Ceaiul

Proiect realizat de Baican Marius,

Buciu Cosmin, Dorobat Alexandru,
Ghibirdic Alexandru, Gogonea Luca,
Postolache Leonard, Vidrasc Sabin

Ce este ceaiul?

Ceaiul este o băutură obținută prin infuzarea frunzelor uscate ale

plantei Camellia sinensis (Lat.). În funcție de gradul de oxidare a frunzelor, cele
patru tipuri principale de ceai sunt: ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul
oolong și ceaiul negru. Compoziția chimică a ceaiului variază în funcție de
recoltă, condiții pedoclimatice și metoda de prelucrare; dintre componenți
amintim: teina (alcaloid asemănător cu cel care se găsește în cafea și nucile
de cola), tanin și uleiuri volatile.
Termenul de „ceai” desemnează și infuziile din alte plante decât Camellia
sinensis, cum ar fi maté, lapacho, rooibos, condimente, mentă, mușețel, fructe
uscate etc.

Principalele tipuri de ceai:

Ceaiul alb provine din recoltarea mugurilor și a frunzulițelor foarte tinere pe

care se distinge încă puful alb. Procesarea ceaiului este simplă și nu presupune
altceva decât uscarea frunzelor la o temperatură relativ scăzută, de multe ori
fiind lăsate să se usuce la soare. Obiectivul este obținerea unui grad cât mai
scăzut de oxidare („fermentare”). Pentru că ceaiul alb nu este oxidat și rulat,
perișorii argintii rămân vizibili, constituind un semn al calității procesării.
Infuzat, ceaiul alb dă un lichid limpede și de culoare foarte deschisă, cu savoare
delicată.
Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiției, în provincia chineza Fujian,
frunzele provenind din soiul Da Bai (Marele Alb).
Ceaiul verde este obținut oprind oxidarea frunzelor de ceai prin uscarea
acestora imediat după recoltare. Ceaiul este procesat în maximum două zile
după culegere. Majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de oxidare
prin metode termice. Frunzele pot fi uscate prin metoda tradiționala
chinezească de prăjire în tigaie sau prin metoda japoneză de oprire a oxidării
cu abur fierbinte; aceste procedee distrug enzima responsabilă de oxidarea
frunzelor. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o ușoară nuanța verde-
gălbuie și aromă delicată specifică.

Ceaiul oolong (Ceaiul Dragonului Negru) este un fel de ceai tradițional

chinezesc, semioxidat, numit qīngchá (albastru-verzui). În funcție de numărul
de zile care trece între recoltare și uscare, ceaiul oolong poate fi „fermentat” în
proporție de 10-70%, situându-se din acest punct de vedere între ceaiul verde
și cel negru. Lichidul obținut poate de la verde deschis până la auriu închis, iar
aroma sa poate fi ierboasă, florală sau fructată, lăsând în gură un gust dulceag.

Ceaiul negru, numit de chinezi ceai roșu (Hongcha), acest tip de ceai este
obținut lăsând frunzele de ceai să se oxideze complet în mod natural înainte de
a fi uscate. Frunzele sunt lăsate pentru început la uscat cel mult 18 ore în lădițe
de lemn, apoi sunt rulate și întinse în încăperi umede și reci. Acest procedeu dă
frunzelor culoarea neagră.
Ceaiul negru își păstrează aroma mai bine și timp mai îndelungat decât ceaiul
verde. Infuzia are culoare roșiatică cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai
puțin oxidate, putând avea arome de migdale, flori sălbatice, fructe, malț.
În țările europene, această formă a ceaiului chinezesc este cea mai consumată.
Ceremonii ale ceaiului:

O ceremonie a ceaiului este o formă ritualizată de preparare

a ceaiului practicată în cultura asiatică de chinezi, coreeni, japonezi, indieni,
vietnamezi și taiwanezi. Ceremonia ceaiului, tradusă literalmente drept „calea
ceaiului” în japoneză, „eticheta ceaiului” sau „ritualul ceaiului” în coreeană și
„arta ceaiului” în chineză, este o activitate culturală care implică prepararea și
prezentarea ceremonială a ceaiului. Ceremonia japoneză a ceaiului este mai
bine cunoscută și a fost influențată de cultura ceaiului chinezesc în epocile
antică și medievală, începând din secolul al IX-lea, atunci când ceaiul a fost
introdus pentru prima dată în Japonia din China. Ceremonia vietnameză a
ceaiului, influențată, de asemenea, de ceremonia chineză, este practicată
numai în timpul nunților și al altor ritualuri religioase. În ceremoniile ceaiului
există și este folosit un întreg set de ritualuri, instrumente, gesturi etc. Toate
aceste ritualuri și ceremonii ale ceaiului reprezintă „o adorație a frumosului
printre faptele sordide din viața de zi cu zi”, precum și acte de rafinament, de
spiritualizare a trăirilor, de smerenie, de înfrânare și de simplitate „ca toate
artele care implică extraordinarul, artificialitatea artistică, abstractitatea,
simbolismul și formalismul” într-o măsură sau alta.