, Si albele ziduri, lucesc - 215 Plecat schiop si searbd pe drumul cotit
str~lucesc, • •
195 Dar Meka incepe si dansa s mearg Pe cand sovieste c~mila ce-l poart...
Cu pasuri, ce-n fundul de zri o rpesc,
Si albele ziduri, lucesc - str~lucesc! Si moare emirul sub jarul pustiei •
Si focu-n odaie se stinge si el,
Ca gandul alearg spre alba n~luc~, lar lupii tot urlpe-ntinsul campiei,
Spre poamele de-aur din visu-i 220 Si frigul se face un brici de otel...
ceresc... Dar luna cea rece, s-acea dusmnie
200 C~mila, cat poate, gr~beste s~-l duc... De lupi care url - s-acea sr~cie
Dar visu-i nu este un vis omenesc • Ce-aluneczilnic spre ultima treapt,
Si poamele de-aur lucesc - Sunt toate pustia din calea cea dreapt,
str~lucesc lar alba cetate rm@ne 225 S-acea izolare, s-acea dezolare,
nluc. Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea

R~mane n~luc, dar tot o z~reste mare... Murit-a emirul sub jarul pustiei.
205 Cu porti de topaze, cu turnuri de-
argint, Si tot ctre ele s-ajung
zoreste,

PUNCTE DE REPER
Admirator al poetului francez Alfred de Musset, Macedonski
scrie un ciclu de unsprezece Nopti, concepute ca o replic~ si o
con• tinuare a poeziilor omonime ale acestuia.
Poemul Noaptea de decemvrie este publicat initial ~n
revista
Forta moral~ (6 ianuarie 1902) si apoi in volumul Flori sacre Dedicatie a lui
(1912). Alexandru Macedonski pentru
R~d~cinile temelor, motivelor si ideilor existente ~n
Noaptea
de decemvrie trebuie c~utate, primul rand, in poetul AI.T. Stamatiad
~ni personalitatea
complex~ si contradictorie a autorului ~nsusi si abia dup~ aceea Macedonski gustul pentru
mn exoticul oriental. In Noaptea
contextul mai larg al ideologiilor si al doctrinelor literar-estetice de decemvrie se reg~sesc
ale epocii. teme, motive si clisee ale
Dualitatea artist - om comun ~si afl~ corespondenta, ~n plan esteticii romantice (cl~toria,
simbolic, alegoric, fin cuplul emir - drumetul ~pocit, schiop si inspiratia, omul superior,
searb~d'', iar aspiratia macedonskian~ c~tre sonurile de poezie conditia creatorului, damnatul,
pur, constiinta valorii proprii, ~ncrederea ~n arta viitorului, visul, moartea, pri• matul
contestarea si negarea valorilor consacrate au ceva din neclintita sentimentelor, retorismul
credint~ a emirului c~, urm~nd calea dreapt~, va ajunge la Meka. discursului liric, opozitia si
Pe de alt~ parte, contactul str~ns cu poezia francez~, ~ndeosebi antiteza pe multiple planuri,
cu cea romantic~, parnasian~ si simbolist~, ~i deschide lui transgresarea timpului si a
spatiului, mirajul etc.), dar si
ale simbolismului (sugestia, simbolul, valentele mu• zicale ale
cuv~ntului, obsesia culorilor, sinestezia, laitmotivul si versul-
refren etc.) sau ale parnasianismului (imagismul rafinat, vir•
tuozitatea formei, constructia savant~, bog~tia si raritatea rimelor).
Nu fn ultimul rand, contactul cu intelepciunea oriental~
va
declansa ~n Macedonski interesul pentru pildele morale, cu t~lcul
lor care implic~ alegoria si simbolul. Astfel, poetul va repovesti ~n
proz~ una dintre pildele morale ale lui Saadi, Hangiul sugub~t,
sub titlul
Meka si Meka. Bogatul emir Ali-ben-Mohamed-ben Hassan
primes•
te de la tat~l s~u, care este pe patul de moarte, sfatul de a nu se
abate
niciodat~ ~n viat~ de la calea cea dreapt. Ca orice credincios
musul• man, Ali trebuie s~ plece ~n pelerinaj la cetatea sf~ant
Meka. El plea• c~ direct prin pustiul arab, ~nsotit de un convoi de
c~mile si servitori, hot~r~t s~ mearg~ numai pe drumul drept. Pe
timpul c~l~toriei, 1l int~lneste pe Pocitan-ben Pehlivan, un hagiu
descult, cu ~ni f~tisare de cersetor, care are si el aceeasi tint~.
Invitat s~ ~nsoteasc~ fastuosul convoi, Pocitan refuz~, merg~nd
spre Meka pe calea ocolit~ si
umbroas~. In drumul prin pustiu, oamenii si c~milele mor rand
pe
Saadi (Mucharrif al-Din),
rand, iar Ali, sleit de puteri, moare si el, aproape de Meka, f~r~ a- poet persan (1184-1290).
si implini visul, ~n timp ce Pocitan ajunge la cetatea sf~nt~.
Astfel,
emirul trece pragul Mek~i ceresti, iar Pocitan ajunge la Meka
pm@nteasc, de unde si titlul povestirii morale Meka si Meka.
Fascinat de bog~tia de sensuri si de simboluri pe care o
ascunde parabola repovestita in 1880, Macedonski va reveni asupra
subiec• tului in eel mai valoros dintre poemele sale, Noaptea de
decemvrie, dezvolt~nd tema emirului si p~strand ca idee
fundamental~ puterea

Autograf Alexandru Macedonski

MACEDON SKI ACADEMIA ROMAN~

OPERE Editun Fardtiei Satioale anivers petr Stint} pi Ari encislopedi

I. Versuri • Poz in limb romin

Alexandru Macedonski,
Opere (vol. I)
 credintei omului superior ~n ideal, ~n calea dreapt~, ~n ciuda oricror
obstacole.
Sub aspectul elementelor de compozitie si de structur~, pot fi
identificate trei secvente principale, din a c~ror complementaritate
MACEDONSKI rezult~ unitatea continutului.
Int~ia secvent~ (versurile 1-28) aduce ~n prim-plan imaginea
OPERE poetului cu nicio schinteie fn ochiu-adormit. A doua, de mai mici
ll. Dramaturgie • Traduceri si adaptiri dimensiuni (versurile 29-39), este consacrat motivului romantic al
tn limbs vomini • ersuri • Poi
Dramaturgie in limb lrancez inspiratiei, flac~ra simbolic~ ce palpit~, trosneste, vorbeste, aduce
vibrarea, odat~ cu porunca ascult, si cant, si t@nr refii. Ultima
secvent, cea mai lung~ si consistent~ ~n semnificatii (versurile 40•
227), are ca subiect metamorfoza poetului in emir al Bagdadului,
care e tanr, e farmec, e trsnet, e zeu, dar care, furat de-o
visare,
~ncearc~ s~ traverseze pustia, urm~nd calea cea dreapt
c~tre nluca sublim~, c~tre frumoasa lui Meka, g~sindu-si
sf~rsitul aproape de cetatea presfant~, pm~nteasc~, intr~nd ~n
ACADEMIA ROM~N~ schimb ~n Meka cereasc, ~n Meka cea mare.
Edin Fndatiei Nationale
pentr Stiini si Anh
univers
enciclopedie
Noaptea de decemvrie permite o pluralitate de perspective ale
interpret~rii. Mai ~nt~i, asa cum ar~ta criticul literar Eugen Todoran,
exist~ un plan al denotatiei de baz~ a textului, care are ~n vedere
Alexandru Macedonski, epicul, deoarece in constructia ei obiectiv, poezia este o poveste.
Opere (vol. II) Un al doilea plan al interpret~rii poate avea in vedere stratul
alegoric si simbolic al textului poetic. Aici, alegoria presupune tre•
cerea de la individual si concret la general si abstract (conditia
creatorului si a creatiei ~ntr-o lume ostil, flacra de sorginte divin~ a
inspiratiei creatoare, n~zuinta omului de geniu c~tre idealul
absolut, puterea credintei ~n destin, ~n calea cea dreapt, si
respingerea drumului cotit, plecarea de la bine ~n c~utarea mai•
binelui, vitregia sortii ca piatr~ de ~ncercare a marilor caractere,
m~ntuirea prin suferint~, moartea demn pe drumul realiz~rii
idealului etc.). In poem existii o palet~ extrem de complex~ a
simbolurilor (camera moart, focul, luna, lupi groaznici, o flacr
vie, vibrarea, emirul, Bagdadul, oteluri cumplite, zarea de fl~c~ri,
pustia, convoiul, apa fant~nei, umbra, nluca sublim, negrele
paseri, demoni s.a.m.d.) si a relatiilor, mai ales de opozitie, ce
constituie liantul ideilor poetice, explicit formulate sau implicite
(poetul-emirul-pelerinul, omul superior-omul comun, ca/ea cea
dreapt~-drumul pr~fuit si umbros, idealul atins-idealul visat,
efemerul-eternul, f~ntanal izvorul/ havuzul-pustia, bogatul-s~racul,
Meka p~m~nteasc~-Meka cereasc~, moartea-viata etc.).
Un alt plan al semnificatiilor textului poate fi pus sub semnul
mitului, care are ca fundament ideea n~zuintei c~tre idealul niciodat
atins. Fundalul poemului este spatiul fabulos-oriental (pe de o parte,
rozul Bagdad si comorile sale nenum~rate, pe de alta, pm@ntul
hr~nit cu dogoare, negrele ps~ri si alba nluc Meka). C~l~toria
emirului spre Meka este o sublim~ ~ncercare de a transcede, respectiv
de a dep~si limitele cunoasterii experimentale, ale realit~tii percep•
tibile, av~nd nu cauze exterioare, ci un impuls interior de a ajunge la
chiar esenta lucrurilor, de a realiza ceea ce nimeni, niciodat~, n-a mai
putut. Respect~nd proportiile, sub acest aspect ea poate fi asem~nat
cu drumul lui Hyperion prin spatii siderale, pentru a cere Demiurgu•
lui renuntarea la nemurire, ~nschimbul dragostei.
EXPLORAREA TEXTULUI
1. Prima secvent~ a poeziei (versurile 1-28) contine c~teva ele• .%%
mente ale imaginarului poetic romantic. ldentificii-le in text.
2. Explic~ semnificatia imaginii artistice din versul n zare, lupi
groaznici s-aud, rgusit.
3. Compar~ imaginea lunii dintr-o poezie eminescian citit~ de
tine cu aceea din Noaptea de decemvrie. Evidentiaz~
diferentele de viziune ale celor doi poeti.
4. Identific~ fn descrierea Bagdadului, elemente ce tin
preponde• rent de estetica simbolismului. Comenteaz dou
dintre acestea.
5. Imaginea emirului in care s-a metamorfozat poetul este con•
centrat ~ntr-un vers cu mare putere de sugestie, e tanr,
-
-r-· .
id

el
e «

farmec, e tr~snet, e zeu. Exprim~-ti opinia despre semnificatia ,.

celor patru substantive-epitet, pirn raportare la imaginea •
initial~ si cea final~ a poetului. - -- .,
6. Emirul porneste c~lare, ~nlunga-i c~l~torie spre Meka, pe-o
-
•

alb~ c~mil~. In text, albul este si un simbol al purit~tii, al

nobletii firii, dar si un ~nsemn al rangului si al bog~tiei Revista Literatorul, condus~ de
fabuloase, ba chiar, in planul mai larg al relatiilor eu-ceilalti, o Alexandru Macedonski
marc~ a trufiei celui ce doreste s~ ias din conditia omului
comun. Identific~ ~n textul poetic alte culori si exprim~-ti
opinia despre semnificatia lor, in context.
7. Identific~ ~n poem versurile ~n care apare ultima imagine a
Bagdadului. Comenteaz~ semnificatia comparatiilor si a sim•
bolurilor care o ~nsotesc.
8. Meka, cetatea preasfa@nt, apare sub diferite denumiri metafo•
rice. Identific~-le si precizeaz~ structura lor lexico-gramatical~.
9. In strofele alc~tuite din versurile 157-178, apare un sugestiv
tablou al suferintei si al mortii colective sub cerul de-otel al
pustiei. Comenteaz~ acest tablou, pun~nd ~n evident
sem•
nificatia detaliilor prin care este sugerat~ ideea de tragic al
conditiei umane ~n situatii extreme.
10. Incep~nd cu versul 188, apare poem motivul mirajului, care
~ni
are un sens mult mai cuprinz~tor dec~t cel al unui fenomen
fizic specific desertului. Exprim~-ti opinia despre semnificatia
acestui motiv literar, exemplificand cu elemente din textul
poetic.
11. In versurile 212-215, apare imaginea pelerinului intalnit de
emir la fant~n~, care intr~ pe portile Mek~i pm~ntesti. Ce
interpretare poti da acestei ultime imagini pe care o mnre•
gistreaz~ ochiul emirului muribund?
12. Versurile 217-220 sugereaz o revenire din planul fantastic in
cel real, dar cu marcate valente simbolice. Imaginile focului ce
se stinge, a lupilor ce url~ si a lunii se afl~ ~n incipitul
poemului si in finalul acestuia. Ce explicatie dai acestui fapt?
13. In viziunea poetului, srcia si luna cea rece sunt pustia din
calea cea dreapt, iar acea izolare, s-acea dezolare,/ Sunt Meka
cereasc, sunt Meka cea mare... Comenteaz~ semnificatia acestor
simboluri.
 EVALUARE CURENT~
APLICATII
'
1. Poemul contine mai multe tablouri descriptive. Alege unul
dintre acestea si scrie un text de circa o pagin~, ~n care s~
pui
~n evident~ modalit~tile prin care se realizeaz~ descrierea (su•
bliniind unitatea dintre ideile poetice exprimate si mijloacele
artistice folosite pentru exprimarea acestora).
3. Inpoemul Noaptea de decemvrie este evident~ relatia poet-
e•
mir-pelerin. Exemplific~ atributele (particularit~tile si
tr~s• turile comune) ale fiec~reia dintre cele trei ipostaze
ale omului superior, ~ntr-un eseu de una-dou~ pagini.
4. Scrie un scurt eseu ~n care s~ argumentezi ideea c~ poemul
ma• cedonskian este o sintez~ original~ de romantism si
simbolism, av~nd ~n vedere tr~s~turile definitorii ale esteticii
respectivelor curente literare.
5. Scrie un eseu argumentativ de dou~-trei pagini, de tipul pa•
ralelei, ~n care s~ compari conditia emirului, din poemul
lui AL Macedonski, cu aceea a Luceaf~rului, din poemul
omonim al lui Mihai Eminescu.

EHLI I E EE] EE La H a
E3
Stigmatizat de c~tre contemporani pentru o nefericit~
epigram~ scris~ in anul 1883 la adresa lui Mihai Eminescu, tocmai
c~nd aces• ta avusese primul atac al bolii, AL Macedonski a trecut
in vers ati• tudinea sa fat de lumea literar~ a momentului.
Studiaz~ biografia poetului si explic~ trecerea de la sentimentul
exprimat ~n poezia Ur spre cel prezent ~n ultima faz~ a
existentei, cuprins mn Rondelul meu:
URI
Dac-as fi tr~snet v-as Dac-as fi streang v-as
tr~sni, V-as ineca dac-as fi sp@nzura, Dac-as fi spad v-as
ap, strpunge, V-as urmri dac-as fi
Si v-as spa morm@ntu-ad@nc glont,
Dac-as fi sap. Si v-as
ajunge.
Dar eu, desi rm@n ce sunt,
O voce-ad@nc ~mi murmur
C~ sunt mai multe dec@t
orice, C~ci eu, sunt ur.

RONDELUL
MEU
C~nd am fost ur am fost m
mare, Dar, astzi, cu si
desv@rsire mt
Sunt mare, cci msimt uit
iubire, Sunt mare, cci ar
e.
Esti mare cnd n-ai mndurare, Dar te ridici mai sus
defire Cand tie-este inima iubire, C@nd ti-este sufletul
iertare.
Stiu: toate sunt o-
ndurerare, Prin
viattrecem n nestire,
Dar mng@ierea e-n iubire,
De-arfi restristea cat de
mare, Si ~n~ltarea e-n iertare.
 vibrare, Si ursii
E H I E [ E3 H albi, induiosati,
Descrierea lumii fascinante a Nordului ~nghetat nu a fost o intr-un oftat
tem~ literar~ frecvent~ in poezia rom~neasc~ a sec. al XIX-lea, ad@nc si greu,
versuri pre• cum cele ale lui Mihai Eminescu, din poemul Se-ntind pe labe de
Diamantul Nordului, fiind mai degrab~ singulare. Lectura sidefsi dorm
urm~toarelor fragmente emi• ad@nc, si dorm
nesciene ~ti va permite s~ faci o comparatie ~ntre viziunea mereu.
romantic
asupra acestei teme si cea ~modern~'', parnasian si PUNCTE DE REPER
simbolist~:
Miscate de mare-n strigare mreat~/ A Nordului vin caravane Singur~tatea este, cu
de gheat.../ Pe ceruri in neguri o stea nu s-arat,/ Departe sigurant~, una dintre temele
doar luna o galbenpat~.// Cetti hrentuite pe t~ri plutitoare,/ cel mai des int~lnite ~n poezia
Cu siruri de dome, steclind de ninsoare,/ Schelete-uriase simbolist~. F~r leg~tur~ ~ns~ cu
purt@nd cremenitel Coroane in colturi pe capuri hite.// Vin atitudinea roman• tic~, deoarece
regii de Nord cu-ostiri s ~i lipsesc at~t marile exalt~ri,
se plimbe,/ Cu chipuri ciuntite si umere str@mbe/ Si toat c~t si individualismul,
strigarea, specifice acestui tip de poezie.
vuirea, sunarea/ E surd ca ceriul, e moart ca marea.// In Acestora le-au luat locul
domele
senzatia de ap~sare, de
largi, prin palate desarte/ R~sundoar v@ntul... ca glasuri
suferint~ si de insatisfactie.
departe./ Si spiritul mortii eterne-n ruine/ Isi misc
Sumbra melancolie roman•
imperiulf~r~ de fine.
tic~, amestec de pesimism si
deceptie, s-a transformat acum
~n plic• tiseal~ profund~,
LA POLUL dezolare, spleen, dublate,
NORD deseori, de nostalgie. De

de Iuliu Cezar S~vescu

La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vesnic

adormite,
In lung si-n larg, in sus si-n jos, se-ntind c@mpii
nemrginite, Campii de gheat, ce adorm pe asternutul
mrii ud,
Cu munti finalti, cu v~i ad@nci, la Polul Nord, la Polul
Sud.

C@nd dintre muntii solitari inglbeneste luna

plin, V~rsand pe albul dezolat o cadaveric
lumin,
Se vd iesind ai mrii ursi, cu ochi defoc, cu pasii
rari,
Cand dintre vile ad@nci, c@nd dintre muntii
solitari.

Si dorm ad@nc, si dorm mereu nem~rginirile polare,

lar din prpstiile-ad@nci se-aude-o stranie
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Rom~ne)

luliu Cezar S~vescu (1866•

1903), poet si traduc~tor. Fiu de avo• cat, originar din Br~ila, se naste la 28
septembrie 1866. Absolv~, la Bu•
curesti, Colegiul ~Sf~ntul Sava", unde
1l are ca profesor de limba francez~
pe Bonifaciu Florescu, fiul lui Nicolae
B~lcescu si al Luxitei Florescu. Prin
intermediul acestuia, t~n~rul 1l cu• noate pe Alexandru Macedonski, fiind
acceptat in cenaclul ~maes•
trului", care fl si incurajeaz~ s~ scrie
poezie. Incepe studii de litere si drept
la Universitatea din Bucuresti, dar ruinarea averii familiei 1l impiedic~ s~ le
incheie. Trieste modest dintr-o leaf de corector la Monitorul oficial,
post obtinut prin str~duinta lui Macedonski. Putinele amintiri ale
contemporanilor consemneaz ex• trema s~r~cie a poetului, ca si viata
sa boem~, tr~it~ in redactii, camere sordide si cafenele. Colaboreaz~
sporadic la Literatorul macedonski• an, dar si la reviste obscure precum
Biblioteca familiei, Foaia pentru toti, Observatorul si alte c~teva. Un vo•
lum de poezii originale si de tradu• ceri din Shelley (Regina visurilor
Mab) Si Edgar Allan Poe (Corbul), proiectat s~ apar~ in anul 1901, va fi
tip~rit doar postum, in 1926, in co• lectia Biblioteca pentru toti, nr.
1121-1122, prin str~dania poetului N. Davidescu. Putin cunoscut de con•
temporani, luliu Cezar S~vescu moa• re de tuberculoz~ la 9 martie 1903.
aici deriv~ poate eel mai frecvent motiv literar simbolist, al
plec~rii,
int~lnit in poezia rom~neasc~ mai ~nt~i ~n creatia lui
Macedonski
(Am s m cl~toresc.../ Sunt furat ca de ispite,/ S~ voiesc, s
n-o
voiesc,/ Spre tinuturi neg@andite -Rondelul plec~rii), iar apoi
la
aproape toti urmasii s~i literari. Tintele sunt diverse: t~rile enigm~,
Eldorado, himericul aiurea, fiordurile, insulele Pacificului sau
tara tainic~. Evaziunea simbolist presupune ~ns o ~geografie'
mai de• grab imaginar~, chiar dac~, aparent, poate crea cititorului
impresia de realitate.
Ceea ce frapeaz~ de la ~nceput ~n poezia La Polul Nord
este
strania putere de incantatie a versurilor, vraja muzical obtinut~
printr-o modalitate, totusi, extrem de simpl~: repetitia. In acest caz,
este vorba de un num~r restr~ns de cuvinte care, scoase din context,
nu pot spune cititorului nimic deosebit: munti, ursi, somn,
Polul Nord, Polul Sud. Integrate ~ins~ ~n versuri de o impecabil
construc• tie sintactic, ele creeaz~ o impresie de vraj~ aproape
hipnotic~. Ca procedeu poetic, repetitia trimite f~r~ ~ndoial~ la
tehnica specific simbolist~ a refrenului, ~nt~lnit~ mai mnt~i, ~n
poezia modern, la Edgar Allan Poe, din care Iuliu S~vescu a si
tradus, de altfel, c~teva texte. Alte m~rci ale modernit~tii poetice
prezente ~n text si uor de
identificat sunt preferinta pentru neologisme, corespondenta si si•
nestezia. Este adev~rat c~ asemenea versuri sunt putine in creatia,
de altfel restr~ns~, a poetului, dar chiar si o singur~ realizare remar•
cabil este suficient~ pentru a consacra un artist. Este ceea ce afirm~
si Nicolae Manolescu ~n Istoria critic a literaturii rom@ne:
~luliu Cezar S~vescu e memorabil printr-o singur poezie, dac~ nu
cumva printr-un singur vers, care indic~ o schimbare radical~ la
noii poeti: La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vesnic
adormite..."

EXPLORAREA TEXTULUI

1. Indic~ tema poeziei.

2. Transcrie cuvinte/ structuri care s~ completeze urm~torul c~mp
semantic: Polul Nord, Polul Sud... Stabileste o posibil~ leg~•
tur~ ~ntre num~rul acestora si tema poeziei.
3. In poezia La Polul Nord pot fi detectate at~t influente
simboliste
(precum sugestia, muzicalitatea si sinestezia), c~t si parnasiene
(precum predominanta imaginilor statice si absenta unei partici•
p~ri afective vizibile a eului liric). Discutati si identificati ~ntext
exemple corespunz~toare fiec~reia dintre aceste caracteristici.
Evidentiati si alte procedee specifice acestor dou~ curente lite•
rare, prezente in text.
4. Selecteaz~, din lista urm~toare, dou~ dintre urm~toarele calit~ti
generale si particulare ale stilului pe care le poti depista ~n
poezia lui luliu Cezar Svescu: claritate, precizie, concizie;
 va• riatie stilistic, eufonie, oralitate. Justific~-ti optiunea
pentru fiecare caz in parte.
5. Descrie oral, in fata colegilor, impresia pe care ti-a produs-
o
lectura acestei poezii.
 LIMB~ SI COMUNICARE

NEOLOGISMELE
Intr-o acceptie general~, neologismele sunt mini-, mono-, poli-/ pluri-/ multi-, pseudo-, radio-,
formatii lexicale nou ap~rute ~n limb~, prin dou~ semi-, sub-/ hipo-, supra-/ hiper-, ultra-.
c~i principale: ~mprumuturile din alte limbi
(mij• loace externe) si prin derivare sau
compunere din materialul existent al limbii
(mijloace inteme). 0 si• tuatie special o au
neologismele, putine la num~r, obtinute prin cale
lingvistic lexical (traducereal transpunerea unui
sens dintr-o limb~ ~n alt~ limb~), procedeu care se
afl la intersectia dintre mijloacele externe si cele
interne de ~mbog~tire a vocabularului. De exemplu,
cuv~ntul p@nz, ce apartine limbajului uzual, si-a
~mbog~tit sensurile cu neologicul tablou, prin
calchiere lexical din termenul francez toile.
In limba rom~n~ clasificarea neologismelor
de face dup~ originea acestora, ceea ce presupune
perspectiva diacronic, si deci criteriul
crono• logic. Se consider~ c~ procesul de
modernizare a vocabularului limbii rom~ne
prin neologisme fmprumutate a ~nceput cam
de prin secolul al XVIII-lea, o perioad~ de
~nflorire constat~ndu-se c~tre mijlocul secolului al
XIX-lea (1840-1870), c~nd se produce o
relatinizare a limbii rom~ne, prin masive
fmprumuturi /atino-romanice (din latina savant~,
din italian~ si, mai ales, din francez~) $i c~nd se
produce trecerea ~n fondul pasiv al limbii, chiar
disparitia unor termeni de origine turc~, neo• greac~
sau rus~. Dup~ 1848, ca an de referint~, influenta
francez~ duce la introducerea c~torva mii de
cuvinte, care au modernizat denumirile legate
de viata material~ si spiritual~. Al~turi de
influenta francez~, masiv~ si ne~ntrerupt~, mai
este de remarcat influenta german, mai ales ~in
domeniul tehnic, si cea englez, inc~ de la ~nce•
putul secolului al XX-lea care cunoaste ~n actua•
litate o rasp~ndire accelerat~ (asa-numitele angli•
cisme sau anglo-americanisme). Introducerea ma•
siv~ ~n limb~ a unor cuvinte de circulatie interna•
tional~ a fost si este cerut~ de diversificarea diferi•
telor domenii: cultural, politic, tehnic, stiintific etc.

1. D~ exemplu de c~te un neologism format

cu fiecare dintre sufixele/ sufixoidele: -bil,
-ime,
-ist, -iza, -tor; -jug, -fob, -fl/, -gramii,
-cid.
2. D~ exemplu de c~te un neologism format
cu fiecare dintre prefixele/ prefixoidele: ante-,
anti-, con-, co-, i-, in-; aero-, filo-, micro-/
 In situatia neologismelor • cu cratim~, la cuvintele a
c~ror finalpre• zint deosebiri ~ntre
obtinute prin mij• loace interne, se
impune precizarea c~ exist~ ~n
scriere si pronuntare in limba roman:
acquis-ul, Bruxelles-ul, bleu-ul,
limb o serie activ~ de
dandy-ul, show-uri, precum si la cuvintele greu
sufixe/ sufixoide si de pre•
flexionabile: pH-ul, RATB-ul, x-ul, 10-le;
fixelprefixoide care se int~lnesc • f~r~ cratim~, la ~mprumuturile care se
~n~imprumuturi relativ analizabile,
termi• ncu litere din alfabetul limbii rom@ne,
dar si in derivate pe teren ro•
pronuntate ca fn Zimba romiinii: clickul, itemul,
m weekendul.
~
n
e 3. Consult DO0OM? si indic~ pronuntarea co•
s rect~ a urm~toarelor neologisme: acquis,
c
aftershave, aide-m~moire, airbag, babysitter,
:
• sufixe si sufixoide: -bil, -ime, background, banking, banner, bestseller,
-ist, -iza, Biedermeier, Big Bang, bluejans, bluff, box-
-tor; -fug, -fob, -fil, office, brandy, business, caf~-frapp~, camping,
-gram, -cid etc. cash, charter, cheeseburger, cin~-v~rit~.
• prefixe si prefixoide: ante-, anti-, 4. Consult~ DEX sau un dictionar de neolo•
con-, co, gisme si explic~ sensul cuvintelor de mai sus.
i-, in-; aero-, filo-, micro-/ mini-,
mono-, poli-1
pluri-/ multi-, pseudo-, radio-, semi-, sub-/
hipo-, I
supra-/ hiper-, ultra-/ extra-, tele-, zoo- etc.
l
Formarea neologismelor prin
compunere
este mai putin reprezentat~ ~n limb~, in special prin
i1
paratax - coordonare prin
juxtapunere (an-lumi•
n, contract-cadru, cuvant-cheie,
cuv@nt-titlu,
decret-lege, formular-tip, masin-
capcan, mo• bil~-tip, situatie-
limit~ etc.) si prin abreviere, ~n
ultima vreme tot mai frecvent~
(ONU/ O.N.U., DOOM, DEX,
Romtelecom etc.). O situatie special~
o are elementul de compunere auto-,
frecvent folosit in formarea verbelor,
a substanti• velor si a adjectivelor:
autointitula/ autointitu• larel
autointitulat, automultumi/
automultumire automultumit etc.
O problem~ special~ o ridic~
scrierea si pronuntarea corect~ a
neologismelor (ortografia si
ortoepia). DOOM stabileste,
pentru termenii
~mprumutati, urm~toarea norm~
general de scri•
ere a desinentei si a
articolului hotr@t:
 EVALUARE CURENT~
APLICAT,
II
1. Exemplific~ resursele muzicalit~tii pe care le-ai identificat
~n textul poetic studiat. Pentru aceasta ai ~n vedere si
afirmatia lui E. Lovinescu: In afarde muzicalitatea
exterioar, inspiratia de
calitate muzical are si alte mijloace de expresie ce se pot
rezu•
ma la sugestie. Sugestia constituie deci estetica
simbolismului.
2. Explic~ diferentele de sens ce ar rezulta in cazul absentei
ulti• mei virgule din primul vers: La Polul Nord, la Polul
Sud, sub. stele vesnic adormite[,]/ In lung si-n larg, in
sus si-n jos, se-ntind c@mpii nemrginite...
3. Scrie un eseu, de 20-30 de r~nduri, ~n care s~ analizezi
poezia
La Polul Nord de Iuliu Cezar
S~vescu.
Inelaborarea eseului, vei avea in
vedere:
• precizarea temei poeziei si argumentarea
afirmatiei;
• ilustrarea a minimum dou~ dintre cheile de lectur~ a unui
text liric: titlu, incipit, simbol central, elemente de
opozitiel de simetrie etc.;
• evidentierea tr~s~turilor limbajului poetic sub aspectul
parti•
cularit~tilor stilistice;
• exprimarea propriei opinii despre valoarea artistic~ a
poeziei.
ELLI EE I ] EE La E a E3 H
Simbolismul a schimbat definitiv ~fata'poezie rom~nesti a
se• colului al XX-lea, instaurand o nou~ sensibilitate, un nou
limbaj ar• tistic, impun~nd, totodat~, si noi teme literare: Tot ce
este ,nou",
,modern', in poezia rom@neasc si de la simbolism porneste
pe multe laturi. Odat cu simbolismul apare o
noutematicpoetic, o nou atitudine liric, un nou stil, o
nouestetic literar, si aceast~ contributie inovatoare se
dovedeste fecund, plin de insemnate
urmri literare. [...] El aduce peisaje noi, urbane si exotice, fn
baza
unei evidente predilectii si aspiratii spre complexitatea
civilizatiei
moderne si nostalgia deprt~rilor; o interiorizare, o
,ad@ncire'si o ,esentializare'' vdit a lirismului, care devine
mai intim, mai discret, mai complex si, evident, mai profund; o
capacitate mai ma• re de introspectie si analiz a constiintei, in
zone inc neexplorate. (Lidia Bote, Simbolismul romiinesc)

SUGESTII BIBLIOGRAFICE
Lidia Bote, Antologia poeziei simboliste romanesti. Este cea
mai ampl selectie de poezie simbolist~ ap~rut~ p~n azi.
Mircea Scarlat, Istoria poeiei rom@nesti. Capitolele dedicate
simbo•
lismului demonstreaz~ c~ aceast directie novatoare a
schimbat criteriul poeticului ~n literatura noastr~. Totodat~, se
ofer~ ana• lize p~trunz~toare ~n leg~tur~ cu opera
principalilor poeti sim• bolisti: Macedonski, Petic~,
Minulescu, Bacovia.
Rodica Zafiu, Poezia simbolist~ rom@neasc. Volumul, extrem
de util prin sistematizarea si bog~tia informatiei, cuprinde o
prezen• tare a principalelor coordonate ale poeticii simboliste,
o antolo•
gie adnotat~ a celor mai importanti poeti si o bogat~
bibliografie.
 Studiu de coz 7
Simbolismul european

EEIEEE
~Simbolismul e o prim~ ~ncercare de structurare a experientei
poetice moderne. Fr ~ndoial~, despre o poetic~ perfect articulat~
a
simbolismului e greu, dac~ nu imposibil de vorbit. Exist~ ins~
[...] c~teva coordonate constante: poezia pur~, ut musica poesis,
starea poetic~, limbajul poetic. [...]
Simbolismului (pe care nu-l putem desp~rti chip artificial de
~ni
ceea ce au adus nou in materie de poetic~ marii lui precursori) ii
revine meritul de a fi descoperit si folosit inepuizabilele resurse de
polisemie, ambiguitate sau sugestie ale limbajului poetic, transfor•
m~nd asa-numitele probleme de form ~n veritabile probleme
de continut ale poeziei. In acest sens se poate afirma, ~n modul cel
mai legitim, ca unele dintre dimensiunile inalienabile ale
conceptului modem de poezie au fost impuse de simbolism."
(Matei Clinescu, Conceptul simbolist de poezie, ~n vol.
Conceptul modern de poezie. De la romantism la avangard~)

simboliste sunt Verlaine si

• Istoric Mallarm~.

