TULPINA

Functii – PRINCIPALE –toate tipurile de plante (sustinere a ramurilor, a frunzelor, a florilor si

a fructelor; conducere neintrerupta a sevei bruta si sevei elaborate)

SECUNDARE – doar la anumite plante (tulpini suculente si verzi au rol in fotosinteza

deoarece au disparut frunzele; functia de depozitare a substantelor benefice pt plante)

Clasificare

1. Arbori si arbusti – lemnoase, crestere in grosime anuala

2. Restul plantelor – ierboase, rol in fotosinteza

Dupa mediul in care se dezvolta

1. Aeriene – la suprafata solului – DREPTE VERFICALE (lalea, floarea soarelui); TARATOARE

(pepenele, castravete, dovleac); AGATATOARE (iedera); VOLUBILE (fasole si mazare)
2. Subterane – in sol, transformate in bulbi, tuberculi si rizomi – ceapa si usturoi; cartofi;
feriga

Structura interna a tulpinii

1. Epiderma – un singur strat de celule fara peri sugatori

2. Scoarta – parenchim cortical (pana la 10 straturi, cilindru central care are in mijloc
MADUVA; la radacinile ierboase, maduva dispare si apare un spatiu gol numit LACUNA
MEDULARA)
3. Fascicule conducatoare compuse liberolemnoase – in jurul maduvei
4. Cordonul lemnos – orientat catre interior, cel liberian catre exterior
FRUNZA

Organ vegetativ cu simetrie bilaterala si crestere limitata

Se formeaza din mugurii mici de pe tulpina

Functii principale

1. Fotosinteza
2. Transpiratia
3. Respiratia

Functii secundare

1. Aparare – frunzele transformate in tepi sau spini

2. Structura suport – transformate in carcei, se agata (iedera, vita de vie)
3. Depozitare a anumitor substante

Alcatuirea externa a frunzei

1. Limbul sau lamina - contine nerura principala si numeroase nervuri secundare

2. Petiolul sau codita
3. Taca sau baza

Clasificare

1. Frunze complexe, compusa

2. Frunza simpla – majpritatea frunzelor

Tipuri morfologice de frunze simple

1. Frunza in forma de ac – conifere

2. Eliptica – par
3. Inimioara – tei
4. Sageata – sageata apei

Structura interna a frunzei

Pe sectiune in frunza intalonim tesuturile:

1. Epiderma superioara – prevazuta cu cuticula

2. Mezofilul frunzei (miezul) – formata din 2 tipuri de parenchimuri asimilatorii – tesutul
pasilatic si tesutul ...; aceste tesuturi sunt bogate in cloroplaste cu clorofile
3. Nervura principala – in mij mezofilului
4. Epiderma inferioara – un strat de celule care prezinta peri si stomate; numarul de
stomate variaza in functie de marimile frunzelor, intre 30-300; au rol in realizarea
functiilor principale ale frunzei
TESUTURILE ANIMALE

Grupare de celule care au aceeasi forma, aceeasi structura si indeplinesc aceleasi roluri.

Varietate mai mare de tesuturi decat la cele vegetative.

CLASIFICARE:

In corpul animalelor intalnim 4 tipuri de tesuturi fundamentale

1. Tesutul EPITELIAL
2. Tesutul CONJUNCTIV
3. MUSCULAT
4. NERVOS
Orice tesut animal are 3 elemnete componente: celulele, fibrele si substanta fundamentala.

Substanta fundamentala=intercelular (situata intre celule), are rolul de a omogeniza

structurile

Fibre – colagen, elastina si reticulina

TESUTUL EPITELIAL

Sunt larg raspandite in organism

Le intalnim fie la suprafata corpului (rol de protectie), fie in interiorul corpului captusind
unele organe interne unde formeaza mucoase.

Celulele epiteliale se gasesc in numar mare, pot avea forme diferite asezate intr-un strat sau
in mai multe.

Are f putine fibre si putina substanta fundamentala (cat sa lege celulele).

