Fişa de lucru:

Personajul Ion în viziunea criticii literare

I. Prima interpretare:

a) Ion „este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă
ascuţită, o viclenie procedurală şi o voinţă imensă; nimic nu-i rezistă; în faţa ogorului aurit
de spice, e cuprins de beţia unei înalte emoţii şi vrea să-l aibă cu orice preţ. Cum dragostea
devine şi ea o armă călită în vâlvătaia acestui foc ce îl încinge… biata Ana este o tragică
victimă. În luptă, omul nobil şi milos dispare, pentru a nu lăsa decât fiara…”
(E. Lovinescu – Istoria literaturii române contemporane)
b) „<<Ion>> simţea o vocaţie obscură, înrădăcinată pentru pământ… Neapărat personajul e
idealizat, el serveşte un simbol… Nimic nu face acest ţăran mai răsărit, care să nu poată fi
explicat prin şiretenie sau încăpăţânare… Ion are o viaţă animalică puternică, plină de
ecou… Pasiunea lui e o senzualitate.”
(T. Vianu – Arta prozatorilor români)

II. A doua interpretare:

a) „… Noţiunea de ambiţie este exagerată,… Dinu Păturică este un inteligent şi, orice individ
lucid, este dotat cu o mare capacitate de plăcere gratuită care îl şi pierde. Ion nu e inteligent
şi, prin urmare, nici ambiţios… Dorinţa lui nu e un ideal, ci o lăcomie obscură… la fel cu a
altora. Orice ţăran voieşte zestre în pământ şi vite, o însurătoare dezinteresată fiind o
adevărată înstrăinare de la legile de conservare ale familiei rurale. Toţi flăcăii din sat sunt
varietăţi de Ion…”
(G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent)
b) „Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea şi a împins-o la spânzurătoare, şi a
rămas în cele din urmă cu pământ”
(G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

III. A treia interpretare:

a) „Figura centrală a cărţii e un flăcău voinic, deştept, energic, care suferă de sărăcia lui, şi
care se crede, prin calităţile enumerate, capabil de o altă soartă. O parte din vechea critică l-a
catalogat drept brută, individ şiret, condus de violenţele şi vicleniile interesului… Am greşi
dacă am face din Ion un arivist… Prin căsătoria cu Ana, Ion vrea să obţină pământ. E un
ideal mai înalt care reprezintă mai mult decât înavuţirea. Pentru Ion, pământul însemnă şi
situaţie socială, demnitate umană, posibilitatea de a munci cu folos… El încearcă să
depăşească starea de mizerie, de inferioritate socială şi morală în care e ţinut… Ţăranului
sărac îi era interzis, practic, orice acces la altă situaţie socială… El nu se poate afirma în
limitele rigide ale colectivităţii sale…”
(Paul Georgescu – Prefaţă la romanul Ion ed. 1967)

Argumente pro sau contra.