Simbolismul este un curent literar ap~rut fin Franta la

sf~rsitul secolului al XIX-lea, ca o reactie ~mpotriva poeziei
retorice a ro• manticilor, a impersonalit~tii reci a parnasienilor si a
naturalismului. Apoi miscarea se constituie ~nscoal~ (~ntre 1885-
1900). Chiar dac~ gruparea simbolist~, scindat~, a fost efemer~,
estetica simbolist~ va continua s~ influenteze poezia secolului al
XX-lea.
Primele semne ale unei noi mentalit~ti estetice, modernismul,
mn
sensul s~u cel mai cuprinz~tor, apar ~n Franta, ~n poezia lui
Baudelaire. Abia la 18 septembrie 1886, Jean Mor~as public~ ~n
suplimentul literar al ziarului Le Figaro o scrisoare intitulat~ Le
Symbolisme, devenit manifestul literar al noii misc~ri; el
propune numele curentului simbolist (din gr. symbolon, semn).
Ulterior ~ntemeiaz~
~mpreun~ cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele
propus de Mor~as se va impune ~in fata denumirii orient~rii
moderniste lansate de gruparea lui Paul Verlaine, ~decadentii, si
de revista Le D~cadent, ap~rut~ tot fn 1886. Ren~ Ghil public~
un Tratat al verbului care sistematizeaz~ fenomenul sinesteziei
(auditia colorat~, teoria instrumentatiei verbale), tratat important si
prin prefata semnat~ de Mallarm~. Sefii recunoscuti ai scolii
 Jean Mor~as parnasianismul cultiv o poezie
descriptiv~, rece, impersonal~, elibe•
rat~ de afectivitate. Reprezentantii
parnasianismului (Th. Gautier, Le•
conte de Lisle) sunt preocupati de
aspectul formal al poeziei (sonori•
tate special~, rime rare, organizare
formal~ a textului -- rondel, sonet
etc.). Simbolismul va recupera par•
tial lirismul personal anulat de par•
nasieni.

Parnasianism - curent literar ap~rut in Franta in a doua jumtate

a secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva romantismului. In esent~,

I
d
Colt de mas~, pictur~ de
Henri de Fantin-Latour
(fin st~nga Verlaine si
Rimbaud)

I
 Reprezentantii de seam~ recurg~nd la analogie, la sugestie, utiliz~nd un limbaj poetic
ai curentului simbolist sunt: inedit.
francezii Arthur Rimbaud, Reactie la pozitivismul epocii, care limiteaz~ reprezentarea
Paul Verlaine, St~phane lumii la datele imediate ale cunoasterii, confirmate de experient,
Mallarm~, Jean Mor~as; simbo•
belgienii Emile Verhaeren, lismul respinge conceptul de mimesis, de imitatie. Ca obiect al
M. Maeterlinck; germanii artei este proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului,
subcon•
Stefan George, Rainer Maria stientul; inclinatia c~tre st~ri sufletesti nedefinite, are ca
Rilke; spaniolii Rub~n Dario, reprezen• t~ri: nelinistea, nevroza, plictisul, spleenul, oboseala,
Antonio Machado si italianul angoasa, dis• perarea, am~r~ciunea, macabrul, exotismul.
D'Annunzio. Atitudinea comun~ simbolistilor de pretutindeni este
Simbolismul s-a respingerea mediocrittii, a platitudinii unei societ~ti st~p~nite de
manifestat ~n literatura valorile materiale;
rom~n~ aproape sin• cronic cu ~ntre societate si nonconformismul scriitorului se deschide
eel francez, avandu-1 ca abisul.
teoretician pe Alexandru Pentru a atinge sufletul lucrurilor si ad~ncurile
Macedonski, conduc~tor al subconstientu• lui, ei au recurs la analogie si corespondente, la
revistei Literatorul. S-a impus puterea de sugestie a muzicii si a simbolului. Poezia devine
dup~ anul fluid~, incantatorie.
1900, prin poeti precum:
Dimitrie Anghel, Stefan • Tr~s~turile esteticii simboliste
Petic~, Ion
Minulescu, George Simbolul. In mod obisnuit, se consider~ c~ elementul
Bacovia, D. Iacobescu, esential al poeticii simboliste il reprezinta utilizarea simbolului,
Demostene Botez. termen care d~ si numele curentului.
Simbolul este un substituent; el ~nlocuiete expresia direct~
• Ideologie si estetic~ si mediaz~ cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.
Procedeu artistic care, ~n baza unor corespondente sau leg~turi,
Mutatiile structurale ale
~nlocuieste si reprezint~ altceva dec~t elementul concret-real
personalit~tii umane din
exprimat la prima vedere, simbolul este o ~imagine concret'',
epoc (tipul de• av~nd o semnificatie proprie, pentru o realitate ascuns~, abstract~.
cadent, mal defin de si~cle) In literatur~, simbolul a existat ~n toate epocile, dar
determin~ necesitatea unei simbo•
mutatii estetice. lismul se diferentiaz~ de alte curente at~t prin faptul c~ d~
Poezia simbolist~ este una imagini•
exclusiv a sensibilittii
lor poetice functie implicit, si nu explicit simbolic~, c~t si prin
pure. Ea se
faptul c~ are multiple semnificatii ~n contextul poetic.
~ntoarce asupra sa; nu
Sugestia. La baza tehnicii simboliste st~ sugestia, calea
comunic~, ci se comunic~. poetic~ de realizare a simbolului si de exprimare a
Obiectul poeziei simboliste 1l corespondentelor/ a leg~• turilor ascunse dintre lucruri, a st~rilor
constituie st~rile sufletesti
vagi, nel~murite. In conceptia
nel~murite, fluide, vagi,
simbolistilor, accesul la transcendent nu se produce direct, ci pe c~i
muzicale, care sunt transmise
me•
diate, poezia fiind un fel de instrum ent de investigatie subiectiv~, unde p~rti ale universului (eu poetic
sunetele, cuvintele, parfumurile au misiunea de a releva misteriosul. si lume), care se traduc la
Tehnica sugestiei se opune enuntului explicit, rational, logic nivelul receptivit~tii prin
alc~tuit. Ea conduce spre o zon~ a vagului, a ambiguit~tii, prin care simboluri. Ele si-au g~sit pentru
se creeaz~ posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale prima oar~ ecoul
textului. Poetii simbolisti mizeaz~ pe colaborarea cititorului. Sim• ~n literatur~ ~n sonetul
bolismul asimileaz~ tr~s~turi ale picturii impresioniste (Monet, Degas, Correspondances
Renoir, Sisley): sugestia, suprimarea contururi lor, efectele de lumin ~ (Corespunderi) de Charles
si umbra, preferinta pentru nuant~ -- Nuant, nicidecum Baudelaire, considerat ulterior
Culoare (Verlaine, Arta poetic). art~ poetic~ a simbolismului. In
Poetii simbolisti nu descriu, ci comunic~ senzatii (coloristice, cate•
muzicale, olfactive) corespunz~toare unor st~ri sufletesti. De exemplu, goria corespondentelor intr~ si
analogiile ~ntre senzatii, emotii,
poezia despre cor~bii, m~ri, insule, faruri exprim aluziv, pe calea
tonuri.
sugestiei, tentatia dep~rt~rii si dorinta de evaziune.
Corespondentele sunt afinit~tile invizibile dintre diferitele
 Sinestezia (corespondenta senzorial) reprezint o asociere
spontan ~ntre senzatii de natur~ diferit~, care se sugereaz~ reciproc.
Ea are, pentru simbolisti, valoarea unei c~i de acces la unitatea mis•
terioas~ a lumii. Este prezent~ ~n celebrul vers Parfum, culoare,
sunet se-ngansi-si rspund, din Correspondances
(Corespunderi) de Charles Baudelaire, ~n poezia Vocale de
Rimbaud, dar si in sim• bolismul rom~nesc: Oh! lucrurile cum
vorbesc [...J/ Bronz, catifea, lemn sau mtase/ Prin grai
aproape omenesc (~n Rondelul lucrurilor de AL Macedonski).
Muzicalitatea. In efortul poeziei de a-si crea un limbaj pur,
muzica este ridicat la rang de categorie poetic~ fundamental~, da•
torit~ posibilit~tilor ei de sugestie absolut~: Verlaine - Muzic
mnainte de toate. [...] Muzicmereu si totdeauna..., Mallarm~
-Poe• zia nu e dect muzicprin excelent, Macedonski - Arta
versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii.
Muzicalitatea, ~nteleas~ ca senzatie interioar, poate fi expri•
mat~ prin armonii verbale, pauze, asonante, aliteratii, refren si laitmo•
tiv, prin repetitia obsedant~ a unor cuvinte, a anumitor vocale.
Pentru crearea sugestiei si exprimarea nestingherit~ de rigorile versului
a
clasic misc~rilor intime ale sentimentului poetic (muzica interioar~),
simbolistii cultiv~ poemul ~n proz~ sau realizeaz~ inovatii prozodi•
ce, explor~nd noi forme: strofa asimetric~, versul liber, ritmurile va•
riabile, care ar corespunde muzicii interioare. Pentru a crea sugestia,
simbolistii folosesc adeseori versul liber, introdus fn Franta de
Gustave Khan si de Rimbaud, apoi impus de Ren~ Ghil. La noi, A numi un obiect inseamn~ a
poemul lui Macedonski, Hinov, publicat in 1880, este printre primele r~pi trei sferturi din farmecul poe•
~n vers liber din poezia european~. mului, care este astfel construit,
Innoirea orizontului tematic. Atitudinea poetic~ simbolist in• ct s~ se dezv~luie putin c~te
se manifest~ ~n preferinta pentru anumite teme, motive si simboluri: putin; a-l sugera, iat~ visul. Simbolul
il constituie perfecta ~ntrebuintare a
singur~tatea, nevroza, spleen-ul, reveria, crepusculul, toamna si ploaia, acestui mister: s~ evoci incetul cu
orasul, boala, moartea, decorul macabru, declinul, descompunerea ~ncetul un obiect ca s~ ar~ti o stare
materiei, evadarea ~n spatii exotice, marea, corabia, paradisurile arti• de suflet, sau invers, s alegi un
ficiale, parfumul, culorile, muzica, erosul, odaia, parcul s.a. obiect si s~ desprinzi din el o stare
de suflet printr-un sir de descifr~ri.
(St~phane Mallarm~)

Spun: o floare, si din

uitarea in care vocea mea
scufund orice contur, altceva,
deci, dec~t petalele stiute, muzical
se ~nalt~ ideea in• s~si si suav~,
floarea care lipseste din orice
buchet.
(St~phane Mallarm~)

Charles Baudelaire (1821-
1867), poet, estetician, critic
literar si de art~ francez. Considerat
pre• cursor al poeziei moderne
al~turi de Novalis si de E.A. Poe.
Ca poet, se situeaz~ la confluenta a
trei curente literare: romantism,
parnasianism, simbolism. Volumul
de poeme Les Fleurs du Mal
(1857, 1861, Florile r~ului) este
considerat
simbolismului
o surs~
si una dintre
sursele majore ale sensibilittii
poetice a se• colului XX;
ilustreaz~, ~ntr-un re• gistru
senzorial bogat, sublimat in
faimoasele ~corespunderi", con•
stiinta damn~rii sau tragismul con•
ditiei umane moderne, oscil~nd
intre spleen si ideal. Poemele din
volum poart amprenta poeziei
mo• derne, prin: depersonalizarea
liricii, timpul crepuscular, estetica
ur~tu• lui, cretinismul fin ruin~,
idealitatea goal~, magia limbajului,
fantezia creativ~, lumea citadin~.
Estetica baudelairian~
afir• marea autonomiei
accentua• rea rolului intelectului
in actul de
creatie, integrarea grotescului in
con• ceptul de frumos -- impune o
nou~ viziune asupra fenomenului
poetic. Baudelaire fixeaz
obiect al artei domeniul
impalpabilului si al ima• ginarului,
iar principiul imitatiei,
mimesisului, este pentru prima dat%
violent contestat. Baudelaire atribu•
ie poetului capacitatea de a st~p~ni
tainele universului prin analogie,
simbol si corespondente, viitoarele
principii ale simbolismului. Tr~s~turi
ale esteticii simboliste se prefigu•
reaz~ in sonetul Corespunderi
(1840) de Charles Baudelaire.
Parfum, culoare, sunet se-
ng@n~
si-si r~spund...
CORESPONDENT, E
de Charles Baudelaire
Natura e un templu cu vii pilastri; ea
Un murmur sibilinic e-adesea; omul trece
Prin sihle de simboluri, care-l contempl
rece, Dar cu un ochi ce pare a-l sti si
revedea.
Ca niste lungi ecouri care,-n amestec, sun
In h~ul negru-al unei dev~lm~sii ad@nci,
Imens ca lumina sau marea ~ntre st@nci,
•
a Culori, parfume, sonuri se-ngaim si consun.
se Miresme stiu, suave, cu abur de copil,
Zvonind a dulci oboaie sau verzi ca o
dumbrav~, Si altele corupte, cu greu balsam
subtil,
Ca ambra, smirna, moscul, a cror boare grav
E-atotptrunztoare si dinuie-n
vzduh: Otrav ~ntru carne,
ispitpentru duh.
- (traducere de Serban Foart~)
artei,
- Corespundente prefigureaz~ tr~s~turi ale esteticii
simbo• liste, fiind un text fundamental pentru generatia simbolist~.
Explic~ semnificatia titlului, ~n relatie cu textul poeziei si
conceptul de co• respondente, asa cum rezult~ din poezia citit~.
ca
- Evidentiaz~ semnificatia metaforei sihle de simboluri ~n
poe•
al zia citit~ si pentru poezia simbolist~, in general.
• Explic~ notiunea de sinestezie (corespondent~ senzorial~)
~n conceptia simbolistilor, pornind de la celebrul vers din strofa
a doua: Culori, parfume, sonuri se-ng@nsi consun...
e Parfumurile, prin natura lor imaterial~, av@nd
expansiunea lucrurilor infinite, sunt apte de a da expresie
transportului spiritului si al simturilor. In descendenta liric~
baudelairean, parfumurile devin teme obsesive. Comenteaz~ cele
dou~ tertine ale sonetului,
explicand semnificatia parfumurilor ~n poezia citit~.
 ...muzic @nt~i de
toate...
ARTI de Paul Verlaine
POETICI
Deci, muzic~ mnt~i de Alung Poanta ce ucide
toate Si crudul Spirit, Ras impur,
Astfel, Imparele Ce lacrimi scot n ochi de-Azur,
prefer, Si izul trivial de blide!
Mai vagi, mai libere-n
eter, Fiind in tot, Suceste g@tul elocintei,
plutind fn toate. Si binefaci cand, cu
putere, Ast@mperi
Alege vorbele ce-ti vin Rima-n chingi
Spar scoase din severe, Ea, sclav a
confuzii: O, cantecele nesocotintei...
gri, iluzii
De Tulbure in
Cristalin!

Sunt ochii splendizi Ah, Rima - numai chin si

dupvoaluri, Zi ezit@nd in sil~! Ce surd copil ori
dup-amiezi, negru drac Scorni
Paul Verlaine
Sunt astri-n azurii bijuteria-jleac (1844-1896), poet si prozator
grmezi Ce sun~ gol si fals sub francez, unul dintre
Pe dulci, pil? promotorii liricii franceze
tomnaticefundaluri. moderne, reprezentant
prestigios al simbolis• mului
Deci, muzic mai mult,
european. Este privit de
Nuanta eu r@vnesc s-o mereu,
sim• bolistii francezi ca sef al
caut, Nuant, lar versul tu aripi curentului. A avut o viat~
nicidecum Culoare, mnalte boem~, de ~poet bles•
Nuanta doar - S~ prind, nzuind spre temat", ce contrasteaz~ in
ingemnare alte planul
creatiei cu aspiratia spre
De vis cu vis, de corn lubiri si bolti de puritate si
cuflaut! Empireu!
S~fie buna aventur - Versul final, Tot restul e
C~nd sufl~ zgribulitii zori literatur~, a f~cut v~lv~ in epoc~ si a
Prin mint si prin inaugurat o nou~ traditie, a
cimbrisori... Tot spontaneit~tii pure, a sincerit~tii
restul e literatur. absolute. Exprim~-ti opinia despre
(traducere de C.D. semnificatia acestui vers, mn contextul
Zeletin) poeziei si al epocii.

• Alc~tuiti nou~ grupe. Alegeti c~te o strof din • Argumenteaz~ adecvarea titlului
poezie, ~n care s~ identificati o tr~stur~ a poeziei la textul poeziei, prin pre•
simboliste; apoi notati pe tabl~ si zentarea a dou~ tr~sturi ale artei
~n caiete sintagma poetic~/ versul care o ilustreaz~. poetice, existente ~n textul citit.

• Explic~ semnificatia versului-incipit al acestei - Mentioneaz~ o deosebire ~ntre

Arte poetice aceast art poetic~ (simbo•
simboliste. list~ si modern~) si o art~ poetic~
clasic~ (de Horatiu sau Boileau).
 candoare. Versurile de inceput (Poeme Elegii (1893) etc. El afirm~

I
saturniene, 1866), Cu reminiscente din c~ arta inseamn~ a fi
parnasieni si din Baudelaire, afirm~ tonul s~u absolut tu insuti si
inega• labil prin viziunea dramatic asupra lumii, formuleaz~, in versurile
prin inclinatia ctre melanco• lie, prin celebre din Art~ poetic
c~utarea armoniilor. Verlaine cultiv~ o liric~ a (1885), notele carac•
teristice ale esteticii simbolismului:
sentimen• telor intime, a variatelor st~ri sufle•
testi, intr-o atmosfer crepuscular~ I
Muzica mnainte de toate;
!.
$i vag~. Sunt versuri .care se sus•
trag retoricii, de o armonie muzical~ Suceste
sugestiv, asa cum o demonstrea• gtul elocintei; Nuant~,
z~ volumele sale: Romante f~r~ 'I nicidecum
cuvinte (1874), considerat eel mai C
valoros, intelepciune (1881), Odi• nioar~ si u/ I
alt~dat~ (1885), lubire (1888), Liturghii o
intime (1892), a
r I
e.

Arta poetic~ (ars poetica) •

i
simbolismului - anularea vechilor rigori formale, pledoaria pentru mu• zica
oper~ literar~ in versuri in care interioar~ si vagul senti• mentelor.
auto• rul fsi exprim~ crezul literar,
propriile
convingeri despre arta literar~
si
despre aspectele ei esentiale. Arte•
le poetice se axeaz~ asupra a doi
termeni: ~poezia" (principii de
creatie, elemente de laborator
poetic, surse de inspiratie, teme,
modalit~ti de creatie si de expresie,
rolul poeziei)
$i ~poetul" (relatia poet - inspiratie;
raportul poetului cu lumea, cu divi•
nitatea; rolul poetului).
Spre deosebire de poetic~ (un
text teoretic in proz~), arta poetic~
(din fr. artpo~tique) este o oper~ lite•
rar ~n versuri, un program (manifest)
literar realizat cu mijloace artistice.
Prima utilizare a termenilor, in lumea
antic~, este datorat lui Aristotel, in
Poetica. Urmeaz~ Horatiu, primul
poet care a reflectat asupra propriei
arte intr-o oper~ literar~, Epistola
c~tre Pisoni, numit~ si Arta
poetic (Ars poetica). Acest tip
de reflectie a marcat, prin diferitele
aspecte relevate, evolutia conceptiei
despre poezie ~n literatura
universal~. De exemplu in Arta
poetic~ a lui Boileau sunt
expuse principiile cla• sicismului
(respectarea regulilor, a ratiunii si a
clarit~tii stilului); Arta poetic~ a lui
Verlaine red~ principiile
 • Tehnica
sugestiei
• Principiul ,,universalei analogii";
T simbolul
r • Principiul corespondentelor;
~ sinestezia
s
• Muzicalitatea; inovatiile prozodice
~
t
• Preferinta pentru anumite teme, motive,
u simboluri
r
i SUGESTII BIBLIOGRA FICE
l
e Charles Baudelaire, Florile r~ului
Arthur Rimbaud, Scrieri alese
s Paul Verlaine, Poeme
i St~phane Mallarm~, Poeme
m Hugo Friedrich, Structura liricii moderne. Lucrare
b fundamental~
o pentru rolul marilor poeti simbolisti ~n cadrul poeziei
l moderne.
i Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism. Lucrarea
s pre•
m zint~ poezia francez~ simbolist~ si
u
postsimbolist~.
l
Matei C~linescu, Conceptul modern depoezie. De la romantism
u
la
i
avangard~. Cartea circumscrie conceptul simbolist de
•
poezie in ansamblul fenomenului modernist.
Rodica Zafiu, Poezia simbolist~ rom@neasc. Volumul cuprinde,
P
pe
o
l~ng~ texte teoretice, o antologie a poeziei simboliste
e
rom~• nesti si aspecte legate de cadrul general de manifestare
z
a cu• rentului. Lucrarea intereseaz~ pentru relatia dintre
i
simbolismul european si cel rom~nesc.
a

p
u
1.
EE:ZLu
Alc~tuiti grupe de trei-patru elevi, alegeti c~te una dintre
r
tr~s~turile simbolismului si c~utati exemple ilustrative
~
(versuri, strofe, texte) ~n poezia rom~neasc~ si in poezia
european~. Sarcina fiec~rei grupe este de a colecta ~ntregul
material si de a alc~tui o microantologie simbolist~. De
exemplu:

Sinestezia in poezia Sinestezia in

poezia european~
rom~neasc
Charles Baudelaire, AL
Macedonski,
Corespunderi: Rondelul lucrurilor:

Parfum, culoare, sunet se-ngan Oh! lucrurile cum

vorbesc[...J
 si-si rspund.
Bronz, catifea, lemn sau
mtase
Pr
n
gr
i
ap
oa
pe
om
en
sc

2. Av~nd ca premis~
afirmatia lui Matei Clinescu
reprodus~ la
~nceputul capitolului,
realizeaz~ o investigatie
despre locul si rolul
simbolismului ~n contextul
poeziei moderne.
Redacteaz~ un raport care
s~ finalizeze investigatia
despre simbolism $i pe
care s~-l prezinti ~n fata
colegilor, in 10-15 minute.
 Prelungiri ale romantismului si clasicismului

In perioada care cuprinde, cu aproximatie, ultimul deceniu al

secolului al XIX-lea si cel dint~i al celui de-al XX-lea se
contureaz~ dou~ orient~ri majore ~n poezia noastr~, directii care
~n etapa urm~• toare (epoca interbelic~) vor fi definite prin
termenii traditionalism
si modernism. Sub raport artistic, traditionalismul interbelic
va
evolua din linia impus~ acum de poetii George Cosbuc, St.O. Iosif
si
Octavian Goga, in timp ce modernismul se va dezvolta din poezia
simbolist~ scris ~n aceast~ vreme de Alexandru Macedonski,
Stefan Petic~, Dimitrie Anghel si Ion Minulescu, pentru a-i numi
doar pe creatorii cei mai importanti.
Poetii care scriu acest interval, ce ar putea fi delimitat ~ntre
~ni
aparitiile a dou~ importante volume Poezii de Mihai ~n deceptionism si
Eminescu (1883) si Plumb de George Bacovia (1916) -, se pesimism -
diferentiaz~ mntre ei, pe de o parte, prin distinctia ideologic~ ~ntre atitudini de ordin
promotorii artei cu
practic si neaco•
tendint si cei ai artei pentru art, pe de alt~ parte, prin
p
natura e
estetic~ a poeziei lor: cei dint~i (Cosbue, Iosif, Goga etc.) r
sunt i
ispititi de academism, ceea ce duce la o prelungire a t
romantismului si clasicismului, ceilalti (Macedonski, Petic~, e
Anghel, Minulescu etc.) se arat a fi deschisi la nou.
e
s
• Curentul eminescian t
e
Tragica ~mboln~vire si moartea prematur a lui Mihai t
Emi• nescu, precum si publicarea ~n volum (de c~tre i
Maiorescu) a poeziilor sale antume, au catalizat aparitia c
mitului Eminescu ~n cultura roman~. Intrat ~n constiinta .
public~ ~n primii ani de dup~ disparitia sa, Mihai Eminescu va Cel mai
depsi cu mult si foarte repede cadrul a ceea ce se numeste un cunoscut
foarte mare scriitor. Imediat dup~ moartea poetului, fin jurul epigon al lui
personalittii sale a ~nceput s~ se creeze o aur~ care a crescut an Mihai
de an. Iesind din sfera restr~ns a iubitorilor de poezie si trec~nd Erninescu este
~n zona opiniei publice, Eminescu s-a transfor• mat ~ntr-un Alexandro
simbol. Vlahut~ (1858-
Mitul Eminescu a generat un fenomen de epigonism, in 1919), poet care
sensul preia conventia
c~ ~n epoc~ au ap~rut numerosi poeti tineri care, ~ncerc~nd s~-l poetic~
imite pe autorul Luceaf~rului, au provocat o adev~rat~ inflatie eminescian
literar~. ~n litera, dar nu si
Curentul eminescian (formul~ care apartine lui in spiritul ei. Cu
Constantin merite ~n ceea ce
Dobrogeanu-Gherea) a tradus scepticismul metafizic al lui privete con•
Eminescu stituirea unui
climat literar, Vlahut r~m~ne un creator lipsit de
originalitate, strivit de povara maestrului s~u.

Alexandru Vlahut~

George Cosbuc
 • Traditionalismul major
Epigonii lui Eminescu au adus conventia clasicizant~ ~ntr-un
impas, ceea ce-l determin epoc~ pe Titu Maiorescu s~ depl~ng~
~ni
lancezeala care cuprinsese poezia noastr~. Desi, prin influenta lui
cov~rsitoare, Eminescu a sterilizat pentru o vreme posibilit~tile de
expresie ale poeziei noastre, un suflu nou a revigorat lirica rom~•
neasc~ gratie transilv~nenilor Cosbuc si Goga.
George Cosbuc (1866-1918) ~nseamn~ scoaterea poeziei ro•
m~nesti din impasul epigonismului eminesican. Exceptionala acce•
sibilitate a versurilor sale i-a creat o mare popularitate, in jurul
anului 1900. Revigor~nd idila si baladescul, Cosbuc recompune pe
baza acestor dou forme monografia liric~ a satului transilv~nean.
Cu ochiul citadinului, a redescoperit valorile traditiei autohtone.
Totusi, ~ntr-o perioad~ c~nd poezia roman~ se orienteaz~ tot mai
mult spre liric~, Cosbuc ilustreaz~ o art~ de tip obiectiv (un lirism
obiectiv, in formularea lui G. C~linescu). Aceast~ tr~s~tur~
specific~ a f~cut ca el s~ nu aib o influent~ decisiv~ asupra marilor
poeti care i-au urmat.
Octavian Goga (1881-1938) se ridic~, prin creatia lui, deasupra
~ntregii pleiade de poeti cu orientare traditionalist~. De esent tra•
gic~, poezia lui Goga se situeaz la antipodul solarit~tii lui Cosbuc.
Poetul este un tribun al neamului s~u, iar din perspectiva unui ase•
menea principiu el realizeaz~, ca si Cosbuc, schita unei
monografii lirice a satului transilv~nean. Inrudit cu sem~n~toristii
prin tema rural~ si aversiunea fat~ de oras, Goga se apropie de
simbolism ~n ultima parte a creatiei sale, ceea ce denot~ faptul c~
un mare scriitor poate depsi canoanele doctrinare.
St.O. losif
• Traditionalismul minor
Sub influenta ideilor promovate de revista Sem~n~torul (idili•
zarea vietii satului patriarhial, orasul v~zut ca loc al pierzaniei,
exal• tarea nostalgic~ a trecutului etc.) poezia cultivat aici se
situeaz ~n deriva romantismului, constituind o prelungire tardiv~
si deteriorat~ a modelului romantic. Confund~nd esteticul cu
etnicul, lirica sem~• n~torist~ reprezint~, dup~ expresia lui E.
Lovinescu, un cimitir al poeziei rom@ne. Din pleiada poetilor
sem~ntoristi se salveaz~ un singur nume: St.O. Iosif (1875-
1913). Romantic int~rziat, poet muzical, exploat~nd filonul
folcloric, Iosif este veriga dintre Cosbuc si Goga, fr a se
~n~lta la valoarea celor doi.
Un traditionalist minor este si George Top~ri ceanu
(1886•
1937), poet apropiat de cercul revistei Viata rom@neasc~ (fondat~
~n
1906 de criticul G. Ibr~ileanu), cea mai important~ publicatie
cultural~ de p~n~ la Primul R~zboi Mondial. Influentat~ foarte
putin de curentul poporanist, care promova prin Ibr~ileanu teoria
George Topirceanu
speci• ficului national, poezia lui Top~rceanu se impune prin umor
liric si autoironie. Spiritul s~u parodic este o replica la adresa
idilismului si paseismului sem~n~torist.
 1.
I CJ EJ A ET H I= E I E
In vechile comunit~ti rurale din Ardeal, preotul si
= E3 E
~nv~t~torul
erau dou personalit~ti de prim-plan. Prezint~ rolul fiec~ruia,
eventual folosindu-te si de exemple din opere literare.
2. Crezi c~ in ziua de azi cei doi ~si mai p~streaz~ influenta
~n lumea satului? Argumenteaz~.
3. Explic~, f~c~nd apel la informatiile de natur~ istoric~,
sensul expresiei a umbla cu jalba in protap.

DEDEMULT..
.
de Octavian Goga
Tot mai rar s-aud fn noapte clopotele de la La fereastr-s zori
strung... Patru insi la popa-n cas~ tin azi sfat de de ziusi ptrund
vreme lung. mncet mn cas, Juzii,
treji de g@nduri
Intr-un sfesnic ard pe mas~ dou lum@n~ri de grele, stau cu
cear, Plin de grije, pean nou moaie popa-n coatele pe mas.
c~limar:
5 ~Patru juzi din patru sate, de la Murs mai la
vale, Cu supunere se-nchin ast~zi ~nltimii-tale,
Luminate ~mprate! Scriem carte cu-nstristare,
Ne-au luat psunea domnii, fr lege si-ntrebare...
Semne-aveam, si-n miezuine le-au fost pus de mult
btr~nii,
10 De pe c@nd in tara asta numai noi eram stp@nii...
Nu mai sunt acum pe campuri, toate le-a sf~r~mat
dusmanul, Si pe lonut al Floarei ni l-au pr~pdit,
srmanul.
Ne mor vitele-n ograd si ni-e jale noufoarte
Si,-nltate ~mprate, noi n-am vrea sfacem moarte!
15 Dar ne vrem mosia noastr, vrem si pentru mort dreptate!
Ale in~ltimii-tale slugi supuse si plecate,
Am trimis aceast carte si, precum ca s se
stie, Scris-am eu, popa Istrate, fn ziua de
Sf@nt-Ilie.
Iar noi patru juzi cu totii nu stim slova si scrisoarea,
20 Punem degetul pe cruce si-ntrim si noi pl@nsoarea''.
 Din acest moment faima poe•
Octavian Goga (1881-1938), poet si dramaturg. Se naste la R~• tului deschide calea omului politic;
sinari, in judetul Sibiu, 1ntr-o familie activeaz~ in cadrul Partidului
de preoti. Urmeaz~ liceul la Sibiu si Natio• nal Roman si editeaz~, din
Brasov. Debuteaz~, ca elev, in re• 1907, re• vista Tara noastr~, organ
vista Tribuna (1897), incepand o al Astrei, urm~rind binele obstesc.
activitate poetic~ fecund. Se inscrie la Facultatea de Litere si In urma articolelor publicate, i se
Filozofie din Budapesta (1900), isi continu~ studiile la Berlin, intenteaz~ de c~tre regimul austro-
termin~ndu-le in ungar un proces de pres~. Este
1904. intemnitat la Budapesta (1909),
Din anul 1902 editeaz~ la Budapesta, impreun~ cu alti cola• apoi la Szegedin (1912). Public~
boratori, revista Luceaf~rul, unde isi va publica majoritatea volumele de versuri Ne cheam~
poeziilor care vor alc~tui volumul de debut, Poezii (1905). Aparitia lui fl p~m~ntul (1909) si Din umbra
impune ca unul dintre cei mai ~nsemnati poeti ai timpului. La zidurilor (1913).
propunerea lui Titu Maiorescu, i se acord~ Premiul Academiei pentru
poezie.