Nu sunt vascularizate!! => nu contin vase de sange => se hranesc prin intermediul tesutului
conjuntiv care le insoteste mereu

CLASIFICARE

1. De acoperire
2. Glandulare
3. Senzoriale

*DE ACOPERIRE = au diverse functii (cea mai importanta este cea de protectie impotriva
agentilor patogeni, a toxinelor si a factorilor externi), pot interveni in absorbtie si in
difuziunea unor substante

Clasificare acestor epitelii se face tinand cont de numarul de straturi de celule

1. UNISTRATIFICATE – au un singur strat de celule, dar acestea pot avea forme diferite
(cubice, cilindrice, prismatice) – ex. vasele de sange si cele limfatice, glandele salivare,
musoasa tubului digestiv
2. PSEUDOSTRATIFICATE – un singur strat de celule asezate haotic, da impresia de o falsa
stratificare; au rol de protectie dar si in secretia si transportul mucusului; captusesc
traheea, faringele si bronhiile
 3. PLURISTRATIFICATE – formate din mai multe straturi de celule care pot avea forme
cubice, cilindrice sau prismatice – epiderma, mucoasa bucala si esofagiana, structura
vezicii urinare si a ureterelor

*GLANDULARE = intra in alcatuirea glandelor; sunt modificate si au capatat functii secretorii,

se asociaza cu vasele de sange si nervii

Clasificarea glandelor se face dupa forma lor sau dupa felul in care isi varsa produsii de
secretie.

**DUPA FORMA = glande acinoase, ca si cele lacrimale; pot fi simple sau ramificate

= glandele tubuloase, simple sau ramificate (glandele sudoripale)

= glandele tubulo-acinoase, mai rare, simple sau ramificate

**DUPA FELUL IN CARE ISI VARSA PRODUSII DE SECRETIE = glandele exocrine, produsul de
secretie al plantei se varsa in exterior; glandele salivare, ficatul, glandele lacrimale

= glandele endocrine, au secretie

interna, produc hormoni pe care ii varsa direct in sange; tiroida, hipofiza

= glandele mixte, secretie exso si

endocrina; pancreas (suc pancreatic, rol in digestie + hormonul numit INSULINA); ovar (ovule
+ hormoni feminini); testiculul (spermatozoizi + testosteron)

*SENZORIALE = celule modificate, capabile sa receptioneze stimuli din mediul extern; intra in
alcatuirea receptorilor organelor de simt (ochiul – retina, limba – mugurii gustativi, mirosul –
mucoasa olfactiva)
 TESUTUL CONJUNCTIV

La fel de raspandite in organism.

Principala caracteristic => bogat vascularizate si inervate.

Ajuta la hranirea altor tesuturi.

Pot avea forme diferite, fixe sau mobile (celulele care formeaza sangele, globulele albe si rosii
circula), nu mai sunt ordonate in straturi.

Fibrele pot fi de colagen, de reticulina si de elastina.

Substanta fundamentala (SF) poate sa fie fluida (sange), moale, semidura si dura.

CLASIFICARE

*Tesuturi conjunctive moi (au SF moale, f raspandite in organism, au roluri multiple) = ex. T. C. LAX
(hraneste si insoteste tesutul epitelial, umple spatiile libere dintre organe sau sustine vasele de
sange si nervii)

1. Tesutul conjunctiv adipos (bogat in celule mari ce depoziteaza grasime, are si f multe fibre de
reticulina si elastina, are rol de depozit dar si de izolator termic) = ex. in hipoderm, in jurul
unor organe, la nivelul obrazului
2. Tesutul conjunctiv reticulat (contine o cantitate mare de fibre, impletite, formand o fetea, in
care este prinsa SF, precum si celulele) = ex. in structura ganglionilor limfatici, a splinei, a
ficatului si a maduvei rosii a oaselor
3. Tesutul conjunctiv elastic (contine un procent mare de fibre de elastina legate in retea,
putine celule si putina SF, intra in alcatuirea unor structuri carora le confera efasticitate) =
ex. peretii arterelor si venelor mari (artera aorta, pulmonara), coardele vocale
4. Tesutul conjunctiv fibros (contine preponderent fibre de colagen, este slab vascularizat, este
intalnit in structura DERMEI – sub epiderma, a TENDONULUI si a CAPSULELOR - imbraca
diverse organe) = ex. rinichi – acoperit de o capsula

*Tesutul conjunstiv semidur sau cartilaginos (de culoare alb sidefiu, fara vase de sange si nervi, dar
NU SUNT MOARTE; nutritia se realizeaza pe seama pericondrului care este o membrana conjunctivo-
vasculara ce inveleste cartilajul)

CARACTERIZARE

1. Celule tinere (condroblaste)

2. Celulce adulte/mature (condrocite), situate in niste cavitati sapate in SF

Fibrele sunt de colagen si de reticulina

SF este semidura si contine un amestec organic cu multe saruri minerale care se nm CONDRINA

CLASIFICARE CU EXEMPLE

1. Cartilajul de articulatie (inveleste capetele oaselor lungi, foarte fin, lucios, situat intr-o
capsula unde se afla si un lichid)
2. Cartilajul de crestere (situat la oasele lungi, intre portiunea centrala si capatul oasului, apifiza
si diafiza, ajuta la cresterea in lungime, functioneaza pana la varsta de 18 ani +-)
3. Cartilajul hialin (la embrion formeaza scheletul; la aldult – costale, laringe, septul nazal)
4. Cartilajul elastic (prezinta o anumita elasticitate – epiglota, aripile nasului, epiglota)
 5. Cartilaj fibros (ceva mai dur deoarece contine mai multe fibre, formeaza discurile
intervertebrale)

*Tesutul conjunctiv dur/osos (intra in alcatuirea oaselor)

CLASIFICARE

1. Celule tinere (osteoblaste – secreta oseina)

2. Celule mature (orteocite – prezinta f multe prelungiri si sunt adapostite in niste cavitati din
SF)
3. Celule gigantice (oseoclaste - multi nuclei, contin un echipament enzimatic bogat care
distruge si limiteaza formarea tesutului osos)

SF este dura deoarece contine oseina, un amestec organic bogat in calciu.

Fibrele sunt de colagen.

Oasele contin putina apa, in schimb sunt structuri vii in care patrund vase de sange si nervi.

Elementele componente ale tesutului sunt aranjate formand lamele osoase.

Ele pot avea pozitii diferite, avand forme diverse dupa care se face clasificarea tusutului osos

1. Tesutul osos compact (lamelele sunt asezate concentric, formand OSTEOANE sau SISTEME
HAVERSIENE)
2. Tesut osos spongios (prezinta orificii, lamelele osoase sunt dispuse dezordonat, formand
cavitati pline cu maduva rosie)

Un os contine ambele tipuri de tesuturi.

La oasele lungi – capetele spongioase si in interior compact.

La oasele scurte si late – capetele compacte iar in centru spongios.

 T MUSCULAR – intra in alcatuirea muschilor, principalele organe din organism

Alcatuit din celule alungite, fibre musculare

PRINCIPALA PROP - contractibilitatea (prin contractie, muschiul se scurteaza si produce lucru

mecanic)

Fibra musculara contine: exterior – membrana, nucleu, citoplasma cu organite comune, dar si
specific – MIOFIBRILE (raspund de prop numita contractibilitate)

O miofibrila este formata din N miofilamente. Unele sunt mai groase, formate din miozina; altele
sunt mai subtiri, formate din actina.

Actina si miozina sunt proteine contractile – raport de 1/6

CLASIFICARE

1. T MUSCULAR STRIAT SAU SCHELETIC (prezent in muschii care se prind pe oase; contractiile
sunt voluntare; dimensiunile de la 1mm la 15cm; celulele au forma cilindrica, prezinta
numeroase striatii, multi nuclei dispusi periferic; viteza de contractie este mare, dar duratia
este scurta)
2. NETED SAU VISCELAR (intalnit in peretii organelor interne, contractile sunt involuntare,
dimensiunile sunt f mici, intre 100 si 400 nanometrii, celulele au forma de FUS, nu au striatii,
are un singur nucleu centrat, viteza de contractie este mica insa durata este mare)
3. CARDIC - MIOCARD (muschiul inimii)
 T NERVOS – contin vase de sange, nervi si sisteme nervoase

Acest tesut este alcatuit numai din celule.