In anii Primului R~zboi M

ondi• al m iliteaz~ al~turi de Ta ke
i
lonescu si Barbu Delavrancea
pentru intra• rea Rom ~niei in rzb oi
al~turi de An• tant~. Culegerea de
articole Strig~•
te in pustiu (1915) reflect~
aceast~
activitate. Volumul de poezii
Can•
tece f~r~ far~ (1916) reprezint~
un ecou al fr~m~nt~rilor perioadei.
Spre sf~rsitul r~zboiului pleac~ la
Paris unde initiaz~ un curent de
opinie ~n favoarea Rom~niei.
Dup~ terminarea r~zboiului
este ministru al Cultelor si
Instructiunii Publice (1919), devine
membru al Academiei Rom~ne
(1920), i se de• cerneaz~ Premiul
National de poezie (1924), iar
Universitatea din Cluj ii acord titlul
de doctor honoris causa. ldeile sale
politice si le exprim~ in discursuri

I
ori in articolele ap~rute ~n revista
Tara noastr~, adunate in volumul
Mustul care fierbe (1927).
Din anul 1935 conduce, im•
preun~ cu A.C. Cuza, Partidul National
Crestin, cu orientare de dreapta. In
1937 este numit de Carol al II-lea
prim-ministru al unui guvern f~r~
baz~ parlamentar~. La scurt timp
este ~ndep~rtat din functie de rege.
Se retrage la Ciucea (jud. Bihor),
unde se stinge pe neasteptate.

O n~dejde lumineazfetele
nem@ngiete:
A-ntrit scrisoarea popa; la
tot coltul o pecete.
25 Mos Istrate se ridic~ si, cu
m@na tremurat,
Pune cartea in nfram, de
trei ori ~mpturat...
strung, s.f. - loc ~ngust de trecere ~n tarcul oilor, str~mtoare
jude, s.m. - 1. (inv.) judec~tor; 2. (reg.) primar
miezuin, s.f. - (pop.) hat, r~zor (mntre ogoare)
nfram~, s.f. - bucat~ de p~nz~ de in, c~nep~, bumbac, borangic,
etc., tivit~ pe margini si adesea ~mpodobit~ prin cus~turi, folosit~ ca
basma, batist~, stergar etc.
jitar, s.m. - (reg.) persoan~ angajat~ s~ p~zeasc sem~n~turile
PUNCTE DE· REPER

Intolit de Poezia De demult... se deschide cu o prim~ secvent~

drum, (versurile
jitarul Radu 1-4) dominat~ de o atmosfer~ de tain~. Noaptea (metafor~
Roat~ se pentru ascuns, ~ncifrat), patru insi se int~lnesc ~n casa preotului,
iveste, Vechi care prin proiectie restrictiv~ devine un spatiu al
cprar din clandestinit~tii. Popa personaj intrat in hagiografia satului
ctnie, transilv~nean ca o intruchipa• re a sacrificiului, un factor de
stie carte pe mobilizare a constiintelor si un depo• zitar al n~dejdilor confer~
nemteste. autoritate acestui consiliu. La lum~nare (metafor~ a luminii), plin
El asaz-n s@n rvasul si de grije, popa scrie un mesaj.
srut m@na popii, In a doua secvent~ a textului (versurile 5-20), delimitat~
30 Juzii-i str@ng o dat~ m@na, prin
le mijesc in gene stropii. ghilimele, suntem introdusi ~ntr-un alt registru. Patru juzi se
adreseaz~ autorit~tii statale supreme ~mp~ratul - cu sobrietate
Stau cu popa-n pragul si cump~tare, denunt~nd nelegiuirile, uzurparea, abuzul, uciderea.
portii, ochii lor spre Cei ce trimit mesajul au constiinta unei organiz~ri ierarhice,
drum se-ndreapt, Cand, bazate nu pe violent~, ci pe valoarea dreptului si a drept~tii, care
cu traista subsuoar si trebuie ~m• p~rtit~ de ~mp~rat cu socoteal~ si cu judecat~. Prin
toiagu-n m@na dreapt, furnizarea dove• zilor, juzii cer sanctionarea celor vinovati,
In sclipirea diminetii, care refuz~nd s~-si fac~ sin• guri dreptate (Si,-nltate mmprate, noi
rumeneste satul, n-am vrea s~ facem moarte!). Ei sunt expresia unei societ~ti cu
Radu Roatpleac-n lume, traditie judiciar~, care se opune haosului si legii bunului-plac.
cu scrisoare la-mp~ratul. Scrisoarea exprim~ nefericirea tra• gic~ a unei comunit~ti, av~nd
o vechime m~rturisit~ de caracterul ceremonial al conduitei, dar
DICTIONAR
tr~ind ~ntr-un timp in care dreptul este al celui mai tare.
Sf~rsitul mesajului denot~ un caracter profetic:
epistola este scrisa in ziua de Sf. Ilie, prorocul pedepsitor; eel ori jitar, indic~ persistenta unei
intrat in adversitate cu st~p~nirea si ~n acelasi timp cel care poate organiz~ri locale care ~si mai
desface cerurile, asigur~nd fertilitatea c~mpului. exercit~ mnc~ autoritatea.
A treia sevent~ (versurile 21-24) este o proiectie a celei de-a A patra secvent (versurile
doua. Spatiului ~nchis (casa) i se opune fereastra, expresie a 25-34) este o continuare a
deschiderii si a perspectivei. Noptii, cu toate conotatiile ei, i se ultimului episod din
opun ceremonialul mesajului. Popa
zorii de ziu, metafor~ a sperantei si a vietii. Indelungului sfat Istrate cu m@na tremurat
~i (conotatie a b~tr~netii, dar si a
succed~ veghea concentrat~ asupra actului inf~ptuit. Gestul tensiunii emotionale a
mncre• momentului) pune scrisoarea
menirii cu coatele pe mas d o sugestie plastic~, statuar~. ~n n~fram~. Mesagerul este
Fetele nem@ng@iete, metonimie a unui destin vitreg, f~r~ bucurii, jitarul Radu Roat~. Functia
primesc, prin antitez~, lumina n~dejdii. Speranta se proiecteaz~ (itar, adic~ p~zitor de tarin~),
acum pe chipurile juzilor. Cel care a scris ~mp~ratului este si
cel care pecetluieste scrisoarea. Pecetea, ca si functiile de jude
numele (Roat~ este o sugestie a c~l~toriei) si competenta lui
lingvistic~ (stie carte pe nemteste)
sunt indici care ~i justific~ rolul lui de emisar. Urmeaz~
ritualul
desp~rtirii, cu gesturile consacrate. Jitarul, cu traista subsuoar
si
toiagu-n m@na dreapt porneste spre ~mp~r~tie aureolat de
sclipirea diminetii.
llarie Chendi, Octavian Goga,
Zaharia B~rsan, cu sotiile, la o
serat~ literar~ (1909)
EXPLORAREA
TEXTULUI

1. Poezia debuteaz~ pe un ton de tain~. Comenteaz~ valorile

sti• listice ale cuvintelor noapte si clopote, deosebind sensul
deno• tativ de sensul conotativ al acestora. Mesianism -(de la Mesia, eel
2. Explic~, pe scurt, ce genereaz~ ambiguitatea enuntului: tin care s-a jertfit pentru a m~ntui omul
azi sfat de vreme lung. de urm~rile p~catului originar) in ar•
t~, exprim~ dorinta scriitorului de a
3. Interpreteaz~ ~n dou~ registre (denotativ/ conotativ) versul:
deveni purt~torul de cuv~nt al celor
Intr-un sfesnic ard pe masdou luman~ri de cear. n~p~stuiti, vestind profetic o schim•
4. Identific~ valoarea stilistic a substantivelorpean si bare in bine plasat~ intr-un viitor
c~limri. incert. Primii scriitori mesianici au
5. Exprim~-ti opinia despre punctele de suspensie dintre fost paoptistii: Alecu Russo --
versurile Cn• tarea Rom~niei, Grigore
Alexan• drescu -- Anul 1840
20 $i 21. etc. Goga poate fi considerat eel
mai valoros, dar si ultimul poet
mesianic.

. e+ex..al a a ft d
.% 4 ii+o a ta--% e•
A.. e «tut. 6i t «vi t

• "E
Explic~ sensurile diferite, ~n functie de text, pe care le
a..r we f.
6. pH
poate Wu a a.e
avea cuv~ntul carte. Stabileste-l pe cel adecvat textului de 11. Jude si jitar sunt cuvinte
fat~. care nu se mai folosesc ast~zi.
7. Precizeaz~ motivele ~ntrist~rii celor patru juzi din patru Stabi•
sate. leste coordonatele spatio-
8. O coordonat~ esential~ a poeziei lui Goga este temporale ale poeziei si
mesianismul. explic~, ~n
Explic semnificatia scrierii epistolei ~n ziua de Sf. Ilie. context, utilizarea acestor
9. Prin ce gest este ~nt~rit pl@nsoarea juzilor? cuvinte.
10. Relev~ conotatiile pe care antiteza le confer~ textului 12. Expune motivele pentru
prin opozitiile zori de ziu - noapte, ndejde fete care jitarului Radu Roat~ i se
nem@ng@iete. confer~
rolul de emisar c~tre ~mp~r~tie. le uhuks
ieu pele c.
1r 5grra• s i, 2aMi.at.
3
Se a Ft lat $
tau
pk~at
el Jui - w68l a ct at
a. tie • 4e 6; es - (-.
Vie» L n.ac ... var de feta.
de cs
le -c ct~ - e Tr &-«e..-.T«f +a,
.c? {« ·; nod Gt la#l'...
h»ca iw - ]4t4Me -.
he a ko,
v 4rl wed St val
n
vi
s le 1Co; Tu Toot»

Scrisoare a lui Octavian Goga

(1909)
 13. Comenteaz~ semnificatia pe care o sugereaz gesturile
~perso•
najelor', ~n finalul
poeziei.
14. Explic~ ~n planul denotatiei si al conotatiei versul: In
sclipirea diminetii, care rumeneste satul.
15. Identific~ alti indici ai situatiei spatio-temporale prezenti ~n
text.
16. Comenteaz~ titlul poeziei si valoarea stilistic a punctelor de
suspensie care ~l ~nsotesc.

EVALUARE CURENT
APLICATII
'
1. In multe privinte Goga este un continuator al lui Cosbuc.
Pretuirea pe care a acordat-o ~naintasului s~u se poate
observa
~n discursul de receptie rostit de Goga in sedinta
Academiei
Romane din 30 mai 1920, c~nd l-a omagiat pe Cosbuc.
Citeste acest discurs publicat ulterior m volumul Mustul
care fierbe
(1927).
2. Comenteaz~ semnificatile poeziei-testament C~rbunii:
C~rbunii cnd ti-or arde-n lar cand din ochii
vatr dejratic Vor tres~ri
In seri de ani t@rzii si goi, sc@ntei-sc@ntei, S~ stii
Tu stand la lespedea de piatr cvisul meu s~lbatic S-a
S te g@ndesti c-am ars si noi... mai aprins o dat-n ei.

ELLI E EA ] EE L E Ea
E3
1. In volumul Ne cheamp~mantul, poezia De demult...
este precedat~ de cea intitulat~ Portret. Citeste-o si stabileste
o le• g~tur~ ~ntre cele dou texte.
2. Dest~inuindu-si programul estetic al volumului Poezii (1905),
Octavian Goga, m~rturisea: Am cutreierat satul cu ochii
deschisi,
constient sfac o analiz permanent si cfiecare clip
de contact al meu cu tr~nimea e o clip de studiu, de
inter• pretare. [...] Asa cprimul volum [...] e monogafia
unui sat. Am luat toate figurile tipice ale satului si le-am
f~cut s de• fileze fnaintea mea.
G Realizeaz~ un proiect care s~ urm~resti modul ~n care poetul

L
~ni
--~~i
·-
L
LCAR
t

Coperta editie princeps (1927)

I
 Octavian Goga
compune o monografie
liric~ a satului tran•
silv~nean prin evocarea
figurilor lui
reprezentative.
Proiectul se va baza
pe urm~toarele texte:
Plugarii, Casa
noastr~, Apostolul,
Dasc~lul, D~sc~lita,
Lutarul, A murit...,
La groapa lui Laie,
C@ntece (din volumul
Poezii), si Cantorul
Cimpoi, Ion
Cr@smarul, Cosasul
(din volumul Ne
cheam
pmantul).
3. In repetate r~nduri
poezia lui Octavian Goga
exprim~ ceea ce
era demult, odinioar,
odat, ~n alte vremi.
In majoritatea
cazurilor, acestei
dep~rt~ri temporale ~i
corespunde si una
spatial~: acolo departe,
spre soare-rsare (Pe
la noi), Acolo
sus, in satul de sub
munte (Dasclul).
Realizeaz~ un proiect ~n
care s~ urm~resti cum
se contureaz~
~n poezia scriitorului
transilv~nean opozitia
spatial~ ~ntre acolo
si aici (un acolo mitic si
un aici vid) si opozitia
temporal intre
atunci si acum (un atunci
demn si un acum
dec~zut).
 ~
IV. PERIOADA INTERBELICA

Orient~ri tematice fin romanul interbelic

Perioada interbelic se constituie mntr-un cadru fertil francezi precum Andr~ Gide
pentru dezvoltarea romanului rom~nesc, at~t prin dezbaterile sau Marcel Proust, la care
teoretice, dar mai ales prin amploarea pe care o ia dezvoltarea esential~ este concentrarea
speciei. Se poate spune c~ aceste dou~ decenii au reprezentat naratorului asupra universului
momentul emancip~rii romanului. De altfel, la aparitia, mn interior, subiec• tivarea
1920, a lui Ion de Liviu Rebreanu, E. Lovinescu g~sea perspectivei si a instantelor
prilejul de a face un scurt bilant, scot~nd ~n evident narative.
putinele reusite ale genului, p~n atunci: Satirico-social in
Ciocoii... lui Filimon, sentimental fn fncerc<'irile lui
Bolintineanu, idilic si armonios stilizat, printr-o conceptie de
viat si de art n ciclul lui Duiliu Zamfirescu, eroic in
povestirile
d-lui Sadoveanu, subiectiv si psihologic in Dan si in mai
toate
fncerc<'irile din ultimul timp - adevratul roman, realist prin
metod si epic prin amploarea planului, se fixeaz in sf~rsit
prin Ion al d-lui Liviu Rebreanu. Nu e unic, desigur, nici mn
aceast privint, dar ~n incetulproces al literaturii rom@ne spre
creatia obiectiveste
nu numai un popas, ci si o realizare
definitiv.

Opinia lui Lovinescu defineste, asadar, 1920, anul aparitiei

roma• nului Ion, ca moment de maturizare a prozei rom~nesti. De
fapt, primul roman al lui Liviu Rebreanu avea s fie mai degrab~
unul de tranzitie,
c~ci din perspectiva orient~rilor tematice, prin Ion se conserv~
~nc~ ideea de univers rural, trecerea la mediul citadin produc~ndu-
se ceva mai t~rziu, prin romanele Hortensiei Papadat-Bengescu;
formula epi• c~ (perspectiva narativ~ obiectiv~) este
~ndatorat mai degrab~ secolului al XIX-lea, dec~t
experientelor literare promovate de noul roman al secolului al
XX-lea.
O adev~rat sincronizare a prozei interbelice cu literatura
euro• pean~ avea s~ se produc~ totusi ~n deceniul trei prin
romanele scrise de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil
Petrescu, Mircea Eliade, M. Blecher si Anton Holban. Teme noi
precum intelectualul si con• ditia sa, lumea burghez~ v~zut~ din
unghiul unor vicii sau tare biologice ori din perspectiva
comportamentului snob, experiente de cunoastere si asumarea
acestora, inclusiv experienta r~zboiului sau cea erotic v~zut~
dintr-o perspectiv~ absolut~, probleme ale reali• z~rii existentei
fiintei umane prin cunoastere si tr~ire, devin parte din peisajul
prozei interbelice rom~nesti. Modelul epic si dezba• terile
teoretice se realizeaz~ av~nd ca puncte de referint~ autori
 Andr~ Gide (1869-1951), ro• manicier, critic, memorialist si eseist realitate obiectiv dincolo de orice
francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatur~ 1in 1947. Este auto• dubiu -- lumea snobilor bucuresteni
rul unor scrieri precum Falsifica• torii de bani in care expune idei imbog~titi -, este mult mai compli•
despre romanul modern, Prometeu r~u ~nl~ntuit sau Pivnitele Vatica• cat~, prin aparitia unor fiinte mar•
- nului. O oper~ major~ o constituie cate de dualitate, de conflicte
Jurnalul care dezbate probleme ale intelectualului primei jum~t~ti a intre
veacului al XX-lea, nevoia unei tr~iri autentice a vietii. un suflet virtual si unul real.
Marcel Proust (1871-1922), Este
este autorul unui roman celebru, In c~utarea timpului pierdut, o autoarea ciclului de romane
oglind~ interioar~ a burgheziei in ultima ei faz~, aceea decadent~ -• despre
faza mondenit~tii si a snobismului. Dintre autorii rom~ni, Hortensia familia Hallipa (Fecioarele desple•
Papadat-Bengescu pare a fi eel mai mult influentat~, in ceea ce priveste tite, Concert din muzic~ de
substanta romanelor sale, de opera lui Marcel Proust. Noutatea narativ~ Bach, Drumul ascuns).
a prozei sale o constituie narato• rul-personaj, naratorul-actor si ana• Anton Holban (1902-1937),
liza psihologic~ infinitezimal~. autorul unor proze precum O
Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955), prin scrierile sale face moarte care nu dovedeste nimic,
tranzitia dinspre romanul obiectiv si de observatie, c~tre romanul su• Parada dasc~lilor, loana. Holban
biectiv, prin prezenta unor persona• je-reflectori, al~turi de un narator este un scriitor modern, care se
auctorial obiectiv. Lumea Hortensiei Papadat-Bengescu, desi are o remarc~ prin autenticitate si tehnica
analizei psihologice.
M. Blec her (1909-1938),
este un prozator care converteste In acelasi timp ~ns~, proza traditional nu dispare ~n epoc~,
un ac• cident clinic personal iar temele rurale specifice acestei directii continu~ s~ fascineze
(autorul se va imboln~vi si va muri un scriitor precum Mihail Sadoveanu (Baltagul, de exemplu,
de tuberculoz~) in experient~ publicat fn 1930, este un roman rural si mitic, traditional si
ontologic~, ridic~nd sentimentul la
viziune, fizio/ogia la filozofie (Radu obiectiv fn acelasi timp); ~n cazul lui G. C~linescu, critic si
G. Teposu). Cele mai cunoscute istoric literar de marc, desi sursa de inspiratie este lumea
opere ale sale sunt in• t~mpl~ri urban, el continu s~ experimenteze cu Enigma Otiliei romanul
din irealitatea imediat, Inimi obiectiv, este adev~rat, cu unele elemente de modernitate si de
cicatrizate si Vizuina lumi• nat~. complexitate a tipologiilor. De altfel, Rebreanu ~nsusi va continua
Personaj-reflector -- s~ scrie romane obiective si rurale (R~scoala, 1933), chiar dac~
instant~ narativ~ care mediaz~ prin P~durea spa@nzuratilor (1922) va adopta ca metod analiza
~ntre nara• torul obiectiv, psihologic~, ~n locul naratiunii traditionale.
impersonal si perso• najul-narator. Dar emanciparea prozei interbelice nu se va produce doar la
Apare pentru prima dat~ ~n opera
nivel tematic, ~n sensul inspiratiei de factur~ citadin~, ci mai ales la
lui Henry James (pro• zator
american stabilit in Marea Bri• nivelul viziunii - prin relativizarea, ~n primul rand, a
tanie, 1843-1916), iar in literatura perspectivelor narative -sau prin modificarea tipului de
roman, la Hortensia Papadat-Ben• compozitie, formula jurnalului, de exemplu, gener~nd un nou tip
gescu prin prezenta unor personaje de literatur~, literatura
ca Mini sau Nory. Personajul-reflec•
tor face trecerea ctre romanul su•
autenticittii. Asa se face c apar si tehnici narative
biectiv, a c~rui substant~ o consti• adecvate,
tuie investigatia universului interior. precum analiza ori introspectia, favorizat~ de monologul
interior,
Sincronism -- concept opuse naratiunii traditionale, obiective. Un exemplu ~l constituie
folosit de E. Lovinescu, prin care proza lui Camil Petrescu, a dosarelor de existent, prin Patul lui
criticul
Procust in special, sau romanele Hortensiei Papadat-Bengescu
sustinea c fiecare veac ~si are
un care, desi p~streaz~ instanta naratorului obiectiv, o relativizeaz~
spirit al su, o caracteristic~. prin prezenta unor personaje-reflector.
Astfel,
veacul al XX-lea este al sincro•
nismului, ceea ce presupune c~
fenomenele literare se dezvolt~,
prin imitare, prin preluare·rapid~ a
inovatiilor din alte culturi.
I
 Romanul psihologic

I EI HJ LI T EE E [ E3 H
1. Clasific~ romanele studiate ~n anii anteriori ~n functie de ur•
m~toarele criterii: traditional, obiectiv, modern, subiectiv. Ai
~n vedere si perspectiva narativ~, viziunea, tema,
problematica si tehnicile narative.
2. Prezint~ pe scurt un roman despre Primul R~zboi Mondial din
literatura roman sau universal~, pe care l-ai citit. Explic~
de ce l-ai recomanda/ nu l-ai recomanda si altor colegi spre
lec• tur~.
3. Discutati despre titlul Ultima noapte de dragoste, ~nt~ia noapte
de r~zboi. Inainte de a fi citit romanul, v-a st~rnit curiozitatea?
Motivati.

ULTIMA NOAPTE DE
DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE
DE RAZBOI Camil Petrescu (1894-1957),
prozator, dramaturg, poet si
de Camil Petrescu eseist. Se naste la Bucuresti.
Termin~ clasele primare la o scoal~
din Obor si continu~ studiile la
PUNCTE DE REPER Liceul ~Sf. Sava", apoi la Liceul
~Gh. Lazar", unde manifest~
Intr-un articol din anul 1927, publicat ~n revista Viata literar, veleit~ti poetice. Urmeaz~
intitulat De ce nu avem roman, prozatorul care ~nc~ nu devenise el cursurile Facult~tii de Litere si
Filozofie din Bucuresti.
~nsusi romancier, scria: Cu eroi care mn@nc trei sptm@ni In anul 1914, debuteaz~ la re•
cinci msline, care fumeaz~ doi ani o tigar, cu c@rciuma din vista Facla, condus~ de N.D. Cocea,
targusorul de munte si gospodria cu trei cotete a dasclului din sub pseudonimul Raul D. in timpul
Moldova nu se poate face roman si nici mcar literatur. Primului R~zboi Mondial, isi ~ntreru•
pe studiile si pleac~ pe front ca vo•
Literatura presupune fireste probleme de constiint. Trebuie luntar; lupt~ in prima linie, este r~nit
s~ ai deci ca mediu o societate ~n care problemele de si 1si pierde partial auzul. Cade
constiint sunt posibile. [...] Eroul de roman presupune un pri• zonier si e considerat mort. Se
zbucium interior, lealitate, convingere profund, un simt al in• toarce din prizonierat in 1918,
rspunderii dincolo de contingentele obisnuite. iar experienta tr~it~ in r~zboi o va
folo• si ulterior in scrierile sale.
Epica viitorului nu poate fi dec~t subiectiv~ si psihologic~, Dup~ demobilizare, isi ia licen•
crescut~ din ardere intelectual~. O asemenea existent~ presupune ta in filozofie (1919), una din pasiu•
constiinta unei diferentieri psihice structurale fat~ de tr~irile indi• nile sale. Acum redacteaza primele
piese de teatru: Jocul ielelor si
vidului comun, o luciditate a observatiei iesit~ din comun si tocmai Act
de aceea generatoare de conflicte interioare si drame puternice. Este venetian. O vreme se mut~ la Timi•
ceea ce se ~nt~mpl cu eroii romanelor lui Camil Petrescu, obsedati $oara, unde este profesor si face
cum sunt de idei, insii ,jocul ideilor" devine pentru ei jocul gazet~rie. Aici igi definitiveaz~ volu•
mul Versuri (care va aprea
ielelor. 1n
Cat luciditate, at@ta existentsi deci at@ta dram, m~rturiseste un 1923) $i drama Suflete tari
personaj din drama Jocul ielelor. Jocul ideilor este jocul ielelor va (pre•
fi si mottoul unicului s~u volum de poezii, care contine si aceste miera va avea loc in 1925).
 Reintors la Bucuresti, frecven•
teaza cu regularitate ce naclul literar
Sbur~torul, condus de criticul E.
Lovi• nescu. Se impune rapid ca
scriitor, dar se va disocia treptat de
Lovinescu, de care mai t~rziu se
va desp~rti
public, prin tip~rirea pamfletului
Eu•
gen Lovinescu sub zodia
senin~t~tii imperturbabile. Foarte
activ, public~ la majoritatea
revistelor literare im• portante ale
perioadei interbelice. Intemeiaz~ si
conduce revista S~p• t~m~na
muncii intelectuale si artisti• ce,
unde sustine teoria noocratiei
necesare, potrivit c~reia
intelectua• litatea este singura care
poate con• duce statul.
Anul 1930 ii aduce reputatia
prin aparitia romanului Ultima
noapte de dragoste, ~nt~ia
noapte de r~zboi, in parte inspirat
din experi• enta r~zboiului. Trei ani
mai t~rziu Ti apare un alt roman,
Patul lui Procust, prin care se
impune defi• nitiv ca autor modern.
Tot mai preo• cupat de filozofie, se
hot~r~ste s~ p~r~seasc
beletristica si ~si dedic~ o bun~
parte a timpului elabor~rii unui
sistem filozofic personal -•
~substantialismul". Este redactor-sef
al Revistei Fundatiilor Regale,
unde public~ studiul Noua
structur si opera lui Marcel
Proust, prin care
isi expune conceptiile estetice cu
privire la roman. In 1938 obtine titlul
de doctor in filozofie.
Dup~ al Doilea R~zboi Mondial,
public o editie definitiv~ a drama•
turgiei sale si scrie (f~r~ a-l termina)
romanul istoric Un om intre
oameni, incerc~nd s~ evite, pe cat
se poate, cliseele unei perioade
nefaste pentru literatur~. Se stinge
din viat~ l~sand neterminate
numeroase proiecte.
versuri-autoportret: Eu sunt dintre acei/ Cu ochi halucinati si
mistuiti l~untric/ Cu sufletul m~rit/ C~ci am vzut idei.
Stefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului
Ultima
noapte de dragoste, ~nt@ia noapte de r~boi, este unul dintre acesti
eroi mistuiti l~untric, dominati de un adev~rat demon al
introspectiei. Student la Filozofie, s~rac, ~ndr~gostit de o coleg~ de
universitate, se trezeste peste noapte milionar, mostenind, spre
surpriza nepl~cut~ a familiei, cea mai mare parte a averii unui
avar si mizantrop unchi Tache. Independenta material~ nu-i
asigur~ ~ns~ nici pe departe linistea necesar cufund~rii ~n
lumea ideilor. Experientei dureroase a descoperirii
incompatibilit~tii dintre el si sotia sa i se adaug~ cea a r~zboiului
pe care o tr~ieste cu intensa si dezam~gita luciditate a omului care,
f~r s~ reuseasc~, vrea s-i desluseasc~ mecanismul l~untric. Tot
ce se petrece ~n roman trece, asadar, prin filtrul sensibili• t~tii
eroului chinuit de presentimentul cunoasterii limitate a lucrurilor
asupra c~rora zadarnic ~si fixeaz~ privirea.
Asa cum arat~ si titlul, romanul, scris la persoana int~i,
este
compus din dou~ p~rti: o poveste a unei iubiri ratate si un jurnal
pe front, totul unit prin prezenta unei singure perspective, cea a
eroului principal, spirit atent ~ntors spre sine, analiz~ndu-se ~n
aceste dou~ ipostaze esentiale ale existentei, iubirea si r~zboiul.
Suntem martorii unui eec repetat ~n planul cunoasterii, o
confruntare pe dou~ fron• turi, al dragostei si al mortii din care
eroul iese de fiecare dat~ in• vins. Natur~ reflexiv~ de intelectual,
el nu tr~ieste dec~t pentru a g~ndi si a analiza.
Punctul de plecare ~l constituie o discutie oarecare despre dra•
gostea si r~spunderea reciproc~ a b~rbatului si a femeii, la
popot~,
~n zilele premerg~toare intr~rii Rom~niei ~n r~zboi, vara anului
~ni
1916, la care particip~ un num~r de ofiteri concentrati pe linia de
frontier~ din apropiere de C~mpulung, deasupra Dambovicioarei,
in munti. Izbucnirea violent~ a eroului, a c~rei identitate nu o
cunoastem inc~ in acest moment, declanseaz~, de fapt, ~ntreaga
,poveste".
Prin noua formula epic~ pe care o impune, romanul devine
astfel monografia unor idei sau a unor pasiuni. Patima
personajului este s~ inteleag. Este ~ns o contradictie ~ntre
dorint~ si propriile sale p~reri. Stefan ~i explic~ sotiei sale c~
esenta filozofiei, asa cum se deduce din Kant, este c~ nu putem
sti niciodat adevrul. Dar tocmai aceast~ atractie spre
contemplarea imposibiluluijoc al ielelor fl va duce la distrugere.
Patima lui de a ~ntelege totul evolueaz~ monstruos si este
interesant cum nicio experient anterioar~ nu-l face mai
~ntelept. Asemeni lui Midas, cel ce fusese pedepsit de zei s~
transforme in aur orice ar fi atins, el preface in efort disperat de
~ntelegere absolut~ tot ce il ~nconjoar~. Inprimele pagini crezuse
a
fi singurul care ~ntelege sufleteasc a omului care influentase prin incomparabila lui
misterul feminin. Dup~ surpriza danie
testamen• tului l~sat de unchiul intreg destinul vietii mele. Reputatia de imens rutate,
Tache, m~rturiseste el, intoleranta intelectual nu puteau fi dec~t rezultatul
mncepusem s caut din scrisori necontenitelor sale
si amintirile altora s~-mi ~nfr~ngeri de pe c~mpul ~ntelegerii. Continua descoperire a
reconstitui intrebtoarea fiint falsului
din g~ndire - ~mi descopeream nevasta cu o uimire dureroas nimic din psihologia
-• departe de a constitui un pas necesar spre ~ntelepciune, este dragostei. Folositi un
doar o treapt~ c~tre momentul inevitabil al autodistrugerii, material nediferentiat.
desfiintarea mea ca personalitate. Dac as fi spus asta ca
opinie obiectiv~, oamenii
ar fi accep• tat-o, poate, dar
era in tonul meu, in
I. Un roman despre iubirea absolut ostentatia neologismelor, o
nuantdejignire si dispret,
C~pitanul Dimiu, comandantul batalionului, un soi de inc~t toti m-au privit mirati,
flcu ardelean, fr~ s~fie din Ardeal, voinic, cu mustata nedeprinsi cu atitudini at@t de
b~laie, regulat ca insigna de pe sapca cheferist, ceva mai putin militresti, iar
mare ins, aprobfr cpitanul Corabu, int~r•
codire hot~r@rea tat, dar st~p@nindu-se, s-a
juratilor... intors spre mine cu unfel de
- Domnule, nevasta trebuie sfie nevastsi casa, cas. micsolem• nitate acr~ de
Dac-i arde de altele, s~ nu se mrite. Ai copii, ai necazuri, magistrat.
muncesti ca un cine si ea s-sifac~ de cap?... Ei, asta nu... - Cum, domnule, dac o
Dac~ eramjurat, si eu fl achitam. femeie zice: ,nu mai vreau',
C~pitanul Dimiu e un conformist. Int@rziat mult in grad, dum•
om cu rosturi gospodresti, nu si-ar permite spoarte la vrsta
lui chipiu frantuzesc, moale, turtit, asa cum poart cpitanii
tineri, ci a rmas
la modelul ~Regele Carol I", inalt, rigid, ca de carton (c asa
si era), tesit la spate numai.
Mai surprinztor prea c opinia contrar~ era sustinut de
ctre cpitanul Corabu, t@nr si crunt ofiter, cu scoal
german,
justitiar nemnduplecabil, ,spaima
regimentului"
- Cu ce drept s ucizi o femeie care nu te mai iubeste?
N-ai dec@t s te desparti. Dragostea-i frumoas tocmai
pentru c nu
poate cunoaste nicio silnicie. E preferint sincer. Nu poti
s-mi impui s te iubesc cu sila.
C~pitanul Floroiu, putintel, delicat si cu fata blond-sters,
~mbtr@nit inainte de vreme, era de aceeasi
prere.
- Cum poti s ai cruzimea s siluiesti sufletul unei
femei? Dreptul la dragoste e sfa@nt, domnule... Da, da... si aici
lungea mult, cu capul mntors a necaz, ~n profil, pe cei doi
,a''. Iti spun eu... oric@nd... uneifemei trebuie s~-ifie ingduit
s~-si cautefericirea. [...] Discutia dumneavoastr e
copilroassiprimar. Nu cunoasteti
neata zici: ,ba da, s vrei?"
Hi?
- Dac~ e vorba de o simpl ~mpreunare, da... are drept Memorie involuntar~ --
szic: nu mai vreau... dar iubirea e altceva. Iar dac nu stiti reac• tualizarea in constiint~ a
ce e, puteti, cu notiunile dumneavoastr cumprate si vandute cu amintirii, prin declansarea
toptanul: ,asa am auzit... asa vand'' s dezbateti toat viata, c spontan~ a unui proces de
asociatii senzoriale. Pre• zentarea
tot nu ajungeti la evenimentelor in deriva fluxului
nimic. Si privindu-i dispretuitor: ~Discutati mai bine de ceea ce memoriei involuntare este una
v dintre nout~tile romanului din
pricepeti". secolul XX, pe care a impus-o
[...] Marcel Proust. Pe urmele scriitorului
fran• cez, Camil Petrescu ~si
construieste romanele pe miscarea
liber~ a me• moriei involuntare.
Parantez~ -- un element
esen• tial in constructia romanelor lui
Camil Petrescu, in direct~ leg~tur~
cu me• moria involuntar~. In mod
simplu voi
l~sa s se desf~soare fluxul
amintiri•
lor. Dar dac~ tocmai c~nd
povestesc o int~mplare, imi aduc
aminte, por• nind de la un cuv~nt,
de o alt~ int~m• plare? Nu-i nimic,
tac un soi de paran•
tez si povestesc toat~
int~mplarea intercalat. Dar dac~
imi stric~ fraza? N-are nicio
important~. Dac imi lun• geste
aliniatul? Nu-i nimic, nici dac
digresiunea dureaz~ o pagin~-
dou~,
30 ori 150. (Camil Petrescu,
Noua
structur~ si opera lui Marcel
Proust)