CLASIFICARE

1. Nervoase, neuroini
2. Gliale (de 10 ori mai numeroase decat neuronii, formeaza NEBROBLIA) ++ inlocuiesc neuronii
cand acestia mor sau sunt distrusi si de divid

NEURONUL

Este singura celula din organism care nu se divide.

16-17 miliarde de neuroni – in scoarta.

Ca sa functionaze toata viata trebuie sa ii asiguram substante nutritive, OXIGEN si GLUCOZA.

Reprezinta unitatea functionala si structurala a sistemului nervos. Genereaza si conduce influxul

nervos. Tesutul nervos este asemanator unei retele, adica neuronii NU SUNT IZOLATI, se leaga unii
de altii formand SINAPSE.

CLASIFICAREA NEURONILOR:

1. DUPA FORMA EI SUNT: Neuroni rotunzi, ovali, piramidali si stelati

2. DUPA FUNCTIE SUNT: sensitive, motori, de asociatie (cei mai multi din organism si contin
fibre sensitive si motorii), secretori
3. DUPA NR DE PRELUNGIRI: sunr neuroni UNIPOLARI (o singura prelungire - axonul), BIPOLARI
(2 prelungiri ), MULTIPOLARI (cei mai numerosi, n dendrite si un axon) si PSEUDOUNIPOLARI
(un neo=uron care are o singura prelungire - axonul)

NEURONUL ESTE FORMAT DIN:

1. Corp celular (in neuron intalnim organite celulare commune, dar si specific neuronului)
2. Prelungiri (n dentrite si un axon) – dendritele pot lipsi, insa axonul nu

Axonul este prelungirea unica obligatore, este invelit in 3 teci.

TECILE

1. Mielina – subtatanta de culoare alb-galbui cu rol in conducerea influxului nervos(nutritive,

de protective si izolator) (unii axoni au teaca de mielina si se nm axoni mielinizati – au viteza
de conducere mai mare 100/s) (altii nu au teaca de mielina si se nm axoni nemielinizati –
viteza mai mica 25cm/s)
2. Schwann – rol trofic si de protective
3. Henle – la exterior, mai groasa si are rol de protective

Axonul are in portiunea terminala niste ramificatii cu butoni care contin un mediator chimic.

In cadrul tesutului nervos, neuronii sunt legati intre ei in retea ca o dantela si formeaza doua tipuri
de substanta: substanta CENUSIE (formata de corpii neuronilor) iar prelungirile meuronilor
(dendritele si axonii) formeaza substanta ALBA.

Prin urmare, toate organelle nervoase sunt formate din substanta cenusie si cea alba
Lagatura dintre neuroni, sau dintre un neuron si o celula efectuare (fibrele musculare, glande) poarta
numele de SINAPSA.
CAPITOLUL 2

STRUCTURA SI FUNCTIILE ORGANISMELOR VII

FUNCTIILE DE NUTRITIE

Cresterea si dezvoltarea organismelor se realizeaza prin functii de nutritive.

Acestea sunt:

1. Digestive
2. Circulatie
3. Respiratie
4. Excretie

Asigura schimbul permanent de substante si energie cu mediul.

Pt sinteza substantelor organice necesare, pe langa apa si serurile minerale, organismele au nevoie si
de CARBON.