€AMIL
PETALCU

hn viata de zi cu zi, numele
noastre de familie sunt hot~rte de
int~mplare, iar cele de botez,
de
p~rinti. In niciunul dintre
aceste
cazuri ele nu pot fi controlate.
(In
acele cazuri in care exist~ totusi
un asemenea control, ca atunci
c~nd ne schimbm numele din
motive profesiona/e, criteriile
care orien• teaz~ alegerea sunt
cvasiliterare.) In felul acesta, nu
ne asteptm s~ descoperim
vreo corespondent~ ntre numele
unei persoane si felul ei de a fi,
iar dac~ totusi o aseme• nea
corespondent exist si ne fra•
peaz, avem sentimentul c ~ntr-
un
mod bizar arta a violat teritoriul
vietii
rea/e. Cu toate acestea, in /umea
fictiunii personajele se inf~tiseaz~
mintii artistului si acesta aidoma lui
Adam, trebuie s~ le numeasc~.
Ro• mancierii r~spund acestei
mndatoriri in mai mu/te feluri: unii
se delectea•
z cu posibilit~tile numelor
simbo•
lice, in timp ce altii caut~ s~ impru•
mute numelor o discret~
banalitate. Ins~ chiar si in acest al
doilea caz a
avut loc un proces de selectie,
dintr-o infinitate de posibilit~ti fiind
aleas~ una, iar singurul argument
al acestei ultime a/egeri este de
fac• tur~ estetic~.
(David
Lodge,
Limbajul
romanului)
Dedicatie a autorului
pentru poetul Ion Barbu
(1930)
- O iubire mare e mai cur~nd un proces de autosugestie...
I
Trebuie timp si trebuie complicitate pentruformarea ei. De cele
mai
multe ori te obisnuiesti greu, la inceput, s-ti placfemeia f~r
de
care mai t@rziu nu mai poti tr~i. lubesti inti din mil,
din
~ndatorire, din duiosie, iubesti pentru cstii c asta o face
fericit,
~ti repeti c nu e loial s-o jignesti, s mnseli at@ta mncredere. Pe
urm~ te obisnuiesti cu surii.sul si vocea ei, asa cum te
obisnuiesti c-un peisaj. Si treptat ~ti trebuieste prezenta ei
zilnic. In~busi in tine mugurii oricror altor prietenii si iubiri.
Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si
preferintele ei. Vrei succese ca s ai
sur@sul ei. Psihologia arat c au o tendint de stabilizare
st~rile
sufletesti repetate si c, mentinute cu voint, duc la o
adev~rat
nevroz~! Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la
~nceput, patologic pe urm.
(La Piatra Craiului, ~n munte)
EXPLORAREA TEXTULUI
1. In acest debut de roman perspectiva narativ~ este ~nc
ex• terioar~. Eroul este doar o ~voce'' care comenteaz~ ceea
ce ve• de, oferind sporadic informatii sumare despre sine.
Cititorul nu are ins~ acces dec~t la aceast~ perspectiv~,
fiindc autorul, afirm~ criticul Nicolae Manolescu, lipsit
de vechile privilegii,
face un fel de figuratie ~n propriul roman. Observ~ c ~n
acest
moment afl~m r~nd pe rand cine sunt protagonistii scenei,
dar nu stim ~nc~ nimic concret despre narator. Indic,
pentru fie• care personaj din aceast~ secvent~, c~te o
tr~s~tur~ pe care o consideri a fi dominant~.
2.
3.
Voi scrie p~n~ la 25 de ani ver•
suri, pentru c este vremea Cuvintele c~pitanului Corabu ofer~ prima oar~ ~vocii"o
iluziilor iden• titate: sublocotenent Gheorghidiu. Aceast~ lips~ de
si a versurilor; voi scrie intre 25-35
4. grab ~n comunicarea numelui unora dintre personaje se va
de ani teatru, pentru c~ teatrul dovedi a fi una dintre tr~s~turile prozei lui Camil Petrescu.
cere Vom constata c~ si numele sotiei, Ela, este rostit o singur~
$si o oarecare experient~ si o dat~, spre jum~• tatea romanului, in capitolul Asta-i rochia
anu•
mit~ vibratie nervoas~; voi scrie a/bastrd. Uneori, numele vor fi ~nlocuite ins~ cu o simpl~
~ntre initial, doamna T, D, G, c~ci acestea nu au, ~n fond, pentru
35-40 de ani romane, pentru c~ cititor nicio relevant fin incercarea de a descifra sufletul
ro• manele cer o bogat~ personajului, singura proble• m~ cu adev~rat important~
experient a vietii si o anumit~
maturitate expre• fiind observatia vietii lui interioare. Precizeaz~ imprejur~rile
siv~. Si abia la 40 de ani m~voi prezentei lui Stefan Gheorghidiu La
in• Piatra Craiului, in munte si contextul ~n care au loc
toarce la discutiile
fi/ozofie.
(Camil Petrescu) de mai sus. G~seste o explicatie reactiei sale neobisnuite.
Rememoreaz~ principalele evenimente care compun cei
doi ani si jum~tate ai povestii de iubire dintre Stefan si
sotia sa. Identific~, ~n capitolul urm~tor, Diagonalele unui
testament, momentul c~nd apare prima ~fisur~" ~n
imaginea pan atunci perfect~ a fiintei iubite, din mintea lui
Gheorghidiu; pentru a-ti usura c~utarea, tine seama si de
urm~torul extras: Aceast integrare a nevestei mele in
seria celorlalte femei mi-era de neindurat. Stiam cpentru
ea n-au absolut nicio important

I asemenea fleacuri, c~ datoritfrumusetii ei ar fi putut de viatsi de moarte,

avea o viat oricat de luxoas si c a preferat totusi viata unul asupra celuilalt.
al~turi de mine. O vedeam f~c~nd sacrificii pentru mine,
nu prsin•
du-mpentru o pereche de
ciorapi. In cele trei zile, cat am
5. P~rerea lui Stefan Gheorghidiu despre dragoste este de stat la Odobesti, am fost ca si
natur~ s~ defineasc~ notiunea de ~iubire absolut~. bolna, cu toate cpream
Selecteaz~, din text, caracteristicile acestui fel de iubire, uneori de o veselie excesiv.
retin~nd si rolul pe care luciditatea ~l are ~ntr-o asemenea Imi descopeream nevasta cu o
situatie. uimire dureroas. Sunt cazuri
6. Confruntarealui Gheorghidiu cu iubirea ~si g~seste unul c@nd expertii, mntr-un tablou
dintre motive in chiar structura interioar~ a personajului. vechi, dup felurite sp~l~turi,
Eroii lui Camil Petrescu, inclusiv cei din teatru, sunt descoper, sub un peisaj
fiinte care ~si raporteaz~ existenta la planul constiintei, la banal, o madonde vreun mare
ceea ce s-ar numi ideile absolute, sunt suflete tari - de pictor al Renasterii. Printr-o
aceea, fr~m~nt~rile lor se constituie ~n adev~rate drame ironie dureroas~, eu
generate de jocul ielelorl al ideilor. Discutati ideile descopeream acum, treptat,
continute de aceste fragmente. Ce sem• nificatie au ele ~n sub o madon crezut
monografia nasterii si stingerii unei mari iu• biri. Aveti ~n autentic, originalul: un
vedere si alte l~muriri ~teoretice' ale personajului cu privire peisaj si un cap str~in si
la dragoste, inclusiv afirmatia: Acei care se iubesc au drept
vulgar. Ei doi, oricum se formau grupurile, erau nedesprtiti. De Romancierul e mai int~i
altfel, erau si cei care-si impuneau, cu autoritate parc acceptat un om omniprezent, omniscient.
de toti, initiativele. Vizite ~n ~mprejurimi, plimb~ri, sporturi Case• le par pentru el f~r~
coperisuri, dis• tantele nu exist,
sijocuri ~n vie. Ba, de multe ori, dispreau singuri si sefaceau dep~rtarea in vreme de asemeni
asteptati. Asa, a doua zi, au venit nu. in limp ce pune s~-ti
la masdupce toat lumea se asezase. Se stia c numaipe ei ~i vorbeasc~ un personaj, el ~ti
as• spune in acelasi aliniat, unde se
teptam, deci situatia mea era dintre cele mai ridicule, cci g~sesc si celelalte personaje, ce
fac, ce g~ndesc exact, ce
int@rzie•
n~zuiesc,
rea lor, desi nu era poate din pricincse g~seau am@ndoi ce r~spuns pl~nuiesc. [...] Ca s
ascunsi evit
fn vreo camer, se preta totusi la cele mai dezagreabile sugestii. asemenea grave contradictii, ca
s~
Ii evit arbitrariul de a pretinde c~
rezervasem locul din dreapta mea, dar m-a deprimat c nimeni ghi• cesc ce se int~mpl~ in
n-a ocupat locul care trebuia s~ fie fn dreapta ei... Era un cugetele oa• menilor, nu e dect o
singur solu•
Jel de oficializare a situatiei, care ~mi ~nnegrea sufletul. M tie: s~ nu descriu dect ceea ce
intrebam dac ea nu-si d seama de aceast realitate, dacnu v~d, ceea ce aud, ceea ce
simte piedestalul de ridicul pe care m suia... Cand au venit inregistreaz~ simturile mele, ceea
(ea foarte afectat si surztoare), priviti cu capetele ce g~ndesc eu... Asta-i singura
realitate pe care o pot povesti...
mntoarse de ctre toat lumea, a tinut s~ m~ m@ng@ie pe obraji.
Dar asta-i realitatea constiintei
Nu stiu dac a f~cut-o numai pentru c~ se stia vinovat sau dac~ mele, continutul meu psiho/ogic...
logica ei nu a vrut cumva s creeze si un soi de echilibru cu Din mine ~nsumi, eu nu pot iesi...
m@ng@ierile pe care le distribuise. Orice as face, eu nu pot s~
descriu dec~t propriile mele sen•
Masa mnssi a fost un nou prilej de chinuri. A luat,
zatii, propriile mete imagini. Eu nu
binemnteles, iar din farfuria lui, i-a turnat din paharul ei, pot vorbi onest dec~t la persoana
c~nd el a cerut int~i.
(Camil Petrescu, Noua
structur
si opera lui Marcel Proust)

In constitutia prezentului, ca
atare, fin fluxul constiintei mele, in
acea curgere de g~nduri, indoieli,
imagini, nzuinte, afirmatii, negri
ab• solute intr~ si amintirile. [...]
Amin• tirile fac parte din f/uxu/
duratei, dar nu amintirile voluntare,
abstrase, ci numai cele involuntare.
(Camil Petrescu, Noua
structur~
si opera lui Marcel Proust)
 servitorului s-i dea vin. Incercam s-nnod convorbiri cu o
vecin destul de frumoas din st@nga mea. As fi izbutit poate s
creez un fel de vitrin de amor-propriu pentru salvarea situatiei,
dar mi-era totul indiferent, cci eu stiam c aici nu e vorba de o
preferintsau de un joc de o clip, ci de toat dragostea mea, de
un trecut cald si luminos de doi ani, de o desfigurare iremediabil.
Eram deci trist, cu toat truda de a surade. Orchestra, angajat
de gazda noastr~ pentru tot timpul cat vom sta acolo, a c@ntat un
vals-boston, din cele scrise pentru cerintele modei si clipei, dar
cu adevrat frumos. Nevast-mea si el l-au cerut de repetate ori,
iar eu, care aveam de
asemeni cu ea romanta noastr preferat, am bnuit c~ l
vor repeta, pentru c c
le place (pentru e asociat cu o plcere
intens
a lor) sictl vorface unfel de ,memento'al acestei iubiri ~n
viitor. Un c@ntec din acela pe care, chiar cand dragostea s-a
sf@rsit, amantii nu-l pot asculta fr s~ simt cpojghita de
pe cicatricea
sufletului se rupe ~ncet. Eram se vede at@t de palid, c~ o
vecindin fata mea m-a ~ntrebat, sur@zand sters: ,Esti gelos?''
Am rspuns cu alt suras gr~bit: ~A, de ce? asa
glumescfemeile''... ca s~ art cnu sufr, cci am inteles
caici mai erau si alti b~rbati in situatia mea,
ba aproape toti, dar niciunul nu suferea, si din cauza asta nu
erau ridiculi, pe cand eu singurf~ceam sfort~ri nereusite ca s
art c
nu dau importantnepl~cutei int@mpl~ri.
[...J
Era soarele sus, c@nd ne-am gsit fn odaia cu pat larg
si
sczut, cu perdele de panz~ de cas si borangic, cu
fotografii strine, cu crti, in care panglici erau rmase acolo
unde se oprise atentia altora - si cu sticle de parfum si apde
colonie pe masa de toalet, g~tit cu oglinda legnat~, incepute
de alte maini.
N-am putut sf~rsi dezbrcatul, dar cum nici nu vream
sdiscut cu ea ,academic', i-am spus cu o voce de mort:
- Ascult, dragfat, sper c~ niciodat~ fn viata mea nu
voi mai trece prin clipele prin care am trecut ieri si azi.
M-a privit cu ochii mari albastri.
- Nu inteleg, ce vrei sspui? [...]
- Ai fost tot timpul impreun cu acel domn, ai dansat
aproape numai cu el.
A ras indulgent
(ea).
- Ei bine, dragul meu, dar asta efiresc atunci cand vii cu
cineva pe drum fntr-o excursie ca asta... Toatefemeile aufacut
grupuri. Se creeaz~ inevitabile izol~ri. Nu poti fi familiar~ cu
toat lumea si
atunci se pare c esti numai cu unii. Pe urm, el e un bun
dansator...
toate femeile din lume danseaz,
cred.
- Da... ins nu numai cu un singur partener.
 - Dar bine, aici nu e bal. Am venit impreunpe drum.
- Nu... nu... afost un adev~rat scandal. Toat lumea v-a
privit.
- Ce scandal? Ti s-a prut tie. Nu ai vzut c - ti-am
spus •
toate femeile fac la fel? Asa sunt petrecerile astea. Odat
acas,
niciuna nu se mai gandeste apoi la cunostintele si ~ntampl~rile
de aici. Ai s vezi c nici tu nu ai s te recunosti cu toat~
lumea de aici... Esti de-o sensibilitate imposibil.
(E totfilozofie)
afirmatia Elei: Esti de-o
EXPLORAREA TEXTULUI sensi• bilitate imposibil~.
4. S~ retinem totusi c~ abia
1. E totfilozofie, cel de-al treilea capitol al romanului, ~n capitolul urm~tor,
dezv~luie, p~str~ndu-se aceeasi perspectiv~ narativ~ Asta-i rochia albastr,
subiectiv~, expe• rienta iubirii si geloziei Gheorghidiu ~si numete
protagonistului. Sunt aici prezente c~teva evenimente sotia pentru prima oar~
semnificative pentru revelatiile pe care personajul le (si singura, ~n ~ntregul
are in leg~tur~ cu Ela. Este vorba mai int~i de roman!) Ela, dup~ ce
momentul ~n care Gheorghidiu sustine o lucrare de p~n~ atunci ~i spusese
seminar despre filozofia lui Kant, apreciat de doarfatdrag si
participanti, ceea ce o impresioneaz pe Ela, dar si de nevast-mea. Care crezi
~nt~mplarea care va aduce o c~ este semnificatia
prim~ si profund~ tulburare ~n viata cuplului, excursia de la schimb~rii formei de
Odobesti, c~nd Stefan descoper~ cu uimire dureroas ~n sotia adresare?
lui o femeie monden~, capabil~ de cochet~rie si de 5. Excursia la Odobesti
frivolitate. Perspectiva este sustinut~ de aceeasi relatare este un moment de
la persoana I a personajului-narator,. iar monologul intens~ suferint~ pentru
devine principal~ modali• tate de sondare a tr~irilor Stefan Gheorghidiu. Crezi
sufletesti. Relatarea mnt~mpl~rilor excursiei de la c~ gelozia sa are o
Odobesti este precedat~ de capitolul Diagona• lele unui motivatie real~, este doar
testament, care aduce ~n prim-plan problema moste• nirii ~nc~ o dovad~ a
unchiului Tache. Romanul are astfel o structur~ dual~: un imposibilit~tii de a
plan epic obiectiv, social, realizat prin intermediul unor p~trunde ~n sufletul celui
scene de l~ng~ tine sau tr~deaz~
si secvente care surprind tipologii realiste, unele de poate o pl~cere a sufe•
proveni• ent~ balzacian~, precum arivistul sau avarul, si rintei? Evident c~ pot fi
altul subiectiv, prin intermediul c~ruia se dezvolt~ o luate ~n calcul si alte
problematic~ individual~, general-uman~, specific~ motive. Justific~-ti
romanului modern. Stabileste o leg~• tur~ ~ntre cele dou~ r~spunsul cu referiri
secvente, a mostenirii si a excursiei, pre• cum si concrete la text.
consecintele pe care mostenirea o are asupra cuplului. 6. O tr~s~tur~ nu doar a lui
2. Enumer~ motivele care genereaz~ suferinta lui Stefan
Stefan Gheorghidiu, ci si
Gheorghidiu
a majorit~tii eroilor lui
~n secventa excursiei de la Odobesti. Cum explici aceast~ sufe•
Camil Petrescu o
rin
constituie luciditatea. De
t~
altfel, una dintre femeile
?
3. G~seste o justificare faptului c~ discutia dintre Ela si din ~band~" ii reproseaz~
Stefan, dup~ sosirea de la Odobesti, se termin~ confuz, protagonistului tocmai
b~rbatul ne• put~nd g~si motive suficient de clare pentru excesul de luciditate.
un eventual divort. Argumenteaz~ ~n acest context Acestui repros,
Gheorghidiu ~i r~spunde:
 Autenticitate -- termen in direc• t~ leg~tur~ cu anticalofilia, care
se refer~ la incercarea artistului de a identifica actul creatiei cu
experienta de viat~ a scriitorului. Se naste astfel o literatur~ a
sincerit~tii absolute, care pune pe primul plan confesiu• nea, iar ca
formula literar~, impune jurnalul. Intr-un dialog din romanul Patul
lui Procust, autorul ii spune doamnei T: Arta n-are de-a face cu
ortografia... Scrisul corect e p~inea profesorilor de limba rom~n~.
Nu e obligatoriu dec~t pentru cei ce nu sunt scriitori... Marii
creatori sunt mai abundenti in greseli de orto• grafie dect
bancherii. Eminescu a scris mai putin ortografic dec~t oricare
dintre poetii care I-au urrnat si l-au imitat... E indreptat, c~nd e
tip~rit, de editorii lui critici. Ortogra• fia o poate cunoaste orice elev
pre• miant in clasa a cincea de liceu. (...] Stilul frumos, doamn~, e
opus artei. [...] Un scriitor este eel care exprim in scris cu o
liminar~ sinceritate
ceea ce a simtit, ceea ce a gndit, . ceea ce i s-a int~mplat in viat,
lui
si celor pe care i-a cunoscut, sau
chiar obiectelor ne~nsufletite. F~r~ ortografie, f~r compozitie, f~r~
stil si chiar f~r~ ortografie.
Calofilie - termen (de la gr. kallos -- frumusete si philos --
prie• ten) care desemneaz~ pe artistul iu• bitor de frumos. Prin
repetatele lu~ri
de pozitie ale lui Camil Peterescu 1n
privinta scrisului ~frumos", dar f~r~ substant~, in critica literar~
cuv~n• tul a c~p~tat o acceptie peiorativ~. Ulterior, a fost creat prin
opozitie termenul anticalofil.
Dosar de existente - autorul pare a fi mai degrab~ un
colectionar de documente ~autentice" despre via• ta personajelor,
singura sa contribu• tie fiind ordonarea lor ~ntre copertele c~rtilor sale.
Este vorba de scrisori, jurnale, articole din ziarele timpului sau referiri
la evenimente reale, toate av~nd rolul de a crea cititoru•
lui iluzia autenticit~tii. Imi vei fi de
folos numai si numai dac~ ~mi vei da material, ct mai mult, c~t mai
pro• lix. Foloseste, c~nd vrei s~ te explici, comparatia. Incolo nimic. --
este sfa• tul colectionarului de documente, adresat unuia dintre
personajele ro• manului Patu/ lui Procust.
 Atentia si luciditatea nu omoarvoluptatea real, ci o
sporesc, asa cum, de altfel, atentia sporeste si durerea de
dinti. Marii voluptuosi si cei care triesc intens viata sunt,
neaprat, si ultralucizi. Pornind de la afirmatia de mai sus,
stabileste ~n ce m~sur~ o asemenea ~nsusire genereaz~ drama
personajului.
7. Extrage fragmente care s~ ajute la realizarea unui portret fizic
al femeii iubite. Retine, totodat~, faptul c~ primul simptom al
iubirii care se ~ndep~rteaz~ este, pentru Gheorghidiu, compa•
ratia fizic~!

II. Romanul r~zboiului

Timp de o or~ in tab~r e o nv~lm~seal de
neinchipuit. Plutonierii majori se impart in zece, alearg de
colo pan colo, mnjur, strig, arunc~ efecte de tot soiul fn
bratele oamenilor. Mi se
pare c totul merge insprea incet, c nimeni nu va fi gata la
ora
ordonat~. O parte din oameni s-au aliniat pe companii in
fata
bordeielor si primesc, rcniti pe nume de gradati, bocanci.
Unii
~ncearc o veselie strapezit, la care altii surd ca niste
bolnavi. Gandul c~ la ora opt seara, in dou ore, care totusi vor
trece, asa cum au trecut de at@tea ori in viata mea, cum au
trecut cand asteptam fntr-o gar, c@nd asteptam la birou, cum
astepti dup-a• miaza o vizit, deschidfocul, msf@rseste ca
ofebr uscat. Faptul cvoi nvli, ca in crtile de citire,
mmpotriva unor transee ~ntesate
de armata dusman, c~ voi fi sub baraje de artilerie, m
uluieste,
pare scris de o m@n
nevzut~.
De patruzeci de ani n-a mai fost r~zboi, c~rtile de citire s-
au oprit la pagina de la '77 si acum eu deschidfocul. Mi se pare
asta una dintre acele coincidente ciudate, mari cat un orizont.
[...J

.e.±
~XX inainte...!" E o porunc venit din om in om.
Ridic oamenii ca pe bolnavi si pornim pe soseaua care nu se
mai vede, alb. Singura aprare in noapte imi sunt tovarsii,
suntem ca niste cl~tori atacati de lupi si trebuie s ne
aprm spate in spate, cci oriunde, de jur imprejur, e
moartea de fier si gloante. In clipa asta
G 2 0-.± t ~ncputem fi surprinsi. Regulamentul cere patrule la c~teva
Camil Petrescu in anul
sute de metri pe dreapta si pe st@nga. Numesc oamenii, dar
1915 (dedicatie prietenului nimeni nu se desprinde. Alerg si ~i zgudui, trimit@ndu-i in
s~u Constant Ionescu) noapte, dar nu se duc, sleiti, decat trei pasi si continu s
mearg apoi tar@t, al~turi de
noi. Renunt... Fie ce-o
fi.
Zarurile auJost aruncate. [...]
 Sunt ~naintea tuturor meu; in fata mea cu o sosea, cu garduri, cu ntuneric si cu
milioanelor din neamul moartea plutind fn toate.
· (int@ia noapte de
r~boi)

a
 EXPLORAREA TEXTULUI
1. R~zboiul este un alt prilej de ratare a ~ntelegerii. Asemeni 3. Secventa de mai sus surprinde
lui Fabrice del Dongo, eroul lui Stendhal din romanul momentul initial din desf~sura•
Miiniistirea din Parma, care, fiind pe c~mpul de lupt~ de rea r~zboiului, trecerea granitei.
la Waterloo, nu are nicio clip~ constiinta faptului c~ se afl Constiinta personajului-narator
~n mijlocul unei b~tlii decisive, Gheorghidiu nu intelege surprinde realitatea ~n jurul c~torva
nimic din evenimen• tele la care este totusi nu spectator, ci teme-cheie care caracte• rizeaz~
actor. Nu, ~sta nu este r~zboiul adevrat, spune derutat dup~ combatantul si care fac din ~jurnalul
unul dintre atacuri, c~ci el nu priveste r~zboiul din de front' o scriere marcat~ de
perspectiva ostasului, ci, ~in primul r~nd, ca experient~ orginalitate. Discutati despre imaginea
personal~. Va fi tocmai de aceea permanent tentat s~ judece combatan• tului, valorific~nd cel
~incompetenta statului-major, haosul b~• t~liilor, putin dou~ fragmente din text.
sacrificiile pe care le consider~ inutile. Se creeaz~ astfel Precizati
impresia de caricatur~ sau, ~n orice caz, de cobor~re a
per• ceptiei ~n planul derizoriului.
R~zboiul devine pentru el o succesiune de experiente
dezastruoase nu doar prin realitatea lui fizica, dar mai ales
prin reactiile indivizilor. Nimic nu mai are de-a face cu
eroismul, cu atitudinea b~rb~teasc~ pe care o ~nt~lnim de
obicei ~n proza cu o tematic~ asem~ntoare. O femeie,
crezut~ spioan~, este gata s~ fie ~mpuscat~, dar peste
numai o zi va fi decorat~ cu
~Virtutea militar~'' pentru eroism. Un soldat, crezut si el
spion,
este arestat si b~tut de sergentul de zi, ba chiar si de coman•
dant. O s~pt~m~n~ mai t~rziu va fi ~naintat caporal
pentru faptele de bravur~ s~v~rsite. Sub ploaia de obuze,
cdem cu
sufletele rupte, in genunchi, ne aruncm jos, care cum
putem,
apoi alergm, coboram speriati, ~mpr~stiati, f~r~ s~ stim
c@ti
mai suntem, mai ales acoperiti de pm@nt si fum cum
artm acum. Si mereu aceleasi ~ntreabri obsedante:
Sunt inferior celorlalti de varsta mea? In aceleasi
imprejur~ri altii cum s-ar
fi comportat? [...] Ce as fi f~cut dac~ as fi fost la Verdun,
sau
dac as fi pe Somme, in uraganul de obuze unde trag mii
de tunuri odat? E aceasta inferioritate de ras~? Si acelasi
g~nd: ce deosebire este pentru noi c murim ~ntr-o lupt cu
mii de
obuze si cu mii de mii de cadavre sau nimeriti c~nd st~m la
mas~ de un singur obuz? Identific~ ~n roman, si alte
asemenea exemple.
2. Textul dat se focalizeaza asupra eului. Acesta apare ca
expresie
a unei constiinte, singura ~n preajma c~reia evenimentele
ca• p~t semnificatie. Si totusi treptat, personajul-narator
se des• chide tot mai mult, interesat de ceea ce se petrece in
jurul s~u. Extrage c~te un citat semnificativ pentru a ilustra
at~t tr~irile eroului, c~t si observatiile asupra celorlalti.
 I
4,

Camil Petrescu sublocotenent

(1916)
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Rom~ne)

Sor~ de caritate ~n
Primul R~zboi Mondial
 care sunt temele/ motivele in jurul c~rora sunt construite frag•
mentele de mai sus. Puteti valorifica si urm~toarea opinie a criti•
cului Pompiliu Constantinescu: Combatantul e un tip
psihologic de resorturi adesea rudimentare, dictate de un
determinism infricostor.
4. Recititi fragmentul de mai jos si discutati ~n ce m~sur~ sinte•
tizeaz~ tematica romanului si este definitoriu pentru
personaj.
Orgoliului meu i se pune acum, de altfel, si o
altproble• m. Nu pot s dezertez, cci, mai ales, n-as
vrea s existe pe lume o experientdefinitiv, ca aceea pe
care o voiface, de la care s lipsesc, mai exact, s
lipseasc ea din intregul meu
sufletesc. Ar avea fat de mine, cei care au fost acolo, o
supe•
rioritate, care mi se pare inacceptabil~. Ar constitui
pentru
mine o limitare. Imi putusem permite at@tea gesturi
pn acum, pentru c aveam un motiv si o scuz: cutam
o verifi• care si o identificare a eului meu. Cu un eu limitat,
in infinitul lumii, niciun punct de vedere, nicio stabilire de
raporturi nu mai era posibil~ si deci nicio putintde
realizare sufleteasc. O asemenea carent, de nereparat,
arfifost si o descalificare.
Constiinta mea ~mi permitea asearsucid, smjudec
deasu•
pra legilor, pentru c nu aveam ce s-mi reprosez, ~n
sistemul
meu sufletesc, nimic, dar tocmai de aceea nu-mi permite
lasi•
tatea de a evita un pericol, pe care soldatii cei multi nu-l
pu• teau evita. Lipsit de orice talent, ~n lumea asta muritoare,
fr scred in Dumnezeu, nu m-asfi putut realiza si am
mncercat•
o- decat ~ntr-o dragoste absolut. M-am inselat o dat, as
mai putea mncerca, din nou, de aceea nu vreau sfiu
sczut, de la mnceput chiar, fat~ de femei, prin nicio lips~
in organismul sujletesc.

EVALUARE CURENT
APLICAT,
II

Ofiteri din Ministerul de R~zboi

(inceputul secolului al XX-lea)

I
1. Citeste cu atentie fntrebri de clestar, cu neast@mp~rul trupului t@nr, cu
urm~torul text si gura necontenit umed si fragil, cu o inteligentcare
redacteaz~ r~spunsuri irumpea, izvor@t tot atat de mult din inim~ ct de subfrunte,
pentru fiecare dintre era, de altfel, un spectacol minunat. lzbutea sfie adorat de
urm~toarele cerinte: camarazi, b~ieti si fete deopotriv~, cci infrumuseta toat
Ametind totul, viafa studenteasc. [...]
aceast iubire ~nflorea M g@ndesc halucinat c as fi putut ucide pentru
f~r~ seamn, cum femeia
fnfloresc s~lbatic, ~n asta... c as fi fost ~nchis din cauza ei, pentru crim:
luna mai, nimfele ,- Vezi, aia blond~ de colo...? nu... ailalt mai gras
lujerilor de crin. putin, de la masa cu cei doi domni si doudoamne...
Cu ochii mari, - Er?
albastri, vii ca niste -E nevasta lui Gheorghidiu... Nu-ti mai aduci aminte... ?
- A... pentru asta? Ce-a g~sit la ea drag? istoria unui esec. Poti
sucidpentru ea... nu mai putea gsi alta la fel?" extinde discutia,
a. Descrie iubirea dintre cei doi ~ndr~gostiti, asa cum se ad~ugand argumente
deduce ea din primul fragment selectat. rezultate mn urma lecturii
b. Identific imaginile ~ei', din cele dou altor romane realiste
fragmente. studiate.
c. Comenteaz~ afirmatia M~ gandesc halucinat c as fi
putut
ucide pentru femeia asta, pun~nd accent pe cuvintele,
EL
LIE E I E) EI a
halu•
cinat si asta.
d. Motiveaz~ schimbarea fizic~ a personajului feminin din
cele
E3 El Autorul a voit
sfac roman stendhalian
doufragmente
. (si sunt indicii in privinta
e. Incadreaz~ ~ntrebarea final~, nu mai putea gsi alta la aceasta), roman cut@nd a fi
fel?, monografia unui element
in ansamblul psihic, acolo ambitia, pasiunea,
dialogului. aici gelozia. El a urmrit, nu
2. Scrie un eseu liber, de una-dou~ pagini, ~n care s mai incape discutie, s creeze
demonstrezi noutatea formulei narative a creatiei lui Camil eroi care triesc in plan
Petrescu si fin superior, fiind
care s~ integrezi notiuni precum autenticitate, calofilie, totusi lucizi, scpati din faza
dosar de existente, memorie involuntar, parantez. pozitiei pasive fat de univers.
3. In Patul lui Procust, Nae Gheorghidiu afirm~ c~ nepotul Dar
s~u, Stefan, a dezertat, dezonor~ndu-si familia. Explic~ acest curioas~ r~zbunare a fondului
gest, tin~nd seama de comportamentul s~u de-a lungul etnic si a timpului!
~ntregului roman. Gheorghidiu e un erou din
Structurarea romanului ~n dou~ p~rti a generat discutii, galeria ,inadaptabililor' tip
4.
Br~tescu-oinesti, e un
unii critici literari, precum Pompiliu Constantinescu, vorbind
~nvins. El e filozof intr-o lume
despre existenta a dou~ c~rti ~ntr-una singur~ si
de nestiutori de carte cinici, si
repros~ndu-i astfel textului lipsa de unitate. Exprim~-ti
acesti nestiutori de carte fl
opinia ~n privinta unit~tii romanului prin aducerea ~n discutie
pc~lesc si-ifur bunparte
a cel putin dou argumen• te. Poti avea in vedere aspecte
din mostenire. El nu cunoaste
precum: perspectiva narativ~, problematica dezb~tut~, tehnici
femeia si nu o poate st~p@ni,
ale nar~rii etc.
iar femeia fl face s sufere.
5. Pomind de la romanul lui Cami! Petrescu, Ultima noapte
de dragoste, ~nt@ia noapte de rboi, comenteaz~ Deci e vorba mai putin de
urm~toarea analiza geloziei c@t de cazul
definitie a eseistului englez E.M. Forster, exprimat~ in unui inadaptat la viata erotic,
cartea sa Aspecte ale romanului: Romanul realist este a unui infirm.
(G. C~linescu, Istoria literaturii romane de la origini si
pan~ ~n preent)

Stendhal, pseudonim al lui

Henry Beyle, scriitor romantic fran•
cez (1783-1842), autor al romane•
lor: Rosu si Negru, M~n~stirea
din
Parma, Viata lui Henri
Brulard,
Lucian Leuwen.

Camera de lucru
a lui Camil Petrescu
~~:
- Ultima noapte de dragoste, ~ntaia noapte de r~zboi [este]
o scriere in care arta analizei c~stig unul din succesele ei cele

.,.' .. · mai mari. Povestea studentului fn filozofie Stefan Gheorghidiu,

care odat cu rzboiul trieste agonia si moartea iubirii lui, se
situeaz

~',:,
fntr-un cadru care ne este cunoscut, cu scene patetice, cu disectii

1,·... . ~ ,_;'
,

psihologice de mare finete. [...] Ceea ce izbuteste mai bine autorul

Ultimei nopti de dragoste... nu este at@t afundarea in
regiunile
'
I
.l
obscure ale constiintei, cat exactitatea aproape stiintific~ in
.

..' despicarea complexelor sufletesti tipice. Intocmai ca moralistii

l clasici, dar, evident, in primul rand cu mijloacele de naratiune si
prezentare ale unui romancier, analiza sa se aplic asupra marilor
pasiuni umane, in care lmureste elementele constitutive, in
Camil Petrescu treptata
lor nsumare, ca un adevrat , spirit de
geometrie".
(primul din dreapta) la o int~lnire C~utam o verifi• care si o identificare a eului meu, va spune Stefan
literar~ de la Oradea Gheorghidiu.

Personajul in romanul psi•

hologic
0 particularitate a romanului
modern este constructia persona•
jului care sufer~ o modificare de
viziune fat~ de romanul traditional.
Un prim semn al acestei schimb~ri
o constituie renuntarea, adesea, la
conturarea unui portret fizic com•
plet, prin folosirea unor procedee
ale caracteriz~rii directe. Din por•
tretul ~clasic" al romanelor realiste,
naratorul modern nu retine dec~t
putine detalii fizice cu rol semnifica•
tiv in actiunile si tr~irile personaje•
lor, in rest interesul concentrandu-se
asupra lumii sale interioare, surprin•
se la nivelul constiintei. Se renunt~
astfel la o categorie de determin~ri,
de condition~ri create de mediul
social, de exemplu, sau la corespon•
denta oarecum mecanic ~ntre por•
tretul fizic si cel moral, ceea ce indivi•
dualizeaz~ personajul fiind portretul
interior relevat prin analiz~ si in•
trospectie. Tocmai de aceea,
esen• tiale sunt experientele si
tr~irile v~• zute ca modalit~ti de
intelegere a propriei identit~ti.
 SUGESTII BIBLIOGRA FICE
(Tudor
Vianu,
Arta Alexandru George, Semne si repere (cap. In jurul romanelor
proa lui Camil Petrescu). Capitolul contine o succesiune de trei
torilo eseuri care iau ~n discutie raportul dintre eros si luciditate.
r Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. II (cap. Fals tratat
rom~ pentru uzul romancierilor). Este cel mai amplu studiu
ni) din acest volum, in care romanele lui Camil Petrescu sunt
plasate sub zodia ionicului.
Timpului social omogen, Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom@ni (cap. XII, Romancierii --
care era timpul romanului Al
clasic, Cami! Petrescu fi treilea realism). Ceea ce izbuteste mai bine autorul
preferii, pe urmele lui Proust, Ultimei nopti de dragoste... este at@t afundarea in
durata pur a constiintei (a regiunile obscure ale constiintei, cat si exactitatea aproape
acelui suflet ad@nc, la care se stiintific~ in despi• carea complexelor sufletesti tipice.
refer Bergson, si a crui
temporalitatefilosofulfrancez
o compar~ cu aceea a melodiei
reunind sunete distincte). In
definitiv, in Ultima noapte de
dragoste,
~ntaia noapte de r~zboi, Camil
Petrescu n-a luat in seam un
lucru
si anume cStefan
Gheorghidiu scrie un roman.
C~ci, ~nfond, eroul si naratorul
aceasta face: nu doar fsi
povesteste iubirea r~v~sit~ de
gelozie, dar o asterne pe h@rtie,
cum szic, cu m@na lui. E un
,ro• mancier" virtual. (Nicolae
Manolescu, Istoria critic~ a
literaturii rom@ne)

Alege interpretarea cea mai

apropiat~ de propria ta viziune
asupra romanului si
argumenteaz~-ti optiunea ~ntr-
un eseu liber de 30-40 de
r~nduri.
 Romanul experientei

c EE I E E [ E3 H
1. Numeste titlurile a dou-trei romane care au ca tem~ dragostea.
2. In ce const particularitatea trat~rii acestei teme in
textele studiate p~n~ acum (Maitreyi, Ultima noapte de
dragoste,
~ntaia noapte de r~boi etc.)?
3. Ce ~ti evoc~ un titlu de roman precum Nunt~ mn cer?

NUNTI fN
CER
de Mircea Eliade

PUNCTE DE REPER
Nunt~ ~n cer a fost publicat ~n 1939, la nou~ ani dup~ Mircea Eliade ~ns~, scrierile
romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intiiia sale se dezvolt~, cel putin
noapte de rzboi. O asemenea apropiere cronologic~ a formal, pe
momentului aparitiei celor dou romane nu putea s~ r~man~ f~r~
urm~ri.
Studiind romanul lui Camil Petrescu, s-a putut observa no•
utatea pe care acesta o aduce in proza deceniului patru al veacului
trecut. Formula care sintetizeaz~ noua viziune este estetica
auten•
ticit~tii. In esent, prin autenticitate, prozatorul modern n~zuieste s~
micsoreze distanta dintre realitate si fictiune, sub semnul unui
nou
realism care presupune confesiune, analiz~ si autoanaliz~, dar si re•
nuntarea la podoabe artistice.
Ceea ce particularizeaz~ proza lui Mircea Eliade din
Maitreyi si Nunt ~n cer este caracterul de confesiune pe care
ambele romane fl au, dincolo de feluritele artificii pe care
autorul le utilizeaz~: existenta unor caiete, scrierea unui roman
etc. La nivel stilistic, autenticitatea ~nseamn~, asadar, grija pentru
exprimarea ~exact~'a tr~irii si refuzul scrisului frumos.
Consecinta unei asemenea viziuni o constituie prezenta in aceste
romane a unor documente precum scrisori, jurnale, caiete, articole
de ziar etc., care au darul de a exprima cu o sinceritate total
experiente de viat~ ~adev~rate". De pild~, ~schema epic~ din
romanul lui Mircea Eliade Maitreyi ur• meaz ~n linii mari
evenimente pe care autorul le-a tr~it ~n anii ~n care studiase ~n
India: dragostea fat de fiica celui care-l g~zduia, nevoia de a
p~r~si locuinta, experienta himalayan~, aventura cu o european~
etc.
O adev~rat~ directie a dezvolt~rii romanului interbelic o
constituie, asadar, proza autenticit~tii sau a experientei. In cazul lui
 Se reintoarce in tar~, in de•
cembrie 1931, si este numit asistent
la Facultatea de Litere si Filozofie a
Mircea Eliade (1907-1986), prozator si eseist. Se naste la Bucu• Universit~tii Bucuresti (1933), dup~
resti, unde face scoala primar~ si ce, cu putin inainte, devenise doc•
Liceul ~Spiru Haret". Debuteaz~ in tor in filozofie cu o tez~ despre filo•
ultimul an de liceu cu articolul Cum am descoperit piatra filozofal~. zofia si practicile yoga.
Tine un jurnal personal si scrie proz~ autobiografic~, publicat~ cu titlul Experienta intim a sederii in
Romanul adolescentului miop. India se va reg~si in romanul Mai•
In anul 1928, igi ia licenta la Facultatea de Filozofie si Litere a treyi (1933), carte pentru care este
Universit~tii Bucuresti, perioad~ 1n care se simte tot mai atras de spiri• premiat de Societatea Scriitorilor
tualitatea Orientului. Primeste o bur• s~ de studii 1n India si urmeaz~ la Ro• m~ni. Public~ romane, c~rti de
Calcutta cursuri de sanscrit~ si filo• zofie indian~. St~ in casa profeso• ese• uri, studii si articole, lucreaz~
rului s~u Surendranath Dasgupta, de a c~rui fiic~ de 16 ani, Maitreyi, se intens,
indr~gosteste.
febril, convins c~ face parte dintr-o
generatie care trebuie s~ irup~
in
istorie. Maestrul spiritual al
acestei
str~lucite generatii interbelice care
i-a num~rat in r~ndurile ei, printre
altii pe Emil Cioran, Constantin
Noica, Mircea Vulc~nescu si Mihail
Sebastian a fost profesorul Nae
Ionescu.
In 1940, este numit atasat
cultural la Londra, apoi la Lisabona. UItima locuint~ din Bucuresti a lui Mircea Eliade
Invitat, in 1945, s~ predea un curs
de istorie a religiilor la Scoala de
inalte studii din Paris, va alege ca•
lea exilului, p~n~ la sf~rsitul vietii. In
Franta, se ~mprieteneste cu mari
personalit~ti, in special orientalisti.
In anul 1956, pleac~ in S.U.A.,
unde este invitat ca profesor titular
la catedra de istorie a religiilor a
Universit~tii din Chicago, devenit~ ul•
terior catedra Mircea Eliade. Este
ales membru a numeroase societ~ti
culturale si membru al academiilor
american~, britanic~, austriac~, bel•
gian.
In exil, public~ nuvele fantas•
tice, amintiri, romanul Noaptea de
S~nziene, precum si marea sintez~
lstoria credintelor si ideilor
reli• gioase (1976-1978), care ii
impune ca unul dintre cei mai
importanti cercet~tori ai domeniului
pe plan mondial.
dou~ directii: una realist~ si potrivite pentru tat~l meu; pe mama ar fi chemat-o Maria sau
alta fantastic. Realitatea este Sabina. Pe mama mea o chema in realitate Arethusa. Pe tat~l
c aceste dou directii sunt meu, loan; dar prietenii i spuneau Jenic. Nici mama nu-l
complementare, comunic~ chema cum mi-ar fi pl~cut mie; i spunea Nelu... Omul str~in
prin diverse canale, din fata mea ins ar fi putut fi un adevrat tat; asa cum l
~nc~t se poate spune, c~ ~ntr-o visasem eu, cum ~l ~nt~lnisem in unele romane - un brbat cu
anumit~ m~sur~ ambele se t@mplele c~runte, mirosind foarte discret a ap de colonie, cu
revendic~ fata sever si ochii blanzi: sportiv, ironic, elegant si citind cu
d pricepere anumiti moralisti francezi. Acesta, fireste, era unul din
i tipurile perfecte ale p~rintelui.
n Evident, toate acestea nu prea au de-a face cu cele ce vreau
s spun, continuMavrodin. Dar nu mgrbesc. Si-apoi mi se
e pare c
s am s gsesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea
t n•
e t@mplrilor care au urmat. Poate mi s-a f~cut c@ndva vreun
t semn, poate c mi s-a indicat ceva. Arfi nspim@nt~tor screzi
i cdin tot
c acest cosmos at@t de armonios, desv@rsit si egal cu sine,
a numai viata omului se petrece la int@mplare, numai destinul
lui n-are
a niciun sens... M intreb, bun~oar, dacnu cumva in ziua c@nd
u am
t inceput siubesc nu s-a int@mplat ceva l@ng mine, ceva pe care
e eu
n nu l-am vzut sau pe care nu l-am inteles, si prin ignorarea
t c~ruia m-am abandonat, fr~ luciditate, cu totul iresponsabil,
i int@mpl~• rilor. Te trezesti c~ ai devenit ceva, aproapef~r~ s~-ti
c mai amintesti inceputurile acestei transformri. Cand cel
i dint@iprieten al meus-a
t ~nsurat, am r~mas o noapte intreag~ de vorb~ cu el, ~ncercnd
t s
i aflu ce s-a int@mplat, cum a ajuns aici, ce norme sau ce pasiuni
i l-au
. hotrt la acest pas. N-am inteles aproape nimic, ~ti
mrturisesc...
- Asta nu o intelege nimeni, l ntrerupse Hasnas.
[...J
I Se opri deodat, tot at@t de brusc precum incepuse. Parcs-
ar fi trudit s-si aminteasc un amnunt pretios, sgseasc
cuv@ntul potrivit. Mavrodin il astept c@teva clipe...
Cand eram foarte t@nr,
- Judeci lucrurile acestea cam in acelasi fel ca mine;
se ntampla uneori sprivesc
fireste, cu alt, mai bogat experient...
brusc fata unui necunoscut si
s-mi spun: ce-ar fi fost ca - Toti suntem aici de acord, scumpul meu prieten, vorbi
omul acesta s fie tat~l Hasnas rar. Ne nec~jesc uneori pe noi femeile ~nvinuindu-ne
meu?... Nu-mi era greu s~ mi-l de solidaritate cu orice pret, dar adevrul este c, aici, simtim cu
inchipui; fl chema, desigur, totii la fel. Chiar acei care nu se pot exprima decat bolov~neste...
Andrei sau Sever; astea mi se - Eun destin, se-ntelege, continuMavrodin ner~bd~tor, ca
preau a fi numele cele mai si cum s-ar fi temut s nu-si piard~ firul povestirii. Este si
acesta un

I
destin, cci sunt si altele, nenumrate... De foarte multe ori fata unei doamne in v@rst,
~ncerc s-mi dau seama de ele, mai ales de acele destine obscure, mi-am dat deodat seama
lipsite de glorie care decid, frstirea si ~n absenta noastr, c n-am v~zut-o bine, c n-
pentru o viat am privit-o cu atentie, si
~ntreag~. Cand o iubeam, m intrebam uneori dac~ ~nainte de a de-abia m-am putut st~p@ni
o int~lni nu visasem ceva dramatic sau dac, la ~nt~lnirea noastr, s nu m mntorc chiar atunci
nu m-a frapat, cum se spune, vreun amiinunt extraordinar. .. De din nou spre ea, ca s-o
pildii, cercetez
~mi aduc aminte un lucru: c@nd s-a imbrcat splece avea o ~ncruntat, cu luare-aminte.
voalet larg, neagr, picant, si blana ~i era foarte discret Am f~cut asta, ins, c~teva
parfumat cu Ambre antique. Dar asta se int@mpla cu cteva minute in urm si am putut-o
face fr~ sfiu observat.
ceasuri dup ce, Vorbea cu o prieten si
f~r stirea mea, m mndrgostisem. Am int@lnit-o la unul privea in jos. Am vzut c
din prietenii mei, arhitect bogat si amator de petreceri. Intr-o are fruntea inalt~ si
t@mplele usor
du• p-amiaz, mntr-o zi cenusie de iarn, cand as fi putut face
arcuite, iar culoarea piirului,
orice altceva, la un ceas in care, de obicei, st~team la mine
castanie, stinsii, o f~cea
acas... 8 ianuarie; ~mi amintesc perfect data. Eram foarte
spar mai sever. Apoi
plictisit, aproape
am inteles de ce m
£ntristat de s~rb~torile care trecuserii anevoie; obosit, fr
mntorsesem: ochii aceia
chef, exasperat numai la gandul c trebuie s m duc la
foarte
prietenul meu.
mari si nel~muriti, gura ei
F~g~duisem. Mi-a Jost foarte greu sii refuz. Imi propuneam sii
nu rm@n mai mult de un ceas... vast, strivitoare. Parc~
In primvara aceea, cand o iubeam si eram la doi pasi de obrazul mntreg ii
moarte din pricina ei, m-am trudit adesea s~-mi amintesc, ceas era brzdat de
de ceas, ziua de 8 ianuarie. As fi vrut s stiu cu ce haine m izvorul
mm• privirilor si de
brcasem de dimineat, ce carte luasem din raft, dac~ citisem carminul gurii.
sau nu vreun ziar, dac am primit vreun alt telefon in afar~ de-
al lui
Alexandru, care-mi amintea de petrecere. Imi spun c dac mi-
asfi
aruncat altfel ochii pe ziar, as fi zrit poate reclama vreunui
film mult ludat si m-as fi dus s~-l vd nainte de a-mi tine
cuv@ntul fat
de Alexandru. Ileana n-ar fi rmas pan seara, t@rziu, acolo
dac n-as fi venit eu. Poate ar fi plecat ~nainte de venirea mea si
n-as fi mai int~lnit-o sau dac~ int@mpl~tor as fi int~lnit-o
alt~dat, n-arfi Jost vraja serii aceleia de 8 ianuarie; poate nici
ea n-ar mai flJost liber, poate nici eu... S-arfi putut int@mpla
at@tea. [...]
Nu mi s-a p~rut prea frumoasii, poate pentru c nu era
aproa• pe deloc fardat, iar ~n odaie era o lumin murdar,
mohor@t~ de lum@nri. Imi aduc aminte -si i-am spus-o de multe
ori, in urm •
c m-a impresionat o foarte usoar~ oboseal ~n priviri. Nu
era
oboseala zilei, nici strivirea pe care ti-o las o boal lung, sau
o
serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironicpe care o
im• prim cu timpul inteligenta feminin. Nu mi s-a prut prea
fru• moas, dar ~naint@nd foarte putin spre st@nga ei, s m
inclin in
Mircea Eliade la Chicago (1973)
 EXPLORAREA TEXTULUI
1. Incipitul romanului dezvolt~ anumite consideratii despre
o tem~ a adolescentei personajului-narator, aceea a relatiei
dintre el si p~rinti. Se creeaz~ un fel de cadru misterios ~n
leg~tur~ cu ceea ce ar fi putut fi p~rintii s~i si ce nume ar
fi trebuit s~ poarte. Aceste consideratii par a nu avea
nicio leg~tur~ cu substanta romanului, cu faptul c~ acesta
este la prima vedere o poveste de dragoste... Si totusi
incipitul nu este mnt~mpl~tor, dac~ retinem urm~torul
fragment din monologul narativ al lui
Mavrodin: Gandul sta m-a obsedat ~ntotdeauna: cu toate
c
ar ft putut fi altfel, sau s-ar ft putut s~ nu fie deloc; c
toate sunt ~nt@mpl~toare pe lumea asta, fr nicio
necesitate, f~r nicio noim~. Tot Mavrodin ~si motiveaz~
astfel parantezele narative: Evident, toate acestea nu prea
au de-a face cu cele ce
vreau s spun. [...J ...numai viata omului se petrece la
int~m•
plare, numai destinul lui n-are niciun
sens...
Reciteste ~ntreaga secvent si exprim~-ti opinia cu privire
la sensul afirmatiilor lui Mavrodin. Precizeaz~ ~in ce
m~sur~ ele se justific~ si ce tem a romanului este
introdus~ prin aceste consideratii.
Ce alte problenie dezbate romanul, dincolo de tema,
evident~,
a dragostei si de cea a
MIRCEA ELIADE destinului?
2. Discutati despre implicatiile pe care urm~torul fragment le
are
MAITREYI ~n ceea ce priveste ~programul' estetic al unui asemenea tip

NUNTK IN CER
de literatur~:
Fireste, n carte, lucrurile nu sunt povestite intocmai.
Acolo am ~nchipuit o ~nt~lnire mai romantic; tot in ziua de
8
ianuarie - asta nu puteam cu niciun chip s-o ascund - dar
la Predeal, mn vila unor prieteni comuni, adunati pentru
schi. In treact fie spus, nu m deprtam prea mult de
adev~r. La Predeal am fost atunci de c@teva ori ~mpreun,
si ea schiaz bine, a inv~tat asta ~n Germania, cat timp a
lucrat acolo...
3. Debutul naratiunii poate s~-i apar~ cititorului ca o
intrare
abruptii ID roman, parte dintr-o confesiune dramatic~ din
care lipseste o punere expozitiv~ ~n cadru. Este o
444$
DTUIA PSNTRU LITERATURA caracteristic~ a prozei moderne s~ renunte la debuturile
clasice, tr~s~tur~ care se integreaz~ ~ntr-o nou estetic~ a
modernittii, caracterizat
printr-o relativ~ indiferent fat de lumea exterioar~ si
concen•
trarea povestirii asupra evenimentelor vietii interioare. In
fina•
 lul romanului lucrurile
se clarific~ totusi cu
privire la cele dou~
p
e
r
s
o
n
a
j
e
,

M
a
v
r
o
d
i
n

s
i

H
a
s
n
a
s
.
Precizeaz~ cine sunt
cele dou~ personaje-
narator si care este
obiectul naratiunii/
confesiunii primului
personaj.
4. Discutati despre modul
~n care se structureaz~
cartea. Precizati dac~
~n roman, ~n afara
celor dou~ personaje-
narator, mai exis• t~ un
al treilea. Identificati
un fragment care s
ilustreze acest
l
u
c
r
u
.
 X
La ~nceputul rzboiului european aveam douzeci si patru - Erai c@t pe-aci
de ani. Urmam studii de inginerie in Franta. [...] s te zv@rli sub rotile
Dup intrarea Rom@niei in rzboi, m-am hotrt s m ntorc trenului, ca in
in patrie. Eram foarte emotionat; mi se ~nmuiau ochii numai la romanul dumitale, ~i
g@ndul cas putea de ast dat muri pe pm@nt rom@nesc. Am spusei rz@nd,
fost trimis, prin 1917, cu misiunea militarfrancez~ in Moldova. art@ndu-i cartea.
[...] Dar n-ai ajuns inc~ la
Prin aprilie, plecasem intr-un tren extrem de aglomerat. sf~rsit... (ce rol are
Locul meu din compartiment tl cedasem unei doamne ~n v~rst~ si perfectul simplu...
iesisem pe culoar, chiar lang us~. Se inserase si stam cu implicare, comunicare
capul aplecat afec• tiv~, lips de
afar, pe fereastra usii, privind vag c@mpurile pe care de-abia detasare fatde
se topise zpada. evenimente).
M-am ntors anevoie; o fetitde vreo I5 ani voia cu tot - Asa se omoar
dina• dinsul scoboare. Auzisem, mn ~ntuneric, la Anna? ntreb ea, tot
captulperonului, unde stationase vagonul nostru, un glas de in frantuzeste, parc
femeie strig@nd: ,Lena! Lena!'' Auzisem, de asemenea, pasi mai nelinistit.
agitati, cu putine clipe inainte M surprinse
de plecare, alergand de la un capt la altul al vagonului. Fetita familiaritatea ei cu
r• eroina crtii pe care
msese incremenit fn fata mea cand simtise c trenul plecase o citea. Am cl~tinat
cu trist din cap.
adevrat, deprt@ndu-se de gar. A plecat atunci capul
sprefereas•
tr, si a strigat si ea de mai multe ori: ,Tante
Emilie!"_
Mi-a atras atentia perfectiunea pronuntiei si, in acelasi
timp, un parfum foarte discret al prului, neobisnuit in zilele
acelea de mizerie. Fata striga ~n nestire, cu capul pefereastr.
Apoi a vrut din
nou ssmuceasc usa si ssar afar. Dar i-am prins
bratul.
- Usa e incuiat, i-am spus.
M-a privit in ochi cercettor, si buzele au inceput s-i
tremure. Simteam cse lupt cu pl@nsul. Int@mplarea mi se
prea comic; de altfel, nu memotionau atunci nici mcar
int@mpl~rile triste, dar un asemenea accident.
- Ai rmas singur~? o ~ntrebai eu in frantuzeste, tutuind-o.
Purtam uniforma de ofiter roman, sifata mprivise la
mnceput
cu ne~ncredere. Stia c~ trenul rm@ne foarte
mult...
Era o lumin mohorat in vagon. Dar am vzut atunci
cum ochii ei, foarte mari, se umplu de lacrimi, si am inceput s-o
m@ng@i pe pr. A ~ncercat s se trag inapoi, cut@ndu-si fn
acelasi timp batista s-si stearg~ lacrimile. Ridic@nd bratul, zrii
coperta c~rtii
pe care o tinea in mini: Anna Karenina. R~msese desigur in
com•
partiment, citind, ct timp mtusa sa cobor@se mn
gar.
Mircea Eliade in anii '30
 - Sub rotile trenului, spusei si o privii cu mai mult atentie.
R~mase ganditoare, coplesit. Isi duse m@na la fru nte si
oft;
gestul acela dezamgit pe care il fac copiii c@nd vor s semene
cu cei mari. Trenul alerga acum mai repede. O v~zui cum se uit
pe fereastr si cat de mult o ~nsp~im@nt ~ntunerecul de afar~.
- Dumneata erai Lena? intrebai. Te -a strigat cineva de mai
multe ori...
- Atunci am auzit, rspunse ea obositii. Dar de-abia mi-am
putut face Zoe...
Vru s~ plece de l@ng mine, sse re~ntoarc ~n
compartiment, dar o retinui. O intrebai dacse ducea acas; arfi
fost atunci destul de simplu, cci se putea descurca si singu r~. O
intrebai, tot atunci, c~ti ani are. Imi rspunse care cincisprezece
ani. Dar nu se ducea acas, ci la Biilteni. Aveau acolo rude
refugiate. Incercai s-o linistesc. M~tusa va veni, probabil, cu
trenul urmtor. lar ea, odat
ajuns, va intreba de adresa rudelor - sau va astepa in
garpan
ce va sosi mtusa... M privi
mirat.
- Dar n-am biletul la mine, mi spuse sovind.
- Nu-i nimic, o linistii eu iar. Dac vine controlorul, am s
spun c esti cu
mine...
Am riimas acolo, de vorbii. [ ... ]
Aproape de miezul noptii am cobor@t, dup ce, cu o
jumtate de ceas fnainte, izbutii sii-i scot bagajele din
compartiment. I-am luat bratul si am dus-o intr-un birou din
gar~, unde aveam un functionar prieten. M temeam s-o las
singur~. Pe de altparte, nu mputeam ocupa de ea mai mult,
cci dimineata trebuia s~ fiu la B~rlad. Am dat-o in grija
prietenului meu si i-am atras atentia cla
~ntoarcere am s~-l ~ntreb ce-a
f~cut.
C~nd ne-am desp~rtit si i-am urat noroc, ochii i s-au
umplut din nou de lacrimi. I-am m@ng@iat p~rul, si apoi i-am
trecut palma peste obraz. Simteam cum tremur.
- Si acum, m lasi s te s~rut? am mntrebat-o r@zand.
Si-a ridicat usor capul, privindu-mdrept in ochi. Parc~ mi-
ar fi ~ntins buzele, asa cum se ~n~ltase spre mine. Am srutat-o
pe obraz si, ur@ndu-i ~nc~ o dat curaj si noroc, m-am ~ntors ~n
vagon...

EXPLORAREA TEXTULUI

1. Structurat ~n dou~ p~rti, romanul are o constructie interesant

prin modul ~n care sunt reluate anumite motive, ca si prin
relativa simetrie a constructiei. Dac~ primele zece capitole
contin istoria iubirii lui Mavrodin pentru Ileana, urm~toarele
sase se concentreaz~ asupra iubirii dintre Hasnas si Lena. Abia
~n ultimul capitol, prezenta unor motive similare ~n
conturarea
 celor dou~ istorii erotice, precum parfumul, de exemplu,
devine semnificativ~. Eroina celor dou~ povesti de dragoste
este aceeasi femeie, Ileana/ Lena, ea marc~nd profund
destinul celor doi b~rbati. Cronologic vorbind, dragostea lui
Hasna este anterioar~ celei a lui Mavrodin. Si, ca si
povestirea lui

I Mavrodin , si istorisirea lui Hasnas porneste de la momentul

cunoasterii Lenei ~ntr-un tren spre B~rlad, ~n timpul Primului
R~zboi Mondial. Prezint~ ~mprejur~rile ~n care cel de-al
doilea personaj-narator o cunoaste pe Lena. Compar~ aceste
~mpreju• r~ri cu cele ~n care Mavrodin o cunoaste pe Ileana.
Exprim~-ti opinia cu privire la semnificatiile celor dou~
circumstante, av~and ~n vedere relatia dintre hazard si destin.
2. Realizeaz~ o fis cu informatiile despre cele dou~
personaje
(Hasnas si Lena) prezente ~n capitolul de mai Mice ,
, I

3.
sus.
Discutati dac~ prezenta referirilor la cartea pe care o citeste
Lena are vreo relevant~ ~n leg~tur~ cu portretul personajului
Elia •
feminin. Amintiti-v~ c~ si ~n primul monolog exist~
referinte
livresti. Exprimati-v opinia despre semnificatia acestora EVALUARE
fn CUREN
roman. T~
4. Cum ~ti apare sufleteste personajul masculin, av~nd ~n vedere APLICA
urm~torul fragment cu rol de autocaracterizare: TII
Int~mplarea mi se prea comic; de altfel, nu m '
emotionau atunci nici mcar int@mpl~rile triste, dar un 1. Comenteaz~, fn 15-20 de
asemenea accident. Discutati semnificatia unei asemenea r~nduri, urm~toarea afirmatie
aprecieri despre sine a personaju• lui, ~n raport cu a lui
evenimentele lumii exterioare sau cu int~mpl• rile de mai Mavrodin: Toate
t~rziu ~n care acesta este implicat. acestea, bineinteles, nu
le-am scris in carte.
5. Povesteste istoria iubirii dintre Hasnas si Lena.
In fata h@rtiei albe,
6. Discutati asupra unor eventuale similitudini ~ntre aceste eveni•
mente si cele care alc~tuiesc cealalt~ istorie de iubire (de rareori izbutesti sr~mai
exemplu: am~ndou~ personajele sunt fascinate de prezenta in realitate, sfii
parfumului neobisnuit al personajului feminin; in cazul sincer. Stabileste posibile
am~ndurora, se pune la un moment dat problema nasterii unui analogii cu o afirmatie
din romanul lui Camil
copil etc.). Petrescu, Patul lui
7. Comenteaz~ deznod~m~ntul celor dou~ povesti de iubire. Procust, av~nd ~n vedere
8. Exprim~-ti punctul de vedere despre urm~toarea afirmatie a concepte
autorului, extras~ din Memorii, II: Intr-un anumit sens incer• precum autenticitate si
cam ssurprind in acest roman ,eternulfeminin'[...J. experient~: Un scriitor
Perso• najele mele feminine de p@n atunci erau prezentate e un om care
in dou exprim cu o liminar~
dimensiuni; nu-si relevaser dimensiunea lor profund, sinceritate, ceea e a
modul lorpropriu de afi. Erau reduse la ,psihologie''si simtit, ceea ce a
,eveniment" gandit, ceea ce i s-a
int@mplat fn viat, lui si
celor pe care i-a cunoscut. [...] F~r~ ortografie, fr~ stil si et le pl@nomene er,
chiar caligrafie... religieux //

f
f
Douglas Allen, Mircea Eliade
si fenomenul re/igios {volum
ap~rut la Paris, in 1982)