In functie de sursa de carbon utilizata, organismele se clasifica in:

1. AUTOTROFE (preiau carbonul din substante anorganice)

2. HETEROTROFE (preiau carbonul din substante organice gata preparate)

Organismele autotrofe – trebuie sa foloseasca o sursa de enrgie, in functie de care organismele se

imparte in:

1. FOTOAUTOTROFE (utilizeaza energia luminoasa)

2. CHIMIOAUTOTROFE (utilizeaza energia chimica provenita din oxidarea unor substante
minerale)
 FOTOSINTEZA

Este intalnita la organismele fotosintetizante care folosesc lumina ca sursa de energie.

ORGANISMELE FOTOSINTETIZANTE

1. Unele bacterii
2. Albele albastre versi
3. Algele verzi
4. Algele rosii
5. Alegele brune
6. Toate plantele verzi superioare

PRINCIPALELE ORGANISME FOTOSINTETIZANTE

1. Plantele superioare verzi

2. Algele
3. Frunza !!

Structura interna a frunzei este perfect adaptata acestui rol.

PRINCIPALELE ADAPTARI

1. Prezenta numeroaselor cloroplaste cu clorofila in mezofilul frunzei

2. Spatii existente pt difuzia gazelor
3. Comunicarea cu atmosfera la nivelul stomatelor
4. Nervurile care aduc seva bruta si seva elaborate

Fotosinteza se desfasoara in CLOROPLASTE.

In cloroălaste se gasesc pigmentii FOTOSINTENTIZANTI care realizeaza captarea energiei luminoase si

transformarea ei in energie chimica, utilizata in sinteza substantelor organizce.

CLASIFICAREA PIGMENTILOR ASIMILATORI

1. Clorofilieni (verzi) – clorofila A, b, c si d

2. Carotenoizi (galbeni-portocalii) – carotina, xantofila
3. Ficobilini (rosu sau albastru) -

Acesti pigmenti sunt organizati in CENTRI DE REACTII sau FOTOSISTEME (1 sai 2)

Fiecare fotosistem contine pigmenti PRINCIPALI (constituie centrul de reactive al fotosistemului si

este reprezentat de CLOROFILA A – capabila sa capteze energia luminoasa si sa emita electroni cu un
alt nivel energetic) si pigmenti ACCESORI (capteaza energia solara si o transmit pignmentilor
principali)

FOTOSINTEZA SE DESFASOARA IN 2 ETAPE:

1. Faza de lumina
2. Faza de intuneric

FAZA DE LUMINA

Se nm asa deoarece prezenta luminii este absolut necesara

Energia absorbita de pigmentii asimilatori este transferata clorofilei A si care o transfera unui LANT
TRANSPORTOR de electroni si fotoni.

In aceasta etapa are lor FOTOLIZA APEI

FAZA DE INTUNERIC

Se nm asa deoarece prezenta luminii nu mai este obligatorie.

Carbonul din dioxidul de carbon se regaseste in combinatiile organice (amidon, glucoza)

EVIDENTIEREA FOTOSINTEZEI SE FACE FOLOSIND 3 METODE:

1. Dupa preducerea de oxygen

2. Dupa consumul de dioxid de carbon
3. Dupa cantitatea de substante organice compuse

IMPORTANTA FOTOSINTEZEI

1. Sursa de hrana pe pamant

2. Reprezinta singurul process prin care energia luminoasa este absorbita si fizata in mod
natural (MOCA)
3. Singurul process natural de obtinere a oxigenului
4. Permite circuitul in natura al carbonului si al azotului
5. Mentine ct compozitia atmosferei

FOTOSINTEZA ESTE INFLUENTATA DE:

1. Lumina (CEL MAI IMPOTANT – intensitate si COMPOZITIE SPECTRALA)

2. Dioxidul de carbon
3. Temperaturs
4. Apa
5. Oxigenul
6. Poluarea
7. Concentratia pigmentilor clorofilieni

Fotosinteza incepe la lumina slaba dar nu este evidenta pt ca se desfasoara in parallel cu respiratia

Intrea 50 000 si 100 000 de LUXI raman ct

Peste 100 000 luxi scade

LUMINA DE CULOARE ROSIE intensifica procesul la plantele verzi.