I
Profesorul Nae Ionescu, mentorul generatiei lui Mircea Eliade
2. In romanul Nunt Nunt ~in cer al lui Mircea Eliade.
~n cer, personajele
tr~iesc mai putin
ca in• dividualit~ti
ELLI E EH ] EI L a E3
determinate social 1. Portretul personajului feminin presupune valorificarea unor
si mai ales ca motive literare, cu mare circulatie ~n proza lui Mircea Eliade
realit~ti psiholo• precum motivul parfumului (necunoscut), prezent si in nuvela
gice sau morale, fantastic Domnisoara Christina. Discutati despre rolul pe ca• re
care se 1l joac~ acest motiv ~n realizarea portretului personajului
concretizeaz~ ~n feminin .
romanele moderne 2. Dar de ce-i spui Nunt in Cer? m-a intrebat Profesorul [Nae
~n adev~rate Ionescu].
probleme de N-am stiut, atunci, s~-i r~spund cum trebuie. Pentru c~ Nunt~
existent~. Discutati fn Cer exprim ambiguitatea intregii situatii, ar fi trebuit s-i
despre prezenta in r~spund. Cer@ndu-si iertare Ilenei, romancierul incearc, prin
prima parte a acest titlu, s-si justifice purtarea: asum@ndu-si destinul de
romanului a , creator'' in ordinea spiritului, scriitorul spera c ,nunta'' la
personajului
care visa Ileana se va implini totusi undeva, intr-o lume trans•
feminin. Aveti ~n cendent~, in Cer, in aeternum. Dar dac ar fi putut afla de
ve• dere aura de
acest titlu, Ileana l-ar fi inteles altfel; ea tr~ise de la inceput
mister care
nunta ~n cer; pentru ea, asta fusese ,dragostea perfect':
~nsoteste actiunile
o
Ilenei.
nesf~rsit beatitudine, un raptus, o des~v@rsit unire, creia,
3. Scrie un eseu de
circa o pagin~ despre arta
fn sine, nu-i lipsea nimic, la care nimic nu se mai putea adu•
narativ~ ~n romanul ga. Dar pentru Ileana, o asemenea nunt~ ~n cer nu era decat
conditia indispensabil unei mmpliniri ulterioare, care o privea
numai pe ea. Nu era vorba, asa cum gresit a putut mntelege
Mavrodin, de un instinct specific feminin, cel al maternittii,
pentru c atunci nu se ntelege de ce Ileana isi prsise sotul
dup ce acesta ~i ceruse s aib un copil. Nu ,maternitatea'
ca atare era implicat aici, ci dorinta - de natur mistic~ - de a
~ntrupa ,nunta in cer'', integrand-o ~n sfera vietii, ~ntr-un
anumit sens, sacrificand din nou viata... Dar, evident, niciunul
dintre cei doi brbati nu avea cum sghiceasc toate acestea.
(Mircea Eliade, Memorii)
Discutati despre semnificatia titlului romanului. Comparati pro• pria
voastr~ interpretare cu aceea a autorului, transcris mai sus.
 Romanul balzacian

I EI EI EI ET I E E3 H
1. Discutati si alc~tuiti o list~ cu cinci-sase titluri de romane

l
I
(din literatura rom~n~ si din literatura universal~), ~n care
si numele personajului femininprincipal.
figureaz~
a. Grupati romanele din list~ dup~ un criteriu ales de voi (tem~,
curent, epoc~ literar etc.).
b. Precizati tipul uman/ ipostaza feminit~tii reprezentat(~) de
respectivul personaj feminin.
2. Alege un personaj feminin din literatura roman~, dintr-o oper~
literar~ (narativ~ sau dramatic~) citit de tine.
a. Exprim~-ti opinia, ~ntr-un discurs argumentativ oral, despre
m~sura ~n care destinul personajului feminin ales este
determinat de propriul statut, de mentalit~tile societ~tii si de
contextul epocii ~n care se petrece actiunea c~rtii.
b. Relateaz~ succint posibila evolutie a personajului ales,
~in cazul ~n care actiunea c~rtii s-ar desf~sura in alt G C~linescu (1899-1965),
context
spatio-temporal. p
rozator,
dramaturg,critic si istoric
eseist. literar,lapoet,
Se naste Bu•
curesti, unde face studiile liceale si
universitare. Dup~ luarea licentei
la
ENIGMA Facultatea de Litere din Bucure$ti,
OTILIEI de G. C~linescu obtine o burs~ de studii la
Roma. St~ doi ani in capitala ltaliei
si pe baza cercet~rilor f~cute aici
public~ dou~ lucr~ri documentare.
Revine

PUNCTE DE REPER In intentia autorului, cartea trebuia s

se numeasc~ P~rintii
Programul s~u teoretic ill materie de roman este ferm Otiliei, ceea ce reflect~ ideea balzacian~ a
funda• paternit~tii. Autorul schim•
mentat, ~n 1938, c~nd G. C~linescu public Enigma Otiliei, b~ titlul din motive editoriale si deplaseaz~
roman de critic, in care realismul, balzacianismul si obiectivitatea accentul de la nucleul
au devenit program estetic (Nicolae Manolescu). Teoreticianul
pledeaz~ pentru
realismul clasic (romanul obiectiv de tip balzacian), dar scriitorul
~si dep~seste programul estetic, realizand un roman al vocatiei
critice si polemice, cu evidente implicatii moderne. Critica mai
recent~ (Nicolae Manolescu) a semnalat la G. C~linescu un
balzacianism
f~rd
Balzac.
Monografie a unei familii apartin~nd burgheziei
bucurestene
de la inceputul secolului al XX-lea, prezentat~ cu determin~rile
ei social-economice (mostenirea, paternitatea, c~s~toria,
parvenitis• mul), imaginea societ~tii constituie fundalul pe care se
proiecteaz~ romanul de formare a t~n~rului Felix
(Bildungsroman), care, ~nainte de a-si face o carier~, tr~ieste
experienta iubirii si a relatiilor de fa• milie.
in tar~, in anul 1926, $i 1si incepe cariera didactic~: sibil de cuprins in monografie) duce
profesor de liceu la Timisoara si apoi la Bucuresti. la o continuare: Opera lui Mihai
In 1936, 1si ia doctoratul cu o tez~ despre manuscrisul Eminescu (1934-1936), studiu fun•
eminescian Avatarii faraonului Tl. Din anul ur• m~tor este damental despre creatia eminescia•
conferentiar de estetic si critic~ literar~ la Universitatea din n. In 1938 public~ o alt~ biografie:
lasi. Ca prozator, public~, in 1933, romanul Cartea nuntii, o Viata lui lon Creang~, reeditat~ ulte• I
creatie de factur~ liric~, un exercitiu pentru tre• cerea la rior ~ntr-o nou~ versiune,
romanul obiectiv, de tipo• logie, balzacian, care este dezvoltat~,
Enigma Otiliei (1938).

I
In domeniul criticii si istoriei literare, debuteaz~ cu VMata
lui Mihai Eminescu (1932), una dintre cele mai bune
monografii despre poet. lmensul material bibliografic (impo•
cu analiza operei. In 1941, ii apare
lstoria literaturii rom~ne de la ori•
gini p~n~ in prezent, prin care auto•
ritatea fi creste enorm. Este una
dintre cele mai profunde lucr~ri de
sintez~ din intreaga noastr~ cultur~.
~Sentintele" critice ale Istoriei lite• Elevi de liceu (1912)
raturii rom~ne de la origini p~n~ in
prezent stabilesc jaloane greu de
ignorat si ast~zi.
Din 1945 devine profesor ti•
tular la Catedra de istoria literaturii
I
rom~ne moderne de la Facultatea de
Filozofie si Litere a Universit~tii din
Bucuresti. Este ales deputat (1948), iar
mandatul va fi reinnoit pan~ la sf~rsitul
vietii. Intr~ 1n Aca• demia Rom~n, dar,
desi academi• cian, in anii negri care vor
veni pen• tru cultura roman~, dup~
nefasta reform~ a inv~t~m~ntului din
1948, este impiedicat s~-si sustin~
cursu• rile la Universitate. Dup~
infiintarea Institutului de Istorie Literar~
si Fol• clor al Academiei, devine
directorul acestuia.
In ultimii ani ai vietii fsi reia
cursurile, care se bucur de o au•
dient imens~. Programul clasici• zant
din romane -- 1n afara celor dou~,
interbelice, mai public~ Bie• tul loanide
(1953) $i Scrinul negru (1960) - poate
fi reg~sit atat 1n po• ezie, cat si in teatru.
Neajung~ndu-i un singur domeniu al
creatiei lite• rare, s-a avantat in toate,
~n unele cu str~lucire.
 ~Istoria mostenirii include dou~ conflicte succesorale: primul este
epic al romanului, la imprevizibilul
iscat ~n jurul averii lui mos Costache (adversitatea manifestat~ de Aglae
eroinei si la tehnica modern~ a
impotriva orfanei Otilia), al doilea destram~ familia Tulea. Conflictul erotic
reflect~rii poliedrice prin care este
priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol
realizat personajul titular.
pentru m~na Otiliei.
Romanul, alc~tuit din
Pornind de la teza c obiectul romanului este omul ca fiint
dou~zeci de capitole, este construit
pe mai multe planuri narative. Un moral, G. C~linescu distinge dou~ feluri de indivizi, in functie de
plan urm~reste lupta dus~ de clanul capacitatea lor de adaptare la lume: cei care se adapteaz~ moral (au o
Tulea pentru obtinerea motenirii conceptie moral~ asupra vietii, sunt capabili de motivatia actelor proprii:
lui mos Costache, un rentier avar, Pascalopol si Felix) si cei care se adapteaz~ automatic/ instinctual
care o creste ~n casa lui pe Otilia (organizati aproape schematic si ilustrand c~te un tip uman: cocheta, fata
M~rculescu, fiica sa vitreg~, cu b~tr~n~, avarul, ~baba absolut~', dementul senil
$.a.). Ca ~ntr-un roman al educatiei sentimentale, Felix (proiectie a
intentia de a o ~nfia. Sora
b~tr~nului, Aglae Tulea se opune autorului ~n adolescent) e mnconjurat de m~stile iubirii si ale gelo• ziei,
adoptiei Otiliei, pentru c~ vede ~n ale rapacittii sau generozittii (Nicolae Manolescu). Prin tehnica
ea o concurent~ la mostenire. Din focaliz~rii, caracterul personajelor se dezv~luie progresiv, pornind de la
~clanul Tulea mai fac parte sotul, datele exterioare ale existentei lor, indicate ~nc~ de la inceputul romanului.
Simion Tulea si cei trei copii,
Olimpia,
Aurica si Titi. In aceast~ familie
p~trunde St~nic Ratiu pentru a I
obtine avere ca zestre a Olimpiei.
El va fura banii b~tr~nului,
provoc~ndu-i moartea. Al doilea Intr-o sear de la inceputul lui iulie 1909, cu putin mnainte de orele
plan prezint destinul t~n~rului zece, un t@nr de vreo optsprezece ani, ~mbrcat ~n uniform de licean,
Felix Sima care, r~mas orfan, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apos• toli, cu un soi de
vine la Bucuresti pentru a studia valiz in m@n, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindc~, obosit, o
medicina, locuieste la tutorele lui si trecea des dintr-o manintr-alta. [...] Tand•
rul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutiind, acolo unde lumina slab a
tr~ieste o iubire adolescentin~
pentru Otilia. Planurile secundare
felinarelor ~ngduia, numerele caselor. Uniforma neagr~ ~
era bine stranspe talie, ca un vesm@nt militar, iar gulerul tare si foarte
completeaz imaginea societ~tii
~nalt si sapca umflat~ ~i ddeau un aer b~rbtesc si elegant. Fata ~i era
citadine.
insjuvenil si prelung, aproape feminin din pricina
suvitelor mari de pr ce-i cdeau de sub sapc, dar culoarea m~sli• nie a deasupra lor zidria scotea
obrazului si t~ietura elinic a nasului corectau printr-o not~ voluntar int@ia tot at@tea mici frontoane
impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul in clasice, sprijinite pe cte
cutarea unui anume numr, se vedea c nu cunoaste casa pe care o cuta. douconsole. Lafatad,
In acest obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio cas nu era prea acoperisul cdea cu o
~nalt si aproape niciuna nu avea cat superior. Ins varietatea cea mai streasin lat, rezem@ndu-
neprevzut a arhitec• turii (oper mndeobste a zidarilor italieni), mrimea se pe console desprtite de
neobisnuit a ferestrelor, in raport cu forma scund a cl~dirilor, ciubuc~ria, case• toane, totul in cel mai
ridi• culprin grandoare, amestecul defrontoane grecesti si chiar ogive, antic stil, dar console
f~cute ins din var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si frontoane si casetoane
uscciunea care umfla lemnria, fceau din strada bucurestean erau vopsite cu ulei cafeniu
o caricatur ~n moloz a unei strzi italice. In apropierea mnstirii [...] Ajungand in fata usii
si peste drum de ea, o cas cu ferestre ~nalte era inc luminat. In fata ei de la intrare
stationa o tr~sur luxoas cu doi cai albi, ~n~untrul c~reia dormea, cu tan~rul aps pe clanta
capul ~n piept si cu h~turile in m@n, un birjar gros, moale si d~du s trag de
us. [...] Nu
inf~surat in tipicul vesmant lung si ~ncretit de catifea.
Casa avea un singur cat, asezat pe un scund parter-soclu, ale ~ndrzni totusi ssune
crui geamuri ptrate erau acoperite cu h@rtie translucid, imit@nd un numaidec~t, intr-at@t fl mir
vitraliu de catedral. Partea de sus privea spre strad cu patru ferestre de o anticamera. Ea era de o
fnltime absurd, form@nd fn varful lor cte o rozet gotic, desi ~nltime considerabil~,
 ocup@nd spatiul celor dou caturi laolalt. O scar de lemn cu dou suisuri
laterale forma un soi de piramid~, in varful creia un Hermes de ipsos,
destul de gratios, o copie dup un model clasic, vopsit detestabil cu
vopsea cafenie, tinea mn locul caducelui o lampcu petrol cu glob de sticl~ ~n
chipul unui astru. Ceea ce arfi surprins aici ochiul unui estet era intentia de
a executa grandiosul clasic fn materiale atilt de nepotrivite. Peretii, care,
spre a corespunde intentiei clasice a scrii de lemn, ale crei capete de
jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterri donatelliene, arfi
trebuit sfie de marmur sau cel putin
de stuc, erau grosolan tencuiti si zugrviti cu sablonul si cu m@na,
imitand picturile pompeiene, si ndeosebi porfirul, prin naive stro•
pituri verzi si rosii. [...] Tan~rul, hot~randu-se in fine, trase de m@nerul
clopotelului. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara
ncepu s sc@rt@ie ca apsat de o greutate extraordinar si cu o
iritant~ ncetineal~. Cand provocatorul aces• tor grozave p@r@ituri fu jos, ...m~rimea neobisnuit~ a
ferestrelor. ..
t@nrul vzu mirat un omulet subtire si putin mncovoiat. Capul ii era atins de
o calvitie total, si fata prea aproape spansi, din cauza aceasta, ptrat.
Buzele ~i erau intoarse in afar si galbene de prea mult fumat, acoperind
numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. [...]

... amestecul de frontoane

grecesti si chiar ogive...

Casa avea un singur cat...


...tavanul im it~ prin zugr~veli
casetoanele unui plafon rom an
...
...t~ ietur elinic a
nasului...
- Unchiul Costache? indr~zni s~ deschidgura t@nrul, pe
ur• m, intimidat, ref~cu intrebarea: Aici sade domnul
Constantin Giur• giuveanu?
B~tr~nul clipi din ochi, ca si cand n-ar fi inteles
intrebarea, misc~ buzele, dar nu r~spunse nimic.
- Eu sunt Felix - adug t@nrul, uimit de aceastprimire
-•
nepotul dumnealui. [ ...
]
-- Nu-nu-nu stiu... nu-nu st nimeni aici, nu cunosc...
DICTIONAR
adulterare (Livr.) - falsificare, denaturare; Donatello (-1386-1466)
- celebru sculptor italian; adulterri donatelliene imitatii ale
unor sculpturi apartin~nd lui Donatello.
caduceu - baston ~ncol~cit de doi serpi, sceptrul lui
Hermes caseton - podoab~ arhitectonic~ asem~n~toare
unei casete cat - etaj, nivel
ciubucrie - totalitatea ciubucelor (ornament in relief care mar•
cheaz~ marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc.) care decoreaz~
o constructie, un zid etc.
clasic - referitor la stilul arhitectonic sobru, armonios, lipsit de po•
doabe
consol - element arhitectonic asem~n~tor unei policioare, care spri•
jin~ sau ~mpodobeste o parte a constructiei
deferent - respect, bun~voint~ venit~ din politete
dezghioca a desface ~nvelisul, a descoji
elinic - elin sau elen; referitor la grecii antici
fronton - cornis~ ornamental~ asezat~ deasupra intr~rii, la
ferestre, pentru a proteja un ornament
gotic - stil arhitectonic caracterizat prin turnuri ~nalte si subtiri,
prin abundenta de ogive (semicercuri ~ntret~iate) si de statui de piatr~
ogiv - sistem de constructie caracteristic arhitecturii gotice, format
din intersectia a dou~ arcuri de cerc dispuse diagonal, care formeaz~
osatura unei bolti.
porfir -roc~ vulcanic~ foarte dur~, cristalizat~, de culoare rosie•
purpurie, ~ntrebuintat~ ~n arhitectur~.
rozet gotic (Arhit.) - fereastr~ circular~ de mari
dimensiuni, decorat~ cu vitralii si folosit la ornamentarea fatadelor
catedralelor gotice. stuc (var. stuc) - material de constructie format din
mortar si ipsos amestecat cu gelatin~, clei si coloranti minerali, care prin
uscare si lustruire
cap~t aspectul marmurei.
tietura elinica nasului (nas grecesc) -nas drept, cu scobitura insu•
ficient pronuntat~, int~lnit mai cu seam~ la statuile clasice antice.
EXPLORAREA TEXTULUI
Incipitul n metod~
balzacian
1. Demonstreaz~ c incipitul romanului este realizat ~n
metod balzacian~, av~nd ~n vedere urm~toarele
caracteristici:
• stabilirea reperelor temporale si spatiale;
 • portretul t~n~rului;

I
• descrierea fragmente transcrise din
str~zii; conotarea unor tr~s~turi
• prezentarea ill detaliu a arhitecturii ale descrierea casei
casei; locatarilor
• am~nuntul semnificativ in descrierea interiorului
casei;
• portretul
b~tr~nului.
2. Identific~ tipul de narator din text. Dovedeste c
fragmentul denot un balzacianism f~rBalzac, de
vreme ce minutioasele
descrieri nu sunt f~cute din perspectiva unui observator
obis• nuit, ci din unghiul a ceea ce ar fl surprins aici
de ochiul unui estet.
3. Alege, din lista de mai jos, o explicatie pentru
r~spunsul ava• rului la ~ntrebarea lui Felix (- Nu-nu-nu
stiu... nu-nu stnimeni aici, nu cunosc...) $i motiveaz~-
ti r~spunsul:
• este
ramoli
t;
• nu are chef de
musafiri;
• nu accept~ responsabilitatea de
tutore;
• reactioneaz~ ca o fiint
~nsingurat~;
• fi este fric
de lume.
4. Critica literar~ a semnalat prezenta comicului ~n roman:
Enigma Otiliei devine o desv@rsit comedie
moliereasc tratat cu mijloacele narative ale
realismului (S. Damian, G. C~linescu
- romancier. Eseu despre mstilejocului); Frapant
este tocmai
aspectul de comedie a automatismelor. [...]
Schematismului si caricaturalului trebuie s le
adugm lipsa de mister moral. (Nicolae Manolescu,
Arca lui Noe). Citeste primul capitol al romanului si
selecteaz~ scene, situatii, elemente comice mn portretele
personajelor, adecvate pentru a sustine una dintre
aceste opinii critice.
5. in metoda balzacianii, se utilizeaz~ prezentarea
personajelor dinspre exterior spre interior (strada,
arhitectura casei, descri• erea interiorului, a camerei,
vestimentatia, fizionomia indicii ale caracterului).
Transcrie fragmente din descrierea casei lui mos
Costache (arhitectura sau interiorul/ anticamera) care
conoteaz~ tr~s~turile acestuia.
 1847 etc.), studii filozofice
(Pie/ea de sagri, 1831;
Seraphita, 1835 etc.), studii
analitice (Fiziologia
cs~toriei, 1829).
Personajele bal• zaciene sunt
I puternice, bine con• turate si
! actioneaz~ in virtutea unei
coordonate esentiale: caracter
sau pasiune. Tehnica
romanesc~ a lui Balzac se
distinge prin descrierea
am~nuntit~ a mediilor, prin
expozi• tiunile lungi, cu
precizarea reperelor
temporale si spatiale, prin
Honor~ de Balzac (1799• prezen• tarea personajelor de
1850) -- prozator francez, unul din• tre marii la ambiant~ c~tre individ,
romancieri realisti, isi orga• nizeaz~ opera dinspre exterior spre interior
romanesc~ in vastul sistem al Comediei umane, (orasul, strada, casa, ca• mera,
care transfigureaz~ lumea burgheziei franceze ~n fizionomia si vestimentatia,
plin afirmare si surprin• de spectacolul, uneori tragic, omul). Dintre tipurile de
dat de diversele tipuri umane. Temele ope• rei personaje create de Balzac se
(disolutia aristocratiei, ascensiu• nea marelui disting: avarul (Gobseck,
capital, goana dup avere, sperantele in jurul Grandet), tat~l tragic (mos
moste• nirilor si al contractelor de c~st0• rie, Goriot), orfana nefericit~, lipsi•
ambitiile, relatiile de familie etc.) se subsumeaz~ t~ de mostenirea cuvenit~
~mp~rtirii operei ~n studii de moravuri (Gobseck, (Eug~nie Grandet), ambitiosul
1830; Eug~nie Grandet, 1833; Mos Goriot, (Rastignac), fata b~tr~n~
1834; Crinul din vale, (verisoara Bette) etc.
1835; lluzii pierdute, 1843; Veri•
soara Bette, 1846; V~rul Pons,
...oper~ mndeobste a proprietarii angajau muncitori str~ini, mai cu seam~ italieni, care, atunci,
zidarilor italieni... -- din a doua veneau in Rom~nia pentru c~ erau mai bine pl~titi decat in lta• lia (I).
jum~tate a sec. al XIX-lea pan~ spre Ins~ in absenta unui arhitect (ale c~rui servicii erau, desigur, cos•
Primul R~zboi Mondial, in perioada tisitoare) si la cererea proprietarilor, foloseau adeseori materiale ieftine si
de mare stabili• tate social si nepotrivite stilului arhitectonic, stra• da bucurestean~ [devenind] o cari•
economic~ din timpul domniei lui catur~ in moloz a unei str~zi italice.
Carol I, s-a dezvoltat in Bucuresti
un stil arhitectural origi• nal, care
imbina caracteristici locale cu
acelea occidentale. Cl~dirile erau
amplasate in jurul vechilor biserici,
form~nd un fel de ~cartiere-
parohii", locatarii apartin~nd, in
principal, cla• sei medii (negustori,
functionari, pro• fesori, magistrati,
medici etc.). Erau mai cu seam~
locuinte familiale re• trase in
mijlocul unor ~curti-gr~din~" cu
arbori b~tr~ni, av~nd rareori cat
superior. Camerele erau plasate in
jurul unui hol central si aveau ade•
seori peretii sau tavanul pictat,
fero• nerie elegant~, reliefuri in
lemn si
ipsos reprezent~nd silfide si
amorasi,
oglinzi, vitralii, sobe de faiant~.
De•
coratia exterioar era de
influent~ clasic, eclectic sau
romantic~ si se remarca prin
ferestre av~nd anca• dramente in
unghi sau in arc de cerc, console si
frontoane cu reliefuri. De multe ori
ins, pentru a economisi bani,
 se umplu de insi. [...] Aglae
X lu~ o figur solemn.
- Aici e casa fratelui meu si eu sunt unica lui sor~. Nimic
V nu se misc aici ~n cas si nimeni nu s-atinge de nimic. [...J
I St~nic~: Am pzit odat un unchi trei zile si trei nopti in
I sir, pan~ am picat totijos de oboseal, si bolnavul nu mai murea.
Cand ne-am sculat, a patra zi, l-am gsit rece.
I Titi: Am s~-l copiez in format mai mic si s-l tratez numai
fn
creion numrul I.
Pe la sf@rsitul lui Vasiliad: Am clienti care m scoal noaptea din somn
septembrie, ~ntr-o zi de arsit degea•
tardiv~, cu vant uscat ba, ca smduc sconstat decesul. ,Nu puteai s
mneccios, mos Costache se asteptipandimi•
impletici din mers, pe c@nd neata?'' zic eu. - ~Faceti-i o injectie, domnule doctor, poate se des•
cotrob~ia in curte printre teapt~ din lesin!" -- ~E mort, cocoan, n-auzi?" Uite asa ptesc.
c~r~mizile lui, si czu moale
jos. [...]
Aglae, afland accidentul EXPLORAREA TEXTULUI
lui mos Costache, cp~t
deodatfi• zionomia aspr a Constructia personajelor, o ,umanitate canonic~'
unui cpitan de vapor care
comand ~n timp de 1. Exprim~-ti opinia despre comportamentul Aglaei din momen•
naufragiu: tul ~n care mos Costache se ~mboln~veste, f~c~nd referire si
- Aurica - strig ea - la alte secvente din capitolul al XVIII-lea.
vino repede, c i-a venit r~u 2. Compar atitudinea fat~ de mos Costache a Otiliei, a lui
lui Cos• tache! Cheam-l si pe Felix si a lui Pascalopol, cu aceea a ,clanului" Tulea si a lui
Titi. Treceti dincolo, s nu fure St~nic~ Ratiu. Care crezi c~ este cauza pentru care cele dou
vreunul ceva. Marino! tu grupuri se poart~ at~t de diferit cu bolnavul?
alearg iute la St~nic~. [...] 3. Un procedeu modern utilizat ~n romanele lui C~linescu este
In curand sosir~ teatralizarea epicului. Comenteaz~ scena asediului casei lui
St~nic~, Olimpia si cu mos Costache de clanul Tulea, dup atacul de congestie cere•
doctorul Vasiliad, si bral suferit de b~tr~n. Realizeaz~ mncadrarea ~n tipologie
odai a personajelor prezentate in scena juc~torilor, prin referire
a la replicile si la comportamentul lor din acest capitol.
4. Ilustreaz~ (la alergere) unul dintre aspectele formulei estetice,
precizate in tabelul de lap. 243.
Caracter (fr. caract~re, lat.
Formula Tr~s~turi/ Exemple character, gr. kharacter - semn
estetic~ gravat, amprent~) -- ansamblul tr~•
s~turilor morale prin care se de•
• Tema -o fresc~ din viata burgheziei bu•
fineste modul de a fi al unui individ.
curestene de la inceputul sec. al XX-lea. Cu referire la un personaj literar,
• Motivul mostenirii, al paternit~tii. indic~ ansamblul de tr~s~turi psiho•
• Expozitiune: situarea exact~ in timp si logice esentiale ale acestuia. Ten•
Realism dinta de a se face caracterologie 1n
spatiu, descrierea mediului, dinspre exterior
balzacian roman sau in teatru implic~ un pro•
~nspre interior. ces de tipizare in construirea perso•
• Caracterizarea personajelor: fizionomie, najelor propuse, o viziune canonic
vestimentatie, cadru ambiant. Tendinta de de moralist, concep~nd clasificarea
generalizare c~tre o tipologie. faunei umane in sinteze portretisti•
ce bine delimitate prin schematis•
• Caractere construite ~n jurul unei tr~s~turi mul lor expresiv. Prima oper~ de ti•
dominante. pologie caracterologic~ ne este
dat~ in Antichitatea greac~ de filo•
• Personajele alc~tuiesc o umanitate ca•
Clasicism zoful Theofrast, cu ale sale Carac•
nonic, potrivit studiilor de caracterologie t~re, in care g~sim reprezentate sa•
(avarul, perfidul, gelosul, ingenua, baba ab• tiric o serie de structuri morale, de la
solut, fata b~tr~n~); triunghiul amoros. acelea ale ipocritului, guralivului,
b~d~ranului, acelea ale ava•
p~n la • Descrierea grandioas a Br~ganului pro•
iectat pe un fundal fabulos.
Romantism
• Iubirea adolescentin~ dintre Felix si Otilia;
conditia orfanului.
• Observatia psihologiilor incerte, ~enigma•
tice'' si ambiguitatea unor personaje.
• Interesul pentru fenomene psihice deviante:
Modernitate alienarea, dedublarea constiintei, senilitatea,
ereditatea.
• Realizarea scenic~ a capitolului al XVTII-lea.
• Originala simbioz~ a formulelor estetice.
tiv~
rului, cinicului, vanitosului $.a.m.d.
Traduc~nd Caract~rele lui
in epoca de aur a clasicismului
Theofrast
francez, La Bruy~re amplifica
textul cu un numr considerabil
de mici personale, inspirate de
portrete
caracterele si moravurile secolului
s~u, portrete compuse cu o verv~
realist~ a am~nuntului revelator,
care le face s~ r~m~n~ exemplare
in materia genului. Trebuie ad~ugat
c in teatrul clasic (din Antichitate
pan~
la Moli~re,comedia
deopotriv~ bun~oar~,
decare cul•
carac•

ter, sau in romanul realist al seco• lului al

XIX-lea, la Balzac, in primul rand),
personajele sunt create de o• bicei pe
premise caracterologice, de unde si
unitatea si coerenta i• dentit~tii lor
psihologice, uor clasi• ficabil~ tipologic.
Dep~sit~ substan• tial de c~tre un vizionar
al reactiilor abisale ca Dostoievski,
psihologia caracterologic~ ajunge s~ cad~
oarecum in desuetudine in secolul nostru,
at~t in roman, dup~ radicala schimbare de
optic~ adus~ de Proust, c~t si fn teatru,
dup~ aceea adus~ de Pirandello.
(Dictionar de termeni literari,
Editura Academiei)

d BUCURE Sct
Ou&A rCTO N

Chipuri de la 1900

Fata p~rea s~ aib~ optsprezece•
nou~sprezece ani...
.xx
T@rziu de tot, spre miezul noptii, auzi o sc@rt@itur a usii
de al~turi, pasi usori de picioare goale care merserpan~ in
dreptul usii lui.
- Felix - se auzi glasul soptit al Otiliei - tu dormi?
- Nu!
- Stinge lampa.
Cu sentimentul unui lucru neasteptat, Felix suflpe
deasupra sticlei. Usa se deschise si se-nchise la loc, si fn slaba
lumin~ arun• cat de flacra din sob~ t@nrul z~ri pe Otilia, cu
picioarele goale, in cmasa ei lung de noapte. P~rea o ppus
mrit. Toat con• versatia se urm mai fn soapt.
- Drag Felix, m-am g@nditfoarte bine, bine de tot. In
intere•
sul meu si al tu, acum nu ne putem cs~tori.
Dezolarea lui Felix se simti n ntuneric, fn destinderea
muschilor. Otilia il stranse tare de g@t, apropiindu-se de el.
- Nu ne putem cstori acum, am zis, dar mai pe urm, da.
Ca s-ti dau o dovada c te iubesc, am venit la tine. Putem fi
b~rbat si sotie sifr~ binecuv@ntarea lui popa Tuic.
Felix o lu in brate (era foarte usoar), o inbusi in
s~rutri, primite fr mpotrivire, apoi se asez cu ea ~n brate pe
fotoliu, cu un obraz pe pieptul ei:
- Otilia - sopti el - m-am ~ncredintat. Ceea ce faci tu
acum, numai o fat cu suflet fin putea sfac~. lart-m c
am pus la
~ndoial~ dragostea ta si bunele tale intentii. Nu, nu trebuie s
m lasi s~ fiu nedelicat. De acum mncolo cred c vei fi odat
sotia mea
si te voi astepta oricnd.
Otilia tl s~rut~ o dat, apsat, apoi sri in picioare.
- Stii ce? Vreau cel putin, dac tu esti at@t de leal, s~
dorm noaptea asta la tine. S vd cum e in patul unui b~iat.
Se arunc mn patul lui Felix, ghemuindu-si picioarele subtiri
in poalele cm~sii, si tan~rul o ~nveli bine si apoi merse el
mnsusi si se-ntinse pe o canapea mic, l@ng sob.
- Otilia - sopti el - in chip de ~noapte bun''-sunt
foarte
fericit. Noaptea asta e solemn~ ~n existenta mea.
Dimineata Felix se scul~ sprinten si privi spre pat.
Plapuma forma un cuib gol. Tan~rul si mnchipui c~ Otilia a trecut
in camera ei, se spl repede pe fat, cant@nd, se piept~nsi
iesi in geamlac,
s~ bat la usa fetei.
- Otilio, Otilio!
Nu rspunse nimeni. Trase clanta si vzu c usa se
deschide.
In~untru nu era nimeni, odaia aproape goal, geamantanele
lip•
seau. Felix alerg ca un nebun pe sc~ri, cutprin toate odile
si o descoperi pe Marina in buc~t~rie:
- Unde e domnisoara Otilia?
 - P~ii, nu stii? A plecat
din zori, cu trsura, cu
geamantane cu tot. S-a dus
unde-o fl urma ei. [ ... ]
Peste dousptmani
primi o carte postal
ilustrat cu aceste
randuri:
 C ine a fost in stare de at@ta stpa@nire, e capabil s~ ~nving
si o dragoste nepotrivitpentru marele lui viitor.
Otilia"

*
De atunci Felix n-o mai vzu niciodatpe Otilia. Afl~ schimbaser cu totul
numai cse ciisiitorise cu Pascalopol, pe care-l ur din nou. caracterul str~zii. Casa lui
R~zboiul d~du mos Costache era leproas,
lui Felix, peste c@tiva ani, prilejul de a se afirma inc de mnne• grit. Poarta era tinut
tan~r. cu un lant, si curtea toat
Dup~ ~ncheierea pcii, fu aproape numaidecat profesor npdit de sca• ieti. Nu mai
universitar, prea sfie locuit~. Felix
specialist cunoscut, autor de memorii si comunicri stiintifice, ~si aduse aminte de seara
co• c@nd venise cu valiza fn
mansi tr~sese de
laborator la tratate de medicin cu profesori francezi. Se schel~litorul clopotel. I se
pru c teasta lucioas a lui
c~stori
~ntr-un chip care se cheamstr~lucit si intr, prin sotie, mntr-un
mos Costache apare la us si
vechile lui
cerc de persoane influente. Stiinicii se fnsurii cu Georgeta, cu vorbe ~i
care nu avu ,fii'', dar avu protectori asidui, f~cu politic; rsunar~
declar csimte limpede la
,un ritm nou'', fu chiar prefect mntr-o scurtguvernare, si acum ureche:
este proprietarul unui blockhaus, pe bulevardul Tache Ionescu. [ ,Aici nu st~ nimeni!"
... ]
Pe Pascalopol, Felix il int~lni odat~ in tren, mn drum
spre Constanta. Era b~tran de tot, uscat lafat, dar tot elegant, si
aproape nu mai semna cu cel de alt~dat. F~lcile ~i tremurau
c~nd vorbea. Fu Pascalopol acela care fl recunoscu pe Felix.
M mai cunosti? Eu sunt Pascalopol!
Dup c@teva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o
fo• tografie care inf~tisa o doamnfoarte picant, gen actrit
mntre• tinut, si un brbat exotic, cu floare la butonier~.
Fotografia era fiicutii la Buenos Aires.
- Nu stii cine e? intreb Pascalopol pe nedumeritul
Felix. Otilia!
Speriat, Felix se mai uit o dat~. Femeia erafrumoas, cu
linii
fine, dar nu era Otilia, nu erafata nebunatic. Un aer de
platitudine feminin stingea totul. Avusese dreptate fata: ~noi nu
tr~im decat
cinci-sase ani!'
- Si... si de ce v-ati desp~rtit?
- O! pentru nimic. Eram prea btr@n, vedeam cse
plictiseste,
era o chestiune de umanitate s-o las s-si petreac~ liber~ anii
cei mai frumosi. S-a cstorit bine si-mi scrie, uneori. Pe
dumneata te-a iubitfoarte mult si mi-a spus chiar c, dac ar sti
csuferi, nu s-ar da ~napoi de a m nsela cu dumneata. Mi-a
spus aceasta... dar n-a f~cut-o. A fost o fat~ delicioas, dar
ciudat~. Pentru mine e o enigm.
Felix se ~nchise ~n biroul lui si scoase vecheafotografie pe
care
i-o diiduse Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia de altiidatii? Nu
numai Otilia era o enigm, ci si destinul mnsusi. Dinadins,
~ntr-o duminicii, o lu pe strada Antim. Prefacerile nu
 Strada Antim in anii '60

Str~zile Antim si Sfintii Apostoli apartineau vechiului cartier bucures•

tean, Uranus-lzvor, d~r~mat in tota• litate in anii '80 din ordinul Jui Nicolae
Ceausescu. Pe acest amplasament
se afl~ azi Casa Poporului si cl~dirile
care o inconjoar~.

Strada Antim in timpul demol~rii cartierului Uranus-lzvor in anii '80


Epilog (fr. ~pilogue, lat.
epilo•
gus, gr. epilogus -- concluzie; cf. gr.
epi, dup~ si logos, vorbire) -
partea
final a unei opere literare care
constituie o concluzie a evenimen•
telor anterioare sau in care se
evi•
dentiaz~ semnificatia operei.
Dup ~ncheierea p~cii, fu
aproape numaidec~t
profesor universitar...
EXPLORAREA TEXTULUI
Destinele
personajelor
1. Avocat f~r~ procese, arivist si demagog, lipsit de scrupule,
St~• nic~ Ratiu ~ncearc s~ profite din orice. Lacom, tenace
~n atin• gerea scopului urm~rit, viclean, mereu la pand~, mereu
informat, nu rateaz~ momentul de a smulge banii b~tr~nului.
~Catavencu al ideii de paternitate', se ~nrudeste tipologic cu
Dinu P~turic~. Caracterizeaz~ personajul St~nic~ Ratiu, pe
baza fragmentului din ultimul capitol, prin referire la
tipologie, tr~s~turi, proce• dee de caracterizare (fapte, replici,
atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje etc.).
2. Precizeaz~ consecintele mortii lui mos Costache asupra
personajelor romanului.
Comenteaz~ continutul c~rtii postale ilustrate pe care
3. Otilia, plecat~ cu Pascalopol la Paris, i-o trimite lui Felix.
Ofer~ o explicatie pentru faptul c~ Otilia ~l p~r~seste
definitiv pe Felix si se c~s~toreste cu Pascalopol.
4.
Consideri c~ destinul lui Felix, prezentat ~n epilog, c~s~toria
si intrarea, prin sotie, ~ntr-un cerc de persoane influente,
5. repre• zint~ o reusit~ sau un esec? Motiveaz-ti opinia.
Exprim~-ti opinia despre imaginea Otiliei din fotografie,
in
6. epilog.
La alegere:
7. a. Explic~ ~n ce const~ simetria incipitului cu finalul
romanu•
lui Enigma
Otiliei.
b. Explic~ rolul incipitului romanului realist, respectiv, al
8. fina• lului (inchis) in romanul realist, prin referire la Enigma
Otiliei. Consideri relevant pentru semnificatia romanului
intentia au• torului de a-si intitula cartea P~rinti Otilie?
9. Explic~ ce rol joac~ ideea paternit~tii ~n relatiile dintre
personaje.
Exprim~-ti opinia despre semnificatia titlului. Consideri
c~
,,enigma Otiliei" se refer la misterul etemului feminin sau
are alt~ semnificatie? Pentru argumentarea opiniei poti avea
~n ve• dere urm~toarele afirmatii:
• perspectiva lui Felix: Pentru mine, Otilia, ai fnceput sa
devii
o enigm~. Si Pascalopol, si eu suntem mndrepttiti scredem
c ne iubesti si, totusi, nimeni nu stie sigur. (cap. XVII);
Unde era Otilia de alt~dat~? Nu numai Otilia era o
enigm, ci si destinul insusi. (cap. XX);
• perspectiva lui Pascalopol: A fost o fat~ delicioas~,
dar ciudat. Pentru mine e o enigm. (cap. XX);
• m~rturisirile scriitorului: Nu Otilia are vreo enigm, ci
Felix crede aceasta. Pentru orice t@nr de douzeci de ani,
enigma• tic~ va fi ~n veci fata care l va respinge, dandu-i
totusi dovezi de afectiune. Irationalitatea Otiliei supr
mintea clar, fina• list~ a lui Felix.
[...] Si apoi enigm este tot acel
amestec de luciditate si strengrie,
de onestitate si de usurint.
 LIMB~ SI COMUNICARE

STRUCTURI DISCURSIVE (NARATIVE,

DESCRIPTIVE)
~N TEXTELE LITERARE SI
NONLITERARE

Structurile discursive narative si descrip• pentru obiectele dinamice si stilistice (enumeratia,

tive, prezente at~t ~n textele literare, c~t si epitetul, comparatia, metafora, antiteza, ironia etc.).
~n textele nonliterare, difer~ din punct de vedere Analiza unei descrieri difer~ dup~ tipul de
al modului de organizare si al caracterului text (literar - nonliterar), av~nd ~n vedere:
functio• nal. Discursul narativ este organizat locul
secvential, prin succesiune si temporalitate, si
prezint~ actiuni si evenimente corelate cronologic,
adic~ prin re• latii temporale, cauzale, finale.
Discursul descrip• tiv este organizat spatial, ca
o constelatie de atribute si specific~ri, prezentate
~n simultaneitate, de unde impresia de static, de
oprire a misc~rii ~n contextele narative,
argumentative sau explica• tive ~n care apare,
av~nd ca efect tendinta citi•
torilor de ~a s~ri" pasajele descriptive.
Descrierea prezentarea tr~s~turilor unor
obiecte, fenomene, persoane etc., intr-o ordine
si
~ntr-un limbaj specific domeniului c~ruia ~i
apar•
tine aspectul
inf~tisat.
Descrierea poate fi oral (in comunicarea
cotidian~, descrierea unei persoane cunoscute, a
unui loc vizitat etc.) sau scris~, fiind
prezentat~t in textele nonliterare (de exemplu:
fragmente din c~rti/ articole de geografie, istorie,
fizic~ etc., catalogul de produse, fisa tehnic~,
anuntul, por• tretul de pres~ etc.), c~t si ~n textele
literare. Descrierea literar~ este un mod de
expunere const~nd din prezentarea plastic~, prin
interme• diul limbajului artistic, a unor personaje
(portret fizic, portret moral, portret al unui tip
sau ca• racter, descrierea de moravuri, virtuti,
defecte), a unor peisaje, locuri, interioare,
fenomene (tablou), a unei perioade de timp sau a
unei epoci.
Tiparele de structurare ale descrierii pot fi:
planuri fundamentale, planuri spatiale, planuri
temporale, planuri comparative. O component~ a
structurilor descriptive este cea lingvistic~: aspec•
te lexicale (frecventa unui anumit tip de lexic,
c~mpuri lexico-semantice), sintactice (timpuri
verbale preferate, atributul/ atributiva pentru
obiecte statice, complementul/ completiva de mod
 secventei descriptive ~n text (Care este
raportul dintre text si descriere?), instanta
scriptural( Cine percepe?- autorul in textul
nonliterar, naratorul, personajul in textul epic, eul
liric in textul poetic.), formularea temei (Care
este obiectul descrierii? Cand si cum este
formulat tema? - in titlu, la
~nceputul, pe parcursul sau ~n finalul
secventei descriptive.), descrierea propriu-zis~
(Care sunt aspectele descrise? Care sunt
aspectele omise? Cum sunt puse fn relafie
aspectele descrise? Ce tip de planuri sunt
folosite? Ce particularitti lingvistice sunt
utilizate ?), efectul asupra citito• rului.
Elementele unei descrieri sunt:
• ,,obiectul" descris;
• traiectoria descrierii (panoramic~, focali•
zat, ascendent~, descendent~
etc.);
• perspectiva privitorului (punctul de vede•
re al naratorului, al unui personaj, al eului
Hric) si m~rcile subiectivit~tii;
• tipul perceptiilor/ al imaginilor artistice
1. In proza realist~, descrierea spatiilor
(strada, arhitectura, interiorul) si a
vestimentatiei sustine iluzia de veridicitate, iar
prin observatie si notarea detaliului semnificativ
devine mijloc de conturare a caracterelor.
Caracteristicile arhitectonice ale str~zii si ale
casei lui mos Costache sunt surprinse de ,,ochiul
unui estet", din perspectiva naratorului
specializat. Familiarizarea cu mediul, prin
proce• deul restr~ngerii treptate a cadrului, de
la strad, la cas~, la interioare, la fizionomia
si gesturile locatarilor (tehnica focaliz~rii), este
o modalitate de p~trundere a psihologiei
personajelor din acest spatiu, prin reconstituirea
atmosferei.
Selecteaz~, din textul de la paginile 238-
240,
prin subliniere, detaliile care ajut~ la
identificarea unor tr~s~turi ale personajelor si
numeste aceste tr~s~turi.
2. C~l~toria la mosia lui Pascalopol (~n
capitolul
al VI-lea) contine o descriere de factur~
romantic~, prin sentimentul grandiosului si prin
proiectarea in plan mitic, fabulos a datelor
concrete.
Alege unul dintre cele dou fragmente
de
mai jos si comenteaz particularit~tile
discursului descriptiv, av~nd ~n vedere:
dominante (vizuale, auditive etc.);
• particularit~tile limbajului;
• figuri de stil;
• functiile descrierii.
Functiile descrierii mn proza epic~ sunt
diver• se (decorativ~, explicativ~, simbolic~),
aceasta put~nd fi plasat~ oriunde ~n naratiune.
La inceputul prozei narative, are rolul de a
crea o anumit~ atmosfer, adecvat
~nt~mpl~rilor, de a indica timpul si spatiul
actiunii, de a surprinde tr~s~turi ale mediului
sau ale unui personaj. Pe parcursul discursului
narativ, poate ap~rea descrierea de tip portret a
unor personaje, descri• erea cu rol explicativ si
pauza descriptiv~, care nu corespund unui timp
fictional si care au ca efect crearea suspansului
printr-un moment de as• teptare ~naintea
punctului culminant sau schim• barea ritmului
povestirii. La finalul unei naratiuni, descrierea
evidentiaz~ semnificatia deznod~m~n• tului sau
realizeaz~ simetria/ circularitatea construc• tiei
epice.
• modalit~tile de realizare a grandiosului, a
miti•
cului sau a fabulosului, ca elemente
romantice;
• aspecte ale lexicului (termeni populari,
regio• nali, neologisme, termeni livresti; c~mp
lexico-se• mantic etc.) din fragment;
• elementele imaginarului; sugestii vizuale,
audi•
tive;
tate, afar~ de insecte si de stoluri de
vrbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie...
b. Aici nimic nu putea fi asezat ~ntr-un
mo• ment al istoriei, niciun monument, nicio
formatie a solului nu amintea de vreun ev. Totul
era r~mas pe loc, ~n afara oricrei epoci,
ntr-o absolut neistoricitate. Dac mnaintea
trsurii ar fi rs~rit deodat c@tiva cl~reti
acoperiti din cap pan-n picioare in s@rm,
ca barbarii de pe Coloana Traian, sau ~n
~ntregime goi, cu teste la oblnc si cu suliti cu
smoc de pr mn man, Felix nu s-arfi mirat
deloc. Aici punea acum tot ce nu fncii.pea fn
istoria lui oficial, tratand despre romani si
greci, barbarimea cu nume bizare, scitii,
costobocii, sarmatii, bessi. Huruitul rotilor si
tropotul cailor spori ~n constiinta lui ~ntr-un
chiot prelung, ca si c@nd cerul orizontului s-ar
fi umplut de hoarde. Si, ntr-adevr, un fum
• particularit~ti morfo-sintactice ale
fragmentului
(frecventa unor p~rti de vorbire, disloc~ri/
inver•
siuni, structuri discursive in sintaxa frazei
etc.);
• figuri de stil.
a. Campia era asa de plat si de
fntins~,
~nc~t nu i se zrea nicio margine. F@sii enorme
de pm@nt, care fuseser lanuri de gr@u, erau
acum numai niste mntinse miristi isprvite spre
orizont, din care se ridica un bz@itformidabil,
fr~ opri• re, de cosasi vrsati ~n at@ta
cantitate pe pm@nt, inc@t, la trecerea trsurii,
sreau ca niste stropi m~runti de noroi. Otilia
prinse unul chiar pe ro• chia ei, dar, c@nd vru
spunm@na pe insecta de culoarea paiului
putred, r~mase numai cu un picior minuscul
mntre degete. Cand brisca trecea printre
semnturi de porumb, zarea era astupat cu
des~v~rsire. Nu se vedea niciun om, nicio vie•
[...] era o mare libertate de miscri, o
st~p@nire des~varsit de femeie. [...]
Otilia amesteca o seriozitate rece,
blazat~
cu cele mai teribile copil~rii. Intr-o zi
mbr~ca ppusi, in alta mustra pe mos Costache
c~ se mur• d~reste pe haine cu scrum de tigar
si-l scutura intorc@ndu-l ~n toate chipurile, ca
~neccios ~ncepu s se ridice in zare si aerul
rsuna de niste r~cnete neidentificabile. Un
noroi negru, gros prea cse rostogoleste
moale dinspre zare spre tr~sur, un noroi cald
care fierbe si plesneste, f~c@nd s se miste
domol suprafata lui. Buc~ti din aceast
lav pta c@mpul pe ici, pe colo, adun@ndu-
se spre centrul invaziei. Strigtele guturale
sugru•
mate crescur n val si noroiul ncepu s se
pr•
vale mai cu putere, zguduind pm@ntul.
Colbul
crescu ca la o furtun...
3. Scriitorul a m~rturisit c~ Otilia, fata
cunos•
cut~ ~n copil~rie, a reprezentat pentru el un
ideal
de feminitate, imaginea acesteia trec~nd litera•
~ni
tura sa: Copil fiind, am cunoscut fn mediul
fa• milial o fat~, cu mult mai in v@rst~ decat
mine si care fmi era rudii.. Nimic de ordin afectiv
n-a putut
s se iveasc [...] nici nu stiam atunci c
exist
dragostea. [... ] Fata cu prul ca un fum,
exube•
rant si reflexiv, cult~, nebunatic,
serioas, furtunoas, meditativ,
muzicant. Ori de cte ori admiratia mea a
mnregistrat o fiintfeminin, fn ea era un
minimum de Otilia.
Compar~ descrierea de mai sus cu
imaginea Otiliei desprins~ din urm~toarele
fragmente descriptive extrase din romanul
studiat.
Fata prea s aib~ optsprezece-
nouspre• zece ani. Fata mslinie, cu nasul mic si
ochiifoarte albastri, ar~ta si mai copilroas~
~ntre multele bucle si gulerul de dantel. Ins~d
in trupul sub• tiratic, cu oase delicate de ogar,
de un stil perfect,
pe un copil, spre rasul de pl~cere al aceluia.
Alt dat~ Otilia fu nemultumit de gospod~ria
Ma rinei si, punan• du-si un sort inainte, se
asez serios pe treab, cer@nd concursul lui
Felix. Dar se plictisi cur@and. Din usvzuse
str~lucirea ierbii grase din fundul gr~dinii si
avu o dorint. [...] si numaidecat, aruncandu-
 si pantofii din picioare si trg@ndu-si jos
ciorapii, pe care-i p~r~si ~n buctrie, alerg
in gr~din~.
4. Compar~ secventele descriptive care
~nf~ti• seaz~ strada Antim si casa lui mos
Costache, din incipitul romanului, cu
urm~toarea secvent~, contin~nd descrierea
acelorasi locuri, din epilog: Dinadins, intr-o
duminic, o lupe strada Antim. Prefacerile
nu schimbaser cu totul caracterul str~zii.
Casa lui mos Costache era leproas, ~nne•
grit. Poarta era tinut cu un lant, si curtea
toat np~dit~ de scaieti. Nu mai p~rea
sfie locuit. Felix ~si aduse aminte de
seara cand venise cu valiza fn mansi tr~sese
de schel~litorul clopo• tel. Care sunt aspectele
descrise? Care sunt aspec• tele omise, prin
raportare la secventele initiale? Cum sunt
puse ~n relatie aspectele descrise cu punctul
de vedere al naratorului? Dar cu acela al
personajului?

EVALUARE
CUREN
T
APLICAT
II
'
1. Rezum subiectul romanului Enigma Otiliei, urm~rind
cele dou~ planuri narative: istoria unei mosteniri si
destinul tan~• rului Felix Sima, ~martor si actor al propriei
form~ri.
2. Imagineaz~-ti c esti unul dintre adolescentii Otilia si Felix
din romanul Enigma Otiliei si esti prieten(~) cu cel~lalt.
Pentru fete Imagineaz~-ti c~ esti Otilia si ~i scrii
prietenului t~u, Felix: Redacteaz~ o scrisoare de 20-30 de
r~nduri, ~n care s~ analizezi relatia cu ,prietenul" t~u.
Pentru b~ieti Imagineaz~-ti c~ esti Felix si ii scrii
prietenei tale, Otilia: Redacteaz~ o scrisoare de 20-30 de
r~nduri, ~n care s~ analizezi relatia cu ~prietena'ta.
3. Din punctul de vedere al evolutiei lui Felix, Enigma
Otiliei
este un
Bildungsroman:

Studentul sentimental Felix Sima primeste o

magistral lectie de viat, cu riscul dezamgirilor, dar si
cu avantajul de a deveni lucid, observand at@tea realitti
tragice sau comice. Romanul este astfel central pe mobila
psihologie a unui ado• lescent in plincriz~ de crestere si
deformare a personalittii. (Pompiliu Constantinescu, G.
C~linescu - Enigma Otiliei).
 Argumenteaz~, ~ntr-un eseu de circa o pagin~,
valabilitatea afirmatiei criticului, prin referire la:
• scena initial~, a venirii
t~n~rului;
• prezentarea a dou~ ~nt~mpl~ri semnificative care
marcheaz~
rolul de ~actor al
personajului;
• comentarea evolutiei personajului (fapte, comportament,
replici etc.), in capitolul final.
4. Realizeaz~ un eseu ~n care s~ prezinti ipostaze ale feminit~tii
in Enigma Otiliei, prin referire la trei dintre personajele infii•
tisate ~n roman. Vei avea ~n vedere pentru fiecare dintre perso•
najele alese:
• ~ncadrarea ~n tipologie si raportarea personajelor la formula
estetic~;
• comentarea unor fragmente de portret fizic si de descriere a
camerei;
Facultatea de Medicin~ • evidentierea tehnicilor de caracterizare specifice, abordate
din Bucuresti, construit~ ~ntre pentru fiecare dintre personaje;
1900-1902
• relevarea tr~s~turilor puse ~nevident~ de procedee ale carac•
teriz~rii directe si indirecte;
• exprimarea unui punct de vedere argumentat despre condi•
tion~ri ale destinului personajelor alese (statut social, psiholo•
gic, mentalit~ti, relatii cu alte personaje etc.).
5. In Dictionarul scriitorilor romani, I, se apreciaz~ despre Enig•
ma Otiliei: Clinescu realizeaz romanul citadin cu cea
mai
bogat galerie de caractere din literatura roman. Realizeaz~
un portofoliu contin~nd fisele de caracterizare a personajelor,
~n care s~ dezvolti fiecare parantez~ din lista urm~toare:
• mos Costache (avarul iubitor de copii), Otilia (cocheta), Felix
(ambitiosul), Pascalopol (aristocratul rafinat).
• Aglae (baba absolut fr~ cusur in r~u), Simion
(senilul),
Olimpia (femeia plat~), Aurica (fata b~tr~n~), Titi (prostul/
debilul mintal); St~nic~ Ratiu (arivistul).
6. Scrie ~n spatiul liber din dreptul fiec~rui nume litera care co•
respunde tipului de personaj, complet~nd totodat~ spatiul
punctat r~mas liber cu tipul potrivit:
Costache .... A. ambitiosul
Otilia .... B. ingenua
a St~nic~ .... C. prostul
a Aglaia . . . . D. rafinatul
El Pascalopol E .
Titi .... F. nebunul
U Simion .... G. avarul
Iii Felix . . .. H. parvenitul
7. Imagineaz~-ti urm~toarea situatie: Esti doctorul Felix Sima
(cel din epilogul romanului) si, deoarece urmeaz~ a fi numit
~ntr-o functie important~, trebuie s oferi informatii despre
tine. Redacteaz~ un curriculum vitae, tin~nd seama numai de
 datele oferite de conventiile unui asemenea tip de scriere.
textul romanului, 8. Scrie un eseu de circa o paginii, in care s~ argumentezi afir•
respect~nd totodat~ matia lui E.M. Forster: Romanul realist este istoria unui esec,
prin referire la destinul unuia dintre personaje. Eseul va
respecta structura (formularea ipotezei/ a propriei opinii, enun•
tarea si dezvoltarea argumentelor pro si/ sau contra, concluzia)
si mijloacele lingvistice specifice discursului de tip argumen•
tativ.
9. Explic~ modul in care elementele paraverbale (tonul, pauza, apartamentelor se
intonatia etc.) ajut~ la constituirea mesajului oral, ~n vedeau chiar picturi
urm~torul text: murale alegorice, cam
- Unchiul Costache? indrzni s~ deschid~ gura t@nrul, pe conventionale si reci,
ur• m, intimidat, ref~cu mntrebarea: Aici sade domnul dar de factur~ ingrijit.
Constantin Giurgiuveanu? La capetele scrii
B~tr@nul clipi din ochi, ca si cand n-ar fi ~nteles vegheau doi copii de
~ntrebarea, misc buzele, dar nu rspunse nimic. marmur, tociti si
- Eu sunt Felix adug t@nrul, uimit de aceastprimire luciosi ca de cear. [...]
ne• Interiorul i se pru
potul dumnealui. lui Felix cu mult mai
Omul span pru tot asa de plictisit de mntrebare, clipi de rafinat dec@t si-ar fi
cteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas putut inchipui, cu•
neasteptat de nosc@nd numai omul,
rgusit, aproape soptit, duhnind a tutun, r~spunse asa de rezervat si
repede: conventional. In loc de
- Nu-nu-nu stiu... nu-nu st nimeni aici, nu pat, in dormitor avea o
cunosc... sofa enorm, care ocupa
10. Era previzibil ~cariera" lui St~nic~, asa cum este ea o portiune din odaie. Un
descris~ enorm chilim vechi, de
~n epilogul romanului? Motiveaz~-ti r~spunsul, ~ntr-un eseu bun calitate, fn culori
de circa o pagin~. dulci de otav, o
11. Enumer~ patru tr~s~turi ale locuitorilor str~zii Antim, apeland acoperea. Peretele din
numai la informatia oferit~ ~n incipit-ul romanului. fund era acoperit fntr-
12. Selecteaz~ c~te un fragment potrivit pentru a ilustra un casmir din care
fiecare dintre cele patru tr~sturi alese. at@rnau arme vechi:
13. R~spunde la fiecare dintre urm~toarele cerinte, realizand iatagane, pistoale cu m@•
~nte• nere sidefate, o tolbcu
legerea textului de mai jos: sgeti exotice. Pe o
Astfel se f~cu c~ intr-o dup-amiaz, Felix si Otilia, m~sutturceasc,
ase• zati fn larga trsur, str~b~teau Calea Victoriei de la o mare tipsie de aram
captul dinspre Dambovita panmn apropiere de Biserica tinea mn mijloc un
Alb~. Aici se cobor~r in fata unei cl~diri cam fumurii, ibric oriental. [...]
numai cu dou caturi, dar inalte, ~n gangul c~reia intrar. Biroul avea o mas
simpl~ de stejar,
[...] Suir o scar~ cu balustrad defierforjat si se oprir~ in
~ncheiat ins rustic, cu
fata unei usi mari de la etajul I, pe care o mic~ t~blit~ de
email ar~ta numele sim•
plu: Leonida Pascalopol. Casa, azi stearsfatde noua
arhi•
tectur a capitalei, inf~tisa ultimul confort. Ferestrele si
inc• perile erau ~nalte, usile largi si cu frontoane de lemn
bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Peretii
erau tape• tati cu h@rtie dungat si de tavan at@rnau lmpi
electrice cu abajururi plisate. In anticamera

Bulevardul Coltei din Bucuresti
(inceputul secolului al XX -lea)
1.
Casa de Depuneri,
cl~dire inaugurat~ in anul
1900
ajutorul unor pene de lemn. Pe ease aflau un teanc de
registre si, la un capt, o mare masin de scris, ~Yost". Pe
pereti se vedeau tablouri alese cu gust, o copie veche dup~
Salvador
Rosa reprezent@nd un peisaj marin napolitan, un
Grigorescu autentic, o cul de Juan Alpar si alte c@teva
tablouri, centrate in jurul unui portret mare al unui tqnr
student de universitate german, in uniformde asociatie
goliardic, m~sliniu la fat, cu trsturi fine si ascutite.
• Indic~ dou~ caracteristici care ar putea folosi ca argumente c~
descrierea de mai sus este realizat din perspectiva unui nara•
tor omniscient.
• Casa lui Pascalopol se afl pe Calea Victoriei (cel mai ele•
gant bulevard bucurestean); stabileste o leg~tur~ ~ntre acest
detaliu si caracterul locatarului.
• Numele Leonida Pascalopol, scris simplu pe o mic~ t~blit~
de
email, subliniaz~ o tr~stur a personajului; numeste-o $i
motiveaz~-ti afirmatia.
• Interiorul casei este extrem de variat; alege dou~ elemente de
decor (piese de mobilier, obiecte de art~, covoare etc.) $i
explic~-le prezenta ~n functie de personalitatea locatarului.
• Tablourile lui Salvador Rosa, Grigorescu (autentic) si Jean
Alpar sunt centrate in jurul unui portret mare al unui
tanr student de universitate german, n uniform de
asociatie
goliardic~, m~sliniu la fat, cu tr~sturi fine si ascutite;
ce informatie despre Pascalopol transmite aceast fapt?
ED EI E E ) EE La
a E3
Urm~torul fragment din romanul Enigma Otiliei (publicat fin
1938) contine o opinie despre ~rostul femeif', din perspectiva
unei adolescente de la inceputul secolului al XX-lea:
- Tu nu cunosti viata, Felix - relu Otilia ideea -
pentru o fat, reusita ~n viat nu e o chestiune de studiu si de
energie. Admir inteligenta si vointa ta de brbat, astea nu
sunt bune si pentru o femeie. Rostul femeii este splac, in
afar de asta
nu poate fi
fericire!
Exprim~-ti punctul de vedere ~n leg~tur~ cu actualitatea la
 ~nceputul secolului al Imaginea femeii mn proza interbelic~. Prezentati-I colegilor
XXI-lea a opiniei sub forma unei sinteze de 10-15 minute, pun~ndu-le totodat~
exprimate in roman la dispozitie toate materialele colectate.
despre statutul social al 3. G. C~linescu, analiz~ndu-si propriul roman ~nIstoria literaturii
femeii. rom~ne de la origini pan~ ~n preent, a inserat recenzia
2. In grupe de patru-sase scris~
elevi, realizati un proiect cu de criticul Pompiliu Constantinescu n 1938, la aparitia c~rtii
tema Enigma Otiliei. Un fragment al acestei recenzii este
urm~torul:
asta-i viata! Si-ntr-adev~r,
Romanul de ast~zi, Enigma Otiliei, este construit cu un romanul Enigma Otiliei nu
mestesug sigur, pe mai multe planuri, si cu o detasare epic demon• streaz nimic; constat,
~ntru totul stp@n pe materialul uman, at~t de divers si de reconstituie experiente umane
~nchegat mn fizionomia lui. DI. C~linescu se afirm ca un ex• si ti• puri; iat de ce vedem fn
ceptional creator epic, lunga sa povestire degajand clar con• noua carte a d-lui Clinescu o
turat si cu subtile nuante, ~n acelasi timp, o serie de tipuri voca• tie de prozator si
psihologice de o real viabilitate in fictiune. Senzatia de lucru descifrm o structur epic~.
viizut (evident, fn obiectivarea fanteziei), de curgere Intuitiile sale pornesc din
fireasca substratul biologic al
mmprejurrilor si de autenticitate umansi social a persona• personagiilor, iar destinul
jelor este necontenit sustinut. Dl. Clinescu nu s-a preocupat, fiec~ruia este logic motivat
in Enigma Otiliei, de nicio teorie la mod asupra romanului, prin orice imprejurare nou
de nicio tehnicpretentioas si cu veleitti de sincronizare. A ar
procedat clasic, dup metoda balzacian a faptelor concrete,
e experientii comune, fix~nd fn niste cadre sociale bine preci•
zate o fresc din viata burgheziei bucurestene. Nimic livresc,
nimic inventat fn atmosfera in care personagiile evolueaz;
impresia de realism, de experienttreptat, asa cum o impri•
mviata, cu sinuozittile, cu surprizele, cu umbrele si luminile
ei, este cov@rsitoare. Dacpoate fi vorba de un procedeu evi•
dent, ~n romanul acesta, el se reduce la existenta tan~rului
Felix, martor si actor in toate int@mpl~rile aproape, care alc•
tuiesc romanul c~torva familii si construiesc temperamentul
c@torva tipuri. Studentul sentimental Felix Sima primeste o
magistral~ lectie de viat, cu riscul dezamgirilor, dar si cu
avantajul de a deveni lucid, observand at@tea realitti tragice
sau cornice. Romanul este astfel central pe mobila psihologie a
unui adolescent in plin criz~ de crestere si de formare a
personalittii; pe aceast mobilitate, ca pe o ax de orientare,
se organizeaz mntampl~rile epice, se dezv~luie caracterele
mascate sau brusc puse-n miscare ale personagiilor cu o
structur~ bine definit. Dl. C~linescu n-a pornit de la
abstractiuni, de la idei psihologice cand si-a construit tipurile;
ele se realizeaz, cu amploare, cu bog~tie de impulsii si cu
nuante multiple, pas cu pas; dac reactiunea lor este, in esen•
t, aproape constant, este o dovad c structura lor perma•
nent se adapteaz~ la fiecare nou imprejurare, suger@ndu-ne
acea impresie de viat care se realizeaz sub ochii nostri. Un
fel de very a ritmului interior strbate, ventiland naratiunea;
dar ea nu izvorste din atitudinea scriitorului, ci din buna
dispozitie, din pasiunea impersonalizat a observatorului, st•
p@nit de o singur satisfactie, s ne afirme, necontenit parc:
 Recenzia - prezentare a unei c~rti. In general, un asemenea
tip de text presupune o examinare
global~, f~r investigarea unor
detalii sau probleme de specialitate.
Este destinat~ mai ales public~rii in reviste de specialitate, scopul s~u
fiind cu precdere unul infomativ.