CONCENTRATIA DE DIOXID de carbon trb sa fie 0.05%

TEMPERATURA OPTIMA – 30 grade

CONCENTRATIA DE OXIGEN – 20%

CANTITATEA DE APA - 50-80-%

CHEMOSINTEZA

Un alt mod de nutritive autotrofa intalnita numai la bacterii.

Utilizeaza energia chimica rezultata din oxidarea unor substante chimice anorganice simple. (fier,
acid azotos, ammoniac etc.)

Reprezinta cel mai vechi mod de nutritive si are rol important in circuitul elementelor chimice in
natura.

In functie de substantele pe care le oxideaza, bacteriile care fac chemosinteza se impart in mai
multe grupe:

1. BACTERIILE SULFUROASE – oxideaza oxigenul sulfuret (Marea Neagra)

2. BACTERIILE NITRIFICATOARE – oxideaza amoniacul, formand azotati (soluri umede sau ape
dulci)
3. BACTERIILE FERUGINOASE – contribuie la formarea zacamintelor de fier
4. HIDROGEN-BACTERIILE – elibereaza hidrogenul prin fermentarea celulozei (in medii putin
aerate)
5. BACTERIILE METANOGENE – oxideaza dioxidul de carbon, pana la gaz metan (in mlastini, ape
statatoare)

Chiar daca nu are nevoie de lumina, chemosinteza se realizeaza tot in 2 faze.

FUNCTIA HETEROTRFOA

Intalnita la majoritatea bacteriilor, la ciuperci, unele protiste si plante si la toate animalele.

Aceste organisme iau substantele organice din mediul de viata si utilizeaza carbonul ca sursa de
energie.

Organismele heterotrofe se clasifica

Dupa sursa nutritive utilizata – ORGANISME SAPROFRITE (folosesc ca hrana resturi vegetale si
animale in descompunere) - ORGANISME PARAZITE (isi procura hrana din organismele vii)
-ORGANISME HOLOZOICE (maj animalelor libere care au tub digestiv si in care are loc digestia)

Organismele heterotrofe au metode diferite de procurare a substantelor nutritive.

Au asemanator sistemul de digestive si absorbtie.

DIGESTIA

Procesul prin care substantele organice compleze cu molecula mare sunt descompusecu ajutorul
ENZIMELOR in substante cu molecula mica, care poarta numele de NUTRIMENTE.

Este unicelulara sau EXTRACELULARA.

ABSORBTIA

Procesul prin care compusii rezultati din digestie sunt transportati la celule si tesuturi de catre
sange si linfa, si utilizati pentru nevoile energetice ale organismului.

NUTRITIA SAPROFITA

Intalnita la ciuperci, la bacteriile fermentative sau la cele de putrefactie.

Saprofitele pot descompune orice fel de substrat.

Sau sunt omnivore.

Maj ciupercilor sunt saprofite, iar cele parasite produc anumite boli la ploantele de cultura. (ex.
mana vitei de vie, rugina graului, taciunele porumbului - PLANTE) (ex. micoze, tricofitia – caderea
parului; cantivoza – piele si mucoasa)

IMPORTANTA

Ciupercile saprofite reprezinta principalii descompunatori ai ecosistemelor.

Pun in libertate substantele minerale care sunt folosite de alte organisme, permitand realizarea
unor cicluri biologice.

Unele ciuperci saprofite sunt folosite la obtinerea antibioticelor, spre ex PENICILINA.

Unele se folosesc in alimentatie. (ex. hrib, burete galben, ghebele, ciuperca de camp)
NUTRITIA PARAZITA

Caracteristica unor organisme care poarta numele de paraziti, iar organismal parazitat se nm
gazda.

Acestia sunt EXTERNI (ex. lipitoare) si INTERNI (ex. tenie).

Exista si putine plante parazite, spre ex LUPOAIA – paraziteaza lucerna; si TORTELUL (nu sunt
verzi si extrag substantele necesare de la plante).

Exista plante MIXOTROFE, se hranesc autotrof si heterotrof (plantele semiparazite si cele

carnivore).