~- %

" LnU;fi

l } ia. t
i l
gs=
{4
ts t
%di'i''i_r

Palatul Postei, inaugurat in anul

1900

G. C~linescu, la revenirea in tar~
in anul 1926
(Din arhiva Muzeului National al Literaturii Romane)
trece. Viziunea captpecetea credibilittii, care este si
sem•
nul sigur al romancierului.
a. Extrage (si retine) din acest fragment notele definitorii
ale tehnicii c~linesciene ~n materie de roman.
b. De ce crezi c~ G. C~linescu a introdus Istoria literaturii
~ni
rom~ne de la origini pan ~n preent acest~ recenzie sau n-
a apelat la o alt~ modalitate de prezentare a c~rtii?
SUGESTII
BIBLIOGRAFICE
Nicolae Balot~, ~Satiricon'-ul lui George C~linescu, ~n De la
Ion la loanide autorul se refer~ la clasicismul si realismul
romanului c~linescian, pe care le abordeaz~ diferit de opiniile
critice interbelice; el se refer la spiritul ludic, la satiriconul
cu m~sti de carnaval din roman.
S. Damian, G. C~linescu - romancier. Eseu despre
m~stilejocului
- autorul ~si propune o viziune de ansamblu interesant~ si
durabil~ asupra romanului c~linescian ~n general, cu
relevarea unor detalii neobservate de alti critici. Un accent
este pus pe componenta comic~ a romanului.
Nicolae Manolescu, Ochiul estetului, in Arca lui Noe, I. Conside•
r~ndu-l un roman doric, autorul demonstreaz c~ ~n
Enigma
Otiliei exist~ un balzacianism fr~
Balzac.
 Studiu de coz 8
Modele epice in romanul interbelic

'·-..#.TEEIEEEE
Aparitia in 1920 a
romanului Ion de Liviu
Rebreanu avea s~ se constituie
~ntr-un eveniment pe care E.
Perioada interbelic~ a favorizat dezvoltarea romanului.
Lovinescu ~l definea ca fiind
Acest cadru stimulator a provocat, firesc, si polemici. De pild~, E.
~o revolutie si fat~ de lirismul
Lovi• nescu ~ntrebuinta formula ~creatia obiectiv~' pentru a
sem~n~torist sau de atitudinea
defini emanciparea romanului si eliberarea lui de lirism, ceea ce popo• ranist~, si fat de
pentru critic ~nsemna o caracteristic~ a modernit~tii. Dar tot E. eticismul ardelean, constituind
Lovinescu o dat~, istoric~ am putea spune,
~ntelegea emanciparea ca fiind exprimat~ si prin prezenta ~n in procesul de obiectivare a
roman a mediului urban care substituia lumea rural~, sau a literaturii noastre epice
personajului-in• telectual care ~nlocuia t~ranul sadovenian. De (Istoria literaturii rom@ne
fapt, lirismul de care vorbea Lovinescu se raporta la ceea ce contemporane, II, Creatia
ast~zi numim instante obiectiv).
narative, adic~ la realitatea unui narator-auctorial care ~si f~cea
sim•
tit~ prezenta intervenind (uneori artificial) ~n destinele
personajelor.
Alti termeni folositi ~n discutie au fost romanul de creatie
si
romanul de analiz, formule ~ntrebuintate de G. Ibr~ileanu ~n
stu• diul Creatie si analiz din 1926. In termenii de azi, ele ar
putea co• respunde romanului obiectiv, respectiv, romanului
subiectiv. In esent~,
discutiile au opus pe cei care considerau c~ romanul
traditional (obiectiv) trebuia s~-si continue drumul p~n c~nd
formula va fi epuizat~, celor care cereau modernizarea rapid a
romanului rom~• nesc. Aceast~ ultim~ directie se ~nscria pe linia
analizei psihologice si a organiz~rii subiective, a inspiratiei din
lumea urban~ si a pre• zentei intelectualului capabil de a tr~i
dileme morale. Interesant este c~ ambele formule au coexistat in
epoc~, iar ~n unele cazuri (Concert din muzic~ de Bach de
Hortensia Papadat-Bengescu), pe fondul observatiei sociale si
psihologice, specific~ romanului obiectiv, s-a grefat o
perspectiv~ narativ~ subiectivizat~ prin prezenta unor personaje
cu rol de a observa si a reflecta asupra realittii.

Un model de creat, ie
obiectiv:
Ion de Liviu Rebreanu

Romanul subiectiv -- este de•
finit astfel prin opozitie cu romanul
obiectiv sau cu romanul traditional.
Cele mai pregnante caracteristici
ale sale au in vedere instantele
narative (povestire la persoana I), o
problematic~ nou~ care const~ 1n
sondarea lumilor interioare, a con•
stiintei naratorului, dar si modul de
organizare al textului, foarte apro•
piat de jurnalul interior. Naratiunea
clasic~ din romanul obiectiv este
frecvent inlocuita cu monologul. Un
exemplu de astfel de roman ii
constituie Ultima noapte de
dra• goste, int~ia noapte de
r~zboi. Romanul subiectiv mai
poart~ nu• mele de roman modern,
nou/ roman sau roman ionic
(Nicolae Mano• lescu).
ciati ~ni ce m~sur scena urm~toare motiveaz~ actiunile lui Ion:
Romanul obiectiv --
ilustrea• z~ tipul de roman care isi
propune s~ descrie lumea in mod
impartial, in toat~ realitatea ei
social, moral~ si psihologic~. De
obicei, romanul obiectiv apartine
esteticii realismu• lui. Prin opozitie
cu romanul mo• dern, romanul
obiectiv este numit si roman
traditional sau vechiul roman.
Exemplu tipic de roman obiectiv
este Ion de Liviu Rebreanu, in care
naratorul este o instant~ invizibil~,
demiurgic~, omniscient~. Un roman
obiectiv este si P~durea sp~nzu•
ratilor, in care apare dimensiunea
psihologic~ a vietii personajului
prin•
cipal, dar prezentat~ prin intermediul
persoanei a Ill-a. Tot romane
obiec• tive sunt si Baltagul de
Mihail Sado• veanu, Concert din
muzic~ de Bach de Hortensia
Papadat-Ben- gescu sau
Enigma Otiliei de G. C~linescu.
in Arca lui Noe, Nicolae
Manolescu a numit romanul obiectiv
roman doric.
De fapt ce este nou ~n Ion fat de proza anterioar~ (a lui
Slavici, de exemplu)? In roman se nareaz~ despre asezarea unui
t~ran la casa lui, dar aceasta este o tem~ veche a literaturii. Ion, t~ran
s~rac, are de ales ~ntre a r~spunde glasului iubirii si a se c~s~tori eu
Florica, fat s~rac~, dar pe care o iubeste, sau, dimpotriv~, a
r~spunde glasului
pm@ntului si a ~ncerca s~-l obtin~ prin c~storia cu Ana, care-
l
iubeste. Dup o ezitare, a c~rei reflectare ~n constiinta
personajului
este palid~, Ion se decide s~ o seduc~ pe Ana, desi o considera ur~t~,
pentru a forta m~na p~rintelui ei, Vasile Baciu, ~n a accepta c~s~toria
lor. Planul ~i va reusi ~n cele din urm~, cu suferinte evidente
pentru Ana. Dovedita lips~ de scrupule pare a fi fost avut in
vedere de Lovinescu atunci c~nd s-a referit la eticismul ardelean
al literaturii
de pan~ atunci. In romanul Mara, de exemplu, doar prin
iertarea
printilor cuplul Persida-Natl dob~ndeste ~mp~carea cu
sine.
Ion ~ns~ nu are nevoie de nicio instant~ care s~-i aprobe
actiunile. El este expresia unei vointe c~reia nimic nu-i rezist.
Nu are alt~ autoritate ~n afara propriei vointe, este expresia
violent a unei energii. Or, tipul acesta de personaj, eliberat de
orice fel de
autoritate moral~, era ~ntr-adev~r nou ~n literatura
roman.
- Discutati despre tipologia personajului, av~nd ~n vedere
afirmatiile de mai sus, dar si urm~torul fragment din roman.
Apre•
 Baciu se zv@rcolea in bratele oamenilor r~cnind ne~ncetat:
- L~sati-m~~~!... L~sati-ms-i scot blohot~ile!... Trebuie
s-i
beau s@ngele, alminteri plesnesc!... Lsati-
m!...
T~ranii ~ns l duser aproape pe sus, panla poart, n
vreme
ce el se smucea din
rsputeri:
- Ce are hotul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Las~-m,
Nistore!... Tfff!...
Ion schimba fete-fete. Genunchii ~i tremurau, iar in cerul
gurii
simtea o uscciune parc~ i-ar fi aprins sufletul. Fiece vorb~ l
~m•
pungea drept fn inimii, cu deosebire fiindc~ auzea tot satul.
Mereu fi fulgera s se repead si cu un pumn zdrav~n s-i
mn~buse in g@t ocrile. Deodat cu g@ndul acesta ns~ ~i r~srea
in minte si Anuta, oprindu-lpe loc. Se uitdupea, dar ~n
inv~lm~sealfata o stersese acaspl@ngand. Femeile sifetele se
mmpr~stiar care ~ncotro, ca un
c@rd de galite speriate de uliu, si priveau din ulitsi de prin
ogrzile vecine, astept@nd in fiece minut s~ mnceap~ b~taia.
Profit@nd de in• c~ierare, preotul plec, spun@nd scandalizat
doamnei Herdelea:
- Asemenea destr~b~lati trebuiesc dati pe m@na
jandarmilor s le ~nmoaie ciolanele. Numai asa s-ar face
oameni de omenie... P~cat cIon nu l-a scuturat putin... Arfi
meritat...
Inv~t~toarea cl~tin din cap fn culmea indignrii, si
ridic~
usor rochia, s nu mture praful ulitei, si porni repede
mmpreuncu
Belciug si Laura. Titu r~mase mai in urm. Ii prea ru cnu
poate
vedea cum se isprveste cearta si, merg@nd, ~ntorcea
capul.
Hora se sparse. Tiganii se retrseser sp~imantati mn
sur. Gvan isi rzimase gorduna ~ntr-un colt, hotr~t s-o apere
cu orice
pret, s nu i-o sparg btusii. Fl~c~ii se adunar imprejurul lui zugr~vit~ ~n
Ion, at@tandu-l: ~ntreaga ei
- Ce te-ai l~sat, Ionic~, s~ te ocrasc~?... Trebuia s-i tragi stratificatie, de
m~car vreo douscatoalce, s te pomeneasc!... la simplul
Veni intre ei si George, urmat de lie Onu, care nu-l slbea, ca o vagabond pan~
umbr credincioas. la candidatul
Ceea ce atrage atentia ~nfragmentul de mai sus este aglome• rarea de deputat si la
de personaje, din diverse straturi sociale, dar si indiferenta cu care mediul
naratorul le prezint~. Pentru E. Lovinescu, in Ion romancierul utilizeaz~ administratiei
~formula ciclic~ a zugr~virii, nu a unei portiuni de viat~ limitat~ la o unguresti, cu o
anecdot~, ci a unui vast panou curg~tor de fapte ~nv~lm~• site, ce se fauna bogata
perind~ aproape f~r~ ~nceput si f~r sf~rsit, f~r~ o nece• sitate in exemplare
apreciabil~, f~r~ o finalitate deci [...] Obiectul de studiu al lui Ion este variate. Cu un
viata social~ a Ardealului care, desi ~nchis ~n celula unui sat, este material
aparent haotic, cu episoade numeroase [...], romanul se organizeaz~,
totusi,
~n jurul unei figuri centrale, al unui erou frust si voluntar, al lui Ion.

• Argumenteaz~ ~n scris, ~ntr-un text de 25-30 de r~nduri,

afirmatia lovinescian~ c obiectul de studiu (al romanului Ion) este
viata social a Ardealului.

Marcel Proust

Romanele modernittii:
'
Ultima noapte de dragoste, ~nt~ia no apte de rboi;
Nunt~ ~n cer
In disputele interbelice cu privire la roman, conceptul lovinescian al
sincronismului, al~turi de ideile lui Camil Petrescu din eseul Noua
structur si opera lui Marcel Proust, joac un rol important ~n a
impune o nou~ viziune asupra dezvolt~rii genului. Este vorba despre
acomodarea literaturii rom~ne la cele mai noi experiente de creatie
europene, al c~ror v~rf ~l constituiau eseurile sau Jurnalul lui Andr~ Gide
ori romanul In c~utarea timpuluipierdut de Marcel Proust

~Literatura roman~ n-a ref~cut fazele dezvolt~rii literaturii

universale, ci s-a dezvoltat revoluponar, pe baza sincronismului: f~r~ s~
fi avut un clasicism, am avut un romantism, pentru c~ aceast
miscare a coincis cu ~ni susi momentul formatiei noastre literare. De
un veac mai ales, toate curentele ideologice, toate formele de art~,
~ntr-un cuv~nt intreaga viat~ spiritual~ se dezvolt pretutindeni
sincronic, ~ntr-un ritm unic. Pomite de la unele popoare evolutive, adic~
dintr-o inventie la baza creia erau totusi imitatii acumulate si fecundate
de un element nou, ele s-au ~mpr~stiat prin toat Europa, cu necesitatea
unei legi indefectibile. F~r~ a reface evolutia, imitatia a fost brusc~ si
integral."
(E. Lovinescu, Istoria civilizatiei rom~ne moderne, III)

Articole teoretice interesante sunt publicate si ~n revista Kalende,

spre sf~rsitul deceniul trei, unde scria, ~ntre altii, criticul Pompiliu

Andr~ Gide
 Constantinescu. Se sublinia, de exemplu, ideea eliber~rii
personajelor de determinisme sociale, ca si preocuparea tot mai
evident a scriito• rului pentru ceea ce s-ar putea numi faptele
~umane" ale personajelor, adic~ preocuparea acestora pentru probleme
interioare. Astfel, sunt tot mai mult prezente probleme precum
dragostea ca mod de realizare in absolut a fiintei umane,
cunoasterea ca experient~ spiritual~ si ~n general cazuri de
constiint~ ~n care se confrunt~ idei, dileme morale si existentiale si
care devin uneori adev~rate conflicte de inadaptabilitate a eroilor la
realitatea social~. Camil Petrescu ~nsusi nu face altceva prin termeni
precum autenticitate, substantialitate, memorie involuntar dec~t
s~ identifice un nou fel de a face literatur~, pe care 1l experimenteaz~
~n cele dou~ romane: Ultima noapte de dragoste,
~nt~ia noapte de r~boi si Patul lui Procust. Dar elemente ale
noului
roman, la nivelul problematicii, ap~ruser~ anterior, prin Concert
din
muzic~ de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, unde pentru prima
oar~ unele dintre personaje erau preocupate de alte probleme
dec~t p~m~ntul, banii, ascensiunea social~. Autoarea crea o lume de
snobi, superficiali, marcaµ de morbul autoanalizei generate de boli
reale sau
~nchipuite. Scrierea produsese, totodat~, urbanizarea literaturii
rom~ne,
creand un gen nou de roman o deschidere de drum, prin puterea de
analiz, intelectualitatea, si chiar ordonanta compozitiei (E.
Lovinescu).
Schimbarea opticii cu privire la roman se va produce, asadar,
at~t ~n ceea ce priveste instantele narative, dar si ~n
privinta

I
cont, inutului romanului sau a modului in care se nareaz. Narat,
iunea la persoana ~nt~i, relevarea unor lumi interioare sau a unor
esecuri spirituale, organizarea romanului sub forma unor
monologuri ori jurnale sunt nout~tile care schimb~ modelul
speciei, transform~n• du-l ~ntr-o creatie subiectiv~. Un astfel de
roman este Ultima noapte de dragoste, int@ia noapte de r~boi, ~n
care substanta o constituie tr~irile lui Gheorghidiu, analizele,
introspectiile; evenimentele ex• terioare sunt putine sau doar
rezumate pentru a deveni pretexte pentru deliberri interioare.
In Nunt~ ~n cer de Mircea Eliade, evenimentele exterioare
sunt tot minimale, mai vii fiind scenele initiale ~n care cei doi b~r•
bati ~nt~lnesc femeia iubit; nu lipses totusi din aceste
romane elementele de obiectivitate, date istorice minime:
r~zboiul ~n ambele, lumea ~mbog~titilor ~n Ultima noapte de
dragoste, ~nt~ia noapte de r~boi, unele pagini de atmosfer~ din
Bucurestiul de dup~ Primul R~zboi Mondial, ~in am~ndou~.
• Citeste textul de mai jos, identific~ ideile principale,
selec• teaz~ una dintre ele si argumenteaz-o, f~c~nd apel la unul
dintre ro• manele moderne studiate:
~In romanul ionic (noul roman) naratorul nu mai este
separat de lumea lui; constiinta lui apartine pe de-a-ntregul lumii
acesteia, asa cum lumea ~ns~si nu exist decat ~ntrucat este
reflectat ~ntr-o
constiint~.
Inromanul doric
apare numai ceea ce
exist; ~n cel ionic,
exist numai ceea ce
apare. Din domeniul
obiectivului ne
mut~m ~n
acela al
subiectivului: ceea ce
~nainte era restituit
acum este tr~it, si
ceea ce ~nainte era
ordonat si sistematic
ascult acum tot mai
mult de capriciul
tr~irii. Incertitudinea
se extinde la narator,
care nu se
mai foloseste de alegatii, ci de conjecturi, si nu mai este ~n chip
obli•
gatoriu creditabil." •
(Nicolae Manolescu, Arca Jui Noe)

Citeste textul de mai jos:

Mustr~rile dumitale suntfr utilitate, ca mania cuiva care
bate la usa vecin ~nchis, in loc de aceea pe care o caut,
dar si in scrisoarea trecut, ca si acum aproape, mi-a slbit
vointa de a face efortul unei explicatii, g@ndul si lmuririle sunt
de obicei zadarnice'.
Veneam in ziua aceea cu bratulplin cuflori... Nu masteptase...
Nu dorisem decat s retriesc o clip... ceva din trecut si
m supuneam acestui demers cum primesti un singurpahar de
vin, stiind ca mai multe nu ai putea suporta... dar servitorul mi-a
remis un bilet
c@nd am sunat. Un plic odios, de un albastru pal, aproape alb.
Parc~
un gand otr~vit mi s-a imprstiat ~n sange si mi-a uscat pielea.
Nu stiam ce s rspund, nici n-am citit biletul, pentru c acum
continutul
lui mi-era indiferent. Alt~dat m ad@nceam in cercetarea
motivelor, cum ai cuta izvorul apei neregulat subterane fntr-o
grot. Mi-era acum numai o mil imens~ de bucuria mea si de
florile pe care le aveam in brate. Am regretat pe urmbrusc c
am dat drumul trsurii
- din superstitie - cci eram at@t de obosit c nu mai puteam
merge
pejos, si parcdin senin am mnceput ssufr n tot corpul, cum
revin
durerile dac a trecutprea repede anestezicul. M strangeau
pantofii,
mi se lipeau ndusite, de-a lungulpicioarelor, jartierele. Nu stiu
de ce mi-afost rusine s mvad servitoarea c aducflori
neprimite acas si asta era f~r temei, pentru c~ de obicei ~mi
cumpr singurflorile
pe care le aduc si le risipesc prin vasele
smltuite.
'Aceste ~mustr~ri', f~cute numai din prietenie, n-aveau niciun accent
deo• sebit si erau mai mult efectul unei nedumeriri pe care scrisorile care
urmeaz~ este drept c~ au ~mpr~stiat-o; dar este si mai drept c~ au ~nlocuit-o cu
altele noi, deco• periri cu totul neasteptate, care au dus la alc~tuirea acestui
,dosar de existente''pe care-l inf~tis~m cititorilor.
De altfel, pentru ~ntelegerea unor referinte din aceste scrisori sunt
CAMIL PETRE5CU
negresit

/;
necesare c~teva l~muriri, fie si cu pretul unui ocol chiar de la ~nceput. Am
sugerat, ba chiar am propus doamnei T. mai ~int~i s~ apar~ pe scen~. [...] S~
aduc~ pe scen~ complexe de experient din viata real~, asa cum au procedat
c~tiva mari regizori.
Cum se gandeste, cum se iubeste, cum se sufer~ nu se poate ~nv~ta orele de curs
fni
$i nici atesta prin certificat de absolvire. [...] Am indemnat-o atunci s~ scrie si ~ntotdeauna, oric~t de vesel,
cum, sur~sul ei avea ~n el un reziduu
~nt~mpl~tor, aveam posibilitatea m-am oferit, gata, s ~nlesnesc aparitia de tristete.
oricrei - Dar eu nu stiu s~
incerc~ri pe care ar fi f~cut-o. [...] scriu... M~ fntreb dac~ n-as
- Dar e cu neputint~ ceea ce-mi spui... glumesti. face chiar greseli de
- De ce? ortografie?
Si izbucnind ~ntr-un sur~s, c~ci nu r~dea aproape niciodat, si
~nc,
 - Asta n-are de-a face cu ortografia... Scrisul corect e p~inea profesorilor
de PI\TU~ocusr
roman~. [...]
Se juca, m~ng~ind stofa ripsat~ a fotoliului cubic.
- Ei nu z~u, cum o s~ scriu?
Am simtit nevoia s~ devin categoric.
- Lu~nd tocul mn m~na, in fata unui caiet, si fiind sincer~ cu dumneata
~ns~ti p~n~ la confesiune.
(Camil Petrescu, Patul lui
Procust)

Patul lui Procust

editia princeps

------- -- -- -- I.
 Fragmentul constituie ~nceputul romanului Patul lui
Procust
care are in cetitru destinul unui intelectual, George Demetro Ladima,
ziarist si poet care sf~rseste tragic, prin sinucidere. Dar nu
num ai
despre acest intelectual este vorba roman. Asa cum o spune si na•
~ni
ratorul-autor ~n subsolul paginii, aceast~ scriere se constituie ~ntr-un
dosar de existente ~n care viata altor personaje se adun~ ~ncet
dintr-o multime de confesiuni, organizate sub forma unui jurnal,
c~rora li se adaug~ scrisori, comentarii ale autorului, articole de ziar
etc. Se nasc astfel puncte de vedere diferite cu privire la destinele
oamenilor. P~n~ si finalul romanului r~mane incert, c~ci exist~ dou
epiloguri, scrise din perspectiva a dou~ personaje diferite, in incer•
carea de a da o explicatie sinuciderii lui Ladima.
- Identific~, ~ntextul dat, tr~s~turi ale romanului modern,
~n acceptia lui Camil Petrescu.

Personajele in romanul
obiectiv s, i in eel subiectiv
F~r~ fndoial c~ dincolo de metamorfozele aduse de
modelul epic al noului roman la nivelul instantelor narative sau al
proble• maticii relevate de continut, schimb~rile cu adev~rat
spectaculoase au loc ~n ceea ce priveste constructia personajelor.
Astfel, daca in romanul obiectiv personajele sunt marcate de
determinisme de natur~ social~ sau economic~, ~n noul roman,
aceste determinisme dispar sau sunt prezente accidental. Personaje
precum Stefan Gheorghidiu, Mavrodin ori Hasnas se definesc
printr-un sentiment al unei mari lucidit~ti sau al determin~rii pro•
priului destin. Aceste personaje se construiesc pe ele insele din ex•
periente spirituale, din tr~iri. Caracterul sau tipul din vechiul roman
(de creatie sau obiectiv) este ~nlocuit de personajul
introvertit, fascinat de lumi interioare si de mecanismul propriei
constiinte. Concretul si temporalitatea istoric~ ~n care este fixat
personajul• caracter sau personajul-tip sunt ~nlocuite de concretul
tr~irii interioare, de durata psihologic~, contemplatia moral la
r~ndu-i fiind ~nlocuit~ de cea ontologic~ sau estetic~. Tipul acesta
de relatii
~ntre personajele apartin~nd celor dou~ feluri de romane poate
fi
dezvoltat si prin alte opozitii. Astfel, portretul (fizic, moral) din
romanul de creatie este ~nlocuit de analiza de st~ri si confesiune/
introspectie, ~n vreme ce socialitatea personajului din romanul
obiectiv este substituit~ de tema experientei intime: dragoste,
adev~r, esecuri, alte experiente spirituale.
• Realizeaz~ o paralel~ ~ntre dou~ personaje apartin~nd
unor romane diferite: obiectiv si subiectiv. Se recomand~ s~ ai ~n
vedere minimum dou~ aspecte dintre cele discutate mai sus, care
privesc personajul.
 Tolstoian sau epopeic prin Ion de Liviu Rebreanu,
balzacian prin G. C~linescu, vechiul roman sau romanul obiectiv
a dominat secolul al XIX-lea si mnceputul secolului al XX-lea.
Desigur, ~n ca• tegoria romanului obiectiv pot intra si alte texte,
~n care apar ele• mente de modernitate precum analiza
psihologic~. Romane de tipul P~durii sp@nzuratilor de Liviu
Rebreanu fac tranzitia c~tre lumile interioare analizate de scriitorii
moderni. De altfel, intotdeauna vor ap~rea cazuri particulare care
nu se vor supune canoanelor sau
clasific~rilor. In Arca lui Noe, cu privire la tipologii,
Nicolae
Manolescu numeste romanul obiectiv doric, iar pe cel
subiectiv,
ionic, dar descoper~, dep~sind desigur perioada interbelic~, si un al
treilea tip de roman, cel corintic, concretizat prin amestecul de
formule. In acelasi timp, autorul face si interesante observatii cu
privire la nasterea si evolutia acestor modele epice ale speciei, ~n
raport cu societatea uman~.
~Romanul doric e creator de mituri ca si clasa burghez~ mn
ascensiune. Forma social~ nu e resimtit~ opresiv de c~tre indivizii
istorici, nici manipularea de c~tre autor a personajelor. Cu timpul
se naste ~ndoiala: energia clasei epuiz~ndu-se treptat, locul
spiritului
~ntreprinz~tor ~l iau tot mai mult contemplatia si introspectia.
Romanul ionic e produsul acestei v~rste vis~toare si lucide,
care asaz~ revelatiile interiorit~tii mai presus de satisfactiile
actiunii.
Individul resimte opresiv lumea, ~ncerc~nd s se emancipeze de
sub
tutela ei; personajul de roman refuz~ tutela autorului, afirm~ndu-si
o
identitate pe care n-o cunoscuse ~nainte. La noi tranzitia de la
doric la ionic (de la obiectiv la subiectiv) are loc abia la sf~rsitul
primului deceniu postbelic, spre 1930." (Nicolae Manolescu, Arca
lui Noe)

SUGESTII BIBLIOGRAFICE

Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzic~ de

Bach
Camil Petrescu, Patu/ lui
Procust
E. Lovinescu, Istoria literaturii rom~ne contemporane,
I G. Ibr~ileanu, Creatie si analiz
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe,
I

1.
ETTI
Numeste c~te un roman de tip doric, respectiv ionic,
tin~nd
 seama de explicatiile lui Nicolae Manolescu. Argumenteaz~-ti
optiunile.
2. Realizati o investigatie cu privire la conceptele de
traditio• nalism si modernism si a relatiei acestora cu
romanul obiectiv, respectiv, romanul subiectiv. Identificati
circumstantele cultu•
rale ale dezvolt~rii romanului rom~nesc interbelic, prin
referi• rea la idei si reviste precum: Gandirea,
Sbur~torul, Viata rom@neasc~. Finalizati investigatia printr-
un raport pe care s~-l prezentati colegilor ~in maximum 10
minute.

adonic, p. 157
art~ poetic~, p. 208
arhetip, p. 84
autenticitate, p. 223
calc lingvistic, p. 66
calofilie, p. 223
caracter, p. 243
clarobscur, p. 29
clasic, p. 117
comedie, p. 65
comic, p. 65
comparatie, p. 153
culoare local, p. 135
curent cultural, p. 52
curent literar, p. 51
decalc, p. 66
dezbatere (tipuri), p. 75
dosar de existente, p. 223
elegie, p. 152
epilog, p. 246
eseu liber (nestructurat), p.
eseu structurat, p. 139
frontispiciu, p. 29
gravur~, p. 29
incunabul, p. 29
letopiset, p. 31
manifest literar, p. 58
manuscris miniat, p. 30
I R
lndice
mare clasic, p. 117 meditatie,
p. 152
memorie involuntar~, p. 219
mesianism, p. 213
metru antic, p. 157
miniatur~, p. 30
mit, p. 84
narator martor, p. 185
narator omniscient, p. 185 .
naturalism, p. 182
od~, p. 151
oximoron, p. 153
parantez~, p. 219
parnasianism, p. 203
personaj-reflector, p. 216
ratiune, p. 124
roman obiectiv, p. 255
roman subiectiv, p. 256
safic, p. 157
satir~, p. 145
139 sincronism, p. 216
stil direct, p. 183
stil indirect, p. 183
stil indirect liber, p. 183
Sturm und Orang, p. 123
sublim, p. 46
text argumentativ (caracteristici), p. 75
verosimil, p. 124
 Cuprins

Argument , 5
Tehnici de documentare 6

I. FUNDAMENTE ALE CULTURII ROM~NE

Originile si evolutia limbii rom~ne (prezentare sintetic~) ............................................................ 7
LIMB~ SI COMUNICARE: Noile norme lingvistice (ortografice, ortoepice si morfologice) conform
DOOM .' 13
Studiu de caz l: Latinitate si dacism ......................................•................................................. 15

II. PERIOADA VECHE

Studiu de caz 2: Dimensiunea religioas a existenfei 21
Discursul de amvon** 26
Literatura ~i pictura religioasa ., 29
Studiu de caz 3: Formarea constiintei istorice ..........................................................................
3]
Tiganiada de Ion Budai-Deleanu : 39
LIMB~ SI COMUNICARE: Norma literar~ - aspecte evolutive ...................................•........... 47
CURENTE CULTURALE INSECOLELE XVII-XVIII: UMANISMUL SI ILUMINISMUL
(prezentare sintetica) 51

III. PERIOADA MODERN~

A. Secolul al XIX-lea - inceputul secolului al XX-lea
Studiu de caz 4: Rolul literaturii in perioada pasoptist .................................................•.......
55
Forme hibride ale civilizatiei rom~nesti la mijlocul secolului al XIX-lea:
Chirifa fn provinfie de Vasile Alecsandri 61
LIMB~ SI COMUNICARE: Uzul diversificat al limbii literare .........••........................•.......... 69
Variante literare libere : 71
Dezbatere: Rom@nia, mntre Orient si Occident 75
Descoperirea literaturii populare 81
Mesterul Manole (balad~ popular~) ...........................••................................................. 84
Mesterul Manole de Lucian Blaga .................................................•..................•............. 92
LIMB~ SI COMUNICARE: Structuri discursive: textul informativ ........................................ 102
Studio de caz 5: Criticismuljunimist : 105
LIMB~ SI COMUNICARE: Strategii specifice folosite ~in monolog si ~n dialog .......•...•....•......... 112
Adecvarea discursului oral la situatii de comunicare diverse • 113
Discurs specific domeniului de specializare (Texte didactice, administrative si
teologl·ce"·i/•• ·········· ····· 115
·
Studiu de caz 6: Diversitate tematic, stilisticsi de viziune in opera marilor clasici ........
117
Continuturi din curriculum-ul diferentiat A.
Continuturi din curriculum-ul diferentiat
B.
 B. Curente culturale/ literare in secolul al XIX-lea -- mnceputul secolului al XX-
lea
ROMANTISMUL ~ 123
Alexandru L~pusneanul de Costache Negruzzi ..............................................•............... 125
LIMB~ SI COMUNICARE: Registre stilistice: registrul arhaic al limbii ........................ 138
Scrisoarea I de Mihai Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 141
. . . . . . LIMB~
. .. .. . . . .SI. .COMUNICARE:
. .. Figuri de stil si procedee de expresivitate ........................... 148
Oda (fn metru antic) de Mihai Eminescu 151
LIMB SI COMUNICARE: Expresivitatea unor structuri morfologice si sintactice ....... 154
Prezentarea de carte* 155
Luceafrul de Mihai Eminescu 159
LIMB~ SI COMUNICARE: Denotatie si conotatie ..........................................a............ 170
Figuri de stil si procedee de expresivitate............................ 170
REALISMUL 175
In vreme de r~zboi de LL. Caragiale . . . .. . . . . .. . .. . .. . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. .. .. . . . .. .. . . 177
. . . . . . LIMB~
.. . . . SI COMUNICARE: Structuri discursive (argumentative) ................................... 186
Jurnalul de lecturli* . . .. .. .. .. .. .. .. .. . . . .. . . . .. . . .. .. . . .. . . .. .. . . .. .. .. .. .. 187
SIMBOLISMUL , .. .. . : : 189
Noaptea de decemvrie de Alexandru Macedonski 191
La PolulNord de Iuliu Cezar Slivescu 199
LIMB~ SI COMUNICARE: Neologismele .........................•...•........•.............................
201
Studio de caz 7: Simbolismul european 203
PRELUNGIRI ALE ROMANTISMULUI SI CLASICISMULUI .......................................
209
De demult de Octavian Goga : , 211

IV. PERIOADA INTERBELIC~

Orient~ri tematice in romanul interbelic 215

Romanul psihologic: Ultima noapte de dragoste, int@ia noapte de r~zboi
de Camil Petrescu 217
Romanul experientei: Nunt~ in cer de Mircea Eliade ......................................................
229
Romanul balzacian: Enigma Otiliei de G. Clilinescu
237
LIMB~ SI COMUNICARE: Structuri discursive (narative, descriptive) ~n textele literare si
nonliterare 247
Recenzia* : 253
Studiu de caz 8: Modele epice ~n romanul interbelic 255
ISBN 978-973-124-426-6

III
Pe copert~: Mykola Pym
Recolta in Ucraina, 7 896